Analiza Practicii Judiciare In Cauze Privind Consumatorul Casnic
CUPRINS
INTRODUCERE
1. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE
1.1. Examinarea și analizarea elementelor contractului de furnizare a energiei electrice
1.2. Sistemul de proteсție a consumatorului în contractele de adeziune
2. ANALIZA PRACTICII JUDICIARE ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL NONCASNIC ȘI ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL CASNIC
2.1. Descrierea spețelor
2.2. Sinteza rezultatelor cercetării științifice
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Actulitatea temei este condiționată de cunoașterea mai aprofundată a contractelor de adeziune și a sectorului energetic. Am pornit de la această temă, deoarece sectorul energetic este unul strategic pentru Republica Moldova. Piața de energie electrică din R.M. este considerată liberalizată, adică procurarea și importul energiei electrice poate fi efectuată prin negocieri directe de companiile licențiate de pe orice piețe cu care R.M. are conexiuni fizice și acorduri de cooperare. Conflictele ce au loc în vecinătatea statului nostru impun conducerea la accelerarea și stabilirea a mai multor interconexiuni privind securitatea energetică a țării. Acest subiect are un impact major asupra economiei țării și vizează direct întreaga societate din Republica Moldova.
Analizînd comparativ prețurile la energia electrică din R.M. și în regiune (România și Ucraina) observăm că prețul energiei electrice importate este mai mare. De remarcat că toate guvernele R.M. au negociat și semnat contracte de import al energiei electrice costisitoare pentru Moldova.
Scopul și obiectivele propuse în proiect. Scopul lucrării este de a cunoaște integral contractul de furnizare a energiei electrice și problemele care pot apărea la acest tip de contract. Obiectivele prezentului proiect sînt:
Examinarea tuturor elementelor contractului de furnizare a energiei electrice;
Clasificarea contractului după criteriile generale de delimitare a lor;
Compararea contractului de furnizare a energiei electrice cu un alt contract;
Examinarea drepturilor și obligațiilor furnizorului și beneficiarului;
Analiza sistemului de protecție a consumatorului în contractele de adeziune;
Analiza litigiilor cu consumatorii noncasnici;
Analiza litigiilor cu consumatorii casnici.
De asemenea, în acest proiect îmi propun să analizez acest contract sub toate criteriile de clasificare a unui contract civil. Fiind un contarct nenumit, nereglementat expres în legislația Republicii Moldova, îmi propun un obiectiv, ca acest contract pe viitor să devie un contract numit, iar pentru aceasta am următoarele argumente:
Contractul de furnizare a energiei electrice reglementează un sector strategic pentru toate statele din sec. XXI. Odată ce se vor comite abuzuri sau nedreptăți în cadrul acestui contract, atunci pe lîngă el putem încălca o serie de alte drepturi și libertăți de care dispune sau ar trebui să dispună o persoană;
Contractul de furnizare a energiei electrice consumatorilor noncasnici, ar putea să aducă foarte mari pagube persoanelor juridice, aducîndu-le pînă la faliment, iarași dacă nu este reglementat corect.
În Republica Moldova, schița contractului dat a fost alcătuită de către persoanele juridice, apoi responsabilii de la stat au analizat aceasta și au făcut anumite limitări în legislație. În alte state, acest proces a fost invers, adică a fost corect. Statul a dat limitele și schița contractului, apoi persoanele juridice au alcătuit contractul propriu zis conform standartelor.
Deci, eu cred că o reglementare strictă în legislație a acestui contract este strict necesar. Pentru aceasta am putea lua mai întîi exemplul altor state, cum e reglementat la ei, care ar fi beneficiile de care vom dispiune, apoi putem purcede la practică, deși eu cred că aici sunt doar beneficii de partea tuturor părților implicate.
Metodologia cercetării. Suportul metodologic și teoretico-științific a cercetării efectuate îl constituie lucrările teoreticienilor în domeniul dreptului civil și în alte domenii ce tangențiează cu el, atît din țară, cît și de peste hotare, de asemenea și legislația în vigoare a Republicii Moldova și a țărilor vecine.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă. Din punct de vedere teoretic, proiectul descrie contractul de furnizare a energiei electrice sub toate criteriile de clasificare. De asemenea, încearcă să facă o analiză comparatorie cu alte contracte asemănătoare.
Valoarea aplicativă a proiectului este determinată de analiza situației în rîndul deciziilor luate de poziții subiective asupra anumitor cauze puse pe rol. În teză o să putem observa cît de tare se schimbă situația pe piața energetică din cauza unei hotărîri luate nu în baza legii, o hotărîre subiectivă.
Structura proiectului. Prezentul proiect este compus din 2 capitole. Introducerea cuprinde o caracteristică generală a temei cercetate, în care se subliniează, în special, actualitatea temei investigate; scopul și obiectivele propuse în proiect și metodologia cercetării.
Capitolul 1, întitulat ANALIZA CONTRACTULUI DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE, prezintă examinarea tuturor elementelor acestui contract și sistemul de protecție a consumatorului.
Capitolul 2, întitulat ANALIZA PRACTICII JUDICIARE ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL NONCASNIC ȘI ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL CASNIC, prezintă descrierea spețelor, precum și sinteza rezultatelor cercetării științifice.
Încheierea proiectului reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observațiilor și concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei a principalelor rezultate ale investigației. În această ultimă parte o să încercăm să critic constructiv părțile implicate în proces, să identific problemele apărute, de asemenea să aduc anumite propuneri care ar putea să ajute la perfecționarea legislației și la reglementarea democratică a tuturor raporturilor ce țin de acest contract.
1. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE
1.1. Examinarea și analizarea elementelor contractului de furnizare a energiei electrice
Conform Codului Civil al Republicii Moldova [1], Cartea a III-a “Obligațiile”, Titlul II “Despre Contracte în general”, Capitolul I “Dispoziții generale cu privire la contract și la conținutul contractului”, art. 666 alin. (1) “Contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice”. Codul Civil al României în art. 1166 [2], de asemenea definește contractual ca “acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Conform Dex-ului [21], contractul este acordul încheiat între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), din care decurg anumite drepturi și obligații; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție.
Din aceste noțiuni putem deduce că primul element specific al contractului este acordul de voință. Prin acord de voință se înțelege întîlnirea concordantă a două sau mai multe voințe individuale, cu intenția părților de a produce efecte juridice.
Teoria autonomiei de voință a fost doctrina comentatorilor Codului Civil francez și a filosofiei dreptului în cursul secolului al XIX-lea. Originile ei se află în dreptul canonic și în școala dreptului natural. O contribuție importantă în conturarea și elaborarea acestor teorii au avut-o filosofii iluminiști, mai ales Jean- Jacque Rousseau și Immanuel Kant [după 17, p. 31]. Despre contractual social Rousseau scria că: ” A găsi o formă de asociație care să apere și să protejeze cu toată forța comună persoana și bunurile fiecărui asociat și în cadrul căreia fiecare dintre ei, unindu-se cu toții, să nu asculte totuși decît de el însuși și să rămînă tot atît de liber. Formula fundamentală a contractului social este aceea că fiecare individ cedează comunității drepturile sale, iar în schimbul acestora devine membru al acelei comunități. Dar, ca parte a comunității, el primește în dar drepturile tuturor membrilor, legați de întreg. Individul este privit în cadrul acestei comunități atît ca particular, cît și ca parte a suveranului. În consecință, oricine refuză să se supună voinței generale va fi constrîns de corpul întreg, ceea ce înseamnă că va fi obligat să fie liber.”
Conform art. 667 alin. (1) din Codul Civil al Republicii Moldova (în continuare CCRM), părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor [1]. Astfel se consacră principiul libertății contractuale. Fundamentul principiului libertății contractuale se află în teoria autonomiei de voință, care a fost formulată de juristul francez Charles Dimoulin, care, la elaborarea acesteia, a avut în vedere necesitatea găsirii unor soluții conflictelor de legi improvinciale ce apăruseră în sec. al XVI-lea în Franța [după 13, p. 88]. Conform acestei teorii, deoarece voința umană este liberă, părțile contractante prin voința lor pot da naștere unui contract care își va produce efectele dorite de părți.
Așadar, voința juridică a părților și acordul de voință al lor este un factor esențial al contractului.
Teoria autonomiei de voință se concretizează în următoarele consecințe [17, p. 32]:
Contractul este considerat principalul izvor al obligațiilor, celelalte izvoare de obligații sînt excepționale.
Obligația este acel raport juridic în conținutul căruia dreptul subictului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor și căruia îi revine îndatorirea corespunzătoare de a da, a face sau a nu face ceva, sub sancțiunea constrîngerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie [11, p. 3].
Marea majoritate a normelor referitoare la contracte sînt dispozitive sau supletive. Părțile au posibilitatea ca prin acordul lor de voințe să stabilească conținutul contractelor din care pot rezulta efecte diferite decît acelea prevăzute de lege.
Normele imperative sînt în număr redus. Principalul lor scop este acela de a asigura liberatea și sinceritatea voințelor contractanților, precum și respectarea ordinii publice.
Contractul se încheie prin simplul acord de voințe. Voințele pot fi exprimate prin orice modalitate, astfel Codul civil prevede principiul consensualismului, potrivit căruia simplul acord de voințe este suficient pentru a da naștere, modifica sau stinge raporturi obligaționale. Consensualismul oferă posibilitatea exprimării libere a voinței juridice și stimulează comerțul.
Libertatea contractuală este recunoscută tuturor subiecților de drept civil cu respectarea următoarelor limite generale: ordinea publică și bunele moravuri.
Prin ordine publică se înțelege totalitatea reglementărilor care alcătuiesc dreptul public.
Bunele moravuri desemnează totalitatea regulilor de conduită care s-au conturat în conștiința societății și respectarea cărora s-a impus cu necesitate, printr-o experiență și practică îndelungată [17, p. 31].
În virtutea libertății contractuale, persoanele fizice și persoanele juridice pot încheia, cu respectarea anumitor limite stabilite de lege, o varietate mare de contracte. Codul civil reglementează expres unele dintre ele, cum sînt: vînzarea- cumpărarea, locațiunea, societatea, mandatul, depozitul, tranzacția etc. O dată cu dezvoltarea socității, au apărut o serie de contracte noi, unele reglementate expres prin lege, altele nu. De aceea s-a făcut simțită clasificarea contractelor [18, p. 36]. Unele clasificări sînt făcute expres în legislație, Codul civil, alte clasificări sînt făcute de către doctrină.
În literatura juridică au fost concretizate mai multe criterii de clasificare a contratelor printre care: modul de formare (condiții de validitate cît privește forma), conținutul contractelor, scopul urmărit de părți, efectele produse, modul și durata executării, nominalizarea în legislația civilă, corelația existentă între contracte ș.a. [11, p. 26].
Clasificarea contractelor după modul de formare: a) contracte consensuale, b) contracte solemne, c) conătre doctrină.
În literatura juridică au fost concretizate mai multe criterii de clasificare a contratelor printre care: modul de formare (condiții de validitate cît privește forma), conținutul contractelor, scopul urmărit de părți, efectele produse, modul și durata executării, nominalizarea în legislația civilă, corelația existentă între contracte ș.a. [11, p. 26].
Clasificarea contractelor după modul de formare: a) contracte consensuale, b) contracte solemne, c) contracte reale.
Clasificarea contractelor după conținutul lor: contracte sinalagmatice (bilaterale) și contracte unilaterale,
Clasificarea contractelor după scopul urmărit de către părți: contracte cu titlu oneros și contracte cu titlu gratuit.
Clasificarea contractelor după efectele produse.
Clasificarea contractelor după modul și durata de executare: contracte cu executare imediată și contracte cu executare succesivă.
Clasificarea contractelor după cum sînt sau nu nominalizate în legislația civilă: contracte numite și contracte nenumite.
Clasificarea contractelor după unele corelații existente între ele: contracte principale și contracte accesorii.
Contracte negociate, contracte de adeziune și contracte obligatorii.
Modelul standart al contractul de furnizare a energiei electrice consumatorului casnic îl găsim în anexa nr. 1 al regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice [6]. Consumatorul casnic este acela care utilizează energia electrică în exclusivitate în scopuri casnice (pentru iluminat artificial în inteiorul și exteriorul locuinței, precum și pentru funcționarea receptoarelor electrocasnice din propria locuință) [23], persoană fizică ce procură și consumă energia electrică pentru necesități casnice, excluzînd consumul aferent activității de întreprinzător sau activități profesioale [4].
Conform criteriilor de clasificare menționate mai sus, contractul de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici este un contract consensual, deoarece aceste contracte se încheie prin simpla manifestare de voință, neînsoțită de nici un fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului. Astfel de exemple de contracte, mai putem nominaliza contractul de vînzare- cumpărare, cu mici excepții prevăzute de lege, contractul de închiriere a bunurilor mobile etc. Nu este un contract solemn, deoarece acestea pentru a fi valabile mai cer respectarea unor anumite forme, care, de regulă este forma autentică. Exemple de astfel de contracte sînt acelea de donație, înstrăinare a terenurilor, de ipotecă etc. De asemenea, nu este contract real, deoarece ele se caracterizează prin acceea că pentru formarea lor nu este suficientă simpla manifestare a voinței părților, ci trebuie să aibă loc și remiterea materială a bunului. De exemplu, contracte reale pot fi contractele de împrumut, depozit, gaj etc.
După conținut este un contract sinalagmatic, deoarece părțile se obligă reciproc una către alta. Contractele sinalagmatice creează obligații reciproce în sarcina ambelor părți. Exemple de contracte bilaterale sînt și contractul de vînzare- cumpărare, locațiune, de schimb etc. În contractele sinalagmatice, părțile urmărind realizarea unei operațiuni economice își creează reciproc drepturi și obligații. Obligația uneia dintre părți constituie cauza obligației celelaite părți [12, p. 73].
Principalele deosebiri dintre contractele sinalagmatice și contractele unilaterale sînt următoarele:
Problema suportării riscului imposibilității fortuite de executare a obligației nu se pune decît pentru contractele sinalagmatice, nu și pentru contractele unilaterale, pentru că problema supravețuirii obligației uneia dintre părți presupune în mod necesar existența unor obligații reciproce ale părților;
Acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligațiilor și excepția de neexecutare, care presupune existența unor obligații reciproce ale părților, sînt admisibile numai în contractele sinalagmatice, nu și în contractele unilaterale;
Cerințele legale de valabilitate ale înscrisului sub semnătura privată care constată un contract sinalagmatic sînt diferite de cele referitoare la înscrisul sub semnătură privată care constată un contract unilateral.
Înscrisul sub semnătură privată reprezintă un act semnat de părți prin care organul de stat nu se implică, adică este fără intervenția acestuia. Pentru valabilitatea obligației din acest înscris se cere doar o singură condiție și anume semnătura părții sau părților ce se obligă [27].
Înscrisul sub semnătură privată care constată un contract sinalagmatic trebuie să respecte regula “multiplului exemplar”, adică să fie întocmit în atîtea exemplare originale cîte părți cu interes contrar sînt, fiind de ajuns un singur exemplar pentru toate persoanele care au același interes [12, p. 74].
După scopul urmărit, contractul caracterizat de către noi este un contract cu titlu oneros. Chiar din contractul standart prezentat în anexa nr. 1 a Regulamentului pentru furnizarea și urlizarea energiei electrice [6] în capitolul III “Obligațiile și Drepturile Furnizorului”, în pct. 8 lit. (d) este menționat că “Furnizorul are obligația să expedieze lunar Consumatorului casnic factura emisă în baza indicațiilor echipamentului de măsurare pentru plata energiei electrice consumate la tariful în vigoare, aprobat de Agenție, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de expirarea termenului-limită de plată a facturii, indicat în această factură și în capitolul IV “Drepturile și obligațiile consumatorului casnic”, pct. 11 lit. (d) “Consumatorul casnic are obligația să achite integral și în termenul indicat în factură plata pentru consumul energiei electrice, inclusiv a celei consumate la locurile de uz comun, după caz”.
Altfel spus, contractul de tip oneros este contractul în care fiecare parte primește ceva de la cealaltă parte. Orice contract cu titlu sinalagmatic este în mod necesar un contract cu titlu oneros, pentru că fiecare parte contractantă este în același timp și creditor și debitor. În aceste contracte obligația debitorului este cauza obligației creditorului, și invers, obligația creditorului este cauza obligației debitorului [12, p. 75].
Legislația în vigoare cît și doctrina, mai clasifică contractele de tip oneros în contracte comutative și contracte aleatorii [1]. Contractele comutative sînt acele contracte în care existența și întinderea prestațiilor datorate către părți sînt certe și pot fi apreciate în momentul încheierii contractului. În contractele comutative existența și întinderea obligațiilor părților nu depind în nici un fel și în nici o măsură de întîmplare, de hazard și fiecare parte poate evalua beneficiul sau pierderea în momentul încheierii contractului. Contractul este aleatoriu cînd echivalentul depinde de una sau toate părțile de un eveniment incert.
Contractul pentru furnizarea energiei electrice este un contract cu titlu oneros, comutativ. Părțile din momentul încheierii contractului cunosc puterea contractantă, tensiunea nominală de alimentare, durata de timp, prețul etc. Nu există nici un eveniment incert, astfel că la încheierea contractului nici o parte să nu poate ști cuantumul cîștigului ori al pierderii, iar uneori nu se poate ști nici măcar dacă va exista sau nu cîștig sau pierdere pentru ea, în cazul nostru așa ceva nu există.
După efectele produse, se clasifică în constitutive, translative și declarative. Contractul de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici este un contract constitutiv, deoarece aceste tipuri de contracte dau naștere unui drept civil subiectiv care nu a existat anterior.
După criteriul duratei (sau modul de executare), contractele se împart în contracte cu executare imediată și contracte cu executare succesivă. Contractele cu executare imediată sînt contractele a căror executare se realizează într-un singur moment și printr-un singur act. Contractele cu executare succesivă sînt contractele a căror executare se face treptat, succesiv, într-un interval de timp. În cazul contractelor cu executare succesivă, termenul (durata) devine un element esențial al contractului. Contractul de furnizare a energiei electrice este un contract cu executare succesivă. Acest tip de contract prin natura sa nu poate fi un contract cu executare imediată.
Importanța distincției între contractele cu executare imediată și contractele cu executare succesivă se manifestă prin următoarele domenii [12, p. 84]:
Sancțiunea pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare culpabilă a obligațiilor contractului sinalagmatic cu executare imediată este rezoluțiunea, care produce efectul desființării retroactive a contractului și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. În schimb, sancțiunea pentru neexecutare sau executarea necorespunzătoare, culpabilă, a obligațiilor într-un contract cu executare succesivă este rezilierea, care desființează contractual, dar nu retroactiv, ci numai pe viitor, păstrînd ca valabile efectele deja produse ale contractului.
Sancțiunea nulității contractului cu executare imediată produce efecte retroactive desființînd contractual ab initio, repunînd părțile în situația anterioară încheierii lui și obligîndu-le astfel la restituirea prestațiilor executate pînă la momentul pronunțării sau constatării nulității. În schimb, sancțiunea nulității contractului de executare succesivă produce efecte numai pentru viitor, desființînd contractul numai pentru viitor și conservînd efectele deja produse ale contractului, întrucît ca și în cazul rezilierii o astfel de restituire este de cele mai multe ori imposibilă.
Astfel în cazul contractului pentru furnizarea energiei electrice, efectele acesteia, ca și ale rezilierii se vor produce numai pentru viitor, fiind de neconceput o resituire a energiei electrice deja folosite pînă la momentul pronunțării rezilierii contractului.
Suspendarea executării obligațiilor contractuale din cauză de forță majoră pe durata imposibilității de executare este posibilă numai în cazul contractelor cu executare succesivă, care implică elementul durată în executarea obligației și este de neconceput în cazul contractelor cu executare imediată (instantanee).
În funcție de criteriul independenței sau dipotrivă dependenței existenței lor față de un alt contract, contractele se clasifică în contracte principale și contracte accesorii. Contractul pentru furnizarea energiei electrice este un contract principal, deoarece are o existență autonomă, independentă de vreun alt contract încheiat între părți sau persoane terțe. Validitatea contractului principal depinde în exclusivitate de validitatea propriilor sale elemente (capacitatea părților, consimțămîntul, obiect și cauză, eventual formă). Toate aceste contracte sînt principale și nu depind de soarta altor contracte.
Criteriul împărțirii contractelor în contracte numite și contracte nenumite îl constituie nominalizarea sau nu a contractelor în legislație. Contractul pentru furnizarea energiei electrice în Republica Moldova este un contract nenumit, deoarece el nu este nominalizat și nici reglementat ca atare de lege, dar conform autonomiei de voință și principiul libertății contractuale părțile îl pot încheia.
Spre deosebire de legislația Republicii Moldova, în Federația Rusă contractul de furnizare a energiei electrice este un contract numit și este reglementat expres în Codul Civil a țării. Conform Codului Civil al Federației Ruse [8] Partea II art. 539 al. 1 [31], organizația care prestează astfel de servicii este obligată să vîndă beneficiarului energie electrică, iar beneficiarul este obligat să achite consumul de energie electrică. Articolul despre contractul de furnizare a energiei electrice din Codul Civil al Federației Ruse are patru aliniate.
Criteriul clasificării contractelor în contracte negociate, contracte de adeziune și contracte obligatorii îl constituie modul în care se exprimă voințele părților la încheierea contractului. Contractul pentru furnizarea energiei electrice reprezintă un contract de adeziune, deoarece clauzele contractuale sînt stabilite în întregime de către persoana juridică, care are monopolul prestației ce constituie obiectul contractului și pe care cealaltă parte, beneficiarul prestației, urmărește să obțină contra unui preț. Acestea sînt clauze pe care beneficiarul prestației are doar dreptul să le accepte, caz în care contractul se încheie, sau să nu le accepte, caz în care contractul nu se va încheia, dar pe care nu are dreptul să le discute în scopul modificării lor. Libertatea contractuală a beneficiarului prestației se reduce doar la a accepta sau a refuza oferta de contract. În cazul contractelor de adeziune, oferta de a contracta este adresată publicului și nu unei sau unor persoane determinate de către persoana juridică, care are monopolul sau cel puțin o poziție economică privilegiată, în domeniul prestației respective și care tocmai datorită acestei poziții stabilește condițiile contractului.
Deci, contractul de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, constitutiv de drepturi, cu executare succesivă, nenumit, principal și de adeziune.
Contractul de furnizare a energiei electrice are ca obiect furnizarea energiei electrice consumatorului, în cazul nostru consumatorului casnic la locul de consum specificat în datele generale, inclusiv la locurile de uz comun, după caz [6].
Pentru comparare, contractul de furnizare a energiei electrice îl putem asocia cu contractul de vînzare- cumpărare.
Prin contract de furnizare a energiei electrice, o parte (furnizor) se obligă să asigure furnizarea fiabilă și continuă a energiei electrice celeilalte părți (beneficiar, consumator casnic) pînă la clemele de ieșire din aparatul de protecție instalat după echipamentul de măsurare, la parametrii de calitate stabiliți în actele normative și în documentele normativ-tehnice în vigoare, inclusiv potrivit Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, iar acesta se obligă să utilizeze energia electrică în mod rațional, eficient, inofensiv, fără încălcări și să achite integral și în termenul indicat în factură plata pentru consumul energiei electrice.
Conform Codului Civil RM, prin contractul de vînzare- cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit [10, p. 5]. Potrivit definiției dată de Toader Toma, contractul de vînzare- cumpărare este un contract prin care o persoană, numită vînzător, transmite altei persoane numită cumpărător, dreptul său de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate, sau alte drepturi (reale sau de creanță) în schimbul unei sume de bani numită preț [19, p. 5].
După criteriilor de clasificare ambele contracte sînt sinalagmatice, cu titlu oneros, comutative, consensuale, și principale. După cum sînt reglementate expres de legea civilă și calificate prin denumiri speciale, contractul de vînzare- cumpărare spre deosebire de contractul de furnizare a energiei electrice este un contract numit. După modul în care se exprimă voințele părților la încheierea contractului primul este un contract negociat, iar după modul de executare a prestațiilor contractul de vînzare- cumpărare poate fi atît cu executare instantanee, cît și cu executare succesivă.
Prin natura sa contractul de furnizare a energiei electrice este același contract de vînzare- cumpărare, însă el este un contract diferit, un contract special. Acest contract doar rees, fac parte din categoria contractelor de vînzare- cumpărare, însă nu este unu și același contract.
De asemenea, acest contract de furnizare a energiei electrice îl putem asocia și cu contractul de prestări servicii. Conform art. 970 Cod Civil al Republicii Moldova [1], prin contractul de prestări servicii o parte, numită prestator, se obligă să presteze celeilalte părți, numită beneficiar, anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită.
Deci, contractul de furnizare a energiei electrice îl putem considera și ca contract de vînzare- cumpărare a însăși energiei electrice, dar și ca contract de prestare de servicii. Vinderea fiind doar o convenție prin care două părți se obligă între sine, una de a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintîi prețul lui [16, p. 7].
Pentru comparare, subiecții contractului de furnizare a energiei electrice și subiecții contractului de prestări servicii sînt identici, adică prestatorul și beneficiarul [14, p. 139]. Spectrul obiectului contractului de prestări servicii nu este limitat de legiuitor. Potrivit al.2 art. 970 CCRM [1], obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură, însă obiectul contractului de furnizare a energiei electrice este determinat. După criteriile de clasificare aceste două contracte (de furnizare a energiei electrice și de prestări servicii) sînt asemănătoare.
După părerea mea, contractul de furnizare a energiei electrice îl putem doar asocia cu aceste contracte, însă nu este totalmente asemănător cu nici unu din ele. Acest contract de furnizare este un contract special, încadrîndu-se între acele două contracte care le-am pus spre comparare.
Pentru valabilitatea contractului de furnizare a energiei electrice este nevoie pentru a fi îndeplinite condițiile generale de valabilitate ale actului juridic. Ele sînt expres stipulate în cartea I, titlul III, capitolul II al Codului Civil al Republicii Moldova [1], intitulat “condițiile de valabilitate ale actului juridic”. Printre ele se menționează: consimțămîntul, obiectul actului juridic, cauza actului juridic și forma actului juridic. Capacitatea de a contracta la fel se prezintă ca o condiție esențială pentru valabilitatea contractului. Impactul acesteia în ceea ce privește validitatea actului juridic se analizează în cartea I, titlul III, capitolul III al CC [1], intitulat “nulitatea actului juridic” [9, p. 21].
Elementele contractului de furnizare a energiei electrice sînt: părțile contractului, obiectul contractului, termenul și conținutul.
Părțile acestui contract, adică subiecții acestuia, sînt furnizorul și consumatorul casnic (beneficiarul). Ca părți a unor astfel de contracte pot fi doar o persoană juridică- furnizorul și o persoană fizică sau altă persoană juridică.
Conform doctrinei, obiect a contractului poate fi bunul, prestația și operația juridică [26]. Obiectul contractului de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici este, conform pct. 6 al capitolului II din “Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice”, furnizarea energiei electrice Consumatorului casnic, la locul de consum specificat în datele generale, inclusiv la locurile de uz comun, după caz. Bunul, ca obiect al acestui contract este energie electrică. Deci, acest contract are ca obiect și energia electrică (ca bun material) și furnizarea energiei electrice (ca prestație).
Pentru valabilitatea contractului, bunul, în cazul nostru energia electrică, în sensul obiectului material al contractului, întrunește toate condițiile legale. Astfel, bunul este licit, se află în circuitul civil, există în momentul încheierii contractului, e determinabil în specia sa și prezintă o prestație posibilă.
Termenul în acest contract este pentru o durată determinată sau nedeterminată la solicitarea consumatorului casnic.
Prețul energiei electrice nu este expres stipulată în contract, așa cum presupune în contractele cu titlu oneros, însă ele sînt reglementate de către Agenția Națională pentru Reglemenatre în Energetică a Republicii Moldova [20]. Conform Hotărîrii ANRE nr, 393 din 15.12.2010 [6], secțiunea 8 “Plata Energiei Electrice”, pct. 85 “Tarifele reglementate pentru enegia electrică furnizată consumatorilor finali de către furnizor se aprobă de ANRE și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Furnizorul este obligat să afișeze în fiecare oficiu comercial o copie a hotărîrii Agenției cu privire la aprobarea tarifelor”. Prețul reprezintă acea sumă pe care o datorează beneficiarul în schimbul bunului transmis de către furnizor. De altfel, prețul constituie obiectul contraprestației pe care urmează să o facă beneficiarul.
Drepturile și obligațiile furnizorului sînt expres stipulate în capitolul III din Anexa nr. 1 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice [7].
Așadar, furnizorul are următoarele obligații:
a) să asigure furnizarea fiabilă și continuă a energiei electrice Consumatorului casnic pînă la clemele de ieșire din aparatul de protecție instalat după echipamentul de măsurare, la parametrii de calitate stabiliți în actele normative și în documentele normativ-tehnice în vigoare, inclusiv potrivit Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice;
d) să expedieze lunar Consumatorului casnic factura emisă în baza indicațiilor echipamentului de măsurare pentru plata energiei electrice consumate la tariful în vigoare, aprobat de Agenție, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de expirarea termenului-limită de plată a facturii, indicat în această factură;
e) să determine cantitatea de energie electrică consumată pe parcursul perioadei de la ultima citire a indicațiilor echipamentului de măsurare și până la data restabilirii evidenței consumului de energie electrică, conform consumului mediu zilnic înregistrat pe parcursul perioadei de 3 luni anterioare ultimei citiri a indicațiilor echipamentului de măsurare sau a 3 luni ulterioare restabilirii evidenței consumului energiei electrice sau a consumului mediu zilnic înregistrat pe parcursul perioadei calendaristice similare a anului precedent în cazul în care echipamentul de măsurare este defectat din motive care nu dovedesc implicarea Consumatorului casnic. Perioada pentru care este efectuat calculul consumului de energie electrică în baza consumului mediu zilnic nu va depăși 3 luni;
f) să prezinte Consumatorului casnic calculele sumelor incluse în factură ce nu sînt bazate pe indicațiile echipamentului de măsurare, inclusiv calculul cantității de energie electrică în urma încălcării clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a cantității de energie electrică consumată;
g) să asigure reconectarea la rețeaua electrică a instalațiilor electrice ce aparțin Consumatorului casnic și să reia furnizarea energiei electrice în decurs de 2 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către Consumatorul casnic, dacă acesta a înlăturat toate motivele care au cauzat deconectarea instalațiilor electrice de la rețeaua electrică a operatorului rețelei de distribuție și a achitat tariful pentru reconectare;
h) să prezinte, la cererea Consumatorului casnic, informații despre istoricul de consum, plățile și penalitățile calculate și achitate;
i) să răspundă operativ la petițiile Consumatorului casnic, inclusiv la sesizările orale parvenite prin telefon;
j) să recupereze prejudiciile materiale și morale cauzate Consumatorului casnic;
k) să restituie datoriile față de Consumatorul casnic, acumulate pînă la data rezilierii contractului;
m) să asigure efectuarea în termen a verificării metrologice periodice a echipamentului de măsurare.
Drepturile furnizorului sînt următoarele:
a) să verifice și să constate respectarea de către Consumatorul casnic a prevederilor Contractului;
b) să recalculeze consumul de energie electrică, conform sistemului paușal, în cazul constatării încălcării de către Consumatorul casnic a clauzelor contractuale care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a cantității de energie electrică consumată;
c) să includă suma, cauzată de emiterea unei facturi eronate în defavoarea Furnizorului, în plata pentru luna ulterioară depistării erorii. Furnizorul nu este în drept să perceapă plata datorată emiterii unei facturi eronate dacă faptul emiterii unei facturi eronate a fost depistat după expirarea termenului de prescripție, stabilit prin Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002, sau în cazul în care nu demonstrează faptul și data emiterii unei facturi eronate;
d) să solicite operatorului rețelei de distribuție să deconecteze instalațiile electrice ce aparțin Consumatorului casnic, în cazurile prevăzute în Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice și în conformitate cu prevederile Contractului.
Drepturile și obligațiile consumatorului casnic de asemenea sînt expres stipulate în Anexa nr. 1 a Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, în capitolul IV [7].
Consumatorul casnic are următoarele drepturi:
a) la furnizarea continuă a energiei electrice la parametrii de calitate, stabiliți prin actele normative și prin standardul național GOST 13109;
b) la prezentarea de către Furnizor a informațiilor privind istoricul de consum, plățile și penalitățile calculate și achitate;
d) să verifice și să constate respectarea de către Furnizor a prevederilor Contractului;
e) să solicite Furnizorului să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru înlăturarea de către operatorul rețelei de distribuție a deranjamentelor din rețelele electrice și/sau rețelele interne ale blocurilor de locuit, precum și în cazul funcționării necorespunzătoare a echipamentului de măsurare;
f) la suspendarea Contractului și la sistarea furnizării energiei electrice pentru o perioadă de timp determinată, dar nu mai mică de o lună;
g) la prelungirea,sau rezilierea Contractului de furnizare a energiei electrice;
h) să fie prezent la citirea indicațiilor și la verificarea echipamentului de măsurare, precum și la efectuarea constatării tehnico-științifice a echipamentului de măsurare.
Obligațiile consumatorului casnic sînt următoarele:
a) să consume energie electrica numai pentru necesități casnice;
b) să utilizeze energia electrică în mod rațional, eficient, inofensiv și fără încălcări;
c) să consume energie electrică numai prin receptoarele care corespund documentelor normativ-tehnice obligatorii;
d) să achite integral și în termenul indicat în factură plata pentru consumul energiei electrice, inclusiv a celei consumate la locurile de uz comun, după caz;
e) să sesizeze imediat Furnizorul în cazul în care depistează defecțiuni în funcționarea echipamentului de măsurare sau dacă depistează violarea sigiliilor operatorului de rețea;
f) să rezilieze Contractul de furnizare a energiei electrice, dacă nu necesită energie electrică, și să achite Furnizorului integral plata pentru energia electrică;
g) să nu permită conectarea instalațiilor electrice ale altor persoane la instalația electrică proprie fără acordul prealabil în scris al Furnizorului;
i) să păstreze intacte echipamentul de măsurare și sigiliile aplicate acestui echipament;
j) să fie prezent la controlul echipamentului de măsurare;
l) să instaleze și să utilizeze doar aparate, utilaj și materiale electrice care corespund normelor tehnice.
Consumatorul casnic beneficiază de drepturi, dar trebuie și să execute obligații față de operatorul rețelei de distribuție, în modul și condițiile stabilite de „Legea cu privire la energia electrică” [4] și „Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice” [7].
1.2. Sistemul de proteсție a consumatorului în contractele de adeziune
În jurul consumatorului gravitează toate problemele ce frămîntă orice producător sau distribuitor, iar “luarea unor decizii finale se dovedește a fi un demers foarte delicat, oscilînd între două tentații extreme: aceea de a particulariza pînă la nivelul individului, pe de o parte, și cea de a generaliza pînă la nivelul unor mase mari omogene, amorfe, de consumatori, pe de altă parte. Căutarea și găsirea punctului optim al compromisului conferă substanță abilității specialistului de marketing” [15, p. 17].
Există e mulțime de cauze care sînt de natură să argumenteze necesitatea protecției consumatorilor, dintre care cele mai importante sînt de natură economică și socială.
Ca purtător al cererii, consumatorul joacă un rol important în cadrul mecanismului de piață, constituind, în același timp, elementul de referință al tuturor activităților întreprinse de toți agenții economici, fie ei producători, comercianți sau prestatori de servicii.
Consumatorul, respectiv populația, este principalul destinatar al celei mai mari părți din volumul de produse ce se realizează și importă de societate, fiind tot el cel care închide un ciclu al procesului economic astfel încît orice dereglare în acest sector ar putea avea repercusiuni dintre cele mai nefavorabile asupra unei economii [15, p. 18].
Consumul, reprezintă un moment autonom, particular, reproducției și al vieții sociale în general.
Drepturile fundamentale ale onsumatorului sînt menționate în Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor [3, art. 5]:
Orice consumator are dreptul la:
a) protecția drepturilor sale de către stat;
b) protecție împotriva riscului de a achiziționa un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viața, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile și interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a prețului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
d) informații complete, corecte și precise privind produsele, serviciile achiziționate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociații obștești pentru protecția consumatorilor;
g) adresare în autoritățile publice și reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociațiilor pentru protecția consumatorilor și autorităților publice asupra încălcării drepturilor și intereselor sale legitime, în calitate de consumator, și la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor, serviciilor.
Prin contractul de adeziune, contractul în care clauzele sînt formulate în prealabil de una dintre părți, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condițiile impuse sau să renunțe la încheierea contractului, pot apărea clauze abuzive, adică clauza contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerințelor bunei-credințe, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce apar din contract. De aceea prin art. 4 a aceleași legi s-a interzis agenților economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Orice contract încheiat între agentul economic și consumator pentru vînzare de produse, prestare de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru a căror înțelegere nu sînt necesare cunoștințe speciale, iar în caz de dubii asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
În legislația națională, pe lîngă legea privind protecția consumatorilor, există și legea nr. 256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii [5].
Organizmele non-guvernamentale în protecția consumatorilor care funcționează în Republica Moldova putem enumera: Asociația Obștească Republicană pentru Protecția Consumatorilor, Oficiul Orășenesc pentru Protecția Consumatorilor, Birouri Specializate de Avocatură pentru Protecția Consumatorilor și altele [22].
Dintre instituțiile statului care sînt responsabile pentru protecția consumatorului, conform „Legii cu privire la protecția consumatorului” art. 5, în primul rînd este puterea executivă în stat și anume Guvernul și toate instituțiile din subordine. Conform art. 5 “Guvernul apără piața internă asigurînd în cazul variației costului vieții protecția suficientă a consumatorului.
Drepturile consumatorilor sînt aparate de către instanțele judiciare, de alte organe abilitate, precum și de organizațiile obștești ale consumatorilor, conform legislației în vigoare”.
Asociațiile pentru protecția consumatorilor au dreptul: de a fi sprijinite logistic de către organismele administrației publice centrale și locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; de a solicita realizarea de produse și servicii în condiții speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor defavorizați psihologic, fizic (al aparatului locomotor) sau de vîrsta a treia; de a fi consultate cu ocazia elaborării standardelor sau specificațiilor care definesc caracteristicile tehnice și calitative ale produselor și serviciilor destinate consumatorilor; de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficiențelor de calitate a produselor și serviciilor, precum și asupra consecințelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori; de a introduce acțiuni în justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor săi; de a solicita, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate efectuarea de analize și încercări ale produselor destinate consumatorilor și de a publica rezultatele; de a putea participa la acțiuni de supraveghere pe piață, împreuna cu organele administrației publice abilitate sa acționeze în domeniul protecției consumatorilor.
În economia autohtonă rolul asociațiilor pentru protecția consumatorilor este limitat, în comparație cu celelalte țări vestice și cu rolul pe care guvernul și economia în ansamblu îl acordă Agenției pentru Protecția Consumatorilor [3]. În țările dezvoltate, nu se înființează organisme guvernamentale de protecție a consumatorilor, ci doar ONG-uri. Acolo, se pune un accent deosebit de important pe societatea civilă.
În țările europene, în general, dar mai ales în cele membre ale Uniunii Europene, se consideră că reprezentarea consumatorilor în activitatea de adoptare și armonizare a legislației în domeniul protecției consumatorilor, implicarea acestora în urmărirea aplicării, respectării reglementărilor ilegale în domeniu este o necesitate absolută, apărînd diverse tipuri de organizații, de asociații, ce și-au propus o serie de obiective ambițioase cu privire la protecția consumatorilor.
Dacă este să ne referim la răspunderea în cazul încălcării drepturilor consumatorului, atunci în “Legea cu privire la protecția consumatorilor” în art. 10 alin (4) avem expres stipulat: „Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum și despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficiențelor constatate în cadrul termenului de garanție sau termenului de valabilitate, cu condiția respectării de către consumator a instrucțiunilor de instalare, utilizare și a regulilor de păstrare, prevăzute în documentația de însoțire” și în art. 11 lit. (d) a aceleași legi “Consumatorul, la încheierea contractelor, are dreptul de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund cerințelor prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale”.
Dacă este să analizăm piața și legislația privind energia electrică în Republica Moldova între furnizor și beneficiar, atunci ajungem la concluzia că și furnizorul și beneficiarul sînt garantați în executarea obligațiunilor contractuale ale celeilalte părți, de asemenea și de posibile abuzuri, încălcări contractuale.
Analizînd și legislația Uniunii Europene ce ține de protecția consumatorului, atunci această problemă este reglementată prin:
Directiva 93/13/CEE a Consiliului Comunităților Europene din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii [24];
Directiva 1999/44/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind aspecte ale vînzării de bunuri de consum și garanțiile conexe [25];
Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor [26].
În România una dintre cele mai de relevanță legi care ar reglementa problematica contractelor de adeziune este Legea Nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori [28].
În concluzie aș putea menționa că în orice stat, în care sînt respectate toate drepturile și libetățile fundamentale ale persoanei, există legi prin care se reglementează situațiile unde ar putea apărea conflicte sau abuzuri de către persoanele juridice.
În conformitate cu art 285 din Codul Civil al Republicii Moldova, bunuri sînt considerate toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective și drepturile patrimoniale, în sensul dat termenul de lucruri avînd înțelesul de obiecte corporale în raport cu care pot exista drepturi și obligații civile [1].
Codul civil românesc foloseste termenul “bun” în două înțelesuri. El folosește, termenul “bun” în primul dintre cele două înțelesuri, în art. 479 care prevede că “poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosință, sau numai servitute”. În al doilea înțeles, termenul “bun” este folosit de Codul civil în art. 475 potrivit căruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi”. E un înțeles pe care îl regasim, de altfel, și în art. 462 și în art. 471.
Cît despre bunurile imobiliare, vom menționa că la momentul actual, un fenomen natural sau un lucru din natură nu devine bun decât în măsura în care se află în interacțiunea raporturilor omenești [11, p. 28]. Altfel spus, un fenomen al naturii sau un obiect al lumii înconjurătoare devine bun numai atunci când este susceptibil de a satisface o necesitate a omului și cînd între oameni apar raporturi de atribuire, stăpînire și folosire a acestui bun. Bunurile imobile întotdeauna au servit drept obiect al diverselor neînțelegeri, din care cauză li s-a stabilit un regim juridic deosebit, cunoscut încă în dreptul privat roman. Terenurile, obiectele acvatice, clădirile, construcțiile și altele asemenea – totul aparține omului, iar dovadă a acestei apartenențe servește titlul de proprietate, în a cărui temei, în registrul bunurilor imobile sînt înscrise drepturile imobiliare.
Din multitudinea de lucruri unele sunt, prin firea lor, ale tuturor, acestea numindu-se la romanii antici res omnis communis, așa ca aerul atmosferic, lumina solară, flora și fauna apelor neutre ale mărilor și oceanelor; altele, cele mai numeroase, aparțin omului în propriu. Pe acestea din urmă, omul și le poate însuși, spre a le stăpâni singur și pe deplin, prin apropiere. Spre deosebire de științele economice, pentru care bunul are importanță în materialitatea sa, pentru științele juridice lucrurile din natură și cele create de om sunt bunuri și în sens imaterial, adică în sens de drepturi asupra lor. Necesitatea reglementării regimului juridic al imobilelor s-a impus o dată cu admiterea, în circuitul civil, a imobilelor. Securizarea tranzacțiilor imobiliare, reclama și crearea unui cadru normativ adecvat, menit să determine clasa imobilelor pasibile de înregistrare în registrul bunurilor imobile, identificarea, formarea bunurilor imobile, definite, în Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 [4], în continuare Legea nr. 354/2004, ca lucrări cadastrale.
Pentru a lua la evidență toate imobilele din țară, este necesară cunoașterea naturii lor juridice, în funcție de care se stabilesc criteriile de includere a bunurilor într-o clasă sau alta. Acest deziderat este creionat și de C. civ., Legea nr. 1543/1998, care stabilesc modul de creare și de ținere a cadastrului bunurilor imobile, prin care se asigură recunoașterea publică a dreptului de proprietate și a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, apărarea de stat a acestor drepturi. Legea nr. 1543/1998 reglementează raporturile juridice privind bunurile immobile situate în limitele țării, indiferent de tipul de proprietate și destinația lor, susceptibile a face obiectul înregistrării. Așadar, noțiunea de bun cuprinde atât lucrurile corporale în accepțiunea tangibilă a acestora res quae tangi possundi, lucrurile materiale, asupra cărora poartă drepturile, cât și drepturile pe care omul le are asupra lucrurilor [2]. În literatura juridică, se mai polemizează asupra faptului dacă obiectul este un element necesar al raportului juridic civil, în sensul dacă obiectul include numai acțiunea la care este îndrituit subiectul activ și îndatorat subiectul pasiv ori cuprinde și lucruri la care se referă conduita părților.
Opinia dominantă în doctrină, la care consemnăm, este cea conform căreia obiectul constituie un element necesar al raportului juridic civil, iar acest element constă în conduit părților, adică în acțiunea sau abstențiunea la care este îndreptățit subiectul activ și este obligat subiectul pasiv în raport cu acest lucru. De exemplu, înregistrarea actului juridic, a drepturilor imobiliare etc.
În sensul cercetării propuse, ne interesează dacă lucrurile sunt sau nu obiect al raportului juridic civil. Problema abordată rezidă în caracterul social al raportului juridic. Or, dacă admitem că bunurile la care se referă conduita părților fac parte din obiectul raportului juridic, știrbim din caracterul social al acestui raport. Soluția optimă ar fi compromisul în sensul că, atunci când conduita părților se referă la bunuri, acestea sunt considerate obiecte derivate (externe) ale raportului juridic, cu alte cuvinte este realizarea efectivă a conduitei vizavi de bunuri.
Potrivit doctrinei ruse, bunurile sunt obiecte ale dreptului de proprietate, iar conduita părților, drepturile și obligațiile pot fi obiecte ale dreptului de creanță sau drepturi corporative, nu însă obiecte ale drepturilor reale. Distincția este importantă pentru determinarea regimului juridic al obiectului și, prin urmare, pentru evitarea confundării regimurilor juridice ale bunurilor. Mai mult decît atît, bunurile imobile și drepturile asupra lor, inclusiv alte drepturi reale (dezmembrămintele), sunt pasibile de înscriere în registrul bunurilor imobile, neînscrierea dreptului fiind sancționată cu neconstituirea lui și inopozabilitatea față de terți.
În accepțiunea generală, sunt bunuri imobile lucrurile susceptibile de apropiere sub forma dreptului de proprietate. În literatura juridică, se operează atât cu noțiunea de bun cât și cu noțiunea de lucru. Codul Civil prin art. 288-296, 303-312, 315-333, 337-343 etc. utilizează termenul bun, chiar și atunci cînd, evident, este vorba de lucruri, deci este o definire a bunurilor în sens larg. În sens restrîns lucruri sunt obiectele corporale în raport cu care pot exista drepturi și obligații.
În continuare, Legea nr.105-XV din 13.03.2003 [3] reglementează relațiile ce au ca obiect bunuri sau servicii, care pot apărea din contractele privind vînzarea-cumpărarea cu amănuntul, locațiunea, antrepriza și prestările de servicii, transportarea cetățenilor și a bagajelor, comisionul, expediția, depozitul, magazinajul, serviciile turistice, consignația, asigurarea, prestarea serviciilor financiare (bancare) pentru satisfacerea necesităților personale ale consumatorului, inclusiv acordarea de credite, deschiderea conturilor clienților, efectuarea decontărilor la cererea lor, primirea și păstrarea hîrtiilor de valoare si a altor valori, precum și din alte contracte referitoare la satisfacerea necesităților personale ale cetățenilor, nelegate de obținerea venitului (profitului). Nu prezintă importanță tipul contractului, importantă fiind calificarea acestuia drept contract de consum, conform art.666 alin.(3) din Codul civil al R.Moldova [1].
Potrivit art.1 alin.(6) al Legii nr. 105-XV din 13.03.2003 produs este orice „ bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele și apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile și obligațiile aferente” [3].
2. ANALIZA PRACTICII JUDICIARE ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL NONCASNIC ȘI ÎN CAUZE PRIVIND CONSUMATORUL CASNIC
2.1. Descrierea spețelor
În continuare o să analizăm două dosare, unul cu privire la consumatorul noncasnic și unu cu privire la consumatorul casnic.
SC “C ” SRL împotriva Î.”R” S.A.
Prima parte
În fapt, acest dosar este unul comlex, istoria sa începînd cu anul 1998. În acel an SC “C” SRL a înaintat o cerere către S.A. “R” cu privire la primirea avizului de racordare la rețelele de 10 kV și să degajeze un teren cu rețele electrice cu puterea electrică de asemenea de 10 kV, deoarece pe acel teren era intenția de a se construi o stație de alimentare cu petrol și un complex de prelucrare a tutunului. Avizul de racordare este un aviz în scris, eliberat solicitantului de către operatorul de rețea, în care se indică condițiile tehnice și economice, optime, precum și lucrările pe care urmează să le îndeplinească în mod obligatoriu solicitantul, pentru racordarea instalației sale de utilizare la rețeaua electrică. Prin degajarea terenului cu rețele electrice s-a avut în vedere că pe terenul cu pricina erau instalate rețele electrice cu puterea de 10 kV, iar solicitantul cerea strămutarea acestor rețele pe alt teren prin modificarea proiectului lor.
S.A. “R” a acceptat cererea privind avizul de racordare, iar în privința strămutării rețelelor, solicitantul a primit o soluție tehnică cum el să mute rețelele din cont propriu.
Întreprinderea SC “C” SRL nu a fost de acord cu această soluție și s-a adresat la un institut de proiectare cum să strămute acele rețele cu costuri mici, o alternativă la ce a fost propus de întreprinderea Î. “Rc” S.A. Institutul de proiectare a făcut proiect la cererea solicitantului și a prezentat două alternative care au fost prezentate distribuitorului de energie electrică, deoarece orice modificare în proiectul rețelelor necesită coordonarea distribuitorului.
Î. “Rc” S.A. a refuzat noile proiecte și au venit cu propunerea către solicitant iarași cu proiectul propriu. În acest caz, întreprinderea SC “C” SRL s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată în anul 2001 prin care să oblige Î. “Rc” S.A. să accepte una din alternativele propuse de ea. Instanța de judecată în scopul examinării mai juste și rapide a litigiului s-a adresat cu o interpelare Ministerului Ecologiei și Dezvoltării Teritoriului și anume Direcției de verificare și expertizare a proiectelor în construcții.
Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, în acest litigiu, prin Hotărîrea emisă în ianuarie 2003 a obligat Î. “Rc” S.A. să coordoneze proiectul elaborat de către institutul de proiectare de strămutare a liniei electrice aeriene cu tensiunea de 10 kV (LEA-10 kV) de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stației de alimentare cu petrol.
Această Hotărîre nu a fost atacată de către Î. “Rc” S.A. cu apel și totodată s-a trimis o cerere Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău prin care se cerea explicarea hotărîrii emise din 31.01.2003. Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău la data de 02.06.2004 a emis o Încheiere prin care trebuie să explice Hotărîrea emisă la 31.01.2003 dintre Î. “Rc” S.A. și SC “C” SRL însă ea doar a făcut o copie a dispozitivului respectivei Hotărîri, iar după ce a fost atacată, Hotărîrea a rămas menținută de către instanța superioară.
La 29 decembrie 2003 SC “C” SRL s-a adresat cu o pretenție către Î. “Rc” S.A. privind coordonarea proiectului de strămutare a LEA- 10 kV de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stației de alimentare cu petrol, conform hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 31 ianuarie 2003. La 12 ianuarie 2004 Î. “Rc” S.A. expediază o scisoare unde explică întreprinderii, SC “C” SRL, că coordonarea proiectului de strămutare nu s-a efectuat pe motiv că SC “C” SRL nu s-a adresat cu o asemenea cerință după intrarea în vigoare a hotărîrii judecătorești, iar în continuare explică întreprinderii că întru executarea hotărîrii instanței de judecată și coordonarea proiectului sînt necesare să prezinte cîteva documente și anume:
Proiectul;
Titlul de proprietate sau de folosință asupra terenului pe care urmează a fi construit complexul pentru prelucrarea tutunului și a stația de alimentare cu petrol;
Acordul proprietarului terenului pe care urmează a fi pozată (amplasată) linia conform proiectului;
Copia condițiilor tehnice eliberate de Î. “Rc” S.A.
SC “C” SRL nu a prezentat documentele cerute de către Î. “Rc” S.A., dar s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea hotărîrii din 31 ianuarie 2003, acesta la rîndul său trimetea încheieri pentru ca Hotărîrea în cauză să fie executată. Î. “Rc” S.A. motiva că SC “C” SRL nu prezintă actele pentru coordonare, de aceea neexecutarea nu este din cauza Î. “Rc” S.A.
Totodată, Î. “Rc” S.A. s-a adresat Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova (ANRE), să explice ce reprezintă termenul “coordonarea proiectului”. ANRE examinînd adresarea, la 12.05.2005 informează că sintagma de “coordonare a proiectului”, în sistemul electro-energetic, semnifică avizarea favorabilă a proiectului pentru anumite lucrări, de către responsabilii întreprinderii de furnizare, ținîndu-se cont de gradul de securitate a executării lucrărilor, regimul juridic de executare a acestora, oportunitatea și fezabilitatea executării lor. Așadar, coordonarea proiectului este o avizare condiționată a acestuia, care depinde de îndeplinirea tuturor condițiilor (tehnologice, tehnice, de securitate, legale) de către lucrările cuprinse în acesta. Pe de altă parte, dreptul de servitute al proprietarului de rețele electrice asupra terenului de amplasare a acestora fiind un drept care gravează dreptul de proprietate al deținătorului de teren, pentru o eventuală constituire a lui asupra unui teren aparținînd unei alte persoane decît proprietarul rețelelor electrice aeriene, este absolut necesar acordul proprietarului terenului unde urmează a se constitui acest drept. Așadar pentru o eventuală strămutare a liniilor electrice aeriene de pe un teren aparținînd unei persoane pe terenul alteia este necesar acordul celei din urmă.
La 28.08.2005 Șeful Oficiului (Ș.O.) de executare sec. Rîșcani, prin încheiere aplică sancțiune pecuniară Î. “Rc” S.A. la rîndul său întreprinderea atacă încheierea în instanța de judecată și la 15 decembrie 2006, Judecătoria sec. Rîșcani anulează încheierea Ș. O. de executare sec. Rîșcani din 28.08.2005 privind aplicarea sacțiunii pecuniare debitorului Î. “Rc” S.A., pentru neexecutarea titlului executoriu din 31.03.2003 emis de Judecătoria Economică de Circumscripție din următoarele considerente: în lipsa documentelor solicitate de la SC “C” SRL de către Î. “Rc” S.A. coordonarea proiectului este imposibilă. “Rc” nu refuză coordonarea proiectului, elaborat de institutul de proiectare, de strămutare a LEA – 10 kV de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stația de alimentare cu petrol, însă pentru aceasta creditorul urmează să îndeplinească cerințele legale- condițiile (tehnologice, tehnice, de securitate, legale). De asemenea, instanța s-a condus și de informația prezentată de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a RM din 12.05.2005- “coordonare a proiectului este avizarea favorabilă a proiectului pentru anumite lucrări, de către responsabilii întrepriderii de furnizare, ținîndu-se cont de gradul de securitate a executării lucrărilor, regimul juridic de executare a acestora, oportunitatea și fezabilitatea executării lucrărilor. Această procedură presupune, la o primă etapă, cererea solicitantului însoțită de documentația de proiect, inclusiv toată documentația de natură juridică, etc., la a doua etapă verificarea documentației și a tuturor parametrilor tehnologici și tehnici ai proiectului, ținîndu-se cont de normele de securitate și standardele consacrate, la a treia etapă, verificarea egalității lucrărilor pe baza documentației de proiect, la a patra, (dacă toate condițiile sînt îndeplinite) avizarea proiectului. Mai mult ca atît, pentru strămutarea liniilor electrice aeriene de pe un teren aparținînd unei persoane pe terenul alteia, este necesar acordul proprietarului terenului unde urmează a fi strămutate liniile”. De asemenea, instanța a menționat că administrația Î. “Rc” S.A. a înaintat creditorului SC “C” SRL cerințele legale necesare pentru executarea coordonării proiectului și anume creditorul SRL urma să prezinte un set de documente legale.
Deci, din considerente că SC “C” SRL nu s-a conformat respectivelor cerințe, recursul înaintat de Î. “Rc” S.A. a fost admis și s-a anulat încheierea Ș. O. de executare sec. Rîșcani din 28.06.2006 privind aplicarea sancțiunii pecuniare debitorului Î. “Rc” S.A., pentru neexecutarea titlului executoriu din 31.03.03 emis de Judecătoria Economică de Circumscripție.
Reprezentantul SC “C” SRL atacă cu recurs hotărîrea nominalizată, solicitînd casarea ei ca ilegală și pronunțarea unei decizii noi despre respingerea cererii Î. “Rc” S.A. și menținerea încheierii Ș. O. de executare Rîșcani din 2006. Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău la 17.04.2007 respinge recursul SC “C” SRL, menține hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 2006, argumentînd că motivele recursului n-au găsit confirmare prin probele acumulate, de aceea recursul s-a respins ca neîntemeiat cu menținerea hotărîrii instanței de fond, hotărîrea devenind irevocabilă.
Rezumînd prima parte a speței avem următoarele:
În 1998, SC “C” SRL cere avizul de racordare și strămutarea LEA – 10 kV de la Î. “Rc” S.A.;
La 31.01.2003, Judecătoria Economică de circumscripție Chișinău, a obligat Î. “Rc” S.A. să coordoneze proiectul elaborat de către institutul de proiectare de strămutare a liniei electrice aeriene cu tensiunea de 10 kV (LEA-10 kV) de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stației de alimentare cu petrol;
Hotărîrea emisă la 31.01.2003 nu a fost atacată de Î. “Rc” S.A. cu apel, ci doar pe căi extraordinare (revizuire), însă ea a fost menținută;
La 29 decembrie 2003 SC “C” SRL s-a adresat cu o pretenție către Î. “Rc” S.A. privind coordonarea proiectului de strămutare, însă la 12 ianuarie 2004 Î. “Rc” S.A. expediază o scisoare unde explică întreprinderii, SC “C” SRL, că coordonarea proiectului de stămutare nu s-a efectuat pe motiv că SC “C” SRL nu s-a adresat cu o asemenea cerință după intrarea în vigoare a hotărîrii și a înaintat o listă de documente ce urmează să fie prezentate pentru coordonarea ulterioară a proiectului;
La 28.08.2005 Ș. O. de executare sec. Rîșcani, prin Încheiere aplică sancțiune pecuniară Î. “Rc” S.A.;
La 15 decembrie 2006, Judecătoria sec. Rîșcani anulează încheierea Ș. O. de executare sec. Rîșcani din 28.08.2005 privind aplicarea sacțiunii pecuniare debitorului Î. “Rc” S.A.;
Reprezentantul SC “C” SRL atacă cu recurs hotărîrea nominalizată, însă Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău la 17.04.2007 respinge recursul SC “C” SRL, menține hotărîrea judecătoriei sec. Rîșcani din 2006.
Pe acest litigiu rămîne ca doar SC “C” SRL să prezinte documentele necesare către Î. “Rc” S.A., iar aceștia la rîndul său vor coordona proiectul propus de institutul angajat de SC “C” SRL. E o chestie banală să nu prezinți documentele necesare, mai ales că e în favoarea ta, însă de ce SC “C” SRL nu dorește să prezinte documentele în cauză o să prezentăm în următoarele spețe paralele, acolo vom analiza și poziția SC “C” SRL și poziția Î. “Rc” S.A.
În paralel cu litigiul dintre SC “C” SRL și Î. “Rc” S.A. privind coordonarea proiectului de strămutare a liniei electrice aeriene cu tensiunea cu tensiunea de 10 kV (LEA-10 kV), SC “C” SRL mai avea un litigiu cu Primăria din raza sectorială unde ei erau amplasați.
Conform Hotărîrii Guvernului nr. 159 din 23.02.2000 cu privire la atribuirea terenurilor, potrivit punctului întîi din hotărîre, agentului economic SC “C” SRL i s-a atribuit teren din fondul de rezervă al Primăriei pentru construcția unui complex de prelucrare a tutunului și a stației de alimentare cu petrol. Potrivit punctului cinci din hotărîre, pînă la autentificarea drepturilor noilor deținători, terenurile repartizate prin prezenta hotărîre rămîn în folosința foștilor deținători.
Menționez că pentru executarea hotărîrii instanței de judecată din 31.03.2003 și coordonarea proiectului sînt necesare ca SC “C” SRL să prezinte cîteva documente și anume:
Proiectul;
Titlul de proprietate sau de folosință asupra terenului pe care urmează a fi construit complexul pentru prelucrarea tutunului și a stația de alimentare cu petrol;
Acordul proprietarului terenului pe care urmează a fi pozată (amplasată) linia conform proiectului;
Copia condițiilor tehnice eliberate de Î. “Rc” S.A.
La 01.11.2004, firma SC “C” SRL a primit Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat de către Primărie, însă reprezentatntul SC “C” SRL s-a adresat către DEDJ (Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătorești) al Ministerului Justiției RM precum că acest Titlu este pasibil de respins pentru a fi modificat, fiindcă nu conține date autentice, spre exemplu una din greșeli era denumirea firmei prin schimbarea primei litere din SC “C” SRL în SC “G” SRL. Titlul de autentificare SC “C” SRL nu-l mai primise de aceea s-a adresat iarăși prin instanțe.
A doua parte
Un alt litigiu reieșind din același obiect dintre SC “C” SRL și Î. “Rc” S.A. s-a finalizat prin emiterea unei decizii irevocabile a Curții Supreme de Justiție la 16 noiembrie 2006.
SRL “C” s-a adresat cu o acțiune în instanța de judecată împortiva Î. “Rc” S.A. solicitînd încasarea prejudiciului material sub formă de venit ratat, pe care nu l-a realizat, deoarece Î. “Rc” S.A. n-a coordonat proiectul institutului de proiectare, iar acest fapt a împiedicat-o să construiască complexul de prelucrare a tutunului și a stației de aplimentare cu petrol care trebuia să-i aducă respectivul venit în anii 2000-2003. În susținerea cerințelor sale reclamantul a remarcat ca prin hotărîrea Guvernului nr. 159 din 23.02.2000 s-a dispus transmiterea în folosința SRL “C” a terenului “x” pentru construcția complexului de prelucrare a tutunului și a stației de alimentare cu petrol. Ilegalitatea acțiunilor Î. “Rc” S.A. de necoordonarea proiectului, se confirmau și se probau prin hotărîrea judecătoriei economice de circumscripție 31.01.2003 conform căreia Î. “Rc” S.A. a fost obligat să coordoneze proiectul elaborat de institutul de proiectare angajat de SRL “C”, de strămutare a LEA – 10 kV.
Prin hotărîrea Curții de Apel Economice din 06.07.2006 acțiunea reclamantului a fost admisă partial, deoarece s-a dispus spre încasare de la pîrît venitul ratat și cheltuielile de judecată, iar partea încasării a pierderilor directe, cheltuielilor pentru corespondență și asistența juridică s-a refuzat.
Ambele părți au contestat hotărîrea adoptată cu recurs, reclamantul pentru a încasa și celelalte cheltuieli, iar pîrîtul că nu este de accord cu hotărîrea adoptată, ca temei de casare invocîndu-se că instanța de judecată a dat apreciere eronată a circumstanțelor cauzei, în consecință aplicînd greșit legea materială a adoptat o hotărîre ilegală și neîntemeiată. În continuare Colegiul economic al Curții Supreme de Justiție constată toate faptele, acțiunile și inacțiunile care sau petrecut între acești doi subiecți încă din anul 1998.
În decizia emisă de Colegiul economic al Curții Supreme de Justiție la 16 noiembrie 2006, s-a admis în parte recursul declarat de SRL “C”, s-a casat hotărîrea Curții de Apel Economice din 06.07.2006 în partea în care s-a respins cererea SRL “C” cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, s-a adoptat o nouă hotărîre prin care se încasează de la Î. “Rc” S.A. în folosul SRL “C” cheltuielile de asistență juridică. De asemenea, s-a admis în parte și recursul declarat de Î. “Rc” S.A., micșorînd suma dispusă spre încasare cu aproximativ 21,43%. În rest alte recursuri declarate au fost respinse ca neîntemeiate și hotărîrea Curții de Apel Economice din 06.07.2006 se menține. Acest litigiu a fost pe venitul ratat pentru perioada 01 iulie 2000 – 01 ianuarie 2004 de către SRL “C”.
Pînă în 2007 avem trei decizii definitive și irevocabile:
În anul 2003 Î. “Rc” S.A. a fost obligată să coordoneze proiectul elaborat de către institutul de proiectare de strămutare a liniei electrice aeriene cu tensiunea de 10 kV (LEA-10 kV) de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stației de alimentare cu petrol;
Se anulează încheierea Șefului Oficiului de executare sec. Rîșcani din 28.08.2005 privind aplicarea sacțiunii pecuniare debitorului Î. “Rc” S.A.;
În anul 2006 s-a dispus spre încasare de la Î. “Rc” S.A. venitul ratat și cheltuielile de judecată pentru perioada pînă la scrisoarea de coordonare. De menționat că acest dosar a început în 2004 și s-a finalizat în 2006;
A treia parte
Din anul 2007 pînă în 2012 SRL “C” la mod figurat „dispare”, adică nu se mai adresează în instanță sau executorului judecătoresc în privința executării hotărîrii din 2003.
Ceea ce ține de Executorii Judecătorești contra Î. “Rc” S.A., în august 2006 i-a fost aplicată o amendă pecuniară furnizorului.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rășcani din decembrie 2006 s-a dispus anularea încheierii Șefului Oficiului de Executare privind aplicarea unei sancțiuni pecuniare debitorului pentru neexecutarea titlului executoriu din 31.03.03. emis de Judecătoria Economică de Circumscripție.
Prin decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din aprilie 2007 s-a respins recursul SRL “C”, menținîndu-se hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din decembrie 2006.
Apoi, în noiembrie 2012 SRL “C” s-a adresat la un alt executor judecătoresc pentru a intenta procedura de executare a documentului executoriu din 31.01.03 emis de Judecătoria Economică de Circumscripție, prin care s-a dispus obligarea Î. “Rc” S.A. să coordoneze proiectul elaborat de institutul de proiectare de strămutare a LEA – 10 kV de pe teritoriul de construcție a complexului pentru prelucrarea tutunului și a stației de alimentare cu petrol. În septembrie 2013 judecătoria sec. Rîșcani emite iarăși o hotărîre prin care se recunoaște nul procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit de executor judecătoresc în comiterea contravenției prevăzute de art.318 CC RM.
Reprezentantul contravenientului în fiece proces aduce argumente precum că executarea obligației de coordonare a proiectului de către debitor nu poate fi executat, e imposibil de executat din culpa creditorului SRL “C”, Î. “Rd” S.A. nu poate fi sancționată pentru imposibilitatea de executare a unei obligații, care datorează creditorului, ori art.44 alin.5 CE RM prevede obligarea creditorului de a acorda sprijin efectiv executorului pentru a aduce la îndeplinire executarea silită. La fiecare executor judecătoresc, inclusiv ultimului, cît și creditorului Î. “Rd” S.A. a expediat o scrisoare unde erau indicate cerințele legale necesare pentru executarea coordonării executării proiectului, și anume un set de documente legale, însă nici creditorul, și nici executorul judecătoresc nu s-au conformat cerințelor respective, făcînd ca executarea obligației de coordonare a proiectului de către debitor să fie imposibil de executat din culpa SRL “C”.
Menționez că coordonarea proiectului de către Î. “Rd” S.A. nu e posibilă din cauza neprezentării documentelor necesare de către creditorul SRL “C”.
Acest fapt este confirmat prin:
Hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din decembrie 2006;
Decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din aprilie 2007;
Hotărîrea Judecătoriei Rășcani din septembrie 2013.
Ne întrebăm de ce în noiembrie 2012 se reîncepe procedura de executare a documentului executoriu din 31.03.03 emis de Judecătoria Economică de Circumscripție. Din materialele dosarului aflăm că prima procedură de executare, cît de straniu nu ar fi, dar a fost pierdută, de aceea a reînceput în 2012.
Partea a patra
În 2007 SRL “C” a venit cu o altă acțiune, ca obiect fiind din nou venitul ratat, însă deja pentru perioada 01.01.2004-30.06.2006. SRL “C” a cerut aceeași sumă și a venit cu aceleași argumente.
Deja, reprezentanții Î. “Rd” S.A., au venit în apărare cu hotărîrile precedente, autoritatea de lucru judecat, adică SRL “C” este vinovat de necoordonarea proiectului prin neprezentarea la cerere a documentelor necesare, condițiile deja nu sînt aceleași.
În 2004 apare scrisoarea precum că Î. “Rd” S.A. este gata pentru a coordona proiectul, doar prezintă actele necesare, e altă circumstanță în aceast litigiu.
SRL “C” aflîndu-se în litigiu cu Primăria privind acordarea titlului de proprietate nu poate prezenta acest act reprezentanților Î. “Rd” S.A., deci astfel va recunoaște că neexecutarea a fost din culpa sa. Ca probă precum că SRL “C” încă nu are titlul de proprietate asupra terenului în cauză avem:
Hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău din 03 decembrie 2002 dintre SRL “C” și Primărie;
Încheierea Curții de Apel Economică din 01 februarie 2005 dintre SRL “C” și Primăria „x”;
Referința reprezentantului pîrîtului, a Primăriei din 12 noiembrie 2004;
La ce etapă se află litigiul dintre SRL “C” și Primărie nu cunosc, dar întrucît reprezentanții SRL “C” încă nu au prezentat acest titlu, pot concluziona că creditorul încă nu dispune de acest act.
Conform art.21 al Codului Funciar, deținătorul de teren nu are drept de folosință, pînă cînd Primăria nu va stabili hotarele terenului în natură, iar conform art.46 al Codului Funciar se interzice începerea lucrărilor de construcție fără permisiunea dată de organele de arhitectură și urbanistică, iar aceste documente pot fi întocmite numai cu acordul Primăriei.
Venitul ratat pe ambele acțiuni este o chestuie șubredă. Din concluziile rapoartelor de expertiză anexate la dosar, calcularea venitului ratat expertul contabil efectuează prin metoda indirectă luînd ca bază venitul altor persoane care activeză în aceleași condiții sau în condiții similare cu cele ale contribuabilului.
Reprezentanții Î. “Rd” S.A. a adus și decizii din practica judiciară unde s-a analizat litigii cu privire la încasarea sumei ca venit ratat, de exemplu Decizia CSJ din 07 mai 2009 în dosarul ÎI “MM” contra deciziei Curții de Apel Economice din octombrie 2008, în pricina economică la acțiunea SA „F” către ÎI ”MM”. Din materialele dosarului dat se menționează că în cazurile privind venitul ratat, creditorul înaintînd acțiune în instanța de judecată este obligat să probeze că dînsul a luat toate măsurile rezonabile de a preîntîmpina survenirea acestei pube. Venitul ratat este supus reparării dacă ar fi fost pasibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Creditorul trebuie să dovedească posibilitatea obiectivă, reală și nu închipuită a obținerii acestui venit ratat.
Cu alte cuvinte dacă printr-o țeavă curge apă, trebuie de demostrat că acolo curgea apă și că cineva a venit și ți-a închis robinetul, dar dacă în acea țeavă apă nu curgea, atunci care mai e rostul dacă a închis sau dacă nu a închis robinetul. Deci, nu există venit ratat atîta timp cît în robinet nu curgea apă.
Partea a cincea
În anul 2013, SRL “C” și-a schimbat strategia, pretinzînd că neexecutarea se datorează nu Î. “Rd” S.A., ci administratorului acesteia.
La 21 iulie 2014, judecătoria sec. Rîșcani a emis o hotărîre pe cazul cu privire la contravenția comisă de administratorul Î. “Rd” S.A.
Instanța a constatat că la 12 decembrie 2013 a fost întocmit de către executor judecătoresc un proces-verbal cu privire la contravenție în privința administratorului Î. “Rd” S.A., precum că nu a întreprins acțiunile necesare în vederea executării hotărîrii instanței de judecată și anume în calitate de persoană cu funcție de răspundere nu a organizat executarea obligației Î. “Rd” S.A. de a coordona proiectul elaborat de strămutare a LEA-10 kV conform cerințelor tehnice pentu racordare, fapt ce a dus la neexecutarea documentului executoriu, astfel săvîrșind contravenția prevăzută de art. 318 alin.(2) al Codului Contravențional.
Reprezentantul contravenientei a demonstrat că la materialele dosarului nu există nici o probă care să demonstreze vinovăția clientului său, mai mult ca atît, conform hotărîrii din septembrie 2006, emisă de către judecătoria Rîșcani și menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din aprilie 2007, s-a constatat faptul că neexecutarea documentului executoriu este imputabilă creditorului SRL “C”, întrucît acesta a făcut ca executarea obligației de coordonare a proiectului de către debitor să fie imposibil de executat din culpa creditorului. La aceleași concluzii s-a ajuns și odată cu pronunțarea hotărîrii din septembrie 2013, prin care s-a anulat procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc cu privire la contravenția stabilită de art. 318 Cod contravențional. Faptul lipsei eschivării de la executarea hotărîrii judecătorești este demonstrată și prin scrisorile expediate în adresa executorului judecătoresc. Astfel, în acestea se arată că debitorul este gata să execute hotărîrea judecătorească imediat ce creditorul se va supune cerințelor legale privind prezentarea actelor necesare coordonării proiectului. Pin urmare, tot ce a făcut executorul judecătoresc a fost să schimbe subiectul procesului contravențional, fără a indica fapte noi neexaminate anterior.
De asemenea, în acest litigiu au fost adus ca argumente:
Legea nr. 124 din 23.12.2009 cu privire la energia electrică, art.27 alin.(2) “În cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată o rețea electrică să se execute o construcție, beneficiarul acesteia din urmă și/sau proprietarul vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei electrice, cu condiția obținerii acordului proprietarilor sau al deținătorilor legali ai terenului de pe traseul pe care urmează să fie plasate noile rețele electrice, precum și după obținerea avizelor autorităților competente și a autorizației de construire”;
Hotărîrea ANRE (Agenția Națională de Reglementare în Energetică) cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, care la pct. 219 prevede: “219. În cazul în care proprietarul terenului sau al imobilului pe care este amplasată legal rețeaua electrică solicită reamplasarea acesteia, proprietarul terenului sau al imobilului va obține acordurile proprietarilor sau ale deținătorilor legali ai terenurilor unde urmează să fie reamplasată rețeaua electrică și va suporta toate cheltuielile legate de reamplasarea rețelei electrice” [6].
Reprezentantul creditorului SRL “C” a menționat în discursul său că prin refuzul de a executa Hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din ianuarie 2003, cît și încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din iunie 2004 de explicare a Hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție din ianuarie 2003, constă în impunerea unor noi condiții care nu fac obiectul hotărîrii judecătorești și titlului executoriu. De asemenea se aduce ca argument constatarea Curții Europene a Drepturilor Omului din ianuarie 2009 (în care se indică că SRL “C” a prezentat documentația tehnică conținînd două variante alternative de scoatere a liniei electrice de înaltă tensiune existentă) potrivit căreia: “din momentul cînd SRL “C” a acceptat varianta de strămutare a LEA-10 KV propusă de Î.C.S. “RED Chișinău” S.A., iar ultima a ignorat acest accept impunînd societății condiții neprevăzute de actele normative aplicabile în domeniu, vina rețelelor electrice este reală, acțiunile lor nefiind generate de pricini obiective”. Faptul expedierii de către Î. “Rd” S.A. a scrisorilor în adresa executorului judecătoresc privind faptul că nu refuză executarea documentului executoriu, ci este în imposibilitate de a-l executa, nu servește drept temei și nu împiedică pe administratorul Î. “Rd” S.A. să întreprindă toate măsurile necesare întru executarea hotărîrii judecătorești.
Prin Hotărîrea Judecătoriei sec. Rîșcani din iulie 2014, administratorul Î. “Rd” S.A. a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.318 alin.(2) Cod Contravențional și în conformitate cu art. 30 Cod Contravențional s-a încetat procesul contravențional intentat față de administrator în săvîrșirea contravenției prevăzute de art.318 alin. (2) Cod Contravențional., motivîndu-se că în calitate de administrator a Î. “Rd” S.A. a solicitat neîntemeiat prezentarea unor acte de către SRL “C”, prin care au fost încălcate condițiile tehnice din iunie 1998. În septembrie 2014 Curtea de Apel menține hotărîrea judecătoriei sec. Rîșcani.
De menționat SRL “C” s-a adresat la CEDO, deoarece în dosarul cu privire la venitul ratat din 2000-2004, instanța i-a dat 50% din suma cît SRL “C” a cerut ca venit ratat, însă CEDO nu s-a pronunțat pe acest caz, deoarece SRL “C” a înaintat acțiune contra statutui pe același obiect conform Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești. Cu alte cuvinte procedura de la CEDO a fost transmisă statului Republica Moldova.
În prezent SRL “C” cu Î.C.S. “RED Union Fenosa” se judecă doar pe cazul cu privire la venitul ratat de SRL “C” pentru anii 2004- 2007. În ședința trecută SRL “C” a înaintat cerere ca perioada pentru venitul ratat să fie preungită pînă în 2014. Pe toate celelalte acțiuni au fost emise Hotătîti definitive și irevocabile:
2003, Î. “Rc” S.A. a fost obligată să coordoneze proiectul elaborat de către institutul de proiectare de strămutare a liniei electrice aeriene cu tensiunea de 10 kV;
2005, se anulează Încheierea Șefului Oficiului de executare privind aplicarea sacțiunii pecuniare debitorului Î. “Rc” S.A.;
2006, s-a dispus spre încasare de la Î. “Rc” S.A. venitul ratat și cheltuielile de judecată pentru perioada 2000-2004;
2013, se recunoaște nul procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit de executor judecătoresc împotriva Î. “Rc” S.A.;
2014, administratorul Î. “Rd” S.A. s-a recunoscut a fi vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.318 alin.(2) Cod Contravențional și în conformitate cu art. 30 Cod Contravențional s-a încetat procesul contravențional intentat față de administrator în săvîrșirea contravenției prevăzute de art.318 alin. (2) Cod Contravențional;
Ce ține de hotărîrile emise de instanțe de judecată, cred că au cercetat obiectiv circumstanțele și probele prezentate în dezbaterile judiciare, cu unele excepții care le v-om analiza în continuare. În anul 2003, Î. “Rc” S.A. a trimis și o cerere prin care s-a cerut explicarea acelei hotărîri. Analizînd Încheierea emisă de Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău la data de 02.06.2004, am ajuns la concluzia că ori judecătorii nu au avut timp să explice dispozitivul hotărîrii, ori erau incompetenți să facă un așa act, deoarece în principiu ce era scris în dispozitivul hotărîrii emise din 31.01.2003 găsim și în încheiere, de parcă ar fi același act, doar cu denumire diferită.
Un alt semn de întrebare mi-a apărut la Hotătîrea emisă de Judecătoria sec. Rîșcani din iulie 2014, unde administratorul Î. “Rd” S.A. s-a recunoscut a fi vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.318 alin.(2) Cod Contravențional, deși anterior instanțele judecătorești au stabilit că Î. “Rd” S.A. nu poartă nici o vină pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești din 31.01.2003. Deci, daca un eventual litigiu, ca experiment, l-am repartiza la mai mulți judecători, sînt sigur că unele hotări vor fi juste, obiective, asemănătoare, dar alte hotărîri vor fi diametral opuse.
Reamintim că Î. “Rd” S.A. pierde litigiul din 2003 cu privire la coordonarea proiectului, deci această companie este obligată să execute hotărîrea instanței de judecată. Prin scrisoare către SC “C” SRL s-a demonstrat că coordonarea va fi executată la prezentarea unor acte printre care este și “Titlul de proprietate sau de folosință asupra terenului pe care urmează a fi construit complexul pentru prelucrarea tutunului și a stația de alimentare cu petrol”. Eu cred că această cerință este corectă și legal abordată, fiind ca o asigurare a Î. “Rd” S.A. că mai apoi nu vor apărea alte litigii. Dacă SC “C” SRL ar fi avut acest act, atunci posibil ar fi avut loc doar litigiul cu privire la venitul ratat pentru perioada 2000-2004, însă nu ar fi avut loc și celelalte litigii dintre acești doi subiecți. Faptul că Î. “Rd” S.A. e în imposibilitate de a coordona proiectul este confirmat prin:
Hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din decembrie 2006;
Decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din aprilie 2007;
Hotărîrea Judecătoriei Rășcani din septembrie 2013.
Deci, cum poate fi analizat un dosar fără a se cunoaște toate detaliile ce țin de ambii subiecți, dacă ei real pot produce venit din viitoarea sa activitate. Presupunem că Hotărîrea emisă la 21 iulie 2014 s-a bazat doar pe faptele și circumstanțele ce au avut loc pînă în 2006, cînd a fost emisă Hotărîrea cu privire la venitul ratat dintre anii 2000 și 2004, cînd titlul de proprietate chiar dacă a fost cerut în instanță, el nu s-a prezentat din anumite circumstanțe, dar în 2014 s-a cunoscut acest fapt.
Ce ține de dosarul cu privire la venitul ratat de SC “C” SRL între perioada 2004 – 2007 sau pînă 2014, eu cred că această acțiune se va finisa în defavoarea companiei SC “C” SRL.
Dacă este să mă expun asupra întregului dosar, pot spune cert că în relațiile economice, comerciale, întotdeauna orice conflict se poate de rezolvat pe căi amiabile, precum mediere sau arbitraj, sau simplu la masa de negocieri. O dată ce SC “C” SRL nu avea documentele necesare pentru proiectele sale viitoare atunci nici nu trebuia să cheme în instanță Î. “Rd” S.A.
B.M. împotriva Î.”R” S.A.
Foarte multe dosare ce țin de furnizarea energiei electrice consumatorilor casnici sînt cu privire la anularea actelor de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale.
Un astfel de dosar a fost examinat în procedura contenciosului administrativ la Judecătoria sec. Rîșcani la 16 decembrie 2014. Acțiunea a fost înaintată de reclamanta M.B. către Î. “Rd” S.A., privind anularea actului de control din 30.11.11, anularea actului de control al echipamentului de măsurare fără dată și anularea facturii din 06.12.11.
Din materialele dosarului aflăm că la data de 30.11.2011 lucrătorii Funizorului de energie electrică au efectuat controlul echipamentului de măsurare locului de consum pe adresa “x”. În rezultatul controlului s-a depistat: intervenție în funcționarea echipamentului de măsurare prin întreruperea firului zero pînă la contor și utilizarea de către consumator unui fir zero adăugător. Acest fapt a fost demonstrat reprezentantului consumatorului care a semnat actul „Axxx”, care a fost întocmit la fața locului. În așa mod au fost respectate prevederile pct. 161-165 al Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice (Aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Administrație al ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010).
Conform pct. 93 al Regulamentului “În cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, furnizorul este în drept să calculeze consumul de energie electrică conform sistemului paușal (ținînd cont de volumul facturat pentru perioada recalculării). În cazul intervenției vizibile în funcționarea echipamentului de măsurare (defectul sau lipsa sticlei la contor, defectarea corpului contorului, deteriorarea sau intervenția asupra sigiliului operatorului de rețea, ruperea cordonului sigiliului operatorului de rețea sau restabilirea lui după ce a fost rupt, lipsa sigiliului operatorului de rețea), la calcularea consumului de energie electrică, conform sistemului paușal, se ia în considerație perioada de timp de la data ultimei citiri a indicațiilor echipamentului de măsurare și pînă la data depistării, dar nu mai mare de 3 luni în cazul lipsei accesului la citirea indicațiilor echipamentului de măsurare.
În cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin conectarea neautorizată a instalației electrice sau a receptoarelor electrice la rețeaua electrică, urmare a consumului de energie electrică prin evitarea echipamentului de măsurare sau prin contrafacerea sigiliului operatorului de rețea, la efectuarea calculelor consumului de energie electrică, conform sistemului paușal, se ia în calcul perioada de la data ultimului control al echipamentului de măsurare (sau perioada de la data comiterii acestor încălcări în cazul contoarelor electronice cu memorie) și pînă la data depistării, dar nu mai mare de 1 an.
În cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin intervenție nevizibilă în funcționarea echipamentului de măsurare (șuntare, modificarea mecanismului de integrare, schimbarea indicațiilor mecanismului de totalizare, a echipamentului de măsurare etc.) perioada pentru efectuarea recalculărilor se stabilește de la ultimul control al echipamentului de măsurare și pînă la data depistării, dar nu mai mare de 1 an.
În cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin montarea unor microscheme suplimentare în echipamentul de măsurare, în circuitul de alimentare a echipamentului de măsurare, prin deconectarea/modificarea bobinei de tensiune din echipamentul de măsurare, perioada pentru efectuarea recalculărilor se stabilește de la data instalării echipamentului de măsurare și pînă la data depistării, dar nu mai mare de 3 ani”, pct. 94 al Regulamentului „În cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul casnic a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, la efectuarea calculelor conform sistemului paușal se aplică tariful în vigoare pe parcursul perioadei pentru care se face recalculul și se ia în considerație numărul orelor de utilizare pentru diferite tipuri de receptoare electrice, indicate în Anexa nr. 4 la prezentul Regulament.
În cazul în care consumatorul casnic nu permite personalului operatorului de rețea accesul pentru efectuarea inventarierii receptoarelor electrice din imobil, acest fapt se documentează, iar energia electrică consumată, dar neînregistrată sau înregistrată incomplet, se calculează în baza puterii întrerupătoarelor automate sau a puterii contractate, furnizorul alegînd-o pe cea mai mică și pentru perioada de utilizare egală cu 12 ore în zi. Dacă, în calitate de aparat de protecție, este aplicată o siguranță fuzibilă, pentru calcul se utilizează puterea electrică ce corespunde unui curent de 12 A sau puterea contractată, furnizorul alegînd-o pe cea mai mică, cu excepția cazurilor în care operatorul de rețea va demonstra o valoare mai mare a curentului electric”, la data 06.12.2011 abonatului a fost expediată factura pentru energia electrică consumată.
Conform Hotărîrii nr. 69 din 14.12.1999 despre controlul constituționalității art. 14 alin. (2) din Legea cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998, echipamentul de măsurare constituie proprietatea consumatorului.
Conform art. 14 alin. (2) al Legii nr. 1525 din 19.02.1998 cu privire la energetică “Echipamentele de măsurare care servesc la determinarea și decontarea consumurilor energetice între părțile contractante se verifică metrologic, conform Legii metrologiei, iar furnizorul este responsabil de montarea lor. Se instalează echipamente de măsurare ale căror tipuri sînt incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova”, pct. 21 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice din 15.12.2010 (în continuare Regulament) “Consumatorul final este responsabil de exploatarea și de întreținerea instalațiilor electrice ce îi aparțin și este obligat să respecte regulile tehnicii securității la exploatarea instalațiilor sale, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. În acest scop, consumatorul final este obligat să posede cunoștințe necesare privind normele de utilizare a energiei electrice și privind tehnica securității.
Operatorul rețelei de distribuție întreține și exploatează instalațiile de racordare ale consumatorilor casnici, iar cheltuielile justificate, suportate în acest sens, se includ în tariful pentru serviciul de distribuție a energiei electrice” și pct. 49 al Regulamentului “să utilizeze energia electrică în mod rațional, inofensiv, eficient și fără fraude”.
Abonatul B.M. nu și-a îndeplinit obligațiunile sale legale care a avut ca rezultat întocmirea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. „Axxx” din 30.11.11.
Reieșind din cele menționate, în cazul dat acțiunile Î. “Rd” S.A. au fost absolut licite, deoarece și-a exercitat dreptul său legal prevăzut de legislația în vigoare și nu sînt temei prevăzute de art. 26 Legii Consiinciosului administrativ pentru anularea actelor sus menționate.
Reclamanta a confirmat în Referința sa precum că la 30.11.11 lucrărorii furnizorului au lucrat la echipamentul de măsurare și că ei au depistat o intervenție acolo, de asemenea soțul dumneaei a semnat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale, însă ea nu este de acord cu actul de control precum că soțul ei care a semnat actul nu prea cunoaște limba de stat și nici nu este de acord cu suma indicată în factură după controlul efectuat la echipament.
La 12.12.12 consumatorul B.M. a respectat procedura și a trimis o cerere de anulare a facturii către Î. “Rd” S.A., iar la 16.12.14 Judecătoria sec. Rîșcani a respins ca nefondată cererea de chemare in judecata a reclamantei B.M.
Aceste litigii sînt foarte simple, unde este clar că sînt încălcate clauzele contractuale, după părerea mea instanța a emis în acest caz o Hotărîre obiectivă, reieșind din toate circumstanțele și probele prezentate în instanță.
2.2. Sinteza rezultatelor cercetării științifice
În ultima parte a raportului de licență, am sintetizat rezultatele cercetării și am formulat concluziile generale care s-au desprins în urma activității desfășurate. În cele ce urmează o să ofer o imagine concisă, sintetică a principalelor rezultate obținute în activitatea de cercetare.
Obiectivul principal al activității desfășurate este pregătirea specialiștilor de înaltă calificare, evaluarea cunoștințelor teoretice și combinarea lor cu activitățile practice. Dosarele pe care le analizăm ajută foarte mult la dezvoltarea capacităților analitice, analiza obiectivă și aflarea cît mai radidă a adevărului. În timpul practicii de licență am luat cunoștință cu principalele aspecte a organizării Direcției Juridice dintr-o întreprindere.
Spețele analizate de către juriști sînt foarte diverse. Unele foarte simple altele extrem de grele. Spețele pe care le-am expus în raport confirmă faptul că orice probă trebuie analizată, orice fapt și orice circumstanță au o importanță foarte mare.
De asemenea, trebuie să luăm în considerare faptul că dacă o problemă nu va fi soluționată la în termen și în condițiile stabilite reciproc, legal, atunci este foarte greu în viitor de creat relații economice bune.
ÎNCHEIERE
Lucrarea analizează contractul de furnizare a energiei electrice prin cîteva metode. S-a încercat de comparat acest contract cu alte contracte numite din legislația în vigoare a Republicii Moldova și am încercat să găsesc locul acestui contract în legislația în vigoare.
Eu cred că acest contract fiind unu care nu se aseamănă total cu un alt contract numit din legislația în vigoare a Republicii Moldova, avînd uneori obiect, alteori subiecți diferiți, și pentru că este un contract de importanță strategică pentru orice stat al lumii, inclusiv Republica Moldova, vin cu recomandarea de a include acest contract în Codul Civil și să fie reglementat ca atare, astfel devenind un contract numit. Exemplu pentru această modificare ar fi legislația în vigoare a Federației Ruse [29].
Odată ce acest contract este utilizat pe larg de societate, odată ce dorim să avansăm ca stat și să asigurăm respectarea tuturor drepturilor și libertăților fiecărui om, atunci trebuie de luat decizii corecte și de reglementat aceste rapoarte în legislație.
În lucrare, de asemenea, încerc să abordez și problematica posibililor clauze abuzive ce ar putea apărea între furnizori și consumatori. În această parte a relațiilor intre acești doi subiecți nu am regăsit careva neajunsuri, atît o parte cît și alta sînt garantați de către organele competente în excluderea unor astfel de situații. Mai mult ca atît, pe piața din Republica Moldova se observă reforme din domeniul energetic, reorganizări, apar mai mulți furnizori, iar prin aceasta se dă posibilitate consumatorului de a alege pe viitor furnizorul pe care el dorește, reformele continuînd.
O altă problemă este negocierea la cel mai înalt nivel în stat privind exinderea pieței de unde întreprinderile noastre ar putea contracta și importa energie electrică sau crearea de noi alternative de producere a acestei surse pe teritoriul țării noastre. Eu cred că aici sunt limitări foarte bine coordonate și puse la punct, însă aceasta deja este o altă problemă unde ar trebui analizată într-o altă lucrare.
În încheiere o să facem referință la un citat de a lui Nikola Tesla “Dacă vrem să reducem sărăcia și suferința, dacă dorim să dăm fiecărui individ ceea ce are nevoie pentru o existență sigură a unei ființe inteligente, noi trebuie să asigurăm mai multe mașinării, mai multă electricitate. Electricitatea este pionul nostru, sursa primară a uneltelor noastre complexe [după 30].”
În secolul XXI cu ajutorul energiei electrice putem conduce lumea. Opriți această sursă pe o anumită perioadă de timp, pe un anumit teritoriu, atunci va veni haosul. Nimic nu o să poată lucra, nimeni nu va putea fi controlat odată ce securitatea va fi încălcată. De aceea, ori reglementăm foarte bine direcțiile strategice, ori găsim alternative pentru situațiile ce pot fi create în caz de situații excepționale.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Codul Civil al Republicii Moldova din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82- 86 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/
Codul Civil al României. În: Monitorul Oficial al României, nr. 505/2011 din 01 octombrie 2011. http://www.dreptonline.ro/legislatie/codulcivilrepublicat2011noulcodcivil.php
Legea Republicii Moldova nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 126-131 din 27.06.2003. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=340558&lang=1
Legea Republicii Moldova nr. 124 din 23.12.2009 cu privire la energia electrică. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 23-24 din 12.02.2010. http://lex.justice.md/ md/333639/
Legea Republicii Moldova nr. 256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 38-41 din 24.02.2012. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=342268&lang=1
Hotărîrea ANRE (Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică) nr. 393 din 15.12.2010 cu privire la aprobarea regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-62 din 15.04.2011. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339262&lang=1
Anexa 1 din Hotărîrea ANRE (Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică) nr. 393 din 15.12.2010 cu privire la aprobarea regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-62 din 15.04.2011. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339262&lang=1
Гражданский Кодекс Российской Федерации с изменениями на 7 апреля 2015. http://base.garant.ru/10164072/
Monografii, articole de specialitate
Băieșu A., Gheorghe C., Rotari A., Efrim O. Drept Civil. Contracte speciale. Vol. III. Chișinău: Cartier, 2005. 760 p.
Bănărescu I., Robu O. Drept Civil. Partea Specială. Chișinău: USM, 2013. 450 p.
Constantinescu S., Bîrsan C. Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor. București: All Educațional, 1998. 350 p.
Dumitru C. F. Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor. Tratat Vol. I. București: Editura Universității Titu Maioreescu, 2002. 290 p.
Filipescu I. Drept Internațional Privat. București: Procardia, 1993. 560 p.
Gheorghiu C., Bruma S., Robu O., Chibac N. Dreptul Civil. Contracte și Succesiuni. Chișinău: USM, 2014. 760 p.
Morar R. Sisteme de protecție a consumatorilor. București: Lumina Lex, 2004. 340 p.
Moțiu F., Motica I. R. Contractul de vînzare- cumpărare. Teorie și practică judiciară. București: Lumina Lex, 1999. 390 p.
Pop L. Drept Civil. Teoria generală a oligațiilor. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 440 p.
Pop L. Teoria Generală a Obligațiilor. București: Lumina Lex, 2000. 330 p.
Toma T. Drept Civil. Contracte. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 452 p.
Site Internet
Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova [online]. www.anre.md (citat la 07.04.2015).
Dicționarul Explicativ al Limbii Române [online]. http://dexonline.ro/definitie/contract (citat la 07.04.2015).
Drepturile consumatorului în Republica Moldova [online]. https://dreptmd.wordpress. com/teze-de-an-licenta/protectia-drepturilor-consumatorului-in-republica-moldova/ (citat la 12.05.2015).
Electrica furnizare [online]. http://www.electricafmn.ro/dictionar-de-termeni/ (citat la 07.04.2015).
EUR-Lex. Directiva 93/13/ CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii [online]. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:319 93L0013 (citat la 12.05.2015).
EUR-Lex. Directiva 1999/44/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind aspecte ale vînzării de bunuri de consum și garanțiile conexe [online]. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999L0044:R O:HTML (citat la 12.05.2015).
EUR-Lex. Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor [online]. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32011L0083 (citat la 12.05.2015).
Legea de la A la Z [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/ (citat la 07.04.2015).
Legifirarea domeniului consumerist [online]. http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/comert-electronic/legea-nr1932000-privind-clauzele-abuzive-din-contractele-ncheiate-ntre-comercianti-si-consumatori.html (citat la 12.05.2015).
Sistemul de stat de informații juridice a Federației Ruse [online]. http://pravo.gov.ru/ (citat la 12.05.2015).
Subiecte și citate despre electricitate [online]. http://subiecte.citatepedia.ro/ despre.php?s=electricitate (citat la 12.05.2015).
Защита прав потребителей [online]. http://www.ville.ru/laws/gk/lawgk539.html (citat la 12.05.2015).
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Codul Civil al Republicii Moldova din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82- 86 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/
Codul Civil al României. În: Monitorul Oficial al României, nr. 505/2011 din 01 octombrie 2011. http://www.dreptonline.ro/legislatie/codulcivilrepublicat2011noulcodcivil.php
Legea Republicii Moldova nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 126-131 din 27.06.2003. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=340558&lang=1
Legea Republicii Moldova nr. 124 din 23.12.2009 cu privire la energia electrică. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 23-24 din 12.02.2010. http://lex.justice.md/ md/333639/
Legea Republicii Moldova nr. 256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 38-41 din 24.02.2012. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=342268&lang=1
Hotărîrea ANRE (Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică) nr. 393 din 15.12.2010 cu privire la aprobarea regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-62 din 15.04.2011. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339262&lang=1
Anexa 1 din Hotărîrea ANRE (Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică) nr. 393 din 15.12.2010 cu privire la aprobarea regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-62 din 15.04.2011. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339262&lang=1
Гражданский Кодекс Российской Федерации с изменениями на 7 апреля 2015. http://base.garant.ru/10164072/
Monografii, articole de specialitate
Băieșu A., Gheorghe C., Rotari A., Efrim O. Drept Civil. Contracte speciale. Vol. III. Chișinău: Cartier, 2005. 760 p.
Bănărescu I., Robu O. Drept Civil. Partea Specială. Chișinău: USM, 2013. 450 p.
Constantinescu S., Bîrsan C. Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor. București: All Educațional, 1998. 350 p.
Dumitru C. F. Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor. Tratat Vol. I. București: Editura Universității Titu Maioreescu, 2002. 290 p.
Filipescu I. Drept Internațional Privat. București: Procardia, 1993. 560 p.
Gheorghiu C., Bruma S., Robu O., Chibac N. Dreptul Civil. Contracte și Succesiuni. Chișinău: USM, 2014. 760 p.
Morar R. Sisteme de protecție a consumatorilor. București: Lumina Lex, 2004. 340 p.
Moțiu F., Motica I. R. Contractul de vînzare- cumpărare. Teorie și practică judiciară. București: Lumina Lex, 1999. 390 p.
Pop L. Drept Civil. Teoria generală a oligațiilor. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 440 p.
Pop L. Teoria Generală a Obligațiilor. București: Lumina Lex, 2000. 330 p.
Toma T. Drept Civil. Contracte. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 452 p.
Site Internet
Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova [online]. www.anre.md (citat la 07.04.2015).
Dicționarul Explicativ al Limbii Române [online]. http://dexonline.ro/definitie/contract (citat la 07.04.2015).
Drepturile consumatorului în Republica Moldova [online]. https://dreptmd.wordpress. com/teze-de-an-licenta/protectia-drepturilor-consumatorului-in-republica-moldova/ (citat la 12.05.2015).
Electrica furnizare [online]. http://www.electricafmn.ro/dictionar-de-termeni/ (citat la 07.04.2015).
EUR-Lex. Directiva 93/13/ CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii [online]. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:319 93L0013 (citat la 12.05.2015).
EUR-Lex. Directiva 1999/44/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind aspecte ale vînzării de bunuri de consum și garanțiile conexe [online]. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999L0044:R O:HTML (citat la 12.05.2015).
EUR-Lex. Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor [online]. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32011L0083 (citat la 12.05.2015).
Legea de la A la Z [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/ (citat la 07.04.2015).
Legifirarea domeniului consumerist [online]. http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/comert-electronic/legea-nr1932000-privind-clauzele-abuzive-din-contractele-ncheiate-ntre-comercianti-si-consumatori.html (citat la 12.05.2015).
Sistemul de stat de informații juridice a Federației Ruse [online]. http://pravo.gov.ru/ (citat la 12.05.2015).
Subiecte și citate despre electricitate [online]. http://subiecte.citatepedia.ro/ despre.php?s=electricitate (citat la 12.05.2015).
Защита прав потребителей [online]. http://www.ville.ru/laws/gk/lawgk539.html (citat la 12.05.2015).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Practicii Judiciare In Cauze Privind Consumatorul Casnic (ID: 126270)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.