Analiza Potentialului Turistic Natural Si Antropic AL Zonei Vaii Lotrului Voineasa

Economie

Analiza Potentialului Turistic Natural Si Antropic AL Zonei Vaii Lotrului Voineasa

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.Continutul si particularitatile turismului montan

1.1..Evoluția turismului montan și relația cu celelalte forme de turism

1.2.Principalii factori de influență ai cererii pentru turismul montan

1.3. Potențialul turistic montan al României

CAPITOLUL II. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC NATURAL SI ANTROPIC AL ZONEI VAII LOTRULUI -VOINEASA

2.1. Așezare geografică și limite

2.2.Resurse naturale și antropice

2.3 Trasee turistice in zona

2.4 Motivatia turistica

2.5. Analiza circulatiei turistice in zona

CAPITOLUL III. STRATEGII DE PROMOVARE ȘI DEZVOLTARE A TURISMULUI IN ZONA VAII LOTRULUI –VOINEASA

3.1. Analiza bazei tehnico-materiale a turismului in zona Voineasa

3.2. Strategii de dezvoltare a turismului in zona

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Turismul constituie unul din motoarele de bază ale uriașei economii mondiale. Turismul modelează lumea și privirile oamenilor sub diferite moduri: de la „consum vizual colectiv”, cum îl numește sociologul John Urry, până la stabilirea unei relații personale cu locul vizitat; de la turism de masă, atent planificat și drămuit prin intermediul agențiilor turistice, până la turism alternativ, ce poate cunoaște multiple fațete.

În larga paletă a formelor de turism, turismul montan deține un loc aparte; muntele a reprezentat din totdeauna o destinație preferată pentru refacere, odihnă, aventură sau alte nevoi socio-culturale, fiind în același timp un simbol al spiritualității multor popoare. O dată cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui într-o mișcare de masă, muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorită numeroaselor condiții pe care le oferă pentru desfășurarea unei activități economice cu rezultate benefice.

În ciuda tuturor acestor aspecte, turismul montan românesc are reale șanse de revigorare, putând deveni un element dinamizator al întregii economii naționale, în condițiile în care el va face obiectul unei strategii unitare, coerente și realiste, stabilite la nivel macroeconomic pe baza urmăririi unor obiective de dezvoltare durabilă și eficientă a turismului.

În județul Vâlcea se pot delimita 4 zone mari de interes turistic deja consacrate, respectiv : "turismul montan"; "stațiunile balneoclimaterice", "turismul cultural și monarhal" și în sfârșit "agroturismul". Acestora le putem adăuga încă o destinație turistică și anume "turismul sportiv și de agrement" (vânătoarea și pescuitul).

Zona montană, reprezentând 1/3 din suprafața județului, oferă atracții deosebite : chei, cascade, peșteri, peste 80 de trasee marcate și întreținute, posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului și vânătorii sportive, precum și numeroase puncte belvedere. Turismul montan beneficiază de condiții deosebite de cazare și petrecere a vacanțelor în special in zonele Voineasa și Vidra.

In ultimii ani se remarcă o tendință de accentuare a laturii ecologice și socio-economice a turismului, prestatorii de servicii și operatorii din domeniu fiind din ce în ce mai preocupați de îmbinarea unei oferte de servicii atractivă și competitivă cu măsuri de protejare și conservare a mediului înconjurător și a comunităților socio-culturale.

Astfel, sporirea exigențelor privind organizarea mai sistematică și mai eficientă a teritoriului a condus la o evoluție a conceptelor de planificare și amenajare turistică, urmărindu-se valorificarea optimă a resurselor turistice și desfășurarea unei activități de turism durabil, care să crească valoarea și atractivitatea spațiului turistic.

În vederea eficientizării și valorificării superioare a resurselor naturale și antropice, amenajarea turistică a teritoriului trebuie realizată prin respectarea unor principii de planificare. Acestea trebuie să contribuie la obținerea unui echilibru între, pe de o parte,un turism modern, competitiv,cu o ofertă diversificată, capabil să satisfacă pe deplin motivațiile turiștilor și, pe de altă parte, implicațiile pe care această activitate le va avea asupra mediului natural și asupra comunităților locale.

Experiența de până acum a demonstrat că potențialul turistic și antropic al unui teritoriu, deși reprezintă elementul primordial în dezvoltarea activității de turism, nu poate genera fenomenul turistic în lipsa unor servicii specifice, care să conducă la materializarea potențialului în produse turistice oferite consumatorilor. Lipsa acestor servicii sau insuficienta lor dezvoltare, precum și neglijarea strategiilor de marketing și promovare a destinațiilor turistice, sunt principalele cauze ale nivelului scăzut de valorificare a resurselor turistice ale țării noastre, dovadă fiind faptul că puțini turiști dețin informații despre locații mai puțin cunoscute.

kkkkkkk

Datorită acestor considerente, în lucrarea de față doresc să prezint o destinație care dispune de un potențial natural și antropic de o mare valoare, precum și o serie de propuneri de dezvoltare și valorificare a acesteia. Un alt motiv ar fi faptul că, deoarece în această zonă situația economică este nefavorabila, avand in vedere cresterea somajului( cazul Oltchim si altele), consider că desfășurarea unei activități de turism eficiente, cu o ofertă de servicii la un nivel calitativ ridicat, ar stimula dezvoltarea economică și socială a întregii zone.

CAPITOLUL I. CONTINUTUL SI PARTICULARITATILE

TURISMULUI MONTAN

Turismul montan deține un loc aparte; muntele a reprezentat dintotdeauna o destinație preferată pentru refacere, odihnă, aventură sau alte nevoi socio – culturale. În același timp, zona montană a atras atenția investitorilor și organizatorilor de turism, datorită oportunităților oferite pentru dezvoltarea unei activități turistice eficiente.

1.1. Evoluția turismului montan și relația cu celelalte forme de turism

Odată cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui într-o mișcare de masă, muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorită numeroaselor condiții pe care le oferă pentru desfașurarea unei activități economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltării turismului montan în plan economic și social, deși uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante. Rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare, și când spunem acest lucru, ne gândim atât la localizarea spațială a ofertei, cât și la cerere. Difuziunea turismului montan în plan social și extinderea amenajărilor masivelor montane sunt practic cele două fenomene principale și interdependente care constituie esența evoluției turismului montan.

Pentru a se putea determina liniile direcționale ale promovării diferitelor forme de turism, și relațiile lor cu turismul montan, trebuie să se țină seama și de interferențele dintre ele.

Una dintre cele mai importante interferențe ale turismului montan ar fi cea cu turismul cultural, datorită scopului principal al călătoriei care ar putea fi în sezonul de vară de drumeție însă în același timp pot fi vizitate diferite vestigii istorice, de artă, monumente, obiecte religioase, precum și alte civilizații, această formă de turism putând fi practicată și independent de turismul montan.

În ceea ce privește strategia dezvoltării turismului montan aceasta are loc prin anumite obiective ca: extinderea amenajărilor turistice, a gradului de echipare turistică a zonei montane; creșterea fluxurilor turistice interne și internaționale; creșterea eficienței economice a activității turistice în zona montană; promovarea unui turism montan de calitate, competitiv pe piața europeană; îmbunătățirea condițiilor de trai ale locuitorilor zonei montane.

Turismul montan are o legătură strânsă cu toate formele turismului,

dând astfel naștere la diferite combinații (de exemplu: turism de vară și de iarnă).

Dezvoltarea durabilă trebuie să găsească noi soluții, modele de dezvoltare alternative, tehnici nepoluante, capabile să înlocuiască modelele de producție și de consum actuale, care, prin efectele lor contribuie, într-o măsură mai mare sau mai mică, la distrugerea echilibrelor geochimice ale planetei.

În conceptul general al dezvoltării durabile se încadrează și conceptul de turism durabil legat de procesul de creștere a populației, a nivelului de trai a acestuia și de capacitatea de suport a mediului natural. Ideea de capacitate de suport a fost utilizată în dezvoltarea problemei de planificare în turism.

După cum reiese și din această definiție, calitatea activității turistice este influențată direct de calitatea mediului; de aceea , obiectivele de natură ecologică nu trebuie omise în nici o strategie de realizare a unui turism durabil .

1.2. Principalii factori de influență ai cererii pentru turismul montan

Veniturile au, fără îndoială, o puternică influență asupra cererii în turismul montan, praticarea sporturilor de iarnă fiind considerată o formă scumpă de petrecere a vacanței. Creșterea nivelului de trai în timp a făcut posibilă participarea la activitățile turistice montane a tot mai multor persoane.

Accesibilitatea este un factor deosebit în dezvoltarea turismului montan, de aceea infrastructura a jucat și joacă un rol hotărâtor. Din totdeauna, descoperirea și valorificarea siturilor montane au depins de accesibilitatea lor, aceasta a limitat atât alegerea de către turiști a destinațiilor montane, cât și posibilitatea amenajării turistice. Dezvoltarea infrastructurii a influențat direct costul și durata transportului, doi factori decisivi în alegerea destinației de vacanță.

Dezvoltarea ofertei turistice montane a condiționat, de asemenea, creșterea cererii. Aceasta s-a realizat practic pe două căi: prin extinderea în jurul siturilor inițiale și prin amenajarea unui număr mare de alte stațiuni montane, după modele similare.

Practicarea sporturilor de iarnă a fost susținută însă și de progresul tehnic manifestat prin îmbunătățirea permanentă, prin creșterea performanțelor instalațiilor de transport pe cablu, dar și de dezvoltarea ramurilor industriale producătoare de material sportive.

Factorii de natură socio-demografică joacă un rol esențial în evoluția cererii turistice montane. Creșterea demografică, precum și a nivelului de trai au contribuit și ele la sporirea numărului de turiști în zona montană.

Nivelul general de instruire influențează și alegerea destinațiilor de vacanță; exigențele tot mai ridicate în ceea ce privește calitatea prestațiilor, manifestate de categoriile sociale superioare provin din transferarea obiceiurilor urbane de consum pe durata vacanțelor.

Evoluția unor factori de natură psihologică – cum ar fi moda, nevoile – a determinat schimbări importante în mărimea și structura cererii turistice montane. Se poate afirma că moda a influențat puternic alegerea destinației montane, practicarea anumitor activități în zona montană sau obiceiul de a schia.

Activitatea turistică a fost marcată și de evoluțiile socio-culturale, sub aspectul creșterii în intensitate și în frecvență a nevoilor umane superioare. Operatorii din turismul montan au fost nevoiți să țină cont de emotivitatea crescânda a clienților, venind în întâmpinarea lor cu o varietate de forme de agrement, cu servicii tot mai diversificate care să satisfacă nu doar nevoile de bază ci și pe cele de autorealizare, automulțumire spirituală și recunoaștere a unui anumit statut social, dobândit ca urmare a consumului turistic în zona montană (alpinismul, schiul alpin, escalada, sporturile extreme pot conferi individului un înalt statut social).

Factorii de ordin politic trebuie avuți și ei în vedere: de excă – cum ar fi moda, nevoile – a determinat schimbări importante în mărimea și structura cererii turistice montane. Se poate afirma că moda a influențat puternic alegerea destinației montane, practicarea anumitor activități în zona montană sau obiceiul de a schia.

Activitatea turistică a fost marcată și de evoluțiile socio-culturale, sub aspectul creșterii în intensitate și în frecvență a nevoilor umane superioare. Operatorii din turismul montan au fost nevoiți să țină cont de emotivitatea crescânda a clienților, venind în întâmpinarea lor cu o varietate de forme de agrement, cu servicii tot mai diversificate care să satisfacă nu doar nevoile de bază ci și pe cele de autorealizare, automulțumire spirituală și recunoaștere a unui anumit statut social, dobândit ca urmare a consumului turistic în zona montană (alpinismul, schiul alpin, escalada, sporturile extreme pot conferi individului un înalt statut social).

Factorii de ordin politic trebuie avuți și ei în vedere: de exemplu în România, frontierele puțin permeabile au accentuat, în trecut, concentrarea fluxurilor naționale în zonele montane interne.

O puternică influența au manifestat-o și organizarea a numeroase concursuri sportive de iarnă și puternica lor mediatizare – Olimpiade, Cupe Mondiale, Universiade și multe alte concursuri de mai mică anvergură.

Un factor aparte, care manifestă o importantă influență asupra cererii turistice montane este reprezentat, în mare măsură, de motivația turistică.

Având la bază criterii ale diverșilor specialiști în marketing se poate structura o clasificare a motivațiilor turistice de vacanță în zonele montane:

a. Motivația de evadare din mediul de reședință, considerat ca fiind generator de stres și de constrângeri sociale, profesionale, familiale etc. Aerul proaspăt de munte, precum și peisajul inedit al stațiunilor montane pot reprezenta motive care să-i determine pe turiști să opteze pentru practicarea turismului montan;

b. Motivația de relaxare ce poate acoperi necesitatea de recuperare fizică, sub forma turismului de sănătate, și/sau de recuperare psihică pentru eliminarea oboselii și stresului. Oamenii sunt dornici să iasă, uneori , din sfera cotidianului, să respire aerul proaspăt specific muntelui și să admire verdele reconfortant al pădurii, frumusețea muntelui, să se poate bucura de practicarea sporturilor specifice domeniului montan;

c. Motivația ludică provine din necesitatea de refugiu sau regresia în copilărie, perioadă lipsită de griji și responsabilități, și transpusă pe plan turistic în excursiile la munte, practicarea sporturilor montane;

d. Motivația familială provine din nevoia de întărire a legăturilor între membrii familiei. Timpul insuficient pentru desfășurarea unor activități comune sau pentru cultivarea relației între părinți și copii slăbește legăturile care în mod firesc, ar trebui să existe între membrii unor familii. Petrecerea vacanței împreună cu familia la munte, călătoriile în familie favorizează întărirea legăturilor familiale;

e. Interacțiunea socială. În absența normelor convenționale, vacanța în zonele montane reprezintă pentru turiști una din posibilitățile de a stabili relații cu reprezentanți ai diferitelor clase sociale cu care au în comun motivații, preocupări sau hobby-uri legate de practicarea sporturilor de iarnă și cu care în condițiile existenței cotidiene nu ar fi putut interacționa;

f. Oportunitatea sexuală. Acest tip de motivație reprezintă un caz particular al interacțiunii sociale. Ea poate fi implicită sau explicită, cu substrat romantic sau fizic. Ea reprezintă o altă variantă a acelei motivații ce decurge din necesitatea evadării din normele și constrângerile vieții de zi cu zi ;

g. Motivația educațională. Actul călătoriei presupune ocazia de a cunoaște noi teritorii, peisaje insolite, stabilirea de contacte și schimb de idei cu oamenii aparținând unor culturi diferite. Începând cu pregătirea călătoriei (informații despre climă, istorie, obiective turistice, trasee montane, pârtii de schi etc.) și continuând cu informațiile și experiența acumulate pe parcursul consumului turistic se poate concluziona că actul turistic este generat și însoțit de un act educațional.

h. Auto-regăsirea. Pe parcursul unei călătorii turistice la munte indivizii au nu numai posibilitatea de a cunoaște noi teritorii și oameni, ci și de a descoperi trăsături, disponibilități și reacții proprii necunoscute până atunci. Destinațiile montane cu o încărcătură spirituală sau cele cu o frumusețe peisagistică deosebită creează vizitatorilor sentimentul de împlinire, de încărcare cu energie, de regăsire spirituală sau chiar de modificare a unor concepții de viață ;

i. Activarea onirică. Pentru mulți turiști vacanța reprezintă realizarea unui vis pe care l-au imaginat cu mult timp înainte și pentru care au făcut economii o lungă perioadă de timp.

Aceștia sunt cei mai importanți factori care și-au pus amprenta asupra evoluției cererii turistice în zonele montane. Intensitatea influenței lor a fost diferită de la o țară la alta sau de la o perioadă la alta și este foarte dificil de măsurat. Pot fi apreciate însă rezultatele acestei influențe, reflectate în dinamica cererii în turismul montan.

1.3. Potențialul turistic montan al României

În țara noastră, oferta turistică prezintă unele trăsături specifice, conferite atât de particularitățile fizico-geografice ale Carpaților care îi diferențiază de alte lanțuri montane europene, cât și de contextul economic și social în care s-a situat valorificarea lor turistică. Astfel, principala trăsătură a ofertei montane românești pare să fie discrepanța între valoarea și atractivitatea potențialului turistic și gradul actual de valorificare, cu minusuri cantitative și mai ales calitative.

Configurația variată a teritorului României, cadrul natural complex și armonios structurat fac ca acestă țară să dețină un potențial turistic deosebit de valoros, ca premisă a dezvoltării unei activități turistice eficiente. Zona montană, una din cele trei componente definitorii ale structurii peisagistice (alături de fluviul Dunărea și de Marea Neagră, cu fâșia de litoral), contribuie într-o foarte mare măsură la această diversitate și complexitate a potențialului turistic al României.

Ocupând circa o treime din suprafața țării (66700kmp), munții Carpați adăpostesc o largă paletă de atracții turistice, multe din ele originale sau deosebit de valoroase. Făcând parte din sistemul alpino-carpato-balcanic, munții Carpați prezintă o serie de caracteristici proprii, care îi diferențiaza de Munții Alpi și de Munții Balcani, atât sub aspect geografico-morfologic, cât și din punct de vedere al activității turistice.

Altitudinile maxime depășesc 2500 m doar în masivele Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat, înălțimea medie atinge 1000 m. Lățimea maximă a arcului Carpatic este de 160 km în grupa de nord a Carpaților Orientali, între Baia Mare și Cacica, iar cea minimă de circa 35 km în Munții Făgăraș, între Victoria (la N) și Nucșoara (la S). O notă specifică o oferă marea întindere a podișurilor de culme, la 1000-2000m altitudine, precum și frecvența depresiunilor și a văilor intracarpatice (circa 1/3 din masa carpatică). Toate acestea, alături de poziționarea în centrul țării, conferă lanțului carpatic o largă accesibilitate dinspre toate colțurile țării, în toate direcțiile și până în interiorul masivelor muntoase.

Potențialul turistic natural al munților Carpați

Potențialul turistic natural rezultă din îmbinarea armonioasă a totalității componentelor sale, cum ar fi: un relief variat, constituit din alternanța culmilor cu văile intramontane, suport al tuturor activităților turistice; modificarea elementelor climatice conform cu altitudinea; distribuția rețelei de izvoare, râuri și lacuri; varietatea și repartiția învelișului vegetal armonios îmbinat cu bogăția faunistică și piscicolă. Acesta are și un rol principal în dezvoltarea turismului și înregistrează o mare varietate și complexitate, dată de diversitatea componentelor cadrului natural, ca: atracțiile turistice și resursele potențiale.

Carpații României concentrează un potențial turistic natural bogat, dat de structura geologică, de diferențele de altitudine, de complexitatea proceselor morfologice, precum și de influența pe care o exercită relieful asupra celorlalte compenente naturale (climă, hidrografie, vegetație, faună).

Relieful specific, diferențiat ușor în cele trei ramuri, conferă atractivitatea prin prezența peisajelor alpine, situate la înălțimi de peste 2000 m, cu pajiști întinse pe platourile munților Godeanu, Țarcu, Șureanu, Cindrel, Lotru, Parâng, Bucegi, Rodnei, sau a peisajelor cu relief glaciar, impunător prin grandoarea formelor sale. Peisajul carstic se remarcă prin spectaculozitate, cu o gamă largă de forme și fenomene carstice de suprafață și de adâncime; ca obiective turistice foarte importante se înscriu platourile cu doline și lacuri carstice temporare, cheile (Bicazului, Nerei, Turzii, Carașului, Cernei, Oltețului etc.), defileele (Dunării, Oltului, Jiului, etc.), abrupturile, stâncăriile, crestele, râurile subterane cu cascade, dar mai ales peșterile, țara noastră având un foarte bogat potențial speologic (peste 10.900 peșteri, pe locul al treilea în Europa). Între acestea se deosebesc peșterile de mari dimensiuni, adevărate complexe carstice subterane (Vântului – munții Pădurea Craiului, 4 km lungime; Humpleului – munții Bihor, 24 km lungime; Topolnița – Podișul Mehedinți, 21 km; cetățile Ponorului – Munții Bihor, 8 km), peșterile cu râuri și cascade (Șura Mare, Cetățile Ponorului, Topolnița ș.a.), peșteri dezvoltate pe mai multe etaje (peste 300 peșteri), altele cu mineralizații rare sau cu picturi murale. Deși nu pot fi valorificate turistic toate, foarte multe dintre acestea, prin valoarea științifică și estetică, se constituie ca unicate pe plan național și internațional, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervații speologice.

Un interes aparte în peisajul alpin îl dețin pereții stâncoși, care favorizează practicarea alpinismului, mai ales în Bucegi, Piatra Craiului, Retezat, Apuseni, Cheile Bicazului, Făgăraș, Cernei. Atractivitatea peisajului carstic este dată și de prezența formelor bizare de microrelief, de mare interes turistic, cele mai reprezentative fiind cele din Bucegi (Babele, Sfinxul), Ceahlău, Ciucaș. De asemenea, relieful vulcanic, în general mai puțin expresiv, oferă obiective naturale interesante cum ar fi: Detunata Goală în munții Metaliferi sau Creasta Cocoșului în munții Gutâi, precum și craterele din Călimani – Gurghiu – Harghita și conurile vulcanice din Țibleș – Gutâi.

O caracteristică a peisajului carpatic este și prezența unui întins domeniu schiabil, desfășurat între 800 și 2000 m altitudine și, în general, lipsit de avalanșe de zăpadă și ferit de viscole.

Condițiile climatice sunt, în general, favorabile practicării turismului în aproape toate lunile anului. În mod deosebit interesează numărul anual de zile senine (circa 40), temperatura medie anuală (0 – 6 grade C), prezența curenților de aer, dar mai ales grosimea și persistența stratului de zapadă. În zona montană, stratul de zăpadă se instalează în luna octombrie, uneori chiar mai devreme, și durează până la finele lui mai sau iunie. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă depășește 200 de zile la înalțimi de peste 1500 m. Stratul de zăpadă are grosimi favorabile practicării schiului circa 4 – 5 luni pe an. Menținerea acestuia este favorizată șoi de temperatura aerului și mai ales numărul „zilelor de iarnă”, când valorile maxime nu depășesc 0 grade C.

Oglinzile de apă întregesc valoarea peisajului natural, constituindu-se într-un remarcabil potențial turistic. Zona montană adăpostește văile a numeroase râuri și pârâuri, precum si un număr foarte mare de lacuri de origini diferite: glaciare, vulcanice (Sf. Ana în craterul muntelui Ciomatu), de baraj natural (Lacul Roșu) sau de baraj artificial (Vidraru, Izvorul Muntelui, Vidra, Porțile de Fier ș.a.). Multe dintre acestea oferă posibilități deosebite de amenajare în scop turistic.

Un alt interes deosebit în cadrul resurselor turistice din zona montană îl prezintă apele minerale și termominerale, de mare bogăție și valoare, cu o compoziție minerală foarte diversă, utilizabile în tratarea multor afecțiuni. Au cea mai mare răspândire în Carpații Orientali, fiind legate de lanțul vulcanic din vestul ramurii carpatice, dar se întâlnesc și în alte zone. Prin deosebita lor valoare terapeutică și relativa ușurință a exploatării, acestea reprezintă un punct de atracție important și o premisă a amenajării și dezvoltării unor stațiuni balneare de interes național și internațional.

Asociată celorlalte componente ale cadrului natural, vegetația reprezintă o valoroasă resursă turistică în zona montană. Este evidentă valoarea turistică a pădurilor de conifere sau de foioase, dar sunt de interes și speciile vegetației alpine.

Bogatele păduri de foioase și rășinoase adăpostesc o importantă faună, cu valoare cinegetică și estetică. Animalele de interes vânătoresc – urs, mistreț, cerb, cocoș de munte, etc. – se întâlnesc în special în munții Călimani – Harghita, Rodnei, Maramureșului, Ceahlău, Bistriței, etc.

Potențialul turistic antropic al munților Carpați

Potențialul turistic antropic al României derivă din istoria multimilenară și bogată a poporului român, continuitatea de locuire în spațiul carpato-danubiano-pontic, ca și din realizările economice și sociale mai vechi sau mai noi ale țării noastre.

România deține un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de artă sau de arhitectură, precum și un inestimabil patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluția și perenitatea sa pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și a artei poporului român. Întregul fond cultural-istoric formează în mare parte oferta turistică și este o componentă a imaginii pe care o are România pe plan internațional.

În zona montană prezintă interes turistic următoarele componente ale potențialului turistic antropic:

Constucții feudale- castele și cetăți care au o valoare istorică și arhitecturală de mare însemnătate: Codlea, Racoș, Feldioara, Bran, Poienari, Carașova, Oravița, Caransebeș;

Mânăstirile istorice și de artă- sunt dispuse în întreg arcul carpatic din care fac parte: mânăstirile cu fresce exterioare: în nordul Moldovei (Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița, Arbore); biserici din lemn- din Maramureș (Călinești, Bârsana, Văleni, Ieud, Desești, Surdești, Borșa, Moisei); mânăstirile: Tismana, Cozia, Sinaia, Biserica Neagră; catedrale catolice din Miercurea-Ciuc și Alba-Iulia.

Monumente și situri istorice- cum sunt cele de la Moisei, Oituz, Câmpeni, Alba-Iulia, Albac, Țebea, etc.;

Muzee și case memoriale: cum sunt cele de la Sinaia (Castelul Peleș, Bran), Humulești, Huneodara, Deva, Reșița, Petroșani, Baia Mare;

Elemente de etnografie și folclor- sunt cele mai deosebite obiective turistice, ele aducând în zilele noastre amintiri cu privire la datinile, portul, obiceiurile, folclorul, limba specifică lumii de altă dată în care a trăit poporul român.

Arhitectura populară cuprinde astfel: meșteșuguri specifice: sculptura din lemn (Oaș, Maramureș, Țara Dornelor), olărit, ceramică; artizanat și cusături populare; creațiile și credințele populare; portul specific; manifestări populare diverse (Oaș, Maramureș, Țara Loviștei, Hațeg, Mânăstirea Sibiului, Țara Moților, Zarand, Culoarul Rucăr-Bran etc.); case memoriale (casa lui Simon Mehedinți de la Soveja, casa lui Octavian Goga la Ciucea); muzeee etnografice în aer liber (Baia Mare, Sighetu Marmației, Beiuș, Huedin, Lupașa etc.)

Elemente de factură tehnico-economică: baraje hidrotehnice (Izvoru Muntelui, Vidraru, Vidra, Porțile de Fier); Transfăgărășanul- drumul alpin ce străbate creasta montană printr-un tunel lung de 890 m; Șoseaua Transalpina- traversează munții Parâng;

Așezări urbane și rurale – situate la altitudini de 1200-1300 m pe principalele văi.

Din cadrul acestor așezări fac parte și satele turistice care au apărut ca urmare a dorinței de a păstra tradiționalismul poporului român astfel reușind să atragă mulți turiști români dar și străini. Satele turistice sunt grupate în zone etnografice: Culoarul Rucăr-Bran, Maramureș, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Valea Bistrei, Argeș, Gorj, Semenic, etc.

Potențialul turistic antropic al României în zona montană este strâns legat de tradițiile, creațiile și obiceiurile poporului român care reprezintă cu adevărat o mândrie pentru țara noastră.În concluzie, atât potențialul natural cât și cel antropic reprezintă puncte de atracție ce conduc la creșterea cererii pentru obiectivele turistice componente acestora.

În zona montană, repartiția spațială a diferitelor resurse turistice înregistrează diferențe destul de însemnate în ceea ce privește structura, volumul, valoarea, gruparea și posibilitățile de valorificare turistică. Conform unui studiu pentru evaluarea resurselor turistice din zona montană realizat de Institutul Național de Cercetare și dezvoltare pentru Turism din București s-a ajuns la o la ierarhizare a masivelor montane, corespunzătoare valorii indicelui de atractivitate obținut pentru fiecare masiv în parte. Ca elemente esențiale în conturarea atractivității turistice au fost avute în vedere relieful și celelalte componente ale cadrului natural, climatul și mai ales stratul de zăpadă, ținându-se cont de faptul că, în general, motivația principală în turismul montan este practicarea sporturilor de iarna.

Principalele forme de turism practicate în munții Carpați

Zona Carpaților constituie un produs turistic de bază al țării noastre, care este promovat atât pe piața internă, cât și pe cea externă, alături de turismul de litoral, balnear și cultural – itinerant. Pe piața internă, zona montană a fost valorificată prin promovarea următoarelor forme de turism :

Turismul de drumeție montană cuprinde fluxuri mari de turiști atrași de valoarea peisagistică a regiunilor montane înalte, dependente de frumusețea formelor de relief și de prezența covorului vegetal deosebit. În munții României există circa 246 de trasee amenajate. O mare parte dintre acestea nu sunt marcate corespunzător, lipsa marcajelor reprezentând un punct slab pentru practicarea drumețiilor montane;

Turismul de odihnă și recreere este întâlnit în stațiunile amenajate de-a lungul timpului (Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Bușteni, Durău, Stâna de Vale, Borșa ș.a.);

Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă. Acesta este condiționat de prezența stațiunilor montane, dar și a amenjării unor pârtii de schi, fiind dependent de dotările caracteristice (pârtii amenajate și mijloace de trasport pe cablu). Acestă formă de turism se practică în stațiuni precum : Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, Borșa, Semenic, Păltiniș, ș.a.;

Turismul de sfârșit de săptămână. Acesta a avut ca principală destinație zona montană pentru foarte mulți locuitori ai orașelor situate în apropiere;

Alpinismul este o formă sportivă a turismului montan practicată de un număr restâns de persoane antrenate special. El necesită și condiții de relief deosebite ca: versanți cu energie de relief mare, pante abrupte până la verticală, trasee de alpinism preferate fiind masivele calcaroase și conglomeratice cu abrupturi bine marcate.

Ca o tendință relativ recentă se remarcă dezvoltarea turismului de afaceri și reuniuni, care beneficiază de dotări corespunzătoare în Sinaia, Poiana Brașov, Predeal, dar și în câteva din stațiunile balneare din zona montană. Această formă de turism a fost promovată mai ales cu scopul atenuării sezonalițătii turistice în stațiunile respective, dar și ca mijloc de promovare propriu-zisă a ofertei turistice montane.

Bogăția și varietatea factorilor terapeutici de care se bucură zona montană au fost exploatate prin dezvoltarea turismului balnear (în special pentru tratamentul unor afecțiuni variate și mai puțin în scop profilactic) în stațiuni balneare cum ar fi Băile Herculane, Moneasa, Geoagiu – Băi, Călimănești – Căciulata, Vatra Dornei, Slănic Moldova ș.a..

CAPITOLUL II

ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC NATURAL SI ANTROPIC AL VAII LOTRULUI

Râul Lotru își așterne salba argintie în inima munțiilor dintre Jiu și Olt, ducând punte de legătură între Munții Parîng și ai Căpățânii așezați la miazăzi și Muntii Lotrului așezați la miazănoapte.

Cursul Lotrului se formează în Munții Parâng la altitudine de 1830m prin unirea mai multor pârâie mici născute în circuri și lacuri glaciare, adăpostite de vârful Setea Mare (2358m).

2.1. Așezare geografică și limite

Spre sud – Munții Latoriței ce se desfășoară între râul Latorița și râul Lotru – pe teritoriul cuprins între izvoarele acestora și punctul lor de confluență (Gura Latoriței).Limitele sale sunt marcate de cumpăna de ape pe care îl separă de bazinele învecinate. În partea de est este delimitat de principalul său colector Oltul, la rândul lui fiind delimitat în est de Masivul Cozia.

Limitele de nord și sud sunt evidențiate de cumpene de ape ce coboară altitudinal de la nord către sud, având caracter transversal față de unitățile majore de relief. Dincolo de limita nordică se succed de la sud către nord bazinul Sebeș (cu izvoare în Munții Sebeș) și cu orientare Sud – Nord – Est – bazinul Cibin (cu izvoare în Munții Cibinului).

Limita vestică vine în contact cu bazinul hidrografic – Cibanu (cu izvoare în vârful Cibanu, 1944m altitudine). Spre nord și est – de la Obârșia Lotrului și până la Gura Latoriței, râul Lotru separă Munții Latoriței de cei ai Lotrului. În această porțiune, pe Lotru se află două lacuri de acumulare: Vidra () ce își întinde apele din amonte de confluența Mirului cu Lotru până în aval de confluența Vidruței și lacul Balindru () mult mai redus ca întindere, situat la confluența pârâului cu același nume pe Lotru.

2.2. Resurse naturale și antropice

Zona turistică cuprinsă în Bazinul Lotru beneficiază de mai multe categorii de relief. De la înălțimi de 2337 m – Vârful Mohoru, cu stânci acoperite de jnepeniș, de la lacuri glaciare – Câlcescu și Iezer, cu un climat aspru alpin, la înălțimi împădurite cu specii de foioase, zone cu un climat subalpin blând.Aerul este puternic ozonat, bogat în aerosoli și esențe volatile de brad și ioni negativi, iar gradul de poluare este aproape inexistent, ceea ce reprezintă particularități ale zonei.

Relieful – Relieful se desfășoară în trepte, pe direcția nord-sud, de la altitudini ce depășesc 2200 m (Vârful Suru – 2.282 m) până la 150 m în apropierea orașului Drăgășani.

Munții Lotrului (Anexa 1) sunt un masiv muntos în partea centrală a Carpaților Meridionali, situat între aliniamentul văilor Sebeș (la nord) și Latorița – Lotru (la sud), râul Olt (la est) și munții Parâng, Șureanu (figura 2.) (la vest), cu înălțimi mai mari de 1800-2000 m.

Culmile principale ale acestora sunt reprezentate de vârfurile: Piatra – Albă (2179 m), Sterpu (2142 m), Băluțu (2028 m), Robu (1899 m).

În văile râurilor Lotru și Latorița se desfășoară culmea Latoriței, cu vârfurile: Bora (2055 m) și Puru (2048 m).

La 12-13 km amonte de Voineasa pe râul Lotru, se află cataractele Lotrului, sculptate în șisturi cristaline ce conțin o grupare de corpuri pegmatitice micacee și feldspatice de mari dimensiuni. Acestea se desfășoară pe 2 km lungime, câteva sute de metri lățime și aproximativ 600 m grosime și au un conținut bogat de substanțe utile.

Se remarcă de asemenea, relieful calcaros din muntele Turcinu, Cheile Latoriței și relieful glaciar din bazinul Superior al Latoriței.

Depresiunea Loviștei sau Țara Loviștei (Brezoi – Titești) este situată pe partea dreaptă a Oltului, în sectorul dintre defileul de la Turnu – Roșu – Câineni și cel dintre confluența Lotrului cu Oltul și prezintă un relief cu coline domoale pe care se întind pajiști, fânețe și pomi.

Hidrografia – Comuna Voineasa impresionează prin varietatea apelor curgătoare și stătătoare. Principala apă curgătoare este Lotrul, care își formează cursul la poalele Parângului, la altitudinea de 1830 m, unde se găsesc lacurile glaciare Câlcescu, Zănoaga Mare și Iezerul.

Rețeaua hidrografică este completată de lacurile artificiale din rândul cărora se distinge Vidra pe Lotru (Anexa 1)), cu o suprafață de 940 ha și un volum de 340 mil. mc.

Lacurile glaciare ocupă un loc deosebit, mai ales prin pitorescul lor inedit. Sunt situate în zona înaltă, la izvoarele Lotrului și ale unor afluenți, acolo unde s-au manifestat din plin fenomenele glaciare din cuaternar.

Lacul Câlcescu este cel mai mare, având o suprafață de 3 ha și o adâncime maximă de 9,6 m. Situat la o altitudine de 1930 m, este mărginit spre sud de blocuri de grohotiș, iar spre nord de tufe de jneapăn.

Clima – Deoarece pe teritoriul județului Vâlcea se găsesc forme de relief variate care influențează desfășurarea regimului termic, eolian și pe cel al precipitațiilor atmosferice, clima , deși temperat continentală, are anumite nuanțe care se suprapun treptelor de relief.

Climatul de depresiune intramontană al comunei Voineasa, dispune de veri răcoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 14ºC) și ierni reci (temperatura medie din luna ianuarie este de -7ºC).

În zona Munților Lotru, Căpățânii și Făgăraș, care au înălțimi de peste 2000 m, temperatura medie anuală este de 0ºC, vânturile sunt puternice și domină dinspre nord-vest, stratul de zăpadă are o durată medie pe culmile munților de circa 200 zile, iar precipitațiile însumează circa 800 mm/an; temperatura medie anuală variază între 2 – 6ºC, cu diferențe moderate între vară și iarnă.

Principalul factor terapeutic este climatul tonic-excitant cu aer curat, fără praf și alergeni, puternic ionizat, bogat în aerosoli ionizați și ozonizați.

Vegetația – Pe teritoriul comunei Voineasa se întâlnesc două etaje caracteristice de vegetație: etajul subalpin și alpin, și etajul pădurilor.

Vegetația alpină acoperă culmile înalte situate la peste 2000 m altitudine, unde temperaturile medii sunt sub 0ºC. Din cauza acestor condiții locul arborilor este luat de arbuști pitici (sălcii pitice) și plante erbacee (smirdarul, bujorul de munte).

În această zonă se găsesc și varietăți botanice de o mare importanță științifică, precum: iedera, alba, laricele, zâmbrul, floarea de colț, ghițura galbenă, specii care au fost decretate monumente ale naturii și care dau o noblețe aparte acestei zone.

Fauna – Compoziția și repartiția faunei pe teritoriul județului Vâlcea, a zonei montane Voineasa, este reflectată de particularitățile climatice și diversitatea etajării altitudinale a reliefului. Astfel, fauna pajiștilor alpine aste formată din păsări cum sunt: brumărița, mierla gulerată, acvila de munte și rozătoare cum ar fi șoarecele alb, precum și renumita capră neagră, ocrotită prin lege. În ceea ce privește fauna pădurilor de conifere și de fag, aceasta este mult mai variată, iar unele specii prezintă interes cinegetic.

Se întâlnesc mamifere (ursul, cerbul, capra neagră, râsul, jderul de scorbură, căprioara, veverița, iepurele, jderul de piatră semnalat în Munții Căpățânii, mistrețul, lupul, viezurele, șoarecele gulerat), păsări (cocoșul de munte, potârnichea) și reptile (vipera comună, șopârla de munte, broasca brună).

Flora – Prezența în peisajul montan a numeroase specii floristice rare – monumente ale naturii – conferă acestor locuri un plus de interes și de frumusețe.

Dintre plantele care sunt ocrotite ca monumente ale naturii sau specii rare care necesită a fi ocrotite, amintim: tisa întâlnită pe Valea Latoriței și pe Valea Cheii, în Munții Căpățânii; laricele, larița sau zada întâlnit în Munții Latoriței sau Lotrului; floarea de colț sau albumela întâlnită în Munții Cozia; ghițura galbenă răspândită în Munții Căpățânii; bujorul de munte cu o arie bine reprezentată în Munții Făgăraș, Lotrului, Latoriței și Munții Căpățânii; bulbucii de munte întâlniți în etajul montan subalpin al zonelor montane vâlcene; laleaua pestriță de pe Muntele Cozia.

Pentru ocrotirea comorilor naturale ale zonei Voineasa și ale împrejurimilor acesteia, au fost decretate rezervații naturale, care intră sub incidența legii.

Dintre acestea amintim: Rezervația Jnepenișul Stricatul; Rezervația Sterpu – Dealul Negru, Rezervația Miru – Bora, Rezervația Cristești, Rezervația Câlcescu, Rezervația Latorița.

Rezervația naturală Latorița – În cadrul acestei rezervații se întâlnesc exemplare naturale de larice. Aceasta a fost amenajată ca rezervație forestieră reprezentativă pentru vegetația spontană și peisagistică, la care se poate ajunge din comuna Mălaia, urmărind valea pârului Latorița.

Din flora rară ocrotită aici, întâlnim: floarea de colț, ghițura galbenă, bujorul de munte, gențiana, bulbucii de munte, capra neagră, ursul, râsul, vipera cu corn.

Zona Iezerul Latorița a fost declarată rezervație naturală în anul 1983 printr-o decizie a Consiliului Județean Vâlcea.

Resurse antropice in imprejurimi

Zona turistică include munții din bazinul Lotrului. Aici se impun relieful glaciar de la Obârșiile Lotrului și Latoriței, rezervația forestieră Latorița, din jurul Vârfului Șteflești, Lacul Vidra, Cataractele Lotrului, Defileul Latorița, Lacul Petrimanu. În împrjurimi se află : Mănăstirea Cozia, Biserica dintr-un lemn, Peștera Polovragi, Peștera Muierii, Târgul de ceramică „Cocoșul de Horezu”, festivaluri folclorice anuale.

Pe Valea Lotrului se află una dintre cele mai frumoase și mai înalte cascade ale României, și anume „Moara Dracilor”, impresionantă prin cei peste 25 m înălțime și prin căderea foarte zgomotoasă și bogată a acesteia.

Arhitectura – Voineasa face parte din subzona etnografică a Loviștei(Anexa 1). Aici există o îmbinare a fondului autohton cu elemente de influență transilvăneană.

În vechime, a existat mentalitatea că locul pe care se construia o casă trebuia să fie „curat”, pentru ca forțele malefice să nu poată acționa.

Și astăzi, înainte de începerea săpăturilor pentru temelia casei, preotul săvârșește o slujbă specială. Cele mai vechi case au fost compuse dintr-o singură cameră de locuit și un spațiu alăturat numit tindă.

În secolul al XIX-lea casele vor fi alcătuite din două camere, cu ferestre mici și pe jos pământ bătut. În interior se afla o măsuță rotundă sau patrulateră și câteva scaune joase, o ladă cu țoale și macaturi care acopereau mobilierul.

Acoperișul era de formă țuguiată, influență transilvană, pentru a nu reține apa de ploaie și zăpada, și acoperit cu șindrilă. În secolul XX, în Voineasa se construiesc case cu soclu de piatră, legate cu mortar și terasite, înalte, care uneori la parter aveau prăvălie sau cârciumă, mai ales în partea stradală.

În ultimele decenii, s-au construit foarte multe case mari, cu etaj și cu camere spațioase, ferestre largi, pardoseli cu scândură sau parchet, acoperite cu țiglă, tablă sau șindrilă, cu bucătărie separată, grup sanitar, etc. Interiorul caselor a beneficiat de modificări în privința decorațiunilor și a mobilierului, astfel: sobe de teracotă sau încălzire centrală, patul de lemn a dispărut fiind înlocuit de patul cu saltea, bucătăriile au pereții faianțați, etc.

Treptat, confortul de la oraș a fost adoptat și în gospodăria țăranului voineșar, și nu numai, dovadă sunt obiectele de uz casnic: radioul, televizorul, frigiderul, televiziunea prin cablu, internetul, rețeaua de curent electric și de gaze, etc.

În urma recensământului din 1992, s-au înregistrat 807 locuințe, cu nu număr de 1837 camere de locuit, cu o suprafață de 26.346 mp – suprafață locuibilă.

2.3. Trasee turistice in zona

Fiecare traseu turistic este însemnat cu un marcaj distinct, specific acestuia, într-o culoare sau combinație de culori și la plecarea pe traseu este trecută și durata de mers.

Trasee cu plecare din stațiunea Voineasa

● STAȚIUNE – DN 7A – PÂRÂUL CĂRĂRII – ȘAUA CHICA LUPULUI – CIUNGET

marcaj : triunghi albastru;traseu ușor accesibil tot timpul anului; durata de parcurs : 1 ½ oră.

● STAȚIUNE – VÂRFUL DÂLMELE – POIANA ARSĂ – CASA DE VÂNĂTOARE DOBRUNU –( varianta A)

marcaj : cruce roșie; traseu accesibil tot timpul anului pentru turiștii de munte experimentați în drumeții montane;

durata de parcurs a întregului traseu: 3 ½ – 4 ore.

● STAȚIUNE – CAPRA FOII- PÂRÂUL PIETRII – POIANA ARSĂ – CASA DE VÂNĂTOARE DOBRUNU –(varianta b)

marcaj: bandă galbenă, cruce roșie; traseu ușor vara și accesibil iarna. Poate fi parcurs și cu auto – 17 km; durata de parcurs a întregului traseu : 3 – 3 ½ ore.

● STAȚIUNE – CAPRA FOII – GURA DOBRUNULUI – CASA DE VÂNĂTOARE DOBRUNU

marcaj : triunghi roșu (de la Gura Dobrunului);

traseu cu dificultate mijlocie – recomandat grupului cu însoțitor sau turiștilor montani cu experiență. Poate fi parcurs și cu auto până la Gura Dobrunului – 6 km;

durata de parcurs : 3 ½ – 4 ore.

● STAȚIUNE – VALEA VOINEȘIȚA – VALEA JIDOAIA – LACUL JIDOAIA

traseu auto pe drum forestier – 17 km ; marcaj : triunghi albastru;durata de parcurs: 3 – 3 ½ ore.

● STAȚIUNE – PÂRÂUL ȘCOLII – PLĂIȘOR – CULMEA BALȚURI – GURA PLAIULUI – PIETRELE ALBE

marcaj : cruce roșie, ușor accesibil și iarna;

durata de parcurs : 2 – 2 ½ ore.

● STAȚIUNE – GURA MĂNĂILESEI – DEALUL RUNCULEȚ – Vf. STÂNEICA – Vf. MĂNĂILEASA MARE

marcaj : bandă roșie, accesibil iarna în prima sa jumătate;

durata de parcurs: 5 – 5 ½ ore.

● CABANA PETRIMANU – CURMĂTURA OLTEȚULUI – Vf. PĂPUȘA – STAȚIUNEA RÂNCA

marcaj: banda roșie până în Vf. Păpușa și de aici triunghi roșu până în stațiunea Rânca;

traseu cu grad de dificultate mijlocie , accesibil vara , nerecomandat iarna; durata de parcurs : 5 – 5 ½ ore.

● PETRIMANU – Vf. MOGOȘU – CURMĂTURA VIDRUȚEI – PLAIUL HOȚILOR – VIDRA

marcaj : cruce roșie până la stână, bandă galbenă pe creasta Latoriței, lipsă marcaj până „La Releu”, în continuare bandă roșie până în stațiune;

traseu cu grad de dificultate mijlocie, accesibil vara , nerecomandat iarna; durata de parcurs : 4 – 4 ½ ore.

2. 4. Motivația turistica

Motivația turistică cuprinde în esență, trebuințe, impulsuri, valențe și tendințe specifice având caracter personal, influențat de o mulțime de factori, între care mediul geografic, atitudinile față de acesta și față de propria persoană, scopul conștient ca răspuns pragmatic la trebuințe. Destinația „turism montan” cu întreaga rețea de stațiuni, complexe turistice și cabane reprezintă o destinație turistică solicitată în toate anotimpurile de către segmente dintre cele mai variate de turiști. Lipsa dotărilor turistice, dispersia neuniformă în spațiul montan a acestora, ca și absența unor elemente de infrastructură generală și turistică nu permit o valorificare optimă a potențialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică și valoare internațională.

Piramida motivațională umană este structurată, în linii mari, astfel :

► Motivația socială (de adeziune, de identificare cu alții, apartenență la grup, comunitate culturală) se identifică în nevoia omului de a căuta grupul, de a se integra în acest grup.

► Motivația cognitivă (de cunoaștere, înțelegere, descoperire) se identifică în nevoia de a cunoaște tradiții, obiceiuri, meșteșuguri, istorie, civilizație.

► Motivația de concordanță între cunoaștere, simțire și acțiune, ce contribuie la integrarea personalității și se regăsește în acțiuni turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia de refugiu în locuri liniștite din mijlocul naturii.

► Motivația de repaus și reconfortare, ajunsă pe primul loc în ierarhia motivațională, satisfăcută printr-un complex de condiții și mijloace, în afara reședinței permanente.

► Motivația estetică exprimă tendința spre frumos, spre artă, cultură și civilizație, spre peisaje inedite.

Intr-un studiu realizat in cadrul INCDT Bucuresti, din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistică au fost înregistrate următoarele opțiuni : Odihnă, recreere, destindere 36% ; Distracție, divertisment 17 % ; Sporturi nautice, soare, plajă 12% ; Sporturi de iarnă 2% ; Excursii, drumeții montane 6% ; Îngrijirea și menținerea sănătății 9% ; Dorința de schimbare a decorului 9% ; Cunoaștere, informare culturală 7% ; nu au practicat activități turistice 2% ( Figura 2.1.) :

In figura 2.1. am prezentat ponderea optiunilor turistice.

Fig.2.1. Opțiunile turistice in functie de motivatie

Sursa : INCDT, 2011

Principala motivație turistică rămâne în continuare odihna, recreerea. În ceea ce privește relația dintre motivația turistică și vârsta persoanelor chestionate se desprind mai multe observații :

● Nevoia de odihnă, ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la persoanele aflate în plină activitate profesională.

● Grupele de vărstă mai tinere au alte motivații de deplasare (distracție, plăcere).

● Grupele de peste 60 de ani sunt mai puțin atrase de turism, ca urmare

a scăderii veniturilor, stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilități turistice.

Din punct de vedere al ocupației, o mare pondere în deplasările turistice pentru odihnă, recreere, destindere o dețin intelectualii.

2.5. Analiza circulatiei turistice in zona

Lipsa dotărilor turistice, dispersia neuniformă în spațiul montan a acestora, ca și absența unor elemente de infrastructură generală și turistiă nu permit o valorificare optimă a potențialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică și valoare internațională.

Vâlcea se înscrie printre județele cu fond balnear remarcabil, ceea ce a făcut ca activitatea balneară să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă dezvoltare aici.

Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii ani determinată de factori conjuncturali, neconcludenți pentru tendințele pe termen lung ale turismului balnear, cercetările și studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației romanești pentru turismul de sănătate.

Prin urmare, turismul balnear vâlcean are sarcina de a-și menține tradiția și renumele în condițiile unei concurențe tot mai aprige, de a se dezvolta și adapta tendințelor internaționale, păstrând însă produsul turistic balnear local nealterat.

Pe plan internațional, turismul pentru întreținere și repunere în formă este înțeles ca o noțiune superioară, pentru o ofertă de servicii care cuprinde atât domeniul turismului balnear cât și turismul recreativ, de odihnă, și anume:

a) În ceea ce privește turismul balnear, pe piața europeană se constată noi tendințe:

o îndepărtare de cura medicala tradițională, către servicii ce vizează menținerea sănătății, fitness și întreținerea frumuseții;

includerea în profilul stațiunilor a serviciilor de sănătate „nebalneare”, foarte scumpe în alte țări, cum ar fi tratamentele stomatologice, tratamentele cosmetice etc.;

specializarea unor stațiuni pentru cura recuperatorie și profilaxie pe segmentele copii și sportivi.

b) În privința turismului recreativ, asociat acum, în mod obligatoriu turismului balnear, constatăm schimbări importante în preferințele populației, astfel:

se dorește combinarea activităților „cu specific balnear” cu plimbări în natură, scurte drumeții montane, cure de mișcare și activități sportive, plajă, baie, înot etc.

sunt foarte căutate atât ștrandurile termale în aer liber, piscinele acoperite, saunele, terenurile de sport dar și spațiile amenajate pentru picnic, bowling, discotecile, sălile de spectacol, cazinourile, etc.

CAPITOLUL III.

STRATEGII DE PROMOVARE ȘI DEZVOLTARE A TURISMULUI IN ZONA VAII LOTRULUI –VOINEASA-VIDRA

3.1. Analiza bazei tehnico-materiale a turismului in zona Voineasa

S.C. Sind România S.R.L Filiala Voineasa, societatea care se ocupă cu punerea în valoare și promovarea turismului în stațiunea Voineasa, beneficiază de bază materială proprie și infrastructură adecvate, menite să pună în valoare resursele turistice din Valea Lotrului.

Activitatea societății s-a orientat în: organizarea de produse turistice pentru diferite categorii de persoane, tratamente efectuate în cabinete medicale proprii, agrement și divertisment, organizări de congrese, conferințe, expoziții, producția de produse de cofetărie și patiserie, comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea produselor alimentare și nealimentare din producția proprie de pe piața internă și a celor din import, transporturi terestre de călători ocazionale ,cu autocarul, transporturi rutiere de mărfuri, manipulări și depozitări.

Luând în calcul faptul că persoanele care apelează la serviciile sale sunt numeroase și variate, SC Sind România SRL Filiala Voineasa și-a structurat o ofertă care să satisfacă cerințele turiștilor (Anexa 4, Anexa 5).

Cea mai mare parte a ofertei se structurează pe două sezoane: de iarnă și de vară, în rest cererea manifestată este mai slabă. În perioada de iarnă activitatea se concentrează pe stațiunile montane unde se pot practica sporturi de iarnă: Vidra, Călimănești – Căciulata, Voineasa. Aceste funcționează pe toată durata anului datorită existenței unor baze de tratament.

Clienții interni ai SC Sind România SRL Filiala Voineasa sunt : agențiile de turism care asigură legătura organizatorică între stațiune și solicitanții de servicii turistice; Ministerul Muncii și Protecției Sociale care asigură vânzarea cu reducere a pachetului de servicii turistice către categoriile populației cu venituri modeste ; turiști persoane fizice sosiți pe cont propriu.

Având în vedere capacitatea mare a spațiilor de cazare și alimentație publică, societatea are contracte comerciale încheiate cu peste 40 de agenții de turism din toate zonele țării. Astfel clientela este deosebit de diversificată atât din punct de vedere al zonei geografice cât și al categoriei sociale și de vârstă din care provin beneficiarii de servicii turistice.

Studenții și elevii solicită locuri de cazare mai ieftine , dar care să asigure condiții de petrecere a timpului liber. Cererea lor se orientează către cabane, vile, hoteluri de una – două stele dar în zone atractive din punct de vedere al posibilităților de agrement.

Cei care achiziționează programele turistice prin sindicat sunt interesați mai ales de confortul oferit , de asigurarea tuturor serviciilor pe care le doresc, de bază sau auxiliare, prețul având o importanță mai redusă în decizia de cumpărare.

Pentru turiștii care nu fac parte din aceste categorii, atât confortul cât și prețul au o importanță deosebită în decizia de cumpărare. Achiziționarea unei vacanțe se face în funcție de bugetul și timpul liber de care dispun și de obiceiurile de consum turistic ale respectivelor persoane.

Pentru desfășurarea activității turistice la nivelul exigențelor contemporane și în pas cu mutațiile în perspectivă ale volumului și intensității cererii turistice S.C. SIND ROMÂNIA FILIALA VOINEASA dispune de bază materială proprie și infrastructură care, prin măsuri adecvate pot determina o mai bună valorificare a potențialului turistic al zonei.

Potrivit statutului obiectul de activitate al SC SIND ROMÂNIA SRL FILIALA VOINEASA constă în vânzarea produsului turistic, realizându-se următoarele tipuri de activități:

Hotelieră;

Alimentația publică;

Ocrotirea sănătății, tratamente efectuate în cabinete medicale proprii;

Agrement și divertisment;

Cu caracter special: organizări de congrese, conferințe, expoziții;

Cu caracter sportiv: vânătoare, pescuit, jocuri sportive;

Producția de produse de cofetărie și patiserie;

Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea produselor alimentare și nealimentare din producția proprie de pe piața internă și a celor din import ;

Transporturi terestre de călători ocazionale, cu autocarul ;

Transporturi rutiere de mărfuri, manipulări și depozitări.

In figura 3.1. am prezentat ponderea serviciilor turistice prestate de SC SIND SRL VOINEASA in anul 2011, iar in figura 3.2. am prezentat ponderea principalelor servicii prestate de SC SIND SRL VOINEASA in anul 2009.

Figura .3.1.

Figura 3.2.

Analizând structura activității de bază se constată că serviciile reprezentative pentru societate sunt cazarea și alimentația publică care reprezintă aproximativ 92% din volumul total de activitate, iar tratamentul reprezintă aproximativ 5%. De asemenea se constată creșterea veniturilor din cazare într-un ritm superior creșterii medii a cifrei de afaceri. Aceasta se explică prin faptul că veniturile din activitatea de cazare sunt influențate direct de gradul de ocupare a capacității e cazare și de nivelul tarifelor practicate.

Având în vedere capacitatea mare a spațiilor de cazare și alimentație publică, societatea are contracte comerciale încheiate cu peste 30 de agenții de turism din toate zonele țării. Astfel clientela este deosebit de diversificată atât din punct de vedere al zonei geografice cât și al categoriei sociale și de vârstă din care provin beneficiarii de servicii turistice.

Tarife 2013

■ Hotel Lotru**

turism organizat (agenții de turism) pentru sejur de minim 6 zile –

25 RON/zi/loc ;

pentru pensionari conform contractului cu CNPAS – 12,5 RON/zi/loc

turism individual (flotanți): – sub 3 zile – 35 RON/zi/loc;

– peste 3 zile – 29 RON/zi/loc;

■ Hotel Brădișor**

pensionari conform contractului cu CNPAS – 12,5 RON/zi/loc

■ Hotel: Lotrișor*, Vidruța*, Voineșița*, Poienița*

turism organizat pentru sejur de minim 6 zile – 20 RON/zi/loc

pentru salariați bugetari conform contractului cu CNPAS –

15 RON/zi/loc

turism individual: – sub 3 zile – 28 RON/zi/loc

– peste 3 zile – 23 RON/zi/loc

■ Vile apartament ***

turism individual: – pentru sejur sub 3 zile – 250 RON/zi/vilă

– pentru sejur peste 3 zile – 200 RON/zi/vilă

– Masă: servire a la carte pe bază de bonuri valorice la un barem de minim de – 30 RON/zi/ persoană

– Tratament: 3 proceduri de tratament/zi – 7 RON/zi/persoană

Clasificarea unităților de cazare și alimentație publică

Unitățile de cazare au o capacitate totală de 1800 locuri (6 hoteluri și 14 vile) clasificate de Ministerul Turismului la 1, 2 și 3 stele, respectiv :

Hoteluri:

Hotel Lotru (Anexa 2)– categoria 2 stele (360 locuri)

Categorie / Capacitate: ** / 360 locuri

Hotel Brădișor – categoria 2 stele (340 locuri)

Hotelurile Lotrișor (320 locuri), Poienița (64 locuri), Vidruța (340 locuri), Voineșița (320 locuri) – categoria o stea (funcționează în perioada de sezon, iar în extrasezon la cerere pentru grupuri.

Hotel Lotrișor

Categorie / Capacitate: */ 320 locuri

Adresa / Localitate: Str. Mihai Eminescu nr. 1; Voineasa

Hotel Poienița ( foto in Anexa 2)

Categorie / Capacitate: */ 64 locuri

Adresa / Localitate: Str. Mihai Eminescu nr. 1; Voineasa

Hotel Vidruta

Categorie / Capacitate: */ 340 locuri

Adresa / Localitate: Str. Mihai Eminescu

nr. 1; Voineasa

Hotel Voineșița

Categorie / Capacitate: */ 320 locuri

Adresa / Localitate: Str. Mihai Eminescu nr. 1; Voineasa

14 vile unifamiliale (cu un total de 56 locuri) categoria 3 stele (funcționează toată perioada anului)

Unitățile de alimentație publică – au o capacitate totală de 1500 locuri clasificate de Ministerul Turismului la categoria I și a II-a, respectiv: Restaurant Lotru – categoria I cu 240 locuri, Restaurant Lotrișor – categoria I cu 260 locuri, Restaurant Brădișor – categoria a II-a cu 250 de locuri, Restaurant Voineasa – categoria a II-a cu 440 locuri, Bar Lotru – categoria I cu 120 locuri, Bar Brădișor – categoria I cu 40 locuri, Braserie – categoria a II-a c7u 110 locuri și Cofetărie – categoria a II-a cu 40 locuri.

Bază de tratament situată în Hotelul Lotru,dotată cu aparatură modernă pentru tratarea nevrozei astenice, surmenajului fizic și intelectual, afecțiunilor căilor respiratorii, afecțiunilor aparatului locomotor și a bolilor asociate.

In acest complex se mai gasesc:

Unități comerciale de desfacere cu amănuntul a mărfurilor nealimentare (cosmetice, confecții, suveniruri, presă).

Laborator de cofetărie și patiserie situat în blocul alimentar din Hotelul Lotru

Sală de spectacole și proiecție film cu 322 locuri în Hotel Lotru folosită și pentru conferințe

Bibliotecă cu un număr de peste 15200 cărți

Club de vacanță cu discotecă și jocuri distractive

Terenuri de sport pentru fotbal , tenis

Parc auto dotat cu 12 mijloace de transport marfă și persoane

Spații de depozitare

Centrale termice

Spălătorie și croitorie

Ateliere pentru servicii tehnice și auto

Birourile personalului situate la mezanin în Hotel Lotru

Clasificarea unităților de alimentație și de cazare :

Restaurant Lotru (suprafață utilă – 820 mp; suprafață comercială – 450 mp)

Tabel 3.3.