Analiza Pozitiei Financiare a S.c. Stabilus Romania S.r.l
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ELABORAREA BILANȚULUI – SURSĂ INFORMAȚIONALĂ DE BAZĂ A ANALIZEI POZIȚIEI FINANCIARE
1.1. Bilanțul, principala sursă informațională în procesele decizionale
1.2. Noțiuni generale și interpretări privind bilanțul contabil
1.3. Tipuri de bilanț utilizate în analiza financiară
1.4. Bilanțul contabil văzut din perspectiva referențialului contabil internațional
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
2.1. Prezentarea generală a entității S.C. STABILUS S.RL.
2.2. Mediul de afaceri
2.3. Principali indicatori de activitate ai entității
2.4. Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
CAPITOLUL 3. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
3.1. Transformarea bilanțului contabil în bilanț-suport al analizei. Abordarea financiară și abordarea funcțională
3.2 Analiza indicatorilor de echilibru financiar pornind de la abordarea financiară și funcțională
3.3. Analiza ratelor de sinteză
3.4. Analiza ratelor de rotație a posturilor din bilanț
3.5. Analiza ratelor de rentabilitate
3.6. Modelul Altman. Analiza riscului de faliment
3.7. Analiza cheltuielilor totale și a principalelor categorii de cheltuieli
3.7. Aplicație informatică pentru determinarea riscului de faliment cu ajutorul funcției scor Z
Contribuții personale
Concluzii și propuneri
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
lista tabelelor
Tabel 1.1. – Prezentarea bilanțului în logica economică 5
Tabel 1.2. – Prezentarea bilanțului în logica juridică 5
Tabel 1.3. – Prezentarea bilanțului în logica financiară 6
Tabel 1.4. – Prezentarea bilanțului în abordarea financiară (patrimonială) 9
Tabel 1.5. – Ratele de structură ale activului 10
Tabel 1.6. – Ratele de structură ale pasivului 10
Tabel 1.7. – Prezentarea bilanțului în abordarea funcțională 12
Tabel 1.8. – Tabloul de finanțare 13
Tabel 2.1. – Cifra de afaceri pe clienți, în perioada analizată 22
Tabel 2.2. – Cifra de afaceri cumulată 22
Tabel 2.3 – Portofoliul de produse 24
Tabel 2.4.– Principali indicatori de activitate ai entității 25
Tabel 2.5.– Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune 28
Tabel 3.1. – Bilanț financiar ( lichiditate – exigibilitate) 32
Tabel 3.2 – Bilanț funcțonal 34
Tabel 3.3. – Ratele de structura ale activului 35
Tabel 3.4. – Indicele cifrei de afaceri și indicele stocurilor pe parcursul perioadei analizate 36
Tabel 3.5. – Ratele de structura ale pasivului entității 38
Tabel 3.6. – Fondul de rulment net global (FRNG) 40
Tabel 3.7. – Indici ai Fondului de rulment net global (FRNG) 40
Tabel 3.8. – Calculul Necesarului de Fond de Rulment (NFR) 41
Tabel 3.9. – Indici ai NFR 42
Tabel 3.10- Calculul și analiza Trezoreriei Nete (TN) 42
Tabel 3.11. – Ratele de sinteza pe baza bilanțului 43
Tabel 3.12. – Numărul de rotații a posturilor din bilanț 44
Tabel 3.13. – Durata în zile a unei rotații a unui post de bilanț 45
Tabel 3.14. – Calculul și analiza ratelor de marjă, de randament și de rentabilitate 46
Tabel 3.15. – Situația entității în funcție de valoarea scorului 47
Tabel 3.16. – Calculul ratelor incluse în funcția scor 48
Tabel 3.17. – Valorile funcției Scor Z pe parcursul perioadei analizate 48
Tabel 3.18 – Situația principalelor categorii de cheltuieli în perioada 2010-2014 la S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. 49
Tabel 3.19 – Tabel nr. Evoluția cheltuielilor totale și a cifrei de afaceri în perioada 2010-2014 la S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. 49
Tabel 3.20- Variațiile principalelor categorii de cheltuieli și a cifrei de afaceri în perioada 2010-2014 la S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. 52
lista figurilor
Fig. 2.1. – Date tehnice privind vânzările, producția și numărul de angajați 20
Fig. 2.1. – Principalele segmente de piață cărora li se adresează produsele Stabilus 21
Fig.2.2 – Analiza ABC a clienților Stabilus România 23
Fig.2.3 – Principalele achiziții ale firmei 24
Fig.2.4. – Matricea BCG 25
Fig. 3.1 – Structura activelor entității S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. pe perioada 2010-2014 37
Fig. 3.2 – Ratele de structură ale pasivului entității S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. pe perioada 2010-2014 39
Fig. 3.3 – Crearea aplicatiei in Visual C# 59
Fig. 3.4 – Crearea design-ului aplicatiei 59
Fig. 3.5 – Inserarea butonului necesar calcularii functiei 59
Fig. 3.7 – Afisarea butonului 60
Fig. 3.8 – Inserare TextBox 60
Fig. 3.9 – Afisare textbox 61
Fig. 3.10 – Insert label 61
Fig. 3.11 – Afisare label 62
Fig. 3.12 – Design-ul final al aplicatiei 62
Fig. 3.13 – Rularea aplicației 63
INTRODUCERE
Într-un sistem economic concurențial, obiectivul fundamental al unei entități il constituie maximizarea valorii sale patrimoniale. Aceasta presupune desfășurarea activității sale în condiții de rentabilitate și totodată, menținerea echilibrului financiar.
Prezenta lucrare numită Analiza poziției financiare a S.C. Stabilus România S.R.L., se concentrează asupra aprecierii poziției financiare a entității, având ca scop final determinarea capacității acesteia de a creea valoare economică.
Informațiile privind poziția financiară sunt oferite în primul rand de bilanț. De aceea, analiza bilanțului în viziunea funcțională sau financiară, furnizeaza diverșilor utilizatori baza științifică a raționamentelor necesare fundamentării deciziilor.
Evoluția contabilității în România, a condus la corelarea acesteia cu cea de pe plan european, unde prin Directivele specifice, s-a realizat un cadru comun de întocmire și prezentare a situațiilor financiare care să furnizeze informații comparabile, transparente și de bună calitate, utilizatorilor interesați de informația financiar contabilă.
Obiectivul lucrării constă în anticiparea nevoilor de finanțare și a capacității entității de a atrage noi investitori, evaluarea globală a solvabilității, a capacității entității de a-și onora angajamentele financiare scadente, a lichidității, a echilibrului financiar, pornind de la analiza structurii financiare, pe baza informațiilor din bilanț. Metodologia de cercetare utilizată în analiză are la bază instrumente și procedee specifice analizei cantitative, printre care se amintesc: metoda ABC, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda substituțiilor în lanț. Cumulul metodelor utilizate conferă pertinență și validitate procesului de elaborare a cunoștințelor.
Toate aceste propuneri metodologice sunt aplicate pe exemplul entității S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
În realizarea lucrării un rol important l-a avut stagiul de practică efectuat în cadrul companiei, în perioada 1 iulie – 1 octombrie 2014, fapt ce a consolidat și completat în permanență baza de date pentru realizarea cercetării la curent cu noutățile din domeniul subiectului, oferind acces la documentarea teoretică ce a adus valoare adăugată proiectului de cercetare.
Rezultatele studiului de caz ce au ca efect cunoașterea aprofundată a obiectului supus cercetării, și anume poziția financiară a entității, au permis punerea în aplicare a rezultatelor documentării teoretice și formularea concluziilor. Cercetarea aplicativă a presupus studierea situațiilor financiare ale entității în perioada 2010-1014, prin analiza informațiilor financiare, prin discuții cu profesioniștii din domeniu, prin participarea la procesul de evidență contabilă în cadrul entității analizate.
Informațiile referitoare la toate aceste aspecte se regăsesc în forma lor brută în situațiile financiare anuale. Datele vor fi prelucrate și retratate, având în vedere ratele anuale ale inflației, pentru a putea asigura comparabilitatea datelor supuse analizei. Prezenta lucrare se situează în cadrul contextului economic actual, în care este absolute necesară transformarea datelor pentru a asigura pertinența concluziilor desprinse în urma analizei.
Lucrarea este structurată pe trei capitole, care evidențiază factorii ce influențează structura financiară și deci pozitia financiara a unei entități. Primul capitol Aspecte generale privind elaborarea bilanțului – sursă informațională de bază a analizei poziției financiare, include noțiuni teoretice privind tipurile de bilanț folosite în determinarea poziției financiare a entității, precum și aspecte generale privind bilanțul văzut din perspectiva referențialului internațional.
Capitolul secund, Prezentarea generală a S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. cuprinde indicatorii definitori de activitate ai entității analizate, precum și relația sa cu mediul de afaceri.
Ultimul capitol, Analiza poziției financiare A S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L., prezintă un studiu de caz asupra unei entități care își desfașoară activitatea pe piața brașoveană, având ca obiect de activitate producția de amortizoare și arcuri cu gaz pentru industria automobilelor, a mobilei sau aparaturii medicale. Trecerea de la informația contabilă la cea de analiză, este o etapa necesară, impusa de vocatia diferită a celor doua activități. Astfel, vocația contabilității este de a constata o stare de fapt, iar cea a analizei financiare este de a formula o apreciere asupra stării și performanțelor unei entități.
În acceptiunea lui Elie Cohen, o bună analiză financiară nu este cea care asigură un calcul corect, ci o analiză care “identifică și ierarhizează caracteristicile financiare cele mai semnificative, în vederea aprecierii pertinente a situației și a anticipării lucide a perspectivelor întreprinderii”.
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ELABORAREA BILANȚULUI – SURSĂ INFORMAȚIONALĂ DE BAZĂ A ANALIZEI POZIȚIEI FINANCIARE
Bilanțul, principala sursă informațională în procesele decizionale
În condițiile economiei de piață, eficiența unei entități depinde într-o proporție foarte mare de capaciatea managerilor de a înțelege și a aplica principiile, metodele și tehnicile moderne de management. În ultimii ani s-a demonstrat faptul că factorul principal care îndreaptă entitățile spre faliment este nepriceperea managerilor în ceea ce privește procesul decizional. Devine astfel esențială cunoașterea în detaliu a conceptelor ce stau la baza raportării financiare, precum și a formelor și metodelor de evaluare a rapoartelor financiare, această cunoaștere fiind baza studierii mai aprofundate a contabilității. Acceptat ca parte a situațiilor finaciare ce redă capitalurile proprii prin diferența dintre active și datorii, bilanțul furnizează informații privind natura și sumele investite în resursele entității, obligațile ei către creditori, precum și partea proprietarilor în aceste resurse. Totodată, bilanțul permite formularea de judecăți de valoare privind riscul pe care și-l asumă o entitate, și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. În acest sens, pe baza bilanțului se analizează lichiditatea și flexibilitatea financiară cu care se confruntă entitatea. Prin publicarea rapoartelor anuale, entitățile comunică informații relevante către acționari sau terțe persoane din afara entității, care nu au acces direct la evidențele contabile, bazându-se strict pe informațiile conținute de bilanț. Rapoartele financiare externe reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic informațiile colectate și prelucrate de sistemul contabil. Pentru a mări încrederea în fiabilitatea informațiilor, rapoartele financiare sunt adesea auditate de persoane specializate din afara entității, care își vor exprima opinia în scris, cu privire la întocmirea situațiilor financiare anuale ale entității auditate, conform cu un cadru general de raportare fiannciară. Trebuie precizat de asemenea că bilanțul nu prezintă valoarea entității, deoarece nu toate componentele valorii sunt active, și pentru că metodele utilizate în evaluarea activelor sunt bazate mai degrabă pe costuri istorice decât pe valori actuale de piață.
Noțiuni generale și interpretări privind bilanțul contabil
Noțiunea de bilanț este foarte veche, nu se cunoaște precis când și cine a creat acest instrument contabil, fiind văzut ca o creație anonimă, valoare privind riscul pe care și-l asumă o entitate, și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. În acest sens, pe baza bilanțului se analizează lichiditatea și flexibilitatea financiară cu care se confruntă entitatea. Prin publicarea rapoartelor anuale, entitățile comunică informații relevante către acționari sau terțe persoane din afara entității, care nu au acces direct la evidențele contabile, bazându-se strict pe informațiile conținute de bilanț. Rapoartele financiare externe reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic informațiile colectate și prelucrate de sistemul contabil. Pentru a mări încrederea în fiabilitatea informațiilor, rapoartele financiare sunt adesea auditate de persoane specializate din afara entității, care își vor exprima opinia în scris, cu privire la întocmirea situațiilor financiare anuale ale entității auditate, conform cu un cadru general de raportare fiannciară. Trebuie precizat de asemenea că bilanțul nu prezintă valoarea entității, deoarece nu toate componentele valorii sunt active, și pentru că metodele utilizate în evaluarea activelor sunt bazate mai degrabă pe costuri istorice decât pe valori actuale de piață.
Noțiuni generale și interpretări privind bilanțul contabil
Noțiunea de bilanț este foarte veche, nu se cunoaște precis când și cine a creat acest instrument contabil, fiind văzut ca o creație anonimă, la care și-au adus contribuția generații și generații de autori practicieni și teoreticieni, din cele mai vechi timpuri.
Bilanțul a fost și este considerat un document de sinteză ce permite să se cunoască, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoană fizică sau juridică, văzut ca ansamblul drepturilor și obligațiilor acestui comerciant. De asemenea, bilanțul a fost, și mai este încă recunoscut ca un instrument static. Potrivit teoriei statice, bilanțul, prin conținutul său, caracterizează la un moment dat situația patrimoniului unei entități. Abordării statice a bilanțului i s-a opus, o abordare diametral opusă, cea dinamică, conform căreia, pentru a lua decizii utile, managerul unei entități, trebuie să știe dacă afacerea sa prosperă, bate pasul pe loc, sau este în declin. Teoria dinamică pune accentul pe estimarea rezultatului pe termen scurt, și tratează elementele bilanțiere ca fiind tranzitorii și anticipative.
Cu ocazia fiecărei mari crize, economiștii au putut observa că foarte multe falimente sunt datorate unei cunoașteri prea tardive a declinului afacerii lor. Astfel, s-a constatat că este mult mai important pentru manageri să măsoare sănătatea entității, și să fie capabili să profite de o astfel de perioadă de înflorire, decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun cele două părți ale bilanțului, activul și pasivul. Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv după natură, proveniență și exigibilitate.
Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat entitatea (capitalurile proprii ale asociațiilor, provizioanele, datoriile de exploatare, datoriile financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante).
Bilanțul poate fi considerat deci o situație a entității la un moment dat, situație ce poate fi prezentată și interpretată într-o logică economică, una juridică, sau una financiară.
Prezentarea economică, consideră activul ca un ansamblu de utilizări iar pasivul ca un ansamblu de resurse. Modelul economic de bilanț permite să se răspundă la întrebări ca: „de unde vin fondurile necesare finanțării entității?” sau „care a fost utilizarea dată resurselor de care aceasta a dispus?”.O variantă a logicii economice poate fi considerată cea prezentată de cadrul general IASC, redată schematic în următorul tabel:
Tabel 1.1. – Prezentarea bilanțului în logica economică
Sursa: adaptat după Niculescu M., Diagnostic global strategic, Vol. 2, Ed. Economică, 2003
Din punct de vedere juridic, bilanțul este definit ca situație a patrimoniului ce explică conținutul activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate, și a drepturilor de creanță, iar conținutul pasivului ca fiind dat de totalitatea capitalurilor proprii și a datoriilor. Interpretarea bilanțului din punct de vedere juridic este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 1.2. – Prezentarea bilanțului în logica juridică
Sursa: adaptat după Niculescu M., Diagnostic global strategic, Vol. 2, Ed. Economică, 2003
Acestor concepții li se alatură concepția financiară, cea mai actuală, mai modernă și în viziunea căreia bilanțul dă o idee asupra puterii financiare și a creditului de care dispune un agent economic. De accea, importanța funcției financiare s-a accentuat în zilele noastre. În această viziune, activul bilanțului este considerat un ansamblu de mijloace util pentru achitarea datoriilor la scadență, iar pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile trebuiesc achitate, respectiv cand devin exigibile la plată. Potrivit concepției financiare, bilanțul este prezentat în tabelul următor:
Tabel 1.3. – Prezentarea bilanțului în logica financiară
Sursa: proiecție proprie
Analiza financiară pe bază de bilanț, are ca obiectiv formularea unei judecăți de valoare privind echilibrul, sănătatea, poziția financiară a entității. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente, literatura internațională de specialitate propune elaborarea unui bilanț – suport al analizei.
Tipuri de bilanț utilizate în analiza financiară
Criteriile de clasare a activelor și pasivelor bilanțului în funcție de scopul urmărit în analiză, au condus la existența mai multor modele de bilanț, precum: bilanț financiar, bilanț functional, bilanț pool de fonduri.
Bilanțul contabil utilizat până la adoptarea reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV – a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (OMFP 94/2001 respectiv OMFP 306/2002), s-a dovedit insuficient în analiza financiară orientată spre gestiune, fiind astfel necesară elaborarea unui bilanț mai operațional care să permită evidențierea relației dintre nevoile de finanțare ale unei entități și resursele financiare disponibile, relație reflectată prin bilanțul financiar. Bilanțul financiar reprezintă un suport al analizei financiare tradiționale, care are ca scop final descrierea patrimoniului entității în vederea efectuării unor evaluări patrimoniale ce pot interesa atât acționarii (care sunt proprietarii entității și care caută să cunoasca valoarea patrimoniului lor) cât și creditorii (pentru care patrimoniul reprezintă garanția realizării drepturilor lor). În măsura în care creditorii utilizează un astfel de studiu, este vorba despre o analiză financiară externă. Logica bilanțului financiar se bazează pe criteriul lichidității crescătoare a activului și al exigibilității crescatoare a pasivului. Lichiditatea activului se referă la disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestuia de a se transforma în numerar și de a acoperii nevoile entității. Exigibilitatea posturilor de pasiv este legată de scadența lor, primele posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Construirea bilanțului financiar presupune respectarea unor principii și reguli care permit ordonarea posturilor din bilanț după durata lor. Prelucrarea posturilor din activul bilanțier conduce la existența a doua ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elemente pe termen lung, cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adaugă partea de activ circulant cu scadența mai mare de 1 an (creanțe – clienți, cheltuieli efectuate în avans), și activul circulant ce include imobilizările cu scadență scurtă. Prelucrarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanțier în grupa capitalurilor permanente (capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung), și grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadență sub 1 an), indiferent de natura lor. Obținerea bilanțului financiar implică anumite corecții ale posturilor de activ și pasiv,respectiv a unor elemente din afara bilanțului, experții financiari formulând umătoarele recomandări privind tehnica redactării bilanțului financiar:
Eliminarea nonvalorilor
Nonvalorile corespund unor elemente patrimoniale înscrise în activul bilanțului, din motive legate de tehnica înregistrarilor contabile (amortizarea lor și deci etalarea incidenței asupra rezultatului) dar care în termeni de lichiditate nu au nicio valoare. În accepțiunea financiară ele au caracter de active fictive, și sunt constituite în principal din următoarele elemente: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, cheltuieli de repartizat asupra exercițiilor financiare urmatoare, brevete, studii, etc., cu o singură excepție: cheltuielile de cercetare și studiile care se referă la produse noi sau la dezvoltare. Pentru eliminarea acestor nonvalori din bilanțul financiar, se vor deduce din active, concomitent deducerea contravalorii acestora din postul corespunzător de pasiv.
Corectarea anumitor elemente patrimoniale prin luarea în considerare a valorii lor reale
Activele sunt înregistrate în bilanțla cost istoric, reprezentat după caz prin costul de achiziție sau costul de producție al diferitelor elemente patrimoniale. Reevaluarea diferitelor active, în special a terenurilor și a clădirilor, a titlurilor de participare, a diferitelor componente ale stocurilor, permite o actualizare a valorii patrimoniale în funcție de condițiile pieței.
Aceste diferențe de evaluare sunt înregistrate în bilanțul patrimonial astfel:
Se majorează/diminuează valoarea activelor supuse reevaluării;
Se corectează în același sens valoarea capitalurilor proprii.
În cazul unor plusuri de valoare se impune luarea în considerare a datoriei fiscale, deoarece plusul de valoare este impozabil.
Integrarea unor structuri extrabilanțiere
Se referă la activele corporale deținute sub formă de leasing operațional și la efectele scontate neajunse la scadență. În cazul leasingului operațional, entitatea utilizează anumite active corporale fară să fie proprietara acestor bunuri, motiv pentru care ele nu apar în bilanțul său contabil. Tratarea mijloacelor aflate în leasing se face diferit, în funcție de optica analistului. Dacă evaluarea se face dintr-o optică lichidativă, aceste active nu sunt luate în considerare. Dacă, dimpotrivă evaluarea se face într-o optică de continuare a activității, se impune luarea lor în considerare în bilanțul financiar, deoarece concură la realizarea activității economice a entității. În cel de-al doilea caz, în redactarea bilanțului se procedează astfel:
Se adaugă imobilizările în leasing la activele corporale (la valoarea netă: valoarea de origine minus amortizarea);
Se majorează în mod corespunzator în pasiv datoriile mai mari de 1 an (pentru valoarea netă).
Același rationament e aplicat și pentru bunurile deținute în locație de gestiune sau închiriate.
Efectele scontate neajunse la scadență sunt creanțe pe care entitatea le-a cedat băncii sale, înregistrând în contrapardidă o creștere a disponibilităților. Juridic, aceste creanțe nu mai fac parte din patrimoniul entității și prin urmare, ele nu mai sunt înregistrate. În opinia analiștilor financiari, aceste efecte scontate și neajunse la scadență au semnificația unui credit curent obținut de entitate. De aceea ei propun adăugarea acestor efecte la valoarea creanțelor și majorarea corespunzatoare a creditelor curente (mai mici de 1 an).
Pe lângă modificările aduse activelor, se mai operează următoarele tratamente în pasivul bilanțier:
Se diminuează capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris și nevărsat și cu dividendele de plată (daca bilanțul este construit înainte de repartizarea profitului);
Se înregistrează datoria fiscală generată de reintegrarea plusurilor de inventar sau a provizioanelor. Această datorie fiscală determină, pe de o parte, diminuarea capitalurilor proprii, iar pe de altă parte, creșterea datoriilor pe termen scurt.
În concordanță cu cele de mai sus, structura bilanțului financiar este prezentată în tabelul următor:
Tabel 1.4. – Prezentarea bilanțului în abordarea financiară (patrimonială)
Activ = Necesar Pasiv = Resurse
Sursa: adaptat după Petrescu S. Analiză financiară aprofundată
Prezentarea bilanțului financiar pune în evidență două părți distincte pe orizontală:
partea superioară care reflectă necesarul de finanțat pe termen lung și resursele de finanțare permanente;
partea inferioară ce reflectă necesarul de finanțat pe termen scurt și resursele temporare de finanțare.
Printr-o simplă lectura orizontală, se pot evidenția astfel echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanțului.
Analiza structurii financiare a patrimoniului entității urmărește reflectarea raporturilor dintre elementele patrimoniale și mutațiile care auloc în cadrul resurselor și a utilizărilor permanente și curente.
Metoda utilizată în analiză este metoda „ratios” – a ratelor.
Ratele de structură financiară se stabilesc ca raport între un post (sau o grupă de posturi) de activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ sau de pasiv.
Deși simplă din punct de vedere tehnic, această metodă furnizează informații edificatoare privind situația financiară a firmei, mai ales în cazul analizelor comparative în timp și spațiu.
Analiza structurii activului se va derula ținând seama de ratele prezentate în tabelul următor:
Tabel 1.5. – Ratele de structură ale activului
Sursa: adaptat după Petrescu S. Analiză financiară aprofundată
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare, a politicii financiare a firmei, prin punerea în evidență a compoziției pasivului, relevând aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia. Alegerea unei anumite structuri financiare reprezintă un aspect important al politicii financiare a entității.
Decizia de structură financiară depinde de obiectivele entității, de riscurile pe care și le asumă dar și de factorii externi entității, adică situația pieței financiare, oscilațiile ratei dobânzii, inflația.
Tabel 1.6. – Ratele de structură ale pasivului
Sursa: adaptat după Petrescu S. Analiză financiară aprofundată
Față de abordarea financiară, cea funcțională permite investigarea activității pe cicluri de operațiuni, luând în considerare rolul fiecăruia în generarea fluxurilor fizice de numerar. Bilanțul functional are la bază concepția conform căreia activul bilanțului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri economice de către entitate, și nu numai bunurile asupra cărora ea are dreptul de proprietate, iar pasivul indică sursele de finanțare a utilizatărilor, delimitandu-se pentru fiecare categorie de utilizări sursa de finanțare. Deciziile manageriale vizează derularea a trei cicluri specifice: de investiții, de exploatare și de finanțare, fiecare asociind fluxurile monetare cu cele fizice. Ciclul de investiții cuprinde toate angajamentele inițiale de fonduri, realizate în concordanță cu obiectivele entității, în vederea obținerii ulterioare a unor fluxuri de numerar, sau echivalente ale numerarului. Decizia de investiții implică un flux de ieșire de lichidități care marchează începutul ciclului. Activul generează fluxuri monetare pe toată durata sa de viață, până în momentul ieșirii din circuitul economic prin casare sau vindere. Ciclul de exploatare este ciclul fundamental care permite derularea operațiunilor de aprovizionare, producție și vânzare, considerate principalele activități aducătoare de venit ale entității.
Ciclul de finanțare cuprinde totalitatea operațiunilor dintre entitate și proprietarii de capital (acționari sau creditori). El permite ca entitatea să facă față decalajului dintre fluxul de lichiditate de intrare și fluxul de lichiditate de ieșire, provocat de ciclul de exploatare. Un principiu de elaborare a bilanțului funcțional se referă la exprimarea posturilor din bilanț la valoarea brută, pentru a pune în evidență decizia inițială. Acest lucru impune adăugarea la valoarea reală a activelor a amortizărilor și provizioanelor, respectiv includerea acestora în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanțare ale entității. De asemenea, imobilizările deținute în leasing sunt integrate în bilanțul funcțional, deoarece în această oprică se apreciază că imobilizările respective servesc procesului de exploatare, leasingul fiind privit ca o sursă de finanțare. Trebuie deci să se reintegreze imobilizările respective în activ, și să se corecteze resursele cu același volum. Un alt principiu se referă la cheltuielile ce privesc exercițiile următoare, de această dată ele fiind considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investiții. De asemenea, efectele scontate neajunse la scadență, sunt considerate integrate în activ la creanțe, iar în pasiv, la creditele curente de trezorerie.
Schematic, bilanțul funcțional se prezintă astfel:
Tabel 1.7. – Prezentarea bilanțului în abordarea funcțională
Sursa: adaptat după PetrescuS. Analiză financiară aprofundată
Bilanțul elaborat în optica funcțională permite evidențierea a două categorii de utilizări în activ (de exploatare și în afara exploatării), iar în pasiv a două categorii de resurse (de exploatare și în afara exploatării). Importanța bilanțului funcțional în analiză constă în faptul că permite aprecierea stabilității structurii financiare a entității prin intermediul trezoreriei nete. Comparația între bilanțul financiar și bilanțul funcțional pune în evidență doua aspecte esențiale. În timp ce bilanțul financiar permite o analiză externă a situației financiare a entității, interesantă pentru creditori și acționari, bilanțul funcțional permite în primul rând o analiză internă utilă managerilor entității.
De asemenea, bilanțul funcțional se stabilește din perspectiva continuității activității, pe când bilanțul financiar este realizat din perspectiva încetării activității.
Echilibrele financiare pot fi analizate și prin prisma prezentării bilanțului conform opticii funcționale, care structurează posturile de bilanț în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viața entității: investiții, exploatare, finanțare, trezorerie.
Analiza efectuată pe baza bilanțului funcțional, este o analiză mai bine adaptată unei gestiuni previzionale, care situează în centrul atenției ciclul de exploatare.
Ea completează analiza financiară statică prin tabloul de finanțare, principalul instrument al analizei dinamice a echilibrului financiar, prezentat schematic în următorul tabel:
Tabel 1.8. – Tabloul de finanțare
Sursa: proiecție proprie
Echilibrul financiar funcțional impune ca utilizările stabile să fie finanțate din resurse durabile, surplusul resurselor durabile față de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG). Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanțarea utilizărilor stabile, ceea ce arată că entitatea are lichidități pentru a-și finanța necesarul de exploatare.
Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanțare cu resursele de finanțare. Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor și creanțelor impusă de ciclul de exploatare, surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanțare permanent reînnoibil. Acest necesar este finanțat din fondul de rulment funcțional, fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT), cu două componente legate de: activitatea de exploatare (NFRE) și din afara exploatării (NFRAE). Acesta reflectă decalajele între vânzări și încasări, respectiv, între cumpărări și plăți. Plățile îl măresc, iar încasările îl reduc.
Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar net când este pozitiv, sau Resursă netă când este negativ. Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment rezultă trezoreria netă (TN), care este strict legată de operațiile financiare pe termen scurt care sunt evidențiate în partea inferioară a bilanțului funcțional, si poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:
1. TN > 0, cand FRNG > NFRT
2. TN < 0, când FRNG < NFRT
Analiza situației financiare pe baza bilanțului în vederea elaborării unui diagnostic financiar, presupune o apreciere generală a conținutului acestuia, ceea ce se obține prin lectura bilanțului. Analiza bilanțului prezentat sub formă tabelară, implică o analiză internă, care poate fi efectuată în două direcții: 1. analiza bilanțului pe orizontală constă în examinarea corelațiilor dintre grupele și posturile din activul bilanțului, în comparație cu cele din pasiv, evidențiind echilibrul financiar, prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situația netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria.
2. analiza bilanțului pe verticală presupune studierea separată a grupelor de activ și pasiv a fiecărui post care se încadrează în grupele respective, pentru a determina greutatea specifică a acestora și a modificărilor intervenite în grupele și posturile de bilanț, punând accent pe utilizarea metodei ratelor, fiind cea mai răspândită în practică. Studiul bilanțului implică și o analiză externă a acestuia, care vizează interpretarea indicatorilor din bilanț, în stransă legatură cu activitatea economică a entității, ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanț cu sumele înregistrate în rulajele conturilor așa cum rezultă din balanțele de verificare.
Bilanțul contabil văzut din perspectiva referențialului contabil internațional
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate IASB consideră că utilizatorii situațiilor financiare au nevoie de informații cu privire la expunerea unei entități la riscuri, respectiv modul în care sunt evaluate și gestionate acele riscuri. O mai mare transparență privind aceste riscuri permite utilizatorilor să realizeze raționamente mai informate cu privire la riscuri și rentabilitate. Bilanțul arată poziția financiară a entității doar la un moment dat, respectiv la sfarșitul exercițiului financiar, însă această poziție fiannciară este consecința rezultatelor obținute de entitate de la înființare până la data bilanțului. Bilanțul arată cum a investit managerul banii și de unde provin ei. De asemenea, bilanțul furnizează informații despre ratele de rentabilitate, structura capitalului, lichiditatea, solvabilitatea și flexibilitatea entității.
O entitate trebuie să pregatească un bilanț IFRS de deschidere la data trecerii la IFRS-uri, acesta fiind punctul de începere a contabilității sale conforme cu IFRS – urile. Ea trebuie să folosească aceleași politici contabile în toate perioadele prezentate în primele sale situații financiare IFRS. Acele politici contabile trebuie să fie conforme cu fiecare IFRS care este în vigoare la data raportării pentru primele sale situații financiare IFRS. Entitatea nu poate aplica diferite versiuni ale IFRS-urilor care au fost în vigoare la date anterioare, însa poate aplica un nou IFRS care nu este încă obligatoriu dacă acesta permite o aplicare anticipată. Referențialul contabil internațional analizează bilanțul în contextul cadrului conceptual și al standardului IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare”. Obiectivul acestui standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare generale, pentru a asigura comparabilitatea atât cu situațiile financiare ale entității pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor entități. În ceea ce privește bilanțul, IAS 1 aduce completări precizărilor privind structurile stiuațiilor financiare, criteriile de recunoaștere și de evaluare regăsite în cadrul gereral privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Situațiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziției financiare si a performanței financiare a unei entități. Obiectivul stituațiilor financiare generale este de a oferii informații despre poziția financiară, perfomanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile pentru o gama largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. IAS 1 nu impune entităților un format standardizat pentru prezentarea informațiilor privind poziția financiară deoarece fiecare entitate, în funcție de specificul activității, poate să își alcătuiască propria structură a bilanțului asftel încât informațiile prezentate să fie cât mai relevante. IAS 1 oferă posibilitatea entităților de a alege pentru clasificarea ativelor și datoriilor în bilanț fie criteriul curent/necurent, fie criteriul lichidității/exigibilității. Momentul la care o entitate trebuie să delimiteze activele în curente și necurente este data bilanțului.
Data bilanțului este data la care se încheie un exercițiu financiar. Un exercițiu financiar cuprinde o perioada de 12 luni. Pentru majoritatea entităților, exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie. Pentru o serie de entități, cum este și cazul entității asupra căreia se va efecua studiul de caz, exercițiul financiar diferă de anul calendaristic. În funcție de specificul activității, pentru a oferii informații relevante utilizatorilor, aceasta își incheie exercitiul financiar în cursul anului calendaristic. Conform Cadrulul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, structurile legate direct de evaluarea poziției financiare ale unei entități sunt activele, datoriile și capitalurile proprii. Un activ este o resursă controlată de entitate, care provine din evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze avantaje economice viitoare. O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente anterioare și prin decontarea căreia se asteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează avantaje sau beneficii economice. Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale. În principiu, bilanțul trebuie să prezinte următoarele categorii de active și datorii: – activele curente (current assets);
– activele necurente (non-current assets);
– datoriile curente (current liabilities);
– datorii necurente (non-current liabilities).
Din categoria activelor curente fac parte:
activele destinate să fie vândute sau consumate în cadrul ciclului de exploatare al entității;
activele deținute în mod esențial pentru a fi tranzacționate;
activele destinate a fi realizate în următoarele 12 luni, după închiderea exercițiului;
activele care fac parte din categoria lichidităților și echivalentelor de lichidități. Toate celelalte active sunt considerate necurente.
Ar fi eronat ca sa asimilăm activele curente activelor pe termen scurt. Atunci când ciclul de exploatare este în mod special lung (de exemplu, fabricarea de produse spirtoase), în activele curente sunt incluse stocuri a căror durată de deținere depășește un an.
De aceeași manieră, datoriile curente cuprind:
datoriile a căror decontare este prevăzută în cursul ciclului de exploatare al entității;
datoriile deținute, în mod esențial, în scopul tranzacționării;
datoriile ce trebuie să fie decontate în următoarele 12 luni, care succed datei închiderii exercițiului;
datoriile pentru care entitatea nu dispune de un drept de a amâna decontarea, dincolo de 12 luni care urmează închiderii exercițiului.
Toate celelalte datorii sunt considerate ca fiind datorii necurente.
Trebuie precizat că o datorie ce este considerată inițial necurentă și care devine exigibilă în următoarele 12 luni ce succed datei închiderii exercițiului, ca de exemplu partea pe termen scurt a unui împrumut pe termen lung, se va încadra la datorii curente. Activele imobilizate au fost definite în contextul prezentării bilanțului conform standardului IAS 1, ca termen echivalent, active necurente (non-current assets). Conform standardului internațional IAS 38, Imobilizări necorporale, aceste bunuri sunt active nemonetare identificabile, fără substanță fizică. Imobilizări corporale (Property, plant and equipment), conform standardului internațional IAS 16, Imobilizări corporale, aceste bunuri sunt active corporale deținute de o entitate fie pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, fie pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative. Un element de imobilizări necorporale sau corporale trebuie să fie contabilizat ca activ dacă este probabil ca entitatea să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia și costul lui poate să fie determinat în mod credibil. O categorie distinctă de active necurente este constituită din imobilele de plasament. Ele reprezintă bunuri imobiliare (terenuri sau clădiri) deținute în scopul obținerii de chirii sau al realizării unor plusuri de valoare. Aceste active fac obiectul standardului IAS 40, Imobile de plasament. Imobilizările financiare reprezintă titluri și creanțe financiare (creanțe, în special, sub formă de împrumuturi acordate). În viziunea referențialului contabil internațional, imobilizările financiare și investițiile financiare pe termen scurt se regăsesc în cele două categorii de plasamente: plasamente pe termen lung (long-term investments) și plasamente curente (current investments). Contabilizarea și evaluarea lor se fac în conformitate cu standardul IAS 39, Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare. Deprecierile constatate pe parcursul existenței lor se înregistrează în categoria provizioanelor. Activele circulante au fost definite în contextul prezentării bilanțului conform standardului internațional IAS 1, folosindu-se termen echivalent, active curente (current assets). Stocurile, conform standardului IAS 2 „Stocurile” (Inventories) sunt active terminate sau în curs de fabricație și destinate a fi vândute, în cadrul activității normale a entității, materiale și furnituri destinate a fi consumate în cursul procesului de producție sau de prestare de servicii. Această definiție nu ține cont de natura elementului considerat, ci de destinația acestuia, care este puternic influențată de activitatea entității care deține bunurile. De exemplu, terenurile și construcțiile constituie imobilizări în majoritatea entităților, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare. Creanțele sunt drepturi ale entității față de terții ei. Principala categorie de creanțe este reprezentată de creanțele de natură comercială: creanțe-clienți, efecte de primit, clienți incerți sau în litigiu, clienți-facturi de întocmit etc. Disponibilitățile (casa și conturi la bănci) sunt activele cu cel mai înalt grad de lichiditate. Ele apar sub forma valorilor de încasat, conturilor curente la bănci (cu solduri debitoare), dobânzilor de încasat, numerarului și altor valori din casierie și acreditivelor. Referențialul contabil internațional numește aceste elemente lichidități. Pentru datorii Standardul internațional IAS 1 definește și realizează cele două mari categorii de datorii, ținând cont de gradul lor de exigibilitate: datoriile necurente și datoriile curente. Primele sunt datorii pe termen lung iar celelalte sunt datorii pe termen scurt. În categoria datoriilor curente este inclusă și partea pe termen scurt (achitabilă în următoarele 12 luni) a datoriilor pe termen lung. În categoria datoriilor necurente apar datorii generate de noul mecanism financiar impus de aplicarea standardelor internaționale. Așa sunt, de exemplu, pasivele de impozit amânat (deferred tax), induse de aplicarea standardului IAS 12, Impozitul asupra rezultatului (Income Taxes), și datoriile privind pensiile (Retirement benefit obligation), ca urmare a aplicării standardului IAS 19 (Employee Benefits). Datoriile privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt consecința aplicării standardului IAS 37, Provizioane, datorii eventuale și active eventuale (Provisions, Contingent Liabilities and Contingent Assets). Acest standard definește provizioanele ca fiind datorii a căror scadență sau mărime este nesigură. Capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele acesteia, cuprind suma algebrică a: capitalului social (+), primelor de capital (+), rezervelor din reevaluare (±), rezervelor (+), rezultatului reportat (±) și rezultatului exercițiului (±)
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
2.1. Prezentarea generală a entității S.C. STABILUS ROMÂNIA S.RL
Entitatea Stabilus GmbH, este cea mai veche și una dintre cele mai mari companii industriale din Koblentz, fondată în 1934, avînd inițial 7 angajați. Scopul său era dea vinde amortizoarele produse de compania asociată, Hanko și nu de a le și produce.
Datorită lărgirii orizontului de utilizare a amortizoarelor și a creșterii comenzilor s-a decis dezvoltarea unei linii de producție proprie, fapt ce a determinat expansiunea companiei, numărul angajaților crescând într-un timp foarte scurt la 250. Grupul german Stabilus a devenit lider de piață în producerea de amortizoare și arcuri cu gaz, depășind competitori importanți din Europa (SUSPA). Principalele domenii de activitate sunt: industria de automobile, industria mobilei, casă și construcții și de asemenea, în domeniul dispozitivelor medicale, precum și în reabilitarea tehnologiei. Compania produce în 10 locații din întreaga lume, având o rețea globală de vânzări: Europa (Spania, Marea Britanie, Italia, România), Statele Unite, Canada, Mexic, Brazilia, Asia (China, Japonia, Coreea, Coreea de Sud, Singapore), Australia și Noua Zeelandă. Sucursala din România a fost construită în anul 2005, cu o suprafață de 10.000 de metri pătrați, având inițial 360 de angajați ce produceau până la 165.000 de arcuri cu gaz săptămânal. A fost înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J08/2640/2005 din 31 Octombrie 2005 (conform Certficatului de Înmatriculare emis de Camera de Comerț și Industrie Brașov, Oficiul Registrului Comerțului), având codul unic de înregistrare RO17375366 și un capital social în anul înființării de 10.730.000 lei. Sediul societății comerciale este DN 11 KM 5+862,85 Sînpetru, Brașov.
Fig. 2.1. – Date tehnice privind vânzările, producția și numărul de angajați
2.2. Mediul de afaceri
În ceea ce privește relația entității cu clienții, cele trei segmente de piață cărora se adresează produsele marca Stabilus sunt:
industria de automobile
scaunele pivotante
zona industrială
Procentajul alocat fiecărui segment se poate observa în graficul de mai jos:
Fig. 2.2. – Reprezentarea grafică a principalelor segmente de piață cărora li se adresează produsele Stabilus
Stabilus Romania, neavând cumpărători direcți în țară, întreaga producție este exportată în Europa de Est si Vest Asia (China, Japonia), SUA, Brazilia. Transportul pieselor se face în containere, cu tiruri și prin transport aerian. Nu se folosesc mijloace de transport proprii din anumite avantaje: reducerea personalului, anularea unor cheltuieli de întreținere a mijloacelor auto, nu s-au facut investiții într-un parc auto. În Germania exista un depozit de piese finite (HUB Germania) de unde se aprovizionează filialele din Polonia, Germania, România. Produsele sunt livrate către:
Stabilus GmbH, companie din grup și asociat
Audi (clienți automotive)
BMW (clienți automotive)
Stabilus Inc. din SUA, companie din cadrul grupului
Porsche (clienți automotive)
Dauphin, Kinnarps, Steelcase & Vitra și alții
De asemenea, Stabilus România prestează servicii de proiectare și servicii IT pentru clientul Stabilus GmbH.
Livrările către clienți direcți se fac prin intermediul depozitului pe care compania Stabilus România îl deține în Germania, acest lucru reducand timpul de livrare către acești clienți.
Cum creșterea vânzărilor este o preocupare constanta a managerilor entității, în condițiile economice actuale, atenția managerului se îndreaptă atât către rezultatele efective măsurate în volum de vânzări, cât și asupra modului în care aceste rezultate sunt interpretate. Primul pas în procesul de creștere al vînzărilor este analiza cifrelor de vânzări. Metoda aleasă este metoda ABC. Conform acestei metode, clienții vor fi grupați în 3 categorii, cu caracteristici specific, în funcție de participarea lor la volumul vânzărilor.
În următorul tabel, principalii clienți Stabilus România au fost ordonați descrescător, în funcție de valorile parametrului specific, înregistrate de fiecare:
Tabel 2.1. – Cifra de afaceri pe clienți, în perioada analizată
Sursa: Documente justificative
După clasarea componentelor fenomenului analizat după legea ABC (în ordinea descrescătoare) s-au determinat valorile cumulate ale cifrei de afaceri pe clienți, prezentate în tabelul de mai jos, după cum urmează:
Tabel 2.2. – Cifra de afaceri cumulată
Sursa: proiecție proprie
Pe baza repartiției prezentate, se poate face reprezentarea grafică a fenomenului cu ajutorul curbei ABC, prezentată în graficul de mai jos:
Fig. 2.3. – Reprezentarea grafică a fenomenului analizat cu ajutorul curbei ABC
Plasarea clienților în cele trei categorii se face astfel:
grupa A: 10% din numărul de clienți contribuie cu 60% la realizarea cifrei de afaceri; clienții din această zonă, Stabilus GmBh și Audi, deși asigură în cea mai mare parte rentabilitatea entității, prezintă cel mai ridicat risc. Orice problemă financiară a acestora, care le afectează capacitatea de plată va avea efecte însemnate asupra situației financiare a entității analizate. Puterea de negociere cu clienții încadrați în grupa A este redusă, rentabilitatea obținându-se prin volumul mare de desfacere.
grupa B: 30% din numărul de clienți contribuie cu 30% la realizarea cifrei de afaceri; clienții din această zonă, BMW, Stabilus Inc., și Porche, asigură stabilitate din punct de vedere al rentabilității și riscului.
grupa C: 60% din numărul de clienți contribuie cu 10% la realizarea cifrei de afaceri; clienții din această zonă Dauphin, Kinnarps și alții, prezintă un risc scăzut din punct de vedere financiar, generând, însă, prin nivelul ridicat al cheltuielilor aferente facturării și livrării comenzilor, o rentabilitate redusă. Puterea de negociere cu clienții situați în zona C este mare, dar rentabilitatea redusă diminuează interesul față de aceștia.
În practică, curba reală nu se suprapune perfect cu cea teoretică. Astfel, plasarea curbei reale sub cea teoretică relevă creșterea ponderii clienților plasați în zonele B și C, iar plasarea curbei reale deasupra celei teoretice relevă creșterea ponderii clienților plasați în zona A. În cazul entității analizate, curba reală se plasează desupra curbei teoretice. Principalele achiziții pe care firma Stabilus România le efectuează pe parcursul unui exercițiu financiar sunt:
31% de la Stabilus GmbH, pentru materii prime și materiale
9.8% Benteler Rothrist GmbH pentru materii prime
6.3% ForsterAG, furnizor de materie prima
6.7% ITC GmbH ca furnizor de servicii de transport.
Reprezentarea grafică a proporției furnizorilor entității Stabilus România este surprinsă în următoarea figură:
Fig. 2.4. – Principalele achiziții ale entității Stalilus România
Stabilus oferă mai mult de 15.000 de produse diferite și variante de produse. Un grad ridicat de standardizare în părți, module, și procesele de producție garantează cel mai înalt nivel de competitivitate.
Pentru a evidenția clasificarea produselor în funcție de absorbția și generarea de numerar, bazată pe procentajul de piață relativ, și pe ratele de creștere a pieței, s-a folosit o unealtă teoretică din marketing, numită Matricea Boston.
Deși rezultatele la nivel practic au fost uneori contestate, aceasta a rămas totuși utilă la nivel teoretic.
În funcție de procentajul de piață relativ (relative market share) și rata de creștere relativă a pieței (market growth), produsele marca Stabilus sunt ordonate într-o diagramă 2×2.
Produsele ce reprezintă obiectul studiului, vor fi încadrate în cadranul matricii,în funcție de cele două caracteristici amintite.
Pentru aplicarea Matricii BCG în stabilirea strategiilor, se vor analiza produsele cele mai reprezentative pe care entitatea le produce și le comercializează, fiind reprezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 2.3. – Gama de produse Stabilus
Sursa:www.stabilus.com
.
Cele 4 cadrane care rezultă sunt clasificate astfel:
Fig. 2.5. – Matricea BCG
Stele – procent mare de piață și crestere mare de piață, ele domină segmentul de piață dar necesită investiții pentru a ține pasul cu rata de creștere. Produsele încadrate în această categorie sunt : arcul cu gaz STAB O MAT, și amortizorul STAB O SHOCK.
Vaci de muls – procent mare de piață și creștere de piață scazută. Aceste produse acaparează majoritatea venitului brut și necesită puține investiții. Ele generează profitul necesar pentru a susține stelele și semnele de intrebare. Există un singur produs în această categorie și anume arcul cu gaz BLOCK O LIFT.
Semnele de întrebare – procent de piață scazut și creștere de piață mare. Acestea au nevoie de investiții pentru a ține pasul cu rata de creștere a pieței, dar nu domină segmenul său de piață, motiv pentru care nu prosperă. Aici se încadrează arcurile cu gaz LIFT O MAT, precum și sistemele automotive.
Câini – procent de piață scazut și creștere de piață scazută, cadran în care se încadrează arcul cu gaz STAB O SHOCK.
2.3. Principali indicatori de activitate ai entității
Stabilus Romania este constituită ca o societate cu raspundere limitată, capitalul social fiind format din 267.796 părti sociale, cu o valoare nominală de 1.850 lei structura capitalului social de la finele anului 2014 fiind urmatoarea:
Stabilus GmbH 96.99 % ( 2013: 86.35 %)
Stable Beteiligung GmbH 3.01 % (2013: 13.65 %)
În continuare vor fi analizați principalii indicatori economico – financiari ce caracterizează situația entității în decursul celor 3 ani de analiză:
Tabel 2.4.– Principali indicatori de activitate ai entității
Sursa:proiecție proprie
În tabelul de mai sus se poate observa că cifra de afaceri (CA) are o creștere continuă în perioada analizată, respectiv în 2013 cu 8,4 % față de 2012 și 2014 cu 61,81% față de 2013.
Valoarea adăugată (VA) înregistrează în anul 2013 o creștere de 14,62 puncte procentuale față de anul anterior, continuând să crească până în anul 2014, an în care atinge o valoare mai mare cu 120,52 % față de anul 2013.
Rezultatul din exploatare (RE) reprezintă cea mai importantă componentă a rezultatului total, fiind agreat, în principal, de investitori pentru caracterizarea rentabilității economice a activității finanțate. Nivelul său a înregistrat de asemenea o situație favorabilă în 2013 și 2014. În 2012 indicatorul înregistrează o valoare negativă, crescând în 2013 cu 126,62%, iar în 2014 cu 1714,18 puncte procentuale față de anul precedent.
Rata medie comercială (Rc) înregistrează o creștere în 2013 față de 2012 cu 6,89 puncte procentuale și are o ușoară creștere în 2014 cu 3,42 puncte procentuale față de anul precedent.
De asemenea, rata medie financiară (Rf) înregistrează în anul 2013 o creștere semnificativă față de anul precedent cu 93,85 puncte procentuale, continuând același trend și pe parcursul anului urmator, atingând o valoare mai mare cu 1.664,53 % față de anul 2013.
Rata rentabilității resurselor consumate a înregistrat o creștere semnificativă pe parcursul perioadei analizate, crescând în 2013 cu 126,98 % față de anul 2012, continuând aceeași tendință și în anul următor, când ajunge la o valoare mai mare cu 1.097,35 puncte procentuale față de anul 2013.
Rata medie a rentabilității economice înregistrează o tendință de creștere în perioada analizată, cea mai ridicată valoare înregistrandu-se tot în anul 2014.
Evoluția productivității muncii a înregistrat o creștere în raport cu anul de referință 2012. În anul 2013, productivitatea muncii a crescut ușor cu 0,88 % , iar în 2014 a înregistrat o creștere de 6,37 % față de anul 2012.
Lichiditatea curentă este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei entități și masoară capacitatea acesteia de a plăti datoriile pe termen scurt utilizând activele pe termen scurt din bilanț. Cu cât valoarea sa este mai mare, cu atât entitatea are o capacitate mai mare de a-și plăti datoriile curente fără să apeleze la resurse pe termen lung sau la noi imprumuturi. Entitatea înregistrează o valoare subunitară în primii doi ani analizați, ceea ce înseamnă că are nevoie să se împrumute sau să vândă o parte din activele imobilizate pentru a-și plăti datoriile.
În concluzie, radiografia activității firmei în intervalul de analiză, respectiv anii 2012-2014, prezintă o crestere și o evoluție favorbilă a situației generale. O mai bună și amănunțită analiză se va realiza pe parcursul capitolului 3, acolo unde se vor analiza mai mulți factori a căror influență va fi calculată și interpretată.
2.4. Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reflectă rezultatele gestiunii financiare, după deducerea diferitelor categorii de cheltuieli variabile sau fixe. În continuare, se va efectua o transpunere a SIG pe structura planului contabil național:
Tabel 2.5.– Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
Sursa:proiecție proprie
Analiza SIG:
1) Producția exercițiului
ΔIQex = (Qex2013 – Qex2012) / Qex2012 * 100 = 2,94
ΔIQex =(Qex2014 – Qex2013) / Qex2013 * 100 = 70,25
Producția exercițiului este în continuă creștere pe parcursul perioadei analizate, înregistrând o valoare mai mare cu 2,94 % în anul 2013, față de anul anterior, și o creștere destul de semnificativă în 2014, cu 70,25 puncte procentuale față de anul 2013.
2) Valoarea adăugată
ΔIVA = (VA2013 – VA2012) / VA2012 * 100 = 14,62
ΔIVA = (VA2014 – VA2013) / VA2013 * 100 = 120,52
Valoarea adăugată are o evoluție favorabilă de asemenea, înregistrând creșteri semnificative în anul 2014.
3) Marja comercială
ΔIMjc = (Mjc2013 – Mjc2012) / Mjc2012 * 100 = 18,90
ΔIMjc = (Mjc2014 – Mjc2013) / Mjc2013 * 100= (119,45)
Marja comercială înregistrează inițial o creștere a valorii, însa în anul 2014 aceasta afisează o valoare negativă, motiv pentru care se apreciază că veniturile din vânzarea mărfurilor se află sub nivelul cheltuielilor privind mărfurile.
4) Excedentul brut din exploatare
ΔIRBE = (RBE2013 – RBE2012) / RBE2012 * 100 = 29,22
ΔIRBE = (RBE2014 – RBE2013) / RBE2013 * 100= 337,33
Excedentul brut din exploatare înregistrează o sporire a valorii în fiecare an, fapt ce se apreciază pozitiv deoarece EBE semnifică reesursa rezultata din exploatare și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potentialului productiv al entității.
5) Rezultatul din exploatare
ΔRE = (RE2013 – RE2012) / RE2012 * 100 = 126,69
ΔRE = (RE2014 – RE2013) / RE2013 * 100 = 1.714,18
Rezultatul din exploatare arată rentabilitatea economică a unei entități, corespunzătoare activității normale, curente a acesteia. Idicatorul înregistreaza o evoluție favorabilă pe durata celor 3 ani.
6) Rezultatul curent
ΔRC = (RC2013 – RC2012) / RC 2012 * 100 = 93,99
Δ RC = (RC 2014 – RC 2013) / RC 2013 * 100 = 5.328,38
Rezultatul curent înregistrează o evolutie favorabilă, pierderea din anul 2013 diminuându-se constant pe parcursul perioadei analizate.
7) Elementele extraordinare nu au avut nici o influență asupra rezultatului net alexercițiului financiar.
Din analiza efectuată se desprind următoarele concluzii privind tabloul soldurilor intermediare de gestiune:
1. Creșterea marjei comerciale din anul 2013 s-a datorat creșterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor față de costul de cumpărare, urmând o scadre a acesteia ca efect a sporirii costului de cumparare.
3. Creșterea producției exercițiului s-a datorat atât creșterii destocajului cât și creșterii producției imobilizate.
4. Creșterea valorii adăugate a fost consecința creșterii mai rapide a producției exercițiului față de creșterea consumurilor intermediare.
5. Celelalte solduri cu semnificație în termeni de rentabilitate, începând cu rezultatuldin exploatare și până la rezultatul exercițiului financiar au fost influențate de cheltuielile cu provizionale, amortizările, despăgubirile, donațiile și activele cedate.
CAPITOLUL 3. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
Bilanțul contabil răspunde unor multiple cerințe de ordin juridic, contabil și fiscal dar nu răspunde exigențelor analizei financiare. De aceea este necesar ca plecând de la bilanțul contabil să se efectueze o serie de regrupări a datelor pentru a obține bilanțul financiar.
3.1. Transformarea bilanțului contabil în bilanț-suport al analizei. Abordarea financiară și abordarea funcțională
Prin reforma sistemului contabil românesc s-a impus trecerea de la modelul de bilanț tabelar, care era specific analizei pe orizontală a situației financiare la modelul de bilanț listă prin prevederile legale conforme cu IAS și cu IFRS.
În funcție de scopul urmărit în analiză, și de utilizator, se vor întocmi două modele de bilanț, bilanț financiar și bilanț funcțional, construite pe baza bilanțului contabil clasic.
Obținerea bilanțului financiar, cât și a celui funcțional, implică efectuarea unor corecții ale activului și pasivului detaliate în primul capitol al lucrării.
Analiza financiară pe baza bilanțului financiar este un demers static, care nu permite evidențierea legăturilor dintre resurse și alocarea lor. Concepția funcțională însă corespunde exigențelor unei analize dinamice, ce se bazează pe ipoteza continuității activității.
În elaborarea bilanțului financiar, s-a ținut cont de criteriul lichidității crescătoare a activului și al exigibilității crescatoare a pasivului. De asemenea, s-a făcut distincția între elementele care rămân la dispoziția entității pe termen lung, și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt.
Corecțiile făcute la nivelul bilanțului contabil, pentru obținerea bilanțului financiar sunt:
Eliminarea nonvalorilor;
Corectarea anumitor elemente patrimoniale prin luarea în considerare a valorii lor reale;
Luarea în calcul a acestor corecții asupra elementelor de activ și în cadrul pasivului.
Tabel 3.1. – Bilanț financiar ( lichiditate – exigibilitate)
Sursa: proiecție proprie
Metoda utilizată în analiză este metoda „ratios” – a ratelor. Din simpla lectură a bilanțului, în toate cele 5 momente cuprinse în analiză, activele circulante dețin peste 50% din totalul activelor, fiind vorba despre o entitate din sfera producției și nu a serviciilor. Se observă de asemenea o creștere a volumului acestora, ca rezultat al creșterii stocurilor și creanțelor. Fiind vorba de creșterea valorică a elementelor sau grupului de elemente, aceasta poate fi rezultatul de fapt al evoluției prețurilor și nu al unei dinamici fizice (fiind necesară o analiză aprofundată din acest punct de vedere). În cadrul activelor imobilizate, imobilizările corporale ating proporția de peste 90 %, fapt ce demonstrează că în exemplul dat este vorba de un potențial tehnic remarcabil. Macrostructura pasivului relevă o stare nefavorabilă în prima parte a perioadei analizate, entitatea înregistrând pierdere pe parcursul primilor 4 ani, care se diminuează constant, anul 2014 înregistrând o valoare pozitivă a rezultatului exercitiului. Se observă o reducere a datoriilor pe termen scurt și inexistența datoriilor pe termen lung, cuantumul total al datoriilor fiind format din cele pe o perioadă de până la 1 an. După o primă lectură orizontală, se pun în evidența echilibrele și dezechilibrele structurale ale bilanțului, și se recomandă:
optimizarea stocurilor având în vedere proporția destul de mare a acestora, cu consecințele de rigoare (cheltuieli de stocare ridicate, imobilizarea disponibilităților în stocuri);
încasarea creanțelor de la clienți și achitarea furnizorilor, aceștia fiind partenerii cei mai importanți din imediata apropiere a firmei, o politică corectă față de aceștia având consecințe favorabile;
Conform opticii funcționale, care structurează posturile de bilanț în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viața entității (investiții, exploatare, finanțare, trezorerie), se va face o analiză mai bine adaptată unei gestiuni previzionale, care situiază în centrul atenției ciclul de exploatare.Se va completa analiza financiară statică prin tabloul de finanțare, și se vor avea în vedere următoarele corecții:
exprimarea posturilor din bilanț la valoarea brută
integrarea imobilizărilor deținute în leasing
cheltuielile ce privesc exercițiile următoare sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investiții
efectele scontate neajunse la scadență, sunt considerate integrate în activ la creanțe, iar în pasiv, la creditele curente de trezorerie.
Tabel 3.2. – Bilanț funcțonal
Sursa: proiecție proprie
3.2. Analiza indicatorilor de echilibru financiar pornind de la abordarea financiară și funcțională
Pornind de la abordarea financiară, ratele de structură ale activului reflectă apartenența sectorială și depind de natura activității entității.
Tabel 3.3. – Ratele de structură ale activului
Sursa: proiecție proprie
Din datele tabelului de mai sus se constată următoarele:
Structura activului reflectă proporția de peste 50 % a activelor circulante, care depășesc activele imobilizate, în toți cei 5 ani de referință, rata activelor circulante fiind în general ridicată la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri și foarte scăzută în sfera serviciilor.
Rata imobilizărilor corporale destul de ridicată în ponderea activelor este determinată, în primul rând, de natura activității entității STABILUS, activitate ce solicită o puternică dotare tehnică, echipamente importante ca volum și costisitoare. Specialiștii apreciază că rata activelor imobilizate arată mărimea capacității entității de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței. În cazul entității analizate, o transformare a activelor sale imobilizate în disponibilități, ar fi destul de dificil de realizat, conferindu-i un grad redus de flexibilitate.
Rata imobilizărilor financiare are o pondere scazută în totalul activelor, însă înregistrează o evoluție ușor crescătoare pe parcursul perioadei analizate, și exprimă creșterea intensității legăturilor și relațiilor financiare pe care entitatea le-a stabilit cu alte unități.
Rata stocurilor reflectă ponderea celor mai puțin lichide active circulante în total active. Aceasta ia valori destul de ridicate, entitatea având ca obiect de activitate producția de bunuri. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor, necesită compararea următorilor indici, admițându-se ca ecuație minimă de echilibru structural:
ICA > ISk
unde:
ICA – Indicele cifrei de afaceri;
ISk – Indicele stocurilor.
Tabel 3.4. – Indicele cifrei de afaceri și indicele stocurilor pe parcursul perioadei analizate
Sursa: proiecție proprie
Prin urmare, o creștere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor. Se apreciază pozitiv faptul că în anul 2013, diminuarea ICA în raport cu ISk , a fost corelată cu o diminuare a nivelului stocurilor. Același trend se menține și în anul 2014, în ceea ce privește raportul dintre cei doi indici, nivelul stocurilor crescând de această dată. Nivelul ridicat al stocurilor se apreciază negativ atunci când este consecința unei politici de aprovizionare exagerată (materii prime, materiale), a unei ineficiențe în producție (produse în curs de fabricație) sau, pentru produsele finite, deficiențe în vânzare (calitate necorespunzătoare, probleme de livrare, etc).
Rata creanțelor comerciale are o pondere majoritară în cadrul activului total, fiind determinată de natura relațiilor entității cu partenerii externi din aval, de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale. Nivelul acestei rate poate semnala fie deficiențe în încasare (clienți problemă) fie acordarea unor credite-clienți cu termene de încasare mari într-o politică agresivă de expansiune pe piață.
Rata disponibilităților arată ponderea celor mai lichide active în totalul activelor. Se observă o valoare destul de scăzută a indicatorului, însă acest lucru nu se apreciază neapărat negativ, deoarece o valoare ridicată a disponibilităților ar fi putut semnala existența unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive. De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că disponibilitățile pot înregistra variații de mare amplitudine în intervale foarte scurte de timp: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult datorită unor intrări importante de fonduri sau dimpotrivă, să scadă ca urmare a unor plăți foarte concentrate.
Figura de mai jos arată modificările de structură ale activelor entității analizate în perioada 2010-2014, după cum urmează:
Fig. 3.1. – Structura activelor entității S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
pe perioada 2010-2014
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare, punând în evidență compoziția pasivului, relevând aspecte privind stabilitatea și independența financiară a entității. Prin structura financiară se înțelege raportul existent între finanțările entității pe termen scurt și finanțările pe termen mediu și lung.
Structura financiară reflectă deci compoziția capitalurilor întreprinderii.
În urma calculelor efectuate s-au obținut rezultatele din tabelul următor:
Tabel 3.5. – Ratele de structura ale pasivului entității
Sursa: proiecție proprie
Din datele Tabelului de mai sus se constată următoarele:
Rata stabilității financiare ia valori negative în primii doi ani de analiză, însă în anul 2014 se apropie cel mai mult de valoarea considerată normală pentru acest indicator (50%-66%), valoare ce plasează entitatea într-o situație favorabilă și evidențiază caracterul permanent al finanțării.
În ceea ce privește rata autonomiei financiare globale, se observă o evoluție pozitivă pe parcursul perioadei de analiză. Se recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar o valoare apropiată de 33%. Indicatorul ia valori mai mici decât mărimea amintită în primii patru ani analizați, lucru ce se apreciază negativ, deoarece entitatea se expune riscului de insolvabilitate ca urmare a dependenței prea mari de creditori.
Rata autonomiei financiare la termen, permite aprecierea mai precisă a echilibrului financiar, prin implicarea structurii capitalului permanent. Pragul optim al acestei rate este de 50%. Se menționează că entitatea nu are datorii pe termen mediu și lung, pentru a fi luate în calculul capitalului permanent, astfel pe lângă capitalurile proprii, fiind integrate doar provizioanele în structura sa, lucru ce explică valorile destul de ridicate ale ratei autonomiei financiare la termen.
Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei și exprimă gradul de dependență a entității de resurse financiare provenite de la terți. Se recomandă ca satisfăcătoare o valoare mai mică de 66%. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică decât valoarea amintită, cu atât crește autonomia financiară a firmei, iar riscul de insolvabilitate se reduce. Pe parcursul perioadei analizate, valorile ratei scad, ajungând la o valoare mai mică de 66% în anul 2014, ceea ce demonstrează că entitatea dispune încă de capacitate de îndatorare.
În practica financiară, este des luat în considerare, în calculul ultimului indicator, la numitor, a capitalului propriu, exprimând îndatorarea totală a entității (levier financiar). Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara însemnand un grad de indatorare ridicat. Entitatea înregistrează valori supraunitare pe toată perioada analizată, și chiar valori negative în primii doi ani, datorită pierderii reportate, datoriile depășind de fiecare dată valoarea capitalurilor proprii. Se estimează că o valoare ce depășește 2,33 exprimă un grad foarte ridicat de îndatorare.
Figura de mai jos arată modificările de structură ale pasivului entității analizate în perioada 2010-2014:
Fig. 3.2. – Ratele de structură ale pasivului entității
S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L. pe perioada 2010-2014
Pornind de la abordarea funcțională, se vor analiza:fondul de rulemt net global, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă
Echilibrele financiare pot fi analizate și prin prisma prezentării bilanțului conform opticii funcționale, care structurează posturile de bilanț în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viața entității: investiții, exploatare, finanțare, trezorerie.
Pe baza bilanțului funcțional se vor calcula:
fondul de rulment net global
necesarul de fond de rulment
trezoreria netă
În urma calculelor efectuate au rezultat datele din tabelul următor:
Tabel 3.6. – Fondul de rulment net global (FRNG)
Sursa proiecție proprie
Se constată astfel un fond de rulment net global negativ în primii 4 ani analizați, anul 2014 fiind singurul în care entitatea înregistrează o valoare pozitivă a indicatorului, ca urmare a creșterii mai rapide a resurselor stabile față de utilizările stabile (229,11 >107,27) și a activului circulant comparativ cu datoriile (161,03>95,39).
Tabel 3.7. – Indici ai Fondului de rulment net global (FRNG)
Sursa: proiecție proprie
Valoarea pozitivă a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic și de trezorerie rămasă nefinanțată de resursele ciclice și de trezorerie, ceea ce arată că entitatea are lichidități pentru a-și finanța necesarul de exploatare.
Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanțare cu resursele de finanțare și se poate determina conform formulei:
NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice
Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor și creanțelor entității analizate, impusă de ciclul de exploatare, surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanțare permanent reînnoibil.
Acest necesar este un necesar de fond de rulment total (NFRT), cu două componente legate de activitatea de exploatare (NFRE) și din afara exploatării (NFRAE):
NFRT = NFRE + NFRAE
De exemplu, calculul NFRT pe baza bilanțului functional conduce la rezultatele înscrise în tabelul următor.:
Tabel 3.8. – Calculul Necesarului de Fond de Rulment (NFR)
Sursa: proiecție proprie
În urma calculelor efectuate, se desprind următoarele concluzii:
Necesarul de fond de rulment total negativ arată că surplusul de nevoi ciclice este acoperit de resurse ciclice de capital.
Necesarul net în afara exploatării (NFRAE) este > 0, datoriile fiind inferioare activelor circulante din afara exploatării.
NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării
NFRE reflectă decalajele între vânzări și încasări, respectiv, între cumpărări și plăți și se calculează prin diferența:
NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare
Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar Net când este pozitiv, sau Resursă Netă când este negativ.
Tabel 3.9. – Indici ai NFR
Sursa: proiecție proprie
Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN), care poate fi determinată ca diferență între Trezoreria activă (Disponibilități) și Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie).
TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă.
Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:
1. TN > 0, când FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie;
2. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.
Pe baza bilanțului funcțional, au rezultat datele din tabelul de mai jos, după cum urmează:
Tabel 3.10.- Calculul și analiza Trezoreriei Nete (TN)
Sursa: proiecție proprie
Fondul de rulment net global, superior necesarului de fond de rulment total, a condus la o trezorerie netă pozitivă.
O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligațiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigură entității posibilitatea de face plasamente pe piața de capital. Spre deosebire de resursele ciclice obținute în activitatea curentă și reflectate de un necesar de fond de rulment negativ, o trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci), fiind legate de gestiunea financiară pe termen scurt.
3.3. Analiza ratelor de sinteză
Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative. În continuare s-au analizat următoarele categorii de rate:
1) Rata de finanțare stabilă a imobilizărilor: măsoară stabilitatea resurselor afectate finanțării activelor durabile:
Rata de finanțare din resurse proprii: autonomia financiară de care dispune entitatea;
Rata de finanțare din resurse străine: exprimă gradul de insecuritate financiară a entității.
2) Rata de lichiditate generală: exprimă gradul de lichiditate potențială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
Rata de lichiditate relativă (redusă): exprimă capacitatea entității de rambursare a datoriilor pe termen scurt;
Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: exprimă aptitudinea entității de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an.
Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanțare și reflectă indirect structura financiară a entității.
Tabel 3.11. – Ratele de sinteză pe baza bilanțului
Sursa: proiecție proprie
Din datele tabelului de mai sus se constată următoarele:
Valorile negative și subunitare inițial, insa în creștere, ale ratei de finanțare stabilă a imobilizărilor confirmă existența unui FRNG negativ în primii 4 ani de analiză, anul 2014 marcând prezenșa fondului de rulment pozitiv crescător.
Valorile subunitare și chiar negative ale ratei de finanțare a imobilizărilor din resurse proprii confirmă existența fondului de rulment propriu negativ, capitalurile proprii fiind inferioare imobilizărilor nete. Faptul că aceste valori sunt totuși în continuă creștere, marchează redresarea entității în ceea ce privește autonomia financiară, anul 2014 înregistrând chiar o valoare supraunitară.
Valorile subunitare ale ratelor de lichiditate generală, în primii 4 ani de analiză, exprimă dezechilibrul financiar pe termen scurt, ceea ce determină incapacitatea entității de a face față datoriilor scadente. Anul 2014 înregistrează o valoare supraunitară, observându-se un trend pozitiv pe pe parcursul perioadei analizate.
3.4. Analiza ratelor de rotație a posturilor din bilanț
Ratele de rotație furnizează indicații dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanțului, prin evidențierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acestuia.
În acest scop, se compară elemente statice de patrimoniu cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activității de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanțului.
Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficiență, viteza de rotație a posturilor de bilanț, prin intermediul numărului de rotații (N) și al duratei unei rotații (D). Între aceste rate există o relație inversă: creșterea numărului de rotații antrenează reducerea duratei unei rotații, ceea ce reflectă același lucru: accelerarea vitezei de rotație. Astfel, au rezultat datele din tabelul de mai jos:
Tabel 3.12. – Numărul de rotații a posturilor din bilanț
Sursa: proiecție proprie
Numărul de rotații (N) al unui post de bilanț compară un flux de activitate (vânzări, aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul circulant, capitalul total, capitalul propriu) încredințate entității, indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul acesteia.
Tabel 3.13. – Durata în zile a unei rotații a unui post de bilanț
Sursa: proiecție proprie
Durata în zile a unei rotații (D), în relație inversă cu numărulde rotații, reflectă rapiditatea unei încasări (plăți).
Din cele două tabele, se desprind următoarele concluzii:
Numărul de rotații ale posturilor de bilanț au cunoscut modificări, având valori supraunitare, cu excepția activelor totale, și a capitalurilor proprii la care se înregistrează și durate de rotație ce depășesc 1 an.
Viteza de rotație a posturilor de bilanț înregistrează o accelerare, pe parcursul perioadei analizate, ceea ce înseamnă că numărul de rotații a crescut și durata unei rotații a scăzut.
Termenul de recuperare a creanțelor scade pe parcursul perioadei analziate de la 78 de zile la 57 de zile, lucru ce se apreciază pozitiv datorită încasării mai rapide a creanțelor clienți.
3.5. Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE, Rexp, Rbrut, Rnet), cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA).
De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor derentabilitae în două categorii: rate de marjă și rate de randament și rentabilitate.
Ratele de structură a activului și pasivului bilanțului, ratele de sinteză precum și ratele de rotație determinate prin analiza internă a bilanțului în direcție verticală, orizontală și combinată cu elemente ale contului de rezultat permit evaluarea performanțelor entității într-o viziune dinamică.
În final, diagnosticul financiar va permite evaluarea entității în funcție de rentabilitate și de gradul de risc aferent. Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) și în mărimi relative (prin rate).
A. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacității” entității în activitatea comercială, exprimând profitabilitatea acesteia.
B. Ratele de randament și de rentabilitate.
De exemplu, pe baza datelor din bilanț și contul de profit și pierdere analizate, s-au obținut următoarele rezultate ale ratelor de marjă, de randament și rentabilitate:
Tabel 3.14. – Calculul și analiza ratelor de marjă, de randament și de rentabilitate
Sursa: proiecție proprie
Din datele tabelului de mai sus se desprind următoarele concluzii: 1. Ratele de marjă privind exploatarea și activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut o sporire, cu excepția ratei marjei comerciale (R1), care s-a diminuat. Ele măsoară profitabilitatea entității în raport cu marja comercială, excedentul brut din exploatare, rezultatul din exploatare, capacitatea de autofinanțare și rezultatul net.
2. Ratele de randament economic al activelor s-au amplificat toate, în proporții diferite, după cum urmează:
Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)], a crescut cu 24,89 %, în 2013 față de anul 2012, și cu 582,72% în 2014 față de 2013, creșterea EBE fiind superioară creșterii activului economic.
Re2 (EBE/Activ brut) a crescut cu 22,82 % în 2013 și cu 224,68% în 2013 datorită creșterii mai rapide a EBE înraport cu activul brut.
Re3 (Rexp/Abrut) crescut cu 125,29 % în 2013 și cu 1250% în 2014 datorită cresterii rezultatului din exploatare mai rapide în comparatie cu creșterea activului brut.
3.6. Modelul Altman. Analiza riscului de faliment
Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA, fiind prima funcție – scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.
Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori, funcția-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) și are următoarea expresie:
Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5
Vulnerabilitatea entității în funcție de scor se apreciază astfel:
Tabel 3.15. – Situația entității în funcție de valoarea scorului
Sursa: proiecție proprie
Determinarea funcției – scor Z – model Altman:
1. R1 = Activ circulant /Activ total
2. R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total
3. R3 = Profit brut /Activ total
4. R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale
5. R5 = Cifra de afaceri /Activ total
6. Funcția – scor Z
Tabel 3.16. – Calculul ratelor incluse în funcția scor
Sursa: proiecție proprie
Pe baza valorilor obținute, s-a determinat valoarea funcției pentru fiecare an de analiză, după cum urmează:
Tabel 3.17. – Valorile funcției Scor Z pe parcursul perioadei analizate
Sursa: proiecție proprie
Valoarea scorului inferioară față de limita minimă de 2,675 plasează entitatea într-o situație financiară grea, precară inițial, anul 2014 marcând redresarea entității în ceea ce priveste solvabilitatea.
Pe această bază, entitatea estesolvabilă, fiind credibilă pentru bancher și cu riscul de faliment cvasi – inexistent. Aplicabilitatea acestei metode este, însă, relativ limitată întrucât cercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul american în perioada 1946 – 1965 și concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorită caracterului lor particular.
3.7. Fundamentarea deziciei economice pe baza analizei cheltuielilor totale și a principalelor categorii de cheltuieli
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra cheltuielior totale ale entității în următorul tabel este prezentată situația acestora pe parcursul celor 5 ani analizați:
Tabel 3.18 – Situația principalelor categorii de cheltuieli în perioada 2010-2014 la
S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
Sursa: proiecție proprie
Pe baza tabelului de mai sus, se vor analiza variațiile cheltuielilor în perioada 2010-2014:
Tabel 3.19- Variațiile principalelor categorii de cheltuieli și a cifrei de afaceri în perioada 2010-2014 la S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
Sursa: proiecție proprie
În perioada 2010-2011 s-au înregistrat următoarele evoluții:
Cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile au înregistrat o creștere de aproximativ 56.35 % ceea ce sugerează atât o posibilă creștere a producției cât și o eventuală creștere a cifrei de afaceri.
Alte cheltuieli materiale au crescut cu aproximativ 61 % tot datorită creșterii producției.
Alte cheltuieli externe(cu energia și apa) a înregistrat de asemenea o creștere în intervalul analizat de 87,59 % în 2011 față de 2010.
Cheltuieli privind mărfurile – acest indicator a păstrat de asemnea tendințele indicatorilor precedenți înregistrând o creștere de 85.85 % în 2010 față de 2011.
Salarii și indemnizații – angajările masive din anul 2011 au generat o creștere a cheltuielilor cu personalul de 73.14 %.
Cheltuieli cu asigurările și protecția socială – aceste cheltuieli fiind direct influențate de valoarea cheltuielilor salariale în anul 2011 față de anul 2010 aceste cheltuieli au înregistrat o creștere de aproximativ 63 %.
Cheltuieli cu amortizarea – datorită achizițiilor de noi mijloace fixe entitatea analizată în perioada 2011 față de înregistrat cheltuieli cu amortizarea de 1,821,772.14 RON în creștere cu aproximativ 110 %.
În perioada 2011-2012, ca în cazul perioadei precedente, entitatea analizată, S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L., fiind într-o continuă dezvoltare a efectuat noi investiții de mijloace fixe și a creat noi locuri de muncă angajând 43 de persoane. Toate aceste modificări au avut următorul impact asupra principalelor categorii de cheltuieli:
Cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile – în perioada analizată a avut loc o dublare a cheltuielilor cu materia primă și materialele consumabile datorită faptului că entitatea și-a extins portofoliul de clienți lucru ce a determinat o majorare a comenzilor.
Alte cheltuieli materiale – la fel ca în cazul cheltuielilor cu materia primă acestea au înregistrat o creștere de 95 %.
Alte cheltuieli externe (cu energia și apa) – cheltuielile cu utilitățile au înregistrat o majorare în anul 2012 față de 2010 de aproximativ 67 %.
Cheltuieli privind mărfurile – au înregistrat o creștere de 69 % în anul 2012 față de anul 2011 tot datorită creșterii vânzărilor și producției.
Salarii și indemnizații – entiatea fiind într-o continuă creștere personalul a crescut cu 43 de persoane ceea ce a generat o creștere de 81% a cheltuielilor.
Cheltuieli cu asigurările și protecția socială – la fel ca în cazul cheltuielilor salariale noile angajări au generat sporirea cheltuielilor cu asigurările și protecția socială, acestea fiind mai mari cu 93 % în anul 2012 față de anul 2011.
Cheltuieli cu amortizarea – au crescut în anul 2012 față de anul 2011 cu aproximativ 50 % datorită achizițiilor de mijloace fixe din timpul anului.
În intervalul 2012-2013 entiatatea analizată a continuat să facă noi angajări, noi achiziții de mijloace fixe pentru dezvoltarea capacității de producției, fapt care a determinat următoarele modificări în rândul cheltuielilor directe și indirecte:
Cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile au înregistrat o ușoară scădere de 0.40 %, scădere nesemnificativă în procesul de producție.
Alte cheltuieli materiale – au înregistrat o creștere de aproximativ 2 %, creștere puțin semnificativă.
Alte cheltuieli externe (cu energia și apa) – au înregistrat o ușoară creștere în perioada analizată de aproximativ 20 %.
Cheltuieli privind mărfurile – au crescut în 2013 față de 2012 cu aproximativ 18 puncte procentuale.
Salarii și indemnizații – majorarea personalului cu 35 de persoane a generat creșteri ale cheltuielilor salariale cu aproximativ 10 %.
Cheltuieli cu asigurările și protecția socială – datorită nolor angajări aceste cheltuieli s-au majorat cu aproximativ 3 %.
Cheltuieli cu amortizarea – au continuat să crească în comparație cu anul anterior cu aproximativ 33 % datorită achizițiilor de mijloace fixe efectuate în anul 2013.
Intervalul 2013-2014 a fost unul profitabil pentru S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L., generând o creștere a cifrei de afaceri de aproximativ 60 % cu următorul impact asupra cheltuielilor de exploatare:
Cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile – au înregistrat o creștere de 76 % în anul 2014 față de 2013.
Alte cheltuieli materiale – aceste cheltuieli au înregistrat o ușoară creștere de 6 % în anul 2014 față de anul 2013.
Alte cheltuieli externe (cu energia și apa) – au înregistrat o ușoară scădere în intervalul analizat de aproximativ 6 %.
Cheltuieli privind mărfurile – au înregistrat o scădere de aproximativ 25 % fapt ce a survenit din majorarea capacității de producție și implicit al costului de producție.
Salarii și indemnizații – entitatea analizată a angajat în 2014 față de 2013, 233 de persoane fapt ceea ce a generat o creștere de a cheltuielilor salariale de 30 %.
Cheltuieli cu asigurările și protecția socială – angajările efectuate de entitate au generat creșteri ale acestor cheltuieli cu aproximativ 38 % față de anul 2013.
Cheltuieli cu amortizarea – în această perioadă cheltuielile cu amortizarea au scăzut cu aproximativ 24 %, fapt datorat scoaterii din folosință a unor mijloace fixe care au ajuns la perioada de maturitate sau au fost declarate cu grad de uzură moral foarte ridicat.
Model de analiză pentru determinarea economiei sau depășirii cheltuielilor totale
Calculul economiei sau depășirii cheltuielilor totale se va efectua urmărind un model de analiză economico-financiară pe baza datelor din următorul tabel:
Tabel 3.20 – Tabel nr. Evoluția cheltuielilor totale și a cifrei de afaceri în perioada 2010-2014 la S.C. STABILUS ROMÂNIA S.R.L.
Sursa: proiecție proprie
Modelul de analiză a cheltuielilor totale pentru a determina economia sau depășirea este următorul:
Cht
Unde:
Cht→cheltuieli totale.
→nivelul cheltuielilor totale la 1000 lei cifră de afaceri utilizată.
Intervalul 2010-2011:
∆CA
∆CA 9,802,672.60 lei constanți
Cifra de afaceri în perioada analizată a înregistrat o creștere de aproximativ 70 % ceea ce a determinat o influență negativă din punct de vedere al cheltuielilor totale, acestea crescând cu 9,802,672.6 lei constanți.
∆
∆= −2,073,223.88 lei constanți
Nivelul cheltuielilor totale a înregistrat o scădere de aproximativ două milioane de lei, scădere datorată de majorarea cifrei de afaceri cu 70 %, cu toate că și cheltuielile totale au înregistrat o creștere în 2011 față de 2010 de 55 %, creșterea cheltuielilor fiind într-o măsură mai mică decât a cifrei de afaceri.
Verificare:
∆Cht =
= 9,802,672.60+(−2,073,223.88)
= 7,729,448.72 lei constanți
Ca o concluzie cheltuielile totale au înregistrat o depășire/creștere de aproximativ opt milioane de lei, lucru negativ pentru orice entitate însă creștere justificată de factorii care au influeențat-o.
Intervalul 2011-2012:
∆CA
∆CA18,333,821.26 lei constanți
Cifra de afaceri a înregistrat o creștere în 2012 față de anul 2011 de aproximativ 85% fapt ceea ce a determinat o influență negativă asupra cheltuielilor, cifra de afaceri contribuind la formarea cheltuielilor totale cu aproximativ 18 milioane de lei. Chiar dacă acestă creștere este considerată negativă din punct de vedere al cheltuielilor, este o creștere justificată deoarece orice sporire a vânzărilor generează cheltuieli mai mari față de perioada anterioară.
∆
=3,825,164.52 lei constanți
Nivelul cheltuielilor totale a înregistrat de asemenea o creștere de aproape 10 % ceea ce a contribuit la formarea cheltuielilor totale cu aproximativ patru milioane de lei.
Verificare:
∆Cht=
= 18,333,821.26 + 3,825,164.52
= 22,158,985.78 lei
În perioada analizată cheltuielile totale ale entității analizate au înregistrat o depășire de aproximativ 22 de milioane de lei datorită factorilor evidențiați mai sus.
Intervalul 2012-2013:
∆CA
∆CA = 3,683,468.88 lei constanți
Cifra de afaceri, ca în perioadele precedente s-a majorat, însă de data aceasta cu doar 8% fapt ceea ce a determinat la o contribuție a acesteia la formarea cheltuielilor totale cu aproximativ 4 milioane.
∆
∆= − 4,146,447.76 lei constanți
Datorită scăderii cheltuielilor toatale cu aprox 1 % nivelul cheltuielilor totale au avut o influență pozitivă asupra cheltuielilor totale, diminuându-le cu aproximativ 4 milioane.
Verificare:
∆Cht=
= 3,683,468.88+ (−4,146,447.76)
= 462,978.89 lei constanți
În concluzie, în perioada 2012-2013, s-a înregistrat o economie la cheltuielile totale de 462,978.89 de RON.
Intervalul 2013-2014: ∆CA
∆CA= 26,821,223.25 lei constanți
Cifra de afaceri, păstrând modelul aniilor anteriori, a înregistrat o creștere de 62% fapt ceea ce a contribuit în mod negativ asupra cheltuielilor totale, acestea crescând cu aproximativ 27 de milioane.
∆
∆= −4,467,283.37 lei constanți
Nivelul cheluielilor totale, datorită scăderii de aproximativ 7%, a reușit să influențeze în mod pozitiv cheltuielile totale diminuandu-le cu 4,467,283.37 lei.
Verificare:
∆Cht = 4,467,283.37
= 26,821,223.25 + (−4,146,447.76)
= 22,353,939.88 lei constanți
În perioada analizată 2013-2014 s-a înregistrat o depășire a cheltuielilor toatale de aproximativ 22 de milioane de lei.
3.7. Aplicație informatică pentru determinarea riscului de faliment cu ajutorul funcției Scor Z
Pentru crearea aplicației s-a uitlizat limbajul de programare C#, în mediul Visual Studio. În scrierea programului se oferă asistență (ajutorul contextual) iar compilarea programului se realizează cu ajutorul opțiunii Build Solution (F6) din meniul Build. Posibilele erori de compilare sunt listate în fereastra Error List. Rularea programului se poate realiza în mai multe moduri:
rapid fără asistență de depanare (Start Without Debugging sau Shift+F5)
rapid cu asistență de depanare (Start Debugging sau F5)
rulare pas cu pas (Step Into sau F11 și Step Over sau F12 )
rulare rapidă până la linia marcată ca punct de întrerupere (Toggle Breakpoint sau F9 pe linia respectivă și apoi Start Debugging sau F5).
Toate opțiunile de rulare și depanare segăsesc în meniul Debug.
Variabilele folosite în calcularea funcției Scor Z, au fost definite după cum urmează:
1. R1 = Activ circulant /Activ total
2. R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total
3. R3 = Profit brut /Activ total
4. R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale
5. R5 = Cifra de afaceri /Activ total
6. Funcția – scor Z
Definirea variabilelor în program a fost făcută astfel:
//definire variabile
double Z;
double R1;
double R2;
double R3;
double R4;
double R5;
double activCirculant;
double activTotal;
double profitReinvestit;
double profitBrut;
double capitalPropriu;
double datoriiTotale;
double cifraAfaceri;
// Condiția de ieșire din aplicație în cazul în care nu au fost completate toate câmpurile
if (
(string.IsNullOrEmpty(ACirculant.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(ATotal.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(PReinvestit.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(PBrut.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(capPropriu.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(datoriiT.Text))
|| (string.IsNullOrEmpty(cAfaceri.Text))
)
{
MessageBox.Show("Eroare!Nu au fost completate toate campurile!");
//Textbox mesaj eroare in cazul in care nu au fost completate toate campurile
System.Windows.Forms.Application.Exit();
//Iesire apicaltie in caz de eroare }
Else
// Programul va rula conform următoarelor reguli
{
//R1
activCirculant = double.Parse(ACirculant.Text);
activTotal = double.Parse(ATotal.Text);
R1 = activCirculant / activTotal;
//R2
profitReinvestit = double.Parse(PReinvestit.Text);
R2 = profitReinvestit / activTotal;
//R3
profitBrut = double.Parse(PBrut.Text);
R3 = profitBrut / activTotal;
//R4
capitalPropriu = double.Parse(capPropriu.Text);
datoriiTotale = double.Parse(datoriiT.Text);
R4 = capitalPropriu / datoriiTotale;
//R5
cifraAfaceri = double.Parse(cAfaceri.Text);
R5 = cifraAfaceri / activTotal;
Z = 1.2 * R1 + 1.4 * R2 + 3.3 * R3 + 0.6 * R4 + 0.999 * R5;
//după calulul funcției s-au pus condițiile în ceea ce privește limitele acesteia
if (Z > 2.675)
{
MessageBox.Show("Situatia entitatii buna; Risc Faliment inexistent");
}
else if (Z > 1.81 && Z < 2.675)
{
MessageBox.Show("Situatia entitatii precara; Risc de faliment nedeterminat");
}
else if (Z < 1.81)
{
MessageBox.Show("Situatia entitatii grea; Risc de faliment iminent");
}
else { MessageBox.Show("Eroare!! Valorile sunt introduse gresit. Va rugam reincercati!"); }
}
}
În continuare se va afișa modul în care a fost creată aplicația:
Fig. 3.3. – Crearea aplicației în Visual C#
Fig. 3.4 – Crearea design-ului aplicatiei
Fig. 3.5. – Inserarea butonului necesar calculării funcției
Fig. 3.7. – Afișarea butonului
Fig. 3.8. – Inserare TextBox
Fig. 3.9 – Afișare TextBox
Fig. 3.10. – Insert Label
Fig. 3.11. – Afișare Label
Fig. 3.12 – Design-ul final al aplicației
Fig. 3.13 – Rularea aplicației și afișarea rezultatului conform datelor introduse
CONTRIBUȚII PERSONALE
Rezultatele cercetării atât teoretice, dar mai ales empirice, reprezintă contribuții personale la îmbogățirea cunoașterii legăturii dintre contabilitate și analiza financiară, aceste contribuții putând fi sintetizate astfel:
S-a demonstrat că informația contabilă este un factor cheie în analiză, prezentarea și sintetizarea informației contabile fiind determinante în înțelegerea și interpretarea rezultatelor de diverși utilizatori.
S-au prezentat și sintetizat caracteristicile bilanțului, privit ca principală sursă informațională în procesul decisional. Pornind de la legatura dintre contabilitate și analiza financiară, s-au evidențiat necesitatea întocmirii unui bilanț suport al analizei, plecând de la bulanțul contabil clasic, în vederea anticipării nevoilor de finanțare și a capacității entității de a atrage noi investitori, evaluării globale a solvabilității, a capacității entității de a-și onora angajamentele financiare scadente.
S-a studiat procesul de normalizare a contabilității românești la directivele europene și la standardele internaționale de contabilitate, precum și impactul evoluției contabilității asupra analizei financiare. Dezvoltarea sistemului contabil a fost impusă de cerința ca societățile comerciale românești să poată stabili relații mai strânse cu partenerii interni și externi, iar informațiile furnizate de contabilitate să satisfacă cerințele tuturor utilizatorilor.
Studiul teoretic și cercetarea aplicativă au permis verificarea și validarea rezultatelor printr-o metodologie specifică, bazata preponderent pe metoda ratelor, metoda ABC, metoda scorurilor, metoda substituirilor în lanț, urmărindu-se pe o perioadă de 5 ani, evoluțiile indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, echilibru financiar
S-a considerat de asemena că fundamentarea deciziei economice se poate baza și pe studiul cheltuielilor totale ale entității, a mutațiilor ce au loc în structura lor, motiv pentru care analiza acestora a fost inclusă în cercetare.
S-a considerat esențială perfecționarea analizei prin informatizarea acesteia, motiv pentru care a fost creeată o aplicație informatică în vederea determinării riscului de faliment potrivit funcției Scor Z, prima funcție care a permis anticiparea a 75% din falimente, cu 2 ani înaintea producerii lor
Este evident faptul că prin prezenta lucrare nu s-a dat răspuns la toate aspectele cu care se confruntă cu care se confruntă entitatea în ceea ce privește anticiparea nevoilor sale de finanțare sau a capacității acesteia de a creea valoare adăugată, acest proces fiind într-o permanentă schimbare în funcție de numeroși factori care impun o perfecționare continuă a tehnicilor și procedeelor folosite în analiză.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Scopul cercetării teoretice, dar mai ales a celei practice este de a furniza concluzii pertinente care să ducă la îmbunătățirea gradului de relevanță, acuratețe și înțelegere a informațiilor conținute de situațiile financiare pentru a fi utilizate de analiștii financiari.
Situațiile financiare sunt cele care fac legătura dintre producătorul și utilizatorul de informație contabilă și au un rol important în susținerea procesului de fundamentare a deciziilor în cadrul unei entități. Acestea cuprind documentele care stau la baza analizei financiare în formulare unor aprecieri asupra situației financiare, a performanțelor entității, în
identificarea punctelor tari și a celor slabe.
În contextul actual al integrării României în UE este necesară o transparență a informațiilor contabile, iar managerii au nevoie de informații relevante, credibile, clare, oportune și comparabile internațional pentru a-și fundamenta deciziile.
În prezenta lucrare, s-a realizat o cercetare teoretică și aplicată, a bilanțului ca sursă informațională de bază în stabilirea poziției financiare, cercetarea fiind una complexă deoarece, în ideile expuse asupra problematicii indicatorilor studiați s-a ținut cont de contextul normalizării contabile internaționale.
Lucrarea de față a urmărit evidențierea utilității informațiilor de sinteză ale contabilității conținute în situațiile financiare anuale pentru analiza financiară și pentru fundamentarea deciziilor manageriale strategice.
Rezultatele cercetării sunt următoarele:
Structura activului reflectă proporția de peste 50 % a activelor circulante care depășesc activele imobilizate, în toți cei 5 ani de referință, rata activelor circulante fiind în general ridicată la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri și foarte scăzută în sfera serviciilor.
Rata imobilizărilor corporale destul de ridicată în ponderea activelor este determinată, în primul rând, de natura activității entității STABILUS, activitate ce solicită o puternică dotare tehnică, echipamente importante ca volum și costisitoare
În ceea ce privește rata autonomiei financiare globale, se observă o evoluție pozitivă pe parcursul perioadei de analiză, entitatea apropiindu-se cât mai mult de valoarea recomandată ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar (33%).
Rata de îndatorare globală scade pe parcursul perioadei analizate, ajungând la o valoare mai mică de 66% în anul 2014, ceea ce demonstrează că entitatea dispune încă de capacitate de îndatorare.
În cazul levierului financiar entitatea înregistrează valori supraunitare pe toată perioada analizată, o valoare supraunitara însemnand un grad de indatorare ridicat, datoriile depășind de fiecare dată valoarea capitalurilor proprii.
În urma calculelor efectuate fondul de rulment net global negativ în primii 4 ani analizați, anul 2014 fiind singurul în care entitatea înregistrează o valoare pozitivă a indicatorului, ca urmare a creșterii mai rapide a resurselor stabile față de utilizările stabile (229,11 >107,27) și a activului circulant comparativ cu datoriile (161,03>95,39). Valoarea pozitivă a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic și de trezorerie rămasă nefinanțată de resursele ciclice și de trezorerie, ceea ce arată că entitatea are lichidități pentru a-și finanța necesarul de exploatare.
Necesarul de fond de rulment total negativ reflectă un excedent de resurse curente, ca urmare a creșterii vitezei de rotație a activelor curente, concomitent cu existența unor datorii exigibile în condiții avantajoase pentru entitate. De asemenea, o valoare negativă poate semnala existența unor situații de nerespectare a termenelor da stingere a datoriilor pe termen scurt.
Necesarul net în afara exploatării (NFRAE) este > 0, datoriile fiind inferioare activelor circulante din afara exploatării.
Necesarul de fond de rulment din exploatare, reflectă decalajele între vânzări și încasări, respectiv, între cumpărări și plăți. In urma calculelor a rezultat o valoare negativă a indicatorului, fapt ce demonstrează că datoriile din exploatare sunt superioare activelor din exploatare
Trezoreria netă înregistrează valori pozitive, reprezentând suma rămasă după ce fondul de rulment finanțează în totalitate nevoia de fond de rulment.
În baza calculelor efectuate pentru determinarea riscului de faliment pe durata celor 5 ani, se afirmă că entitatea se plasează într-o situație financiară grea, precară, în primii 4 ani de analiză, anul 2014 marcând redresarea entității în ceea ce priveste solvabilitatea. Pe această bază, se menționează că în ultimul an, entitatea este solvabilă, fiind credibilă pentru bancheri și cu riscul de faliment cvasi – inexistent.
Se recomandă:
optimizarea stocurilor având în vedere proporția destul de mare a acestora, cu consecințele de rigoare (cheltuieli de stocare ridicate, imobilizarea disponibilităților în stocuri);
încasarea creanțelor de la clienți și achitarea furnizorilor, aceștia fiind partenerii cei mai importanți din imediata apropiere a firmei, o politică corectă față de aceștia având consecințe favorabile;
asigurarea unei structuri financiare bune (din puntul de vedere al lichidității, solvabilității, stabilității), pentru a evita eventualele riscuri de pe piață.
În concluzie putem afirma cu certitudine că entitatea se află într-un continuu proces de redresare economică, salvarea sa implicând restabilirea echilibrelor financiare și gestionarea trezoreriei în perioada imediat următoare, astfel încât să se asigure echilibrul financiar și finanțarea dezvoltării entității.
BIBLIOGRAFIE
Drumea, C. Analiza economico-financiară a firmei, ed.Universității Trnasilvania Brașov,2009
Epuran M., Băbăiță V., Imbrescu C., Teoria contabilității, Ed. Economică, București, 2004
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, vol.I, ed. a II- a, rev., Ed. Economică,2007
Jianu I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii – O abordare din prisma Standardelor Internaționale de Raportare Finaciară. Ed. CECCAR, 2007
Lefter, C.(coordonator), Brătucu, G., Bălășescu, M., Chițu, I., Răuță, C., Tecău, A. – Marketing, vol.2, ed. Universității Transilvania, Brașov, 2006
Lungu C. I., Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Ed. CECCAR 2007
Niculescu M., Diagnostic global strategic, Vol. 2, Ed. Economică, 2003
PĂTRAȘCU L., Bilanțul contabil și alte rapoarte financiare, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2010
Petrescu S., Analiză financiară aprofundată, suport de curs, FEAA, Iași, 2006
Popa (Lezeu) D.,Mester Cornelia, Analiză economico-financiară, elemente teoretice și aplicații practice, Ed.Universității din Oradea, 2006
Robu Vasile, Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică, București, 2014;
Willi Păvăloaia, Analiza economico-financiară, Ed.Economică, București 2010
Standardele internationale de Contabilitate, Ed. Economică, 2002
Dumitru C.G., Utilitatea diferitelor tipuri de bilanț folosite în analiza economico- financiară, Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, noiembrie 2014
Situațiile fianciare întocmite de S.C. Stabilus S.R.L.
http://www.mf.gov.md/common/actnorm/contabil/standartraport/Prima_parte_a_standardelor_de_la_pag._1-378_.pdf
http://www.cig.ase.ro/prof/stbunea/resurse/IFRS%20romana.pdf
http://www.mf.gov.md/common/actnorm/contabil/standartraport/Prima_parte_a_standardelor_de_la_pag._1-378_.pdf
www.biboteca-digitala.ase.ro/biblioteca
www.stabilus.co
ANEXE
Bilanț contabil
Contul de profit si pierdere
BIBLIOGRAFIE
Drumea, C. Analiza economico-financiară a firmei, ed.Universității Trnasilvania Brașov,2009
Epuran M., Băbăiță V., Imbrescu C., Teoria contabilității, Ed. Economică, București, 2004
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, vol.I, ed. a II- a, rev., Ed. Economică,2007
Jianu I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii – O abordare din prisma Standardelor Internaționale de Raportare Finaciară. Ed. CECCAR, 2007
Lefter, C.(coordonator), Brătucu, G., Bălășescu, M., Chițu, I., Răuță, C., Tecău, A. – Marketing, vol.2, ed. Universității Transilvania, Brașov, 2006
Lungu C. I., Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Ed. CECCAR 2007
Niculescu M., Diagnostic global strategic, Vol. 2, Ed. Economică, 2003
PĂTRAȘCU L., Bilanțul contabil și alte rapoarte financiare, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2010
Petrescu S., Analiză financiară aprofundată, suport de curs, FEAA, Iași, 2006
Popa (Lezeu) D.,Mester Cornelia, Analiză economico-financiară, elemente teoretice și aplicații practice, Ed.Universității din Oradea, 2006
Robu Vasile, Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică, București, 2014;
Willi Păvăloaia, Analiza economico-financiară, Ed.Economică, București 2010
Standardele internationale de Contabilitate, Ed. Economică, 2002
Dumitru C.G., Utilitatea diferitelor tipuri de bilanț folosite în analiza economico- financiară, Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, noiembrie 2014
Situațiile fianciare întocmite de S.C. Stabilus S.R.L.
http://www.mf.gov.md/common/actnorm/contabil/standartraport/Prima_parte_a_standardelor_de_la_pag._1-378_.pdf
http://www.cig.ase.ro/prof/stbunea/resurse/IFRS%20romana.pdf
http://www.mf.gov.md/common/actnorm/contabil/standartraport/Prima_parte_a_standardelor_de_la_pag._1-378_.pdf
www.biboteca-digitala.ase.ro/biblioteca
www.stabilus.c
ANEXE
Bilanț contabil
Contul de profit si pierdere
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Pozitiei Financiare a S.c. Stabilus Romania S.r.l (ID: 136049)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.