ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC AL BUCOVINEI [303801]

[anonimizat], [anonimizat], un loc unde istoria e [anonimizat] a unei vechi civilizații.

Astfel, Bucovina, este o regiune al cărei loc a [anonimizat] „templul de glorie al moldovenilor”, iar Kogălniceanu „cea mai frumoasă parte a Moldovei, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], purtătoarea oaselor lui Ștefan cel Mare”.

Bucovina, [anonimizat] (naturale, culturale, istorice și balneare) [anonimizat] a [anonimizat], culoare și grai o [anonimizat], și în care oamenii locurilor te întâmpină și azi cu o [anonimizat].

În ținutul Bucovinei s-au înălțat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, [anonimizat] a Sucevei, un important sanctuar al spiritualității presărat cu ctitorii și necropole voievodale și boierești: Voroneț, Sucevița, Putna, Moldovița, Humor, Dragomirna, Arbore, [anonimizat].

Datorită unităților de relief accesibile și armonios țesute pe întreg teritoriul, a climei care contribuie favorabil la practicarea turismului în tot timpul anului, a [anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat], fac din Bucovina o adevărată atracție turistică.

[anonimizat]. De-a [anonimizat] a cunoscut o [anonimizat] a deveni una dintre ramurile economice care a beneficiat de cea mai rapidă creștere economic din întreaga lume. Turismul actual este strâns legat de o dezvoltare permanent având un numar foarte mare de destinații. [anonimizat]-[anonimizat].

CAPITOLUL I

[anonimizat], vecini, [anonimizat] a României și ocupă o suprafață de 8553,5 (reprezentând 3,6% din teritoriul țării), fiind al doilea județ ca mărime din țară. Dimensiunile mari ale județului explică varietatea geologică, a peisajului, precum și a resurselor naturale.

Fig. 1.1 – [anonimizat] (sursa: https://www.sunphoto.ro)

Sprijinit în partea de vest pe o [anonimizat] a Siretului, teritoriul județului Suceava are o deschidere de amfiteatru uriaș cu fațada largă de peste 100 km expusă spre est.

Județul Suceava se mărginește în nord cu Republica Ucraina ( frontieră de stat), [anonimizat], [anonimizat].

Populația județului Suceava reprezintă aproximativ 19% din populația Regiunii Nord-Est.

În anul 2011, populația județului Suceava era de 634.810 locuitori și avea următoarea alcătuire: români – 92,6%, rromi 1,91%, ucraineni (inclusive huțuli) – 0,93%, polonezi – 0,3%, ruși lipoveni – 0,27%, germani – 0,11%, alții – 0,2%, etnie necunoscută – 3,65%.

În cazul unei zone turistice, poziția în teritoriu trebuie să fie analizată ținînd cont de urmatoarele:

situarea zonei față de fluxurile turistice internaționale – din acest punct de vedere, trebuie precizat că zona Bucovinei este străbătută de 2 importante fluxuri turistice internaționale: dinspre nord, fluxuri turistice care intră în țară prin punctul de frontieră Siret și se îndreaptă spre zonele turistice ale României și spre Bulgaria, și invers; dinspre est, fluxurile ce străbat zona turistică Bucovina îndreptându-se spre Bistrița sau Maramureș și centrul și vestul țării, ori fluxurile turistice în vestul țării ce vin în zonă (ca destinație) și trec spre alte zone din estul țării, sau se îndreaptă spre punctele de frontieră cu Polonia, Ucraina sau Republica Moldova;

zona turistică, destinație a fluxurilor turistice interne;

destinația unor excursii speciale (excursii combinate).

destinația unor excursii temetice;

program-excursie cu turiștii străini veniți pe litoral;

este etapă în circuitele turistice "Turul României";

poziția zonei față de alte zone turistice de atracție, în ideea organizării unor acțiuni turistice combinate; din acest punct de vedere, județul Suceava se află în apropiere de Maramureș, Bistrița, Neamț și Iași – zone turistice de marcă.

Chiar dacă zona Bucovinei este situată în partea de nord- est a României și accesul este greoi privind din prisma turism- teritoriu- flux turistic, aceasta trebuie privita ca un aspect pozitiv deoarece are în vecinatate două vechi provincii istorice românești – Bucovina de Nord și Basarabia.

Căile de acces în Bucovina sunt constituite din:

căi feroviare: magistrala București – Bacău – Suceava – Vicșani, cu ramificația Suceava – Rădăuți – Putna și Suceava – Gura – Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Sângeors Băi – Năsăud – Beclean;

căi rutiere : DN 2 – E 85, București – Bacău – Fălticeni – Suceava – Sire; DN 17 A, Câmpulung Moldovenesc – Sucevița – Rădăuți – Siret; DN18, Iacobeni – Ciocănești – Borșa; DN 29, Suceava – Botoșani; DN Suceava – Dorohoi;

căi aeriene – aeroportul Salcea, la 15 km de Suceava, 75 km de Câmpulung Moldovenesc și 105 km de Vatra Dornei.

Istoricul Bucovinei

Fostă zonă de nord-vest a statului feudal Moldova (ținuturile Cernăuți și Suceava), provincie a Imperiului Austriac (din 1867 Austro-Ungar), provincie a României Mari în perioada 1918-1940 și 1941-1944, divizată după 1944 între România și Ucraina, Bucovina este o regiune de excepție, situată „între Orient și Occident”, după cum aprecia Erich Beck, realizatorul unei vaste bibliografii a scrierilor despre această regiune. Numele Bucovina provine din cuvântul slav „buk” (fag), preluat în limba germană sub forma Buchenland („Țara Fagilor”) sau Bukowina. Ca entitate statală distinctă, Bucovina nu există decât din 1775, odată cu intrarea părții de nord-vest a Moldovei în componența Imperiului Habsburgic (Austriac), formând o provincie cu o suprafață de 10.442 km2.

Meleagurile sucevene poartă urme ale prezenței omului din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice din paleolitic, precum și din epoca neolitică consemnate în multe localități ale județului.

Prima atestare documentară scrisă despre Suceava datează din anul 1388.

Odată cu domnia lui Petru Mușat (1375 – 1391) se consolidează statul feudal Moldova; apar construcții impunătoare din piatră, dintre care se evidențiază Cetatea de la Șcheia și Cetatea de Scaun a Sucevei.

În această perioadă, capitala a fost mutată la Suceava, care a devenit astfel centru politic, economic și militar al țării, iar Cetatea de Scaun, principala fortificație a Moldovei.

Domnia lui Alexandru cel Bun a făcut ca Țara Moldovei să cunoască o nouă etapă de consolidare și dezvoltare sub toate aspectele.

Fig. 1.2 – Cetatea Sucevei (sursa: https://muzeulbucovinei.ro)

Sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504) au fost ridicate noi ctitorii, opere de mare importanță artistică și de o remarcabilă originalitate, precum Baia, Voroneț, Putna etc., aflându-se pe teritoriul actualului județ.

În perioadele care au urmat s -a continuat tradiția marelui voievod, atât în politica internă, cât și în cea externă, de apărare a independenței și suveranității.

Până în 1774 teritoriul actual al Bucovinei era o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei, individualitatea regiunii conturându-se după includerea în Imperiul Habsburgic în 1774. Imperiul Austriac a stăpânit acest teritoriu (10.500 km2, a 60-a parte din suprafața imperiului) până în anul 1918, perioadă în care în Bucovina s-au petrecut numeroase mutații care au contribuit la schimbarea fizionomiei demografice, economice, politice, etnice și culturale a provinciei, conferindu-i un statut singular în comparație cu regiunile învecinate. În urma acestor transformări, Bucovina a devenit în conștiința opiniei publice cultivate o „Elveție” a estului Europei, capitala provinciei, Cernăuți, dobândind titlul deosebit de măgulitor de „mica Vienă”.

Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la Cernăuți (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu), care au înființat societatea cu același nume în 1875).

La 15/28 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul General al Bucovinei, care s-a ținut în Sala Sinodală (sala de marmură) a Palatului Mitropolitan din Cernăuți sub președinția lui Iancu Flondor, după salutul de rigoare al lui Dionisie Bejan, președintele Consiliului Național. Congresul a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu România:

„După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul la libera hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdile dezrobirii noastre. De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a Țării și fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”

Prin Pactul Ribbentrop – Molotov, încheiat în anul 1939, partea de nord a Bucovinei a trecut în componența fostei Uniunii Sovietice, în prezent fiind inclusă in teritoriul Ucrainei.

După cel de-al doilea război mondial, Suceava a fost pană in anul 1968 reședința regiunii cu același nume, incluzand pe langă actualul teritoriu și cel al județului Botoșani.

Prin reforma administrativ – teritorială din anul 1968 s -a revenit la tradiționalele unități administrativ teritoriale, astfel regiunea Suceava a fost impărțită in județele Suceava și Botoșani.

Ținutul Sucevei înseamnă nu numai istorie eroică, întâlnită aproape la fiecare pas, tradiții și obiceiuri de mare originalitate moștenite de veacuri, monumente și meșteșuguri populare de mare ingeniozitate, ctitorii voievodale renascentiste care atestă de peste cinci veacuri vocația noastră europeană, dar și foarte multe bogății naturale ce au stimulat potențialul de creativitate al populației de pe aceste locuri, frumusețea plaiurilor și ospitalitatea gospodarilor, diversitatea cinegetică adăpostită de patrimoniul forestier ce acoperă trei sferturi din acest minunat colț de țară .

Cu origini străvechi care vin din veacuri, meșteșugurile, arta țesutului și cusutului, noblețea vestimentației populare, transpunerea sensibilității și a dragostei de frumos în adevărate capodopere realizate din lemn, metal, os sau piei, în arhitectura caselor și agrementarea specifică a interioarelor, sunt preocupări care au dat și dau o măsură talentului locuitorilor acestor meleaguri.

Municipiul Suceava, reședința de județ, concentrează aproape toate domeniile vieții creative și productive care valorifică bogatele resurse economice ale spațiului bucovinean: de prelucrare a lemnului, a sticlei, a materiilor prime alimentare, până în domenii de vârf ale informaticii, creației spirituale, publicisticii și alte domenii ale culturii.

În ultimii ani municipiul Suceava și celelalte orașe ale județului au cunoscut o amplificare a vieții economice, comerciale și bancare, a inițiativei particulare în colaborare cu întreprinzători din Europa și din întreaga lume.

1.3. Resursele turistice ale Bucovinei

1.3.1. Resursele turistice naturale

Resursele turistice naturale pot fi valorificate în cadrul diverselor forme de turism.

Spre exemplu, , resursele de ape minerale, nămolurile de turbă cu calități terapeutice stau la baza dezvoltării turismului balnear, care se poate vedea în diversitatea serviciilor de agrement, din fondul cinegetic și piscicol care generează pescuitul sportiv, vânătoarea, iar pădurile din zona submontană și zona montană care dau o frumusețe aparte peisajului natural din rezervațiile naturale, fac ca drumețiile și turismul montan să se desfășoare într-un cadru natural nealterat.

Cadrul natural al zonei Bucovina este reprezentat printr-o mare complexitate și varietate a peisajului, astfel fiecare element natural având trăsături distincte cum ar fi: atractivitate pentru drumeții, sporturi de iarnă, vânătoare și pescuit sportive oferite de masivele montane Călimani, Rarău, Giumalău. O frumusețe aparte o reprezintă Obcinele Bucovinei, acoperite cu păduri de conifere și foioase, populate cu numeroase specii de interes cinegetic și străbătute de ape bogate în faună piscicolă, ce formează cadrul natural în care se înscriu celebrele monumente de artă feudală din zonă. Țara Dornelor se remarcă prin prezența izvoarelor de apă minerală carbogazoasă, bicarbonatate, feruginoase, magneziene, oligometalice, termale, fiind indicate unor afecțiuni ale tiroidei, afecțiuni ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic, care sunt tratate la Vatra Dornei, Dorna Candreni și Poiana Negrii.

Valea Bistriței, are un peisaj mirific prin frumusețe și sălbăticie, dar nu este valorificată la capacitate maximă, deși aici sunt numeroase posibilități de agrement, iar localitatea Broșteni ( unde se pot întălnii izvoarele de apă) poate să fie o viitoare stațiune balneoclimaterică.

Numeroasele rezervațiile naturale din județ reprezintă o atracție deosebită pentru turiști. Putem amintii rezervațiile forestiere – Codrul secular Slătioara, Pădurea seculară Giumalău, Rezervația de la Lucina, Rezervația Răchitișul Mare, Tânovul Mare de la Poiana Stampei și Rezervația floristică Todirescu unde întâlnim plante monumente ale naturii, plante rare, endemic, arborii ocrotiți.

Deoarece natura este darnică, pentru iubitorii de vânătoare, fauna este reprezentată printr-un mare număr de cerbi, capre, mistreți, iepuri, urși, fazani. Anual, în zonă se recoltează circa 1000 de cervide (cerbi, ciute, căpriori, căprioare și iezi pentru selecție). Anual din vânat se obține circa 45 tone de carne – vânat și 25000 de piei și blănuri.

O altă atracție turistică este pescuitul, care se practică în aproape toate râurile județului și anume în Moldova, în Bistrița, Suceava și Siret. De asemenea au fost amenajate iazuri la Dragomirna, Lipoveni și păstrăvării la Valea Putnei, Brodina, Prisaca Dornei.

Cei mai umblați munți din masivele muntoase ale Bucovinei sunt Rarăul și Giumalăul. Marele avantaj al celor două masive, privind drumețiile și sporturile de iarnă, este faptul că pot fi abordate din trei părți: de la latura nordică, dinspre Câmpulung Moldovenesc, de pe cea sudică, de pe Valea Bistriței și dinspre vest, de la Vatra Dornei.

Localitatea Câmpulung Moldovenesc este așezată la poalele munților Runcu, Măgura și Bodea, la 620 m altitudine, fiind baza de ascensiune către cele două masive. Are un climat subalpin, aerul fiind pur, lipsit de umiditate excesivă, neavând schimbări bruște de temperatură și fară curenți de aer, fiind tipic pentru o stațiune din punct de vedere climatic.

La 1538 m altitudine, la stația meteorologică Rarău media anuală înregistrată este de 2,3° C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -7° C, iar a lunii august de 12° C. Primul îngheț se produce în septembrie, iar ultimul în mai și chiar mai târziu, în iunie. Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de 180. Peste altitudinea de 1000 m zăpada se menține constantă până în lunile martie-aprilie, iar ninsori temporare cad până în luna iunie.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 920 mm. Grosimea stratului de zăpadă variază între 20-30 cm., menținându-se constant din decembrie până în aprilie.

După datele arătate mai sus, se poate evidenția încă un avantaj privind sporturile de iarnă în masivele Rarău și Giumalău și anume cel climatic reprezentat prin grosimea și durata stratului de zăpadă, în această privință depășind stațiunile Poiana Brașov, Predeal, Sinaia.

Cele două masive sunt bogate în vânat și de aceea aici întâlnim câteva adăposturi de vânătoare unde se practică vânătoarea sportivă. Dintre speciile de interes vânătoresc se întâlnesc cerbul, ursul, mistrețul, cocoșul de munte. Râurile, în special Moldova și afluenții săi sunt bogate în pește și de aceea au fost amenajate câteva păstrăvării la Prisaca Dornei și Valea Putnei.

Relieful

Regiunea montană cuprinde masive, grupe de masive și complexe de culmi separate între ele prin văi adanci sau arii depresionare. Zonele montane se caracterizează prin întinse păduri și pajiști naturale, bogate resurse balneo -turistice, căile de comunicație și așezările umane cu caracter permanent, fiind foarte rare.

Unitatea montană se include Carpaților Orientali reprezentați prin:

– Munții Suhard – parțial Călimani;

– Obcinele Bucovinei (Obcina Mestecăniș, Obcina Feredău, Obcina Mare);

– Munții Bistriței (Muntele Rarău, Muntele Giumalău, Muntele Bârnaru, Muntele Budacu)

– Munții Stănișoarei (doar muntele Sutra).

Fig. 1.3. – Masivul Călimani (sursa: http://popasultransilvania.ro )

Munții Suhardului – se desfășoară sub forma unui trunchi prelung, situat la vest de Bistrița Aurie și dominat de mai multe vârfuri care depășesc altitudinea de 1600 m: Omu -1931 m, Suhardu -1709 m, Oușoru – 1639 m; vârfurile cele mai înalte cunosc condițiile mediului alpin, cu consecințe însemnate asupra tuturor elementelor fizicogeografice.

Masivul Călimani – cel mai înalt și mai impunător munte vulcanic (2102 m – Varful Pietrosul) din țara noastră – oferă aspecte de relief aparte constând din vârfuri ascuțite (lava vulcanică întărită pe coșurile de erupție), platouri structurale, forme reziduale curioase, câmpuri întinse de grohotișuri, văi adânci cu dispunere radială față de conul vulcanic principal.

Obcina Mestecănișului – se desfășoară ca o culme prelungă cu altitudini din ce în ce mai scăzute spre sud-est -1588 m în vârful Lucina, 1550 m vârful Tătarca, 1.291 m vârful Mestecăniș și 1.086 m Pasul Mestecăniș – și cu profil transversal asimetric, având fațada dinspre Bistrița Aurie mai abruptă decât fațada dinspre Valea Moldovei.

Obcina Feredeului – începe dinspre vest seria unităților muntoase alcătuite din roci de fliș care au forma unor cocoașe din care cea mai înaltă este vârful Pascaru (1.479 m).

Obcina Mare – situată la est de valea largă a Moldovei este formată din numeroase culmi prelungi care depășesc altitudinea de 1.200 m.

Gruparea muntoasă Pietrosu – Grințiesul Broștenilor prezintă forme de relief greoaie, asociate cu piscuri semețe cum sunt: Pietrosu Bistriței (1.760 m) sau Budeanu (1864 m) și abrupturi stâncoase sau văi în chei: defileul Bistriței de la Zugreni, cheile Barnarului.

Fig. 1.4. – Pietrele Doamnei – Munții Rarău (sursa: https://turism.bzi.ro )

Masivele Giumalău și Rarău – aflate la nord de valea transversală a Bistriței și alăturate ca poziție însă diferite ca altitudine, cât și ca forme de relief dominante. Astfel, în timp ce Giumalăul are o formă de scut bombat (altitudine 1.857 m), Rarăul, deși mai coborât ca altitudine, prezintă forme variate: vârfuri calcaroase ruiniforme (Pietrele Doamnei), abrupturi stâncoase, curmături adânci, forme carstice.

Munții Stânișoarei – situați la sud de valea Moldovei, au culmi cu ramificații diverse, văi lungi, vârfuri cu profile greoaie (Tarnița 1.471 m, Hălăuca 1.530 m ș.a.).

Unitățile depresionare cuprind Culoarul Moldovei, Depresiunea Dornelor, Moldoviței, Liteni și Rădăuți.

Culoarul Moldovei apare ca o asociere longitudinală de mici depresiuni tectono-erozive ce se intercalează între Obcini. Poziția și dimensiunile acestor depresiuni sunt strâns legate de duritatea rocilor pe care valea Moldovei le străbate. Astfel, Depresiunea Pojorâta se plasează în sinclinalul marginal al Rarăului, fiind formată prin îndepărtarea, de o parte și de alta a văii Moldovei, a rocilor mai puțin dure care alcătuiesc umplutura acestui sinclinal. Dezvelirea epigenetică a dolomitelor triasice din apropierea localității Pojorâta, cunoscute sub numele de Adam și Eva, a dat o nota distinctă de pitoresc acestei mici depresiuni.

Mai în aval se află Depresiunea Câmpulung (620 m), sculptată în mare parte în șisturile argiloase negre, corespunzând și zonei de afundare a acestora. Apoi urmează Depresiunea Varna, situată la confluența Moldoviței cu Moldova, continuare spre sud a ulucului depresionar intraobcinar al Moldoviței și Depresiunea Gura Humorului, corespunzătoare unei ferestre apărute prin înlăturarea cuverturii pânzei de Tarcău care încheie spre est întinsul culoar de limită.

Depresiunea Dornelor, situată în plină zonă montană și delimitată spre est de culmile muntoase ale Munților Giumalău și Pietrosu Bistriței, spre nord de munții Suhard- Oușor, spre sud de Munții Căliman iar spre vest de Munții Bârgău, este o depresiune tectono- erozivă situată la o altitudine de 800-1000 de metri. În cadrul depresiunii apar trei subunități distincte: Depresiunea Vatra Dornei în nord- est, formată în plină zonă cristalină, efect probabil al unei prăbușiri tectonice; Depresiunea Poieni în vest, formată pe sedimentarul din zona de contact cu Munții Bârgău; Depresiunea Saru în sud, apărută la contactul cristalinului cu Munții Căliman.

Relieful Depresiunii Dorna este vălurit pe margini și din ce în ce mai plat spre centru. Este drenată de râurile Teșna, Dorna, Neagra Șarului, Coșna care se îndreaptă spre vest, unde culmile munților sunt mai joase. Trecerea de la Dorna la Bârgău se face prin pasul Grădinița (967 m).

Depresiunea Moldoviței este situată în lungul văii cu același nume, având aspectul unui larg culoar colinar, corespunde unei lăsări axiale a pânzei de Tarcău, în care apele s- au adâncit mult, favorizate fiind și de friabilitatea gresiei de Fusaru.

Depresiunea Liteni, situată în partea de nord- est a Podișului Fălticeni, se despreinde, în bazinul superior al Someșului Mare, o depresiune sculpturală la cca 320 m altitudine, cu văi largi, cu fund mlăștinos, cu alunecări de teren și forme structurale. Este aria depresionară Liteni, conturată de localitățile Stroiești- Drăgoești- Bobești- Rădăseni- Bunești.

Depresiunea piemontană Rădăuți, situată între râurile Suceava și Sucevița, în fața obcinelor, la o altitudine medie de 360 m. Față de rama înaltă formată în vest de piemontul pericarpatic Marginea și în est de înșeuarea Bălcăuți, aria depresionară Rădăuți are un relief de acumulare de pseudo-câmpie piemontană, cu cote joase, forme plane terasate și cursuri ezitante de apă. Înaintează sub formă de golf, în munte pe valea Sucevei până la Straja, pe valea Suceviței până la Voivodeasa, iar în sud înaintează până la confluența Suceviței cu Suceava, la Milișăuți (340 m).

Depresiunea corespunde zonei de desfășurare a două mari conuri-delte formate de Suceava și Sucevița. Râurile care le-au dat naștere s-au adâncit ulterior în propriile conuri etalând terase și lunci largi. Suceava a alunecat pe flancul nordic al conului ei, formând o buclă mare între Gălănești și Satu Mare, în timp ce Sucevița curge Chiar pe axul propriului con. Câmpia este brăzdată de cursuri secundare de apă, unele divergente, altele despletite (pârâul Pozen).

Unitățile deluroase aparțin în totalitate Podișului Sucevei drenat de râurile Siret, Suceava și Moldova. Relieful Podișului Sucevei se caracterizează prin forme plane și relief structural cuprinzând următoarele subunități: Piemontul colinar Marginea-Ciungi, Masivul deluros Dragomirna și Masivul Deluros Fălticeni.

Piemontul colinar Marginea-Ciungi se întinde la poalele obcinelor, spre est, până în albia majoră a Sucevei, având dezvoltarea maximă între Sucevița și Moldova. Este partea de podiș cea mai fragmentată și erodată. Cota maximă este în Dealul Lungi (692 m), în dreptul ieșirii din munte a râului Moldova. Cele mai importante văi sunt Solca Și Solovețul, care curg pe panta piemontului spre râul Suceava, formând la ieșirea din munte câte un con de dejecție.

Masivul deluros Dragomirna este cea mai tipică parte a podișului Sucevei, prin toate caracterele geomorfologice proprii Podișului Moldovenesc: monoclin cu forme structurale (cruste și platforme) cu înălțimea medie de 450 m și atingând cota maximă de 528 m în vârful Teioasa. Energia reliefului inregistrează cca 100 m. Masivul este situat între culoarele văilor Suceava și Siret. Afluenții acestora îl drenează astfel: consecvent tributării Sucevei și subconsecvent tributării Siretului. Podișul înclină spre sud-est in pantă ușoară (sub 1°). Este alcătuit dintr-o alternanță de gresii, nisipuri și argile care dau crestelor un aspect etajat: dealul Zamca (385 m), dealul Cetății (351 m). Platourile structurale ale podișului au fost reduse mult în înălțime datorită eroziunii provocate de afluenții celor doua râuri: Saua de la Bălcăuți de 438 m, dintre Siret și Suceava care închide podișul la nord, la sud el se termină la Verești, la est, pe stânga Siretului, înșeuări largi, așezate pe cumpăna

apelor spre Prut, delimitează în această parte însuși Podișul Sucevei, cea mai joasă fiind șaua

Bucecea.

Masivul deluros Fălticeni, subunitate înaltă a Podișului Sucevei, este de formă asemănătoare cu masivul deluros Dragomirna, dar de dimensiuni mai mari decât acestea. Se întinde între culoarele văilor Moldova și Suceava-Siret, cu lățimea maximă de 20-22 km și o orientare NV-SE. Atinge altitudinea maximă de 528 m, aproape de limita sa nordică, deasupra văii Iliașca. Spre sud, Podișul Fălticeni depașește limita județului, ajungând până în dreptul localității Pașcani (456 m). O caracteristică a Podișului este larga întindere a platourilor structurale. Șomuzul Mic și Șomuzul Mare, văi adâncite cu 100-150 m în podiș, contribuie la fragmentarea lui.

Văile formează adevărate culoare morfologice cu șesuri largi, străbătute de brațe secundare și meandre cu 4-6 trepte de terasă, etajate între 5 și 180 m altitudine relativă.

Valea Bistriței este organismul fluvial principal pentru zona cristalină, având trei sectoare strâmte sau largi, cu văi adânci, versanți abrupți, chei și defilee, trepte de terasă suspendate până la 150 m altitudine față de albie, ceea ce dovedește o îndelungată evoluție a râului pe traseul actual, de la izvoare până la Broșteni.

Valea Moldovei este organismul fluvial caracteristic pentru munții flișului. Relieful văii Moldovei constă în succesiunea unor sectoare mai largi, adevărate „câmpulunguri” și sectoare de vale mai îngustă. Aici se succed bazine intramontane de vale cu lunci bine dezvoltate și trepte de terasă, între aceste bazine se interpun ștrangulări ale văii, cu versanții mai înclinați și de obicei lipsiți de terase, apropiindu-se mult unul de altul, cum se întâmplă mai jos de Pojorâta sau Prisaca.

Valea Sucevei este principalul organism fluvial pentru zona de podiș, prezentând mai multe sectoare până la vărsarea în Siret la Liteni. În cursul superior este vale transversală, tăiată numai în obcinele flișului, având versanți destul de abrupți și un început de luncă. În cursul mijlociu valea se lărgește, cursul se despletește în brațe, lunca este din ce în ce mai pronunțată, încep să apară terase. Cursul superior prezintă o albie majoră lată, șerpuită cu meandre divagante, brațe părăsite și terase bine dezvoltate pe ambele maluri.

Valea Siretului în cei aproape 100 km cât curge pe marginea estică a județului Suceava, Siretului prezintă lunci largi, terase mari, meandre divagante, valea fiind adâncită în podiș cu cca 200m.

Resursele balneare

În zonă au fost evidențiați câțiva factori naturali de cură, între care amintim apele minerale,

nămolul de turbă și gazele terapeutice. Aceste bogății situează zona Bucovinei pe locul al treilea pe

țară, după Harghita și Covasna.

Pe teritoriul zonei Bucovina, în funcție de individualitatea hidroclimatică și genetică, avem următoarele tipuri de ape minerale:

ape carbogazoase, bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, feruginoase, sunt în număr de 68 de izvoare naturale și surse foarte investigate; se întâlnesc în sud-vestul județului Suceava, pe raza localităților Broșteni, Cârlibaba, Coverca, Dârmoxa, Dorna Codreni, Dragoiaoasa, Panaci, Poiana Coșnei, Poiana Negri, Poiana Vinului (Coșna), Sărișorul Mare, Șarul Bucovinei, Șarul Dornei și Vatra Dornei. Aceste ape se folosesc și ca ape de masă, fiind îmbuteliate în 5 centre: Poiana Negri, Șaru Dornei, Poiana Coșnei, Poiana Vinului și Dorna Candreni. În cura internă, sunt utilizate în tratarea unor afecțiuni gastrice, iar în cea externă pentru tratarea afecțiunilor aparatului cardiovascular, în bazele de tratament din stațiunea Vatra Dornei;

ape minerale sulfuroase, în principal oligominerale, sunt reprezentate printr-un număr de 20 surse naturale și forate, sunt distribuite pe teritoriul localităților Benia, Broșteni, Cacica, Câmpulung Moldovenesc, Cârlibaba, Găinești, Iacobeni, Izvoarele Sucevei, Leșu Ursului, Mânăstirea Humorului, Moldova Humorului, Moldova Sulița, Paltinul, Vatra Moldoviței și Voroneț. Sunt utilizate numai cele de la Iacobeni, sporadic, pentru aerosoli (la Vatra Dornei). Institutul de Medicină Fizică, Balneologie și Recuperare Medicală (IMFBRM) din București le recomandă în tratarea anumitor afecțiuni urinare, metabolice;

ape clorosodice concentrate, uneori sulfuroase, sunt reprezentate printr-un numar de 15 surse naturale, fiind distribuite pe teritoriul localităților Cacica, Drăceni, Râșca, Solca, Sucevița, Stulpicani, Vatra Moldoviței, Vicov și Putna. Local aceste ape sunt utilizate pentru nevoile fabricii de bere Solca. Deoarece debitul este mic, aceste ape nu prezintă interes balnear;

apele vitriolice, sulfatate, calcice, magneziene sunt reprezentate prin 2 surse, în localitățile Frumoasa și Solca și nu prezintă interes terapeuric datorită debitului foarte redus.

Tot din categoria factorilor naturali de cură fac parte nămolurile de turbă, identificate la Izvoarele Sucevei și în zăcămintele de la Poiana Stampei. Potențial, ele există, după aprecierile IMFBRM, în toate turbăriile județului, respectiv la Dorna Candreni, Drăgoiasa, Lucina, Panaci, Poiana Coșnei și Șaru Dornei.

Datorită fondului de resurse naturale disponibil, Județul Suceava, prezintă un potențial ridicat pentru tratamentul balnear al diverselor afecțiuni. Apele minerale carbogazoase, atermale, hipotone, bicarbonatate sodice, calcice și feruginoase din Vatra Dornei dar și cele din Bazinul Dornelor, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conținut mare de coloizi organici și acizi humici, mofetele naturale de sondă cu mare puritate și concentrație de dioxid de carbon, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, reprezintă materia primă pentru o serie de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.

Datorită climatului, a padurilor, posibilităților curative ale apei, existența unor condiții bune de cazare, Solca este cea mai renumită stațiune balneoclimaterică și de tratament din județul Suceava.

În mod deosebit, se remarcă la nivelul județului stațiunea balneoclimaterică de interes național Vatra Dornei, stațiune inclusă în circuitul internațional fiind recomandată în tratarea unor afecțiuni ale aparatului cardio-vascular, afecțiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos, etc.

Fig 1.5. Tratamentul balnear în Vatra Dornei (sursa: www.visitvatradornei.ro/turism-balnear)

Tot din categoria factorilor naturali de cură face parte și clima. Zona beneficiază de un bioclimat tonic-stimulator, eficiența maximă fiind la altitudinile 1000- 1800 m. În estul județului Suceava în zonele de podiș, bioclimatul este sedativ, de crușare. În perimetrul localității Solca, se înregistrează un bioclimat aparte, cu un aer puternic ozonat, bioclimat propriu unei stațiuni balneoclimaterice.

În funcție de valoarea, specificul și repartiția lor geografică, o zonificare a resurselor turistice naturale, indică arealele:

arealul alpin și subalpin al masivului Căliman – reunește în peisaj un relief de platou volcanic

și de creastă, cu păstrarea celui mai mare crater vulcanic din țara noastră. În partea nord-

vestică, renumitele stânci “ 12 Apostoli “, iar pe platou asociații de jnepeni și alte flori viu colorate;

defileul Bistriței de la Zugreni conține o vale transversală săpată în gnaisuri porfiroide dure. Ca elemente de atracție sunt barajul pentru plute,vechea albie ramasă suspendată pe malul drept, umerii și țancurile de stâncă, flora caracteristică. Se întalnesc de asemenea defileele de la Toance și cheile săpate în calcarele cristaline de pe valea Barnarului;

depresiunea Dornelor, unde întâlnim numeroase izvoare de ape minerale, se evidențiază prin îmbinarea armonioasă a cadrului natural cu elementele etnografice și folclorice, o frumusețe pentru turbăriile de la Tinovul Mare și Poiana Stampei, rezervații naturale;

carstul Rarăului, cu Pietrele Doamnei, dolinele de sub vârful Rarău și de pe Todirescu, Peștera Liliecilor, sectoarele de chei de pe Valea Caselor și de pe Izvorul Alb; abrupturile de prăbușire de la Popchii Rarăului, grohotișurile fosile de la vest de Piatra Zimbrului. Aici calcarele recifale se completează armonios cu rezervația floristică Todirescu, cu Mânastirea Sihăstria și floarea de colț;

valea superioară a Moldovei, de la izvoare la Pojorâta, cu rezervațiile Lucina, Răchitișul Mare, stâncile Adam și Eva de la Pojorâta, sectoarele de chei și defilee ale afluenților Moldovei: Breaza, Botuși, Pojorâta; aici întâlnim neschimbate tradițiile folclorice și etnografice;

culmea Stânișoarei, ce are pajiști întinse și relief monoton, unde se constituie o platformă cu o frumoasă vedere spre Munții Bistriței, la vest, și , și Podișul Moldovei, la est. Aici întâlnim renumitul drum din Valea Sabasei în Suha Mare, evocat de Mihail Sadoveanu în romanul “Baltagul“, care poate să fie un posibil itinerar turistic.

Rezervații naturale

Pe teritoriul județului Suceava există peste 20 de rezervații naturale: rezervații floristice (fânețele seculare de la Frumoasa, Ponoare, Calafindești, fânețele montane de pe plaiul Todirescu), forestiere (codrul secular de la Slătioara, pădurile seculare de pe Giumalău, făgetul de la Dragomirna, pădurea de pin ce vegetează pe un depozit de turbă de la Tinovul Mare, rezervația de mesteacăn pitic de la Lucina), geologice (Piatra Țibăului, Piatra Pinului și Piatra Șoimului, Cheia Lucavei, Cheia Moara Dracului) și mixte (Pietrele Doamnei, Cheile Zugrenilor, Complexul 12 Apostoli).  Fauna, bogată și prețioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul și cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, veverița, pisica sălbatică, jderul, hermina, dihorul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufnițe. Râurile de munte adăpostesc specii rare de pești: lostrița, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul ș.a.

Doisprezece Apostoli  este o arie protejată de interes național, situată pe teritoriul administrativ al comunei Dorna Candrenilor. De-a lungul celor 11 km ai traseului tematic touristic  din interiorul ariei protejate, traseu care pornește din satul Gura Haitii, aflat la 28 km de Vatra Dornei în Comuna Șaru Dornei, pe turiști îi așteaptă o excursie prin păduri de molid și pășuni subalpine către una din cele mai frumoase destinații din Parcul Național Călimani.

Fig. 1.6. – aria protejată “Doisprezece Apostoli”(sursa: https://jurnalulph.ro)

Rezervația are o suprafață de 200 ha și reprezintă un complex de roci eruptive cu figuri zoomorfe si antropomorfe, uniceprin frumusețea și forma lor, formate prin eroziunea agregatelor vulcanice.

Apare de exemplu figura unui moș cu barbă – spre nord, a unui bătrân – spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce amintește silueta lui Nefertiti ș.a. Printre acestea se remarcă figura misterioasă a Moșului ce prezintă trei fațete distincte – toate cu chip uman.

Moara Dracului (monument al naturii) este o arie protejată de interes național situată pe teritoriul administrativ al orașului Câmpulung Moldovenesc.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată și reprezintă o zonă montană (în bazinul superior al văii Caselor) de un deosebit interes geologic (formațiuni de blocuri de piatră carbonatice, calcaroase, marnoase, argiloase devârstă cretacică), floristic (floarea-reginei, urechelniță, vulturică, clopoțel de munte, usturoi sălbatic), faunistic.

Fig. 1.7- – Moara Dracului (sursa: https://adevarul.ro)

Piatra Pinului și Piatra Șoimului alcătuiesc o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip geologic, paleontologic și peisagistic), situată pe teritoriul administrativ al orașului Gura Humorului.

Fig. 1.8. – Piatra Pinului și Piatra Șoimului (sursa: https://ro.wikipedia.org )

Aici s-au descoperit resturi fosile de pești preistorici (specii ce aparțin genurilor Lepidopus, Alosa, Scorpaena, Sardinella, Clupea etc.) situate în marne, gresii și conglomerate. Printre acestea s-a găsit și un pește lung de 1,8 m (Palaeorhynchus humorensis) în partea superioara a stâncii, într-o intercalație subțire de argile disodilice prinsă între stratele groase de gresii albe relativ dure (de Kliwa), care formează actual peretele exterior al Pietrei Pinului.

Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys nu beneficia de existența unui circuit eficient de oxigenare a straturilor de apă de adâncime.

Răchitișul Mare este o arie protejată de interes national (rezervație naturală de tip botanic) situată pe teritoriul administrativ al comunei Moldova-Sulița.

Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite: roua cerului (Drosera rotundifolia), clopoțel de munte, gușa porumbelului (Silene vulgaris), firuța (Poa nemoralis), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), strugurele ursului (Arctostaphylos uva-ursi) sau mușchiul din specia Sphagnum acutifolium.

Fig. 1.9- – Flora zonei – Mierea ursului, Garofiță de munte (sursa:https://ro.wikipedia.org)

1.3.2. Resursele turistice antropice ale Bucovinei

Pe măsura resurselor turistice naturale sunt și cele antropice, între care se detașează monumentele istorice și de artă medievală, incluse între capodoperele artei universale. Prin originalitate, aceste monumente constituie, pentru efortul turistic al țării noastre un produs cu caracter de unicat.

O ierarhizare a resurselor turistice antropice din Bucovina evidențiază următoarele categorii:

– resurse de interes turistic internațional;

– resurse de interes turistic național;

În Bucovina întâlnim barajul Izvorul Muntelui, având înălțimea de 127 m, o lungime de 435 m și o lățime maximă la bază de 119 m fiind cel mai mare baraj de greutate (de pe râurile interioare ale României; îl depășește doar barajul Porțile de Fier I) și al treilea dintre cele mai înalte baraje din România. Este al 9-lea baraj de greutate, din Europa, ca înălțime. În anul 1961, când a fost finalizat, era al 4-lea baraj de greutate, ca înălțime, din Europa.

Fig. 1.10- – Barajul Izvorul Muntelui – Bicaz (sursa: https://www.directbooking.ro)

Acesta leagă muntele Gicovanu cu Obcina Horstei. El nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru. În interiorul său sunt kilometri de galerii, puțuri de aerisire, nișe de vizitare. Încăperi special amenajate adăpostesc instalații de acționare ți comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element. Apa acumulată în Lacul Izvorul Muntelui este folosită pentru producerea de energie electrică la cetrala hidroelectrică Stejaru, comuna Pângărați, la aprox.15 km de baraj, spre Piatra Neamț.

În zona Bucovinei se găsesc obiective de interes turistic internațional, care sunt recunoscute pentru picturile exterioare și renumite pentru nuanțele folosite (exemplu: albastru de Voroneț). Dintre aceste obiective amintim: Voroneț, Humor, Arbore, Sucevița și Moldovița.

Caracteristic pentru aceste edificii, intrate deja în patrimoniul culturii universale (fapt evidențiat și în albumul editat de UNESCO-dedicat valorilor artistice mondiale), constituie forța lor de atracție pe care o exercită asupra unei largi categorii de turiști străini. Originalitatea “stilului moldovenesc“ precum și îmbrăcarea integrală a fațadelor bisericilor Voroneț, Humor, Arbore, Sucevița și Moldovița în pictură, ordonată potrivit programului iconografic coherent, sunt elemente unice în lume.

Structura rețelei muzeistice, de interes național, se află prezentată in Capitolul 2.3.al acestei lucrări – “Turismul cultural”.

Din categoria resurselor turistice de interes național, deși interferența de interes național și internațional este evidentă, mai fac parte, pe lângă muzeele amintite, o serie de mănăstiri care se regăsesc în capitolul 2 al acestei lucrări – “Turismul în Bucovina. Studiu de caz – Turismul ecumenic”.

CAPITOLUL II

TURISMUL ÎN BUCOVINA.

STUDIU DE CAZ – TUTISMUL ECUMENIC

Turismul reprezintă o ramură a economiei naționale, cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități remunerate în interiorul locului vizitat.

2.1. Turismul montan

Munții Călimani, relieful deosebit al masivului Rarău, pădurea Giumalău, gruparea munților cristalini din care fac parte Munții Bistriței Aurii, Munții Bistriței Mijlocii dar și Masivul Suhard și Obcinele Bucovinei, sunt obiective turistice foarte atractive unde se pot practica drumeții montane, alpinism, echitație, pescuit, river rafting, escaladă, mersul cu bicicleta dar și sporturile de iarna.

În munții Bucovinei se pot realiza trasee turistice foarte frumoase atât pentru o zi cât și pentru mai multe zile. Drumețiile sunt în general de o dificultate medie și pot fi realizate în special în zona Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc având în vedere înălțimile moderate ale Munților Călimani, Rarău, Giumalău, Suhard și Bistriței.

Din zona Dornelor se poate pleca pe trasee turistice în patru zone importante și de o frumusețe greu de imaginat: Giumalău – Rarău, Călimani, Suhard și Bistriței. Lungimea totală a traseelor este de aproximativ 320 km, sunt trasee pentru toate categoriile de turiști, de la copii pâna la cei experimentați, se pot organiza circuite de câteva zile sau trasee scurte de câteva ore, asta este la latitudinea turiștilor.

Transrarăul este unul dintre cele mai spectaculoase trasee montane din România. Transrarăul face legătura între Valea Bistriței, cu plecare din localitatea Chiril și Valea Moldovei, la Pojorâta. Aceasta este un traseu care ușurează accesul turistilor către cabana Rarău, Pietrele Doamnei și Mănăstirea Rarău.

Datorita poveștilor foarte interesante despre acest traseu, a mai fost numit si Drumul Comorilor. Legenda spune că în 1541, domnitorul Petru Rareș și-ar fi adăpostit averea și familia în munții Rarău pentru a nu fi găsite de hoardele de tătari care în acea perioadă făceau frecvente incursiuni în Moldova.

Urmăriți de cotropitori, doamna Elena, soția lui Petru Rareș și fiul acestora s-ar fi refugiat într-o peșteră să se roage, iar stânci uriașe s-ar fi desprins și ar fi căzut peste locul în care se află averea, îngropându-i și pe hoți.

Transrarăul are o lungine de aproximativ 10 kiloemtri de șosea având un regim de circulație cu o viteză limitată la 30 km/h datorită dificultății ridicate a traseului. Pe acest traseu nu pot circula autocarele, mașinile cu gabarit depășit și automacaralele, accesul lor fiind interzis.

Acest traseu de drum este încadrat în categoria a patra de viabilitate, ceea ce înseamnă că pe perioada iernii nu va fi deszăpezit cu prioritate, dar va putea fi deschis pe perioada sezonului rece în funcție de solicitările existente.

Fig. 2.1. – Transrarău (sursa: https://www.vedeteblog.com )

Drumețiile

Drumețiile sunt organizate mai ales din stațiunile Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Traseele pot fi realizate în funcție de preferințele turiștilor, acestea pot fi de o zi sau de mai multe zile. Drumețiile se pot realiza în circuit cu întoarcere în același loc din care s-a plecat. Drumețiile, în marea lor majoritate sunt de dificultate medie sau redusă și sunt legate de stațiunile Vatra Dornei și Câmpulung-Moldovenesc. Drumețiile sunt organizate în special în Munții Călimani, Rarău, Giumalău, Suhard și Bistriței.

În zona Dornelor, turiștii au la dispoziție o rețea de trasee montane de aproximativ 280 km. Traseele sunt în marea lor majoritate omologate și sunt marcate și întretinute de Serviciul de Promovare și Dezvoltare a Turismului și Salvamont din cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei.

În muntii Rarău-Giumalău sunt 24 de trasee turistice amenajate și omologate, pe aceste trasee se poate ajunge la Hotelul Alpin «Rarău», Cabana Pastorală (masivul Rarău) sau la Refugiul Alpin de pe Giumalău.

Turismul ecvestru

Zona Bucovinei oferă turiștilor posibilitatea de a practica turismul ecvestru în diferite forme și anume: echitație, plimbări cu calul de tipul “randonnée ecvestru” sau “randonnée sauvage”. Se pot organiza drumeții scurte de o ora, câteva ore, de o zi sau mai lungi de câteva zile.

Turismul ecvestru faciliteaza observarea naturii sau pur și simplu plimbări unde turiștii pot beneficia de pachete speciale oferite de Administrația Parcului Național Călimani care dispune de un număr de 12 cai huțuli și personal specializat în acest domeniu.

În cadrul Asociației de Ecoturism Țara Dornelor există o serie de turoperatori care oferă astfel de activități, dispunând de ghizi atestați pentru turismul ecvestru care s-au pregătit pentru astfel de activități prin procurarea de echipamente și cai pentru toate cerințele.

Traseele sunt cu grade de dificultate diferite: pornesc de la cele ușoare (cu durate cuprinse între două și până la patru ore) și trasee complexe (de una și până la cinci zile).

Escaladă, alpinism

Alpinismul în zonă este o o atracție pentru sportivii amatori și alpiniștii profesioniști. Escalada poate să înceapă în luna mai și se poate termina în luna octombrie, în funcție de capriciile vremii. În zonă se practică și ecalada pe gheață care începe în luna decembrie și se termină în luna martie. Alpinismul se practică atât vara, cât și iarna, mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard.

Schi

În ultimii ani s-au extins foarte mult zonele cu potențial pentru dezvoltarea domeniului schiabil și practicarea sporturilor de iarnă. Dintre aceste zone, cele mai reprezentative sunt: Vatra Dornei, Crucea, Broșteni, Șaru Dornei, Gura Haitii, Dorna Cândrenilor, Ciocănești, Mălini, Cârlibaba, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Sucevița. Stațiunea Vatra Dornei concentrează cea mai mare densitate de turiști practicanți ai sporturilor de iarnă. Stațiunea dispune de 2 pârtii de schi omologate, în lungime de 800 m și 3.000 m, deservite de un telescaun, un teleschi și un babyschi, dar și 2 pârtii pentru practicarea activității de schi fond. Pe această pistă se antrenează sportivii care participă la concursuri naționale și internaționale.

Schiul este practicabil doar în anumite condiții, pe drumul ce leagă satul Gura Haitii de fosta incintă minieră, în funcție de grosimea stratului de zăpadă și dacă drumul a fost deszăpezit sau nu.

În Vatra Dornei sunt două pârtii (pârtiile Parc și Dealu Negru), două pârtii în Câmpulung Moldovenesc (Runc și Rarău), o pârtie la Gura Humorului și trei pârtii în mediu rural (Sucevița, Mălini și Cârlibaba).

Zborul cu parapanta

Stațiunea Vatra Dornei este cea mai indicată pentru zborul cu parapanta, datorită condițiilor oferite de Vârful Oușorul din Munții Suhardului, fiind considerat unul dintre cele mai propice locuri pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei și deltaplanului. Aici se găsesc cei mai puternici curenți de aer din România, se poate zbura ore întregi deasupra Depresiunii Dornei, folosindu-se curenții. Se poate practica pe tot parcursul anului și la Prisaca Dornei, Pojorâta, Udești, Părhăuți.

River rafting

Sezonul ideal pentru river rafting începe primăvara când apele sunt mari după topirea zăpezii și a gheții din munti. Unul dintre puținele râuri care oferă condiții deosebite pentru această activitate este râul Bistrița, sectoarele pretabile pentru acest sport atingând gradul 3 de dificultate (pe o scară de la 1 la 5 – cel mai greu).

Pentru a ne aduce aminte de vremea plutăritului când o cantitate mare de buștean era transportată cu pluta, pe râurile Bistrița sau Dorna se poate organiza o coborâre cu barca, cu o durată cuprinsă între 1 oră și 4 ore, parcurgând cel mai spectaculoas sector al văii Bistriței pe o distanță de 10 – 20 km, cu plecare fie din satul Crucea, fie din stațiunea Vatra Dornei.

Nimic nu se poate compara cu plăcerea de a te plimba pe apă întro ambianță plăcută, o odihnă bine meritată pe malul apei la un foc de tabără unde se poate servi șunculiță sau slăninuță perpelită.

Sectoarele de rafting sunt:

Zugreni – Cheile Bistriței (21 km de la Vatra Dornei) cu o lungime de 1,2 km.

Toance – comuna Crucea (36 km de la Vatra Dornei) cu o lungime de 1.3 km.

2.3. Turismul cultural

În județul Suceava patrimoniul cultural-istoric și etnofolcloric are o mare valoare și atractivitate turistică. În județ sunt prezente obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Șcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei și Cetatea Zamca), construcții civile (Curtea Domnească și Hanul Domnesc din Suceava), precum și peste 25 de unități muzeale.

În zonele rurale sunt păstrate datinile, tradițiile, meșteșugurile și obiceiurile străvechi, unde întrepătrunderea dintre talent și atracția către frumos se materializează în adevărate creații de artă – covoare țesute manual, încondeieri de ouă, cojocărit, țesături, ceramică, instrumente populare, măști.

Bucovina este celebră pentru muzeele sale etnografice (Gura Humorului, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuți, Solca, Marginea, Vatra Dornei, Vama), precum și pentru prestigioasele centre de creație ale meșterilor populari vestiți pentru măiestria lor (Ciocănești, Vatra Moldoviței, Brodina, Poiana Stampei – încondeierea ouălor, Marginea, Rădăuți – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuți, Arbore – țesături, Suceava, Rădăuți, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie, Solca – ateliere pentru formarea deprinderilor de viață -tâmplărie-sculptură).

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită în timpul domniei lui Petru I și a fost menționată pentru prima dată într-un document la data de 10 februarie 1388.

Alexandru cel Bun îi aduce îmbunătățiri și o fortifică suplimentar, însă maxima dezvoltare o cunoaște în timpul lui Ștefan cel Mare care restaurează clădirile din interior, adaugă zidul de incintă, extinde și consolidează șanțul de apărare.

În cea de-a doua domnie a sa, Alexandru Lăpușneanu mută capitala la Iași, incendiind cetatea din ordinul turcilor, fără însă a-i putea provoca pagube importante. Vasile Lupu este ultimul domnitor care a întreprins lucrări de restaurare. În 1675 din ordinal otomanilor, voievodul Dumitrașcu Cantacuzino distruge cetatea cu ajutorul unui piroman grec.

Muzeul Bucovinei din Suceava cuprinde: Muzeul de Istorie, Muzeul de Științele Naturii, Hanul Domnesc cu expoziția de etnografie, Muzeul Satului Bucovinean, Fondul Memorial-Documentar “Simion Florea Marian”, Casa și Muzeul Memorial “Ciprian Porumbescu” de la Stupca, Muzeul Siret, Casa Memorială “Eusebiu Camilar” de la Udești, Casa Memorială “Nicolae Labiș” din Mălini și Casa-muzeu de la Solca.

Muzeul de Științele Naturii se afla amplasat într-o clădire situată în Parcul Central al Municipiului Suceava si care prezintă potențialul natural al Bucovinei.

O mare atracție pentru vizitatori o reprezintă Sala Cristalelor, unde sunt prezentate cele mai frumoase și valoroase eșantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului, piese de pe teritoriul României, din Brazilia și Africa. Foarte frumoase și deosebite sunt amprentele fosilifere, fragmentele de animale dispărute, care în decursul erelor geologice vin să completeze tabloul evoluției vieții pe Pământ.

Muzeul Național de Istorie a Bucovinei deține o colecție valoroasă de exponate. Aici este prezentată istoria Sucevei în general cea a Bucovinei în special. Tot aici mai este deschisă și o galerie de artă cu lucrări semnate de artiști de renume din țară cat si din Bucovina. Muzeul a fost înființat la 4 ianuarie 1900 cu un patrimoniu bazat în special pe descoperirile de la Cetatea de Scaun a Sucevei.

Fig. 2.17. – Muzeul Național de Istorie a Bucovinei – “Sala Tronului”

(sursa: https://muzeulbucovinei.ro)

Casa memorială “Simion Florea Marian” este una dintre cele mai vechi case ale Sucevei, datând din secolul al XIX-lea. Casa a fost “câștigată cu condeiul” de cel mai mare folclorist și etnograf român, academicianul Simion Florea Marian care a primit premiul de 4.000 lei aur “Năsturel Herescu”, pentru lucrarea “Ornitologia poporană română”. Casa reconstituie atmosfera de familie și de activitate creatoare în care a trăit autorul celor mai importante monografii tematice privind cultura populară românească, prin exponate originale (mobilier, obiecte decorative, tablouri, obiecte personale etc.) și adăpostește o colecție documentară impresionantă (cărți, periodice, manuscrise, fotografii, documente culturale, corespondență etc.).

Muzeul Etnografic – Hanul Domnesc este o clădire monument de secol XVII, pe două niveluri, unde sunt prezentate principalele zone etnografice ale județului. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor și a fost destinată găzduirii unor dregători străini, oaspeți de seamă și mari negustori. În anul 1775, după ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, Hanul Domnesc își schimbă destinația, devenind casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale, ulterior ajunge locuință privată.

Hanul domnesc încearcă să reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea, care era un loc de popas pentru oaspeți de vază, dregători, negustori care se aflau în trecere prin Suceava și este compus din: salon de oaspeți, bucătărie, sală de han, cameră de odihnă, cămară, pivniță – toate constituind un punct deosebit de atracție.

Fig. 2.18. – Muzeul Etnografic – Hanul Domnesc (sursa: https://www.radioimpactfm.ro )

Casa memorială “Eusebiu Camilar” din comuna Udești, deschisă în 1984, este organizată în locuința părintească a scriitorului si oferă vizitatorilor ambianța de familie cu ajutorul exponatelor originale (mobilier, fotografii, tablouri, cărți, obiecte decorative și de uz gospodăresc), prilejuind trăirea unor momente emoționante în locul care și-a pus definitiv amprenta pe sufletul scriitorului realist, Eusebiu Camilar.

Casa-muzeu Solca a fost deschisă publicului în 1971. Această casă datează din secolul al XVII-lea și este construită în stil românesc, are pridvor cu prispă, tindă( hol) și două camera unde sunt expuse obiecte originale necesare unei locuințe țărănești, dispuse în mod firesc, autentic. Putem să remarcăm țesăturile și piesele de uz gospodăresc din lemn.

Muzeul Satului Bucovinean este cel mai tânăr muzeu în aer liber din România. Pe o suprafașă de 6 hectare, se încearcă punerea în valoare a arhitecturii populare din Bucovina și a zonele limitrofe (astăzi parte a județului Suceava). Astfel, din cele 52 de obiective finalizate alături de gospodării din diverse zone (Câmpulung Moldovenesc,  Rădăuți, Vatra Dornei, Fălticeni etc.), de Biserica Vama (1783) și Crâșma din Șaru Dornei pot fi vizitate si diferite instalații populare – moara de apă, oloierniță, piuă de sumane, darac; sunt prezente și meșteșugurile – atelier de olar de la Marginea, atelier de lingurar de la Vicov sau fierărie din zona Dornelor.

Fig. 2.19. – Muzeul Satului Bucovinean (sursa: https://muzeulbucovinei.ro )

Casa memorială „Nicolae Labiș”, inaugurată în 1975, este amenajată în locuința din centrul satului Mălini, care a aparținut părinților poetului și unde acesta a copilarit si a trăit un timp din scurta sa viață. Expoziția se desfășoară în patru încăperi unde sunt expuse obiecte originale ale scriitorului (mobilier, manuscrise, fotografii, documente, ediții princeps etc.) atmosfera de viață și de creație a poetului care s-a stins la numai 21 de ani în București, într-un accident stupid de tramvai.

Casa Memorială „Ciprian Porumbescu”, a fost amenajată într-o anexă originală a casei parohiale (fostă cancelarie și bucătărie de vară a preotului și cărturarului Iraclie Porumbescu).Aceasta este singura anexa păstrată din gospodăria parohială unde, prin obiectele memorial se reconstituie atmosfera de epocă în care a trăit și a creat autorul celebrei „Balade”, a primei operete culte românești – “Crai Nou”,  întemeietorul muzicii românești moderne precum și pianul Mărioarei, sora sa. Ascultând „Balada” la Stupca, vizitatorul trăiește clipe de mare încărcătură emoțională, pe care nu le va uita niciodată.

Muzeul de Istorie Siret a fost deschis publicului în 1985 având ca tematică formarea și dezvoltarea târgurilor și orașelor medievale de la est de muntii Carpați. Aici sunt prezentate aspecte de istorie locală începând cu preistoria și continuând cu evul mediu, epoca modernă și cea contemporană. După 2005, in urma săpăturilor arheologice au fost gasite in așezarea hallstattiană timpurie de la „Dealul Ruina”, expoziția a fost completată cu această secvență culturală locală.

Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești a fost deschis în 2005, după cea de-a doua ediție a Festivalului Național a Ouălor Încondeiate. Colecțiile cuprind peste 2000 de ouă închistrite de artizani locali, dar și ouă premiate la edițiile anterioare ale festivalului, lucrate în diferite tehnici. Alături de acestea, vizitatorul mai regăsește războiul de țesut și țesături diverse, obiecte de uz casnic din lemn, ceramică, inventar pastoral, unelte de fierărie, inventar de plutași, o machetă cu o plută, fotografii, icoane pictate și costume populare din zonă.

Muzeul Etnografic din Paltinu a fost deschis în 2000 în Școala cu clasele I-VIII din localitate și este rodul unui proiect educativ derulat de instituția de învățământ. Expoziția cuprinde o cameră huțulă tradițională cu piese etnografice locale adunate și așezate în mare parte de copii, o cameră ce găzduiește expoziția permanentă – costume populare, obiecte de uz gospodăresc, piese de mobilier rustic, inventar agricol și pastoral, ceramică, inventar pentru țesut, icoane și documente, o reconstituire de stână tradițională, o expoziție de ouă încondeiate și o expoziție documentară fotografică. Anual, aici se desfășoară concursul național pentru copii „Oul închistrit”.

Muzeul Internațional al Ouălor “Lucia Condrea” din Moldovița a fost înființat în 1993 la inițiativa artistei și cuprinde peste 5000 de exponate dintre care peste jumătate creații proprii în cinci tehnici de lucru: „tradițională” (în culori), „grafică alb-negru”, „dantelărie” (goblen pe ou), „tehnica antichităților” (inspirată din plafoane, pavaje și coloane), „ceară în relief cu culori”, începând de la maro, verde, roșu și bleu.

O altă secțiune o reprezintă ouăle obținute în urma schimbului cu alți încondeietori din România iar o a treia, ouă din străinătate, realizate în diferite tehnici, pe diverse materiale: Hong Kong, Madagascar, Africa de Sud, China, Ungaria, Franța, Slovacia, Rusia, Siberia, America de Nord sau Danemarca.

Casa muzeu “Bukowina”din Putna, o amenajare muzeală recentă, datorată educatoarei Emiliea Bâcu, se află într-un imobil de lemn de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Exponatele, de factură etnografică, surprind interioarele unei case tradiționale și îndeletnicirile din zonă. Astfel, alături de mobilier rustic și orășenesc, vizitatorul poate admira diferite țesături tradiționale, costume populare, icoane pictate pe lemn sau litografiate, diferite obiecte de uz gospodăresc și pastoral din lemn, ceramică și sticlă. Nu lipsește războiul de țesut și instrumentarul acestei îndeletniciri.

Muzeul „Arta Lemnului” Câmpulung Moldovenesc a fost înființat în 1936. Are 10 săli de expoziție și o secție în aer liber. Expoziția cuprinde piese care reflectă ocupațiile tradiționale din zonă, meșteșugul prelucrării lemnului, plutăritul, vânătoarea și pescuitul; nu lipsesc nici diversele obiecte folosite în uzul gospodăresc.

Muzeul de Științele Naturii și Cinegetică din Vatra Dornei prezintă fauna și flora din zonă, precum și potențialul fondului de vânătoare: cerbul, căpriorul, capra neagră, ursul carpatin, cocoșul de mesteacăn, vulturul pleșuv etc. Se remarcă dioramele cu cerbul atacat de lupi și familia de căpriori, numeroasele trofee de vânătoare, interiorul vânătoresc cu diverse obiecte de uz gospodăresc ce se pot lucra din corn și lemn: mese, cuiere etc.

Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului a fost înființat în 1958 și deține peste 2000 de piese. Tematica muzeului etnografic a fost gândită ca o călătorie virtuală în universul spiritual al satului bucovinean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, loc în care vizitatorul poate parcurge principalele momente ale calendarului popular.

Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți este cea mai veche colecție etnografică din Moldova, fiind înființată în 1934 de către soții învățători cărora muzeul le poartă numele. Are 11 săli cu peste 8000 de piese în 13 colecții: ceramică, lemn, metal, os și piele, instrumente muzicale, ouă încondeiate, pictură și icoane, podoabe populare, port popular, țesături obiecte de țesut.

Observatorul astronomic din Suceava, deschis în 1981, cuprinde planetariul, sala ecuatorială, terasa de observații, o bibliotecă de specialitate și săli de expoziție temporară.Cu ajutorul lunetei, în zilele senine se pot face interesante investigații. Tot aici este găzduită și o bibliotecă germană, cu sală de lectură.

2.4. Turismul rural și agroturismul

Pe teritoriul Bucovinei sunt prezenți nenumărați factori favorizanți care dau o notă de încredere expansiunii acestei forme de turism, precum: splendoarea aparte a acestor zone, calitatea aerului, existența unei faune și a unei flore bogate, densitatea mare a populației și a caselor în zonele deluroase și montane din județ, monumentele istorice cu valoare națională și internatională, precum și calitatea deosebită a produselor ecologice obținute în aceste zone.

Turismul rural din județul Suceava se caracterizează prin mai mulți factori determinanți. Dintre cei mai importanți factori am putea aminti calitatea peisajului natural și numeroasele

obiective turistice de factură religioase. La acestea se adaugă calitatea aerului și a apelor, mai ales a vestitelor izvoare cu apă minerală.

Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni. Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești (mai ales în zona de munte a județului) există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, acestora oferindu-se camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Demn de reținut este faptul că în cadrul gospodăriilor agroturistice sucevene, turiștii au ocazia să servească produse alimentare 100% naturale, fără aditivi, conservanți sau compuși chimici sintetici.

O caracteristică a agroturismului din județul Suceava este faptul că valorifică în întregime produsele realizate în gospodărie. Ceea ce este, însa, specific, este reprezentat de faptul că turistul are posibilitatea să servească din preparatele culinare și băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulți turiști se reîntorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse. Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate curele de produse alimentare naturale, curele de plante medicinale.

Tot mai mulți turiști din țară și străini vin să se cazeze în mediul rural, atrași de schimbarea

modului de viață, de posibilitatea descoperirii mediului, precum și de activitățile sportive din natură.

În ultimii ani, numărul pensiunilor din zonele rurale din județul Suceava a crescut în mod considerabil. Zonele deluroase și montane creează toate condițiile necesare în sensul dezvoltării acestei forme de turism. O serie de localități precum: Sadova, Moldovița, Sucevița, Vama, Putna, Ciocănești, Mănăstirea Humorului, Lucina, Cacica, Neagra Șarului, Dorna Candreni, Cîrlibaba, Poiana Stampei, Șaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Rîșca, Marginea, Argel, Poiana Șarului, Poiana Negri, sunt consacrate în practicarea acestui tip de turism, acestea devenind treptat destinații turistice în sine.

Un alt element de atracție pentru turismul rural este artizanatul, tradițiile și obiceiurile locale. Totuși, pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută, această situație fiind determinata de lipsa mijloacelor financiare (în rândul turiștilor români) și de insuficientă promovare (în rândul turiștilor străini).

Datinile și practicile, obiceiurile sărbătorilor de iarnă încep la Sf. Nicolae (Sânnicolae) și se termină în ianuarie, la Sf. Ioan, ele cuprinzând o gamă variată, extrem de bogată în manifestări artistice, atât în ceea ce privește folclorul literar, muzical si coregrafic cât și reprezentările dramatice. Însă acestea excelează și prin bogăția și varietatea elementelor vestimentare, a recuzitei, a decorului și chiar a regiei, constituind un adevărat carnaval popular.

Sfântul Nicolae reprezintă la început de iarnă (6 decembrie) un prilej de bucurie atât pentru cei vârstnici căt mai ales pentru copii, prin așteptarea și apoi sosirea moșului cu daruri. Deși în hagiorgrafia creștină el apare ca un personaj real, apărător al credinței lui Iisus, în calendarul popular se arată călare pe un cal alb, fiind uneori aducător de zăpadă și vestitorul iernii.

Cete, pârtii, țurca, hurta. Ceata a fost și este o formă de asociere a tinerilor, o formă de manifestare a unui fapt social sau a unor obiceiuri populare. Reprezentând o fală a satului, de multe ori cetele din sate diferite intră în competiție unele cu altele, elementele de ierarhizare constând în recuzită și comportament.

Fig 2.20.- Ceată de colindători (sursa: www.realitatea.net)

Formele de asociere pentru sărbătorile de iarnă poartă denumiri diferite de la o zonă la alta: ceată, pârtie, țurcă, hurtă, malancă. Acestea încep să se constituie imediat după debutul postului Crăciunului.

Tinerii care intră în ceată sunt selectați după anumite criterii: trebuie să fi avut o ținută și o conduită deosebită în anul respectiv, să cunoască la perfecție obiceiurile satului din care fac parte, să aibă o voce placută etc. Se desemnează apoi un șef de ceată, care are denumiri diferite de la un sat la altul, în funcție de profilul cetei: calfă, vornic, căpitan, turc sau simplu șef de ceată. Și acesta trebuie să corespundă unor anumite cerințe: să fie fiul unui mare gospodar, să exceleze prin ținută și comportament, să aibă un fizic plăcut și nu respingător. El răspunde de locul unde urmează să aibă loc repetițiile, de recuzita necesară, de tocmirea muzicanților, iar în timpul exercitării programului este atent ca totul să decurgă conform așteptărilor.

Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează în Bucovina, poate mai mult ca în alte părți, fără mari abateri față de trecut, cel mai frumos și așteptat moment din an. El este pregătit cu mult înainte, odată cu începutul Postului Crăciunului, când se hotărăsc cetele de colindători și colindele ce urmează a fi învățate și repetate. În Bucovina, colindatul de Crăciun a fost și încă este nu numai o datină, ci, prin modul de organizare, devine o adevărată instituție, cu legi și reguli specifice, cu totul aparte.

În credința bucovineană, colindele se rostesc pentru a dispărea diavolii, pentru a se purifica atmosfera satului în noaptea în care s-a născut Iisus, de aceea se zice și acum că este mare păcat să stea cineva în noaptea de Crăciun cu poarta închisă.

Fig. 2.21.– Manifestare de anul Nou (sursa: silverhand.ro)

Anul Nou. După sărbătoarea Crăciunului, taina sărbătorilor de iarnă continuă la Anul Nou să străbată hotarul vremurilor, întroducându-l pe om într-o altă lume, parcă guvernată de forțele ascunse dar capabile să influențeze cursul normal al vieții, înrădăcinându-ne în mitul ancestral, legând punți nevăzute între om și cosmos, între om și mediu, între om și oameni.

În manifestările legate de Anul Nou se integrează cetele care umblă cu plugușorul, capră, urși, corbi, bungheri, împărați, caiuți, jieni, codreni, babe și moșnegi, căldărari, păpușari, miri și mirese, draci etc., care sunt cu mult mai bogate în conținut.

Se spune că iernile sunt cele mai frumoase în Bucovina, însă bucuria adevăratei Sărbători este, aici, Paștele. Sărbătorirea Sfintelor Paști este prilej de mare bucurie pentru bucovineni și începe cu mult înainte, o dată cu Duminica Floriilor. Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlpărilor, iar semnele din această zi sunt interpretate ca prevestiri pentru anul în curs. Se spune că după cum va fi timpul în ziua de Florii, așa va fi și în ziua de Paști, iar dacă de Florii ies broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

În toate așezările din Bucovina, obiceiurile și îndeletnicirile legate de Sfintele Sărbători de Paști definesc cu precădere personalitatea bucovineanului, un om liber și puternic, gata să se elibereze de „balastul” pe care îl simte aproape. În Duminica Floriilor se sfințesc la Biserică ramurile de sălcii, ”mâțâșorii”, care încep a înmuguri. Această ramură este dusă acasă și așezată la icoane pentru spor în gospodărie, dar și pentru fete pentru spor în dragoste. De asemenea ele se folosesc și în caz de boală, punându-se sub perna celui suferind sau pentru îmbunătățirea vederii.

Încondeiatul ouălor

Arta încondeireii ouălor este foarte veche, ea datează din perioada precreștină și este practicată la noi în țară într-un mod special în zona Bucovinei.Pornind de la ideea că acest meșteșug nu cunoaște început dar nici sfârșit, este o tehnică învățată din bătrâni, lăsată zestre populară din familie în familie.

Obiceiul are la bază legenda potrivit căreia Maria Magdalena s-a apropiat de crucea pe care era răstignit Iisus Hristos, având un coș cu merinde, iar sângele Domnului a colorat astfel ouăle din coș. Credincioșii își însoțesc gestul ciocnirii ouălor cu mărturisirea celei mai importante afirmații a religiei creștine: Hristos a înviat!

Ca regula generală, ouăle se vopsesc în Joia Mare dinaintea Paștelui. Culoarea predominantă este roșul, semnificând sângele lui Iisus Hristos.

Fig. 2.22. – Ouă încondeiate (sursa: www.travelguideromania.com)

Încondeiatul ouălor este un meșteșug ridicat la rangul de artă. Necesită multă atenție, timp, lucru în detaliu, creativitate și nu în ultimul rând talent.Cei mai iscusiți meșteșugari participă la târguri, evenimente și festivaluri din întreaga țară unde își pun la încercare îndemânarea și spiritul de competitivitate.

Daca în zilele noastre ouăle încondeiate au devenit o afacere pentru unii, pentru alții înseamnă păstrarea tradiției, un prilej de răspândire a credinței și reînvierea datinilor și obiceiurilor lăsate moștenire de strămoși.

2.2. Turismul ecumenic

Turismul ecumenic a devenit astăzi un fenomen complex care se află în continuă expansiune și diversificare, păstrându-și însă elementule de bază care l-au consacrat: religia și credința.

Impresionantul număr de biserici și mănăstiri din județul Suceava, cu multisecularele fresce interioare și exterioare, păstrate încă din timpurile medievale. Datorită unicității și valorii lor artistice, acestea au fost adăugate în anul 1993 de către UNESCO în Lista cu Moșteniri Culturale Internaționale.

Mănăstirile din această regiune sunt fără îndoială unele din cele mai frumoase și totodată vestite așezăminte de cult din lume. Păstrate și restaurate cu grijă de istorici și artiști, aceste adevărate vestigii, în ciuda nenumăratelor cotropiri și distrugeri, sunt până astăzi locuri de reculegere și meditație. Frumusețea lor este unică din punct de vedere arhitectonic și a materialelor folosite, unele din ele fiind adevărate minuni ale ingeniozității și simțului artistic.

În județul Suceava, existent a numeroase biserici și mănăstiri, precum: Cămârzani, Probota, Arbore, Slatina, Dragomirna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Putna, Pătrăuți, Biserica “Sf. Gheorghe” a Mănăstirii “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava ( unele dintre ele fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO) determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcașurile sfinte și pelerinaje cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor și bisericilor.

Mănăstirea Cămârzani este o mănăstire de maici amplasată în satul Cămârzani (din comuna Vadu Moldovei), la o distanță de circa 7 kilometri de orașul Fălticeni. Aici a fost construită o biserică în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către boierul Morțun, pe proprietatea sa. Devenită schit după cel de-al doilea război mondial și apoi redusă la rangul de biserică parohială, a fost redeschisă în anul 1992 ca mănăstire de maici.

Fig. 2.2. – Mănăstirea Cămârzani (sursa: https://ro.wikipedia.org)

În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică de mir pe moșia sa din satul, în incinta conacului. Biserica construită a avut hramul Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În latura nordică a lăcașului se află mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale.

În anul 2000, s-a început construcția bisericii noi, în stilul tradițional moldovenesc. Biserica nouă este închinată Maicii Domnului, având hramul Nașterea Maicii Domnului.

Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire construită de către marele logofăt Toader Bubuiog în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe.

Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective:

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” – construită în 1530;

Ruinele caselor mănăstirești – datând din sec. XVI – XVIII;

Turnul clopotniță – datând din sec. XIX ;

Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641.

Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița.

Fig. 2.3. – Mănăstirea Humor (sursa: https://www.crestinortodox.ro )

Mănăstirea Moldovița este una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, situată în comuna Vatra Moldoviței.

Mănăstirea Moldovița este formată din 6 obiective:

Biserica „Buna Vestire” – datând din 1532;

Paraclisul de iarnă – datând din secolul al XIX-lea;

Clisiarniță – datând din 1610-1612;

Chilii sud – datând din secolele XIX-XX;

Zid de incintă cu turn de colț – datând din secolele XVI-XVII;

Turn clopotniță de intrare – datând din secolele XVI-XVII.

Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Mănăstirea Moldovița îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Ea continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rareș aduce în plus dimensiunile mai mari, tendința de înălțare și de zveltețe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcție au participat și meșteri pietrari din Ardeal.

Fig. 2.4. – Mănăstirea Moldovița (sursa: https://ro.wikipedia.org )

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea Voroneț este compusă din 4 obiective:

Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din 1488, cu pridvor din 1547 ;

Ruine chilii – datând din secolele XV-XVIII;

Clopotniță – datând din 1488;

Zid de incintă – datând din secolele XV-XVIII;

Fig. 2.5. – Mănăstirea Voroneț – Judecata de Apoi (sursa: https://rasvancristian.wordpress.com )

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare.

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene.

Mănăstirea Sucevița este o mănăstire ortodoxă din România, construită între anii 1583-1586 și situată în satul Sucevița din comuna omonină.

Complexul mănăstirii este format din 5 obiective:

Biserica „Învierea Domnului” – datând din 1583-1586;

Chilii – datând din secolul al XVI-lea;

Paraclis – datând din 1583-1586;

Turnuri de nord-est și nord-vest – datând din secolele XVI-XVII;

Zid de incintă – datând din secolele XVI-XVII.

Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.

Fig. 2.6. – Mănăstirea Sucevița – Scara Raiului (sursa: https://www.urcusspreinviere.ro)

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”.

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.

Putna este una dintre cele mai frumoase și impunătoare mănăstiri din țară, atât arhitectura ei cât și cadrul natural în care este plasată, aducând-o în topul preferințelor celor pasionați de turismul ecumenic. Aici se găsește mormântul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Fig. 2.7. – Mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (sursa: https://www.cotidianul.ro)

Chilia lui Daniil Sihastrul este o grotă săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Vițău, în care a viețuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se află la o distanță de circa 1 km de Mănăstirea Putna. Tradiția spune că sihastrul Daniil a viețuit în aceste locuri timp de 20 de ani. Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit repede, iar Daniil a început să fie căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești.

Fig. 2.8. – Chilia Sfântului Daniil Sihastrul (sursa: https://ro.wikipedia.org )

Mănăstirea Slatina este o mănăstire ortodoxă din România, construită între anii 1553-1564 în satul Slatina din comuna Slatina de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu. Biserica mănăstirii are hramul Schimbarea la Față. Mănăstirea este compusă din 7 obiective:

Biserica "Schimbarea la Față" – datând din 1553-1564;

Trapeza – datând din 1561;

Paraclisul "Sf. Nicolae" – datând din 1834;

Paraclisul "Sf. Trei Ierarhi" – datând din sec. XIX;

Turnurile – datând din sec. XIX;

Cișmeaua – datând din 1591;

Zidul de incintă – datând din 1834.

Fig. 2.9. – Mănăstirea Slatina (sursa: https://www.trecator.ro)

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară. Lăcașul este contruit din piatră, cărămida fiind utilizată numai la bolți. În interior are plan treflat, fiind compartimentată în pronaos, naos și altar. Pronaosul are formă dreptunghiulară, este îngustat printr-un sistem de arce etajate și formează la partea superioară un pătrat, care, cu ajutorul pandantivilor, este acoperit cu o calotă sferică.

Biserica Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Pictura interioară a fost realizată imediat după

finalizarea construcției, în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului

Soliman Magnificul în Moldova din 1538.

Fig. 2.10. – Biserica Arbore (sursa: http://www.tripbooking.ro )

Manastirea Râșca a fost  ridicată de voievodul Petru Rareș în 1542 și târnosită la 9 mai, același an. Din izvoarele istorice aflăm că în imediata apropiere, la Bogdănești, a fost construită de către Bogdan I, la 1359, o biserică domnească, în vecinătatea târgului de la Baia (distrusă de tătari în 1510 și 1512).

Fig. 2.11 – Mănăstirea Râșca – pictura exterioară (sursa: http://www.romanianmonasteries.org)

Bogdan al III-lea cel Orb a ctitorit alt lacaș de cult, incendiat de Soliman Magnificul mai apoi. Petru Rareș a reconstruit-o, dincolo de pârâul Râșca, hidronim de la care și-a primit numele. Între anii 1611-1618, Costea Băcioc, mare vornic al Țării de Jos, a clădit actualul pridvor. În 1821 starețul Isaia a demolat un perete interior, a construit veșmântăria și două turle.

O vreme mănăstirea a avut rol de închisoare pentru călugări vagabonzi și boieri răzvrătiți. În 1844 aici a fost închis pentru ideile sale politice Mihail Kogălniceanu.

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” a fost construită între anii 1514-1522 în orașul Suceava. Biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe și Sfântul Ioan cel Nou. Biserica Sf. Gheorghe a fost construită între anii 1514-1522, preluându-se planul bisericii Mănăstirii Neamțului, însă de dimensiuni mai ample. Biserica este construită în stilul moldovenesc consacrat de Ștefan cel Mare, cu plan triconc. Structura încăperilor este: pridvor, pronaos, naos și altar. Portalul dintre pronaos și pridvor, realizat în stil gotic-moldovenesc, are o ramă dreptunghiulară și patru rânduri de muluri terminate în arc frânt.

Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reședință a arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991). Aici se află moaștele Sf. Ioan cel Nou, aduse în anul 1589 de la Biserica Mirăuți

Fig. 2.12. – Moaștele Sfântului Ioan cel Nou din cadrul mănăstirii (https://doxologia.ro)

Mănăstirea Dragomirna este una dintre cele mai exponențiale creații arhitecturale din Moldova. Ridicată de Ierarhul Anastasie Crimca și marele logofăt Lupu Stroici în perioada 1608-1609, biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” are planul dreptunghiular, mult alungit, fără abside laterale și cu pridvorul poligonal.  Exteriorul fascinează prin forma de lamă pe care o are biserica, privită pe axa longitudinală. Turla, foarte înaltă și zveltă, dă un aspect de verticalitate foarte accentuat întregii construcții, înălțimea totală – până la cruce – fiind de 42 m.

Biserica "Pogorârea Sf. Duh” este construită în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVI-lea. Totuși, ea se deosebește de acestea printr-o absidă poligonală în partea de vest.

Fig. 2.13. – Mănăstirea Dragomirna (sursa: http://www.99tour.ro )

Biserica Pătrăuți, ridicată cu hramul Înălțarea Sf. Cruci, a fost construită din dorința lui Ștefan cel Mare în anul 1487. Inițial a fost mănăstire de maici, desfințată în 1783. Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți a fost introdusă în anul 1993, de către UNESCO, pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

Pictura interioară este cea originală, din perioada lui Ștefan cel Mare; fascinează prin fresce de o deosebită frumusețe, culoarea predominantă fiind ocrul auriu, cunoscut sub numele de „galben de Pătrăuți”. Pe peretele de vest se desfășoară o compoziție iconografică unică în pictura buizantină, Cavalcada Împăratului Constantin cel Mare, care prezintă un grup de sfinți militari călăre, conduși de Arhanghelul Mihail și Împăratul Constantin cel Mare.

Fig. 2.14. – Biserica Pătrăuți (sursa: https://www.bucovinacazare.ro )

Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți este cel mai vechi monument din piatră al Moldovei, construit la sfârșitul secolului al XV-lea, la porunca lui Petru I.

Fig. 2.15. – Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana (sursa: https://ro.wikipedia.org )

Biserica Sf. Nicolae este considerată prima necropolă voievodală a Moldovei. Aici se află mormintele primilor domni ai țării: în dreapta naosului se găsesc mormintele lui Bogdan I și Lațco, iar în stânga cele ale lui Roman I, Ștefan I, Petru I Mușat, Bogdan Voievod (fratele lui Alexandru cel Bun) și alt Bogdan, fiu al lui Alexandru cel Bun.

Mănăstirea Probota a fost ridicată de Petru Rareș în anul 1530. Povestea acestui lăcaș începe în vremea lui Petru I, care a construit într-o poiană o mănăstire din lemn, cu hramul Sf. Nicolae. Ștefan cel Mare a înălțat în lunca pârâului Șomuz o biserică din zid, posibil în anul 1465, rectitorită în ultimul deceniu al secolului al XV–lea și care va fi distrusă de o alunecare de teren. Aici a fost înmormântată mama acestuia, Oltea, călugărită sub numele de Maria.

Mănăstirea Probota a fost inclusă în anul 1993, de către UNESCO, pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

Fig. 2.16. – Mănăstirea Probota (sursa: https://doxologia.ro/)

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei.

Turismul se caracterizează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național cât și la nivel mondial, adresându-se unor segmente largi ale populației și răspunzând necesităților oamenilor de refacere a sănătății, de recreere și cunoaștere. Totodată, turismul, datorită caracterului său de masă, precum și conținutului său complex, antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații profunde asupra evoluției întregii societăți.

Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la „tezaurul de civilizație” și frumusețe a societății, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, astfel contribuind în mod egal la formarea intelectuală a indivizilor.

Pe plan economic, turismul se dovedește a fi u factor al progresului economic, cu largi și pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți. Astfel, prin faptul că acționează în direcția introducerii în circuitul economic (intern și internațional) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de mare atracție, și a unora din realizările contemporane în domeniile construcțiilor și artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al structurii economiei locale și naționale.

Turismul poate fi sursa importantă pentru realizarea de venituri materiale, dar acesta presupune investiții. Există deci un cerc în care se învârt la nesfârșit cei doi factori importanți:

realizarea calității în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;

investiții pe măsură pentru a avea cu cei atrage.

Dacă acești factori sunt realizați, atunci putem spune că turismul constituie o sursă de bani continuă.

Bazându-ne pe acest principiu, toți factorii în drept investesc în „industria turismului” pentru a deveni una dintre cele mai prospere zone ale României.

Turismul bucovinean cunoaște o puternică dezvoltare în ultimii ani, antrenând un număr însemnat de oameni în județ, din țară și de pe toate continentele lumii. Multitudinea, diversitatea și complexitatea obiectivelor turistice din județ au influențat direct modul de abordare a acestui domeniu de activitate, tot mai mulți amatori de turism orientându-se spre o anumită formă care să le satisfacă dorințele în cel mai înalt grad.

Caracteristic pentru Bucovina a devenit turismul religios practicat de turiștii străini atrași de frumusețea și încărcătura cultural – istorică a mănăstirilor, bisericilor și schiturilor.

În urma documentării, precum și a cercetărilor și interpretărilor personale, am identificat și analizat activitatea turistica, în general, și calitatea serviciilor turistice, în special. Având în vedere cerințele din ce în ce mai complexe ale consumatorilor, prestatorii din industria turismului au sarcina de a veni în întâmpinarea acestora cu produse turistice care să satisfacă nevoile și așteptările lor.

Din cercetarea realizată în privința turismului din Bucovina se desprind mai multe concluzii:

Bucovina dispune de un bogat patrimoniu natural si cultural, ce facilitează desfășurarea activităților legate de turismul ecumenic, cât și a altor forme de turism;

Muzeele și atracțiile de patrimoniu au în prezent atât rol de animație turistică, cât și de educare. O mai bună interpretare ar încuraja vizitatorii să hoinărească și oferă oportunități pentru a crește nivelul cheltuielilor vizitatorilor în cadrul acestor unități;

Caracteristicile de calitate pot face produsul turistic mai mult sau mai puțin atractiv, mărind sau micșorând gradul de satisfacție al turistului;

Elementele tangibile găsesc teren de aplicabilitate în industria călătoriilor și turismului, unde decizia de acceptare a unui serviciu sau a unui produs turistic, compus dintr-un pachet de servicii, va putea fi sensibil influențată de imaginea pe care și-o formează cumpărătorul potențial cu privire la calitatea, diversitatea și atractivitatea componentelor intangibile înglobate în oferta prestatorilor;

Îmbunătățirea serviciilor turistice, presupune consumuri sporite de resurse, fapt ce duce la mărirea costurilor cu care ele se realizează și implicit a tarifelor. Consumatorul apreciind calitatea ridicată a prestației turistice este dispus să accepte un raport direct proporțional între nivelul calitativ al produsului turistic și nivelul costurilor și tarifelor aferente;

Turismul trebuie să se adapteze pentru a supraviețui în lupta concurențială, exercitându-și competitivitatea cu prioritate în domeniu calității.

Serviciile turistice din zona Bucovina prezintă un mare avantaj competitiv față de alte zone, astfel Bucovina devine una dintre cele mai vizitate zone din România, iar consumatorii rămân satisfăcuți datorită prestărilor de servicii și de calificarea personalului.

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu, Ghe., Turism și calitatea vieții, Ed. Politică, București, 1980;

2. Barbu, N., Obcinele Bucovinei, Ed. Științifică, București, 1976;

3. Băcănaru, I., Iacob, Gh., Harta și ghidul schiturilor mănăstirilor; Ed. Anastasia, Bucureșri, 1995;

4. Bojoi, Ion și colaboratorii, Suceava-ghid turistic al județului, Ed. Sport-Turism, București, 1979;

5. Bondoc, D., Memoria caselor.Muzee și locuri. Ghid, Ed. Stadion, București, 1971;

6. Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., Potențialul turistic al României și amanajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București, 2003;

7. Comănescu L., Ielenicz M., România. Potențialul Turistic, Editura Universitară, București, 2006;

8. Drăgulănescu N., Cătuneanu V., Drăgulănescu M., Calitatea serviciilor, Editura Cimer”, București, 2002;

9. Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România Mare, București , 2006;

10. Manea, M., Teodorescu, B., Istoria Românilor – De la 1821 până în 1989. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

11. Mazilu, M., Ecoturism și amenajări turistice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004;

12. Muntele, I., Iațu, C., Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003;

13. Niculiță-Voronca, E., Datinele și credințele poporului român, Vol. I, Editura Polirom, Iași, 1998;

14. www.crestinortodox.ro;

15. www.cjsuceava.ro;

16. www.doxologia.ro

17. www.muzeulbucovinei.ro

18. www.visitvatradornei.ro