Analiza Potentialului Turistic In Muntii Banatului

INTRODUCERE

2. LOCALIZARE ȘI LIMITE

3. POTENȚIALUL TURISTIC AL CADRULUI NATURAL

4. POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC

4.1 Portul, datini si obiceiuri stravechi, olăritul, cojocăritul

4.2 Monumente, ansambluri si situri arheologice

4.3 Cetăți- ruine, fortificații medievale

4.4 Monumente de arhitectura religioasă, religioasă populară

4.5 Ansambluri de arhitectură

4.6 Ansambluri de monumente si rezervatii de arhitectură

4.7 Monumente si ansambluri de arhitecura tehnică

4.8 Ansambluri de arhitectura populara cu caracter industrial

4.9 Muzee

4.10 Colecții particulare

4.11 Plăci comemorative, clădiri memoriale

4.12 Zone unde au loc festivaluri folclorice, etnografice

4.13 Arii agricole de interes turistic

4.14 Obiective socio-culturale- case de cultura si institutii de spectacol, obiective cultural-spotive

5. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

5.1 Structuri de primire

5.2 Căi și mijloace de comunicație

6. ANALIZA SWOT

7. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

pagini 21

=== Analiza Potentialului Turistic in Muntii Banatului ===

INTRODUCERE

Munții Banatului fac parte din vechea provincie istorică Banat cu un potențial turistic incontestabil. Beneficiază de un cadru natural original, excepțional prin obiective turistice remarcabile. Din punct de vedere al potențialului turistic depășește multe din unitățile geografice ale Carpaților Românești.

Munții Banatului, față de alte unități din Carpați, dispun de un potențial al poziției, fiind astfel accesibili pentru țările vecine dar și pentru celelalte din Europa Centrală, Nordică, Sudică și Vestică (Olaru,1996).

Munții Banatului dispun de resurse atractive naturale și antropice, de o valoare turistică ridicată, cu o tradiție turistică dată de multiculturalitate și prezența mai multor etnii, ospitalitatea și generozitatea locuitorilor (Olaru, 2000).

Principalii factori de atracție sunt reprezentați de valoarea unor zone turistice, cu posibilitate de vizitare din toate direcțiile. Alte elemente favorabile ce merită enumerate ar fi rețeaua hidrografică, clima prin influențele mediteraneene și apropierea centrelor urbane mai mari.

2. LOCALIZARE ȘI LIMITE

Figura 1. Poziția geografică a Munților Banatului

www..geocities.com/dmarioara/carpocc.htm prelucrată

Munții Banatului reprezintă sudiviziunea sudică a Carpaților Occidentali.

Din punct de vedere geografic, Munții Banatului ocupa o poziție favorabilă fiind situați în zona de frontieră ceea ce ușurează accesibilitatea fluxului de turiști. Dintre punctele de frontieră ce intersectează Munții Banatului amintim: Stamora Moravița, Porțile de Fier, Naidășul și Moldova Nouă. Deseameni Dunărea înlesnește circulația fluvială între țările din bazinul său (Olaru, 1996).

Munții Banatului sunt accesibili atât pentu țările vecine cât și pentru cele din Europa Centrală, Vestică, Nordică și Sudică. Munții Banatului intră în teritoriul administrativ al județelor Caraș-Severin și Mehedinți. Se desfășoară pe o suprafața de aproximativ 5500 de km². Sunt mărginiți la est și nord-est de culoarul Timiș-Cerna, în sud de Dunăre, la vest și nord-vest de depresiunea Oraviței și Dealurile banățene, în nord de Câmpia Lugojului. Limita vestică urmărește aproximativ localitățile Baziaș, Sasca Montană, Oravița, Secășeni, Doclin și Bocșa Română. Căderea în trepte mari tectonice și de eroziune de la est la vest e o caracteristică a acestor munți (http://www.aroundromania.lx.ro).

3. POTENȚIALUL TURISTIC AL CADRULUI NATURAL

Relieful carstic:

Larga dezvoltare a masei de calcar jurasic și cretacic, ocupă o suprafată de 807 km2, fiind generatoare de atracții turistice; Fenomenele exocarstice și endocarstice, prezenta apelor de suprafață și subterane, specificul covorului vegetal fac din peisajul carstic o adevarată entitate geografică foarte imporantă pentru turismul din Munții Banatului.

Peșterile

Endocarstul este reprezentat printr-un număr de aproximativ 1024 de peșteri;

Printre atracțiile întilnite în peșteri: galeriile înalte și lungi, cascadele, hornurile, asociațiile stalactitice și stalagmitice, formele de coroziune (terase, marmite, lingurițe).

În numeroase peșteri se află resturi scheletice de urs (Ursus Spelaeus), altele dispun de o faună cavernicolă endemică, iar într-o peșteră din Munții Aninei l-au găsit pe Ion cel mai vechi locuitor al Europei, de 40000 de ani.

Cele mai importante peșteri sunt: Comarnic, Buhui, Ponicova, Popovăț, Gaura haiducească.

Peștera Comarnic este cea mai mare pesteră din Munții Banatului. La început, galeria este îngustă și înclinată, apoi, din Sala Mică, începe să fie de dimensiuni mari și încep să apară diferite formațiuni. Sala Zebrelor are pereți dungați, există Muzeul, Orga Mică, Orga Mare.

La "Zidurile Chinezești", în perioadele cu precipitații abundente se formează mari lacuri. Urmează "Hornul Mare" al cărui tavan nu se distinge din cauza înaltimii mari, "Sala de Cristal" și "Sala Domului".

Mai este "Sala Virginia, dar și formațiuni de mici dimensiuni cu nume specifice: Nuca de Cocos, Crocodilul, Lămâia, Ciupercile, Gemenii, Cămila. În total, peștera are galerii ce totalizează peste cinci kilometri.

Peștera Buhui este a doua peșteră ca mărime din Munții Banatului (după Peștera Comarnic), cu o lungime totală a galeriilor de 3.217 m, și este parcursă în întregime de pârâul Buhui. Galeria prinicpală măsoară 2.100 m.

Peștera Ponicova este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării. Galeriile sale însumează 1.660 m străbătând Ciucaru Mare și ieșind în Dunăre. Este accesibilă de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. La intrarea în peștera Ponicova, pârâul cu același nume creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6- 8m.

Foto 1. Pestera Comarnic; Foto 2. Pestera Ponicova;

Chei și defilee

Râurile au săpat în calcare chei sălbatice: Nerei, Carașului, Gârliștei, Minișului, Sușarei, Timișului de sus, Rudăriei.

Cel mai lung și mai spectaculos defileu din Europa este Defileul Dunarii, iar sectorul cel mai frumos al acestui defileu îl formează Cazanele Dunării (7,4 km).

Cheile Nerei sunt o formațiune de tip chei de-a lungul râului Nera în județul Caraș-Severin, între localitățile Sasca Română și Șopotul Nou. Distanța pe care se întind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. O poteca turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera direct prin apă.

În partea estică (dinspre amonte) a cheilor găsim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului, iar din partea vestică se poate ajunge la Cascadele Beușniței si la lacul Ochiul Beului.

Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei, ocupând o suprafață de 36.364,8 ha ce include 6 rezervații declarate și una propusă.

Unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din sud – vestul României este reprezentat de versanții stâncoși cu vegetație chasmophitică ce formează Cheile Carașului.
În această zonă sălbatică se întâlnesc pereți calcaroși de până la 100 de metrii înălțime, numeroase culmi cu lapiezuri, grohotișuri și nelipsitele peșteri care dau un farmec aparte.

Foto 3. Cheile Nerei Foto 4. Cheile Carașului

Crestele și abrupturile

Au atât valoare peisagistică prin spectaculozitate, dar pot fi valorificate și prin alpinism. Se întâlnesc des în zonele de chei și defilee.

Ponoarele

Constituie forme carstice cu o largă arie de răspândire pe întreg cuprinsul zonei carstice, unde apele se pierd prin sorburi în subteran, văi permanente sau temporar seci: Beiului, Ponor-Plopa, Buhui, Comarnic.

Peisajul carstic

Este rezultatul asocierii formelor exocarstice: lapiezuri, doline, orgi geologice, uvale, polii, văi și râuri carstice (izbucuri, sohodoluri, ponoare), abrupturi, chei, conturând arii de interes turistic major cu certe valențe recreative.

Hidrografia

Apele curgătoare: se înscriu în peisaj, mărindu-i vloarea recreativ-turistică și deschid căi de acces în zonele montane.

Apele în carst: izbucurile constiuie obiective de mare atractivitate turistică prin ineditul apariției apelor subterane la suprafață. Cel mai important izbucul Bigar de pe Cheile Minișului; apele subterane din peșterile Ponor, Comarnic, Plopa, Buhui; lacurile carstice: Lacul Dracului format prin prăbușirea cavernei unei peșteri, Ochiul Beiului; cascade: Valea Beușniței, Bigărului și Sușarei.

Lacuri de acumulare:

de pe Bârzava: Valiug, Breazova, Secu;

de pe Timiș (Trei Ape);

de pe Buhui (Buhui, Mărghitaș);

de pe Miniș (Gura Golumbului), etc.

Văliug este un lac de acumulare pe Bârzava, utilizat pentru producerea energiei electrice și pentru alimentare cu apă. Are o suprafață de 12,6 ha și un volum de 1.130.000 m.c. de apă. Barajul lacului a fost ridicat în anul 1909.Este încadrat de lacurile de acumulare Gozna (66,2 ha), aflat în amonte și Secu (105,67 ha) aflat în aval.

Lacul Buhui este primul lac artificial din România fiind realizat în 1904 pentru alimentarea cu apă a Aninei prin bararea unor galerii din Peștera Buhui. Tot aici se află și unul dintre cele mai lungi cursuri subterane de apă (3217 m) cunoscute din România, Pârâul Buhui.

Foto 5. Lacul Dracului Foto 6. Ochiul Bei

Vegetația și fauna

Din suprafața totală a Parcului Național Cheile Carașului, 79 % este ocupată de fond forestier, din care 73 % din suprafață fondului forestier este ocupată de specia fag, constituind astfel un parc național al fagului cu predilecție. Rășinoasele, în special bradul, ocupă 13 %, restul de 14 % din suprafață fondului forestier al parcului este ocupată de diverse specii de amestec.
În structura pe vârste, se constată o preponderență netă a arboretelor bătrâne, respectiv toate arboretele au varstă de peste 52 – 60 ani.
La obârșia Nerei, respectiv în Valea Nerganița și Valea Beușnița, se află cea mai compactă masă de fagete cvasivirgine din Europa pe o suprafață de cca. 5000 ha.
Intervențiile antropice neesențiale au permis menținerea structurii generale a acestor arborete și echilibrul lor ecologic. Aceste făgete nu au fost afectate de incendii.

Teritoriul de S, SE, SV al parcului are un caracter aparte prin energia mare de adaptare pe care au solicitat-o stațiunile aride pe calcare, prin originalitatea unor specii componente. Se includ aici în cea mai mare parte ecosisteme forestiere care au fost constituite în rezervație cu mulți ani înainte. Întreaga zonă este bine împădurită, cu păduri bine gospodărite, specia predominantă fiind fagul, însoțit de diverse specii precum: carpen, cireș, frasin, paltin.

Defileul Dunării este un domeniu biogeografic prin excelență forestier.El cuprinde specii termofile datorită condițiilor de adăpost și influențelor climatice submediteraneene.Valea Dunării în defileu,orientată în linii mari V-E,cu un versant mai însorit și altul mai umbros,impune diferențierea vegetației în funcție de orientare. Pe pantele însorite cu soluri scheletice mai răspândit este gorunul,carpinița și pinul negru.Pe pantele umbroase cu soluri silveste brune luvice, se dezvoltă stejarul pendunculat, cerul, gârnița.
În pajistile de pe locurile în care pădurea a fost defrișată apare o vegetație de ierburi mesoxerofitice. Fauna: În Defileul Dunării,unde fluviul are ape repezi, în albia minoră se întâlnește o faună torenticolă tipică formată din diferite specii de crustacei și melci. Se întâlnesc o serie de elemente mediteraneene.Între acestea sunt câteva reptile ca vipera cu corn, care vara se încălzește la soare pe stâncile albe calcaroase sau prin tufișuri, broasca țestoasă ; insecte: călugărița ;scorpionul. Ca elemente autohtone sunt: broasca râioasă verde și brună, sopârla și șarpele de casă. Un pește tipic pentru defileu este cega.

4. POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC

Obiectivele turistice de proveniență antropică sunt rezultatul interacționării dintre om și mediul său de viață, în decursul epocilor istorice.

Aceste obiective turistice antropice constituie un element de bază în aprecierea valorilor recreative, precum și un indicator de dezvoltare cultural-istoric și economico-social al zonei turistice.(Olaru, 2000. pg. 36)

Obiective de provenienta antropica:

Elemente etnografice-portul, datini si obiceiuri stravechi, olaritul, cojocaritul

Monumente, ansambluri si situri arheologice

Cetati- ruine, fortificatii medievale

Monumente de arhitectura religioasa, religioasa populara

Ansambluri de arhitectura

Ansambluri de monumente si rezervatii de arhitectura

Monumente si ansambluri de arhitecura tehnică

Ansambluri de arhitectura populara cu caracter industrial

Muzee

Colectii particulare

Placi comemorative, cladiri memoriale

Zone unde au loc fstivaluri folclorice, etnografice,

Arii agricole de interes turistic

Obiective socio-culturale- case de cultura si institutii de spectacol, obisctive cultural-spotive

4.1 Portul, datini si obiceiuri stravechi, olăritul, cojocăritul

Trăsătura generală a culturii bănățene este moștenirea unei puternice romanități, parte integrantă din cultura spațiului carpato-dunărean, cu prezența unor trepte de cultură oriental bizantină mai târzie. La acestea se mai adaugă și interferența puternică cu influențele etnografice ale Olteniei, legătura cu lumea sud-dunăreană și ocupația de mai bine de 150 ani sub Imperiul Otoman.

Câteva din elementele mofrologice ce compun costumul bănățean bărbătesc sunt cămașă lungă și laibăr iar în ceea ce priveste costumul femeiesc acesta este compus din catrințe, opreguri cu ciucuri și ceapsa cu conciul.

Foto7. Port traditional bănătean

http://banattera.ro

Țăranii satelor din această zonă sunt purtătorii unor inegalabile bogății și anume cea a datinilor și a obiceiurilor străvechi, transmise din generație în generație. Cele mai frumoase obiceiuri sunt cele de vară și primăvară: năprodul, învăruichitul, slobozirea la mort, nunta Cornilor, Urșii și multe, multe altele.

Printre meșteșugurile cu datină din Banat pot fi amintite:

Olăritul- care are ca și centru principal comuna Biniș, dar se mai practică și în Socolari, Lăpușnicul Mare. În aceste sate se pot vedea cuptoarele de ars oale, roata olarului cu ajutorul căreia meșteșugarul plămădește lutul.

Cojocăritul- care se mai practică însă în puține locuri, iar dintre acestea pot fi amintite Teregova, Bozovici, Domașnea.

4.2 Monumente, ansambluri si situri arheologice

În această categorie intră următoarele edificii și ansambluri, cele mai reprezentative din zona Banatului: Biserica și necropola de la Ogășele, așezările neolitice din epoca bronzului, așezările fortificate dacice de la Grădiște și Dalboșeț.(Olaru 2000)

4.3 Cetăți- ruine, fortificații medievale

Aceste sunt relativ reduse la număr în cadul acestei zone. Cea mai cunoscută este cetatea medievală de secol XIV-XV de la Caransebeș.

4.4 Monumente de arhitectura religioasă, religioasă populară

În ceea ce privește arhitectura religioasă aceasta abundă în exemple, cele mai importante fiind: biserica romano-catolică din Anina (1828), biserica romano-catolică din Reșița (1848), biserica Pogorârea Duhului Sfânt din Lăpușnicul Mare (1770). Mai pot fi amintite: biserica Sfinții Apostoli din Sasca Montană (1777), biserica Înalțarea Domnului din Bozovici

(1798), etc. (Olaru, 2000)

Foto 8. Biserica Anina

http://www.turism.cjcs.ro

În cadrul monumentelor religioase populare intră bisericiile de lemn, care din păcate sunt foarte reduse la număr. Dintre acestea puține pot fi amintite: biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului de la Iersig (cca. 1450), biserica de lemn ”Sf. Prooroc Ilie” de pe Semenic.

4.5 Ansambluri de arhitectură

În această categorie intră castelele și conace, care din păcate sunt doar 3 la număr. Castelul Atanasievici de la Valeapai, și conacele Iuhasz de la Zăgujeni și Capra Jupa de la Caransebeș.

4.6 Ansambluri de monumente si rezervatii de arhitectură

Cele mai cunoscute din această categoriei care se află în Banat sunt: Piața 1 Decembrie 1918 din Oravița, ansamblul celor 7 case din Reșița, zona parcului general I. Dragalina din Caransebeș și colonia minieră din Steierdorf, Anina.

4.7 Monumente si ansambluri de arhitecura tehnică

Cele mai reprezentative edificii care intră în această categorie sunt: fabrica de locomitive, laminorul de tablă cu abur, fabrica de cărămidă- Reșița, ateliere, depozite, turn de explozivi- Anina și nu în ultimul rând calea ferată Oravița-Anina, cale ferată săpată în munte și care este prima de acest fel din Europa.

Foto 9. Reșița industrială

http://banattera.ro

4.8 Ansambluri de arhitectura populara cu caracter industrial

Morile cu apă de la Eftimie Murgu, Prigor, Bozovici; gatere de la Luncavița, Gărâna, etc; mori cu ciutură și butoni la Șopotu Nou, Șichevița.

Foto 10. Morile cu apă

http://www.banaterra.eu/romana/files/images/Rudaria_Monumentul_lui_Eftimie_Murgu_1.preview

4.9 Muzee

Există o multitudine de muzee dintre care cele mai cunoscute sunt: Muzeul Județean de Istorie din Reșița, Muzeul Culturii Cărășene, Muzeul ”Clisurii de sus a Dunării” din Moldova Nouă, Muzeul locomotivelor cu aburi din Reșița, unde este expusă prima locomotivă fabricată la Reșița.

Foto11. Muzeul de Istorie Reșița

http://banattera.ro

4.10 Colecții particulare

Pe toată aria de răspândire a Banatului există o singură colecție particuară cea a domnului C. Gruescu din Ocna de Fier care este o colecție de mineralogie estetica care conține unicate și raritați minealogice.

4.11 Plăci comemorative, clădiri memoriale

Casele memoriale din Banat sunt puține și relativ necunoscute. Casa memorială a dr, Ioan Sârbu din localitatea Eftimie Murgu, casa lui Tata Oancea din Bocșa, casa generaluilui Ion Dragalina din Caransebeș, iar dintre plăcile comemorative cele mai reprezentative sunt cele de pe cladirea teatrului din Oravița.

4.12 Zone unde au loc festivaluri folclorice, etnografice

Festivaluri de poezie în grai bănățean ”Tata Oancea” Caransebeș, ”Serbările Zăpezii” de pe muntele Semenic, ”Cântecul munțiilor”- festivalul muzicii românești și germane de la Brebu Nou și Gărâna.

4.13 Arii agricole de interes turistic

Aceste zone sunt: aria pomicolă Domașneaa, Eftimie Murgu si deasemenea aria viticolă Moldova Nouă, Socol, Buziaș.

4.14 Obiective socio-culturale- case de cultura si institutii de spectacol, obiective cultural-spotive

Case de cultură și instituții de spectacol întâlnim pe toată aria zonei, în toate orașele: Reșița, Caransebeș, dar poate cel mai reprezentativ este teatrul din Oravița care prin arhitectura sa este unicat în Europa. Aceași situație o întâlnim și în cazul obiectivelor sportive cum sunt sălile polivalente, ștrandurile care deasemenea la întâlnim peste tot. (Olaru, 2000)

5. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

De-a lungul timpului s-au facut o serie de investiții in structura bazei tehnico-materiale a Munților Banatului în vederea satisfacerii cererii turistice ducând la o circulație turistica mai bogată. Este nevoie de o bună organizare și diversificare, gradul de dezvoltare și modernizare fiind o condiție esențială. Structurile de cazare și alimentație sunt un factor important pentru evoluția cererii turistice. Daca se vorbește de o evoluție a cererii turistice in sens pozitiv ne gandim la creșterea numărului de turiști, a numărului de înnoptări, durata sejurului etc.

Se preconizează ca în următorii 7-10 ani se va ajunge la o bază tehnico-materială echilibrată prin intrarea în circuitul internațional al unor stațiuni, dezvolatarea de noi stațiuni turistice (Buhui-Mărghitaș), dotarea cu unități de cazare, modernizarea căilor de acces (Olaru, 2000)

5.1 Structuri de primire

„Baza de cazare reperezintă elementul infrastructurii turistice direct implicată în procesul de valorificare și rentabilizare a activităților turistice” (Olaru, 2000, pag. 12)

Gradul de dezvoltare este evidențiat prin capacitatea de primire cu o influență directă asupra turismului. Unitățile de cazare pot fi împărțite pe două clase și anume: forme principale de cazare (hotel, motel, vile, han, cabane) și forme secundare sau complementare (popasuri turistice, campinguri, camine și internate, tabere de elevi și preșcolari, locuințe particulare, pensiuni) (Olaru, 2000).

Din punct de vedere al locurilor de cazare regiunea este depășită de doar câteva județe cum ar fi Constanța, București, Brașov sau Prahova. În județul Caraș-Severin există aproximativ 58 unități de cazare (1997) cu un număr total de locuri de 8388. Raportat la locurile pe țară județul are o pondere de 2,9%.

Gradul de ocupare din Munții Semenicului nu depășește 50% in 1981: Semenic 45,2%, Crivaia 35%, Trei Ape 34,3%, Gărâna 48,6%, Secu 19,5%, Muntele Mic doar 17,6% (din cauza poziției marginale, acces greoi, beneficiază însă de un telescaun lung de 3492 m cu o capcaitate de 219 persoane/ oră).

În ceea ce privește zona Poiana Mărului-Muntele Mic, Stațiunea Băilor Herculane ponderea hotelurilor a crescut iar cea a vilelor și pavilioanelor a scăzut, acestea fiind modernizate și crescând gradul de confort (Olaru, 2000).

Din punct de vedere al confortului capacităților de cazare, situația este una favorabilă. Peste 50% din numărul locurilor aparține categoriei I iar după 1989 de la o stea la patru stele. Pentru a putea satisface cererea de servicii turistice, se dorește creearea unor forme de cazare complementare mai ales în Municipiul Reșița, Caransebeș și Băile Herculane care concentrează peste 2/3 din numărul total de înnoptări. Popasurile turistice sunt mult mai numeroase decât spațiile amenajate pentru instalarea de corturi (Olaru, 2000).

Foto 12. Hotel Best Western Rogge 3 ***

www.cjcs.ro

În ceea ce privește repartiția unităților de cazare, pe teritoriul Munților Banatului se pot identifica patru sectoare de concentrare și anume: Masivul Semenic, Munții Aninei, Valea Bârzavei și versantul sudic al Munților Locvei. Cabanele din zona muntoasă și deluroasă dețin o pondere de 19,8% din total între care Munții Semenic dețin 6,3% iar Muntele Mic-Țarcu 4,1% (Olaru, 2000).

În funcție de repartiția locurilor de cazare pe localități și puncte turistice, primul loc îl deține stațiunea Băile Herculane (59,6%), stațiunea Semenic (6,3%), Poiana Mărului (5,7%), Orșova (2,2%), Caransebeș (2,1%). Ca pondere a stațiunilor turistice se remarcă Munții Semenic (Semenic, Crivaia, Trei Ape), Poiana Mărului, Muntele Mic. (Olaru, 2000)

Luând in calcul gradul de ocupare al hotelurilor s-a ajuns la concluzia că este necesar să se suplimenteze locurile de cazare în localitățile Reșița, Caransebeș, Moldova Nouă, aceste orașe fiind unicele centre turistice de la poalele Munților Banatului dotate cu hotele. Gradul de ocupare al cabanelor este însa scăzut datorită faptului ca sunt neexploatate (Consiliul județean).

5.2 Căi și mijloace de comunicație

Pentru a putea atrage un număr cat mai mare de turiști, atât la nivel național cât și internațional, este necesară o bază tehnico-materială a transporturilor corespunzătoare. Este necesară perfecționarea și modernizarea acesteia mai ales în ceea ce privește transportul auto și aerian. Problema principală ar fi faptul ca momentan accesul la zone și obiective turistice se face prin drumuri de categorii inferioare cum ar fi drumuri județene, comunale etc. (Olaru, 2000).

În ceea ce privește circulația rutieră, Munții Banatului fac legătura cu Iugoslavia sau Ungaria, direct sau prin județul Mehedinți, Timiș sau Arad. Fluxul prioritar de turiști se îndreapta din județul Timiș, prin Caransebeș spre Orșova pe DN6 (E70). Alta arteră ar fi pe direcție N-S de la Timișoara la Reșița-Carașova-Anina-Bozovici-Băile Herculane-Orșova, traseu cu multe atracții turistice și care face legătura cu E70. Un alt flux revine punctelor de frontieră Nădrag, Vărșand, Turnu, Nădlac, Moravița spre Porțile de Fier. Odată cu deschiderea punctului de frontieră de la Naidăș s-au creat trasee rutiere mai scurte:

– Naidăș-Oravița–Grădinari-Lupac-Reșița-Caransebeș-Băile Herculane-Orșova

– Naidăș-Oravița-Anina-Bozovici-Iablanița- Băile Herculane-Orșova

– Naidăș-Moldova Nouă-Orșova (prin Cazanele Dunării).

Culoarul Caransebeș-Orșova (Timiș-Cerna) reprezintă o importantă arteră rutieră în

circulația transcarpatică cu legături internaționale (Olaru, 2000).

Drumurile forestiere au în total o lungime de cca. 654 km reprezentând o posibilitate de acces către zonele turistice. Deasemenea ele pun în valoare o suprafață de cca. 1600 de km contribuind astfel la dezvolatarea turismului în zonă. Există subzone turistice care nu beneficiază de căi de acces sau ele există dar sunt deficitare. Se cere o revigorare a acestora deoarce fluxul de turiști către aceste subzone a crescut: Cheile Nerei-Beușnița, Valea Dunării și Valea Almăjului (Olaru, 2000).

O altă problemă existentă ar fi starea nesatisfăcătoare a marcajelor și potecilor truristice. Cele existente se îndreaptă în majoritate către masivul Semenic, Cheile Carașului, Cheile Nerei, Beușnița.

Rețeaua de comincații feroviare joaca de asemenea un rol important, căile ferate având o densitate de 151 km/1000 km², cu 7 ramificații spre alte localități. Sunt cuprinse următoarele magistrale: București-Timișoara (sectorul Orșova-Caransebeș), în lungul căreia se circulă și cu trenurile internaționale ce fac legătura prin Stamora-Moravița sau prin Jimbolia cu Iugoslavia; Caransebeș-Reșița; Reșița-Berzovia-Oravița-Anina și Oravița-Iam. Linia ferată Oravița-Baziaș e cea mai veche din țară (1854) iar Oravița-Anina este importantă pentru istoria construcțiilor feroviare din România (Olaru, 2000)

Foto 13. Linia ferată Anina-Oravița

www.banaterra.eu

Deasemenea pot fi utilizate liniile feroviare forestiere cum ar fi Anina-Valea Minișului, Berzasca-Valea Colța, Crușovăț-Mehadia-Marghiloasa. Circulația se poate realiza și pe sectorul Clisurii și Cazanelor Dunării din zona Porților de Fier, cu porturile Orșova și Moldova Veche.

Primul teleferic turistic a fost cel care leagă localitatea Văliug cu vârful Piatra Goznei, construit în 1942, având o lungime de 2975 m și o capacitate de 120 persoane/oră într-un timp de 20-30 de minute. Acest teleferic nu mai funcționează astăzi. Telefericele pot fi utilizabile atât iarna cât și vara, iarna sporind de 10 ori capacitatea de coborâre cu schiurile (Olaru, 2000).

6. ANALIZA SWOT

7. CONCLUZII

Munții Banatului prezintă un potențial turistic antropic și natural foarte divers, complex și care ar putea atrage o multitudine de turiști dar care din pacate nu este valorificat.

Această valorificare ar putea fi făcută în primul rând printr-o promovare intensă a zonei, aceasta fiind principala cauză pentru care potențialul zonei nu este exploatat.

Diversitatea și multitudinea elementelor de atracție turistică din Munții Banatului rămâne totuși o importantă sursă de atracție a turiștilor pentru țara noastră.

BIBLIOGRAFIE

Grigore, M., (1981), „Munții Semenic.Ghid turistic”, Ed. Sport-Turism, București

Olaru, M., (1996), „Munții Banatului. Resursele turistice naturale și antropice”, Ed. Hestia, Timișoara

Olaru, M., (2000), „Munții Banatului. Amenajarea și dezvoltarea turistică” , Ed. Hestia, Timișoara

http://www.banaterra.eu/romana/files/images/Rudaria_Monumentul_lui_Eftimie_Murgu_1.preview

http://www.emaramures.ro/FotoMaramures/FotografiaZilei/Goja_Olarul%20Dumitru%20Tanase%20din%20Sacel

http://www.medievale.ro/fortificatii/Dupus1mare

http://www.turism.cjcs.ro

http://semenic.exploratorii.ro

http://banattera.ro