Analiza Potentialului DE Finantare AL Societătii Visma Software Srl

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect.univ.dr. NAGY CRISTINA MIHAELA

Absolvent:

Timișoara

2016

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA POTENȚIALULUI DE FINANȚARE AL SOCIETĂȚII VISMA SOFTWARE SRL

Coordonator științific:

Lect.univ.dr. NAGY CRISTINA MIHAELA

Absolvent:

Timișoara

2016

Copyright © 2016- Toate drepturile privind lucrarea de față aparțin autorului acesteia și sunt protejate prin Legea dreptului de autor L8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Folosirea conținutului sau a unor părți din acesta fărăacordul autorului se pedepsește conform legilor in vigoare.

REFERAT

Lucrarea de licență întocmită de absolventul(a)

NUME PRENUME

îndeplinește condițiile de formă și conținut pentru a putea fi prezentată în fața comisiei de acordare a licenței.

Conținutul lucrării de licență a fost verificat, procentul de originalitate fiind: _________ %

Nota propusă: XX (în litere)

Data: ___/___/2016 Coordonator:

Lect./Conf./Prof.univ.dr. NUME PRENUME

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE PRIVIND RESPECTAREA DREPTURILOR INTELECTUALE ÎN ELABORAREA

LUCRĂRII DE LICENȚĂ/ DISERTAȚIE

Subsemnatul ________________________________________________________________,

legitimat cu BI/CI seria _____ nr. _____________, CNP ____________________________ autorul lucrării de licență/disertație, cu titlul:

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

având coordonator științific pe dl./d-na

_________________________________________________.

Lucrarea a fost elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Științe Economice, din cadrul Universității “Tibiscus” din Timișoara, sesiunea __________________ a anului universitar __________________.

Declar pe proprie răspundere, și în conformitate cu art. 292 Cod Penal, privind falsul în declarații, că această lucrare este rezultatul propriei mele activități intelectuale, nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Timișoara,

Data Semnătura

CUPRINS

1. INTRODUCERE

Analiza principalilor indicatori financiari este foarte importanta atat pentru conducerea societatii cat si pentru agentii economici externi, cum ar fi bancile, furnizorii, clientii. Analiza financiara, analiza fluxurilor de numerar reprezinta o parte foarte importanta pentru societatile existente, deoarece analizand principalii indicatori de profitabilitate, rentabilitate si diferiti alti indicatori, care se pot calcula pe baza situatiilor financiare, condurea poate monitoriza evolutia entitatii putand corecta eventualele rezultate nefavorabile.

Lucrarea este sructurata in doua capitol principale unul theoretic si unul care reflecta studiul de caz efectuat la SC Visma Sofrware SRL.

Primul capitol al lucrarii contine patru subcapitole in care sunt abordate elemente teoretice privind capacitatea de autofinantare si autofinantarea, necesitatea intocmirii uui tablou al fluxurilor de trezorerie, analiza principalilor indicatori de rentabilitate, profitabilitate, lichiditate si solvabilitate.

In cea de-a doua parte a lucrarii este structurata in patru subcapitole: in primul subcapitol este prezentat un scurt istoric al societatii analizate SC VIsma Software SRL. In cel de-al doilea subcapitol am calculat indicatorii de rentabilitate, profitabilitate urmarind evolutia lor pe parcursul a trei ani consecutivi. Al treilea subcapitol contine monografia contabila care reflecta principalele operatiuni contabile pe care societatea analizata le opereaza reflectand inregistrari de dobanzi, rambursari de imprumuturi, plati dobanzi.

Ultimul subcapitol al lucrarii contine analiza fluxului de numerar evidentiata prin capacitatea de autofinantare, autofinantarea, intocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune, analiza fluxului de numerar pe cele trei tipuri de activitati – exploatare, investitii si finantare, precum si analiza principalilor indicatori de solvabilitate si lichiditate.

Realizarea acestei lucrări reprezintă o aprofundare în domeniul contabilității, domeniu care este în continuă dezvoltare. Cunoștințele teoretice sunt esențiale pentru aplicarea acestora în practică.

2. LITERATURA DE SPECIALITATE ( POTENTIALUL DE FINANTARE AL UNEI SOCIETATI)

Potrivit unor autori indicatori de rezultate care exprimă potențialul de finanțare sunt:

capacitatea de autofinanțare (CAF)

autofinanțarea (AF)

Cashflow-ul (CF)

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE ȘI AUTOFINANȚAREA

Capacitatea de autofinanțare (CAF) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obține ca diferență între rezultatul net corectat cu amortizarea, participarea salariaților la profit și alte elemente de activ și pasiv, corespunzător metodei de calcul utilizate.

Capacitatea de autofinanțare numită și marjă brută de autofinanțare, constituie diferența între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate deoperațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția întreprinderii resurseproprii ce rămân disponibile pentru finanțarea diverselor necesități: rezultatulexercițiului după impozitare și cheltuielile care nu au antrenat plăți (amortizări,provizioane):

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile.

Capacitatea de autofinanțare se poate determina prin două metode:

1) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare± Cote-părți din rezultat din operațiunile făcute în comun + Veniturifinanciare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieliextraordinare – Participarea salariaților la profit – Impozit pe profit.

Această metodă pune în evidență originea capacității de autofinanțare,corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile și cheltuielile care sunt laoriginea fluxurilor de trezorerie.

2) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exercițiului(Rnet):

CAF = Rezultatul net + Amortizări și provizioane – Reluări amortizări șiprovizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate –- Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenții investiții virate încontul de rezultat – Participarea salariaților la profit.

Această metodă simplă și rapidă nu explică originea capacității deautofinanțare și ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naște operațiuni, ciinformează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile și ariscurilor (provizioanelor); finanțarea creșterii (rezultatul pus în rezervă);remunerarea capitalului propriu(dividende) și rambursarea împrumuturilor.

În esență, capacitatea de autofinanțare poate fi caracterizată astfel:

a) Este unsold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operațiunilor degestiune (exploatare, financiare) și de unele operațiuni extraordinare. Arecaracterul unei resurse degajate în cursul exercițiului și se poate calcula cadiferență între intrări și ieșiri de fonduri din care nu se deduce nici un elementcontabil calculat (amortizări, provizioane):

b) Este unflux de trezorerie efectivă sau potențială care cuprinde inexactități. Esteeterogenă, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timpscurt în întreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finanțăristructurale; operațiuni (cheltuieli și venituri) extraordinare.

c) Trebuie să concure la menținerea valorii întreprinderii, fiind un factor decreștere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitalurisuplimentare, prin apelarea la împrumut.

d) Utilitatea CAF vizează: finanțarea (totală sau parțială) a noilor investiții;întărirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentrucompletarea mijloacelor de finanțare a programului de investiții; rambursareadatoriilor bancare de finanțare a investițiilor; distribuirea de dividende.

În final, capacitatea de autofinanțare servește la determinarea unor ratefinanciare de performanță precum și pentru calculul unui alt sold residualimportant pentru întreprindere: autofinanțarea.

Autofinanțarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanțarecare rămâne la dispoziția întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:

AF = CAF – Dividende distribuite.

Autofinanțarea reprezintă îmbogățirea întreprinderii, fiind un mijloc definanțare pe care aceasta îl găsește în propriile forțe, care îi va întări structurafinanciară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de caredispune întreprinderea prin prezența capitalurilor proprii, a căror absență conducela dezechilibrarea structurii bilanțului.Există situații în care întreprinderea are capacitate de autofinanțare, înschimb nu are o autofinanțare suficientă care se traduce prin apelarea laîmprumuturi de toate felurile, ceea ce are ca ffect prezența datoriilor în bilanț,ceea ce afectează structura financiară a acesteia.

2.2. NECESITATEA INTOCMIRII UNUI TABLOU AL FLUXURILOR DE TREZORERIE

Necesitatea unui tablou care sa evidentieze variatiile trezoreriei intreprinderii in analiza si previziunea financiara, indiferent de modelul pentru care se opteaza, este determinata de mai multi factori, dintre care se pot mentiona : criza economica a ultimilor ani, cresterea numarului de intreprinderi in dificultate si nevoia accentuata de a dezvolta instrumente de detectare rapida a problemelor trezoreriei intreprinderii ; cresterea grupurilor multinationale si recomandarile organismelor internationale vizand armonizarea prezentarii conturilor;  evolutia mijloacelor de prelucrare a informatiilor.

Informatiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activitati sunt utile deoarece constituie pentru utilizatorii situatiilor financiare ale entitatii o baza de evaluare a capacitatii entitatii de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a utilitatii acestor fluxuri. Utilizatorii doresc sa cunoasca amanunte despre capacitatea entitatii de a genera fluxuri de numerar, despre durata acestor fluxuri si, de asemenea, despre modalitatea in care le utilizeaza entitatea, pentru a putea astfel lua decizii economice privind entitatea in cauza.

Analiza unei intreprinderi prin prisma fluxului de numerar este mult mai pertinenta. Astfel, un cash-flow pozitiv reflecta performanta intreprinderii, iar un cash-flow negativ reflecta vulnerabilitatea acesteia – absenta lichiditatilor. J. Guillon, vicepresedinte al Bancii Uniunii Europene, a propus un model care sa exprime soliditatea financiara a intreprinderii si sa permita determinarea indatorarii maxime pe care o poate suporta. Pentru ca o intreprindere sa fie considerata sanatoasa si sa se poata indatora trebuie satisfacuta relatia :cash-flow din activitatea curenta – cheltuielile cu dobanzi – dividende > 0. Unii autori apreciaza performanta intreprinderii pe baza urmatoarei rate de acoperire prin fluxul de numerar (cash-flow coverage ratio) care este mult mai dura decat relatia anterioara.

Autorii canadieni considera ca raportul ar trebui sa fie cel putin 2 pentru ca intreprinderea sa nu aiba probleme de solvabilitate in cazul unor scaderi substantiale a intrarilor de numerar. Ajuta managementul sa analizeze activitatea trecuta si sa estimeze necesitatile viitoare de numerar. Desi tabloul fluxului de numerar prezinta valori istorice (aferente exercitiului incheiat), aceste informatii pot sta la elaborarea de previziuni a cash-flow-ului pentru activitatea viitoare. Analiza previzionala trebuie elaborata cu un alt instrument -bugetul de trezorerie.Pe baza cunoasterii fluxurilor viitoare de cash se poate determina valoarea intreprinderii printr-o metoda moderna deosebit de utilizata – metoda cash-flow actualizat.

O intreprindere care are dificultati financiare va acorda mai multa atentie Tabloului cash- flow care reflecta fluxuri efective decat Contul de profit si piedere care cuprinde fluxuri potentiale precum si elemente negeneratoare de fluxuri.

Practica bursiera a dovedit ca interesul investitorilor se regaseste mai ales in fluxurile financiare si nu in beneficiul contabil. Prin urmare, pentru actionari si potentiali investitori acest tablou are ca obiectiv asigurarea ca firma are suficient numerar pentru plata dividendelor. Informatiile furnizate de tablou contribuie astfel la asigurarea eficientei pietelor financiare intrucat sunt utile investitorilor. Creditorii urmaresc daca cash-flow-ul (fluxul de numerar) degajat de activitatea curenta este suficient pentru plata dobanzilor si pentru partea de credit (principal) care devine scadenta.

Tabloul fluxurilor de trezorerie se bazeaza pe o conceptie de echilibru financiar, centrata pe solvabilitatea intreprinderii si a starii de lichiditate. Indicatorul central al analizei situatiei unei intreprinderi este fluxul de numerar generat de activitatea curenta. Acesta este utilizat pentru aprecierea performantelor intreprinderii pe o perioada medie si a capacitatii acesteia de a genera lichiditati suficiente pentru realizarea de noi investitii, fara a recurge la sursele externe de finantare.

Toate aceste considerente fac tabloul fluxurilor de numerar un document indispensabil mai ales in Romania unde multe societati comerciale au mari probleme privind asigurarea capacitatii de plata si mentinerea solvabilitatii. Prin urmare se impune introducerea sa ca document de sinteza contabila obligatoriu pentru toti agentii economici. In acest fel s-ar realiza o aliniere la standardele occidentale iar prin analiza si reflectia pe care o implica ar putea contribui la reducerea blocajului financiar printr-o mai buna gestiune a lichiditatilor.

Desi considerat net superior tabloului de utilizari si resurse, tabloul fluxurilor de trezorerie nu a scapat criticilor. Limitele sale vizeaza cu predilectie : definirea si rolul trezoreriei, continutul functiei de exploatare si modul de calcul al fluxurilor care ii sunt asociate, evaluarea performantelor, prin intermediul fluxurilor de trezorerie, insuficienta sa, in aprecierea evolutiei situatiei financiare a unei intreprinderi.

Includerea dobanzilor platite de intreprinderi, in functia de exploatare, a dat nastere in Statele Unite la numeroase polemici, cu ocazia adoptarii standardului FAS 9. Insa, este cunoscut ca pe plan financiar dobanzile constituie remunerarea creditorilor, asa dupa cum dividendele constituie remuneraea actionarilor. De aici rezulta ca atat dobanda cat si dividendele varsate ar trebui sa fie incluse in functia de finantare. Un astfel de tratament unic ar permite sa se evite disocierea dobanzilor de variatia capitalurilor imprumutate, fapt ce ar permite sa se aprecieze, in mod direct, adevaratul rol al creditorilor, in finantarea cresterii. Cat priveste norma internationala (IAS 7), controversa este departe de a fi transata. Fiind vorba despre un produs tranzactional, norma lasa intreprinderilor posibilitatea sa includa dobanzile si dividendele platite, fie in cadrul fluxurilor de exploatare, fie in cele de finantare.Pe de alta parte, se cunoaste ca nu pot fi identificate toate fluxurile de trezorerie care fundamenteaza exploatarea. Recursul la metoda indirecta interzice orice clasificare a fluxurilor, pe baza naturii activitatii. Insa practica mondiala probeaza ca aceasta metoda este cel mai des utilizata de intreprinderi, din motive legate de organizarea sistemului de informare contabila.

Cat priveste aprecierea performantelor intreprinderii, cu ajutorul tabloului fluxurilor de trezorerie, in special prin intermediul fluxurilor de trezoreie din exploatare, aceasta nu poate sa aiba o valoare operationala decat pe perioade medii si lungi. Volatilitatea fluxurilor de trezorerie interzice utilizarea lor ca indicator al performantei, pe perioade scurte. Din punct de vedere gestionar, interpretarea performantelor aferente unei perioade medii prezinta totusi avantajul ca se evita favorizarea termenului scurt, deci a politicii de investitii cu termen scurt de recuperare.

Aprecierea evolutiei situatiei financiare a unei intreprinderi prezinta si ea unele limite. Este de stiut ca prin acest tablou nu sunt luate in considerare o serie de operatii care au o incidenta asupra structurii capitalurilor si angajamentelor intreprinderii, dar care au o influenta directa asupra trezoreriei. Astfel de operatii, in special cele care sunt incluse in categoria angajamentelor financiare in afara bilantului, tind sa se profileze sub influenta dezvoltarii tehnicilor de inginerie financiara sau a contabilitatii creative.

2.3. ANALIZA FINANCIARA A INDICATORILOR

Analiza financiară studiază cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care au influențat pozitiv sau negativ evoluția lor și intreprinde măsurile necesare care să contribuie la reducerea costurilor de producție și la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, la creșterea gradului  de rentabilitate a activității. Analiza randamentului financiar urmărește să evidențieze raportul de eficiență dintre efectele de natura profitului și eforturile ocazionate de obținerea acestor efecte. Fiind un raport între efectele totale și efortul depus, se poate considera ca ratele randamentului financiar sunt o formă de măsurare sintetică a eficienței activității economice. În funcție de mărimile utilizate în construcția sa, măsurarea randamentului financiar se realizează printr-un sistem de rate, și anume rate de profitabilitate, rate de rentabilitate. Ratele construite în funcție de capitalul avansat sau ocupat exprimă preponderent interesele investitorilor, în timp ce ratele construite pe baza resurselor consumate exprimă preponderent interesele managerilor.

2.3.1. ANALIZA INDICATORILOR DE RENTABILITATE

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența lor. Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Eficiența economică este o categorie economică mai corespunzătoare decât rentabilitatea. În acest sens menționăm și următoarea afirmație „eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse intrate sau neintrate în circuitul economic”. Principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza economico-finaciară a întreprinderii sunt ratele rentabilității economice și ratele rentabilității financiare. Rata rentabilității economice măsoară performanțele activului total al întreprinderii, fără a ține seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ. Din acest motiv, se spune că rata rentabilități economice este independentă de politica de finanțare promovată de întreprindere. Relația de calcul a ratei rentabilității economice este următoarea:

Re = unde:

EBE – excedentul brut din exploatare (rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera și conserva fonduri în condiții de funcționare, fiind independent de politica financiară, fiscală și în domeniul amortizării);

RE – rezultatul exploatării ( măsoară performanța comercială și industrială a întreprinderii, fiind independent de politica financiară și fiscală, dar ține cont de amortizare și provizioane); At – active totale.

Rata rentabilității economice, calculată în acestă relație exprimă nivelul de remunerare a activului total aflat la dispoziția societății comerciale. Pentru corelarea riguroasă a efectului obținut cu efortul depus, în lucrările de specialitate, de multe ori, în locul activului total se folosește activul de exploatare. Folosirea acestuia este argumentată prin faptul că nu tot activul întreprinderii este utilizat în exploatare și nu contribuie la formarea rezultatului exploatării. În acest caz relația de calcul devine:

unde:

Ae – active de exploatare.

Ratele de rentabilitate financiară măsoară performanța numai a capitalului propriu, iar în mod indirect, oportunitatea menținerii acestuia în afacere. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende și creșterea capitalurilor proprii, constituind un mijloc de stimulare a participării la creșterea capitalului social, atât pentru acționarii existenți, cât și pentru noii acționari. Dacă nivelul ratei rentabilității financiare este ridicat, acționarii acceptă ca o parte din profitul lor să fie lăsată la dispoziția întreprinderii, asigurând astfel mijloacele de creștere a acestora.

Rata rentabilității financiare se poate determina în două moduri:

Rata rentabilității financiare nete: remunerează proprietarii întreprinderii direct, prin acordarea de dividende și prin creșterea rezervelor; indirect prin alocarea de sume pentru dezvoltarea întreprinderii. În acest caz rata rentabilității nete se calculează astfel:

unde: Rex – rezultatul exercițiului (profitul net); Cpr – capital propriu.

Rata rentabilității financiare este dependentă de modalitățile de finanțare a activităților, fiind sensibilă la modificările structurii financiare, în special a gradului de îndatorare. Ea este influențată și de regimul de calcul al amortizărilor și provizioanelor, al cheltuielilor deductibile și nedeductibile pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit. Rata rentabilității financiare brute: se determină prin folosirea în locul profitului net a capacității de autofinanțare, pentru eliminarea incidenței practicilor de amortizare. Relația de calcul a acestei rate este următoarea:

În cazul în care se folosește analiza factorială, sunt identificați următorii factori de influență: capitalul propriu și rezultatul exercițiului pentru rata rentabilității financiare nete, respectiv capitalul propriu și capacitatea de autofinanțare pentru rata rentabilității financiare brute.

2.3.2. ANALIZA INDICATORILOR DE PROFITABILITATE

Principalele rate de profitabilitate utilizate în analiza economico-finaciară a întreprinderii sunt ratele de profitabilitate comercială și ratele de profitabilitate a resurselor consumate. Rata profitabilității comerciale caracterizează eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare, vânzare) și competitivitatea produselor întreprinderii, reflectând mai ales politica de prețuri parcticată de aceasta. Rata profitabilității comerciale se determină prin raportarea rezultatului exploatării sau rezultatului exercițiului la cifra de afaceri evaluată în prețuri de vânzare, excusiv TVA. În acest fel se evaluează aptitudinea întreprinderii de a genera un anumit nivel al profitului pentru o mărime dată cifrei de afaceri. Relațiile de calcul a ratei profitabilității comerciale sunt următoarele: ; sau

unde: RE – rezultatul exploatării; – cantitate de produs vândută;   Rex – rezultatul exercițiului; p – prețul unitar; CA – cifra de afaceri; c – costul unitar.

Rata profitabilității comerciale este influențată de doi factori și anume cifra de afaceri și rezultatul exploatării sau rezultatul exercițiului. În funcție de sfera de cuprindere a rezultatului exploatării sau exercițiului, rata profitabilității comerciale poate lua mai multe forme: Rata marjei brute de exploatare: indică aptitudinea proprie a activității de exploatare de a degaja profit, indiferent de politica de amortizare, de politica financiară și fiscală, precum și de incidența elementelor extraordinare. Relația de calcul este următoarea:

Rata marjei nete de exploatare: reflectă eficiența activității de exploatare, fiind influențată de amortismente și provizioane, comparativ cu rata marjei brute. Relația de calcul este următoarea:

Rata marjei brute a exercițiului: indică eficiența globală a întreprinderii, respectiv capacitatea întreprinderii de a degaja profit. Relația de calcul este următoarea:

Rata marjei nete a exercițiului: exprimă eficiența globală a întreprinderii, dar influențată de nivelul impozitului pe profit, se calculează în felul următor:

Dacă pentru calcului ratei se folosește modelul care are ca bază de calcul volumul fizic al producției atunci, ca factori de influență apar: structura producției vândute, prețul de vânzare și costul de producție. Volumul producției nu are influență directă, el acționează atât asupra numitorului cât și asupra numărătorului, influența sa devenind nulă asupra ratei profitabilității comerciale. Regăsim insă o influență indirectă a volumului producției, prin costuri, deoarece dacă volumul producției crește, se reduc costurile pe unitatea de produs, ca urmare a influenței costurilor fixe. Rata profitabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea rezultatului aferent cifrei de afaceri la costul total al producției. Această rată mai este cunoscută și sub denumirea de modelul standard al ratei profitabilității și măsoară capacitatea activității de a genera costuri, profit. Modelul de calcul este următorul:

;

sau

unde: RE, Rex – rezultatul exercițiului, respectiv exploatării; CT – costul total al producției vândute; – cantitate de produse vândute; p – prețul unitar, respectiv costul unitar. Factorii de influență sunt reprezentați de costul total și de către rezultatul exploatării sau rezultatul exercițiului. Pentru determinarea ratelor de profitabilitate se pot folosii două modele bazate pe volumul fizic al producției, respectiv pe baza costurilor totale.

2.3.3. ANALIZA INDICATORILOR DE LICHIDITATE SI SOLVABILITATE

Lichiditatea semnifică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid cu o pierdere minimă de valoare. Această definiție este cunoscută și ca lichiditate externă atunci când este analizată o întreprindere și se referă la posibilitatea investitorului de a transforma în bani plasamentul în acțiuni la întreprinderea respectivă. De asemenea lichiditatea inseamna si abilitatea unei întreprinderi de a-și onora la scadență obligațiile de plată asumate pe seama activelor curente. Această definiție este cunoscută și sub denumirea de lichiditate internă.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile totale.

Principalele rate de lichiditate și solvabilitate operaționale în analiza financiară a între¬prinderii sunt:

Rata lichidității curente (general): lichiditatea curenta este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei companii si masoara capacitatea acesteia de a plati datoriile pe termen scurt utilizand activele pe termen scurt din bilant. Se calculeaza ca raport intre activele circulante si totalul datoriilor pe termen scurt. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu atat compania are o capacitate mai mare de a-si plati datoriile curente fara sa apeleze la resurse pe termen lung sau la noi imprumuturi.O valoare subunitara inseamna ca firma isi finanteaza o parte din imobilizari prin datorii pe termen scurt, lucru care ii creste riscul de faliment.

Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt.

Rata lichidității intermediare (rapidă, redusă): reflecta capacitatea activelor circulante ale societatii, concretizate in creante si trezorerie de a-si onora datoriile exigibile pe termen scurt.

Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel mai mic de 0,5 poate evidenția probleme de onorare a plăților scadente.

Rata lichidității la vedere: reflecta capacitatea societatii de a-si onora obligatiile pe termen scurt pe baza disponibilitatilor banesti si a investitiilor financiare pe termen scurt.

Rata solvabilității generale: rata solvabilității generale reflectă gradul în care datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale firmei.

Valoarea minimă a ratei solvabilității globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanțare este de 30%).

În cazul în care rata solvabilității globale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.

Rata solvabilității patrimoniale: ratele de solvabilitate patrimonială și generală cu valori peste limitele admisibile evidențiază un echilibru financiar bun pe termen lung care permite acoperirea datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung din capitalulul propriu.

În general, un nivel bun depășește valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5 evidențiază o situație satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilității patrimoniale sub 0,3 este apreciată ca riscantă de către finanțatori.

2.4. SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Situația fluxurilor de trezorerie (sau cash-flow in accepțiune anglosaxonă) reflectă trei principale categorii de fluxuri:

fluxul de numerar dinactivitatea de exploatare,

fluxul de numerar din activitatea investițională

fluxul de numerar din activități de finanțare.

Pentru construcția tablouluifluxurilor de trezorerie se poate utiliza metoda directă sau metoda indirectă.

În prezent se poate face distincție între analiza tradițională statică, carepornește de la documentele contabile de sinteză ale exercițiului – bilanțul si contulde profit si pierdere – și analiza dinamică, care se atașează evoluției trecute și previzionateși care vizează cu precădere capacitatea beneficiară și fluxurile financiare.

Se apreciază că studiul bilanțului furnizează analizei o viziune statică aîntreprinderii, deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanțul sunt redate subforma unor stocuri ce caracterizează situația la un moment dat (la început și lasfârșit de exercițiu).Studiul contului de profit si pierdere dă o viziune dinamică a activității, deoarecevariabilele sale sunt în principiu fluxuri, care decurg din ciclul de exploatare,permițând înțelegerea modului în care este format rezultatul. Astfel, veniturileînscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări, iar cheltuielile înscrise îndebitul contului reprezintă fluxuri de ieșiri.

Partea de jos a bilanțului funcțional, reprezentând ciclul de exploatare, îșigăsește originea în variabilele de flux ale contului de rezultat, dar nu există totușinici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de partea superioară a bilanțului, unde, în activ se descrie ciclul de investiții la un momentdat și, în pasiv ciclul de finanțare al întreprinderii la același moment.Cu toate acestea, simpla comparație a bilanțurilor și conturilor de profit si pierdere, chiar pe o perioadă de 3-5 exerciții succesive, nu poate explica decât rezultanta netă a mișcărilor de sens contrar: achiziția și cedarea de imobilizări, sau împrumutul și rambursarea datoriei. Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-oviziune nouă, prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri, care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitateaîntreprinderii, cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). În acestsens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux, pe bazacăruia să se poată măsura fluxul de activitate și fluxurile care afectează situația generală de ansamblu a întreprinderii.

Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operațiunimultiple, economice și financiare, operațiuni ce afectează patrimonial întreprinderii și care se exprimă prin încasări și plăți. De aceea se produc fluxuride intrări și ieșiri în și din patrimoniul întreprinderii, încât punctul central alanalizei transformărilor patrimoniului îl constituie noțiunea de lichiditate degajată sau utilizată. Studiul lichidității permite aprecierea interdependenței mecanismelorfinanciare, iar incidența lor asupra funcționării întreprinderii va pune în evidențăpunctele “slabe” și “forte“ ale relației economic – financiar.

O definiție clasică a noțiunii de flux consideră că în general, fluxurile sunt mișcări de valori între agenți economici, astfel încît pot exista fluxuri realedacă aceste mișcări de valori privesc bunuri materiale și fluxuri financiare (sau defonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare.Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară, darde sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestații se poate descompune în douăfluxuri, unul fizic și unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic.

Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxuri economice sau de exploatare, ele provenind din operațiile de exploatare. Alăturide acestea apar fluxurile monetare, pentru care suportul fizic sau real (bunuri,servicii) nu are relevanță (variația datoriei, variația cheltuielilor financiare, a impozitului pe beneficii, creșterea capitalului), de aceea ele ar putea fi numite fluxuri autonome; fluxurile economice rămân însă predominante.

În general se consideră flux orice mișcare generată de o operațiune ceareimpact asupra trezoreriei: o vânzare, o cumpărare, o plată de salarii, o rambursarede datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii.Ritmul sau intensitatea cu care se desfășoară un flux monetar depinde detrei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor), rentabilitatea șicreșterea întreprinderii.

Variația trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă printermenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite evidențiereafondurilor obținute de întreprindere în ultimul exercițiu financiar pe tipuri deactivități (exploatare, investiții, finanțare), a modului în care au fost utilizate șimăsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare.

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveștela estimarea necesităților viitoare de numerar pe baza situației trecute, cunoașterea acestora fiind utilă atât acționarilor, interesați în existența unui numerar sufficient pentru plata dividendelor, cât și creditorilor, interesați în recuperareaîmprumuturilor acordate. În egală măsură, cunoașterea fluxurilor viitoare denumerar interesează pe potențialii investitori, metoda cash-flow-ului actualizatfiind una din metodele de evaluare a întreprinderii.

Contul de profit și pierdere oferă informații despre fluxuri de venituri și cheltuieli, dar nu și despre cele de trezorerie. Trebuie să se facă distincția dintre venit și încasări, precum și dintre cheltuieli și plăți. Diferența dintre venituri și cheltuieli reprezintă profit (pierdere), iar diferența dintre încasări și plăți semnifică cash-flow.

Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări și plăți care sederulează în cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul dediferențe dintre încasările și plățile efectuate de întreprindere.Noțiunea de trezorerie poate fi înțeleasă în termeni de flux, corespunzătorîncasărilor și plăților într-o perioadă de timp. În teorie există patru concepții majoreprivind conținutul din ce în ce mai larg al trezoreriei: totalul valorilor de casă, activullichid, trezoreria netă și trezoreria potențială.

Conform IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie furnizează informații despre modulîn care firma generează și utilizează numerarul și echivalentele de numerar.Variația trezoreriei nete reprezintă cash-flow (flux de numerar), și permiteevidențierea fluxurilor obținute de entitate în ultimul exercițiu financiar pe tipuri deactivități (exploatare, investiții, finanțare), precum și modul în care au fost utilizate și s-aapelat la alte surse decât din exploatare.

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente denumerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mișcările între elemente care constituienumerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiuneanumerarului unei întreprinderi.

Numerarul se referă la disponibilitățile bănești existente în casierie sau înconturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele assimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt extrem delichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt ușor convertibile în sume cunoscute denumerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Conform abordării funcționale a activității întreprinderii, fluxurile sunt grupateîn 3 categorii, prezentate în figura 2.1

Figura 2.1.

Fluxul net de trezorerie (Δ TN) rezultă din variația în valori absolute atrezoreriei nete de la un an la altul, reprezentând fluxul monetar net, respectiv fluxul denumerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercițiu financiar (cash-flow).

Δ TN = TN1 – TN0

Unde:

TN1 – trezoreria netă la sfârșitul exercițiului;

TN0 – trezoreria netă la începutul exercițiului.

Fluxul monetar poate fi: pozitiv sau negativ. Fluxul monetar net pozitiv semnifică creșterea puterii de investire a firmei și aaverii acționarilor. Fluxul monetar net negativ semnifică reducerea puterii de investire afirmei și a averii acționarilor.Ținând cont de cele 3 activități, relația de calcul este următoarea:

Δ TN = Δ TExp + Δ TI + Δ TF

Unde,

Δ TExp – flux de numerar din exploatare;

Δ TI – flux de numerar din investiții;

Δ TF – flux de numerar din finanțare.

Fluxurile de numerar din activitățile de exploatare sunt generatede principalele activități ale întreprinderii.Situația fluxurilor de numerar transformă rezultatul exploatării într-un rezultatefectiv încasat, din care să se poată plăti cel puțin obligațiile ce decurg din menținereapotențialului întreprinderii și anume:

plata stocurilor ce constituie aprovizionări (variația stocurilor);

susținerea decalajului dintre aprovizionare și obținerea stocurilor de produse(variația stocurilor de produse);

susținerea decalajului dintre obținerea stocurilor de produse și valorificarealor (variația creanțelor clienți);

efectuarea investițiilor de înlocuire (amortizarea);

plata remunerațiilor cuvenite acționarilor și creditorilor (acestea pot ficlasificate fie ca activități de exploatare sau de finanțare).

Intrările de numerar și echivalente de numerar aferente activității de exploatareinclud:

încasări în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;

încasări în numerar din redevențe, onorarii, comisioane;

încasări în numerar din dobânzi pentru credite și dividende pentruplasamente;

încasări în numerar din restituiri ale impozitului pe profit (venit).

Ieșirile de numerar și echivalente de numerar aferente activității de exploatare,cuprind:

plăți în numerar către furnizori și prestatori de servicii;

plăți în numerar către salariați;

plăți în numerar a dobânzilor pentru credite;

plăți privind impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Fluxurile de trezorerie din activități de investițiiconstau în achiziționarea și cedarea de activeimobilizate și de alte investiții, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Ori decâte ori o entitate achiziționează sau produce prin eforturi proprii imobilizări earealizează investiții. De asemenea, ori de câte ori entitatea renunță la unactive imobilizat se cheamă că ea face o dezinvestiție.

Intrările de numerar din activitatea de investiții, cuprind:

încasări în numerar din vânzarea de imobilizări;

încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii;

încasări în numerar din rambursarea avansurilor și creditelor acordate altorpărți.

Ieșirile de numerar din activitatea de investiții, includ:

plăți în numerar pentru achiziționarea de imobilizări;

plăți în numerar pentru achiziția de instrumente de capitaluri proprii;

avansuri în numerar și împrumuturi efectuate către terți.

Fluxurile de trezorerie din activități de finanțare sunt activități care au ca efect modificări aledimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor întreprinderii.

Intrări de numerar din activitatea de finanțare, cuprind:

încasări în numerar din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capital;

încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, aîmprumuturilor, datoriilor neasigurate, obligațiunilor, ipotecilor și a altorîmprumuturi pe termen scurt sau lung.

Ieșiri de numerar din activitatea de finanțare, includ:

plăți în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acțiunilefirmei;

plăți în numerar ale dividendelor către acționari;

plăți în numerar efectuate pentru reducerea obligațiilor aferente unui contractde leasing financiar;

rambursări de numerar ale unor sume împrumutate.

În principiu fluxurile de trezorerie trebuie prezentate la nivelul mărimii lor brute.Astfel spus, nu este posibil să se compenseze încasările cu plățile din aceeași categorie șichiar categorii diferite. Totuși IAS 7 admite 2 excepții de la această regulă, fiind posibilca fluxurile să fie prezentate în valoarea lor netă. Este vorba despre:

-încasări și plăți în contul clienților, atunci când fluxurile de trezoreriedecurg din activitățile clientului, dar nu decurg din cele ale întreprinderii. Exemple:

acceptarea și rambursarea de depozite la vedere de către o bancă;

trezoreria deținută în contul clienților de către o întreprindere specializată înplasamente;

chiriile vărsate proprietarilor de bunuri, după ce au fost colectate în contullor.

-încasări și plăți referitoare la elemente care au un ritm de rotație rapid,o valoare mare și scadențe scurte. Exemple:

avansurile făcute pentru și rambursarea valorilor principalului afferent clienților care folosesc cărți de credit;

achiziția sau cesiunea de plasamente;

alte împrumuturi pe termen scurt, precum cele ce au o scadența mai mică sauegală cu trei luni.

Toate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite la cursul zileiplății sau încasării.Lichiditățile și echivalentele de lichidități în monede străine lasfârșitul exercițiului sunt convertite la cursul de închidere.

Dobânda plătită cât și dobânda și dividendele de încasat pot fi clasificatedrept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în calculul rezultatului net.Caalternativă, dobânzile vărsate și dobânzile și dividendele primite pot fi clasificate dreptfluxuri de finanțare și respectiv de investiții, deoarece ele reprezintă costuri ale atrageriisurselor de finanțare sau remunerarea investițiilor.

Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentateseparat și vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare, cuexcepția situației în care ele pot fi alocate în mod specific activităților de finanțare și de investiții.

Metode de stabilire a fluxurilor de trezorerie

Trezoreria netă poate fi determinată prin două metode: metoda directă șimetoda indirectă.Conform metodei directe, se operează cu încasări și plăți brute în numerar, petotal și pe tipuri de activități (exploatare, investiții și finanțare).Încasările în numerar sunt afectate cu semnul +, iar plățile efectuate în numerarpentru aceleași activități sunt afectate cu semnul -.

Metoda indirectă, diferă de metoda directă doar în privința fluxurilor detrezorerie din exploatare, celelalte activități (investiții și finanțare) calculându-se în modidentic ca la metoda directă. La determinarea fluxului de trezorerie din activități deexploatare se pornește de la profitul net care se corectează cu operațiuni care nu aucaracter monetar (amortizări, provizioane, diferențe de curs valutar), precum și cu variațianecesarului de fond de rulment net (capital circulant).

Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcțional, fie pe metodafluxurilor, pornește de la locul central al EBE, care reprezintă autofinanțareaeconomică a întreprinderii, destinată remunerării capitalului întreprinderii, capitalce trebuie reînnoit și dezvoltat.

Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat, impropriudenumit excedent, el se obține plecând de la valoarea adăugată și constituiepunctul de plecare în analiza situației financiare, atât în analiza funcțională cât șiîn analiza prin fluxuri.

Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privindurmătoarele aspecte:

Evoluția creșterii întreprinderii în timp și cauzele acesteia. Încetinirea acesteia poate fi consecința reducerii cererii sau a scăderii prețurilor.

Autofinanțarea investițiilor, din resurse de exploatare, Soldul DDFIC tot mai pozitiv.

Situația Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparație cu DDFIC, soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cause posibile: o creștere a datoriei (o variație pozitivă), deși totalul acesteia poate scădea an de an, sau creșterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.

Situația Soldului Financiar (SF) și evoluția lui în timp în strînsă legătură cu Soldul Bancar și impozitul de plătit.

Situația Soldului de Gestiune (SG) în corelația lui cu DDFIC și SF.

În ambele cazuri se urmărește situația modificării trezoreriei, astfel:

Analiza funcțională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA FLUXURILOR DE NUMERAR LA SOCIETATEA VISMA SOFTWARE SRL

3.1. PREZENTARE GENERALĂ A SOCIETĂȚII VISMA SOFTWARE SRL

Societatea analizatăVISMA SOFTWARE SRLeste o societatea cu răspundere limitata. La nivel international compania este leader pe piața din Europa, piata care se ocupa cu dezvoltarea de programe pentru automatizarea și gestionarea proceselor de afaceri în cadrul întreprinderilor.

Visma are o expertiză puternică pe produsele de gestiune ERP, acoperind o gamă largă de clienți, de la întreprinderile mici pană la cele foarte mari. De asemenea, portofoliul societatii mai cuprinde produse complementare necesare în mediul de afaceri ca de exemplu POS, CRM, produse bancare, plăți on-line, magazine on-line, telefonie mobilă.Cele mai multe din aceste produse au fost realizate prin utilizarea platformei de dezvoltare Microsoft.

Visma contribuie la dezvoltarea continuă a afacerii în alte companii, oferind aplicații software, servicii externalizate, soluții comerciale, soluții IT în domeniul retail și consultanță. Peste 400,000 de clienți în special în Europa de Nord utilizează produsele și serviciile Visma, iar alți 330,000 de clienți sunt partenerii acestei societati.

Visma Services România este o parte a Grupului Visma care are mai mult de 5.500 de angajati . Divizia Visma Services este lider în furnizarea de servicii outsourcing in Accounting si Payroll în regiunea nordică a Europei, cu peste 1.600 de angajați competenți și dedicați . Ca parte a strategiei de a oferi un cost eficient și servicii de procesare inalt specializate, un Shared Service Center a fost înființat în România în luna noiembrie 2008.

În anul 2006 Visma isi face simțită prezența în România prin deschiderea primului centru de R&D la Timișoara. În anul 2007 Visma devine acționarul firmei Multimedia Capital Romania din Sibiu, fondată în anul 1999, având un număr de 39 de angajați. În anul 2009 Visma Software Timișoara și Visma Software Sibiu fuzionează, devenind Visma Software SRL cu sediul social în Sibiu și punct de lucru în Timișoara.

În anul 2008 Visma își lărgește activitatea deschizând o nouă firmă, Visma Software Romania SRL, aseasta activând în domeniul serviciilor de natură economică, deservind clienți din Scandinavia.

A urmat o creștere organică, la sfârșitul anului 2014 având un număr de 232 de angajați in divizia de software și peste 200 de angajați în divizia de servicii.

Punctele forte ale acestei societati se regasesc in angajatideoarece deciziile companiei se bazeaza pe angajati inovativi, fiecare angajat este incurajat și susținut să-și dezvolte creativitatea și să contribuie la îmbunătățirea și simplificarea sistemelor de lucru. Un alt punct forte il reprezinta multiculturalitatea, fiind o companie international aceasta ofera posibilitatea de a invata lucruri noi de la experti din diferite tari.

Compania sprijina dezvoltarea profesionalaa angajatiilor sai prin diferite cursuri interne si externe, conferinte, workshop-uri, timp pentru studiu. Spiritul de echipăeste una dintre valorile colectivului Visma. Motto-ul societatii este ca: “Doar împreună suntem puternici!”.

SocietateaVisma Software SRL din Romania aredouapuncte de lucrudeschise in Timisoara si Sibiu. Managerul General al societatiiestedomnul Sorin Rotariu, atributiiledomnuluiRotariusunt: stabilireaanuala a obiectivelorsocietaii in functie de viziunea/obiectivelesocietatii mama, coordoneazadepartamentele din cadrulsocietatiipentru o functionare optima, monitorizeazaindeplinireaobiectivelorsetate la inceputulfiecarui an, aprobabugetul de veniturisicheltuieli, asigura o buna imagine a societatiipepiata, reprezintasocietatea in relatiile cu terte persone fizicesaujuridice in conformitate cu imputernicireaacordata de AGA.De asemeneamanagerul general semneazadocumentele de angajare, colaboraresiincetarearelatiilor de munca, semneazacontracte cu diversifurnizori, banci, clienti siparteneristrategici.

Figura 3.1.Organigrama societății Visma Software SRL

Sursa: Prelucrare proprie

În subordinea managerului general se afla Directorul Economic, doamna Remescu Alinacare se ocupa de evidentele contabile si financiare la nivelul celor doua puncte de lucru din Timisoara si Sibiu, conducanddepartamentul de contabilitate, avand in subordine doua persoane: doamna Delia Abalasei si doamna Mihaela Mihali– contabilele societatii.

Sub raportareamanagerului general se aflaceledouapuncte de lucrudeschise in Timisoara si Sibiu. Fiecarepunct de lucruesteimpartit in echipe in functie de proiecteleaflate in curs de desfasurare.

3.2. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI AI SOCIETĂȚII VISMA SOFTWARE SRL

Sursa de date pentru analiza principalilor indicatori o constituie documentele contabile de sinteza, bilanțul, contul de profit și pierderi și anexele la bilanț, acestea din urmă oferind explicații necesare unei înțelegeri mai bune a bilanțului și contului de profit și pierdere, aducând clarificări privind politicile firmei în materie de investiții, de finanțare, de fiscalitate, de evaluare a patrimoniului.

Rata rentabilității economice măsoară performanțele activului total al întreprinderii, fără a ține seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ.

Tabel 3.2. Indicatori Financiari

Sursa: Balanța de verificare la data de 31.12.2013, 31.12.2014, 31.12.2015.

Prelucrare proprie

Re2013 = * 100 = 6,14 %

Re2014 = * 100 = 20,20 %

Re2015 = * 100 = 7,05 %

În anul 2013 activul societății analizate este în valoare de 44.229.494 lei, obținându-se un profit din exploatare în sumă de 2.718.626 lei. Rata rentabilității economice este de 6,14 % ceea ce ne arată că pentru fiecare 100 lei surse de finanțare societatea obține un profit de exploatare în valoare de 6,14 lei.

În anul 2014 activul societății analizate este în valoare de 46.357.078 lei, obținându-se un profit din exploatare în sumă de 9.364.187 lei. Rata rentabilității economice este de 20,20 % ceea ce ne arată că pentru fiecare 100 lei surse de finanțare societatea obține un profit de exploatare în valoare de 20,20 lei.

La nivelul anului 2015 valoarea activului este de 50.120.229 lei care generează un profit din exploatare în valoare de 3.532.151 lei. Rata rentabilității economice de 7,05% ne arată că pentru 100 lei surse de finanțare se obține un profit din exploatare în valoare de 7,05 lei.

Analizând în dinamică rentabilitatea economică, observăm că în anul 2014 se înregistrează o creștere a rentabilității activului față de anul 2013 de 14,06 %, datorată de creșterea rezultatului exploatării de la 2.718.626 lei la 9.364.187 lei. De asemenea comparand anul 2014 cu anul 2015 putem observa o scădere a rentabilității activului în 2015 față de 2014 cu 13,15% datorat de scăderea rezultatului exploatării de la 9.364.187 lei la 3.532.151 lei.

Rata rentabilității financiare măsoară performanța numai a capitalului propriu, iar în mod indirect, oportunitatea menținerii acestuia în afacere. Rata rentabilității financiare nete remunerează proprietarii întreprinderii direct, prin acordarea de dividende și prin creșterea rezervelor; indirect prin alocarea de sume pentru dezvoltarea întreprinderii Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:

unde: Rex – rezultatul exercițiului (profitul net); Cpr – capital propriu.

Rf 2013= * 100 = 8,31 %

Rf 2014= * 100 = 32,05 %

Rf 2015 = * 100 = 9,71 %

La nivelul anului 2013 rata rentabilității financiare înregistrează un nivel de 8,31% ceea ce înseamnă că pentru fiecare 100 lei capitaluri proprii investite societatea obține 8,31 lei.La nivelul anului 2014 rata rentabilității financiare înregistrează un nivel de 32,05% ceea ce înseamnă că pentru fiecare 100 lei capitaluri proprii investite societatea obține 32,05 lei. La nivelul anului 2015 rata rentabilității financiare înregistrează un nivel de 9,71% ceea ce ne arată, că pentru 100 lei capitaluri proprii investite societatea Visma Software SRL obține 9,71 lei.

Dacă analizăm în dinamică putem observa că rata rentabilității financiare scade de la 32,05% în 2014 la un nivel de 9,71% în anul 2015, scădere datorată profitului net mai mic decât în anul precedent, respectiv crește de la un nivel de 8,31% in 2013 la un nivel de 9,71% in anul 2015 creștere datorată profitului mai mare în anul 2015.

Figura 3.3. Analiza rentabilității economice și financiare

Sursa Prelucrare proprie

Indicatorii de profitabilitate sunt reprezentați de rata profitabilității comerciale, respectiv rata profitabilității resurselor consumate. Rata profitabilității comerciale poate lua mai multe forme, dar va fi analizată rata marjei nete de exploatarecarereflectă eficiența activității de exploatare, fiind influențată de amortismente și provizioane, comparativ cu rata marjei brute. Relația de calcul este următoarea:

Rmne2013= * 100 = 3,37 %

Rmne2014= * 100 = 11,08 %

Rmne2015 = * 100 = 4,01 %

Rata marjei nete de exploatare aferentă anului 2015 a scăzut față de anul 2014 cu un procent de 7,07%, scădere datorată diminuării rezultatului exploatării de la 9.364.187, respectiv a crescut față de anul 2013 cu un procent de 0,64% creștere datorată majorării rezultatului exploatării la 3.532.151 lei.

Rata profitabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea rezultatului aferent cifrei de afaceri la costul total al producției. Această rată mai este cunoscută și sub denumirea de modelul standard al ratei profitabilității și măsoară capacitatea activității de a genera costuri, profit. Modelul de calcul este următorul:

unde: Rex – rezultatul exploatării;

CT – costul total al producției vândute.

Rc2013 = * 100 = 3,84 %

Rc2014 = * 100 = 12,37 %

Rc2015 = * 100 = 4,11 %

Figura 3.4 Analiza profitabilității și a marjei nete de exploatare

Sursa Prelucrare proprie

La nivelul ratei profitabilității resurselor consumate se observă o scădere de 8,26 % față de anul 2014, respectiv o creștere de 0,27 % față de anul 2013datorată de scăderea rezultatului exploatării, dar și de creșterea cheltuielilor din exploatare.

3.3. MONOGRAFIE CONTABILĂ PRIVIND FLUXURILE DE TREZORERIE LA SOCIETATEA VISMA SOFTWARE SRL

În urma deciziilor luate de conducerea societății Visma Software SRL s-a decis contractarea a două împrumuturi.Un împrumut pe termen lung 01/01.11.2015 de la banca ING Bank pe o perioadă de 3 ani în valoare de 3.000.000 Euro, cu o dobanda de 4% pe an, respectiv un împrumut de tip overdraft, contract de overdraft 02/01.11.2015, clasificat ca împrumut pe termen scurt necesar pentru activitatea societății (plăți furnizori, diverse) in valoare de 3.000.000 Ron, cu o dobandă fixă de 3,85% pe an.

Operațiunile contabile referitoare la contractarea împrumutului, plata dobanzilor, respectiv plata imprumutului conform scadențarului de plăți sunt evidentiate mai jos.

În data de 1 Noiembrie 2015, societatea contractează un împrumut pe termen lung în valoare de 3.000.000 Euro, la un curs de 4.4325.

În cadrul contractului de credit nr.01/ 1.11.2015 este stabilit și scadențarul de rambursare al împrumutului. Societatea va rambursa în prima lună a fiecărui trimestru, în data de 27 a lunii, suma de 250.000 Euro, dobanda fiind plătită în aceeași zi, dar va fi înregistrată lunar conform indicațiilor băncii.

În data de 27.11.2015 este înregistrată dobanda aferentă împrumutului în valoare de 3.000.000 Euro, rata dobanzii stabilită în contract este de 4 % p.a.. Dobanda de înregistrat pentru luna Noiembrie este calculată mai jos:

Calcul Dobandă = 3.000.000 Euro * 4% = 120.000 Euro ( dobânda pe cei 3 ani).

= 120.000 Euro / 36 luni = 3.333,33 Euro / lună.

= 3.333,33 Euro * 3 luni = 10.000 Euro / trimestru

În data de 27.12.2015 societatea înregistreză dobânda aferentă lunii Decembrie în valoare de 3.333,33 Euro

În data de 27.01.2016 societatea înregistrează dobânda aferentă lunii Ianuarie, înregistrează plata dobânzii aferentă celor 3 luni ( Noiembrie, Decembrie și Ianuarie), precum și plata primei rate a împrumutului conform scadențarului.

Înregistrarea dobânzii aferentă lunii Ianuarie 2016.

Plata dobânzii aferentă primului trimestru.

Plata a 250.000 Euro reprezentând prima rată de plată conform scadențarului de plăți impus de bancă.

În data de 26 Februarie societatea utilizează 235.456 Ron din overdraftul acordat de ING Bank în sumă de 3.000.000 Ron pentru plata unui furnizor de energie electrică. După efectuarea plății soldul contului de disponibil in lei (5121) prezintă sold negativ, urmând a fi reglat la închiderea lunii Februarie.

Plata sumei de 235.456 Ron furnizorului de energie electrică.

Reglarea contului în lei deschis la ING Bank.

La finalul lunii Februarie 2016 contul de credite bancare pe terme scurt va prezenta un sold negativ de 235.456 Ron, care va fi acoperit în data de 03.03.2016 printr-o încasare. Mai jos este reflectată înregistrarea încasării în valoare de 305.113 Ron, înregistrare efectuată pe baza extrasului de cont.Soldul contului de disponibil in lei fiind de 69.657 Ron după încasarea sumei.

Conform contractului de overdraft 02/01.11.2015 contractat de societatea Visma Software SRL, la începutul fiecărei luni, beneficiarul contractului va trbui sa înregistreze și să plătească dobânda aferentă sumei utilzate din overdraft, procentul dobânzii este de 3,85% p.a.

Înregistrarea dobînzii aferentă sumei utilizate din overdraft pană la data de 29,02,2016.

Dobânda este calculată în funcție de numărul de zile în care overdraftul a fost utilizat( în această situație 3 zile):

= 235.456 Ron * 3 zile * 3,85% / 365 zile = 74,51 Ron

Înregistrarea dobânzii în sumă de 74,51 Ron, pe baza extrasului de cont bancar.

Înregistrarea plății dobânzii realizată prin contul de disponibil în lei, pe baza extrasului de cont bancar.

3.4. ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR LA SOCIETATEA VISMA SOFTWARE

3.4.1. ANALIZA CAPACITATII DE AUTOFINANTARE SI AUTOFINANTAREA

Capacitatea de autofinanțare (CAF) la SOCIETATEA VISMA SOFTWARE SRL

Tabelul nr. 3.5. Calculul CAF si AF

Sursa: Prelucrare proprie

Analizand datele din tabelul nr.3.5. se observa ca: ambele metode utilizate pentru calculul capacității de autofinanțare arată scaderea capacitatii de autofinantare in 2015 fata de 2014 cu 1.207.119 mil lei.

Metoda fluxurilor ne arata faptul că la aceasta scadere a capacității de autofinanțare a fost cauzata de diminuarea excedentului brut de exploatare si de reducerea cheltuielilor financiare. Metoda aditivă arată că această diminuare s-a datorat atât creșterii rezultatului net cât și scaderea amortizării și provizioanelor (ajustările imobilizărilor).

Autofinanțarea s-a diminuat cu 1.207.119 mil lei, Atât capacitatea de autofinanțare cât și autofinanțarea sunt importante în aprecierea situației financiare a întreprinderii, fiind corelate cu alți indicatori în vederea determinării unor rate de performanță financiară, ceea ce depinde denivelul la care se situează aceste solduri residual.

3.4.2. ANALIZA TABLOULUI SOLDURILOR INTERMEDIAR DE GESTIUNE

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune ne ajuta sa determinam: cifra de afaceri, marja comerciala, productia exercitiului, valoarea adaugata, respectiv indicatorii de rentabilitate rezultatul exploatarii, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul exercitiului. Acest tablouperite investigarea complexa a rentabilitatii absolute si corelarea acesteia cu volumul si structura activitatii si sunt necesari in adoptarea deciziilor la nivelul intreprinderii si la nivelul tertilor cu care firma are legaturi in plan economic si financiar.

Tabelul nr. 3.6. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Sursa: Prelucrare propie

Informațiile obținute în tabloul soldurilor intermediare de gestiune vor fi analizate pe baza principalilor indicatori care contribuie la formatea rezultatului net. Marja comercială măsoară profitabilitatea vânzărilor întreprinderii, în anul 2014 marja comercială a avut o valoare de 1.189.899 lei care scade în anul 2015 la 886.974 lei, scadere datorată creșterii cheltuielilor din vânzarea mărfurilor. Producția exercițiului ne arată valoarea întregii activități desfășurată de întreprindere pe parcursul exercițiului. În anul 2014 producția execițiului este de 74.047.252 lei, în anul 2015 se observă o scadere la 72.889.090 lei care reprezintă o modificare negativa, datorată de scaderea produselor vândute de întreprindere.

3.4.3. ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Tablelul nr. 3.7 Situatia fluxurilor de numerar

Sursa: Prelucrare proprie

Analizand tabelul 3.7. putem observa urmatoarele:

activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus in anul 2014 fata de anul 2013 cu 1.410.762 mil lei, respectiv au crescut in anul 2015 comparat cu anul 2013 si 2014 cu 5.643.585 mil lei, crestere datorata incasarilor mari comparate cu platile efectuate de societate.

activitatea de investiții a generat fluxuri de numerar in anul 2013 care s-au redus față de anul 2014 cu peste 4 mil lei, respectiv o crestere a investitiilor in anul 2015 comparat cu 2014 de aproximativ 3.4 mil lei.

activitatea de finanțare a generat fluxuri de numerar care reflecta faptul ca societatea a luat imprumuturi in anul 2014 in suma de 15 mil lei, iar in anul 2015 este reflectata plata acestori imprumuturi – valoare 12 mil lei.

3.4.4. ANALIZA LICHIDITATII SI SOLVABILITATII SOCIETATII VISMA SOFTWARE SRL

Tabelul 3.8. Indicatori lichiditate

Sursa: Prelucrare proprie

Lichiditatea generala depaseste nivelul minim de siguranta, de 1,8 – 2, asigurand astfel o capacitate sporita pentru plata obligatiilor scadente pe termen scurt. Aceasta reprezinta pentru creditorii firmei asigurarea recuperarii sumelor imprumutate, insa, in acelasi timp, excesul de active curente, comparativ cu datoriile curente, poate reflecta o situatie negativa privind eficienta utilizarii activelor.

Rata lichiditatii rapide se situeaza deasupra nivelului minim admis, acest fapt permite achitarea oricaror obligatii curente de plata la scadente. Nivelul creantelor si disponibilitatilor sunt mai mari decat datoriile curente, in perioadele analizate se poate observa o crestere in anul 2014, urmata de o descrestere in 2015.

Nivelul ratei lichiditatii imediate ne arata ca societatea nu detine suficient disponibil pentru a-si acoperii datoriile curente, utilitatea acestui indicator este limitata in conditiile in care societatea nu doreste sa detina sume mari de bani – disponibil, dorind utilizarea disponibilului existent in activitati care sa aduca profit societatii.

Rata solvabilitatii patrimoniale caltulata in tabelul 3.8. exprima faptul ca societatea nu isi poate acoperii datoriile din activul net, se observa un dezechilibru financiar.

Rata solvabilitatii globale inregistreaza valori mici, cu mult sub nivelul de 1,5 care ar reflecta un risc de insolvabilitate, nivelul datoriilor in finantarea activitatii este mare.

4. CONCLUZII

În cadrul prezentei lucrări am abordat analiza fluxurilor de numerar precum si analiza principalilor indicatori financiari, o parte semnificativă care ne arata evolutia financiara a societatii analizate.

Am considerat că această temă este foarte importantă, acesta fiind motivul alegerii ei. Pentru a analiza principalii indicatori am solicitat ajutorul societății Visma Software SRL, care mi-a furnizat informații importante referitoare la modul de organizare și înregistrare a operațiunilor în contabilitate, precum si informatii privind situatiile financiare ale companiei.

În cadrul societății analizate se utilizează un program creat în cadrul unității, cu ajutorul căruia se operează toate înregistrările. Pe parcursul studiului de caz am înregistrat cateva din principalele operațiuni pe care societatea le contabilizeaza pe parcursul unei luni referitoare la obtinerea unui imprumut, plata dobanzilor, precum si rambursarea ratelor scadente conform scadentarului impus si agreat cu banca.

Societatea comercială Visma Software SRL își organizează contabilitatea respectând toate prevederile OMFP 3055/2009, precum și a tuturor reglementărilor în vigoare. Pe parcursul analizei documentelor și înregistrărilor nu am observat nici eroare.

Analiza performanțelor și evoluției societății este realizată pe baza principalilor indicatori calculați în funcție de rezultatele întreprinderii în decursul anilor. Este foarte importantă întocmirea corectă a situațiilor financiare, care reprezintă principalele instrumente care stau la baza interpretării performațelor și evoluției entității, reflectând astfel situația reală a rezultatelor societății.

Pe baza indicatorilor de rentabilitate economică s-a stabilit performanța activului total al întreprinderii, observăm că în anul 2014 se înregistrează o creștere a rentabilității activului față de anul 2013 de 14,06 %, datorată de creșterea rezultatului exploatării de la 2.718.626 lei la 9.364.187 lei. De asemenea comparand anul 2014 cu anul 2015 putem observa o scădere a rentabilității activului în 2015 față de 2014 cu 13,15% datorat de scăderea rezultatului exploatării de la 9.364.187 lei la 3.532.151 lei.

Rata rentabilității financiare scade de la 32,05% în 2014 la un nivel de 9,71% în anul 2015, scădere datorată profitului net mai mic decât în anul precedent, respectiv crește de la un nivel de 8,31% in 2013 la un nivel de 9,71% in anul 2015 creștere datorată profitului mai mare în anul 2015.

Rata marjei nete de exploatare aferentă anului 2015 a scăzut față de anul 2014 cu un procent de 7,07%, scădere datorată diminuării rezultatului exploatării de la 9.364.187, respectiv a crescut față de anul 2013 cu un procent de 0,64% creștere datorată majorării rezultatului exploatării la 3.532.151 lei.

La nivelul ratei profitabilității resurselor consumate se observă o scădere de 8,26 % față de anul 2014, respectiv o creștere de 0,27 % față de anul 2013datorată de scăderea rezultatului exploatării, dar și de creșterea cheltuielilor din exploatare.

Analizand rezultatele obtinute in urma calculelor effectuate prentru a identifica trendul fluxurilor de numerar am constata ca: activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus in anul 2014 fata de anul 2013 cu 1.410.762 mil lei, respectiv au crescut in anul 2015 comparat cu anul 2013 si 2014 cu 5.643.585 mil lei, crestere datorata incasarilor mari comparate cu platile efectuate de societate. Activitatea de investiții a generat fluxuri de numerar in anul 2013 care s-au redus față de anul 2014 cu peste 4 mil lei, respectiv o crestere a investitiilor in anul 2015 comparat cu 2014 de aproximativ 3.4 mil lei. Activitatea de finanțare a generat fluxuri de numerar care reflecta faptul ca societatea a luat imprumuturi in anul 2014 in suma de 15 mil lei, iar in anul 2015 este reflectata plata acestori imprumuturi – valoare 12 mil lei.

Societatea Visma Software SRL este o societatea aflata in plina dezvoltare economica, care isi largeste domeniul de activitate, gama de produse, portofoliul de clienti.

5. LISTA BIBLIOGRAFICA

Buglea A., (2011), Analiza economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara

J. Barreau, J. Delahaze – Gestion Financiere, Ed. Dunod, Paris,1991, pag. 245

N. Feleaga, I. Ionascu – Tratat de contabilitate financiara, vol. I, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag. 239

P. Halpen, J. Fred Weston, E. Brigham – Finante manageriale, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag.107

Revista "Finante, banci, asigurari" nr.1/2002, pag.20

Revista "Gestiunea si contabilitatea firmei" nr. 3/2000

Untaru, Mircea (2013). „Analiză Economico-financiară”. Editura fundației pentru cultură și învățământ „Ioan Slavici”. Timișoara. pag. 26

http://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curenta

http://www.cig.ase.ro/prof/rsandu/resurse/marketing%20-%20curs%206.doc

http://documents.tips/documents/analiza-eonomico-financiara.html

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/AVANTAJELE-SI-LIMITELE-TABLOUL79.php

6. ANEXE

Începe pe pagină cu număr impar.

Se pot insera aici tabele, grafice, figuri, exemplificări, formule matematice, documente contabile, etc. care ajută demersul de cercetare, toate având obligatoriu trimitere în conținutul lucrării (exemplu, „vezi Tabelul 1 înAnexa 2”).