Analiza Posibilitatilor de Relansare a Statiunilor Balneare din Judetul Valcea
Analiza posibilităților de relansare a stațiunilor balneare din
Județul Vălcea
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Aspecte conceptuale și metodologice privind dezvoltarea turismului balnear în Romănia.
1.1. Turism, turismul balnear -aspecte teoretice
1.2. Particularități ale turismului balnear
1.3. Factorii naturali de cură (tratament)
1.4. Dezvoltarea turismului balnear din România
Capitolul II:Prezentarea situației existente in zona turistică situată
2.1 Dezvoltarea turismului balnear in regiunea Subcarpații Vălcii
2.2 Istoricul stațiunilor
2.3 Situația turismului balnear in viitor
2.4 Program de restructurare a turismului balnear
Capitolul III Prezentarea generala a stațiunii Băile Olănești-studiu de caz
3.1 Localzarea și potențialul natural și antropic
3.2 Baza tehnico-materială
3.3 Determinarea gradului de atrativitate al zonei Olănești
3.4 Circulația turistică
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Această lucrare are la bază analiza posibilităților de relansare a turismului balnear in stațiunile din județul Vălcea.
Am ales această temă intrucăt turismul balnear ocupă unul dintre cele mai importante locuri in turismul romănesc,datorită prezenței numeroaselor izvoare termale și minerale,cu efecte curative pentru numeroase afecțiuni.
Am ales judetul Vălcea deoarece acesta deține numeroase stațiuni balneare,care atrag numeroși turisti,stațiuni ce dețin o tradiție de sute de ani in domeniul balnear.
Scopul prezentei lucrări a fost cercetarea teoretică a conceptelor de turism și turism balnear.
Lucrarea prezentă iși propune să studieze atăt locul căt și importanța turismului balnear ca fenomen dar și evidențierea principalelor modalități și soluții pentru relansarea turismului balnear in Romănia.
Cap 1. ASPECTE CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI BALNEAR IN ROMĂNIA.
Activitate socială, recreativă și culturală, turismul a apărut din necesitatea refacerii capacității de muncă, a petreceri plăcute a timpului liber și în ultimul timp răspunde din ce în ce mai mult dorinței de cunoaștere a valorilor materiale și spirituale create de civilizația umană. A evoluat paralel cu valorificarea resurselor turistice naturale și antropice prin modernizarea mijloacelor de transport, a creșterii calității vieții și a resurselor de timp liber.( Miron, F. – Geografia turismului, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2011, pag. 9 )
1.1. Turism, turismul balnear (turismul de sănătate) – aspecte teoretice
Turismul, fenomen economic, cultural și social dar și activitate recreativă și de refacere a sănătății a început să fie practicat încă din atinchitate sub forma celui balneoclimateric. (Miron, F – Op. cit., pag. 5)
Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidențiat faptul că el are “…un impact considerabil asupra economiilor, societăților și culturilor diferitelor țări de referință.”( Ispas, A. – Economia turismului, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2010, pag. 17) Acțiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecționarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătățirea condițiilor de viață.
Dezvoltarea economică și evoluția condițiilor de viață ale omului modern aduc, pe lângă beneficiile cunoscute, și unele aspecte negative cum ar fi: creșterea poluării, ce are consecințe semnificative asupra sănătății organismului uman, intensificarea muncii ( mai ales intelectuale) și a stresului, dezechilibrele alimentare cantitative și calitative. Toți acești factori îl determină pe om, în calitatea sa de turist să aleagă ca destinație de vacanță stațiunile balneare, cu scopul de a-și îmbunătăți starea fizică și psihică, astfel să opteze pentru turismul de odihnă, pentru turismul balnear.
Datorită evoluției spectaculoase, dar și a complexității dobândite, noțiunea de turism balnear a cunoscut, de-a lungul timpului diferite abordări conceptuale. Astfel specialiștii Institutului de Cercetare pentru Turism prezintă această formă de turism astfel: “turismul balnear reprezintă un mijloc și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali ( apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele )”
Turism de tratament și cură balneomedicală – practicat încă din antichitate, este o formă a turismului de odihnă care a cunoscut o mare dezvoltare în ultimile decenii, odată cu creșterea numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerații urbane. Îmbină destinderea cu diferite forme de cură și tratament balneomedical și se practică în stațiunile balneomedicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri. Turismul propriu-zis de cură este cunoscut în literatura de specialitate și sub denumirea de „termalism”, „climatism”.( Ispas, A. – Op. cit. pag. 49)
Această formă de turism mai este definită astfel: turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste, sexe și profesii în stațiuni balneoclimaterice sau climatice, cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe balneare naturale, întinerire, înfrumusețare sau turism.( Țigu G. – Resurse și destinații turistice, Ed. Uranus, București, 2003, pag. 82)
Dicționarul de terminologie turistică definește turismul pentru tratament și cură balneomedicală ca fiind: „forma specifică a turismului de odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli și înglobează următoarele concepte:
» Talasoterapia – presupune utilizarea simultană, într-o zonă marină privilegiată, sub supraveghere medicală, a elementelor din mediul marin în scop preventiv sau curativ.
» Termalismul (crenoterapia) – presupune utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă.
» Balneoterapia – reprezintă utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente.
» Climatoterapia – este folosirea acțiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic și curativ.
» Balneoclimatoterapia – presupune folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii balneari ai unei stațiuni sau localități balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medical.
» Stațiunea climaterică – este stațiunea situată într-o zonă cu condiții climaterice ce favorizează tratarea unor boli și fortificarea organismului.
» Stațiunea termală – este o stațiune situată într-o zonă în care se află izvoare minerale termale cu proprietăți terapeutice recunoscute pentru vindecarea unor boli.
Dintre avantajele pe care le oferă turismul balneomedical enumerăm: (Ispas, A. – Op. cit. pag. 49)
– repartizarea mai unoformă a activității turistice în diferite zone din țară;
– distribuirea relativ liniară și cu o intensitate constantă a circulației turistice în cursul întregului an, acest tip de turism fiind cel mai puțin sensibil la influențele sezonalității;
– asigurarea unor sejururi medii relativ constante și mai lungi (12 – 30 zile);
– atragerea unei clientele stabile;
– realizarea unei încasări medii sporite pe zi/turist;
– ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților de bază materială turistică (de cazare, tratament etc.)
Scurt istoric al apariției și dezvoltării turismului balnear
Folosirea apelor minerale și termominerale în scopuri curative, alimentare etc., pe teritoriul României, pare să aibă o continuitate din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre. (Pricăjean A, Airinei Ș., – Bogăția hidrominerală din România, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pag. 97)
În curând se împlinesc trei sute de ani de când există, la știința noastră, primele atestări scrise în care se găsesc informații despre apele minerale de pe teritoriul țării noastre(Pricăjean A, Airinei Ș., – Op. cit., pag. 10).Asemenea consemnări despre “ izvoare ale sănătății” se plasează la începutul sec al XVIII. Un manuscris transilvan din anul 1702, intitulat “Szculza”, înșiră, alături de alte bogății naturale ale subsolului, și o listă de localități din Carpații Orientali unde se află “ape tămăduitoare”. Câțiva ani mai târziu, Dimitrie Cantemir vorbește, În Descrierea Moldovei (1717), despre existența unor “izvoare sărate de leac”, apreciind, după tradiția din popor, deci cunoscute de multă vreme, că nici apa Prutului nu este lipsită de astfel de însușiri. Din anul 1737 datează cuprinsul unei ample dizertații asupra milenarei stațiuni Băile Herculane, semnată de un jurist cu numele Pascalis Cariophilus și intitulată De Thermis Herculanis nuper in Dacia detectis.
La început aducătoare de alinare oamenilor, cu timpul le-a venit rândul ca în orice proces de cunoaștere să se afle cine le-a știut și folosit cu temeiuri adecvate diferitelor timpuri. Sunt urme arheologice certe că romanii au construit instalații balneare și au folosit intens ape minerale și termominerale în cel puțin cinci-șase stațiuni care-și continuă existența și în zilele noastre.( Pricăjean A, Airinei Ș., – Op. cit., pag. 97)
Numărul localităților unde apele minerale au fost folosite de populația locală, ocupanți și băștinași, a fost relativ mare. Nu este vorba numai de cele trei stațiuni cunoscute și mereu pomenite cu denumire pompoase ca: Ad Aquae Herculi sacras Ad Mediam (Băile Herculane), Germisara (actualul Geoagiu-Băi) și Ad Aquas (Băile Călan), ci și alte numeroase așezări balneare, situate în alte localități care au păstrat până în present un “profil balnear” specific, cum sunt: Buziaș, Vâlcele, Ocna Sibiului, Băile Felix – 1 Mai, Călimănești – Bivolari, Săcelu – Gorj, Cristuru Secuiesc și, poate, chiar Borsec (deși se află în afara limesului, deci pe teritoriul dacilor liberi).
La Herculane, pe locurile folosite anterior de daci, romanii au ridicat una dintre cele mai fastuase stațiuni balneare ale imperiului, pentru valorificarea apelor termominerale.
Conceptul de apă minerală balneară, ca oricare concept, a suferit în timp treptate modificări și îmbogățiri de cuprins. Doar cu puține decenii în urmă, atunci când se vorbea de acele ape subterane sau de suprafață ce puteau fi utilizate în scop therapeutic, deci în tratamentul balnear. Relative recent, apele de tratament balnear au căpătat denumirea de ape curative, în timp ce conceptul de apă minerală s-a extins, cuprinzând toate apele subtarne sau de suprafață care, datorită calităților chimice sau fizice proprii, pot fi utilizate în: 1) tratamentul balnear de orice natură, 2) industria de îmbuteliere 3) extragerea unor săruri ori gaze. În timp, conceptul a devenit și mai cuprinzător, impus de faptul că în cura balneară sunt utilizate, în afară de ape minerale subterane sau de suprafață, și unele peloide (cunoscute, în general, sub denumirea de nămoluri terapeutice); în această situație, întregul complex de factori naturali de cură balneară poartă în prezent denumirea de substanțe minerale terapeutice.( Pricăjean A, Airinei Ș., – Op. cit., pag. 7)
Valorificarea balneară a apelor minerale din secolul XVIII și XIX îmbracă o nouă formă față de cele derulate anterior. Dacă în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat cunoașterea și utilizarea în scopuri curative a apelor minerale pășeau pe trepte din ce în ce mai puțin empirice, secolele XVIII și XIX marchează, de la pași timizi, pași mereu mai fermi, spre identificarea, cercetarea și testarea bogățiilor hidrominerale cunoscute sau nou descoperite. Un salt îl constituie însuși faptul că izvoarele minerale încep să intre în cercul de preocupări ale călătorilor, geografilor, chimiștilor, topografilor, medicilor și chiar al unor geologi. Încep cautări, inventarieri și analize, ceea ce înseamnă, curios, în unele cazuri, un proces de redescoperire a fostelor izvoare de sănătate cunoscute și folosite în secolele precedente și care, prin tematica reluării lor în considerare, le impun ca baze de constituire a primelor stațiuni balneare, altele decât cele care au trecut prin depărtat sau mai apropiat cunoașterea și utilizarea în scopuri curative a apelor minerale pășeau pe trepte din ce în ce mai puțin empirice, secolele XVIII și XIX marchează, de la pași timizi, pași mereu mai fermi, spre identificarea, cercetarea și testarea bogățiilor hidrominerale cunoscute sau nou descoperite. Un salt îl constituie însuși faptul că izvoarele minerale încep să intre în cercul de preocupări ale călătorilor, geografilor, chimiștilor, topografilor, medicilor și chiar al unor geologi. Încep cautări, inventarieri și analize, ceea ce înseamnă, curios, în unele cazuri, un proces de redescoperire a fostelor izvoare de sănătate cunoscute și folosite în secolele precedente și care, prin tematica reluării lor în considerare, le impun ca baze de constituire a primelor stațiuni balneare, altele decât cele care au trecut prin veacuri, cu ridicări și decăderi după valurile pe care le-au bântuit vremurile.
Începutul secolului XVIII debutează cu sisteme de captări bine gândite și cu folosirea sistematică a apelor aduse de la surse, în băi anume construite. Dar perioadele de liniște erau scurte; războaiele veneau unul după altul cu jafurile lor pustietoare, care se abăteau și asupra stațiunilor balneare abia înfiripate. Prin astfel de perioade de ridicări și coborâșuri au trecut Băile Mehadia (actualele Băi Herculane), Băile Felix, Ocna Sibiului, Geoagiu, Borsec, bolnița Mânăstirii Cozia și altele.
În aceste două secole au fost descoperite, în afară de stațiunile cu ape minerale cunoscute din vechime, izvoare noi, din ce în ce mai numeroase, care prin calitățile lor deosebite au trecut în faze de valorificare, cum sunt, în primele cinci decenii ale secolului XIX, cele de la Slănic Moldova, Buziaș, Vatra Dornei, Sovata, Pucioasa, Strunga, Bălțătești, Oglinzi, Moneasa, Borca ș.a., iar în următoarele cinci decenii ale aceluiași secol, cele de la Govora, Tușnad, Săcelu-Gorj, Covasna, Slănic-Prahova, Sărata-Buzău ș.a.( Pricăjean A, Airinei Ș., – Op. cit., pag. 105)
1.2. Particularități ale turismului balnear
Important factor multiplicator al dezvoltării economiei turismului, turismul balnear îndeplinește 2 funcții majore. Prima este funcția socială, de prevenire a îmbolnăvirilor și inițierea turiștilor pentru recunoașterea unor simptome de îmbolnăvire premature sau de agravare a stării lor de sănătate. Privit din perspectiva funcției economice pe care o îndeplinește, turismul balnear determină creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare, concomitent cu reducerea indicelui de sezonalitate din stațiuni, consecință a elasticității reduse a cererii pentru turismul balnear în raport cu sezonul.( Sandescu I., Folcuț O.,- Performanță, tendițe și riscuri în turismul mondial, București, 2008; Manifestare științifică finanțată parțial de către autoritatea națională de cercetare științifică, pag. 10-11)
O caracteristică importantă a turismului balnear, este motivația călătoriei. Aria de acțiune a turismului balnear este foarte largă, aceasta vizând: curele profilactice care se adresează atât persoanelor sănătoase, cât și aparent sănătoase cu factori predispozanți spre îmbolnăvire; curele terapeutice folosite pentru a trata, cu ajutorul factorilor naturali, o gamă variată de afecțiuni; curele recuperatorii utilizate în cazul unor forme și stadii de boală care generează incapacitate de muncă, deficit funcțional.
Turismul balnear valorifică în mod complet resursele naturale și factorii naturali de cură de care dispune o țară sau o zonă.
O altă particularitate a turismului balnear este generată de larga răspândire în teritoriu a factorilor naturali, ceea ce face ca turismul balnear să poată fi practicat în orice zonă. Desfășurarea în bune condiții a activității de turism balnear presupune o bază materială specifică, cu tehnică medicală, pavilioane, policlinici balneare și prezența unor cadre medicale de specialitate, kinetoterapeuți, asistenți, particularitate definitorie a turismului balnear.( Sandescu I., Folcuț O – Op. cit., pag. 11)
Cererea pentru turismul balnear este relativ uniform repartizată în toate lunile anului. Pondere de 10-15% din circulația turistică mondială. Oferta balneară îmbină curele balneare tradiționale (terapeutice și de recuperare) cu cele profilactice utilizând atât factorii naturali terapeutici (apă minerală, nămolul și gazele terapeutice, microclimatul de salină), cât și fizioterapia. Oferta balneară se completează cu servicii și dotări pentru agrement și divertisment pentru cei sosiți la odihnă (Glavan V. – Geografia turismului în România, Ed. Fundației România de Mâine, București, 1995, pag. 126). Această cerere și ofertă reprezintă o altă caracteristică a turismului balnear.
Cele mai reprezentative stațiuni balneoclimaterice, din cele 70 existente în țară sunt: Băile Herculane cu circa 5300 de locuri de cazare, Băile Felix, Băile Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Tușnad, Băile Govora, Covasna, Sovata, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Buziaș etc la care se adaugă cele de pe litoralul Mării Negre.
Particularitățile turismului balnear pot fi rezumate, sintetic, astfel: (Ispas A., – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Universității Brașov, 2011, pag. 60)
– durata lungă a sejurului (18-30 zile);
– posibilitatea realizării curei pe întreaga perioadă a anului;
– turismul balnear este singura formă care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil și independent de condițiile atmosferice;
– diversitatea prestației medicale: alături de procedurile bazate pe utilizarea resurselor naturale apar și se dezvoltă tipuri noi de tratamente bazate pe acupunctură, apiterapie, mișcare, tratamente de cosmetică medicală, cure de slăbire etc;
– modificarea raportului între ponderea curelor de recuperare și a celor profilactice;
– prezența altor categorii de turiști decât curanții;
– întrepătrunderea formelor de turism și apariția stațiunilor polivalente.
1.3.Factorii naturali de cură (tratament)
Factorii naturali de cură din România au fost utilizați pentru tratament de aproape două mii de ani, prin descoperirea și folosirea în scopuri terapeutice a apelor minerale de la Băile Herculane de către daci și romani(Bran F., Dinu M. – Economia turismului și mediului înconjurător, Ed. Economică București, 1998, pag. 146). Ulterior, s-au dezvoltat și alte stațiuni balneare ca: Băile Felix și Vatra Dornei, apoi Călimănești-Căciulata, care au căpătat faimă internațională încă din secolele trecute.
Factorii naturali de cură sunt structurați pe mai multe categorii astfel avem:
a) Ape minerale și termominerale – pentru a fi considerată minerală, o apă, conform definiției internaționale, trebuie să conțină cel puțin 1g de săruri minerale dizolvate la un litru de apă, elemente chimice sau gaze cu acțiune farmaco-dinamică sau să aibă la izvor o temperatură de minimum +20ºC și să posede o acțiune curativă științific recunoscută.( Drăgulănescu I.V., – Resurse și destinații turistice, Ed. Pro Universitaria, 2012, pag. 73)
» apele termale (ape calde, prezente în țara noastră în Dealurile și Câmpia de Vest, care ies la suprafață la Oradea, Arad, Timișoara, în Munții Apuseni etc)
» termominerale (izvoare calde mineralizate, prezente pe Valea Cernei și pe Valea Oltului, la Călimănești-Căciulata.)
» gheizerele, izvoare fierbinți, intermitente, ce ajung, datorită unei presiuni interne ridicate, la înălțimi variate.
Clasificarea apelor minerale
– apele aligominerale conțin sub 1g/l mineralizare totală sub 1g/l bioxid de carbon; pot fi termale (Băile Felix, 1 Mai) folosite în cura externă sau reci (Călimănești, Slănic Moldova, Băile Olănești), folosite în cura internă.
– apele minerale carbogazoase conțin peste 1g/l bioxid de carbon și pot avea mineralizații diferite (clorurate, sodice, sulfate, feruginoase etc.). Se folosesc ca apă de masă sau în cura internă la Buziaș, Lipova, Zizin, Borsec, Vatra Dornei etc.
– ape minerale alcaline au o concentrație de peste 1g/l bicarbonat de sodiu și se folosesc în cura internă; se găsesc asemenea ape cu caracter mixt-carbogazos (calcice, magnezice, feruginoase) la Bodoc, Borsec, Zizin etc., sau în combinație cu clorură de sodiu, la Slănic Moldova, Covasna, Sângeorz-Băi.
– ape minerale alcalino-feroase, cu peste 1g/l substanțe dizolvate, în care predomină monoxidul de carbon alături de calciu și magneziu, se folosesc în cura internă la Covasna, Vâlcele, Borsec, Lipova, Biborțeni, Zizin etc.
– ape minerale arsenicale sunt cele care conțin cel puțin 0,7mg ion arsen/litru și, de obicei, și fier. Se folosesc numai în cura internă la Covasna și Șaru Dornei.
– ape minerale clorurate-sodice cu peste 1g/l clorură de sodiu se folosesc, de asemenea, în cura internă, la Băile Herculane, Ocna Sibiului, Someșeni, dar și în cura externă, la Techirghiol, Sovata, Bazna, Slănic Prahova etc.
– ape minerale iodurate conțin peste 1g/l iod și se întâlnesc la Clănești, Călimănești, Cozia, folosite atât în cura internă cât și în cea externă, dar și la Bazna, Govora, Sărata Monteoru, folosite numai în cura externă datorită marii concentrații de sare și iod.
– ape minerale sulfuroase au o concentrație de sulf de peste 1g/l și se folosesc în cura externă la Băile Herculane, Călimănești, Săcelu, Pucioasa, Govora etc.
– ape minerale sulfate conțin sulf în forma sa oxidată, alături de sodium, calciu sau magneziu, fiind indicate în curele interne. Se întâlnesc la Govora, Amara, Călimănești.
– ape minerale radioactive prezintă o concentrație de minimum 10-7mg/l sare de uraniu; în țara noastră, aceste ape au o concentrație sub normele internaționale, dar se presupune că acționează asupra organismului și prin componenta lor radioactivă.
b) Lacurile terapeutice: Apele lacurilor terapeutice sunt în general clorurate sodice, dar pot fi iodurate sau sulfate, cu o mineralizare medie de 30-50g/l.
În țara noastră, cele mai folosite lacuri în turismul balnear sunt cele de pe litoral (Techirghiol, cu apă sărată și Mangalia, cu apă sulfuroasă) sau Câmpia Română (Balta Albă, Lacu Sărat, Lacul Amara), precum și lacurile din masivele de sare din zonele de deal și podiș (lacurile de la Sovata, Slănic Prahova, Ocna Mureș, Someșeni etc.) (Drăgulănescu I.V., – Op. cit., pag. 75)
c) Nămolurile terapeutice: există nămoluri sapropelice, negre, sulfuroase, specifice lacurilor terapeutice sau mărilor, nămoluri minerale de izvor (cum sunt la Sângeorz-Băi, Băile Felix) sau turbe descompuse chimic ( la Poiana Stampei, Borsec, Tușnad etc.).
d) Gazele terapeutice: Se asociază regiunilor vulcanice și sunt folosite cu succes în cura externă, în sudul Italiei, Islanda, Ungaria, România etc. În această categorie se includ emanațiile de dioxid de carbon, utilizate sub forma mofetelor naturale (prin captarea sau extragerea gazului din apa minerală și folosit terapeutic) sau artificiale (cu gaz îmbuteliat), precum și solfatarele sau emanațiile de hidrogen sulfurat, a căror acțiune terapeutică a fost mai puțin studiată până în prezent.
e) Salinele: Prin cantitatea mare de aerosoli pe care o conțin, prin temperatura și umiditatea constante, sunt foarte benefice tratamentului unor afecțiuni respiratorii.
În România, au fost construite sanatorii fie în aproprierea unor saline (Slănic Moldova, lângă salina de la Târgu Ocna), fie în interiorul lor (la Praid, Slănic Prahova).( Drăgulănescu I.V., – Op. cit., pag. 76)
f) Plantele medicinale: sunt tot mai folosite în cura balneară, mai ales în Asia, unde medicina tradițională are numeroși adepți, dar și în alte regiuni ale lumii; fizioterapia are rol medical, dar și cosmetic, ceea ce o face foarte căutată de anumite categorii de turiști.
g) Factorii climatici de cură – climatoterapia
» bioclimat excitant de câmpie și de litoral (asociat cu apele minerale și nămolurile sapropelice)
» sedativ-indiferent specific zonelor de deal și podiș (asociat cu aceleași tipuri de resurse, completând efectul terapeutic)
» climat tonico-stimulent, specific altitudinilor de 800-2000m (cu recomandări în tratarea anemiilor, a unor afecțiuni respiratorii sau neurovegetative).
h) Aeroionizarea: Predominant negativă, poate avea efecte benefice în tratamentul unor afecțiuni diverse, sporind valoarea balneomedicală a unei stațiuni. De regulă, aeroionizarea sporește odată cu altiudinea, dar, în anumite condiții geologice, ea poate avea valori negative și la altitudini mici (cum este cazul stațiunii Băile Herculane, care, la altitudinea de 160m, deține 1750-1925 ioni/, concentrație specifică unei altitudini de peste 1500m).
1.4. Dezvoltarea turismului balnear din România
În cadrul realizării strategiei de dezvoltare a turismului balnear, consultanții firmei Détente Consultants SA au întocmit acțiuni complexe pe o perioadă de 4 luni. Consultanții au făcut vizite de documentare la fața locului în circa 15 stațiuni balneare care au organizat întâlniri cu actorii publici și privați locali și au vizitat structurile de cazare și bazinele de tratament din stațiuni. (Benabdallah J., Tomatis J. – Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear Faza 2, Noiembrie 2009)
În urma acestor activități s-a elaborat un master plan pentru dezvoltarea turismului balnear, master plan care a permis punerea în evidență a următoarelor 5 puncte principale:
» investițiile noi au fost aproape inexistente în ultimii ani cu excepția anumitor cazuri, iar baza material a structurilor hoteliere și a celor de tratament a suferit un proces de deteriorare, în cazul unora dintre ele foarte avansat. Intervenția statului în ceea ce concernă a lipsit.
» oferta disponibilă este de calitate inegală și eterogenă
» mai există, totuși, un know-how și o reputație în tratamentul anti-îmbătrânire, chiar dacă cercetarea medicală pare în general să se fi oprit și sectorul balnear nu mai motivează medicii tineri.
» termenii “sanatoriu, bază de tratament, cură” au o conotație negativă pe plan internațional și folosirea lor ar trebui evitată.
Master Planul turismului balnear are un plan de acțiune conturat pe baza unor cercetări și analize; cadrul legal deschide noi oportunități; astfel recent a apărut Hotărarea de Guvern care stabilește statutul de “stațiune balneară” pentru un prim lot de 10 stațiuni; vor urma și altele, după criterii deja stabilite și care vor sprijini intrarea stațiunilor românești în competiția europeană. Astfel în anul 2009 turismul balnear a fost declarat ca o prioritate pentru ministerul de resort, în 2010 a fost elaborată o Strategie Națională de turism balnear, în 2011 a fost finalizat Planul de acțiuni și înființat un Grup “BALNEO” interdepartamental cu participarea unor specialiști din principalele instituții implicate în activitatea aceasta, care să urmărească și soluționeze aspecte ale sectorului.
De asemenea, s-a luat în vedere promovarea turismului balnear în cadrul strategiei de dezvoltare și promovare a noului brand de turism al României pe perioada 2011-2015, prin realizarea de materiale prompoționale (broșuri de promovare, ghiduri adresate medicilor specialiști și touroperatorilor) și campanii de promovare a stațiunilor balneare.
Cap2.PREZENTAREA SITUAȚIEI EXISTENTE IN ZONA TURISTICĂ STUDIATĂ
Oltenia se află in partea de Sud-Vest a Romăniei și este alcătuită din cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinți. In partea de Nord, Oltenia este străjuită de Carpații Meridionali. Limita de Est a Olteniei este dată de răul Olt, iar incepănd din partea de Vest și continuând spre Sud Oltenia este limitată de fluviul Dunărea. Răul Jiu imparte in două parți aproximativ egale regiunea Oltenia, curgănd de la Nord la Sud. In cuprinsul Țării Romănești, pămăntul Olteniei este unul dintre cele mai bine inzestrate cu ape minerale. Aceste ape minerale pot fi folosite, fie ca ape de băut, fie sub formă de băi, in numeroase boli, uneori cu rezultate intr-adevăr miraculoase. Apele minerale ale Olteniei sunt cunoscute de multa vreme și folosite astăzi intr-o măsură din ce in ce mai mare, iar stațiunile in care ele se află pot fi comparate , din punct de vedere al captării apelor, al instalațiilor terapeutice medicinale și al confortului cerut de astfel de stațiuni, cu oricare din stațiunile din străinătate cu ape similare. Este vorba de stațiunile Călimanești, Căciulata, Olănești și Govora.
Fig1.hartă județul Vălcea
Sursa:http://valcea.einformatii.ro/content.php?c=judet_harta_judet
România dispune de un fond bogat și variat de factori naturali și terapeutici, și anume: ape minerale, nămol sapropelic, emanații de gaze, etc. Numărul mare de astfel de factori, dar și dispunerea acestora se datorează așezării geografice și structurii geologice, lucru ce a dus la apariția celor 160 de stațiuni balneoclimaterice și localități cu factori terapeutici benefici existenți in România.În contextul general al globalizării și al aderarării la UE, în România se urmărește corelarea cu evoluția turismului la scară mondială și regională, nu doar a activității în sine, ci și a ansamblului măsurilor legislative,organizatorice și administrative. Faptul că România beneficiază de o serie de substanțe minerale curative, a determinat o atenție sporită a stăinilor asupra beneficiilor acestora.
La nivel național, dezvoltarea turismului presupune delimitarea unor zone cu posibilități de atragere a fluxurilor turistice. Datorită îmbinării aproape simetrice a formelor de relief, existente pe teritoriul național, oferta turistică este diversificată.Una dintre principalele atracții turistice ale Subcarpațiilor Vâlcii o constituie, stațiunile balneoclimaterice, renumite pentru apele termale și pentru fumusețea peisajelor, recomandate pentru odihnă și tratament.
Oferta turistică cuprinde mai multe de 11,000 de locuri de cazare în hoteluri, vile, pensiuni, campinguri, gospodării rurale inregistrate în sistemul românesc de turism rural și ecologic.Factorul demografic are rol esențial în dezvoltarea economică și valorificare resurselor naturale, inclusiv in domeniul turistic dezvoltat in cadrul stațiunilor balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii. Analizând evoluția populației stațiunilor, observăm o curbă ascendentă în cea mai mare parte a intervalului, marcată de perioade cu ritmuri de creștere mai intense și perioade cu ritmuri mai lente, urmată de o reducere a numărului de locuitori după 1992.(tab.1)
Fig 2.evoluția nr de locuitori
Sursa:date DJSV
Forța de muncă din turism, la nivelul staținilor balneoclimaterice vâlcene, înregistrează valori mici în raport cu numărul populație ocupate de la nivelul fiecărei stațiuni in parte.Se poate observa că din totalul de 990 de persoane ce lucrează in turism la nivelul Subcarpații Vâlcii, reprezentând 11%, in 1992, la nivelul anului 2002, numărul crește ajungând la 1377 de persoane, dar in condițiile in care totalul populației ocupate scade la aproape jumatate ceea ce reprezintă 24,7% din totalul forței de muncă ocupată.(tab.2)
Fig3:Rata forței de muncă din turism
Sursa: www.insse.ro
Punerea in valoare a resurselor turistice naturale și a celor antropice se realizează prin intermediul unei baze tehnico-materiale complete. Analiza bazei tehnico-materiale presupune prezentarea fiecărui tip de structură turistică, intre cele cinci tipuri de structură trebuie să existe o strânsă legătură pentru a putea vorbi de o bază tehnico-materială bogată și valorificată corect.În turismul de sănătate, motivația principală este tratamentul medical recuperatoriu sau cel profilactic, orientat spre menținerea sănătății și prevenirea apariției anumitor afecțiuni. O caracteristică a turismului balnear este motivația călătoriei. Aria de acțiune a turismului balnear este largă, vizând: curele profilactice, curele terapeutice, curele recuperatorii. În ceea ce privește calitatea tratamentelor efectuate în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii, s-a observat pe de- o parte, scopul venirii în stațiune, modalităților de alegere a biletelor de tratamen, prețul plătit, categoriile de vârstă care frecventează stațiunile, iar pe de altă parte calitatea prestației în structurile de tratament, varietatea și calitatea tratamentelor oferite de personalul medical.
La nivel național, dezvoltarea turismului presupune delimitarea unor zone cu posibilități de atragere a fluxurilor turistice. Datorită îmbinării aproape simetrice a formelor de relief, existente pe teritoriul național, oferta turistică este diversificată.Una dintre principalele atracții turistice ale Subcarpațiilor Vâlcii o constituie, stațiunile balneoclimaterice, renumite pentru apele termale și pentru fumusețea peisajelor, recomandate pentru odihnă și tratament.Oferta turistică cuprinde mai multe de 11,000 de locuri de cazare în hoteluri, vile, pensiuni, campinguri, gospodării rurale inregistrate în sistemul românesc de turism rural și ecologic.Factorul demografic are rol esențial în dezvoltarea economică și valorificare resurselor naturale, inclusiv in domeniul turistic dezvoltat in cadrul stațiunilor balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii.
In structura regională stabilită, situația se prezintă astfel:
Regiunea de proveniență Oltenia:
29,9% dintre respondenți au ales ca formă de turism reprezentativă
pentru regiunea lor turismul balnear;
25,2% au optat pentru turismul de loisir, recreere și odihnă;
21,5% au ales turismul cultural;
10,3% au optat pentru forma de turism vizite la rude și prieteni;
8,4% au ales alte forme de turism;
4,7% dintre respondenți au optat pentru turismul de afaceri și
motive profesionale.
Fig 4.Repartiția formelor de turism
Sursa: http://www.turistderomania.ro/locuri-de-vizitat/in/oltenia/
Cererea turistică reprezintă un punct important în realizarea unui studiu al pieței turistice din regiunea turistică. Cererea turistică poate fi divizată după tipul unității de cazare în care a fost înregistrat. În ceea ce privește densitatea circulației turistice, aceasta a înregistrat valori mai mari în anul 2008 când la nivelul stațiunilor balneoclimaterice, densitatea era de 602,7 turiști la 100 de locuitori, comparativ cu 306 turiști la 100 locuitori, valoare înregistrată la nivelul anului 1998. Elementele importante ale cererii turistice constituie de altfel și numărul de sosiri și înnoptări ale turiștilor in structuri turistice. În ceea ce privește numărul turiștilor sosiți se observă o curbă ascendentă , ce înregistrează valori de 14,6% în 2001 și ajungându-se la 20,1% in 2008.
1.1 Călimanești.
Așezat in partea de N a județului Vălcea,orașul Călimănești este păzit de Masivul Cozia și Masivul Căpățănii,parte a Carpaților Meridionali;totodată,orașul este așezat pe cursul răului Olt,la ieșirea din Defileul Dunării.
Localitatea balneară Călimănești se găsește la o altitudine de 280 metri, intr-una din cele mai pitorești poziții din Valea Oltului.
In mijlocul acesteia se găsește un frumos ostrov, loc de recreație pentru vizitatori, iar in spatele stațiunii se ridică, in abrupt, un masiv muntos impădurit, ceea ce face din stațiunea Călimănești și o stațiune climaterică de primul ordin.
Primul stabiliment de băi și un hotel au fost construite de Stat intre anii 1881 și 1886. După 1910, de cănd exploatarea acestei stațiuni a fost concesionată Societății Govora-Călimanești, s-au facut imbunătățiri cu totul remarcabile, atăt in ceea ce privește captarea apelor căt și folosirea lor. Stațiunea este inzestrată cu un institut de fizioterapie, cu secții speciale de hidroterapie, electricitate, băi de acid carbonic, secții de inhalații, de diatermie, raze ultraviolete, s.a. Hotelurile spațioase și bine amenajate asigură vizitatorilor confortul necesar.
Numărul izvoarelor captate este de 32, avănd in total un debit de 230 000 litri in 24 ore.
Concentrația in elemente mineralizante variază intre 0,5 – 5 gr la litru (concentrație mică) la ape cu un conținut cuprins intre 5 – 7 gr la litru (ape cu concentrație mijlocie), pănă la ape cu concentrație mare care conțin pana la 29 gr la litru.
Apele minerale de la Călimănești sunt folosite sub formă de băi și sunt indicate in reumatisme cronice,anemie.Apa izvorului 6 se folosește ca apă de băut cu efecte bune in gastrite hiper-acide .
Fig 5.Călimănești
Sursa:http://www.garridotravel.ro/destinatii/romania/calimanesti-caciulata-S307
1.2 Căciulata
Căciulata este o stațiune balneoclimaterică situată în Depresiunea Jiblea, pe valea Oltului, în amonte de orașul Călimănești de care și depinde administrativ. Localitatea nu are populație stabilă, ci doar personalul unităților de cazare și alimentație publică existente aici.
Căciulata deține izvoare sulfuroase ideale pentru tratarea unor afecțiuni și este punct de plecare pentru drumeții în Munții Căpățânii și Cozia.
Apele din această stațiune merită o atenție specială pentru efectul lor aproape miraculos in afecțiunile renale. Există aici un singur izvor, cunoscut altădată sub numele de Izvorul lui Golescu, iar astăzi sub numele de Izvorul Căciulata.
Izvorul a fost descoperit in anul 1848 de doi calugări la o depărtare de 4 metri de malul Oltului. A fost captat mai tărziu de Alexandru Golescu (1845) spre a-l feri de inundarea Oltului și avea atunci un debit de 182 litri pe oră. Astăzi este in proprietatea statului și dat in concesiune de exploatare Societății Govora-Călimanesti, iar după alte captări mai bine realizate, izvorul are un debit astăzi de aproximativ 212 litri pe oră, apa fiind ascendentă, datorită in bună parte și gazelor pe care le conține.
Analiza apei a fost facută de numeroși chimiști intre care Bernard, Grindeanu, Saligny, Carnot, Pfeiffer, Carsu, Damian și Petrescu și s-a ajuns la concluzia că este o apă clorurată, slab iodurată, sulfuroasă, alcalino-teroasă, slab litinată cu concentrație mică.
Izvorul miraculos de Căciulata se administrează numai sub formă de apă de băut și este cea mai de valoare apă minerală in afecțiunile căilor renale din intreaga Romănie, concurează cele mai insemnate surse ale Apusului și are o putere de vindecare de netăgăduit. Este o apă cu o mare putere diuretică, spală căile urinare, scade acidul uric din sănge, și influențează bine diabetul. Acest izvor mineral poate fi deci indicat in artritism, guta, in diferite forme de litiasa, in congestie hepatică, cholecistite cronice.
Având o valoare curativă atat de importanță, Izvorul de Căciulata se bucură de o deosebită atenție. Un serviciu special il cercetează in fiecare zi spre a se putea elimina imediat eventualele cauze externe care ar putea să-l influențeze.Captarea față de Olt este făcuta in condiții perfecte, așa că influența apelor acestui rau nu se resimte nici in viiturile cele mai mari.
Stațiunile Călimanesti și Căciulata, prin poziția lor pitorească, prin natura și valoarea medicinală a apelor lor, prin confortul creat atăt ca instalații de tratament, căt și ca hoteluri și vile de locuit, pot fi socotite de o valoare cel puțin egală cu a stațiunilor cu ape similare din orice localitate din Apus.
Fig 6.Căciulata
Sursa:http://www.camitravel.com/fotomic/calimanesti_caciulata/hotel_coziaorizont3/vedere_calim.jpg
Olănești
Numită și Izvoarele de Aur,Băile Olănești este numele unei localități din Vălcea des vizitată de turiști in scop curativ.Stațiunea climaterică si balneară Băile Olănești se află situată la o distanță de 18 Km la apus de Rămnicu-Vălcea, intr-o regiune pitorească, cu păduri seculare intinse și la o altitudine medie de 430 m.
Băile Govora
Localitatea Băile Govora este una din stațiunile importante din Romănia, prin minunatele sale izvoare iodurate și sulfuroase.Stațiunea se găsește situată intr-o regiune deluroasă, cu frumoase păduri de stejar și fag și plantații de brad. Altitudinea medie este de 370 m.
Apele minerale, cu urme de hidrocarburi in ele, au fost descoperite in anul 1886 de un țăran care săpase un puț pentru a căuta petrol.
Tot in această perioadă, Ion Brătianu, aflăndu-se la Mănăstirea Govora, a constatat ca apele de la Băile Govora i-au priit contra reumatismului de care suferea de multă vreme și, dupa o experiența cu rezultat bun asupra unor soldați bolnavi aduși aici pentru cură, a insărcinat pe inginerul Bochet, care captase și apele de la Vichy și Aix les Bains, cu studiul și captarea apelor de la Băile Govora. Lucrările de captare au inceput in anul 1887 prin săparea unui puț de 46 m din care s-au derivat galerii transversale, obținăndu-se ape minerale cu un debit de 12 m3/24 ore. Pana in 1910 s-au mai săpat și alte puțuri mai adănci din care se colectau 280 m3/24 ore de apă cloroiodurată.
In urma analizelor chimice amanunțite, s-a ajuns la concluzia că apele din Stațiunea Govora se pot clasifica in trei categorii:
1. Ape clorosodice, iodurate și bromurate cu concentrație mare (aceste ape se găsesc la sondele nr. 2,3,4,5,6 și 7)
2. Ape clorosodice și fulfuroase cu concentrație mare (aceste ape se găsesc la puțul vechi numit Regele Carol și din puțul nousulfuros);
3. Ape sulfuroase cu concentrație mică.
Apele din stațiunea Balneară Govora se inșira in răndurile celor mai prețioase ape ale continentului și sunt recomandate și de medicii din străinătate, folosite atăt in cura internă căt și cea externă. In cura internă se folosesc ca laxative și diuretice precum și in afecțiunile de ficat, obezitate, calcul renali, vezicali, etc. Sub formă de băi sunt folosite pentru reumatismele articulare cronice, gutoase, musculare, și in cazurile de anemie rezultate din boli cronice ca sifilis, s.a.
Un institut de fizioterapie stă la dispoziția suferinzilor avănd secții complet amenajate pentru hidro-electro-radio-mecanoterapie și secțiuni de inhalații, diatermie, raze ultraviolete, etc.
Fig 7.Băile Govora
Sursa:http://www.amaryllistour.ro/fisiere/1/baile%20govora%202.jpg
Turismul belneoclimateric
În privința cocepției evoluției unei stațiuni balneare se urmăresc trei obiective:
valorificarea optimă a resurselor de substanțe minerale terapeutice, dimensionarea și dezvoltarea funcției balneare în corelație cu rezervele omologate ale acestora;
dezvoltarea funcției turistice a localității prin valorificarea altor resurse naturale și antropice din localitate/areal;
dezvoltarea economico-socială a localității, amenajarea și dotarea comercială, culturală, socială și urban-edilitară adecvate necesităților balneo-turistice și populației locale.
În scopul exploatării raționale și valorificării durabile a substanțelor minerale terapeutice, precum și al conservării resurselor hidrominerale în special, unitățile balneare și turistice trebuie să dispună de norme de exploatare și de consum specifice pentru aceste substanțe.
Fond de resurse
Factori naturali de cură
Baza materială: unități de cazare și/sau de alimentație, baze de tratament
Servicii: transport, agrement, informare și intermediere
Fondul de cadre
Avantajele pe care le oferă turismul balneomedical sunt:
⋆ repartizarea mai uniformă a activității turistice în diferite zone din țară;
⋆ distribuirea relativ liniară și cu o intensitate constantă a circulației turistice în cursul întregului an, turismul balneoclimateric fiind cel mai puțin sensibil la influențele sezonalității și la oscilațiile sezoniere ale cererii;
⋆ asigurarea unor sejururi medii relativ constante și mai lungi (12-30 zile), puțin influențate de tendințele reducerii duratei sejurului mediu al turiștilor în majoritatea țărilor;
⋆ atragerea unei clientele stabile, rezultatele tratamentelor și curelor balneare fiind condiționate, în general, de repetarea lor într-o perioadă de mai mulți ani. În plus, pentru persoanele trecute de o anumită categorie de vârstă se impune un control periodic general al sănătății;
⋆ realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist.
2.3 Situația turismului balnear in viitor
Problemele care asalteaza statiunile balneare romanesti in cadrul situatiei create dupa 1989 sunt serioase. Statiunile balneoclimaterice reprezinta un inventar turistic fizic care dateaza cel putin din 1980, cea mai mare parte a structurilor de cazare si tratament fiind foarte vechi. Nu s-au facut practic nici un fel de investitii in statiunile balneare din 1980 si, in consecinta ceea ce s-a mostenit consta din echipamente si centre de tratament invechite, hoteluri de proasta calitate si insuficiente facilitati auxiliare. O asemenea oferta turistica prezinta o atractie limitata pentru piata internationala.
Strategia de dezvoltare a statiunilor balneare va cuprinde in primul rand restructurarea produsului turistic care va trebui sa aiba in vedere: indepartarea de curele medicale traditionale si apropierea de sanatate, o conditie fizica buna si frumusete; dezvoltarea unui produs de inalta calitate, cu accent pe tratamentul si cazarea de lux; serviciile auxiliare sunt de asemenea importante.
Un accent important se va pune pe renovarea si modernizarea structurilor de cazare, tratament si alimentatie, pentru alinierea acestora la standardele internationale.
Modernizarea ofertei in turismul balnear
Puncte forte si slabe
Punctele forte cele mai importante ale statiunilor balneoturistice romanesti, in comparatie cu concurentii lor sunt:
corectitudine medicala considerabila;
gama variata de proceduri de cura;
preturi scazute;
personal loial, dedicat profesiei si priceput;
amplasamente atractive si variate;
cooperare traditionala cu piete importante ca Italia si Franta;
puternica piata pentru romanii stabiliti in strainatate;
Totusi oferta balneara romaneasca are un numar de puncte slabe:
unitati de cazare si tratament de slaba calitate;
mediul ambiant al statiunilor prost intretinut;
insuficiente servicii de lux sau de inalta calitate
nivel cunoscut al cunostintelor organizatorice;
nivel scazut al serviciilor
standard scazut al alimentatiei;
acces dificil la unele statiuni balneare;
o recunoastere limitata a nevoii de modernizare si diversificare.
Statiunile balneare sunt in general orientate catre tratamente medicale de moda veche si turism social. Desi aceasta poate fi inca atragator pentru romani sau pentru unii dintre expatriatii romani, este dificil sa se identifice o piata internationala pentru acest produs. Pentru a corecta aceasta situatie este necesara o strategie etapizata, disciplinata si focalizata de investitii.
Propuneri de dezvoltare a produsului:
reformularea produsului balnear de la termalism la turismul de sanatate. Costurile pe care le implica acest proces vor fi considerabile, dar aceasta strategie va atrage o piata internationala cu o baza mai larga si se va adresa de asemenea turistilor interni cu venituri mari.
introducera de facilitati de inalta calitate si servicii de fitness si infrumusetare,modernizarea centrelor de tratament si dotarea cu echipament de nivel ridicat , realizare de saune, piscine acoperite si in aer liber si piscine de statiune;
promovarea resurselor naturale (namoluri, ape minerale,etc.) atat pentru cure, cat si pentru tratamente preventive si de infrumusetare;
recrutarea unui nou personal (de exemplu terapeuti pentru infrumusetare) si calificarea personalului existent.
unitati de cazare de calitate superioara, legate de centrele de tratamente pentru sanatate, fitness si infrumusetare;
unitati bugetare pentru piata de tineret, amplasate in unitatile existente si care nu constituie prioritati de modernizare majora;
diversificarea meniurilor si dezvoltarea unor servicii de cafenele si restaurante mici, de calitate superioara;
standarde ridicate pentru cazare, alimentatie ;
facilitati auxiliare, cum ar fi cele pentru sporturi, piscine, comert si alte dotari recreationale si de agrement;
joint ventures cu tour operatori care aduc turisti straini sau cu companii de asigurari medicale;
sistem international computerizat de rezervari;
Facilitati complementare, servicii si atractii:
organizarea de festivaluri, evenimente si programe de animatie in fiecare statiune.
centre de informare, harti si planuri;
amenajarea peisagistica a terenurilor si parcurilor fiecarei statiuni;
mijloace de securitate corespunzatoare – politie, pompieri si salvare;
servicii bancare in concordanta cu nevoile vizitatorilor;
excursii si informatii asupra atractiilor din zonele inconjuratoare
organizarea transportului de la punctele majore de intrare in tara sau de la aeroporturile regionale.
Pentru revitalizarea si modernizarea produsului turistic balnear, ar trebui avuta in vedere atragerea unor noi segmente de populatie, in conditiile in care se introduc elemente de inedit in cura balneara, tipuri noi de cure raspunzand unor cerinte ce tin seama de "moda" balneara semnalata la un moment dat si noi tehnici si metode de vanzare a produsului balnear, de achizitionare a acestuia.
Oferta balneoturistica se va adresa tuturor categoriilor de varsta, astfel varsta medie a turistilor care isi petrec sejurul in statiunile balneare va continua sa scada. Avand in vedere ca, in prezent, cura balneara devine din ce in ce mai mult o optiune de sanatate si pentru oamenii sanatosi, ca modalitate de petrecere a timpului liber, este momentul optim pentru modernizarea produsului balneoturistic romanesc, pentru lansarea si acceptarea pe pieta interna si internationala a unor tipuri si tehnici noi de cure cum ar fi: profilaxia stresului, repunerea in forma, talasoterapia, fitness, vitacure, cure pentru prevenirea imbatranirii etc
Din punct de vedere psihic, se pot obtine rezultate foarte bune daca se realizeaza o "rupere" de obisnuinta, de ritm, de cotidian, de habitatul obisnuit prin oferirea unor programe – pachet care sa includa nu numai cazare, transport si masa, dar si seturi de cure destinate repunerii in forma atat sub aspect fizic, cat si psihic.
Propuneri de asocieri de cure:
talasoterapie, diagnostic cosmetic, sfaturi de nutritie si machiaj. Durata curei poate fi de o saptamana sau poate fi oferit un program mai scurt pe durata unui week-end;
fitness si optiune estetica. Durata – 10 zile sau un week-end.
program de regenerare celulara pentru pielea obosita, in care sunt incluse programe speciale specifice (antiacnee, vitaleft, tonibust), namol, masaj, talasoterapie. Durata unei cure este de 6 zile;
gimnastica acvatica, talasoterapie, consultatii dietetice, cosmetica (6 zile);
masaj acvatic, bai cu ultrasunete, ultraviolete, plante medicinale, dusuri, jet si multijet, gimnastica (6 zile);
2.4. Program de restructurare a turismului balnear
In prezent Ministerul Turismului a adoptat o strategie proprie in domeniul turismului balnear, ca parte integranta, dar specifica a politicii generale de dezvoltare si restructurare a turismului romanesc, strategie ce urmareste aplicarea unei politici coerente in statiuni:
1. reintegrarea in activitatea turistica de tip balnear a tuturor activelor care contribuie la realizarea produsului turistic de profil si totodata eliminarea din patrimoniul societatilor comerciale balneare a activelor nerentabile;
2. reglementari de ordin legislativ care sa permita si sa impuna agentilor economici cu profil balnear realizarea in conditii optime a produsului specific;
3. mentinerea produsului turistic balnear ca un tot unitar, atat pe piata externa cat si pe piata interna, in scopul unei promovari, comercializari si exploatari eficiente;
4. promovarea de urgenta a unei legi privind asigurarile sociale de sanatate care sa includa acoperirea activitatii de tratament balnear, pentru incurajarea fluxului de turism intern pentru statiuni;
5. diversificarea si imbunatatirea serviciilor din domeniul balnear, in primul rand, prin pregatirea manageriala corespunzatoare administratorilor ;
6. trecerea de la conceptul de structuri pentru turism balnear de masa la structuri diversificate dupa posibilitatile economise ale cererii (externe si interne), prin remodelarea complexelor balneare existente, dupa nivelul si calitatea serviciilor, a diversificarii si specializarii acestora;
7. crearea unor "obiective pilot" in fiecare statiune prin ridicarea clasei de confort. Vor aparea astfel unitati cu servicii complexe (hotel + alimentatie + tratament) in general de tip autonom la nivel de 3 si 4 stele, care vor reprezenta elemente etalon in aceasta activitate. Initiativa este mai usor aplicabila pentru unitatile mici si mijlocii care pot fi sustinute cu eforturi proprii, dar devin mai atragatoare si ca oferta pentru investitorii straini.
Principiile expuse nu sunt, desigur, limitative, profesionalitatea directorilor de societati comerciale de profil fiind determinanta in elaborarea unor strategii detaliate proprii acestora, care sa le completeze in mod fericit.
8. Recastigarea si extinderea pietelor externe reprezinta obiectivul permanent al segmentului de turism balnear, obiectiv realizabil cu prioritate, daca se indeplineste si conditia obligatorie a schimbarii mentalitatii, respectiv a largirii considerabile a orizontului managerial si informational al factorilor de decizie din societatile comerciale balneare.
Cap.3 PREZENTAREA GENERALĂ A STAȚIUNII BĂILE OLĂNEȘTI-STUDIU DE CAZ
3.1 Localizarea și potențialul natural și antropic.
Orașul Băile Olănești este situat în nord-estul Olteniei, în județul Vâlcea, în mijlocul unor dealuri subcarpatice, la o altitudine medie de 450 m, străbătut de două pâraie: Olănești și Cheia.
Din punct de vedere geografic stațiunea se situează la intersecția paralelei de 45o 13’15’’ latitudine nordică cu meridianul de 24o 13’ 13’’ longitudine estică.
Orașul se învecinează la nord-est cu localitatea Brezoi, la est cu orașul Călimănești și comuna Muereasca, la sud-est cu localitatea Vlădești, la sud cu comuna Păușești-Măglași, la sud-vest cu comunele Stoenești și Bărbătești, la vest cu localitatea Costești și la nord cu Malaia.
Localitatea este situată ca într-o căldare înconjurată de dealuri cu înălțimi de peste 800 m, acoperite cu păduri de foioase.
Poziționată în zona subcarpatică a Munților Căpățânii, localitatea Băile Olănești se situează la 19 km nord-vest de municipiul Rm.Vâlcea.
Accesul în stațiune se poate face prin două modalități de transport: rutier și feroviar. Pe cale rutieră există următoarele trasee:
DN 7 (E81) – DN 64A: București –Rm.Vâlcea –Băile Olănești (175 km);
DN 67 – DN 64A: Târgu Jiu –Rm.Vâlcea –Băile Olănești (116 km);
E15A – DN 64A: Sibiu – Rm.Vâlcea –Băile Olănești (99 km);
DN 64 – DN 64A: Drăgășani –Rm.Vâlcea –Băile Olănești (53 km);
DN 64 –Rm.Vâlcea – Băile Olănești (18 km).
Pe cale feroviară nu există decât un singur traseu: Gara Rm.Vâlcea pe Linia Piatra Olt – Podu Olt, apoi din Rm.Vâlcea cu autobuzul până în stațiuni.
Compararea condițiilor de mediu din zona Olănești cu cele din alte locuri a permis specialiștilor să emită ipoteza conform căreia teritoriul de aici a fost locuit de om încă din cele mai vechi timpuri. Existența pădurilor bogate în vânat, cursul apelor cu maluri joase, pline de pește, ca și terenurile propice culturilor au facilitat omului întemeierea unor așezări probabil încă din paleolitic.
Stațiunea se bucură de privilegiul de a întruni în chip armonios doi factori naturali de cură, și anume: factorul climatic și factorul hidromineral. Bioclimatul sedativ-indiferent ( de cruțare ) este tolerat, deopotrivă, de oamenii în vârstă înaintată, cât și de cei tineri.
În urma unor cercetări de teren s-au descoperit urme din epoca veche a pietrei, materializate prin câteva răzuitoare de silex găsite întâmplător; din mezolitic și neolitic datează un topor de piatră perforat, găsit în Gurguiata; un topor de aramă găsit pe Valea Argelelor. Actualul oraș Băile Olănești a fost atestat documentar la 19 iulie 1527, când voievodul Radu de la Afumați întărește jupânului Goran spătar și fratelui său Albul, părți de moșie în Iaroslăvești și Olănești: “…și în Olănești și pretutindeni”.
Localitățile componente orașului Băile Olănești au fost atestate în: 3 mai 1502 – Cheia; 6 iulie 1959 – Comanca; 15 iulie 1619 – Pietriș; 12 februarie 1631 – Tisa; 2 octombrie 1700 – Mosoroasa; 21 aprilie 1768 – Gurguiata și în prima jumătate a secolului al XIX-lea – Livadia.
Prezența izvoarelor minerale numite “ ape tămăduitoare”, în zona localității sunt semnalate încă din anul 1760, când anumite documente atestă construirea primelor “ camere de băi”, de către clucerul Toma Olănescu.
În anul 1829, devenise deja cunoscută cu denumirea Olănești, fiind frecventată la recomandarea medicilor, de numeroși pacienți. Acest lucru reiese dintr-o scrisoare a lui Iordache Otetelișanu către fratele său Grigorie Otetelișanul.
În această perioadă încep și primele cercetări privind proprietățile curative ale apelor minerale prezente în zonă. Astfel de cercetări au fost efectuate de mai mulți specialiști ca: Dr. Karl Friederich Siller ( între anii 1829 – 1830), Petre Poenaru și Alexe Marin în 1853 și chimistul Bernoth Lendway în 1868.
Ultimul menționat constata că particularitățile chimice sulfuroase ale apelor din Olănești depășesc pe cele deja cunoscute: Aix-les-Bains, Aix-les-Chapele, Baden, Wiesbaden și le aseamănă cu cele din Vichi, Vals, Enes, Bourbule.
Importantă, în istoricul devenirii stațiunii, rămâne data de 12 noiembrie 1862, când ministrul agriculturii comerțului și al lucrărilor publice al Principatelor Unite a emis ordinul circular nr.8766 în care se arată că: “apele minerale încep a dobândi în țara noastră o importanță din ce în ce mai mare, dar au fost lăsate cam în voia întâmplării”.
Cercetări mai ample sunt efectuate între anii 1869-1870 de către Dr.
Străbăianu care le prezintă în teza sa de doctorat; în anul 1882 de Dr. N. Popescu Zorileanu, care publică și o carte cu acest subiect; iar în 1887 de către Grigore Cobălcescu.
În anul 1873, la sugestia Dr. Carol Davila mostre din apele minerale ale stațiunii au fost trimise la Expoziția Universală de la Viena unde au fost premiate cu o medalie de aur, distincție ce le-a asigurat o faimă deosebită pe plan internațional. Ca o consecință pozitivă a acestei participări, stațiunea Băile Olănești a devenit una dintre cele mai importante stațiuni românești din secolul al XIX-lea.
Între timp, baza materială a stațiunii a crescut, astfel încât în 1877 funcționau aici, pe partea dreaptă a râului trei hoteluri, unul dintre ele având două etaje, 50 camere și trei saloane.
Rezultatele terapeutice l-au determinat pe Ion Puturianul să înceapă în 1905 construirea sanatoriului numit pe atunci „Hotelul Băilor”, azi Vila nr.20 (pavilionul profesorului doctor Marius Sturza), terminat în 1912. Tot în 1905, Dumitru Bădescu, proprietarul stațiunii, a hotărât construirea stabilimentului de băi cu cabine, terminat în 1910 și care funcționează și astăzi.
Odată cu captarea izvoarelor s-a făcut și canalizarea stațiunii, captarea apei potabile, taluzarea malurilor râului Olănești în dreptul stabilimentului băilor.
În 1925 a intrat în funcțiune Sanatoriul Militar pentru ofițeri. În această perioadă au început lucrările pentru amenajarea drumului Rm. Vâlcea-Olănești.
În perioada iulie 1945 – aprilie 1947, stațiunea este folosită atât de ostașii români și sovietici, cât și de copiii orfani.
În ziua de 2 februarie 1948, Băile Olănești a primit statut de comună rurală, categoria a II-a.
Băile Olănești a fost declarat oraș în 1950 ca urmare a unificării celor trei comune: Cheia, Olănești, Băile Olănești, împreună cu satele aparținătoare Comanca, Gurguiata, Pietriș și Tisa. La acestea s-a adăugat în 1962 și Mosoroasa, devenind astfel cea de-a opta componentă a orașului.
În următorii 8 ani s-au reamenajat vilele, s-a ridicat gradul de confort al tuturor vilelor, a fost extinsă rețeaua de apă potabilă, au fost asfaltate noi străzi, s-au dat în funcțiune complexe comerciale, o librărie (1964), localul școlii și, nu în ultimul rând, a început construcția de blocuri de locuițe pentru oamenii muncii, lucători permanenți.
Potențialul natural și antropic.
Statiunea dispune de un potential bogat și variat din punct de vedere al tipologiei atractiilor, de mare valoare – cu multe elemente originale – și, ca atare, competitiv în raport cu oferta altor stațiuni. Existenta acestui potential a stimulat dintotdeauna interesul și preocuparea pentru exploatarea și valorificarea lui, pentru dezvoltarea turismului.
Resursele naturale pot fi urmărite pe cel putin două planuri, și anume :
elemente de geografie a locului ce cuprind: clima, relieful, apele, fauna, flora, apele minerale, saline, nămol terapeutic;
elemente exceptionale de geografie a locului : parcuri și rezervații naturale, monumente ale naturii, peșteri, etc.
Relieful și constituția geologică
Depresiunea în care este așezată stațiunea are deschidere în sud, în timp ce la nord și la vest închisă de crestele calcaroase ale Munților Căpățânii: Cândoaia (1404 m), Stogul (1494 m), Căprăreața (1799 m), Albul (1809 m), Buila-Vânturarița (1863 m), Gera (1885 m) și Vioreanu (1890 m).
Structural, regiunea Olanesti-Cheia face parte din Depresiunea Getica, mare unitate geografică alcătuită din formațiuni sedimentare aparținând cretacicului superior, eocenului și oligocenului, dispuse monoclinal peste formațiunile metamorfice ale Carpaților Meridionali.
Numeroasele izvoare minerale din stațiune sau de la Cheia au o mare varietate chimică, acestea fiind în legătură directă cu structurile geologice pe care le străbat apele de infiltrație împreună cu cele de zăcământ. Izvoarele minerale din stațiune țâșnesc din rocile grosiere și din conglomeratele ce alcătuiesc dealurile până sub munte și care, pe bază de fosile, au fost atribuite epocii eocene (partea mijlocie a paleocenului). Aceste roci ar avea între 1500-2000 m grosime iar orizontul din care ies izvoarele – circa 800 m, fiind urmat de marne si de conglomerate superioare. În pereții ce mărginesc valea Olăneștilor se pot recunoaște conglomerate cu bucăți mari de șisturi cristaline de tipul gnaisurilor granitice, micașisturilor, cuartitelor și amfibolitelor din cristalinul Lotrului precum și roci calcaroase de tipul celor recifale din formațiunile sedimentare aflate peste cristalinul Getic. Cea mai veche formațiune ce stă la baza succesiunii este de vârsta cretacică superioară și este constituită din gresii, unde mai în amonte de Izvorul nr. 24 s-au recunoscut fosile caracteristice.
Pornind către inima muntelui, ferestruit de apele Olănești și Cheia, se constată că în aceste ultime formațiuni și în calcarele jurasice recifale se găsesc culmi înalte ca Vânturarița, Vioreanu, Buila. Calcarele, în care au fost săpate numeroase peșteri și chei sălbatice, dau pitorescul acestor munți și au direcția de dezvoltare S-V.
Apele minerale din zona Olănești-Cheia sunt acumulate în conglomeratele oligocene (izvoarele din Cheia) și eocene (majoritatea izvoarelor din stațiune ca și forajele nr.1, 2, 3, 4) precum și în gresiile senoniene – forajul nr. 5 și izvorul nr. 31.
Circulația apei se face pe rețeaua de fisuri, suprafețe de stratificații, falii, iar ascensiunea ei este favorizată de prezența gazelor, în special a metanului.
Din totalul suprafeței de 16434 ha, peste 2/3 este ocupată de păduri. Fiind o zonă de deal și de munte este traversată de numeroase văi și pârâuri, dar atractivitatea principală o reprezintă zona montană care oferă un aspect plăcut și îmbietor turistului, prin forma stâncilor sculptate parcă de natură în diferite forme și chipuri: Pilele, Peștera Arnăuților.
Zona localității Olănești, în partea muntoasă, cuprinde și stânci golașe, fără vegetație, formate din calcar – ce constituie un mare rezervor de piatră de var. În timpuri îndepărtate, pe țărmul mării se găseau, în oligocen, păduri de pin din a căror rășină, prin fosilizare, a luat naștere chihlimbarul, identificat și în regiunea Olănești. De asemenea, aici este prezentă și marmura. Nisipul râurilor Olănești și Cheia este de bună calitate și se folosește în construcții.
Clima
Având un relief atât de accidentat, cu înălțimi între 300 –2000 m, cu văi adânci și fragmentări de culmi și coline, cu versanți expuși către sud și est; toate acestea contribuie la un climat diferit, împreună cu circulația aerului atmosferic.
Peste bazinul Olănești trec mase de aer cald și uscat dinspre Mediterană și Adriatică mai puțin simțindu-se influența aerului rece din nord datorită adăpostului format de zidul munților Carpații Meridionali.
Ca urmare a influenței maselor de aer cald, precum și datorită condițiilor locale (înclinarea pantelor, expoziție, substrat geologic ) se realizează un complex climatic cu o mare varietate de nuanțe, contribuind la schimbări rapide de climat (temperatură, precipitații, vânt, radiații solare ).
Totuși, stațiunea propriu-zisă beneficiază de un climat blând cu temperaturi medii anuale de +9 C, în cadrul unei medii minime de –1,5 C și medii maxime de +19,6 C. Temperatura atinge maxime de +21,2 C în luna iulie, iar maxima lunii celei mai friguroase de iarnă (ianuarie) este de –3,8 C.
Concluzionând, putem spune că în stațiune iernile nu sunt friguroase, iar verile nu prezintă încălziri excesive.
Precipitațiile cele mai abundente în anotimpul cald (mai-iulie) au fost de 100,7 l/m2, iar cele mai reduse în martie de 21,2 l/m2. Presiunea atmosferică stă la baza celui de-al doilea factor genetic al climei: circulația generală a aerului. Ea este maximă în luna decembrie (740,2 mm coloană de mercur) și minimă în iulie (730 mm coloană de mercur). Presiunea atmosferică medie anuală în Olănești este de 964,7 milibar.
Datorită așezării într-o depresiune, vânturile locale bat din direcția N-NV și S-SE. Primăvara circulația atmosferică este mai instabilă prin schimbarea regimului termic și predominanța formelor barice. În schimb, iarna prezintă un calm cu valori maxime din cauza stratificării aerului rece și greu la sol, ce împiedică formarea curenților. Ziua se produc mișcări ale maselor de aer datorita încălzirii, pe când noaptea predomină calmul atmosferic. Viteza vântului nu depășește în localitate 3 m/s fiind mai ridicată primăvara, iar toamna (în special noaptea) întâlnim cele mai reduse viteze ale vântului. Umiditatea este relativ ridicată cu maxime de 87% în noiembrie-decembrie și minimă de 68% în iulie-august. Roua si bruma, fenomene frecvente mai ales în stațiune și la Cheia, contribuie la creșterea cantității de apă primită de sol. Seceta nu este un fenomen caracteristic zonei, s-a înregistrat rar, n-a avut durate mari și nici urmări grave.
Cercetările efectuate de Institutul de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală din București, privind influența climatului din Olănești asupra organismului (perioada 1966-1975) au dus la concluzia că este un bioclimat favorabil în tot cursul anului, mai ales în lunile aprilie-mai și septembrie-octombrie. Așa se explică de ce bioclimatul de aici este foarte bine tolerat de către bătrâni și oamenii cu probleme organice avansate.
Hidrografia
Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, întreaga regiune fiind străbătută de un adevărat păienjeniș de ape. Principalul curs de apă din zonă este Olănești, care are o lungime de 38 km, iar suprafața bazinului de unde își colectează apele este de 231 km; izvorăște din Munții Căpățânii, și curge în direcția S-SE. Primul său afluent este pârâul Câinelui care se varsă în el în dreptul localității Comanca. Până la vărsarea lui în Olt în dreptul municipiului Rm.Vâlcea, pârâul Olănești primește o serie de afluenți mai mici: Piciorul Porcului, Tisa, Argelelor, Valea Adâncă și Cheia pe partea dreaptă. Pârâul Cheia are o lungime de 24 km, iar suprafața sa de colectare este de 88 km. Pe partea stângă, în pârâul Olănești se varsă Valea Radiței, Valea Bacei, Comanca, Răpuroasa, Valea Pietrei, Valea Gorunilor, Valea Ursului și Valea Scaunelor.
Zona este bine drenată de aceste ape care izvorăsc din partea superioară a dealurilor înconjurătoare. În amonte de stațiune, valea pârâului Olănești este îngustă și cu pante repezi, formând frumoase cascade. Relieful accidentat face ca, în timpul ploilor, apa pârâului Olănești și a afluenților lui să se ridice cu mult peste nivelul mediu putând provoca pagube însemnate, așa cum s-a întâmplat în anii: 1969, 1992, 1995, 1998.
Nu trebuie uitate nici lacurile, unele create prin intervenția omului: Lacul cu Nuferi, lângă Sanatoriului 1 Mai, Lacul Olănești și Lacul Dealul Cheii. Pe râul Olănești lângă cabana Bacea, au fost amenajate în 1979 sub conducerea fostului primar Vlădoiu Aurel două lacuri populate cu păstrăv și lostriță, din care în prezent nu mai există decât un singur lac și acesta colmatat.
Apele minerale
Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din țară, care întrunește în mod armonios doi factori naturali: factorul climatic și factorul hidromineral, acesta din urmă fiind constituit din totalitatea apelor minerale.
Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul izvoarelor, debitul total zilnic al acestora, ca și varietatea compoziției și concentrației apelor minerale.
Apele minerale din Olănești au fost menționate pentru prima dată într-un hrisov de la 1760 în care se numărau “ape tămăduitoare” și se arătau că sunt situate pe locurile boierului Toma Olănescu, constructorul primelor camere de băi. În 1821 după izbucnirea revoluției lui Tudor Vladimirescu s-au retras la Olănești un număr mare de boieri, astfel ei aflând despre “apele miraculoase” și au început să răspândească vestea efectului tămăduitor al acestora în diferite boli.
În stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât izvoare minerale, cât și ca rezultat al unor lucrări de forare și miniere (puțuri, galerii). Un număr de 15 izvoare sunt folosite pentru cura internă. Alte 15 surse hidrominerale se folosesc cu predilecție pentru cura internă, dar sunt necaptate. Două izvoare minerale sunt folosite în cura externă.
Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olănești au fost efectuate între anii 1829-1830 de către Dr.Karl Friediech Siller, ceea ce a determinat o creștere a numărului de beneficiari ai tratamentului de aici. În 1868 Dr.Carol Davila l-a îndemnat pe chimistul Bernath Jandway să execute studiul chimic al apelor minerale din Olănești. Renumitul chimist a evidențiat 40 de izvoare minerale și a analizat un număr de 23 surse hidrominerale distribuite în patru zone: Valea Olănești, Valea Tisei, Valea Riporoasa, Valea Buduroasa. Mostre de apă au fost trimise în anul 1873 la Expoziția Internațională de la Viena unde au obținut medalia de aur.
Cercetările hidrogeologice, hidrochimice si izotopice au evidențiat ca apele minerale de la Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zacamant, aflate in diferite stadii de diluare cu ape superficiale. Avem de-a face cu grade diferite de diluare a unui tip primar de apa puternic mineralizata, cu caracter de apă de zăcământ (sulfuroasă, clorosodică, bromo-iodată, amoniacală, cu conținut redus de sulfați), datorită amestecului cu apa acumulată în fisurile conglomeratelor eocene sau gresiilor senoniene, ce conduce la creșterea sulfaților. Concentrația în deuteriu indică existența a 3 componente ce contribuie la alimentarea zăcământului: ape de infiltrație locală, mai ales din Valea Olăneștilor; ape venite de la altitudini ridicate; ape de adâncime.
În 1910 Dr. Ioan Puțurianu a grupat izvoarele minerale în mai multe categorii după compoziția chimică și acțiunea lor terapeutică asupra organismului:
14 izvoare iodurate;
6 izvoare sulfurate și clorurat-sodice;
4 izvoare cu ape diuretice;
1 izvor bicarbonat sodic cu emanații abundente de gaze;
2 izvoare purgative;
2 izvoare feruginoase;
2 izvoare având compoziție mixtă.
Între anii 1920-1922, hidrogeologul Dr. Krett de la firma “Rumpele” din
Viena, în urma studiilor efectuate la Băile Olănești, a ajuns la concluzia că debitul și temperatura apelor minerale rămân constante sau variază foarte puțin.
Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate în majoritatea lor pe Valea Olănești (izvor mineral 1, 2, 3, 4, 5, 14, 20, 24, 30) și pe Valea Tisei (izvor mineral 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18).
Sursele hidrominerale au fost supuse investigațiilor fizice și chimice de către Dr. Krizon de la Institutul Chimic din Praga; chimiștii Meta și Scvartz de la Institutul Geologic, Dr. V. Bianu, Dr .C. Mihăescu, Dr. P.Petrescu. în urma analizelor, în 1926, izvoarele minerale au fost clasificate în trei grupe:
ape hipotome (izvoarele minerale nr. 24, 12, 11, 14, 10, 6);
ape izotone (izvoarele minerale nr. 5, 7, 30);
ape foarte ușor hipotome (izvoarele minerale nr. 19, 3, 20).
În urma studiilor, comparativ cu alte ape minerale din Europa s-a constatat că izvorul mineral nr. 24 egalează sau depășește efectele apelor de la Vittel, Cantuxeville, Evion, Karlsbad; iar izvoarele minerale nr. 3 și 19 au calități similare apelor minerale din Eaux-les-Bonnes și Erna. Izvorul mineral nr. 2 are acțiune egală sau superioară apelor minerale de la Eaux-les-Boines, Wiess Baden.
În ceea ce privește potabilitatea apei, în urma cercetărilor efectuate de Institutul de Științe Biologice din București, s-a dovedit că analizele biochimice indică cvasiabsența activităților enzimatice, germenii patogeni lipsesc, apele minerale înscriindu-se astfel în limitele de potabilitate potrivit legislației în vigoare. Radioactivitatea apelor minerale din Băile Olănești a atras de asemenea interesul cercetărilor de-a lungul timpului. Astfel, aceste studii arată că radioactivitatea apelor minerale este sub valoarea normală pentru apele de suprafață, deci nu sunt ape minerale radioactive. Sursele de ape minerale din Băile Olănești au fost grupate în două mari categorii, în funcție de modul lor de apariție: izvoare și sonde. În prezent sunt amplasate astfel:
pe Valea Tisei, izvoarele minerale captate nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 și izvoare minerale necaptate nr. 6, 17, 18.
pe Valea Olănești izvoarele minerale captate nr. 1, 2, 3bis, 4, 5, 19, 24, 27, 30 și izvoare minerale necaptate nr. 20, 25 , 26, 28, 29, 31.
pe Valea Ripuroasa izvoare minerale captate nr. 21, 22, 23. Forajele pentru ape minerale folosite în cura externă se găsesc amplasate tot pe Valea Olăneștiului (sonde minerale nr. 1IBF, 1001 ISEM, 1002 ISEM, 2IMFBRM ).
Băile Olănești face parte din categoria stațiunilor permanente, unde se fac tratamente pe parcursul întregului an. Profilul ei este determinat de complexul de factori naturali, dar și de dotările de care dispune stațiunea. Aici se tratează un număr mare de boli ce pot fi grupate astfel:
afecțiuni renale si ale cailor urinare (litiaza renala neoperata sau operata, litiaza căilor urinare, pielonefrita cronică); afecțiunile menționate necesita examene de specialitate si avizul specialistului, prealabile plecări in stațiune;
afecțiuni ale tubului digestiv (gastrită cronică hipoacidică, colon
iritabil, constipație cronică habituală, colită cronică nespecifică);
afecțiuni hepatobiliare: dischinezie biliară, colecistită cronică necalculoasă sau calculoasă, tulburări după ficatul operat – colecistectomie;
afecțiuni ale aparatului respirator: nevroză respiratorie, bronșite cronice, astm bronșic, sinuzite cronice).
boli de nutriție și metabolism: diabet zaharat, obezitate simplă;
afecțiuni O.R.L.: rinofaringite cronice hipertrofice, laringite cronice catarale și hipertrofice, alergie nazo-sinuzală;
afecțiuni dermatologice: eczeme cronice, urticarii cronice, eczeme profesionale, prurigo, neurodermite difuze limitate, piodermite cronice furunculoză cronică;
afecțiuni asociate: afecțiuni ale aparatului locomotor de natură reumatismală (degenerativa) și posttraumatice: spondiloză cervical dorsală, lombară, forme simple (fără complicații), artroze în stadii incipiente, miogeloze, tendinoze, fibrozite, artroze posttraumatice (fără deficit funcțional); nevroză astenică, formele astenoiritabilă, anxioasă, depresivă (după tratament de specialitate); boli endocrine: sindrom ovarian de menopauză, sindrom hiperorhitic funcțional; boli de sânge.
Cele mai importante surse de apă minerală din stațiunea Băile Olănești, împreună cu compoziția chimică, respectiv concentrația acestora sunt prezentate în Tabelul nr. 2.1:
Vegetația și fauna
În Munții Olteniei, respeciv zona Olănești, sunt prezente două zone de vegetație: zona de pădure sau forestieră și zona alpină.
Pornind de la ideea că între plante și animale pe de o parte, și condițiile de mediu pe de altă parte, există o strânsă legătură, considerăm că este necesar ca elementele florei și faunei din bazinul Olănești să fie prezentate pe zone și subzone de vegetație:
Etajul subalpin – cuprinde culmile cele mai înalte ale munților din nord vestul localităților: Gerea, Ionașcu, Preota, Bogdanu, Bărbătescu, cu altitudini cuprinse între 1700-1979 m. Sunt prezenți arbuști ca: jepi (Pinus mughus); ienupăr (Juniperus nona, sabina, comunis); afinul (Vacciniun myrtilus); smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendrom kotschyi). Pajiștile folosite ca pășuni, ocupă suprafețe întinse și dominate de spații mari de țepoșică sau părul porcului (Nordus stricta), pe suprafețe mai mici de părușcă (Festuca supina); păiușul roșu (Festuca velua) și ierburi perene ca: iarba mieilor (Agrostis rupestris); firuța de munte ( Poa alpina). În pajiștile din acest etaj vegetează și alte plante ca: clopoțeii de munte, cimbrișorul de munte, ghințura galbenă, bulbucii de munte, ceapa de munte, lâna caprelor, garofița de munte, măcrișul iepurelui, ochiul boului.
Condițiile aspre de viață sunt și mai greu de suportat de către animale; cu
toate acestea, întâlnim vipera comună la o altitudine de peste 1800 m în masivul Buila. Tot în cadrul acestui etaj întâlnim și următoarele specii de păsări: fâsa alpină, brumărița, codrușul de munte. Un relict glaciar des întâlnit în munții din această zonă este capra neagră (Rupicapra rupicapra) știindu-se că în România se află cea mai numeroasă comunitate de capre negre din toate țările Europei.
Etajul boreal (al molidișurilor) este situat la altitudini cuprinse între
1300-1700 m. Predominant în această zonă este molidul (Picea excelsa), care ajunge la dimensiuni de 30-40 m înălțime și o circumferință de aproximativ
2,7 m. Mai rar întâlnim bradul (Abies alba) precum și alte specii lemnoase ca: fagul (Fagus sylvatica), arinul de munte (Alnus viridis), zmeurul, caprifoiul, salcia căprească, tulichina, afinul, paltinul, socul roșu etc. În pajiștile din etajul molidișurilor domină păiușul roșu, țepoșica, trifoiul roșu, mărțișorul sau cernețelul de munte.
Numărul animalelor este mai redus în raport cu cel din pădurile de fag sau gorun, aceasta pe de o parte din cauza condițiilor climatice, precum și din cauza lipsei de hrană. Dintre batracieni ajung până aici salamandra (Salamndra salamandra) și broasca râioasă brună (Bufo bufo). Ca reptile menționăm: vipera comună și șopârla de munte, care se deosebește de celelalte specii de șopârle prin faptul că naște pui vii.
În ceea ce privește vertebratele păsările sunt cel mai frecvent întâlnite în pădurile de conifere, deoarece aici găsesc condiții bune de hrană și cuibărit. Putem enumera: pițigoiul de brădet și cel moțat, mierla gulerată, cinteza, corbul (la care femele și ouăle sunt ocrotite de lege), mai multe specii de ciocănitoare și cocoșul de munte. Cel mai de seamă locuitor al acestor meleaguri, care de altfel reprezintă un important factor de interes turistic ursul cafeniu, animal omnivor.
Etajul boreal ocupă o suprafață de peste 762 ha, între altitudinea de
1494 m (M-ții Stogu) și 1798 m (Muntele Căprăreața).
Etajul nemoral, caracterizat prin păduri de tip central european, cuprinde teritoriile muntoase situate la limita inferioară a pădurilor boreale și cuprinde o mare parte a dealurilor. Limita superioară se situează pe o linie ce desparte molidișurile puse în masive neîntrerupte de pădurile amestecate de rășinoase și fag (1494 m altitudine Munții Stogu și Stogșoare). Limita inferioară se situează la aproximativ 300 m altitudine, în apropierea satului Valea Cheii. În cadrul etajului nemoral se delimitează următoarele subetaje:
Subetajul pădurilor amestecate de rășinoase și fag
Dintre cele trei specii de arbori care se întind pe o suprafață de 893,3 ha se disting următoarele comunități arboricole: brădeto-făgete, pe o suprafață de 291,8 ha; molideto-făgete, pe o suprafață de 27,5 ha.
În acest subetaj întâlnim și păduri de pin silvestru în suprafață de 151,7 ha sub fondul de fragmente de amestecuri cu alte specii.
Subetajul pădurilor de fag
În bazinul Olănești făgetele ocupă teritorii întinse cuprinzând o suprafață
de 10.540 ha între subetajul de rășinoase și fag și subetajul gorunetelor de la dealuri. Limita superioară este de cca. 1100-1200 m altitudine, iar limita inferioară coboară până la 450 m altitudine. În acest subetaj, ca urmare a condițiilor existente, numărul animalelor este mai mic decât în regiunea pădurilor de stejar și gorun, majoritatea insectelor, a batracienilor ( răcănelul), a șopârlelor, a păsărilor (pițigoi, brabeți, sticleți ) și mamiferelor (mistrețul, pisica sălbatică) întâlnind aici condiții prielnice de existență. Dintre cele mai importante animale întâlnite în acest sector și care constituie un punct de interes și atractivitate deosebită putem enumera: veverița (Sciurus vulgaris); râsul (Lynx lynx); cerbul (Cervus elaphus carpaticus). Până în subzona fagului ajung și unele reptile cum ar fi: șopârla de munte, vipera comună și broasca roșie de munte.
Subetajul gorunetelor
Se întinde pe o suprafață de 296,8 ha fiind reprezentată prin fâșia zonală a alternanței de fag cu gorun la o altitudine cuprinsă între 400 m ( satul Olănești) și 600 m ( satul Mosoroasa). O parte din pădurile de gorun din acest teritoriu au fost defrișate, lemnul fiind folosit în construcții, iar terenul redat culturilor, pășunilor și fânețelor.
În pădurile de gorun vegetează plante ierboase sau subarbuști cum ar fi: brebeneii, fragii de pădure, vioreaua, cutcurigul, trifoiul, sovârful, piciorul cocoșului, tătăneasa etc. Ca vertebrate întâlnim: răcănelul, năpârca (șarpele de sticlă), șarpele de alun sau nuielușa, șopârla, gușterul, cârtița, privighetoarea, trei specii de pițigoi, două specii de ciocănitoare, șoimul rândunelelor, vânturelul (considerată una dintre cele mai folositoare păsări de la noi), gaia roșie, șerparul, cucuveaua. Dintre mamifere întâlnim: ariciul, chițcanul de pădure, vulpea, lupul, viezurele, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică, căprioara, mistrețul.
În pârâurile din Olănești și Cheia trăiesc numeroase specii de pești dintre care putem enumera: păstrăvul de munte (Salmo trutta fabio); cleanul (Lescius cephalos); mreana (Barbus barbus) ale cărei icre negre sunt otrăvitoare; zglăvocul sau moaca (Cottus gabia); boișteanul (Phoxinus phoxinus); molanul sau grindelul (Nemochilus barbatulus).
În lacurile amenajate de oamenii din Cheia, Olănești Sat și Băile Olănești au fost perpetuate specii de câmpie ca: carasul (Carasus giluluia), roșioara, crapul, crapul oglindă și, în mod spectaculos crapul fitofag.
Rezervații naturale. Flora ornamentală din parcuri
Vegetația ornamentală din perimetrul orașului a constituit o preocupare permanentă a specialiștilor, care au studiat-o de-a lungul anilor. În urma recoltării și prelucrării materialului dendrologic au fost identificate 106 specii, trecute pe familii, genuri și specii. Dintre acestea, amintim: bradul alb, laricele (singurul conifer cu frunze cazatoare), molidul, pinul, bradul argintiu, tuia sau arborele vieții, mărul și parul pădureț, porumbul, măceșul, zmeura, iedera albă, conul, sângerul, bulgarele de zăpadă, platanul, castanul porcesc, sălcii, plopi, ulmi, anini, aluni, fagi, goruni, hibiscus, arborele pagodelor și arborele de lalea (Liriodendron tulipifera).
Prin bogăția speciilor lemnoase, arbustive și ierboase, vegetația din stațiune, contribuie la crearea unui plăcut aspect peisagistic. Dintre animale se remarcă în mod deosebit veverițele, multe dintre ele îmblânzite și acceptând cu ușurință să ia nuci, alune, coji de pâine, biscuiți,bomboane – mai ales din mâna copiilor.
Printre rezervațiile naturale ale zonei Olănești putem enumera:
Rezervația de tisă din Munții Buila-Vânturarița de pe Valea Cheii
Între vârful Claia Strâmbă și Stogșoara se găsește o rezervație de tisă în amestec cu fag, formând asociația vegetală “taxeto-fagetum” unde se află 62 exemplare de tisă inventariate în anul 1994, presupunându-se că unele exemplare au o vârstă de peste 130 de ani. Suprafața rezervației este 1,5 ha amenajată în 1966 prin Decizia nr. 205/1966, a fostului Consiliu Popular al Regiunii Argeș. Geologic se remarcă prezența calcarelor mezozoice. Pe lângă tisă mai întâlnim exemplare de larice sau zadă (singur conifer căruia îi cad acele iarna), iedera albă floarea de colț, bujorul de munte, bulbucii de munte, ghințura galbenă ș. a. Pe lângă toate acestea rezervația prezintă un foarte mare interes din punct de vedere peisagistic.
Calea de acces începe din stația de autobuz Cheia de pe șoseaua Rm.Vâlcea – Olănești, pătrunde pe Valea Cheii, până la schitul Iezer.
Rezervația naturală Stogu din Munții Buila-Vânturarița
Aceasta se constituie ca o rezervație complexă (10ha); din punct de vedere geologic întâlnim calcare mezozoice în care s-a dezvoltat fenomenul exo și endocarstic existând peste 35 de peșteri și avene. Rezervația cuprinde o mare varietate cinegetică: capra neagră, ursul brun, râsul, căprioara, cocoșul de munte și mistrețul, dar și una piscicolă: păstrăvul și boișteanul.
Figura nr. 2.1. Rezervația Muntele Stogu
1. rezervație naturală
2. zona de protecție
Accesul în rezervație se face din șoseaua Rm.Vâlcea–Olănești, prin satul Cheia și în continuare pe drumul forestier ce însoțește valea Cheii până la tunel. De aici se ajunge cu dificultate datorită reliefului extrem de accidentat și lipsei potecilor marcate.
Rezervația Radița-Mânzu din Munții Căpățânii
Rezervație naturală complexă (10ha), de o mare valoare peisagistică care din punct de vedere geologic prezintă conglomerate și specii neogene pe care s-a dezvoltat un relief neuniform: pile, turnuri, babe, sfinxuri, alveole, cascade. De asemenea, întâlnim o floră bogată cu plante rare și monumente ale naturii, enumerate și la rezervația din Valea Cheii.
Accesul în rezervație se face dinspre Olănești pe drumul forestier până la confluența cu valea Bacea, apoi în continuare pe drumul care însoțește această vale până la intrarea în arealul protejat.
Rezervația Lacul Frumos din Mosoroasa
Este o mlaștină mezooligotrofă, importantă prin prezența mușchiului Sphagnun și a plantei carnivore roua cerului (Drosera rotundifolia). Mlaștina s-a format datorită unor fenomene de surpare și alunecare a unor depozite neogene. Vegetația mlaștinii prezintă o centură de sălcii, iar în interior o serie de mesteacăni asociați cu mușchiul de pământ și populații de roua cerului.
Pentru accesul în rezervație se merge pe șoseaua Rm.Vâlcea – Olănești până în dreptul bisericii din satul Vlădești, de unde se urcă spre satul Pleașa și apoi în satul Mosoroasa.
Pe lista obiectivelor geologice ocrotite de lege cât și de specialiștii vâlceni sunt incluse numeroase peșteri printre care1: Munteanu-Murgoci, unde este prezentă cea mai mare colonie de lilieci; Peștera cu Lac, se diferențiază printr-o bogată faună cavernicolă; Peștera Pagodelor, care deține o cantitate mare de argilă fosilă; Peștera Clopot, adăpostește cele mai mari stalagmite dintre toate peșterile vâlcene; Peștera Arnăuților, cu bogată faună cavernicolă și puncte fosilifere; Pestera Caprelor, prezintă o diversitate de concrețiuni calcaroase; Pestera Rac sunt prezente fosile de Ursus Spaeleus.
Resurse turistice antropice
Resursele antropice sunt alcătuite din monumente și stihuri arheologice, monumente istorice și de artă, ansambluri memoriale, muzee, expoziții etc.
Ca urmare a bogatului tezaur peisagistic, omul și-a pus amprenta în aceste locuri îndeosebi prin construirea de biserici și schituri:
Θ Una dintre cele mai importante este biserica cu Hramul Sf. Nicolae ridicată la jumătatea secolului al XVI-lea între 1551-1555. De-a lungul timpului aceasta a suferit mai multe modificări fiind reconstruită de două ori. Cu toate acestea tabloul votiv înfățișează biserica în forma păstrată până acum .
Θ O altă biserică cu foarte mare importanță turistică este biserica lui Nicola Ursu (Horea), din Albac cu Hramul “Nașterea Maicii Domnului” și Sf. Pantelimon, clădită în 1752 la izvorul Arieșului din Munții Abrud și a fost adusă în anii 1907-1908 la Ștefănești-Pitești, unde, dărăpănându-se devreme a fost mutată și refăcută în forma inițială din aceleași materiale sub muchea de răsărit a stațiunii balneare Olănești. Despre cele întâmplate amintesc și versurile de mai jos săpate cu unciale pe o tablă de gorun: “…De aceea, ostenită acum / De multe rele câte au fost / Bătrână te-ai pornit la drum / Să-ți deie frații adăpost / Rămâi aici, fă-ți un popas / Fii sfetnic bun din viac în viac / Și spune acasă cea rămas / Bisericuță din Albac.” (1908 – O. Goga)
Θ Printre alte biserici importante care sunt vizitate de către turiști menționăm: Biserica Sf. Nicolae din Tisa, Biserica Încheiere, Biserica Sfinții Îngeri și Biserica Sf. Ion, Nicolae și Gheorghe.
De un real interes sunt schiturile din zonă, acestea fiind: Schitul Pahomnie, Schitul Brad, Schitul Iezer.
3.2. Baza tehnico-materială
Desfășurarea activității turistice presupune existența, alături de elementele de atracție, a unor mijloace adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe durata și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace cunoscute sub denumirea de bază tehnico-materială se prezintă într-o structură diversă (unități de cazare și alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement etc), adaptată specificului nevoilor, funcțiilor economice și sociale ale turismului.
Capacitatea de cazare rămâne cel mai caracteristic element component al bazei materiale a turismului. În general, prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, de sezonul în care sunt solicitate serviciile de cazare.
Structurile de cazare turistică cuprind: structuri hoteliere, extrahoteliere (apartamente mobilate, sate de vacanță, centre de tineret, hanuri, case de vacanță) și nepermanente (campinguri, zone de agrement).
Încă din secolul al XIX-lea s-au pus bazele a numeroase vile și hoteluri privind cazarea oamenilor veniți la tratament în Băile Olănești.
De la descoperirea primului izvor cu apă „tămăduitoare”, Olăneștiul s-a clasat pe primele locuri, atât în țară, cât și în străinătate, deoarece multe dintre izvoarele din stațiune egalează sau chiar depășesc valoarea apelor minerale din alte țări, cum sunt cele de la Karlsbad, Mastingni, Baden, Weisbaden, Salles de Beaurn, etc.
Nici măcar fenomenele metodologice neobișnuite nu au reușit să șteargă orășelul sau să îngroape izvoarele care sunt vitale pentru Olănești.
Cele mai importante construcții au fost:
Sanatoriul, numit pe atunci <Hotelul Băilor>, azi Vila nr. 20, fiind prima clădire cu lift din Oltenia, astăzi fiind demolată; construită în 1912 de Ion Puturianul, atunci proprietar al stațiunii;
Stabilimentul de băi cu cabine, terminar în 1910 și care funcționează și astăzi, fiind construit de Dumitru Bădescu, pe atunci proprietar al stațiunii;
Între anii 1951-1954 a fost înălțat Sanatoriul 1 Mai, bază de tratament care funcționează și astăzi, amplasat într-un cadru pitoresc, înconjurat de lacuri cu nuferi;
Între 1971-1980 s-a construit un pavilion al țăranilor cooperatori cu o capacitate de 100 locuri, ulterior adăugându-se încă un corp totalizând 220 locuri, cunoscut și sub denumrea Hotel Livadia, în funcțiune și astăzi;
Și în deceniul IX continuă să crească baza materială a stațiunii prin darea în folosință a Hotelului Olănești al Ministerului Turismului.
În perioada post-decembristă apar hoteluri particulare de 1 și 2 stele, cum ar fi Hotel Eisabeta și Hotel Latina situate pe strada Băilor; Pensiunile Luana și Hodan, Pensiunea Maria de pe strada Forestierilor și S.C. Izvorul 24 – proprietar Mariana Stroe.
În anul 2003, construite în același timp, Hotelul Stogu și Hotelul Tisa care au o capacitate de 40 și 60 camere. Cele două hoteluri sunt situate de o parte și de cealaltă a râului Olanești; Hotelul Stogu pe malul stâng, iar pe strada Libertății este situat Hotelul Tisa. Tot în 2003 a fost construit și Hotelul Suprem, având un grad mai ridicat de confort în comparație cu “Stogu” și “Tisa”, fiind dotat cu restaurant, bar, terasă, parcare pentru mașini, săli de biliard, etc. În prezent încă două hoteluri se află in construcție.
În anul 2001 Hotelul Olănești a fost privatizat, fiind cumpărat de proprietarii firmei Oiltudav. În urma privatizării hotelul a fost renovat, de curând fiind construită o piscină, o sală de forță, sală de masaj și saună, vis-a-vis de hotel.
Astfel, în prezent, stațiunea Băile Olănești dispune de următoarele hoteluri: Olănești, Parâng, Livadia, Elisabeta, Latina, Stogu, Tisa și Suprem toate cu o capacitate de cazare de 1673 locuri. (Tabelul nr. 1.2.)
Hotelurile Parâng și Oltenia, în prezent sunt hoteluri de două stele, dar în urma investițiilor realizate în scopul creșterii gradului de confort și a calități serviciilor, sunt propuse de către Ministerul Turismului pentru trei stele.
Unitățile hoteliere în stațiunea Băile Olănești
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea,2013
Pe lângă hotelărie, în stațiunea Băile Olănești întâlnim și vile, pensiuni la 2 margarete (Pensiunile Luana, Hodan – situate în cartierul Ponor și Pensiunea Maria de pe strada Forestierilor), cabane și un camping situat în Comanca la 2 km de stațiune, S.C. Izvorul 24 – proprietar Mariana Stroe.
Singura vilă de 3 stele a fost construită în anul 2002 în piața orașului Olănești, avându-l ca proprietar pe Ion Antonescu.
Acestea, împreună cu numărul de locuri, sunt prezentate în Tabelul nr. 2.3.:
Alte unități de cazare din stațiunea Băile Olănești
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea,2013
Pe Aleea Izvoarelor se mai găsește un lanț de baruri de zi, restaurante, și terase, cel mai vechi dintre ele fiind binecunoscutul „Bar Turn” care dispune și de un număr de 10 camere .
Comparativ cu alte stațiuni din județul Vâlcea, Băile Olănești ocupă un loc mediu în privința unităților de cazare (Figura 2.1.) Însă în ultimii ani, spațiile de primire s-au diminuat ca urmare a scoaterii din circuitul turistic a unităților necorespunzătoare.
Figura nr. 1.2.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea, 2008
O altă componentă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unitățile de alimentație publică, ce se adresează atât rezidenților, cât și turiștilor, ceea ce face dificilă o analiză riguroasă și detaliată a principalelor tendințe din evoluția și structura celor destinate turismului. Deoarece este destinată satisfacerii nevoilor de hrană, dar și de recreere ale turiștilor, rețeaua unităților de alimentație publică din Băile Olănești este dominată de restaurante, cărora li se adaugă unitățile cu profil mai simplu tip bufet, pizzerie, fast-food, bar etc.
Baza de agrement cuprinde o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști.
De asemenea, excursiile în împrejurimi sunt de un deosebit interes și de un real folos pentru cunoașterea potențialului turistic al regiunii. Pentru petrecerea utilă și cât mai plăcută a timpului liber se recomandă turiștilor mai multe trasee turistice:
Lacurile cu nuferi ─ Vila 1 Mai ─ Vilele prezidențiale. Se poate pleca din orice punct al stațiunii, se ajunge la Vila Plopul, după care urmează lacurile cu apă dulce în care au fost aclimatizați nuferi albi și galbeni. Mai sus de lacuri, într-un cadru natural de un pitoresc aparte a fost construit Sanatoriul 1 Mai, iar după cca 400m se ajunge la cele două vile prezidențiale.
Băile Olănești ─ Piatra Scrisă; o plăcută drumeție care se poate face în tot timpul anului. Piatra Scrisă, adevărat monument al naturii, este o stâncă masivă de unde se poate admira în voie splendida panaramă a stațiunii Băile Olănești.
Băile Olănești ─ Mlaștina Eutrofă “Lacul Frumos” din Mosoroasa;
Băile Olănești ─ Pietriș ─ Comanca;
Băile Olănești ─ Valea Cheii ─ Mănăstirea Iezer ─ Schitul Pahomie;
Băile Olănești ─ Mănăstirea Frăsinei. De remarcat că a fost singura mănăstire din Tara Românească ale cărei averi n-au fost secularizate prin Legea secularizării averilor mănăstirești.
În afara acestor drumeții, care pot fi efectuate la alegere, invidual sau în grupuri restrânse, fostul OJT Vâlcea, astăzi Hotel Parâng, organizează o serie de excursii cu autocarele spre:
Rm-Vâlcea ─ Călimănești ─ Voineasa ─ Sibiu;
Rm-Vâlcea ─ Horezu ─ Peștera Muierii─ Târgu Jiu;
Rm-Vâlcea ─ Curtea de Argeș ─ Transfăgărășan.
Concomitent cu spațiile de cazare s-a dezvoltat și o bază de tratament modernă, integrată în baza de cazare. În cadrul acestor baze de tratament se efectuează zilnic 1800 de proceduri pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Instalațiile de tratament cuprind buvete pentru cura internă, instalații pentru băi calde cu ape minerale, bazin acoperit cu apă sulfuroasă, instalații pentru hidrotermoterapie, electroterapie, inhalații etc.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Posibilitatilor de Relansare a Statiunilor Balneare din Judetul Valcea (ID: 136027)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.