Analiza Pozitiei Financiare la S.c. Omv Petrom S.a

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PREZENTAREA PRINCIPALILOR INDICATORI FINANCIARI ȘI UTILIZAREA ACESTORA ÎN CONTEXTUL ANALIZEI POZIȚIEI FINANCIARE…

1.1. Rolul situațiilor financiare în furnizarea informațiilor contabile

1.2. Valorificarea informațiilor contabile în analiza poziției financiare

1.3. Bilanțul – suport al analizei poziției financiare

1.4. Indicatori de lichiditate, solvabilitate, de gestiune și trezorerie

1.5. Analiza fluxurilor de trezorerie

1.6. Indicatori privind structura patrimonială

1.6.1. Analiza ratelor de structură ale activului

1.6.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

1.6.3. Analiza ratelor de sinteză

1.6.4. Analiza ratelor de finanțare și îndatorare

CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A SC OMV PETROM SA

2.1. Scurt istoric al societății

2.2. Obiectul de activitate

2.3. Misiune, obiective, strategii

2.4. Structura organizatorică a SC OMV PETROM SA

2.5. Mediul extern

CAPITOLUL III. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE LA SC OMV PETROM SA…

3.1. Analiza evoluției procentuale a indicatorilor din bilanțul contabil

3.2. Analiza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, trezorerie

3.3. Analiza ratelor de structură patrimonială

3.4. Analiza riscului financiar

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Bibliografie

INTRODUCERE

Această lucrare își propune să evidențieze modul în care informațiile relevate de situațiile financiare sunt prezentate și valorificate în demersul lor, pentru a caracteriza activitatea unei entități, poziția financiară și performanțele acesteia, atât pentru nevoile proprii, cât și pentru terți.

Globalizarea economiilor face ca informarea financiară clasică, articulată în jurul conceptelor contabile să nu mai răspundă așteptărilor diferitelor categorii de utilizatori. Adesea, principiile contabile admise produc distorsiuni care deformează realitatea economică, diversitatea practicilor contabile făcând dificil demersul analizei financiare, mai ales în cazul unor entități multinaționale.

În ultimele decenii, teoria și practica economică au consemnat numeroase cazuri în care reușita în economie este legată nu atât de reforme radicale, cât de valorificarea zonelor de graniță dintre subsistemele economic, social și politic, unde există perioade în care, deși domină exigențele unui subsistem, rezultanta creează echilibru și optim în toate trei.

Dezvoltarea piețelor de capital și eficiența acestora depinde de încrederea publicului în informația contabilă transparentă care trebuie însoțită și de asumarea clară a responsabilității privind situațiile financiare, cu atât mai mult cu cât, prin scandalurile financiare care au zguduit multe state ale lumii, încrederea destinatarilor situațiilor financiare în raportarea financiară și în auditarea acestora a fost afectată considerabil.

Situațiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, companiile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către cititorul interesat.

Perfecționarea continuă a mediului de afaceri reprezintă o prioritate esențială a guvernelor în consolidarea funcționării economiei de piață, iar pe termen scurt, realizarea obiectivelor urmărite în cadrul programului de aderare a României la Uniunea Europeană. În acest context, cadrul general de contabilitate și audit financiar își îmbunătățește continuu calitatea informației contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Comunității Economice Europene (Directiva a-IV-a și a VII-a) .

Necesitatea de conformitate este impusă de :

globalizarea economiilor naționale;

accesul României pe piețele de capital internaționale;

transparența și simplificarea raportărilor financiare.

Pentru atingerea acestor obiective, în ultima perioadă au avut loc o serie de modificări a adoptării legislative între care mentionăm:

modificarea și completarea Legii contabilității nr.82/1991;

reglementările contabile conforme cu Directiva IV-a și a-VII-a

adoptarea IFRS și IAS, prin Ordin M.F.P.

În conformitate cu referențialul contabil internațional situațiile financiare trebuie să permită aprecierea poziției financiare, performanței entității precum și evoluția poziției financiare, pentru ca investitorii să poată lua deciziile lor de investire și de dezinvestire .

Situațiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entități grupate pe categorii de informații conform caracteristicilor economice denumite generic „structurile situațiilor financiare” care sunt direct legate de evaluarea poziției financiare (activele, datoriile și capitalul propriu) și a performanței (veniturile și cheltuielile).

Analiza situațiilor financiare este arta de a analiza și de a interpreta informațiile prezentate în diferitele rapoarte întocmite de o întreprindere. Indiferent că situațiile financiare sunt analizate de persoane competente ale conducerii întreprinderii sau ale terților, scopul principal al analizei este același: să se furnizeze o bază pentru luarea unor decizii raționale.

Desigur că fiecare categorie de utilizatori ai informațiilor contabile va pune accente pe diferite structuri ale situațiilor financiare. Finanțatorul bancar este mai interesat asupra lichidității pe termen scurt, în timp ce investitorul potențial sau actual va fi mai atent asupra profitabilității pe termen lung și structurii capitalului. Un alt scop al analizei situațiilor financiare este de a dezvolta o bază relațională pentru a prevedea viitorul.

Deși pentru analiza situațiilor financiare se poate face prin apelul la unul sau mai multe instrumente (tehnici), cel mai adesea analiștii fac apel la analiza pe bază de rate. Ratele financiare pot fi utilizate pentru a dezvolta un set de statistici care să pună în evidență caracteristicile financiare cheie ale întreprinderii în cauză .

Pornind de la o interpretare simplă, bilanțul este documentul de sinteză care prezintă situația afacerilor unei întreprinderi la un moment dat.

Studiul financiar al bilanțului evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar funcțional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat (de regulă la sfârșitul perioadei de gestiune), permițând deci o analiză financiară statică .

Dincolo de rolul său în a completa informațiile referitoare la compoziția beneficiului, bilanțul contribuie și la furnizarea bazei informaționale privind:

calculul ratei de randament;

evaluarea structurii capitalului întreprinderii;

determinarea lichidității și flexibilității întreprinderii.

Elaborarea lucrării de față a reprezentat un demers complex de studiu, analiză și cercetare a unor aspecte semnificative referitoare la activitatea companiei S.C. OMV PETROM S.A., în care îmi desfășor în prezent activitatea, și care prin aria sa de activitate, deosebit de extinsă și diversă, s-a constituit ca un domeniu incitant de studiu pentru analiza în dinamică a activității societății, pe parcursul anilor 2007, 2008 și 2009.

Și în această perioadă, ce succede procesului de privatizare, au avut loc numeroase schimbări, în domenii esențiale ale activității unei companii, schimbări ce țin de politici contabile, de maniera de organizare a activității, restructurări de sarcini și activități, regândirea politicii de resurse umane în funcție de noile obiective și priorități. Deasemenea, Petrom trebuie să se raporteze permanent la cererea de piață, să anticipeze mișcările concurenței, să-și autoevalueze limitele și resursele de care dispune.

Tocmai aceste schimbări care au avut loc în cadrul S.C. OMV PETROM S.A. au reprezentat pentru mine o provocare de a studia și analiza dinamica anumitor indicatori economici, pentru a pune în evidență poziția financiară a societății, modul de evoluție al companiei, pe parcursul anilor 2007-2009, și nu în ultimul rând, identificarea și evidențierea punctelor forte și a punctelor slabe din activitatea internă a companiei, precum și a amenințărilor din mediul extern.

Lucrarea este sistematizată în trei capitole, în primul capitol am prezentat mai întâi fundamentele teoretice privind importanța situațiilor financiare în furnizarea informațiilor contabile, după care am scos în evidență rolul bilanțului în reflectarea poziției financiare a unei întreprinderi precum și principalii indicatori și utilizarea acestora în contextul analizei poziției financiare la S.C. OMV Petrom S.A..

În al doilea capitol se arată prezentarea generală a societății, caracterizarea activităților principale ale S.C. OMV Petrom S.A., precum și obiectul de activitate, structura organizatorică, mediul extern.

În al treilea capitol sunt studiate poziția financiară a societății pe baza ratelor de lichiditate, solvabilitate și de gestiune, a fondului de rulment și necesarului de fond de rulment pentru anii 2007, 2008 și 2009.

La sfârșitul lucrării sunt prezentate punctele forte și puntele slabe ale S.C. OMV Petrom S.A. și sunt expuse măsurile de îmbunătățire a poziției financiare cât și concluziile care decurg din parcurgerea acestei lucrări.

Criza economică care a afectat și țara noastră, a influențat negativ și compania OMV Petrom, determinând scăderea aproape a tuturor indicatorilor economico-financiari, dar compania prin strategiile pe care le-a adoptat (restructurare, modernizare și monitorizarea costurilor) a reușit să facă față mediului economic nefavorabil.

CAPITOLUL I – PREZENTAREA PRINCIPALILOR INDICATORI FINANCIARI ȘI UTILIZAREA ACESTORA ÎN CONTEXTUL ANALIZEI POZIȚIEI FINANCIARE

În acest capitol am încercat să surprind importanța situațiilor financiare în analiza poziției financiare a unei firme și principalii indicatori care contribuie la această analiză.

Conform OMFP 3055/10.11.2009 situațiile financiare anuale sunt întocmite de persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele criterii:

total active: 3.650.000 euro

cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

1.1. Rolul situațiilor financiare în furnizarea informațiilor contabile

Obiectivul principal al contabilității este furnizarea de informații care să asigure o imagine fidelă asupra poziției financiare, performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vederea fundamentării unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informații generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale.

Prin OMFP 3055/10.11.2009 s-au aprobat reglementările contabile conforme cu Directiva a-IV-a a Comunităților Economice Europene reglementări care prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidența și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile.

Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea și conducerea contabilității și raportările efectuate în conformitate cu cerințele instituțiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori.

Pe plan mondial, s-a căutat o armonizare a modului de organizare și conducere a contabilității în diferite țări cu scopul realizării următoarelor obiective:

îmbunătățirea organizării și conducerii contabilității în diferite țări;

mai bueziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale.

Prin OMFP 3055/10.11.2009 s-au aprobat reglementările contabile conforme cu Directiva a-IV-a a Comunităților Economice Europene reglementări care prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidența și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile.

Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea și conducerea contabilității și raportările efectuate în conformitate cu cerințele instituțiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori.

Pe plan mondial, s-a căutat o armonizare a modului de organizare și conducere a contabilității în diferite țări cu scopul realizării următoarelor obiective:

îmbunătățirea organizării și conducerii contabilității în diferite țări;

mai buna înțelegere a informațiilor contabile și controlul lor;

compararea informațiilor contabile în timp și spațiu.

De aceea, în vederea coordonării activității de armonizare a contabilității, în anul 1973 a luat ființă Comitetul de Standarde Contabile Internaționale (Internațional Accounting Standards Commitee IASC), cu sediul la Londra.

Procesul de modernizare a sistemelor contabile folosite la nivel mondial a evoluat, astfel că, în anul 2000, IASC și-a schimbat structura și statutul, transformându-se în IASB.

Incapacitatea sistemelor contabile naționale de a produce o informație contabilă la standardele solicitate de investitorii străini a impus adoptarea de către majoritatea țărilor a referențialului contabil internațional, ca sistem de întocmire a Situațiilor financiare pentru firmele care sunt listate pe piața de capital.

Pentru a fi în acord cu standardele IAS/IFRS, situațiile financiare trebuie:

să cuprindă o mențiune explicită și fără rezerve de conformitate cu aceste standarde;

să respecte integral solicitările fiecărui standard (IAS sau IFRS) și fiecărei interpretări (SIC sau IFRIC) aplicabil(e).

Standardul IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” descrie ipotezele de bază în elaborarea situațiilor financiare: continuitatea exploatării, independența exercițiilor, permanența metodelor de prezentare, pragul de semnificație și gruparea elementelor, necompensarea, informarea comparativă.

Situațiile financiare individuale sau consolidate se referă la: un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a variației capitalurilor proprii, un tablou al fluxurilor de trezorerie, anexele care cuprind o descriere a politicilor contabile semnificative și notele explicative.

În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție.

După inventariere (cel puțin o dată pe an) întocmim situațiile financiare – bilanțul.

Referențialul contabil internațional analizează bilanțul în contextul cadrului conceptual și al standardului IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” în forma lui revizuită în decembrie 2003. În acest standard în legătură cu bilanțul contabil, activele se împart în două mari categorii:

active necurente – active care se transformă în lichidități într-o perioadă mai mare de 1 an;

active curente – active care se transformă în lichidități într-un an (perioada de utilizare sub 1 an)

Standardul internațional IAS 1 definește și realizează cele două mari categorii de datorii, ținând cont de gradul lor de eligibilitate:

datorii necurente – datorii pe termen lung (scadență mai mare de un an);

datorii curente – datorii pe termen scurt (scadență mai mică de un an). În categoria acestora este inclusă și partea pe termen scurt (achitabilă în următoarele 12 luni) a datoriilor pe termen lung.

Standardul IAS 1 face distincție între elementele care prezintă poziția financiară în bilanț și cele care fac o astfel de prezentare fie în bilanț, fie în notele explicative.

În Notele explicative la situațiile financiare, entitatea trebuie să prezinte informații cu privire la bazele de întocmire a acestora, astfel:

să prezinte informații despre reglementările contabile și politicile contabile folosite;

să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau situația fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea acestora.

Politicile contabile au făcut, deasemenea, obiectul definirilor și analizelor referențialului contabil internațional. Dincolo de faptul că toate standardele internaționale fac referire la politicile contabile, în vederea soluționării problemei în cauză, sub aspect conceptual, câmpul de reflecții cel mai dens se găsește în litera și spiritul normelor IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” și IAS 8 „ Politici contabile, schimbări de estimări și erori”.

Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor. În nota explicativă numărul nouă sunt prezentate exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari.

Utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare situațiile financiare ale unei întreprideri, pe o anumită perioadă, pentru a identifica tendințele poziției ei financiare, performanțelor sale și fluxurilor de trezorerie presupuse de diverse activități. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași politici contabile care vor fi adoptate pentru fiecare exercițiu.

Totuși, așa cum spunea Disraeli „Schimbarea este inevitabilă într-o țară progresivă. Schimbarea este constantă”.

1.2. Valorificarea informațiilor contabile în analiza poziției financiare

O prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacțiilor, care figurează în situațiile financiare, este dată atunci când noua metodă contabilă conduce la o informare mai relevantă sau mai fiabilă asupra poziției financiare, performanțelor sau fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii.

Performanța financiară a unei entități se referă la profiturile pe care aceasta le obține din resursele pe care le controlează, la componentele acestor profituri și la caracteristicile acestor componente.

Poziția financiară a entității cuprinde resursele economice pe care aceasta le controlează, structura să financiară, lichiditatea și solvabilitatea sa, modul de abordare a riscurilor de activitate și de conducere, capacitatea de a se adapta la schimbările în mediul în care operează.

Într-o accepțiune mai simplistă poziția financiară definește potențialul economic și financiar al unei anume entități, însemnând patrimoniul propriu, patrimoniul administrat, valoare patrimonială justă și capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Informațiile despre resursele economice controlate de instituție sau de care poate dispune aceasta și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forța instituției de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor.

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes față de administrație; acestea sunt utile și pentru anticiparea șanselor entității de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acțiuni, de a-și onora angajamentele financiare scadente.

Primul pas în analiza poziției financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a poziției financiare în cadrul căreia sunt abordate evoluția și mutațiile structurale produse în cadrul structurii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pe baza informațiilor puse la dispoziție prin situațiile financiare. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea situațiilor financiare pe mai multe exerciții financiare succesive.

Analiza poziției financiare trebuie să răspundă în principal următoarelor probleme: analiza ratelor de structură ale bilanțului, analiza lichidității și solvabilității, analiza indicatorilor echilibrului financiar, modelarea analizei indicatorilor de gestiune precum și analiza tablourilor fluxurilor de trezorerie.

Obiectivele analizei poziției financiare:

• analiza stării de sănătate financiară a firmei;

• evaluarea performanțelor managementului firmei;

• prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar;

• identificarea principalelor rate financiare și efectuarea de agregări între acestea;

• prezentarea factorilor și a cauzelor care pot genera o situație financiară favorabilă sau nefavorabilă a firmei și propunerea de măsuri pentru îmbunătățirea acestor situații.

1.3. Bilanțul – suport al analizei financiare

Informațiile privind poziția financiară sunt oferite în primul rând de bilanț. Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

Bilanțul permite formularea de judecăți de valoare privind riscul pe care și-l asumă o întreprindere și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta ea analizează, pe baza bilanțului, lichiditatea și flexibilitatea financiară cu care se confruntă întreprinderea.

Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie achitată. Pentru o întreprindere, se afirmă că, în general, cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta riscă mai puțin să dea faliment.

Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare, în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel încât să se poată face față nevoilor și situațiilor neprevăzute.

O primă metodă de analiză a bilanțului constă în gruparea posturilor bilanțiere în subansambluri semnificative, care duce la o reprezentare sintetică a bilanțului și permite să se exprime și să se calculeze noțiunile fundamentale de fond de rulment, nevoie de fond de rulment și trezorerie.

Pe baza informațiilor din bilanț se determină anumiți indicatori economico-financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situației financiare și a rentabilității entității .

Confruntarea între grupările bilanțului permite să se formuleze relațiile fundamentale de trezorerie, pe care se sprijină funcționarea întreprinderii, atât pe termen scurt, cât și pe termen mijlociu și lung.

În bilanț, elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.

Bilanțul poate fi considerat deci ca o situație a firmei la un moment dat, situație ce poate fi prezentată și interpretată într-o logică juridică, una economică sau una financiară.

Ca orice document normalizat, bilanțul are anumite limite în reflectarea situației unei firme și respectiv analiza acesteia. Bilanțul nu înregistrează decât mărimile monetare și nu furnizează decât o fotografie la un moment dat, susceptibilă de a fi modificată rapid de operațiunile viitoare.

Elementele legate directe de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalul.

Ecuația fundamentală a poziției financiare este de forma :

CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII

Analiza financiară pe bază de bilanț are ca obiectiv formularea unor judecăți de valoare privind valoarea, echilibrul, sănătatea, poziția financiară a firmei. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente în literatura de specialitate sunt prezentate două teorii fundamentale, în baza cărora se propune elaborarea așa-zisului ,,bilanț – suport al analizei financiare”:

teoria bilanțului patrimonial;

teoria bilanțului funcțional.

Abordarea patrimonială (financiară) este o abordare externă, care prezintă interes pentru următoarele categorii de utilizatori: acționarii, interesați să cunoască valoarea patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanție pentru creditele acordate și potențialii investitori și creditori.

Bilanțul patrimonial (financiar) este un instrument de analiză realizat prin retratarea bilanțului contabil. Problemele principale ale analizei poziției financiare a firmei rezolvate prin apelarea la bilanțul patrimonial sunt:

determinarea patrimoniului net;

analiza structurii financiare;

analiza lichidității și solvabilității

determinarea gradului de îndatorare.

În sfârșit, metoda ratelor aplicată la studiul bilanțului aduce informații complementare, analitice, care permit să se aprofundeze și să se precizeze aspectele relevante de aprecierea sintetică a bilanțului.

1.4. Indicatorii de lichiditate, solvabilitate, de gestiune și trezorerie

Lichiditatea caracterizează capacitatea firmei de a-și achita obligațiile la scadență și de a face față unor nevoi neprevăzute de disponibilități bănești, fiind considerat factorul care guvernează supraviețuirea.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a acoperi datoriile totale.

Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:

Rata lichidității curente (generală) (RLC) arată măsura în care datoriile curente (pe termen scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente:

RLC

Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, cele fiscale și salariale, creditele pe termen scurt precum și partea din împrumuturile pe termen mediu și lung a căror scadență este în cadrul exercițiului financiar curent.

Se apreciază că situația lichidității generale este satisfăcătoare, după unele surse, în condițiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 și 1,8, iar după altele, în intervalul 2 și 2,2.

Rata lichidității rapide:

RLR

Potrivit teoriei nord-americane, această rată este cunoscută și sub denumirea de "testul acid" și arată posibilitatea achitării datoriilor curente din valorile de trezorerie disponibile existente, precum și din cele care se vor încasa în urma lichidării creanțelor la scadență. Această rată este de obicei subunitară. Intervalul considerat ca satisfăcător pentru această rată este de 0,65-1 sau 0,8-1 după alte teorii economice.

Rata lichidității la vedere:

RLV

În teoria economică, această rată este cunoscută și sub denumirea de rata solvabilității imediate. Interpretarea acesteia trebuie făcută cu mare grijă. Astfel, un nivel ridicat al acesteia indică o solvabilitate mare, dar poate fi consecința unei utilizări mai puțin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicată a acestei rate nu constituie în același timp o garanție a solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate. Valoarea recomandată a acestui indicator este de 0,2.

Rata solvabilității generale reflectă gradul în care o firmă poate face față datoriilor și se calculează astfel:

RSG =

Nivelul minim al acestei rate este 1,4 (în condițiile în care ponderea minimă a capitalurilor proprii în totalul capitalurilor este de 30%). O mărime subunitară a ratei solvabilității globale arată că firma este insolvabilă, activele totale fiind mai mici decât datoriile totale. Cauza unei asemenea situații este reprezentată de pierderea înregistrată, care este mai mare decât capitalul social, rezervele constituite și alte surse proprii, ceea ce a determinat un capital propriu negativ.

Rata solvabilității patrimoniale:

RSP

Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale se apreciază că trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5, iar peste 0,5 situația poate fi considerată normală.

Ratele de îndatorare evidențiază importanța îndatorării asupra gestiunii financiare a companiei. Gradul de îndatorare arată raportul dintre datoriile pe termen lung și capitalul permanent. Valoarea recomandată de teoria economică este mai mică de 0,3.

Ratele de gestiune a activelor

Indicatorii de gestiune furnizează informații cu privire la:

viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;

capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității.

Literatura de specialitate evidențiază două modalități de exprimare a acestor rate:

ca număr de rotații (Nr.rot.) prin cifra de afaceri, exprimându-se de câte ori un element de activ (de exemplu, active circulante) se transformă în lichidități. Pentru ca activitatea să fie considerată performantă, acești indicatori trebuie să se situeze la niveluri cât mai ridicate, adică elementul de bilanț să participe la cât mai multe cicluri de producție. Se determină conform relației:

durata în zile a unei rotații (Dz) arată durata medie în care elementul analizat (de exemplu activele circulante) parcurge întregul ciclu economic și se reîntoarce în firmă sub forma inițială bănească. În cazul în care ratele de rotație se exprimă în această formă, pentru ca firma să fie performantă, indicatorii trebuie să se situeze la niveluri cât mai scăzute ceea ce înseamnă o recuperare mai rapidă a elementului analizat sub formă bănească. Modelul general de calcul este dat de relația:

Analiza ratelor de rotație

Ratele de rotație furnizează informațiile calitative cele mai bogate în semnificații pentru analiza bilanțului. Aceste rate exprimă de fapt ritmul în care diferite elemente ale bilanțului sunt reînnoite, în cadrul activității curente a întreprinderii.

Pentru a aprofunda analiza vitezei de rotație a activelor circulante se impune efectuarea analizei pe elemente componente.

a) Rotația creanțelor exprimată în număr de rotații (în decursul unei perioade, de regulă de un an) se calculează astfel:

Rc =

unde: – sold mediu al creanțelor și CA – cifra de afaceri.

O altă modalitate de exprimare a rotației creanțelor o reprezintă indicatorul durata de recuperare a creanțelor (Drc), exprimată în zile:

Drc =

unde: T – număr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un semestru).

Cu cât mai mare este numărul de rotații pe an sau cu cât mai scurtă este perioada de încasare, cu atât mai rapid se recuperează sumele ce pot fi utilizate în onorarea obligațiilor ce devin exigibile.

b) Rotația stocurilor

Stocurile oricărei firme necesită timp pentru a fi transformate în creanțe și apoi în lichidități. Rotația stocurilor poate fi calculată prin raportarea la cifra de afaceri sau la costul vânzărilor. În general, este preferată următoarea rată:

Rs =

Ca și în cazul duratei de recuperare a creanțelor, și în acest caz putem calcula durata de rotație a stocurilor astfel:

Drs =

O durată de rotație a stocurilor în scădere reprezintă un semnal favorabil.

1.5. Analiza fluxurilor de trezorerie

Noțiunea de fond de rulment a dat loc la multe formulări. Totuși două dintre aceste formulări prezintă un interes particular și apar drept concepte fundamentale ale gestiunii și analizei financiare. Este vorba de noțiunea de fond de rulment net sau permanent, pe de o parte, și de noțiunea de fond de rulment propriu, pe de altă parte.

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin eligibile.

Noțiunea de FRN poate fi definită prin două formulări echivalente, exprimând, fie o abordare a părții de sus a bilanțului, fie o abordare a părții de jos a bilanțului.

FRN = Capitaluri permanente – Active imobilizate

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Din calcularea FR pot apare una din situațiile:

1) Capitaluri permanente > Active imobilizate, rezultă FRN > 0. Dacă FRN > 0 semnificația este următoarea: capitalurile permanente permit să se finanțeze integral activele imobilizate și o parte din activele circulante.

2) Capitaluri permanente < Active imobilizate, rezultă FRN < 0. Dacă FRN este negativ, capitalurile permanente nu reprezintă o sumă suficientă pentru a finanța integral imobilizările. Acestea trebuie deci să fie parțial finanțate prin resurse pe termen scurt.

3) Capitaluri permanente = Active imobilizate, rezultă FRN = 0. Această situație este puțin probabilă exprimând o armonizare totală a structurii resurselor cu utilizarea acestora.

Fondul de rulment propriu prezintă o utilitate mai limitată decât fondul de rulment net. Se calculează când se dorește să se aprecieze autonomia financiară a unei întreprinderi. Se poate defini prin formula următoare:

FRP = Capitaluri proprii – Active imobilizate

O valoare pozitivă indică faptul că activele reale nete cu lichiditate mai mare de un an vor fi în întregime finanțate de capitalurile proprii, chiar și după rambursarea împrumuturilor pe termen lung. O valoare negativă nu înseamnă obligatoriu un dezechilibru, ci trebuie să tragă un semnal de alarmă pentru viitor.

Fondul de rulment împrumutat exprimă mărimea resurselor împrumutate pe termen lung, destinate să finanțeze activele pe termen scurt (circulante).

Această mărime se calculează ca diferență între fondul de rulment net sau permanent și fondul de rulment propriu.

FRI = FRN – FRP

Analiza statică funcțională a riscului de faliment utilizează ca instrumente operaționale; nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria (T).

Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.

Pe baza bilanțului patrimonial, acesta se stabilește astfel:

NFR = (Active circulante – Disponibilități bănești) – Obligații pe termen scurt

Unde:

Obligații pe termen scurt = Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt

Sau:

NFR = (Stocuri + Creanțe) – Credite pe termen scurt

Necesarul de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura stocurilor și a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligațiile pe termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat, până în momentul plătii lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.

Reprezintă diferența dintre activele circulante (mai puțin disponibilitățile bănești) și datoriile curente, sau diferența dintre nevoile temporare (exclusiv disponibilitățile) și resursele temporare (exclusiv creditele de trezorerie), fiind expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, dintre necesarul și resursele curente. O valoare pozitivă semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. O valoare negativă semnifică existența unor resurse temporare mai mari decât nevoile temporare, situație ce poate fi apreciată favorabilă numai dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotație a activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai mari.

Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen mediu și lung cât și pe termen scurt. Permite determinarea echilibrului financiar între fondul de rulment net și necesarul de fond de rulment:

TN = FRN – NFR,

O valoare pozitivă reflectă un excedent de trezorerie, ceea ce semnifică faptul că firma dispune de lichidități care îi permit atât rambursarea datoriilor, acordarea de împrumuturi terților și/sau efectuarea de plasamente pe piața financiar-monetară. O valoare negativă arată că firma are o trezorerie negativă, fiind nevoită să apeleze la împrumuturi și credite bancare pentru finanțarea în întregime a fondului de rulment.

Obiectivul unui manager nu este obținerea unei trezorerii pozitive cât mai mari, aceasta antrenând costuri de oportunitate ale nevalorificării capitalurilor disponibile. O trezorerie netă pozitivă certifică o stare de optim din punct de vedere al echilibrului financiar numai în măsura în care se situează la niveluri rezonabile.

1.6. Indicatorii privind structura patrimonială

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.

Ratele de structură ajută la comparația între firme de dimensiuni diferite, precum și la reflectarea unor modificări structurale în cadrul aceleași firme.

Analiza structurii patrimoniale a firmei vizează două aspecte:

1) analiza ratelor de structură ale activului;

2) analiza ratelor de structură ale pasivului.

1.6.1. Analiza ratelor de structură ale activului

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind deasemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.

Acestea reflectă ponderea activelor, a elementelor de activ în totalul patrimoniului firmei:

Rata structură activ = (Element activ / Total activ)*100

Ratele de structură a activului, ca valoare, sunt influențate de caracteristicile tehnice, economice și juridice ale activității firmei.

În sistemul ratelor de structură ale activului, cele mai semnificative ca valoare informativă și totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

a) Rata activelor imobilizate:

RAI

Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului în firma analizată. Conținutul diferit al componentelor imobilizărilor, precum și reacția nuanțată a acestor componente la acțiunea factorilor tehnici, juridici, economici justifică utilizarea în teoria și practica economică a unor rate complementare.

a1) Rata imobilizărilor necorporale (RINC) care se calculează:

RINC

Acest indicator măsoară ponderea activelor intangibile de natura brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, fondului comercial în patrimoniul firmei. În cazul firmelor românești, ponderea imobilizărilor necorporale este foarte redusă, în comparație cu alte țări unde ponderea imobilizărilor necorporale este mare. Evident, în acest caz apar diferențe de la o firmă la alta în funcție de specificul activității, strategia de dezvoltare, faza de maturitate.

a2) Rata imobilizărilor corporale (RIC) care se calculează:

RIC

Mărimea acestui indicator este determinată, în primul rând, de natura activității. De regulă, înregistrează valori ridicate în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare cum ar fi: producția și distribuția de energie, transporturi feroviare etc.

Nivelul acestui indicator este influențat în mare măsură de politica de amortizare, politica de investiții sau alegerea contabilă între cost istoric și valoare justă pentru imobilizările corporale.

După aprecierea specialiștilor, rata imobilizărilor corporale arată capacitatea firmei de a rezista unei crize economice, știindu-se foarte bine că o imobilizare ridicată a capitalului atrage după sine un risc ridicat al netransformării acestora în lichidități.

a3) Rata imobilizărilor financiare (RIF) care se calculează:

RIF

Rata imobilizărilor financiare exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care firma analizată le-a stabilit cu alte firme.

Indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participații.

Valori reduse se pot întâlni la firmele mici și mijlocii, la firmele care nu dezvoltă o politică activă de investiții financiare.

b) Rata activelor circulante (RAC) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor firmei și evidențiază flexibilitatea financiară a acesteia:

RAC

Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează relația:

RAI + RAC = 100

Ca și în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operațional se recomandă ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale și rata disponibilităților.

b1) Rata stocurilor (RS):

RS

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura activității: mai ridicată la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri materiale și foarte scăzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în nivelul acestei rate. La firmele cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată și invers. De asemenea, nivelul stocurilor se poate modifica sub influența factorilor conjuncturali și a condițiilor pieței.

Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activității, admițându-se ca ecuație minimă de echilibru structural:

ICA > IS

Unde: ICA reprezintă indicele cifrei de afaceri;

IS – indicele stocurilor.

O creștere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor. În schimb, încetinirea rotației stocurilor, formarea stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăților de transformare în lichidități și consecințelor negative asupra solvabilității firmei.

b2) Rata creanțelor comerciale (RC):

Acest indicator reflectă importanța relativă a portofoliului de creanțe comerciale în patrimoniul firmei. Rata creanțelor este influențată de specificul activității, de puterea de negociere a firmei cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină perioada de efectuare a plăților de către clienți), dar și de managementul firmei.

Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de creștere, atunci ponderea creanțelor crește ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mare decât cea a activelor curente, situație favorabilă dacă este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară, pentru a asigura realizarea unei viteze de rotație superioare periodei de bază. Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de diminuare ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor curente, situație favorabilă dacă este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară, cu același efect de accelerare a vitezei de rotație față de perioada de bază.

b3) Rata disponibilităților (RD):

RD =

Denumită și rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o măsură a lichidității interne a firmei. O valoare ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi și semnul deținerii unor resurse insuficient utilizate. De asemenea, nivelul disponibilităților poate fi foarte fluctuant într-un interval redus.

Ratele de structură ale surselor de finanțare ale firmei permit aprecierea politicii financiare a acesteia, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

1.6.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele privind structura pasivului reflectă ponderea elementelor de pasiv în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice a unei companii:

Rata structură pasiv = (Element pasiv / Total pasiv)*100

Principalele rate de structură a pasivului bilanțului utilizate sunt:

a) Rata stabilității financiare (RSF) reflectă legătura dintre capitalul permanent de care firma dispune în mod stabil (pe o perioadă mai mare de 1 an) și patrimoniul total.

RSF

Rata stabilității financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent (stabil) față de total resurse.

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității și un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minimă care oferă o stabilitate acceptabilă pentru o firmă industrială este de 50%. Dacă rata, în dinamică, prezintă o tendință de creștere, aceasta este o situație favorabilă în condițiile în care majorarea capitalului permanent în raport cu totalul surselor de finanțare se datorează modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și lung.

Dacă rata, în dinamică, prezintă o reducere, aceasta este considerată o situație favorabilă în cazul în care se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fără ca rata să scadă sub valoarea minim acceptabilă.

b) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global referitor la autonomia financiară a firmei apreciată în ansamblul finanțării sale:

RAFG =

Rata autonomiei financiare globale arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii. Valoarea minim admisibilă este de 33%, deși se consideră că sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. Între aceste valori, firma se poate împrumuta, însă, trebuie obligatoriu să beneficieze de efectul de levier al îndatorării. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor; firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credit pe termen mediu sau lung. Sub valoarea minim admisibilă, firma se află într-o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate.

Când, în dinamică, rata prezintă o tendință de creștere, are loc și o creștere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mare decât totalul resurselor. Este recomandabil ca această creștere să se datoreze sporirii într-un ritm mai rapid a rezultatului net al exercițiului, față de celelalte elemente de capitaluri proprii.

Dacă rata, în dinamică, prezintă o tendință de reducere, are loc o reducere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai lent decât totalul resurselor. Aceasta este considerată o situație normală când se datorează creșterii într-un ritm mai rapid a datoriilor din exploatare (cu condiția ca acest lucru să fie asumarea unei relaxări a termenelor de plată) și a creditelor bancare pe termen mediu și lung (cu condiția ca firma să beneficieze de efectul de levier).

c) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):

RDTS =

Indicatorul măsoară ponderea datoriilor eligibile pe termen sub un an în totalul surselor de finanțare și trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidenția gradul de echilibru financiar pe termen scurt.

d) Rata de îndatorare globală (RIG):

RIG =

Indicatorul măsoară importanța relativă a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate. Rata este influențată de specificul activității de exploatare și de structura de finanțare a firmei.

Mărimea indicatorului poate fi influențată de următoarele rate parțiale ale îndatorării globale: rata datoriilor bancare, rata datoriilor comerciale, rata datoriilor fiscale, rata altor datorii.

1.6.3 Analiza ratelor de sinteză

Ratele de sinteză se calculează deasemenea pornind de la elemente ale bilanțului, comparând diferite componente ale activului cu diferite componente ale pasivului. Vom compara mai întâi elemente cu o durată mai mare de un an, apoi elemente cu o durată mai mică de un an.

R =

Această rată exprimă condițiile finanțării imobilizărilor. Dacă este superioară sau egală cu unitatea, înseamnă că totalul imobilizărilor se finanțează din resurse stabile. Această rată furnizează, în termeni relativi, o informație apropiată de cea furnizată de noțiunea de FRN, în valoare absolută.

R =

Această rată a lichidității imediate exprimă capacitatea de rambursare instantanee, ținând cont de încasările întreprinderii.

1.6.4 Analiza ratelor de finanțare și îndatorare

Rata de finanțare a imobilizărilor sau rata fondului de rulment se determină ca raport între capitalurile permanente și activele imobilizate nete, în situația în care fondul de rulment este stabilit în optica analizei lichiditate-exigibilitate. Dacă valoarea este supraunitară, se poate concluziona că activele stabile sunt finanțate integral din surse stabile și există un surplus de surse permamente care constituie FRN. În cazul unei valori subunitare, activele stabile sunt finanțate doar parțial din surse permanente, iar FRN este negativ.

Rata de finanțare a stocurilor:

RFS =

Rata de autofinanțare a activelor:

RAA =

Ratele de îndatorare, dimensionate în optica analizei lichiditate-exigibiliate, evidențiază importanța îndatorării asupra gestiunii financiare a firmei. Comparând finanțarea externă prin capitalurile împrumutate, cu capitalurile proprii, prin intermediul acestor rate managementul activității financiar-contabile pune în evidență componenta fondurilor împrumutate dar și repartiția capitalurilor permanente între fondurile proprii și cele împrumutate pe termen lung.

Gradul de îndatorare arată partea din activele firmei finanțată de creditori în comparație cu partea finanțată din resurse proprii.

GI=

Cu cât nivelul acestui indicator este mai mare ( valoarea maximă acceptată se consideră a fi 30%), cu atât obligațiile firmei sunt mai stricte iar situația sa mai riscantă.

Construcția ratelor s-a dovedit a fi destul de utilă în procesul decizional, pe baza lor efectuându-se o serie de analize economico-financiare absolut necesare eficientizării activității.

CAPITOLUL II – PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. OMV PETROM S.A. BUCUREȘTI

Acest capitol reprezintă o scurtă prezentare a societății SC OMV PETROM SA BUCUREȘTI, prin care se arată obiectul de activitate al societății, un scurt istoric, misiunea și obiectivele cât și strategiile de viitor.

Începând cu 1 ianuarie 2010, denumirea companiei este OMV PETROM S.A., ca urmare a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 20 octombrie 2009. Denumirea mărcii comerciale și sigla companiei rămân neschimbate. Prin urmare, orice referire în lucrare la „Petrom” sau „Societate” va fi interpretată ca o referire la persoana juridică OMV Petrom S.A.

2.1. Scurt istoric al societății

Petrom este cea mai importantă companie petrolieră din România, cu activități de explorare și producție, rafinare și petrochimie și marketing având rezerve estimate de circa 1 mld barili echivalent petrol, o capacitate anuală de rafinare de 8 mil. de tone și 550 de benzinării.

În anul 1997, Societatea Comercială Petrom se înființează prin O.U.G nr. 49 din 15 septembrie 1997, prin unirea activităților Regiei Autonome Petrom care avea ca obiect de activitate explorarea și producția de petrol și gaze cu Compania Română de Petrol care avea ca obiect de activitate rafinarea petrolului prin intermediul rafinăriilor Petrobrazi și Arpechim și distribuția produselor petroliere prin intermediul stațiilor PECO.

Anul 2005 a marcat o nouă era pentru Petrom, după privatizarea din 23 iulie 2004, când compania a devenit o parte a grupului OMV Austria, care a achiziționat 51% din acțiunile PETROM , formând cel mai mare grup integrat de petrol și gaze din Europa Centrală.

La sfârșitul anului 2009, Petrom avea rezerve dovedite de 843 mil. bep, o capacitate maximă anuală de rafinare de 8 mil. de tone, circa 546 de stații de distribuții în România și circa 269 de benzinării în Moldova, Bulgaria și Serbia.

Volumul investițional crescut, continuarea proiectelor de modernizare și inițierea de proiecte noi au determinat ca o consecință firească următoarele:

Petrom are cea mai mare valoare de piață din România;

Programul de investiții este cel mai mare din sectorul energetic românesc, și anume mai mult de 3 mil de euro, până în 2010.

Petrom este compania care contribuie cel mai mult la bugetul statului: aproximativ 45% din EBITDA este distribuit instituțiilor statului sub formă de taxe, contribuții și dividende.

2.2. Obiectul de activitate

Societatea OMV PETROM S.A. BUCUREȘTI este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni.

Sediul societății este în România, municipiul București, Calea Dorobanților numărul 239, sector 1 și este înmatriculată în Registrul Comerțului București sub numărul J40/8302/1997, având codul unic de înregistrare 1590082.

Capitalul social al S.C. PETROM S.A. la 31 decembrie 2009 este în sumă de 5.664.108.335 RON, reprezentând 56.644.108.335 de acțiuni, cu o valoare nominală de 0,1 RON pe acțiune.

În prezent, structura acționariatului Petrom se prezintă astfel:

Tabelul 2.1. Portofoliul de acțiuni la S.C. OMV PETROM S.A.

Fig. 2.1. Structura acționariatului la S.C.OMV PETROM S.A.

Societatea are ca obiect principal de activitate explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale, conform clasificării CAEN-1110.

Petrom, cel mai important operator integrat în domeniul petrolier din România și din sud estul Europei, desfășoară activități de explorarea zăcămintelor și producție de țiței și gaze naturale, rafinare și petrochimie precum și comercializare de carburanți și produse complemetare si, deasemenea, are activitati in Kazahstan.

Explorare și producție

Petrom este cel mai mare producător de petrol și gaze din sud-estul Europei.
Îmbinând experiența primei țări petroliere din lume cu know how-ul internațional al OMV, cel mai important grup de petrol și gaze din Europa Centrală s-au creat premizele transformării Petrom în cel mai de succes producător de țiței și gaze din sud-estul Europei.
Unul dintre obiectivele principale îl reprezintă finalizarea construcției stației de compresoare Hurezani. Programul de investiții va viza în principal optimizarea livrării gazelor la Hurezani, forarea de sonde de dezvoltare și de producție, lucrările de intervenție la sonde, instalațiile de producție și infrastructura.

Petrom face eforturi de a minimiza declinul natural al producției, astfel se va concentra pe managementul rezervoarelor, forajul de îndesire si menținere a numărului de operațiuni, în cadrul programului de intervenții la sonde, la același nivel ca in 2009.

Activitatea de explorare e de așteptat să se intensifice față de 2009.

În anul 2009, Petrom a produs, în România, 5,54 mil de tone de țiței și condensat și 5,55 mld mc de gaze naturale. În România, deține dreptul de concesiune a 17 blocuri de explorare, dezvoltare și producție, respectiv circa 270 de câmpuri comerciale de petrol și gaze naturale. Compania operează aproximativ 11.000 de sonde de petrol și gaze pe teritoriul României (onshore) și 7 platforme de producție offshore în Marea Neagră.

Petrom evaluează permanent oportunitățile de extindere în Marea Neagră, Regiunea Caspică, Rusia. Astfel, la sfârșitul anului 2008, Petrom și Exxon Mobil Explorare și Producție Romania LTD au semnat un acord privind explorarea potențialului de hidrocarburi din zona de mare adâncime a perimetrului Neptun, de pe platoul maritim românesc. Prospecțiunea seismică 3D în perimetrul Neptun a fost finalizată în noiembrie și a acoperit o zonă de aproximativ 3.200 km2.

Rafinare

Procesarea țițeiului extras se realizează prin cele două rafinării, Petrobrazi și Arpechim, ce au o capacitate totală de rafinare de 8 mil. tone/an.

Capacitatea rafinăriei Petrobrazi va fi redusă la 4,2 mil tone/an, iar în intervalul 2010-2014 vor fi efectuate investiții în valoare de 750 mil euro pentru modernizare și lucrări de mentenanță.

Ambele rafinării, Petrobrazi și Arpechim, sunt conectate la un sistem vast de conducte cu ajutorul cărora țițeiul este transportat atât de la zăcămintele Petrom precum și de la terminalul de import de țiței din Constanța. Infrastructura rafinăriilor Petrom permite acestora să livreze produsele prin conducte (pe piața internă și la export prin terminalul Portului Constanța), prin cisterne pe calea ferată și prin autocisterne.

Odată ce România a devenit membră a Uniunii Europeane, cadrul legal a trebuit să fie aliniat la standardele de calitate stabilite prin directive, astfel incat carburanții produși sunt conformi cu standardele europene. De aceea, toți combustibilii vânduți în România începând cu anul 2009, trebuie să aibă conținutul maxim de sulf de 10 ppm. Ambele rafinării sunt producătoare ale întregii game de combustibil cu 10 ppm sulf pentru piața româneasca și pot satisface cererile pieței externe.

Rata de utilizare a capacității de rafinare este de 65 %, acesta fiind efectul optimizării importurilor de țiței în condiții economice nefavorabile.

Petrom a renunțat la activitățile secundare (produsele chimice și petrochimice) dat fiind mediul economic nefavorabil și randamentul scăzut al acestor activități, și a decis transferul activelor, la sfârșitul anului 2009, aferente activității de petrochimie din cadrul Arpechim, companiei Oltchim.

Marketing

Activitatea de marketing deține 30 depozite în funcțiune, începând cu 2005 au fost închise din 146 de depozite, 116 până la sfârșitul anului 2009 și deasemenea are 546 stații de distribuție funcționale. Petrom ocupă o poziție puternică pe piața internă.

Aproape jumatăte din stațiile de distribuție ale Petrom au fost modernizate și recondiționate. În acest sector, a fost finalizată modernizarea rețelei de stații de distribuție din România, sistemul full agency (stații deținute de Petrom și administrate de dealerii independenți) fiind implementat integral. Ca o consecință directă, volumul vânzărilor totale în Marketing a crescut, ajungând la nivelul de 4,823 mii tone în 2009, cu 12% comparativ cu 2008, în pofida mediului economic nefavorabil, ca urmare a investițiilor în optimizarea rețelei stațiilor de distribuție.

Tabel 2.2. – Evoluția numărului de stații de distribuție

Petrom este lider pe piața românească de distribuție cu amănuntul, având o rețea puternică de stații de distribuție, cota de piață retail 40%. Pe o piață cu concurență crescută din partea companiilor ca Rompetrol, Lukoil, Mol și Agip, Petrom păstrează un avantaj semnificativ în ceea ce privește asigurarea celui mai bun raport preț-calitate în cele mai bine poziționate stații de distribuție.

Transport
Transportul produselor petroliere de la rafinării la consumatorii finali se realizează prin conductele administrate de Petrotrans (Conpet) (12%), pe cale rutieră (autovehicule specializate aparținând Petrom) (46%) si feroviară (cazane CF) (42%). În prezent, parcul auto al Petrom este supus unei ample acțiuni de modernizare și reorganizare.

Activitatea internațională

Unul din obiectivele Petrom este crearea unei poziții puternice pe piețele de distribuție din țările vecine. Astfel, a continuat procesul de consolidare a poziției companiei pe piața din Moldova și Ungaria, în timp ce în Confederația Serbia și Muntenegru a pus bazele unei de dezvoltări viitoare. Rețeaua de distribuție a Petrom Moldova cuprindea în 2009, 113 de stații.

Serbia și Muntenegru

În anul 1999 a fost înființată filiala DOO Petrom Yu S.R.L, proprietate integrală a Petrom, având ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere. Petrom a decis să achiziționeze 12 locații pentru construirea de stații de distribuție, ca urmare a unei decizii emise de Guvernul sârb, care impune suprafețe minime obligatorii ce trebuiesc achiziționate pentru construirea de stații de distribuție pe autostrazile E70 și E75. Rețeaua de distribuție cuprindea în 2009, 59 de stații. În Bulgaria, rețeaua de distribuție cuprindea în 2009, 96 de stații.

S-a achiziționat o participație suplimentară de 20,8% în Petrom Aviation S.A. Această investiție permite integrarea furnizărilor de servicii pentru industria aviatică: Petrom Aviation și Aviation Petroleum, creând sinergii și mărind cota de piață privind combustibilul pentru aviație la 45%.

Afiliatele Petrom și-au mărit cota pe piața vânzărilor cu amănuntul: 31% în Moldova, 21% Bulgaria, 19% Serbia (anul 2009).

Gaze naturale și energie

Începând cu anul 2006, a fost înființată o nouă Divizie de Gaze Naturale, pentru a se dedica în totalitate pieței de gaze naturale, pentru dezvoltarea poziției Petrom în acest sector și pentru a se pregăti pentru oportunitățile și încercările odată cu liberalizarea pieței de gaze naturale, după aderarea la UE.

Împreună cu Petrom Distribuție Gaze SRL, care a fost separată în 2007 și concentrată într-o companie deținută integral de Petrom, Grupul Petrom a reușit să deservească toate segmentele de piață: clienții mari și prin companiile de distribuție gaze; clienții casnici și comerciali (peste 14.000 ).

Petrom este un jucător de top pe piața românească a gazelor naturale, acoperind toate segmentele pieței, de la micii consumatori casnici până la marii consumatori industriali și producători de energie electrică. În vederea creșterii valorii gazelor naturale, conducerea companiei a hotărât extinderea lanțului valoric prin dezvoltarea propriei activități de energie electrică.

În 2009, producția totală de gaze naturale s-a ridicat la un volum de 5,27 miliarde mc.

În 2009, vânzările de consolidate de gaze ale Petrom s-au ridicat la 4,8 miliarde mc, ceea ce reprezintă 37% din consumul de gaze din România în 2009 și aproximativ 50 % din producția internă a României.

Petrom se va concentra în continuare pe extinderea lanțului valoric al gazelor naturale, prin continuarea construcției centralei electrice pe bază de gaze (860 MW) la Petrobrazi, o investiție de 353 mil euro și se estimează că furnizarea în sistemul energetic național la întreaga capacitate va începe în anul 2011. În plus, Petrom evaluează oportunitatea intrării pe piața de energie regenerabilă, în particular a energiei eoliene.

Noua divizie de energie va constitui o interfață unică a Petrom cu partenerii externi și consumatorii interni și externi de pe piața de energie. Strategia constă în alcătuirea unui portofoliu de proiecte acoperind diferite tipuri de energie din surse convenționale (CECC) și surse regenerabile (energie geotermala, energie eoliana, hidroenergie, energie solară). Primul proiect, presupunând investiții de câteva sute de milioane euro, constă în construirea unei Centrale Electrice pe baza de gaze (860 KW) la Petrobrazi și se estimează că furnizarea  în sistemul energetic național la  întreaga capacitate va  începe  în anul 2011.

Servicii de explorare și producție

Încă din 2008, toți angajații care prestau servicii relevante pentru activitățile de explorare și producție din Petrom au fost reintegrați în Petrom sub denumirea de “Servicii de Explorare și Producție”. EPS contribuie la succesul Petrom furnizând servicii de înaltă calitate pentru a asigura o producție de țiței și gaze eficientă și fără probleme. Integrarea cu succes a EPS a reprezentat factorul principal al reducerii considerabile a costurilor de producție în 2009;

Global Solutions – centru de servicii financiare și IT

Global Solutions este un centrul integrat de servicii globale care asigură o mare varietate de alte servicii, dintre care enumerăm: servicii de contabilitate, servicii IT, deasemenea servicii medicale, etc.

Evidența contabilă la SC OMV PETROM SA se desfășoară în cadrul centrului de servicii Global Solutions. Aceasta este realizată de către 6 mari departamente (stream-uri), respectiv: Departamentul clienți, Departamentul furnizori, Departamentul salarii, Departamentul mijloace fixe, Departamentul Cartea Mare și Departamentul taxe.

Global Solutions este un furnizor de servicii complete pentru toate domeniile de management financiar și oferă clienților un pachet complet de servicii în domeniul financiar și cunoștințe vaste în ceea ce privește operațiunile de control/planificare. Prin urmare, oferă asistență pentru întocmirea situațiilor financiare până la contabilizarea activelor fixe, de la contabilitatea operațiilor de trezorerie, până la cea a creanțelor și a datoriilor, și oferă soluții individuale de planificare, consultanță și întocmire de rapoarte SAP.

Deasemenea departamentul IT oferă servicii care includ consultanță, proiectul în întregime, active și managementul licențelor, prin formularea unor concepte operaționale, a utilizării și monitorizării sistemelor implementate la nivelul infrastructurii naționale și internaționale, oferind servicii și aplicații.

Dimensiunea și specificul companiei OMV, devenită acționar majoritar al companiei PETROM S.A. au impus, utilizarea unui sistem informatic deosebit de performant – sistemul SAP (Sisteme, Aplicații și Produse) – care să permită concernului născut din fuziunea celor două mari companii, funcționarea cu maximum de eficiență pe piață, într-un domeniu supus unei acerbe concurențe și dispute pentru extinderea sferelor de acțiune, a rețelelor de producție și distribuție a produselor petroliere.

Adoptarea acestui sistem informatic s-a dovedit a fi și un act de strategie, cu bune rezultate, având în vedere extensia și dispersia teritorială, la nivel de continente, țări și zone de influență, a companiei PETROM-OMV.

Un aspect deosebit de important sub aspectul beneficiilor utilizării SAP în cadrul companiei PETROM, îl constituie dezvoltarea posibilităților de reducere la minimum a potențialelor surse de eroare umană în procesul de prelucrare a datelor, aspect esențial în condițiile prelucrării unui volum extrem de mare de date și informații primare, al corelării și sintetizării acestora în rapoarte.

Sistemul permite configurarea a numeroase tipuri de rapoarte financiar – contabile, oferă posibilitatea ierarhizării și compactării datelor, efectuarea de analize economice fundamentate pe indici de performanță, de creare a rapoartelor proprii pentru fiecare utilizator, în funcție de cerințe imediate sau de perspectivă.

Concluzie:

Petrom, cea mai mare companie petrolieră din România și din Europa de sud-est, afirmație susținută prin cifre la sfârșitul anului 2009:

Cifra de afaceri netă: 12,842 milioane RON

Țiței procesat: 5,161 milioane tone

Stații de distribuție: 546

Angajați: 27,470

2.3. Misiune, obiective, strategii

Petrom și-a propus obiective ambițioase pentru a asigura un nivel constant al producției de țiței și gaze în România. Astfel, până în anul 2010, Petrom va stabiliza producția zilnică la 210.000 bep și va ajunge la o rată de înlocuire a rezervelor de 70%.

Aceste obiective ambițioase sunt susținute de investiții, dar la un nivel considerabil redus față de perioadele precedente, având în vedere condițiile economice nefavorabile. O atenție deosebită se acorda activității de explorare, pentru care sunt alocate sume considerabile anual pentru a finanța programe vaste de explorare, bazate pe experiență internațională în operarea zăcămintelor mature și folosirea pe scară largă a tehnologiilor moderne de seismică 3D.

Se analizează continuu posibilitatea diversificării resurselor energetice prin explorarea oportunităților de afacere în domeniul energiei regenerabile, urmărindu-se integrarea acestora în activitatea de bază a companiei.

Se implementează proiecte pentru modernizarea instalațiilor și se aplică programe tehnologice pentru zăcăminte mature, se dorește reducerea semnificativă a costurilor de procesare și investește în eficiența energetică și în îmbunătățirea mix-ului de produse.

Se investește semnificativ în extinderea activității în domeniul gazelor naturale și se ia în considerare posibilitatea de a intra pe piața de energie electrică prin construirea unei centrale electrice pe gaze.

Obiective

Compania Petrom are obiective clare pentru anul 2010. Scopul este de a consolida poziția de lider pe piața integrată de petrol și gaze naturale din Europa de sud-est, de a îmbunătăți performanțele și de a reduce costurile.

Obiectivele E&P Petrom sunt de a stabiliza producția, de a asigura o poziție competitivă și un viitor sigur pentru companie, de a dezvolta pe plan internațional și de a avea cei mai buni angajați. Unul dintre obiectivele diviziei Rafinare este de a crește cantitatea de țiței procesată de către rafinării pentru a atinge un grad de utilizare de 95%. Divizia de Marketing are ca scop optimizarea rețelei de distribuție și Petrom intenționează să înlocuiască toate depozitele existente cu 9 terminale noi, în concordanță cu standardele Petrom OMV.

Strategia Petrom 2010

E&P

maximizarea și asigurarea producției de țiței și gaze pe termen lung în România.

deblocarea producție de gaze;

obținerea unor costuri de producție competitive;

dezvoltarea activităților internaționale, regiunea Caspică în special.

R&M

extinderea și modernizarea rafinăriei Petrobrazi;

consolidarea poziției pe piața combustibililor pentru aviație și pe piața GPL;

menținerea cotei de piață a vânzărilor cu amănuntul, prin furnizarea serviciilor de cea mai înaltă calitate și prin sporirea eficienței;

G&E

consolidarea poziției Petrom pe piața gazelor naturale, cu scopul de a deveni lider pe piața din România și un important participant pe piața din Sud-Estul Europei.

intrarea pe piața energiei electrice, prin construirea unei centrale de cogenerare de 860 MW.

intrarea pe piața energiei regenerabile.

2.4. Structura organizatorică a S.C. OMV PETROM S.A

Pentru personalul de la nivelul managementului de top, atribuțiile și responsabilitățile acestuia sunt descrise în Statutul societății, astfel:

Adunarea Generală a Acționarilor

Consiliul de Administrație

Comitetul Executiv

Directorul general al "SC OMV PETROM S.A" București

Organizarea structurală a Petrom este evidențiată în documentele organizatorice din cadrul societății. Organigrama este piramidală, specifică unei structuri organizatorice de tip ierarhic-funcțional.

Organigrama companiei Petrom arată modul în care este structurată conducerea, precum și cele mai importante și mai dezvoltate compartimente.

Oamenii cheie în structura și funcționalitatea societății sunt Directorul General, Directorul Financiar, precum și membrii Directoratului. Aceștia au în subordine șefii de compartimente, care fac legătura între structura superioară și angajații respectivului departament.

La rândul său, fiecare departament are o ”miniorganigramă”, după care se conduce. Fiecare compartiment are atribuțiunile sale, bine stabilite, iar toate aceste elemente alăturate formează imaginea unei companii dezvoltate, ale cărei elemente conlucrează armonios.

Pentru personalul de execuție, sarcinile, competențele și responsabilitățile acestora sunt trecute in fișele fiecărui post.

2.5. Mediul extern

Petrom este cea mai mare companie petrolieră din România și face parte din grupul OMV Aktiengesellschaft, care este cea mai mare companie industrială listată din Austria și este lider în industria de petrol și gaze din Europa Centrală, desfășurând activități de rafinare și marketing în 13 țări.

Lider al pieței românești de distribuție a carburanților, Petrom deține cea mai extinsă rețea de distribuție în România cu 546 benzinării, situate în toate județele țării. În mai 2007, Petrom a achiziționat pachetele majoritare ale Shell Gas și Trans Gas Services, ca urmare a deciziei Shell de a renunța la afacerea cu gaz petrolier lichefiat (GPL). Până în momentul achiziției, Petrom era prezent pe piața internă de GPL, în principal, prin propria rețea de distribuție butelii precum și prin participațiile de 44,47% în Shell Gas România (cel mai mare operator pe piața de distribuție a buteliilor) și 20% în Trans Gas Services SRL, furnizor de propan din import.

Societatea Petrom intră în relații directe, permanente și puternic dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale. Agenții din mediul extern firmei care au o importanță deosebită pentru întreprindere sunt: furnizorii, clienții și concurenții.

Furnizorii

Pentru buna desfășurare a activității, compania Petrom întreține relații comerciale, în calitate de furnizori de materiale și prestatori de servicii, cu importante societăți comerciale.

Clienții

Clienții Petrom se împart în trei mari categorii ale comerțului, respectiv:

Comerțul cu amănuntul, care comercializează produsele noastre direct către consumatori;

Comerțul cu ridicata, care comercializează produsele noastre catre terțe persoane;

Corporații industriale, agricole, de transport, de taximetrie etc..

Petrom deține marca cea mai cunoscută (86%), urmată de OMV și Shell. Peste 65% din conducătorii auto din România sunt clienți ocazionali ai Petrom (au alimentat cel puțin o dată pe an de la Petrom) și peste 45% sunt clienți fideli, 20% din clienții Petrom folosesc deasemenea magazinele Petrom din stațiile de benzină.

Concurenții

În ceea ce privește distribuția și comercializarea produselor petroliere, Petrom este lider de piață având un număr de 819 stații de benzină, în cadrul Grupului Petrom cu o cotă de piață pe sectorul retail de 40 % pe piața românească. După Petrom, următorii competitori sunt Lukoil și Rompetrol, care au realizat investiții semnificative în rețele de distribuție începând cu anul 2004, urmate de Mol și Agip care au investit și ele sume considerabile creându-și propriile rețele de benzinării în aproape toate regiunile țării.

Datorită poziției sale, Petrom este în mod clar cea care stabilește prețurile pe această piață, cei mai mulți dintre concurenții săi ajustându-și prețurile la același nivel, Lukoil fiind singurul care se află în mod constant sub nivelul Petrom, OMV și MOL aflându-se deasupra Petrom în ceea ce privește nivelul prețurilor.

Pe plan național, Petrom are ca rival compania Rompetrol, deși între cele două companii există înțelegeri de schimburi de produse petroliere, menite a fi de folos ambelor. Alt rival important pe piața GPL este Rubis, un operator internațional din industria petrolieră cu sediul la Paris, specializat în sectorul downstream și cu o experiență semnificativă în domeniul GPL.

CAPITOLUL III – ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE LA S.C. OMV PETROM S.A. BUCUREȘTI

Datele necesare pentru calculul indicatorilor financiari la societatea comercială PETROM SA BUCUREȘTI au fost preluate din situațiile financiare din anii 2007, 2008 și 2009, a căror formă sintetizată o prezentăm în continuare. De asemenea vom prezenta evoluția procentuală a indicatorilor din bilanțul contabil al anului 2008 față de 2007 și 2009 față de 2008.

Tabel nr.3.1. – Bilanț contabil (Ron)

Tabel nr. 3.2. – Contul de profit și pierdere (Ron)

Tabel nr.3.3.- Analiza rezultatului din exploatare (Ron)

3.1. Analiza evoluției procentuale a indicatorilor din bilanț

La data de 31 decembrie 2008, activele totale însumau 25 mld lei, cu 18% mai mult față de sfârșitul anului 2007, în special datorită creșterii activelor corporale și necorporale, activelor financiare și a stocurilor, valoare contrabalansată de scăderea creanțelor, precum și de diminuarea soldului contului casă și conturi la bănci. Ieșirile de numerar mai mari pentru investiții, creditele acordate filialelor și plata dividendelor către statul român, OMV și acționarii minoritari au determinat un nivel mai scăzut al numerarului net la data de 31 decembrie 2008.

Activele totale în anul 2009 însumau 26.713 mil.lei, cu 7% mai mult față de sfârșitul anului 2008, în special datorită investițiilor realizate în 2009.

Activele imobilizate, măsoară gradul de investire a capitalului în societate și conțin imobilizările necorporale, corporale și financiare care au crescut în 2008 față de 2007 cu 21% până la 20 mld lei, în special ca rezultat al investițiilor semnificative efectuate în activitatea de E&P: achiziția activității de servicii petroliere a Petromservice, dezvoltarea și modernizarea sondelor, a instalațiilor de suprafață și a echipamentelor de producție au fost parțial contrabalansate de reducerea activelor financiare, în principal ca urmare a vânzării plasamentelor în fonduri umbrelă (investiții în fonduri mutuale și alte investiții financiare prin intermediul fondurilor umbrelă).

În 2009 activele imobilizate au crescut cu 12% față de 2008, în principal datorită investițiilor semnificative efectuate atât în activitatea E&P, pentru dezvoltarea și modernizarea sondelor, a instalațiilor de suprafață și a echipamentelor de producție, dar și în proiectele de R&M și de Energie. În 2009, valoarea activelor imobilizate a fost mai mare și datorită creșterii împrumuturilor acordate filialelor.

Stocurile au crescut în anul 2008 față de anul precedent din cauza cantităților ridicate de materiale și gaze.

Creșterea stocurilor a fost depășită de scăderea activelor circulante, cum ar fi numerarul și creanțele.

În anul 2009 valoarea stocurilor a scăzut față de anul 2008, în special ca urmare a scăderii materialelor aflate în stoc.

În consecință, nivelul activelor circulante totale (inclusiv cheltuielile în avans) a crescut cu 7% în anul 2008, ajungând la 5.121 mil lei, comparativ cu sfârșitul anului 2007.

Totalul activelor circulante a scăzut cu 13% în 2009 față de 2008, în principal ca urmare a reducerii investițiilor pe termen scurt în instrumente de acoperire a riscului, privind prețul la țiței, dar și ca efect al scăderii stocurilor, compensate parțial de creșterea activelor financiare pe termen scurt.

Totalul datoriilor a crescut cu 42% față de 2007 atingând, la 31 decembrie 2008, valoarea de 11.358 mil lei, în principal ca urmare a creșterii împrumuturilor pe termen lung și scurt și a provizioanelor mai mari.

În 2009 totalul datoriilor a crescut cu 11%, având valoarea de 12.657 mil.lei, în special ca urmare a creșterii împrumuturilor pe termen lung și a datoriilor pentru instrumentele de acoperire a riscului, compensate de scăderea datoriilor către furnizori și a provizioanelor.

Capitalurile proprii au însumat 13.569 mil lei la data de 31 decembrie 2008, cu 3% mai mult față de sfârșitul anului 2007 (13.184 mil lei) ca rezultat al profitului net în valoare de 1.022 mil lei din anul 2008, efect al operațiunilor strategice de acoperire a riscurilor, care au generat 518 mil lei, a distribuirii în 2008 a dividendelor în valoare de 1.082 mil lei și reversarii reevaluării la valoarea justă a fondurilor umbrelă vândute în primul trimestru din 2008, însumând 74 mil lei.

În anul 2009 capitalurile proprii sunt în valoare de 14.056 mil. lei, cu 4% mai mult față de valoarea înregistrată în 2008, această creștere s-a datorat profitului net generat în anul curent, dar care a fost redus cu valoarea justă aferentă instrumentelor de acoperire a riscului privind prețul țițeiului.

În 2008 intrările de numerar din activități de finanțare au provenit din creditele contractate de-a lungul anului, în sumă de 1.768 mil lei, depășind plățile pentru dividende în sumă de 1,114 mil lei (2007: 1,423 mil lei).

În anul 2009 au provenit din împrumuturile contractate de-a lungul anului, în sumă de 1,435 mil lei, depășind cu mult plățile pentru dividende în sumă de 15 mil lei.

În concluzie, pe parcursul întregului an 2008, intrările pozitive de numerar din operare și creditele contractate au fost folosite integral pentru a acoperi investițiile semnificativ mai mari și plățile pentru dividende, acest lucru având ca rezultat o scădere a poziției de numerar la sfârșitul anului. Iar în anul 2009 intrările pozitive de numerar din operare și împrumuturile contractate au fost folosite pentru a acoperi investițiile menținute la un nivel înalt.

3.2. Analiza ratelor de lichiditate, solvabilitate, trezorerie

Analiza indicatorilor de lichiditate

Tabel nr.3.4.- Rate de lichiditate

Fig. 3.1.Rate de lichiditate

În cazul ratelor de lichiditate se observă o diminuare a acestora în anul 2008 și 2009 față de 2007, cu excepția ratei lichidității imediate care în anul 2009 se menține la nivelul din 2008, când a atins o valoare aproape de 2, Petrom reușind în acel an să-și achite obligațiile de plată din activele circulante. În 2008 și 2009, cauzele micșorării acestor indicatori s-au datorat pe de o parte micșorării disponibilităților bănești, care în anul 2009 au ajuns la un nivel mult scăzut față de ceilalți ani, iar pe de altă parte măririi datoriilor curente către furnizori, în condițiile în care stocurile de carburanți s-au mărit în 2008, însă creanțele au scăzut în 2008, dar au crescut în 2009.

Totuși, Petrom prin rata de lichiditate generală se încadrează în limitele admise de teoriile economice. În privința ratei de lichiditate curente se observă că aceasta se încadrează în limitele admise de teoriile economice de 0,65-1 sau 0,8-1. În anii 2007 – 2009, Petrom nu se încadrează în limitele admise de teoriile economice, în ceea ce privește rata de lichiditate imediată, fiind mai mică de 0,3, dar în 2007 se apropie de această valoare datorită pe de o parte unui disponibil în bancă mai mare, iar pe de altă parte, datoriile curente relativ mai mici în acel an.

Analiza indicatorilor de solvabilitate

Solvabilitatea arată capacitatea companiei de a-și onora obligațiile de plată la termenele prevăzute.

Tabel nr.3.5.- Rata de solvabilitate și de îndatorare

Fig. 3.2.Rata de solvabilitate și rata de îndatorare

Rata solvabilității patrimoniale este de peste 0,3-0,5, limite impuse de teoria economică, situația considerându-se bună, în condițiile în care în anul 2007 nu au fost contractate credite pe termen scurt și lung. În anul 2008, s-a diminuat rata solvabilității patrimoniale, deoarece Petrom a contractat un împrumut pe termen de peste 1 an de la un consorțiu de bănci pentru finanțarea investițiilor în sectorul E&P și deasemenea a fost nevoită să constituie un provizion de litigii cu foștii angajați și actualii salariați de valoare foarte mare.

În anul 2009 rata solvabilității este apropiată de cea din 2008 deoarece Petrom a contractat o linie de credit multi-valută și a extins împrumutul deja contractat.

Cel de-al doilea indicator, gradul de îndatorare, reflectă ponderea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent și trebuie să aibă o valoare mai mică de 0,3. Se observă că la Petrom acest indicator se încadrează în limitele teoriei economice în toți anii: 2007, 2008 și 2009. Deci, acest indicator prezintă un aspect pozitiv, chiar dacă are o ușoară tendință de creștere din cauza împrumutului contractat pentru finanțarea investițiilor din sectorul de extracție.

Gradul de îndatorare la sfârșitul anului 2008 a crescut față de anul 2007. Creșterea este urmarea împrumuturilor pe termen lung angajate în 2008 (1.468 mil lei), necesare finanțării programelor prioritare de investiții.

În anul 2009 numerarul net generat de activitățile de exploatare a fost scăzut din cauza influenței mediului economic nefavorabil, compania a continuat investițiile în proiectele strategice cu impact economic puternic, fapt ce a determinat necesitatea de finanțări suplimentare. În consecință gradul de îndatorare a crescut față de anul 2008.

Analiza indicatorilor de gestiune a activelor circulante

Tabel nr.3.6.-Indicatori de gestiune a activelor circulante

Fig. 3.4. Indicatori de gestiune a stocului mediu

Din tabel se poate observa că numărul de rotații a activelor circulante se mărește în anul 2008, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv, datorită pe de o parte măririi cifrei de afaceri în 2008 față de 2007 cu 36% și datorită eficienței crescute a valorii activelor circulante. În anul 2009 numărul de rotații a scăzut față de 2008 datorită scăderii cifrei de afaceri în proporție mai mare față de valoarea activelor circulante. Eficiența activelor circulante este demonstrată și de reducerea numărului de zile necesare unei rotații de la 140 în 2007 la 111 în 2008, crescând în anul 2009 la 126 de zile. În anul 2008 față de anul 2007 se remarcă o creștere a vitezei de rotație a activelor circulante de la 2,62 la 3,29, iar pentru anul 2009 se observă o ușoară scădere la 2,91.

În cazul în care calculăm indicatorii de gestiune a stocurilor cu ajutorul stocului mediu, se observă că în 2008 față de 2007, numărul de rotații se mărește de la 7,25 la 7,76, în timp ce durata unei rotații se micșorează de la 51 de zile la 48 de zile pentru aceeiași perioadă ceea ce este un semnal pozitiv. În anul 2009 față de 2008 se remarcă faptul că numărul de rotații este mai mic, fiind de 5,72 în timp ce durata unei rotații se mărește de la 48 de zile la 64 de zile, ceea ce reprezintă un semnal negativ. Accelerarea vitezei de rotație în 2008 se datorează creșterii cifrei de afaceri în 2008 față de 2007 și a diminuării creanțelor.

Încetinirea vitezei de rotație în 2009 se datorează creșterii stocului mediu și micșorării cifrei de afaceri față de 2008. Teoria economică arată că valoarea minimă care asigură eficiența gestiunii stocurilor este de 8 rotații, respectiv de 45 de zile. Petrom din punct de vedere al acestui indicator se încadrează în limitele recomandate în anul 2008, dar în anul 2009 nu se mai încadrează.

În 2007, compania a schimbat metoda contabilă de reevaluare a stocurilor de la primul intrat-primul ieșit la metoda costului mediu ponderat. Cu toate acestea, datorită vitezei mari de rotație a stocurilor, această schimbare nu a avut efecte materiale în situațiile financiare.

În privința creanțelor, se poate vedea o evoluție sinuoasă, asfel în 2008 se observă o accelerare a vitezei de rotație a creanțelor, urmată de o încetinire a acesteia din cauza măririi soldului de creanțe în 2009 și micșorării cifrei de afaceri față de anul anterior. Intervalul mediu de timp în care are loc încasarea creanțelor de la clienți ar trebui să fie de maxim 30 zile, conform teoriilor economice. La Petrom, numărul de zile este depășit, mai ales în anul 2007 și 2009.

Analiza fondului de rulment, nevoii de rulment și trezoreriei nete

Tabel nr.3.7.- Fondul și necesarul de rulment, trezoreria netă

Fig. 3.6.- Fondul și necesarul de rulment, trezoreria netă

Din punct de vedere al echilibrului financiar, Petrom a înregistrat o scădere a fondului de rulment în 2008 față de 2007, cât și în 2009 față de 2008, ca urmare a scăderii considerabile a disponibilităților bănești, dar prezintă o valoare pozitivă, ceea ce denotă o stare de echilibru pe termen scurt. În 2008 față de 2007 se remarcă o scădere a fondului de rulment ca urmare a măririi datoriilor pe termen scurt și anume contractarea unui credit de la un consorțiu bancar și majorarea datoriilor către furnizorii de materiale și prestări servicii. În 2009 față de 2008 deasemenea se remarcă o scădere accentuată a fondului de rulment cauzată de creșterea datoriilor pe termen scurt prin contractarea unui împrumut de la Banca UniCredit Austria AG.

În privința necesarului de fond de rulment, acesta are o tendință pozitivă care semnifică existența unor resurse temporare mai mari decât nevoile temporare, înregistrând o valoare semnificativă la sfârșitul anului 2007, din cauza măririi stocurilor de mărfuri și creanțelor, pentru ca la sfârșitul anului 2008 să înregistreze o scădere datorită achiziționării unui împrumut care determinat o finanțare mai bună a activității curente și scăderii creanțelor ceea ce denotă o îmbunătățire a încasării creanțelor și o creștere a vitezei de rotație a stocurilor. În anul 2009 necesarul de fond de rulment scade ușor față de 2008 datorită contractării unui împrumut pe termen scurt, valoarea acestuia fiind pozitivă constituie o situație normală situându-se la un nivel rezonabil în concordanță cu specificul domeniului de activitate.

Existența unei trezorerii nete pozitive certifică o stare de echilibru financiar la nivelul companiei, deci Petrom se bucură de autonomie financiară pe termen scurt.

3.3. Analiza ratelor de structură patrimonială

Ratele privind structura activului

Tabel nr. 3.8. – Ratele activelor imobilizate

Fig. 3.7. Ratele activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate a crescut în anul 2008 față de 2007 ca rezultat al investițiilor semnificative efectuate în E&P, achiziția de servicii petroliere a Petromservice, dezvoltarea, modernizarea sondelor, iar în anul 2009 a crescut prin redezvoltarea zăcămintelor și extinderea activității internaționale cât și datorită creșterii împrumuturilor acordate filialelor.

Rata imobilizărilor necorporale a crescut în 2008 față de anul 2007 datorită achiziționării activității de servicii petroliere (Petromservice) și a fost identificată valoarea acestora în urma evaluărilor la valoarea justă, după care în anul 2009 a scăzut în principal datorită segmentului E&P dar și segmentului R&M.

Imobilizările financiare au scăzut în 2008 față de 2007 ca urmare a vânzării plasamentelor în fonduri umbrelă (investiții în fonduri mutuale și alte investiții financiare prin intermediul fondurilor umbrelă) iar în 2009 s-au mărit datorită creșterii titlurilor de participare reprezentând acțiuni deținute la anumite societăți, a împrumuturilor acordate de Petrom filialelor din Kazahstan și a altor filiale din segmentul de rafinare și gaz. Deasemenea creșterea se datorează și sporirii creanțelor către statul român, care are obligația, conform contractului de privatizare, să suporte toate cheltuielile de dezafectare la sondele abandonate și care urmează să fie scoase din funcțiune efectuate înainte de privatizarea din 2004.

Ratele activelor circulante

Tabel nr. 3.9. – Ratele activelor circulante

Fig. 3.8. Ratele activelor circulante

Rata activelor circulante a înregistrat o scădere în 2008 față de 2007 ca urmare a scăderii considerabile a disponibilităților bănești cauzată de: ieșiri de numerar mai mari pentru investiții, credite acordate filialelor și plata dividendelor către statul român, acționarii OMV. În anul 2009 rata activelor circulante deasemenea a scăzut fiind influențată de creșterea investițiilor, a avansurilor și imobilizărilor în curs.

Rata stocurilor a crescut în 2008 față de 2007 cu implicații negative ca urmare a măririi, în principal, a stocurilor de mărfuri, din cauza cantităților ridicate de materiale și gaze cu efecte negative asupra societății prin imobilizarea fondurilor bănești în ele. În anul 2009 au scăzut stocurile față de 2008 acesta fiind un factor pozitiv pentru activitatea firmei.

Rata creanțelor comerciale a crescut în 2007 față de 2006 urmare a măririi, neîncasării la termenele prevăzute în contracte a soldurilor conturilor de clienți și conturi asimilate cu 379,530,898 lei, având termen de lichiditate sub un an.

Rata creanțelor comerciale a scăzut în 2008 față de 2007 cu efecte negative, principalul factor de influență fiind scăderea prețului coroborată cu scăderea cantităților vândute. În anul 2009 aceasta a crescut față de 2008 urmare a măririi, neîncasării la termenele prevăzute în contracte a soldurilor conturilor de clienți și conturi asimilate, având termen de lichiditate sub un an.

Ratele privind structura pasivului

Tabel nr. 3.10.- Ratele pasivului

Fig. 3.9. Ratele privind structura pasivului

Rata stabilității finanțării a scăzut în 2008 față de 2007 ceea ce reflectă un aspect mai puțin pozitiv, ca urmare a creșterii împrumuturilor pe termen lung și anume contractarea unui credit acordat de un consorțiu bancar. În anul 2009 rata stabilității financiare a crescut față de 2008 ceea ce indică un aspect pozitiv și acest lucru se datorează în principal creșterii capitalului permanent.

În 2008 intrările de numerar din activități de finanțare au provenit din creditele contractate de-a lungul anului, în sumă de 1.768 mil lei, depășind plățile pentru dividende în sumă de 1,114 mil lei (2007: 1,423 mil lei).

În concluzie, pe parcursul întregului an 2008, intrările pozitive de numerar din operare și creditele contractate au fost folosite integral pentru a acoperi investițiile semnificativ mai mari și plățile pentru dividende, acest lucru având ca rezultat o scădere a poziției de numerar la sfârșitul anului.

Rata autonomiei financiare arată ponderea surselor proprii în finanțarea mijloacelor economice și se recomandă ca valoarea acesteia să fie mai mare de ½. Din datele menționate în tabel se poate observa că valoarea ratei este mult peste valoarea recomandată în teoria economică ceea ce reprezintă un aspect foarte pozitiv.

3.4. Analiza riscului financiar

Modelul Altman face parte din categoria modelului de determinare a riscului de faliment și care reprezintă o combinație lineară între mai multe rate financiare:

unde:

R1=Profitul brut / Total active;

R2=Capitalul permanent / Total Active;

R3=Fondul de rulment / Total Active;

R4=Cifra de afaceri /Total active;

R5=Capital propriu / Datorii pe termen lung

Tabel nr. 3.11.- Rate financiare și modelul Altman

Din datele menționate în tabel se observă că firma este solvabilă deoarece valorile modelului Altman sunt peste valoarea de 3. Totuși putem menționa că în 2009 valoarea acestui indicator a fost apropiată de cea din 2008, dar față de 2007, a scăzut foarte mult valoarea acestui indicator datorită ratei financiare R5 care indică creșterea datoriilor pe termen lung prin contractarea unui împrumut de la un consorțiu de bănci. Pentru anul 2007 se observă valori foarte mari pentru modelul Altman, care sunt cauzate de rata financiară R5, unde capitalul propriu este foarte mare în comparație cu datoriile pe termen lung.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Este necesară o analiză SWOT pentru compania Petrom deoarece pe baza concluziilor, să poată fi luate măsuri de îmbunătățire a activității, astfel încât Petrom să iși mențină și să își întărească poziția de lider pe piața produselor petroliere din România.

Punctele tari ale companiei Petrom:

Pe piața românească, compania este cea mai mare producătoare și distribuitoare de produse petroliere și are o imagine favorabilă pe piața pe care acționează.

Datorită faptului că Petrom reușește să-și asigure în mare masură necesarul de materii prime și materiale pentru rafinăriile pe care le deține, prezintă avantaje față de competitori nu numai prin produsele și serviciile de calitate superioară, ci și prin producerea și extragerea petrolului.

Petrom prezintă activități integrate de explorare, producție, distribuție și comercializare.

Îmbunătățirea eficienței operaționale pe baza investițiilor semnificative în toate segmentele de activitate, cu precădere în segmentul E&P, care au condus la consolidarea poziției industriei petroliere românești.

Folosirea eficientă a instrumentelor de acoperire a riscului privind prețul țițeiului.

În activitatea de marketing, au crescut vânzările medii pe stație datorită implementării sistemului full agency;

Consolidarea poziției pe piața gazelor naturale din țară prin orientarea Diviziei de Gaze Naturale către companiile mari de distribuție cu capital de stat, în timp ce societatea afiliată 100% Petrom Gas și-a extins prezența pe piața consumatorilor finali și sectorul industrial.

Situație economico-financiară pozitivă, acest lucru se reflectă prin indicatorii: cifra de afaceri, profit brut, fond de rulment, trezorerie neta;

Contribuția majoră a Petrom prin varsămintele de impozite și taxe la bugetului statului și cel al asigurărilor sociale.

Asigură o mare varietate de alte servicii prin centrul integrat de servicii globale: Global Solutions, dintre care enumerăm: servicii de contabilitate, servicii IT, deasemenea servicii medicale, etc.

Grad ridicat de specializare a personalului din cadrul managementului de top al companiei, perfecționarea continuă a personalului prin implicarea în programe de perfecționare.

Punctele slabe ale companiei Petrom:

Cheltuieli de exploatare mari care conduc la costuri mari pentru obținerea țițeiului și gazelor naturale;

Randamentul scăzut al activităților de produse chimice și petrochimice;

Existența unor tehnologii și instalații vechi, în special în sectorul explorării și producției de petrol;

Gradul de uzură al activelor fixe destul de ridicat, ceea ce se reflectă în deprecierea contabilă a activelor Petrom;

Petrom s-a confruntat de-a lungul timpului cu probleme referitoare la respectarea protecției mediului înconjurător;

Dependența de un singur distribuitor – Distrigaz Sud în distribuirea producției proprii de gaze naturale;

În condițiile crizei economice, când și alte firme se confruntă cu lipsa disponibilităților bănești, duratele de recuperare a creanțelor cresc, în timp ce datoriile sunt achitate la termenele prevăzute în contracte, ceea ce conduce la dezechilibre și micșorarea disponibilului din bănci;

Probleme legate de dreptul de proprietate asupra imobilizărilor corporale ale companiei.

Dezvoltarea concurenței în domeniul rafinării (Lukoil, Rompetrol, Rafo) și dezvoltarea companiilor rivale de transport (Oil Terminal, Conpet, Petrotrans).

Riscuri la care trebuie să răspundă compania Petrom

Petrom fiind o companie petrolieră integrată este expusă unor riscuri diverse, cum ar fi: climatul internațional și alți factori specifici activității de țiței și gaze.

Prețurile diferite pe piață, precum și riscurile legate de marjele comerciale;

Scăderea prețului petrolului la nivel mondial determină compania să nu aibă o politică coerentă de preț, ceea ce are efecte negative atât asupra profitului, dar poate duce și la pierderea de clientelă;

Riscul de schimb valutar, în special evoluția cursului USD și al incidentelor majore periculoase, ultimul având o probabilitate scazută în schimb poate avea implicații majore.

Riscul de lichiditate în vederea protejării fluxului de numerar al companiei;

Noile politici de mediu europene la care compania trebuie să se alinieze vor pune compania în situația efectuării unor cheltuieli mari de retehnologizare;

Creșterea inflației, iar în viitor perioada de tranziție financiară pe care o va parcurge în momentul trecerii României la moneda europeana Euro.

Scăderea producției de petrol prin epuizarea resurselor;

Riscurile legate de personal se manifestă prin atragerea personalului specializat de către companiile rivale ca urmare a salariilor mai atractive sau a altor avantaje materiale oferite de acestea.

Alte riscuri la care poate fi supusă compania Petrom sunt: riscurile operaționale, riscul climatic, riscul politic.

Măsuri propuse și concluzii

Analiza poziției financiare efectuată pe modelul de activitate al S.C.OMV Petrom S.A. s-a constituit într-un studiu pertinent de dinamică economică, bazat pe cifre și indicatori ce comensurează puterea economică a companiei analizate și pune în evidență punctele forte dar și lucrurile ce trebuiesc îmbunătățite în viitor.

Analiza poziției financiare a presupus o analiză mai amplă și mai complexă a indicatorilor financiar-contabili specifici, cu evidențierea și calculul ratelor de lichiditate, solvabilitate, de echilibru financiar, a fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment, valorile pozitive ale acestor indicatori, presupunând un echilibru financiar pe termen lung, ratele supraunitare de rentabilitate, solvabilitate și trezoreria netă pozitivă, dând o imagine grăitoare asupra gradului sporit de independență economică și financiară al companiei.

Au fost evidențiate punctele forte ale acesteia, constând în gradul ridicat de integrare și specializare a activităților, reinvestirea profitului ce dă siguranță unor surse certe de finanțare a obiectivelor de modernizare și retehnologizare, dar și punctele ce trebuiesc îmbunătățite, punctele slabe.

Managementul de top al firmei trebuie să țină cont în viitor atât de menținerea și îmbunatățirea aspectelor pozitive, dar trebuie să acționeze prin măsuri care să elimine punctele negative, slabe ale firmei, deasemenea să preîntâmpine efectele amenințărilor, riscurilor care vizează activitatea companiei.

Dintre măsurile propuse se evidentiază:

continuarea cercetării-dezvoltării;

descoperirea de noi rezerve de petrol la nivel național precum și orientarea spre alte zone în căutarea și găsirea de parteneri comerciali;

reducerea costurilor pe toate segmentele de activitate;

concentrarea în continuare pe managementul strict al costurilor și pe optimizarea organizațională;

pătrunderea pe noi piețe și menținerea pe cele deja existente;

elaborarea unor prognoze economice multiple care să aibă la bază scenarii de viitor cât mai complexe;

utilizarea mai eficientă a capacităților de rafinare;

adaptarea la cerințele europene privind politica de mediu;

implementarea unor standarde înalte de siguranță, securitate și mediu;

creșterea disponibilului în bănci și plasarea acestuia cât mai avantajos, astfel încât compania să-și achite obligațiile într-o perioadă cât mai scurtă, conform clauzelor contractuale;

vânzarea sau casarea mijloacelor fixe care nu aduc profit, ci din contră generează cheltuieli cu întreținerea lor;

investiții financiare în companii profitabile;

încurajarea, sprijinirea și stimularea inițiativelor persoanelor competente;

mărirea performanțelor prin specializarea angajaților;

menținerea și dezvoltarea programului de pregătire și perfecționare a personalului;

schimburi de experiență cu angajați ai OMV din alte țări;

În ciuda condițiilor nefavorabile ale actualei crize economice, Petrom, prin oamenii săi, prin managementul adoptat, reușește să se mențină și să-și consolideze poziția pe piața carburațiilor. Cei mai mulți din indicatorii calculați și analizați în cadrul proiectului arătă și demonstrează că societatea are o poziție economică solidă, iar în cazul indicatorilor care prezintă evoluții descrescătoare, Petrom și-a revizuit opțiunile de dezvoltare, și-a schimbat strategiile viitoare pentru menținerea echilibrului economico-financiar.

Reflectarea fidelă a realității economico-financiare și a consecințelor sale sociale, umane, instituționale sunt atributele definitorii ale contabilității, pentru perfecționarea căreia se luptă și muncesc astăzi cei mai redutabili specialiști în „știința conturilor”. Preocupați de standarde, de convergență, de reflectarea contabilă a realității, profesioniștii contabili se preocupă în fapt de economie, de instituții, de oameni. Este poate, cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoașterii profesiei contabile la nivel european și deasemenea este unul din motivele pentru care eu mi-am ales și fac cu plăcere această meserie.

Elaborarea prezentei lucrări a reprezentat un important beneficiu personal și profesional, deoarece mi-a oferit prilejul unei familiarizări depline cu compania în care îmi desfășor activitatea, și i-am putut urmări poziția financiară prin analiza efectuată pe baza situațiilor financiare, nu doar pe baza unor simple cifre de raportări statistice oficiale, ci și pe baza efortului propriu de analiză, cunoaștere și detaliere a unor aspecte semnificative din compania Petrom.

Realizările înregistrate până acum ca urmare a eforturilor continue, situația financiară solidă, gradul redus de îndatorare al companiei plasează societatea Petrom într-o poziție avantajoasă, datorită căreia să poată face față provocărilor ce însoțesc deteriorarea mediului economic.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Bătrâncea Ioan (coord.)- Analiza financiară pe bază de bilanț, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2001;

Bucur Ion, Diagnostic economico-financiar, Editura Universitară, București 2006

Coman Florin – Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Dumitru Marin – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Ediția a-II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005;

Dumitru Marin – Finanțele Întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius – Analiza situației financiare a firmei, Elemente teoretice. Studiu de caz, Editura Economică, București, 2001;

Ionescu Cicilia – Contabilitate, baze și proceduri, Ediția a-II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007;

Ionescu Cicilia – Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene referitoare la elaborarea situațiilor financiare – Suport de curs – București, 2007;

Feleagă (Malciu) Liliana, Feleagă Niculae – Contabilitate Financiară o abordare europeană și internațională, Volumul I, Editura InfoMega, București, 2005;

Feleagă (Malciu) Liliana , Feleagă Niculae – Contabilitate Financiară o abordare europeană și internațională, Volumul II, Editura InfoMega, București, 2005;

Feleagă Nicolae, Feleagă Liliana – Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega, București, 2008;

Greuning V. Hennie – Standarde Internaționale de raportare financiară, Ghid practic, ediție revizuită 2007, Institutul Irecson, București, 2007;

Isfănescu Aurel, Vasile Robu – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002;

Isfănescu Aurel, Vasile Robu, Anca Maria Cristea, Camelia Vasilescu – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002;

Morris Mitchel – Cum să devii manageri de succes, traducere, Editura ALL BECK, București, 2000;

Moroșan Iosefina – Analiza economico-financiară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Ediția a-II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007;

Ristea Mihai, coord. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005;

Străoanu Boni Mihaela – Examen la conta? Nimic mai ușor! 585 de subiecte teoretice, studii de caz, monografii și aplicații rezolvate… sau nu, Editura Economică, București, 2010

Trenca I.Ioan –Managementul financiar al întreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj Napoca, 1997;

Vasile Ilie – Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2006;

Vintilă Georgeta – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006;

Reviste sau articole din volume

Cișmașu Irina – “Analiza vitezei de rotație a activelor circulante”, revista “Tribuna Economică, 2002;

Done Ioan, Ungureanu Adrian – Cota unică de impozitare și convergența economiei naționale la UE, Integrarea României în Uniunea Europeană, Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată, vol.II, 2007;

Sălceanu Alexandru – Normalizarea contabilității românești – rezultat al procesului de normalizare, Integrarea României în Uniunea Europeană, Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată, vol.II, 2007;

Raport anual Petrom 2007;

Raport anual Petrom 2008;

Raport anual Petrom 2009;

Referințe Internet

www.petrom.com

Legislație

Legea contabilității nr.82/1991 republicată;

OMFP 3055/10.11.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.766 bis/10.11.2009;

Directiva a-IV-a a Comunităților Economice Europene;

Directiva a-VII-a a Comunităților Economice Europene;

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Bătrâncea Ioan (coord.)- Analiza financiară pe bază de bilanț, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2001;

Bucur Ion, Diagnostic economico-financiar, Editura Universitară, București 2006

Coman Florin – Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Dumitru Marin – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Ediția a-II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005;

Dumitru Marin – Finanțele Întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius – Analiza situației financiare a firmei, Elemente teoretice. Studiu de caz, Editura Economică, București, 2001;

Ionescu Cicilia – Contabilitate, baze și proceduri, Ediția a-II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007;

Ionescu Cicilia – Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene referitoare la elaborarea situațiilor financiare – Suport de curs – București, 2007;

Feleagă (Malciu) Liliana, Feleagă Niculae – Contabilitate Financiară o abordare europeană și internațională, Volumul I, Editura InfoMega, București, 2005;

Feleagă (Malciu) Liliana , Feleagă Niculae – Contabilitate Financiară o abordare europeană și internațională, Volumul II, Editura InfoMega, București, 2005;

Feleagă Nicolae, Feleagă Liliana – Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega, București, 2008;

Greuning V. Hennie – Standarde Internaționale de raportare financiară, Ghid practic, ediție revizuită 2007, Institutul Irecson, București, 2007;

Isfănescu Aurel, Vasile Robu – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002;

Isfănescu Aurel, Vasile Robu, Anca Maria Cristea, Camelia Vasilescu – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002;

Morris Mitchel – Cum să devii manageri de succes, traducere, Editura ALL BECK, București, 2000;

Moroșan Iosefina – Analiza economico-financiară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Ediția a-II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007;

Ristea Mihai, coord. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005;

Străoanu Boni Mihaela – Examen la conta? Nimic mai ușor! 585 de subiecte teoretice, studii de caz, monografii și aplicații rezolvate… sau nu, Editura Economică, București, 2010

Trenca I.Ioan –Managementul financiar al întreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj Napoca, 1997;

Vasile Ilie – Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2006;

Vintilă Georgeta – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006;

Reviste sau articole din volume

Cișmașu Irina – “Analiza vitezei de rotație a activelor circulante”, revista “Tribuna Economică, 2002;

Done Ioan, Ungureanu Adrian – Cota unică de impozitare și convergența economiei naționale la UE, Integrarea României în Uniunea Europeană, Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată, vol.II, 2007;

Sălceanu Alexandru – Normalizarea contabilității românești – rezultat al procesului de normalizare, Integrarea României în Uniunea Europeană, Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată, vol.II, 2007;

Raport anual Petrom 2007;

Raport anual Petrom 2008;

Raport anual Petrom 2009;

Referințe Internet

www.petrom.com

Legislație

Legea contabilității nr.82/1991 republicată;

OMFP 3055/10.11.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.766 bis/10.11.2009;

Directiva a-IV-a a Comunităților Economice Europene;

Directiva a-VII-a a Comunităților Economice Europene;