Analiza Portofoliului de Credit a B.c. Moldova Agro Ind Bank S.a
CREȚU ANA
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDIT A B.C. „MOLDOVA-AGROINDBANK” S.A.
PROIECT DE LICENȚĂ
CUPRINS
ABSTRACT
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND GESTIUNEA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A INSTITUȚIILOR BANCARE
Abordarea teoretic a gestiunii portofoliului de credite
Metode de gestiune a creditelor bancare. Riscul de credit și creditarea
ca activitate de bază a băncilor comerciale
CAPITOLUL II. TENDINȚE DE GESTIUNE VALOROASĂ A PORTOFOLIULUI
DE CREDITE A B.C. ,,MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A.
2.1. Analiza portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova Agroindbank” S.A.
2.2. Tendințe actuale în îmbunătățirea gestiunii portofoliului de credite a
B.C. ,,Moldova Agroindbank” S.A.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ABSTRACT
la proiectul de licență cu tema ,,Analiza portofoliului de credit a B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A.”, elaborată de Crețu Ana, orașul Chișinău.
Analiza portofoliul de credite a băncii contribuie la extinderea cercetărilor în domeniu, ce țin de evaluarea metodelor de gestiune și stabilizare a portofoliului de credite a băncii.
Subiectul cercetării reprezintă o importanță deosebită pentru instituțiile bancare, deoarece de calitatea portofoliului de credite a băncilor depinde funcționarea eficientă a băncii și menținerea încrederii clienților în sistemul bancar.
Lucrarea dată evidențiază aspectele teoretice ce contribuie la eficientizarea gestiunii portofoliului de credite a înstituțiilor bancare, astfel autorul abordează unele metode de gestiune a acestuia utilizate de băncile din Uniunea Europeană precum și țările CSI, precum și cele folosite de băncile din Republica Moldova.
Proiectul este structurat din următoarele părți: introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 15 surse, 9 figuri și 3 tabele.
Concluziile privind metodele de gestiune a portofoliului de credite în general, obținute de autor ca rezultat al cercetărilor teoretice și studierii practicilor în domeniu, facilitează elaborarea unor propuneri concrete cu aplicabilitate în procesul de perfecționare metodelor de gestiune a portofoliului de credite în condițiile actuale.
Scopul și sarcinile investigate au condiționat sumarul compartimentelor și volumul tezei, după cum urmează: abstarctul, introducerea, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografia, anexele. Lucrarea evidențiază aspectele teoretice ce contribuie la îmbunătățirea metodelor de gestiune a portofoliului de credite a băncii prin prisma reducerii riscului de credit la care este supusă fiecare instituție bancară.
În final putem spune că teza dată tratează o problemă actuală deosebit de importantă, fiind interesantă și necesară spre a o cunoaște nu doar de către instituțiile de învățămînt și cercetare, dar și de populația de rînd.
ANNOTATION
the project of license with the theme, ,,Credit Portfolio Analysis of B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A." elaborated by Crețu Ana, gr. E-34, Chișinău.
The credit portfolio of the bank contribute to the expansion of research in the field related to the evaluation of management methods and stabilization of the loan portfolio of the bank.
The research topic is of particular importance for banks because of the quality of the loan portfolio of banks depends on the effective functioning of the bank and maintain customer confidence in the banking system.
This paper outlines the theoretical aspects that contribute to the efficient management of the credit portfolio of banking institutions, so the author discusses some of its management methods used by banks in the European Union and CIS countries, as well as those used by banks in .
The project consists of the following parts: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 15 sources, 9 figures and 3 tables.
Conclusions on methods of management of the loan portfolio generally obtained by the author as a result of theoretical research and study practices in the field, makes concrete proposals applicable to the training methods of management of the loan portfolio under current conditions.
Purpose and summary tasks investigated conditioned compartments and volume thesis as follows: abstract introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography, appendices. The paper highlights the theoretical aspects that contribute to improvements in the management of the loan portfolio of the bank in terms of reducing credit risk that confronts every banking institution.
Finally we can say that the current dissertation addresses a very important issue, it is interesting and necessary to know not only the educational and research institutions, but also ordinary people.
LISTA ABREVIERILOR
B.N.M. – Banca Națională a Republicii
R.d. – Rata dobânzei
HV – Hîrtii de Valoare
LISTA FIGURILOR
Fig. 1.1. Principalele tipuri de operațiuni active a băncilor comerciale………………………………….10
Fig. 1.2. Criterii de clasificare a creditelor bancare ………………………….………………….12
Fig. 1.3. Categorii de indicatori cu destinații precise privind aprecierea bonității
financiare a firmelor …………………..……………………………………………………………….20
Fig. 2.4. Ponderea creditelor B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. la 31.12.2013 ………….…..22
Fig. 2.5. Cota parte a B.C. ,,Moldova Agroindbank” S.A. în portofoliul de credite pe
sectorul bancar la 02.02.2014 ………………………………………………………………………………………..23
Fig. 2.6. Structura portofoliului de credite pe valute la 31.12.2012 ……………………………………..23
Fig. 2.7. Structura portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. pe ramuri
ale economiei la 31.12.2012 ….……………………………………….……………………….24
Fig. 2.8. Ponderea creditelor nefavorabile în total credite la 31.12.2013………………….…..29
Fig. 2.9. Dinamica structurii portofoliului de credite al sectorului bancar din R. M.
conform gradului de risc la 02.01.2013……………………………………………………………………………30
LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1.Structura portofoliului de credite pe sectorul bancar 02.2014………………………25
Tabelul 2.2. Indicatori calitativi ai activității de creditare…………………………………..30
Tabelul 2.3. Clasificarea clienților după serviciul datoriei …………………………………………….3
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei alese. Instituțiile bancare au ca principală activitate, acordarea de credite unui spectru larg de debitori. Dat fiind faptul că creditele sunt acordate de către bănci din contul resurselor atrase, apare necesitatea corelării resurselor atrase și celor alocate sub forma de credite, dar cel mai important este că operațiunile de credit sunt cele mai riscante în cadrul băncii. Necorelarea corespunzătoare a resurselor atrase cu cele împrumutate și neformarea corectă a reducerilor pentru pierderi la credite, nediversificarea portofoliului de credite sunt principalii factori care cauzează falimentul instituțiilor bancare. În practica bancară autohtonă există situații de genul celor menționate mai sus care au condus la falimentul instituțiilor bancare.
Portofoliul de credite reprezintă totalitatea de credite acordare de instituția bancară. În lucrarea dată autorul a clasificat creditele care compun portofoliul de credite a unei instituții bancare. Gestiunea portofoliului de credite indică calitatea creditelor care formează acest portofoliu, în acest context sunt esențiale metodele de evaluare a bonității debitorilor în scopul minimizării riscului de credit. În cadrul acestei lucrări autorul definește metode de determinare a bonității debitorilor.
Fiecare instituție bancară își formează propiul model de gestiune a portofoliului de credite. De regulă băncile utilizează diferite tehnici metode de gestiune a acestuia. Cele mai frecvente metode de gestiune a portofoliului de credite il reprezintă metoda indicatorilor, metoda analizei etc., aceste două metode fiind fundamentale în analiza calității portofoliului de credite. În literatura de specialitate un portofoliu de credite calitativ se consideră acel care este bine diversificat.
În cadrul acestei lucrări autorul analizează portofoliul de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., precum și a metodelor de gestiune a portofoliului de credite și a riscului de credit.
Scopul proiectului de licență il reprezintă analiza portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., identificarea neajunsurilor în politica de credit a băncii și propunerea măsurilor de ameliorare a gestiunii calitattive a acestuia.
În scopul obținerii de rezultate scontate autorul și-a propus următoarele obiective:
Estimarea bazei teoretice privind analiza portofoliului de credite a instituțiilor bancare;
Analiza calității portofoliului de credite a băncii;
Identificarea lacunelor politicii de creditare a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A.;
Propunerea metodelor de luat în seamă la analiza potențialului debitor;
În scopul atingerii scopului și obiectivelor acestei lucrări, autorul a utilizat metoda indicatorilor, metoda analizei, metoda comparației. La fel în scopul ilustrării mai clare a rezultatelor obținute autorul a utilizat grafice și tabele.
Expunerea ideilor de bază a lucrării date a determinat structurarea temei date în două capitole:
Capitolul I. Noțiuni generale privind gestiunea portofoliului de credite a instituțiilor bancare. În acest capitol autorul a prezentat teoria ce se referă la subiectul cercetat, definiția și componentele portofoliului de credite a băncii, criteriile de clasificare a creditelor bancare care compun acest portofoliu, metode de gestiune eficientă a portofoliului de credite utilizate de către instituțiile bancare din sisteme bancare internaționale.
Capitolul II. Tendințe de gestiune valoroasă a portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova- Agroindbank” S.A. Spre deosebire de primul capitol, în capitolul doi, autorul analizează portofoliul de credite a B.C. ,,Moldova- Agroindbank” S.A. Analiza dată constă în identificarea tipurilor de credite care predomină în acest portofoliu. Autorul analizează totodată ponderea creditelor nefavorabile în total credite a băncii date. În subcapitolul doi al acestui capitol, autorul deja cunoaște starea portofoliului de credite a băncii date, venind cu unele propuneri de lărgire a portofoliului dat, cu metode moderne de gestiune a acestora.
În concluzii și recomandări, autorul selectează principalele idei ale lucrării, propunînd totodată unele recomandări în scopul îmbunătățirii politicii de creditare.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND GESTIUNEA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A INSTITUȚIILOR BANCARE
Abordarea teoretică a gestiunii portofoliului de credite
În Republica Moldova băncile comerciale sunt organizate sub forma Societăților pe Acțiuni și activează în baza legii privind societățile pe acțiuni [8]. Scopul primordial al instituților bancare este obținerea de profit, care ulterior este împărțit între acționarii băncii.
Conform legii cu privire la instituțiile financiare ,,bancă – instituție financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, și care utilizează aceste mijloace total sau parțial pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc” [7].
Conform legii privind instituțiile financiare banca este acea instituție bancară care, odată ce a primit autorizația B.N.M. de a activa pe piața bancară, este în drept să desfășoare o serie de operațiuni bancare menționate în anexa la licență.
Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt operațiuni în care băncile își angajează resursele în vederea îndepliniri funcționalității lor statutare a obținerii de profit. Activele și pasivele băncii comerciale sunt strâns legate între ele. Efectuînd operațiuni, băncilete sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, și care utilizează aceste mijloace total sau parțial pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc” [7].
Conform legii privind instituțiile financiare banca este acea instituție bancară care, odată ce a primit autorizația B.N.M. de a activa pe piața bancară, este în drept să desfășoare o serie de operațiuni bancare menționate în anexa la licență.
Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt operațiuni în care băncile își angajează resursele în vederea îndepliniri funcționalității lor statutare a obținerii de profit. Activele și pasivele băncii comerciale sunt strâns legate între ele. Efectuînd operațiuni, băncile permanent controlează starea pasivelor sale, resurse libere, costul capitalului atras și a economiilor.
La rîndul său operațiunile active se grupează în patru grupe mari:
a) operațiuni de creditare, în urma cărora se formează portofoliul de credit al băncii;
b) de investiții, ce constituie baza formării portofoliului de investiții;
c) de decontare și de casă, care reprezintă unul din serviciile oferite de bancă clienților săi;
d) alte operațiuni.
Fig. 1.1. Principalele tipuri de operațiuni active a băncilor comerciale [elaborat de autor]
Principala operațiune bancară o reprezintă creditarea, creditele se situează pe primul loc între plasamentele băncilor. Odată cu acordarea creditelor băncile își asumă riscuri și, în mod cert, toate băncile înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cînd unii debitori nu își onorează obligațiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operațiile de creditare sunt organizate și gestionate cu profesionalism.
Potrivit dicționarului „Moneda – mică enciclopedie”, editat sub egida Băncii Naționale a României, autorii Costin C. Kirițescu și Emilian M. Dobrescu menționează că „creditul este relația bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane numită debitor, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobîndă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului” [8, p. 58].
În conformitate cu legea instituțiilor financiare, noțiunea de credit este tratată în felul următor ,,credit – orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiția rambursării lor, plății dobînzii și altor plăți aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanție emisă, precum și orice angajament de a achiziționa o creanță sau alte drepturi de a efectua o plată” [7].
Creditul bancar este creditul acordat solicitanților de credit de către instituțiile specializate, numite instituții bancare, sub formă bănească, în așa numitul comerț de bani. Cu ajutorul lui se pune la dispoziția unui agent economic sau la dispoziția populației un anumit capital, pentru un timp determinat, prin care se procură bunuri, se achită servicii curente sau se efectuează alte plăți.
Portofoliul de credite reprezintă totalitatea creditelor bancare acordate de instituția bancară. În continuare autorul va prezenta o clasificare a creditelor bancare ce formează portofoliul de credite a băncii comerciale.
Potrivit literaturii de specialitate se deosebesc un șir de principii de clasificare a creditelor bancare. Mai jos vom prezenta cîteva din ele care după părerea noastră sînt cele mai importante [5, p. 35].
Fig. 1.2. Criterii de clasificare a creditelor bancare [elaborat de autor]
Credite care se oferă după perioada de acordare se pot grupa în: credite la vedere și credite la termen.
a) Creditele la vedere sînt credite care se acordă pe termene foarte scurte agenților economici cu o situație financiară și economică foarte bună care, din anumite motive, nu pot face temporar față plăților.
b) Creditele la termen se împart la rîndul lor în:
credite acordate pe termen scurt (acordate pe o durată de la 1 lună la 12 luni);
credite acordate pe termen mediu (termenul cuprins între 1 an și 5 ani);
credite acordate pe termen lung (acordate pe o durată mai mare de 5 ani).
Creditele pe termen scurt sînt acordate pentru finanțarea stocurilor sezoniere. Credite pentru export au ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ale clienților ocazionate de activitatea de export cu condiția existenței contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, care fac obiectul creditului solicitat, din care să rezulte: cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată.
Creditele pe termen mediu și lung se acordă pentru realizarea unor obiective de investiții, respectiv:
– achiziționarea unor mașini și utilaje predestinate lucrărilor din agricultură, comerț, industrie și transport;
– amenajarea, transformarea, reutilarea capacităților de producție sau a spațiilor comerciale; prestările de servicii, asigurarea cu spații proprii ori închiriate în concesiune sau locație de gestiune;
– achiziționarea animalelor de producție, reproducție și tracțiune;
– procurarea acțiunilor de către asociațiile salariaților și membrii societăților comerciale care se privatizează;
– achiziționarea de linii noi de fabricație, tehnologii noi;
– construirea fabricilor, centrelor comerciale, centrelor turistice.
Acordarea creditelor pe termen mediu și lung pentru realizarea unor obiective de investiții se va efectua doar acelor agenți economici, care prezintă garanții materiale și morale cu privire la posibilitățile de rambursare a obligațiilor față de bancă.
Credite acordate în funcție de tipul beneficiarilor de credit sînt:
– credite acordate populației;
– credite acordate agenților economici;
– credite interbancare;
– credite acordate statului.
Credite acordate populației. Acestea de regulă sînt credite acordate pe termen scurt și mediu. Ele necesită garanții din partea populației. Ca garanții pot servi mărfurile procurate din aceste credite cît și garanții suplimentare.
Băncile comerciale contribuie în mod substanțial la ridicarea nivelului de trai al populației prin acordarea creditelor de consum, creditelor pentru educație și învățămînt, pentru procurarea, reconstrucția imobilelor.
Creditele acordate populației pot avea următoarea destinație:
– pentru cheltuieli curente ca împrumuturi personale, se acordă pe termen de la 3 luni pînă la 2 ani. Pentru Franța acestea nu depășesc veniturile titularului pe 3 luni;
– procurarea mărfurilor mai puțin prețioase ca: televizoare, mobilă, mașini de spălat, tehnică de bucătărie, etc. Aceste credite sînt acordate pe termen scurt;
– pentru procurarea foilor turistice și tratamentelor medicale;
– pentru procurarea automobilelor. Acestea se acordă pe termen de 1-5 ani și se procură direct de la producător sau de la comercianții înregistrați oficial;
– credite pentru studii. Aceste credite nu sînt profitabile pentru bănci, dar în schimb sînt profitabile pentru investirea în capitalul uman. Ele asigură întreținerea studenților pe parcursul anului de studiu și acoperă total sau parțial taxele școlare;
– credite pentru procurarea locuințelor sau construcția lor. De obicei locuința dată servește ca ipotecă pentru creditul acordat.
Credite acordate agenților economici. Creditarea agenților economici atrage după sine prosperarea economiei naționale a unei țări. Se cunosc mai multe modalități de acordare a creditelor persoanelor juridice:
Avansurile în cont curent reprezintă creditele acordate de bancă pentru necesitățile curente privind acoperirea cheltuielilor de producție cu caracter imprevizibil. Aceste credite, de regulă, se acordă pe termen scurt. O pondere destul de mare a acestor credite o întîlnim în Anglia și SUA.
Linia de credit reprezintă o modalitate generală de acordare a creditelor. Creditarea se efectuează în cont curent sau într-un cont separat de împrumut. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă, în limitele unui plafon stabilit de aceasta.
Se mai întîlnește o formă a liniei de credit care funcționează după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credit aprobat. Aceste credite se deschid, de regulă, pe cel mult 12 luni, termenele uzuale de acordare e acestora fiind de 90 sau de 180 zile.
Creditele pentru activități de leasing și factoring. Acestea se acordă societăților specializate în activități de leasing și factoring.
Creditele de factoring se acordă în baza unei cereri, însoțită de un borderou al facturilor care să cuprindă următoarele elemente obligatorii: numărul și data facturii, valoarea și plătitorul, banca acestuia și scadența. Se vor evalua condițiile de bonitate și aspectele nefinanciare ale clienților în calitate de solicitanți de credite. Se va verifica dacă facturile date nu au fost creditate prin alte modalități sau nu au fost asigurate de o altă sursă de finanțare.
Credite acordate altor bănci. Creditele împrumutate de la alte bănci sau de la Banca Națională a Moldovei sub formă de mijloace bănești sau hîrtii de valoare, au ca scop menținerea situației rezervelor obligatorii și solvabilității față de clienții băncii date. De obicei ele se solicită pe termen scurt, de la 1 zi pînă la maximum un an. Aceste credite sînt mai sigure în comparație cu cele acordate populației și agenților economici și au o dobîndă mai mică.
Credite acordate statului. Aceste tipuri de credite sînt acordate de banca centrală a statului cu următoarele scopuri: finanțarea sectorului social (construcția școlilor, spitalelor); construcția clădirilor de stat; construcția și instalarea sistemelor energetice; cazuri de forțe majore, calamități naturale; construcția și instalarea traseelor de combustibili; întreținerea orfelinatelor, caselor de bătrîni; întreținerea cheltuielilor armatei; acoperirea deficitului bugetar.
Drept asigurare pentru creditele acordate statului pot servi valorile mobiliare de stat și garanțiile de stat.
În funcție de destinație creditele se clasifică în:
– credite productive;
– credite consumative.
Creditele productive se împart în două categorii: pentru activitate curentă și pentru activitate de investiții.
Creditele pentru activitate curentă sînt creditele acordate pe termen scurt și sînt acordate agenților economici pentru desfășurarea activității economice curente. Drept asigurare pentru astfel de credite poate servi ipoteca, garanțiile bancare, cauțiunile, etc.
Creditele pentru investiții sînt credite acordate pe termen mediu și lung cu scopuri investiționale. Acest tip de credit implică în sine un risc mai mare de nerambursare și de aceea băncile recurg la o analiză mai minuțioasă a situației economico-financiare actuale și studiului de fezabilitate a solicitantului pe următorii 2-3 ani de activitate. La aceste credite se stabilește un grafic fix de rambursare care poate fi: trimestrial, simestrial, anual.
Creditele consumative sa acordat pe termen scurt și mediu pentru acoperirea costurilor bunurilor și serviciilor de care beneficiază populația. Soldul creditului și dobînzile aferente se rambursează din veniturile lunare ale populației.
Garanțiile propuse în acest caz sînt obiectele procurate din acest credit cît și obiectele materiale ale solicitantului.
În funcție de calitatea lor creditele se împart în:
– credite performante;
– credite neperformante.
Creditele performante sînt acele credite care nu implică în rambursarea lor achitarea dobînzii restante.
Creditele neperformante reprezintă creditele neachitate în termenele stabilite în contractul de credit. În cazul în care debitorul nu-și achită la timp obligațiile, creditul se trece pe un cont separat de credite restante, corespunzător mărindu-se rata dobînzii și aplicarea penalităților.
Creditele neperformante se împart la rîndul lor în: credit renegociat, credit prolongat, credite în stare de acumulare, credite în stare de neacumulare.
După tipul de garantare creditele se împart în:
– credite garantate;
– credite negarantate.
Creditele garantate se divizează în: ipotecă, gaj, depozit bancar, cauțiune, garanție bancară, asigurarea, mărfurile și bunurile acordate din credit.
Creditele negarantate sînt creditele care nu implică în sine garanții materiale, ci garanții morale. Sînt credite acordate pe termen scurt, clienților permanenți ai băncii cu o situație economico – financiară foarte bună.
– persoanelor fizice – pentru desfășurarea activității economice legale, inclusiv pe bază de patent, pentru consum, pentru procurarea bunurilor în rate
Credite, acordate în funcție de destinația indicată în contractul de credit:
– pentru activități în agricultură/industrie alimentară – ex.: creșterea, păstrarea și comercializarea recoltei; creșterea, îngrășarea și vinderea șeptelului; pescuitul; lucrări în silvicultură etc.;
– pentru activități în industrie, comerț de exemplu: producerea, comercializarea cu amănuntul sau engross; prestarea serviciilor: hoteliere, de spălătorie, medicale, consultații juridice si contabile etc.;
– pentru executarea lucrărilor în industria energetică și a combustibilului – ex.: producerea, import sau export, transportare, distribuire, păstrare și vînzare a resurselor energetice în orice formă: electricitate, benzină, cărbune, alt combustibil.
– pentru procurarea imobilului/executarea lucrărilor de construcție și dezvoltare ex.: achiziționare, construcție, reconstrucție clădiri comerciale, industriale sau proprietăți rezidențiale; achiziționare și ameliorare de terenuri prelucrate și neprelucrate destinate amplasării construcțiilor sau zonelor de agrement etc;
– pentru consum – exemplu: procurarea imobilului, automobilelor personale, tehnicii de uz casnic, mobilei pentru achitarea cheltuielilor privind studiile în instituțiile de învățămînt etc.
Credite acordate reieșind din tipul de valută:
– în lei moldovenești, destinate utilizării în R.M. sau, după convertire, folosite pentru executarea operațiunilor de import;
– în valută străină, destinate pentru executarea operațiunilor de import, cu excepția creditării din resursele organizațiilor financiare internaționale.
Credite acordate reieșind din modul de acordare:
– în numerar – suma creditului în lei, eliberată debitorului prin casieria băncii;
– prin virament – suma creditului în lei sau în valută, transferată în contul curent al debitorului, deschis în Bancă, sau transferată direct în contul curent al partenerului de afaceri a debitorului.
Credite, potrivit modalităților de acordare și de rambursare a lor:
– ordinare, se acordă integral în baza unui document de plată și se rambursează conform înțelegerii părților expusă în contractul de credit și în graficul de rambursare a creditului și a dobînzii aferente: integral la data finală din contractul de credit; în rate egale, periodic: lunar, trimestrial, semestrial, anual.
Creditul se consideră achitat complet în ziua, în care suma creditului devine egală cu zero, dar cu condiția că toate plățile aferente creditului, calculate la această dată, sunt achitate indeferent de data finală a contractului de credit.
– linia de credit se acordă în rate, pînă la concurența sumei, indicată în contractul de credit și fiecare rată se eliberează în baza unui document de plată și se rambursează, conform înțelegerii părților stipulată în contractul de credit, în rate la discreția debitorului, dar cu prevenirea Băncii sau conform graficului de rambursare.
Linia de credit se consideră rambursată complet în ziua, în care suma liniei de credit devine egală cu zero, cu condiția că toate plățile aferente creditului, calculate la această dată, sunt achitate indeferent de data finală din contractul de credit.
Linia de credit revolving este asemănătoare cu linia de credit. Diferența constă în posibilitatea utilizării sumei creditului pînă la data finală din contractul de credit, efectuînd mai multe operațiuni de debursare și rambursare a creditului în limita sumei conform contractului de credit.
Linia de credit și linia de credit revolving se acordă în funcție de specificul activității, durata ciclurilor tehnologice de producere, a proceselor biologice, modalitatea de vînzare și plată, care determină situația economico-financiară, și, respectiv, capacitatea de rambursare a fiecărui împrumutat. De exemplu, în construcții și investiții, mai frecvent, este utilizată linia de credit, pe cînd în comerț și unele tipuri de procese industriale – linia de credit revolving.
Credite standard reprezintă tipul de credite ce nu implică riscuri în privința rambursării ratelor scadente și achitării dobînzii la termen. Acestea se acordă clienților solvabili, care desfășoară o activitate rentabilă.
Credite supravegheate se acordă agenților economici cu o stare economico – financiară bună, în prezent, dar pentru care, în perspectivă se prevăd unele greutăți în menținerea performanțelor financiare la acelaș nivel, ca urmare a unor posibile probleme de natură organizatorică, de personal, legate de obiectul sau ramura de activitate. Riscul este minim.
Credite substandarde sînt credite acordate unor clienți care, deși în prezent au o situație economico-financiară satisfăcătoare, tendința de înrăutățire a activității lor este evidentă, existînd riscul imposibilității de a-și onora obligațiunile integral față de bancă. Asemenea credite necesită o atenție deosebită din partea conducerii băncii, deoarece există probabilitatea ca banca să suporte pierderi dacă nu vor fi înlăturate neajunsurile.
Credite dubioase sînt împrumuturi incerte din punct de vedere al rambursării creditelor și plății dobînzilor. Activitatea împrumutaților este nerentabilă, neasigurînd fondurile necesare onorării datoriilor. Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există factori importanți, concreți și bine argumentați care în timpul apropiat se vor realiza și vor contribui la ameliorarea situației de rambursare a creditului.
Credite compromise sînt împrumuturile care prezintă un risc pentru bancă. Activitatea nerentabilă a împrumutaților determină incapacitatea acestora de a-și onora obligațiile față de bancă și, în consecință, acumulările de debite eronează garanțiile, banca neavînd posibilitate de a se proteja împotriva riscului de neplată.
În procesul de acordare a creditelor, o deosebită atenție trebuie acordată gestiunii riscului de credite, care trebuie orientat spre minimizarea acestuia. În acest sens, este necesar a lua în considerare atît riscul agregat (al întregului portofoliu de credite), cît și riscul individual (pe fiecare tip de credit din portofoliu), astfel, încât aceste riscuri să fie corelate, ceea ce ar permite administrarea corectă a portofoliului de credite [9].
Aceste condiții impun băncilor comerciale elaborarea de politici, instrucțiuni, metode, tehnici de evaluare, analiză a bonității potențialilor debitori.
În concluzie la acest subcapitol trebuie de menționat că autorul a enumerat criteriile de clasificare a creditelor bancare, toate aceste tipuri de credite enumerate mai sus formează portofoliul de credite a băncii.
Metode de gestiune a creditelor bancare, riscul de credit și creditarea ca activitate de bază a băncilor comerciale
În scopul minimizării pierderilor băncii aferente activității de creditare, precum și în scopul cunoașterii calității portofoliului de credite, băncile comerciale își propun gestionarea acestora.
În prezent există foarte multe metode de gestiune a portofoliul de credite. Autorul consideră că calitatea portofoliului de credite depinde de calitatea metodelor de analiză a bonității potențialilor debitori. În acest scop instituțiile bancare ar trebui în mod însemnat să acorde o deosebită atenție acestor metode, metodele de determinare a bonității clientului pot fi standingul financiar, diagnosticul financiar [11, p. 43].
La baza metodelor menționate se află un suport informațional menit să contribuie la o analiza diagnostic de ansamblu. Din cadrul acestui suport informațional putem aminti [4, p.3]:
– Documente statutare;
– Documente financiare;
– Alte informații;
– Plan al afacerii;
– Alte documente pentru analiza investițiilor.
O etapă extrem de importantă pentru efectuarea analizei bonității clienților, o constituie
verificarea prealabilă a documentelor prezentate de solicitant, pentru a aproba legalitatea acestora și a constitui o platformă de plecare în aprecierea bonității clientului și apoi, în negocierea termenilor în care urmează a se efectua creditarea [4, p. 3].
Bonitatea clienților este o stare de încredere și arată calitatea activității desfășurată de clienți într-o perioadă precedentă, în prezent, dar mai ales în perspectivă, apreciată ca urmare a efectuării de către bănci a unei analize temeinice, atît de natură economico-financiară, cât și de natură nefinanciară.
Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor, dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobînzilor. În consecință, în vederea protejării fondurilor proprii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții, deoarece performanțele ei depind de eficiența cu care sunt acordate creditele. Garanția cea mai de preț pentru bancă trebuie să fie bonitatea clienților și nu garanțiile materiale. Cel mai frecvent sunt calculați și utilizați următorii indicatori de bonitate [4, p. 4]:
Rata curentă a lichidității = active curente/ pasive curente* 100%;
Marja netă = profit net/ cifra de afaceri x 100%;
Grad de îndatorare = capitaluri împrumutate (atrase) / active total x 100%;
Rotația activelor curente = cifra de afaceri / active curente ( salarii medii);
Rotația stocurilor = costuri de exploatare af. Cifrei de afaceri/ stocuri medii.
Alături de performanțele economico-financiare, un alt aspect luat în considerare de bănci pentru a încadra un client într-o anumită categorie de bonitate, îl reprezintă serviciul datoriei, prin care se definește capacitatea debitorului de a-și onora datoria la scadență, exprimat ca număr de zile de întîrziere la plată de la data scadenței.
Deși este apreciat pe trecut, el pune în valoare comportamentul clientului în relația cu banca, moralitatea și responsabilitatea pe care acesta o investește în această relație de parteneriat.
Încadrarea clienților în categorii de bonitate se va face după serviciul datoriei astfel [4, p. 5]:
– categoria ,,standard” în cazul în care clientul nu are rate nerambursate și dobînzi neachitate mai vechi de 15 zile;
– categoria ,,în observație” în cazul în care ratele scadente și dobînzile sunt achitate cu o întârziere de 16-30 zile ;
– categoria ,,substandard” în cazul în care ratele scadente și dobînzile neachitate au o întârziere de 31-60 zile;
– categoria ,,îndoielnic”, în cazul în care ratele și dobînzile au o întârziere de 61-90 zile;
– categoria ,,pierdere” – clientul are datorii restante mai vechi de 90 zile și este în imposibilitatea de a-și onora obligațiile.
În activitatea de programare financiară, de analiză și control a fenomenelor financiare din
economie regăsim 4 grupe de indicatori cu destinații precise privind aprecierea bonității financiare a firmelor [4, p. 5]:
Fig. 1.3. Categorii de indicatori cu destinații precise privind aprecierea bonității financiare a firmelor [elaborat de autor]
A. indicatori ai situației financiare a societăților comerciale;
B. indicatori ai gestiunii resurselor;
C. indicatori ai randamentului financiar și rentabilității;
D. indicatori ai valorii de piață a societăților comerciale.
Procesul de creditare este o activitate complexă de informare, evaluare, analiză și luare a deciziei, care începe cu cunoașterea clientelei sub raport juridic, economic, financiar și managerial, apoi continuă cu stabilirea bonității clientului în vederea determinării riscurilor semnificative cu care acesta se confruntă, după care urmează analiza solocitării creditului sub aspectul destinației și a capacității de rambursare a acestuia, plata dobînzilor și a comisioanelor. Activitatea de creditare înseamnă pentru bancă asumarea unor riscuri aferente creditelor acordate, iar analiza trebuie să dea asigurări că asemenea riscuri se pot accepta în anumite condiții de costuri și garanții sau riscurile sunt prea mari și pot influența semnificativ situația financiară a băncii și nu se recomandă asumarea acestora. Analiza creditului este în fond o analiză de risc, o analiză a unor riscuri multiple, cuantificabile sau necuanificabile care împreună conduc la anumite concluzii care fundamentează decizia de creditare.
Pentru bancă, clientul reprezintă o oportunitate de plasament a resurselor și de efectuarea unor servicii de plăți și garanții bancare legate de derularea creditului și, în continuare, de alte oportunități de plasamente și servicii pe baza unei relații de cunoaștere cât mai bună și încredere reciprocă, relații care trebuie menținute și dezvoltate. În acest sens, banca devine și un sfătuitor financiar al clientului, iar solicitările de credite trebuie privite nu numai ca un raport inflexibil de Da sau Nu, ci ca o relație care conduce la rezolvarea solicitării de credite dar în condiții rezonabile, adică o diminuarea a volumului solicitat, acordarea în tranșe după relizarea unor parametrii de bonitate, îmbunătățirea sructurii garanțiilor și multe alte aspecte în funcție de natura și obiectul creditului.
CAPITOLUL II. TENDINȚE DE GESTIUNE VALOROASĂ A
PORTOFOLIULUI DE CREDITE A B.C. ,,MOLDOVA-AGROINDBANK” S.A.
2.1. Analiza portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A.
B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. este instituția bancară care activează în baza licenței (Anexa1) eliberată de autoritatea monetară a Republicii Moldova. Conform anexei la licență, banca dată are dreptul să efectueze o serie de operațiuni bancare și anume: operațiuni de creditare; atragere a depozitelor; schimb valutar; etc. Pe parcursul stagiului de practică tehnologică efectuată în cadrul băncii date am făcut cunoștință cu tehnica de analiză și acordare a creditelor. În subcapitolul dat, autorul își propune să analizeze portofoliul de credite a băncii date precum și tehnica acordării creditelor practicată de B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. În scopul punerii la dispoziția utilizatorilor a informațiilor veridice, autorul a efectuat analiza portofoliului de credit în baza: Informației privind dezvăluirea activității de creditare a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. (Anexa 2); Informația privind activitatea financiară a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. (Anexa 3) etc.
După cum a fost menționat în primul capitol, portofoliul de credite reprezintă totalitatea creditelor acordate de instituția bancară. Analiza portofoliul de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. urmărește următoarele: ponderea creditelor persoanelor fizice; creditele persoanelor juridice; volumul creditelor în valută; creditele nefavorabile.
Fig. 2.4. Ponderea creditelor B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. la 31.12.2013 [1]
Din figura de mai sus observăm ponderea portofoiliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. în total sistemul bancar al Republicii Moldova. Această cotă este deținută de bancă pe parcursul ultimilor trei ani. B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. se clasează pe primul loc în topul celor ,,4 bănci” din țară.
Fig. 2.5. Cota parte a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. în portofoliul de credite pe sectorul bancar la 02.02.2014 [1]
Din Informația prezentată mai sus observăm că B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. la data de 02.02.2014 deținea o cotă de credite pe întreg segmentul bancar de 21% sau 9.090.709.927 lei. Aceste date coincide cu cele raportate în trimestrul IV 2013.
Politica de creditare a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. a fost elaborată în scopul stabilirii unei strategii unice de acordare și gestiune a creditelor.
Aceasta este întocmită pentru a ajuta personalul să execute calitativ funcțiile și este menită să genereze răspunsuri de ordin general ce apar în procesul operativ de activitate. Obiectivele principale ale politicii de creditare sunt: crearea unui instrument de creditare performant; stabilirea filosofiei generale de creditare; formarea unui portofoliu de credit. B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., acordă credite bancare atît în lei cît și în valută. În figura de mai jos observăm că din totalul portofoliul de credite a băncii, la 31 decembrie 2012, creditele în lei au constituit circa 44,93%, pe locul doi se clasează creditele în euro deținînd cota de 33,98 %, iar creditele în dolari au o pondere de 21,09%.
Fig. 2.6. Structura portofoliului de credite pe valute la 31.12.2012 [1]
Dacă să efectuăm o comparație generală a portofoliului de credite cu anii precedenți, acesta a înregistrat o creștere, cotele creditelor pe valute fiind aproximativ aceleași. În total observăm că portofoliul de credite al B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. este format din valute (aproximativ 66%).
Pe parcursul derulării stagiului de practică autorul a observat că politica de creditare a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. prevede următoarea ordine de acordare a creditului, care se împarte în mai multe trepte:
Discuția preliminară cu clientul; Îndeplinirea chestionarului de către client; Ofițerul de credit analizează și completează notele băncii; Transmiterea setului de documente către secția credite; Secția de credite în termen de 3 zile lucrătoare analizează și anunță decizia luată ofițerului sau șefului filialei, răspunsul este prezentat în formă orală, iar la solicitare în scris; În cazul solicitării prelungirii creditului aceasta trebuie să fie înaintată cu o lună înainte de scadență, iar prezentarea documentelor la centrala băncii trebuie să fie făcută cu două săptămîni pînă la scadență.
În cazul cînd filială solicită un credit ,,mare”, aceasta înaintează un proces verbal către centrala băncii unde informația din raportul economistului se studiază și se decide referitor la solicitarea făcută. În cadrul tuturor băncilor conform regulamentelor stabilite de B.N.M., precum și din inițiativa proprie a băncii pentru acordarea creditului la bancă se înnaintează un set de documente.
Fig. 2.7. Structura portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. pe ramuri ale economiei la 31.12.2012 [1]
Analizînd figura de mai sus observăm că cel mai mult banca a investit în comerț (37,33%), în industria alimenatară (12,48%). Dacă să comparăm aceste date cu datele prezentate în tabelul de mai jos care conțin aceleasi indicatori doar că la 31.12.2013 observăm că banca a menținut practic aceleași cote de investiții în ramurile enumerate mai sus.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate informații despre ponderea creditelor B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. în total credite pe sistemul bancar. Tot din acest tabel observăm că banca dată deține o pondere foarte înaltă de credite în majoritatea ramurilor economiei. Din totalul creditelor de consum acordate de întreg sistemul bancar B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. deține ponderea de 50,68 %, creditele acordate în domeniul transport, telecomunicații, și dezvoltarea rețelei 34,41%, creditele acordate industriei alimentare 30,14 %. La finele anului 2013 banca a înregistrat 2.666.005.766 lei de credite acordate în comerț, sau circa 15,80% din creditele acordate în acest domeniu pe întreg sectorul bancar, fiind în creștere cu 4.3% față de anul precedent. În industria alimentară – 1.235.887.549 lei. Creditele de consum se clasează pe locul doi în portofoliul băncii alcătuind suma de 1.226.763.415 lei. B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. deține o cotă de piață a creditelor de consum ce alcătuiește 47 %.
Tabelul 2.1.Structura portofoliului de credite pe sectorul bancar 02.2014 [2]
În scopul minimizării riscului de credit, B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. deține un portofoliu diversificat de credite acordate în toate ramurile economiei naționale. Aceasta observăm din figura de mai sus. Ponderea cea mai mare o dețin creditele acordate în comerț constituind circa 37,33%, după care urmează creditele acordate în industria alimentară, creditele de consum. Aceasta ne denotă faptul că cele mai multe solicitări de acordare a creditelor vin din partea agenților economici care se ocupă cu comerțul, industria alimentară.
Există o listă standartă de documente pentru persoane juridice în cadrul tuturor băncilor (Anexa 4):
1. Cererea de solicitare a creditului. La B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A.clientul îndeplinește chestionarul de accept spre analiză a creditului;
2. Buletinul de identitate în original și copia a persoanei ce depune setul de documente;
3. Documente juridice: certificatul înregistrării de stat, sau alt document de înregistrare conform legislației în vigoare, documente de constituire (statutul, contract de constituire ș.a.), licențe pe genuri de activitate, extrasul din procesul verbal al Adunării Generale a acționarilor, extrasul din Registrul comercial de stat ce confirmă administratorul firmei;
4. Rapoartele trimestriale, dări de seamă pe ultimii doi-trei ani de gestiune vizate de Inspectoratul de Stat, raportul privind rezultatele financiare, fluxul mijloacelor bănești, bilanțul contabil, declarații privind impozitul pe venit;
5. Informația despre creditele anterioare;
6. Business-planul pe 1-5 ani;
7. Contract cu furnizorii potențiali și beneficiari privind desfacerea producției;
8. Contracte de parteneriat;
9. Documente ce confirmă asigurarea gajului;
10. Alte documente reeșind din specificul activității agentului economic.
După ce banca hotărăște să acorde credit agentului economic dat se semneaz un contract de credit (Anexa 5).
Dacă creditul este asigurat cu bunuri mobile se semnează un contract de gaj (Anexa 6) prin care se ea la ebidență la extrabilanțul băncii gajul.
Dacă creditul este gajat cu bunuri prețioase se semnează un contract de amanet (Anexa 7), în practica bancară deseori se întîlnește situația cînd în calitate de gaj apar mijloacele bănești din contul de depozit. În această situație la fel se semnează între părți un contract de amanet (Anexa 8).
Analiza și determinarea situației economico – financiare a clientului. Metodele utilizate de analiză a situației economico – finaciare sunt stipulate în politica de creditare a băncii. Cînd se efectuează analiza compartimentului financiar trebuie de menționat următorii indicatori în caz de situație nefavorabilă: rentabilitatea redusă a Profitului brut; existența pierderilor în bilanț; capitalul propriu foarte mic; angajamente totale mai mari de două ori decît activele curente; decalajul mare între suma vînzărilor nete și încasările bănești din vînzări.
După analiza situației economico – financiare a clientului în bancă în cadrul direcției de credite se întocmește raportul economistului. În urma acestui studiu profund pe care economistul îl efectuează axîndu-se pe documentele prezentate de client, se ia decizia de acordare sau respingere de acordare a creditului.
Documentele și eliberarea creditului în cazul aprobării acordării creditului se efectuează prin întocmirea unor raporturi juridice aferente creditării se documentează prin: contract de credit; contract de gaj a bunurilor mobile; act de verificare a existenței efective și bunului gajat; confirmare cu privire la evaluarea bunului propus în gaj; contract de ipotecă (Anexa 9); cerere de primire a creditului bancar; contract privind eliberarea garanției bancare; scrisoare de garanție; contract de fidejusiune.
Eliberarea creditului poate avea loc în tranșe sau integral, toată suma fiind înscrisă în contul de disponibil al beneficiarului.
După ce banca a acordat nemijlocit creditul, aceasta recurge la următoarea etapă și anume monitorizarea și supravegherea creditului.
Monitorizarea creditului presupune cunoașterea permanentă a situației debitorului pentru a putea interveni promt și eficient pe parcursul derulării creditului. Monitorizarea se va efectua deasemenea prin ținerea legăturii permanente cu debitorul, inclusiv vizite pe teren, contacte telefonice, verificarea efectuării plăților. În cadrul vizitelor de monitorizare ofițerul de credit va examina: activitatea de producție, corespunderea acesteia cu planul de afacere; dociumentele interne, contracte curente și documentele de evidență; starea și utilizarea gajului; alte aspecte relevante pentru credit. Această monitorizare va porni de la: prezentarea de către împrumutat a rapoartelor financiare și de activitate; prezentarea documentelor primare (facturi, contracte); analiza situației financiare; prezentarea rapoartelor despre implimentarea proiectului finanțat de Bancă, la cererea acesteia din urmă.
Rambursarea împrumutului poate să nu dureze întreaga întreaga perioadă permisă pentru produsul de creditare respectiv. Frecvența și suma rambursării împrumutului vor fi determinate de prognoza fluxului de mijloace bănești evaluate de ofițerul de cred responsabil de proiectul în cauză. Rambursarea creditelor are loc în conformitate cu condițiile stipulate în contractul de credit. Dobînda se va calcula zilnic, la soldul nerambursat a împrumutului, dar se va plăti cu frecvența determinată în contractul de credit, ca regulă lunar cu o perioadă de grație maxim de 6 luni. Metodele de calcul a Ratelor dobînzii (Rd) și a comisioanelor la credite deasemeni sunt stabilite pe baze normative standarte, însă la prevederile conducerii băncii. Medoda de calcul a Rd este clasică, și utilizată pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Dobînda simplă ( suma ce va fi achitată la scadență)
D = Si (1 + Rd * n / 100 * N) (2.1)
unde: D – dobînda; Si – suma creditului inițial acordat; Rd – rata dobînzii; n – numărul de zile în perioada de acordare a creditului; N – numărul (360).
Dobînda compusă
D = ( 1 + Rd /100)ⁿ (2.2)
unde: D – dobînda; Si – suma creditului inițial acordat; Rd – rata dobînzii pentru o perioadă capitalizată; n – numărul de capitalizări pe o perioadă dată.
Gajul la Bancă poate fi ordinar și viitor. Drept gaj pot servi: Depozitele, HV, mijloacele bănești, bunuri mobile, imobil, universalitatea creanțelor, fidejusiunea unei persoane terțe, garanții.
Comisioanele percepute de către bancă se clasifică în dependență de tipul creditului, se estimează în corespondență cu tarifele și comisioanele în vigoare.
Competența de aprobare a acordării de credit:
Consiliul de Administrație – credite ce depășesc 10% de la capitalul normativ al Băncii;
Comitetul de Direcție – creditele ce depășesc echivalentul a 400 000 dolari SUA și pînă la 10% de la capitalul normativ al Băncii;
Comitetul de Credite din Centrală – pînă la echivalentul a 400 000 dolari SUA.
Limitele filialelor Băncii se stabilesc de Comitetul de Direcție în funcție de performanțele și nivelul de pregătire a fiecărei în parte, în baza deciziei Consiliului de Administrație și se revizuiesc cel puțin o dată pe an sau pe măsura necesităților.
Țînănd cont de faptul că cel mai important în analiza portofoliului de credit il constituie ponderea creditelor nefavorabile, instituțiile bancare permanent analizează ponderea acestora în total portofoliul de credite.
Astfel, băncile comerciale calculează o serie de indicator ce țin de portofoliul de credite și anume [1]:
Total Credite / Total Active – Acest indicator exprimă ponderea creditelor băncii în Total Activul băncii la o anumită perioadă de raportare. Acest indicator indică o valoare de peste 65 % din total activul băncii, cea ce ne demonstrează că mai mult de jumătate dina activele băncii generează profit.
Total Credite Nefavorabile / Total Active – Indicatorul exprimă ponderea creditelor nefavorabile în Totalul Activelor la o dată anumită. Conform datelor prezentate în tabelul de mai jos ponderea creditelor nefavorabile în total activul băncii constituie circa 4 %, spre deosebire de alte bănci în cadrul B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. ponderea acestui indicator este foarte mică.
Total Credite Nefavorabile / Total Credite – Indicatorul dat exprimă ponderea creditelor problematice în total credite al instituției bancare. Cînd indicatorul dat deține o pondere înaltă, instituția bancară deține un portofoliu de credite problematice, aceasta trebuie să întreprindă măsuri urgente de ameliorare a stării portofoliului dat. Analizînd datele prezentate de B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., observăm că creditele nefavorabile constituie circa 6 % din total credite acordate de bancă.
Fig. 2.8. Ponderea creditelor nefavorabile în total credite la 31.12.2013.
[ elaborat de autor]
Reduceri pentru pierderi la credite / Total Credite;
Indicatorul dat exprimă capacitatea băncii de a asigura creditele problematice. Astfel, în scopul protejării contra riscul de credit, banca este obligată să formeze în limita indicată de B.N.M. reduceri pentru pierderi la credite. Tot din tabelul de mai jos observăm că indicatorul reduceri pentru pierderi la credite raportat la total portofoliul de credite a băncii constituie circa 6 %.
Tabelul 2.2. Indicatori calitativi ai activității de creditare [elaborat de autor]
Pe parcursul anului 2012 creditele neperformante în valoare absolută în întreg sectorul bancar sa majorat cu 1137.0 milioane lei (28.9 la sută), constituind 5.072.3 milioane lei, iar ponderea creditelor neperformante (substandarde, dubioase și compromise) în totalul creditelor s-a majorat cu 1.6 puncte procentuale față de începutul anului, constituind 14.5 la sută la 31 decembrie 2012.
Fig. 2.9. Dinamica structurii portofoliului de credite al sectorului bancar din R.M. conform gradului de risc la 02.01.2013 [2]
Deși creditele problematice pe întreg sectorul bancar sa majorat, B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. a înteprins măsuri de micșorare a acestora, cea ce a permis ca la 31.12.2013 ponderea acestora să scadă cu aproximativ 1 %, cea ce este un indicator pozitiv pentru banca dată, precum și pentru întreg sectorul bancar.
Din cele menționate mai sus observăm ca dacă în anul 2011 B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. se afla pe locul doi în clasamentul celor 4 bănci, în anul 2012-2013 clasamentul se modifică astfel încît efortul depus de bancă a permis acesteia să se claseze pe primul loc.
Reeșind din cele menționate mai sus observăm că spre deosebire de ale bănci comerciale, B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. își gestionează foarte bine portofoliul de credite, aceasta ne demonstrează și tabelul de mai sus din care observăm că ponderea creditelor nefavorabile în total credite este foarte mică constituind 6 % sau 548.493000 lei.
Acest indicator este apreciabil în comparație cu alte bănci din sistemul bancar autohton, însă în general pentru instituția bancară acest fapt arată o problemă în cadrul activității de creditare, de regulă această problemă ține de unele lacune și neajunsuri ale procedurii de stabilire a bonității debitorilor, sau informațiile prezentate de debitori la instituția bancară care au stat la baza calculării indicatorilor de aprecirere a bonității debitorilor nu este veridică.
În concluzie putem menționa că cît de bine nu ar gestiona banca riscul de credit acesta este prezent. Totodată fiind conștientă de faptul ca gestionarea acestora este critică pentru profitabilitatea și solvabilitatea ei, banca tratează managementul riscurilor ca o parte componenta și foarte importantă a procesului decizional și de afaceri din cadrul băncii. Astfel, putem enumera unele neajunsuri a politicii de credit a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., acestea sunt:
Pentru anumiți potențiali clienți ai băncii sistemul de indicatori calculați de bancă nu asigură o determinare corectă a bonității acestora.
Pe pracursul stagiului de practică am observant că fiecare consilier credite este obligat să îndeplinească un plan de lucru, pe seama căruia i se stabilește salariul lunar. Astfel, în momentul în care solicitanții de credite vin cu solicitarea de a beneficia de credite (cel mai des în cazul creditelor de consum) banca în goana după acordarea a cît mai multe credite le satisface cererea, fiind scăpate din vedere unii indicatori uneori și nefinanciari dar care în final dovedesc starea de insolvabilitate a debitorului.
Politica de credit, care conținînd unele lacune ce ține de exemplu de formarea reducerilor pentru pierderi la credite, înregistrarea gajului, recunoașterea acestuia etc. la fel contribuie la gestiunea proastă a activității de creditare a băncii.
Deși structura sistemulului de administrare a riscurilor este bazată pe cerințele actuale privind sistemele de control intern, practica general acceptată în domeniu, inclusiv recomandările Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară, totuși banca se confruntă cu lipsa unor proceduri de înlăturare a creditelor nefavorabile.
Sistemul de gestionare a riscurilor în cadrul B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. include următoarele etape [1]:
Identificarea riscului, depistarea factorilor de risc.
Monitorizarea nivelului de expunere a băncii riscului (monitoringul curent, controlul postfactum, etc).
Raportarea.
Întreprinderea măsurilor de minimizare și prevenire a riscului.
Principiile de bază în ceea ce privește administrarea riscurilor sunt stabilirea unor limite stricte de risc, care nu pot fi depășite și care reflectă riscul maxim pe care banca îl acceptă, aplicarea unor parametri de risc, care reprezintă nivelul optimal pentru unii indicatori de risc, spre menținerea căruia tinde banca reieșind din strategiile sale și din mediul actual și tendințele pieței, și stabilirea altor restricții în cadrul activităților și produselor pe care le realizează banca. Totodată banca utilizează garantarea și hedjarea expunerilor sale la risc prin instrumente disponibile pe piață.
Expunerile băncii la riscuri sunt monitorizate permanent și se prezintă informații zilnice la acest capitol. Executivului băncii i se raportează lunar informația privind aceste expuneri, privind respectarea limitelor și a parametrilor de risc, privind scenariile de evoluție a riscurilor și impactul posibil în cazurile respective, și se prezintă propuneri privind modificarea limitelor și parametrilor de risc pentru a fi prezentate spre aprobare.
2.2. Tendințe actuale în îmbunătățirea gestiunii portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A.
Mediul economic și financiar aflat într-o continuă schimbare generează noi oportunități de afaceri, dar presupune totodată și riscuri mai complexe și mai diverse, care sunt o provocare pentru abordările tradiționale ale managementului bancar, pe care banca trebuie să le gestioneze cât mai adecvat pentru a supraviețui concurenței și pentru a susține economia națională [12].
Prin monitorizarea riscurilor bancare se înțelege identificarea, evaluarea și controlul politicilor și practicilor privind managementul riscului unei bănci, care permit detectarea problemelor cu care se confruntă o bancă, iar gestiunea riscurilor bancare constă în ansamblul metodelor de administrare a riscurilor bancare în vederea limitării, divizării și finanțării lor, precum și diminuării expunerii la risc a fiecărei bănci. Activitatea de creditare se identifică ca fiind activitatea de bază a entităților bancare, iar riscul de creditare, cel mai important dintre diversele riscuri care pot greva rezultatele intermediarilor financiari bancari. În ceea ce privește riscul de credit, acesta trebuie evaluat prin comparație cu beneficiile pe care banca se așteaptă să le obțină din acordarea creditelor, cea mai importantă funcție a managementului bancar fiind cea de control și analiză a calității portofoliului de credite, întrucît slaba calitate a creditelor constituie una dintre principalele cauze al falimentului bancar.
Riscul activității de creditare reprezintă probabilitatea ca băncile comerciale să înregistreze pierderi generate de starea de insolvabilitate a clienților debitori. La nivelul ansamblului băncilor comerciale, acest risc are un caracter sistemic, nivelul său nu rezultă din simpla însumare a nivelurilor riscurilor de creditare cu care se confruntă componentele individuale ale sistemului bancar comercial, el este rezultatul ,,sinergic” al efectelor propagate asupra întregului sistem.
Intensitatea manifestării riscului de credit se măsoară prin deteriorarea / ameliorarea calității portofoliului de credite prin prisma stării de solvabilitate a clienților debitori.
Pentru evaluarea standing-ului financiar și încadrarea fiecărui client într-una din clasele de risc general de creditare, recomandăm băncii folosirea următoarelor metode de analiză a clienților: metoda CEC Bank și MKB Romexterra Bank [12].
Ținând cont de faptul că în procesul de creditare a economiei, băncile trebuie să filtreze afacerile și să le promoveze pe cele eficiente, viabile și legale, impulsionând astfel desfășurarea unor activități eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar, calcularea indicatorilor de bonitate constituie un reper destul de important în luarea deciziilor. Băncile trebuie să evalueze riscurile cu care au de a face în creditarea unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o creditează.
Metodele de analiză utilizate în prezent de societățile bancare se bazează pe o serie de concepte și tehnici care constituie centrul de greutate în analiza tehnică și cantitativă a creditării.
Astfel, băncile manifestă o dependență mare în decizia lor privind acordarea creditului față de indicatorii de bonitate și de garanțiile solicitantului, dar acești indicatori nu exprimă întotdeauna realitatea și chiar dacă ar exprima-o aceasta ar trebui să constituie doar o carte de vizită a firmei, iar garanția ar trebui privită ca o măsură asiguratorie, nu ca o certitudine de recuperare a creditului prin valorificarea ei [12].
În condițiile actuale în care se resimte și la noi criza economică mondială, toate principiile si metodele unei analize temeinice de acordare a creditelor prin asumarea unor riscuri cât mai mici din partea creditorilor sunt supuse unor presiuni de mediu economic intern și internațional. Chiar dacă analiza efectuată la momentul acordării creditului evidenția o societate comercială cu indicatori de bonitate situați într-o categorie confortabilă pentru a obține creditul și în condițiile prezentării unor garanții considerate solide la momentul respectiv, în condiții de criză, societatea comercială poate avea probleme cu rambursarea creditului. Mai mult, banca creditoare poate avea dificultăți în executare garanțiilor și din punct de vedere al scăderii valorii garanției prezentate la momentul acordării creditului, prin valorificarea garanției obținându-se o sumă mult mai mică față de valoarea creditului. Se mai pune și problema dificultății valorificării garanției în moment de criză economică, când majoritatea tranzacțiilor sunt blocate, astfel încât pot apărea dificultăți în asigurarea cu lichidități a băncilor, acestea fiind nevoite să apeleze la soluții externe dar și costisitoare. De aceea consider că la baza analizei acordării unui credit calitatea managementului, eficiența firmei și siguranța afacerii trebuie să constituie factorii hotărâtori în luarea deciziei de creditare [12].
Portofoliul de credite este compus ținînd cont de tendințele băncii de a investi într-un domeniu sau altul, avînd la bază politica de credit a băncii.
Portofoliul de credite a băncii ține foarte mult de politica de credit. De calitatea politicii date depinde calitatea portofoliului de credit, din acest punct de vedere banca trebuie să elaboreze o politică de credit bine pusă la punct care să prevadă toate situațiile generate de activitatea de creditare. Așa după cum am observat în primul subcapitolul al capitolului doi, ca și oricare bancă B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. deține în portofoliul său credite problematice deși ponderea acestora în anii precedenți a fost mai mare, în prezent banca a depus efort în scopul minimizării acestor credite. Desigur că este imposibil de redus la zero aceste credite, dar totuși prezența acestora trebuie să constituie un semnal că politica de credit a băncii are careva neajunsuri. Astfel, autorul recomandă băncii date accentuarea în cadrul politicii de credit a metodelor de gestiune a riscului de credit global. Gestiunea riscului de credit global are la baza doua principii: diviziunea si limitarea riscurilor.
Diviziunea riscului de creditare urmărește evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea plasamentelor și a creditelor în special. Concentrarea clienților într-un singur domeniu de activitate este relativ periculoasă pentru o bancă universală: în perioada de recesiune pot interveni greutăți de exploatare. În sfera creditării particulărilor, diversificarea portofoliului este in primul rând o diversificare teritorială. La creditarea agenților economici importanța este diversificarea sectorială sau economică, iar în ceea ce privește clienții suverani – diversificarea geografică.
Pe de altă parte se poate întâmpla ca întreprinderile de talie mare să aibă nevoie de creditare care să depășească limita rezonabilă de angajament a unei singure bănci. De regulă, acolo unde gradul de dezvoltare a piețelor o permite, astfel de firme recurg direct la piete pentru a-și asigura finanțarea fără intermediar.
Limitarea riscurilor are caracter normativ si autonormativ. Fiecare bancă, în funcție de calitatea mediului economic și de evoluția parametrilor săi proprii, asigură limitarea riscurilor în două feluri: global si analitic, astfel:
– fixînd o limită proprie, internă, angajamentul sau global în operații riscante, (dar rentabile). Se stabilește o limită maximă (de ex. 75%) pentru ponderea activităților (plasamentelor) riscante țn total active sau relativ la capitalul bancar.
– fixînd plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sectoare de activitate sau zone geografice pentru a preveni ca modificări semnificative ale situației economice a acestor grupe să îi afecteze negativ expunerea lor.
Se mai pot stabili plafoane de tip ,,stop-loss” care definesc riscurile maxime referitor la pierderile constatate sau la provizioanele constituite [12].
Foarte utile se pot dovedi si limitele interne stabilite pe baza unor scenarii de criză, limite greu de definit in momentul în care criza se produce, preferabil este că banca să fie pregătită pentru eventualitatea producerii unei crize, oricât de improbabilă ar parea aceasta intr-un context dat.
Pe de altă parte, banca centrală, ca autoritate bancară, își asumă resposabilitatea limitării expunerii consolidate la risc in cadrul sistemului bancar, stabilind norme cu caracter obligatoriu. Rolul autorității bancare este de impulsionare, cotrol si sancționare.
Normele se referă la limitarea riscurilor și vizează împrumuturile mari acordate clienților de către societățile bancare. Conform acestor norme un împrumut este mare când suma tuturor imprumuturilor acordate unui singur debitor, inclusiv a garanțiilor si altor angajamente asumate în numele acestui client, depășește 10% din capitalul propriu al societății bancare. Se consideră un singur debitor orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care beneficiază împreună sau cu titlu individual de împrumuturi acordate de aceeași bancă și care sunt legate economic între ele. Suma totală a acestor împrumuturi mari acordate debitorilor nu va putea depăși de 8 ori nivelul capitalul propriu al societății bancare. Împrumuturile mari acordate unui singur debitor nu pot depăși 20% din capitalul propriu al societății bancare.
Aceste norme sunt aliniate la standardele europene, stipulate în directiva privind riscurile mari. Debitorul mare este definit tot relativ la capital – 10% din capitalul propriu și capitalul suplimentar; nici unul dintre acești debitori nu poate avea față de bancă angajamente mai mari de 25% din capital iar dacă debitorul este compania mama, o subsidiară sau altă companie afiliată la același holding, atunci limita este de 20%. Suma acestor riscuri nu poate depăși de 8 ori capitalul băncii. Regula a fost implementată de toate statele membre la nivel național până la 1 ianuarie 1994.
În conformitate cu acestea, evaluarea performanțelor financiare se face de către fiecare societate bancară și creditele vor fi incluse în una din următoarele categorii:
– categoria A: perfomante foarte bune, care permit achitarea la scadență a datoriei, cu menținerea acestor performanțe;
– categoria B: perfomanțe bune, dar fără certitudine pe o perspectivă medie;
– categoria C: perfomanțe financiare satisfăcătoare, cu tendința de înrăutățire;
– categoria D: perfomanțe financiare scăzute și ciclice;
– categoria E: pierderi și incapacitatea rambursării.
Serviciul datoriei poate fi apreciat ca:
– bun: rambursări după scadentar, cu în întârziere maximă de 7 zile;
-slab: întârzieri la scadentar de până la 30 zile;
-necorespunzator: întârzieri la scadentar peste 30 zile.
În funcție de aceste două criterii, creditele se clasifică în cinci categorii astfel (vezi tabelul):
Tabelul 2.3. Clasificarea clienților după serviciul datoriei [4, p. 27]
Creditele neperformante sunt cele la care apar evenimente la scadentar, intotdeauna creditele din categoriile indoielnice și substandard. Pierderile au început și ele a fi credite neperformante.
Creditele neperformante sunt cele care generează pentru bancă cele mai mari cheltuieli de gestiune a riscului. Nivelul maxim al costurilor este atins in cazul creditelor trecute la pierdere, la care nu se mai poate recupera nimic și care sunt acoperite din fondul de rezervă sau fondul de risc. Acoperirea lor duce la o diminuare corespunzătoare a activului și pasivului băncii, deci la o restrângere a volumului de activitate. Creditele neperformante sunt păstrate în portofoliu căci nu sunt încă pierderi și au șanse reale de a nu deveni pierderi dacă sunt gestionate corespunzător.
Pentru minimizarea acestor cheltuieli calea cea mai economicoasă este creșterea calității creditelor din portofoliu. Aceasta nu depinde însă exclusiv de acțiunile băncii, căci în cele mai multe cazuri un ansamblu de factori (interni și externi) concură la deteriorarea calității clientului și la reducerea capacității sale de a rambursa creditul. În acest context banca trebuie să asigure optimizarea factorilor interni de care depinde calitatea potofoliu. Aceasta se poate realiza prin eliminarea erorilor comise de personalul băncii și prin detecția prematură a potențialului de deteriorare a calitpții debitorilor.
Principala cauză a apariției creditelor neperformante ramâne, oricând și oriunde, incompetența sau neatenția personalului băncii. Între cele mai frecvente greșeli comise în practica de inspectorii băncii (personalul operativ) se inscriu următoarele [12, p. 62]:
– interviul inadecvat; intervievarea este o operație dificilă; ea necesită experiență, disponibilitate și calități deosebite de ascultător din partea funcționarului băncii. Interviul nu trebuie însă să se transforme într-o discuție prietenească trebuie să se axeze pe întrebări la obiect și este de preferat ca lista acestor intrebări să fie pusă de șeful de compartiment la dispoziția fiecărui inspector, adaptată la specificul portofoliului de credite și de clienții pe care acesta îi girează. Inspectorul trebuie sa urmărească obținerea unor răspunsuri complete, indiferent de turnura pe care o poate lua discuția la un moment dat și fără a uita ca el o conduce. În afară de urmărirea și consemnarea răspunsurilor la întrebări, inspectorul trebuie să încerce să aprecieze și calitățile celui intervievat; aceasta pentru a putea discerne eventuale tentative de disimulare a adevarului si pentru a putea aprecia caracterul clientului, știut fiind ca acesta reprezintă unul dintre factorii esențiali ai calității creditului. Dacă interviul este efectuat necorespunzător, atunci există mari (ne)șanse ca aprecierea inițială a clientului să fie necorespunzătoare și atunci riscăm fie să respingem de la creditare un client viabil, fie să acceptăm un client neperformant sau neserios care va crea băncii probleme pe parcurs, fără o deteriorare a parametrilor săi operaționali, deci fără posibilitatea unei avertizări prealabile (doar pentru că s-a pornit de la o premisă greșită în ceea ce-l privește). În acest context evaluarea pe baza de punctaj ajută mult la creterea gradului de obiectivitate a interviului, permitînd și o oarecare comparabilitate a clienților de un anumit tip.
– Analiza financiară necorespunzătoare; calitatea ei și, cu atît mai puțin, utilitatea ei nu trebuie pusă la indoială pentru nici una dintre categoriile de credite acordate de bancă. Este evident ca ea are un rol preponderent în luarea deciziei de creditare și în reevaluarea pe parcurs a calității clientului în cazul creditelor instituționale; nu trebuie însă neglijat nici în cazul clienților individuali, deși realizarea ei revine relativ mai scumpă dat fiind valoarea mai redusă a acestor credite. Din nou evaluarea pe baza de punctaj reduce semnificativ aceste cheltuieli și omogenizează atît baza de date, cât și aprecierea băncii referitoare la calitatea diferiților clienți. Inspectorul trebuie să se convingă de faptul că datele primite sunt cele reale si actuale și să urmărească procedura sau algoritmul prestabilit de normele interne de creditare. Dacă sistemul de indicatori este relevant și dacă algoritmii sunt corect formulați și aplicați, atunci și rezultatele trebuie să fie edificatoare. Folosirea unui soft adecvat și nu foarte scump permite practic eliminarea tuturor erorilor de calcul. Rămân de evitat doar cele referitoare la baza de date si de interpretare (dacă nu avem punctaj sau dacă punctajul este chiar la limita baremului).
– Necunoașterea activității clientului; poate crea probleme extrem de serioase data fiind incapacitatea inspectorului de a interpreta corect informațiile de care dispune și de a aprecia riscul sectorial specific domeniului (piețelor) de operare al clientului respectiv. În acest caz el poate aprecia corect doar in mod întâmplător evoluția nevoilor de finanțare, eșalonarea ratelor de rambursare, garanțiile solicitate, valoarea și prețul creditului. Principala dificultate, la care normele de creditare nu pot suplini capacitatea și experiența indicatorului, este cea legată de lichiditatea clientului și eșalonarea rambursării. La o eșalonare necorespunzătoare și clientul va fi nemulțumit căci va trebui să depună un efort suplimentar pentru a-și onora obligațiile, și banca ar putea avea de pierdut dacă acest client nu reușește să facă față acestor dificultăți suplimentare, practic create de bancă.
– Garantarea defectoasă a creditelor; garantarea poate crea probleme fie băncii, fie clientului în cazul în care ea nu se incadrează în normele stabilite de bancă. Pentru client problemele pot să apară la o garantare excesivă; el poate fi nemulțumit și, dacă nu este client captiv sau foarte vechi și, mai ales atunci când condițiile de servire oferite de concurenți sunt mai avantajoase, banca îl poate pierde. Pentru bancă riscul este mare dacă nu s-au solicitat garanțiile corespunzătoare din punct de vedere caliatativ și cantitativ. Aceasta deoarece în caz de lichiditate a acestora banca nu poate acoperi angajamentele clientului respectiv și, cu toată cheltuiala suplimentară legată de angajarea unor proceduri specifice, ea se află de fapt în pierdere. Inspectorul sau personalul compartimentului de specialitate trebuie să verifice cu atenție și cu resposabilitate existența, concordantă cu normele interne și valoarea garanțiilor oferite.
– Documentația incorectă; este o condiție de calitate extrem de ușor de îndeplinit dacă nu exista intenția de fraudă, dacă nu se da dovadă de subiectivism și dacă se acordă suficiență atenție angajării răspunderii băncii prin semnături autorizate.
– Controlul și urmărirea calității clienților; sunt proceduri care se angajează atît inițial cât și periodic, pe parcursul derulării ansamblului raporturilor dintre bancă și client si nu exclusiv pe parcursul procesului de creditare. Permit inspectorului formarea unei imagini corecte și actuale referitoare la capacitatea de plată a clientului și evoluția acestuia, esențială pentru luarea unor măsuri corective, atît în beneficiul băncii, cât și în beneficiul clientului.
Astfel, recomandăm băncii revizuirea politicii de credit, verificarea tuturor procedurilor care duc la acordarea creditului bancar începînd de la interviul de credit, indicatorii financiari, documentația de credit etc. Aceasta va asigura creșterea calității portofoliului de credite a băncii date și totodată creșterea încrederii clienților precum și a populației în banca dată.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Prezenta lucrare, conform motivației cercetării, a obiectivelor propuse și a rezultatelor obținute este focalizată în jurul unui element de maximă importanță pentru fiecare instituție bancară, și anume analiza portofoliului de credit a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A., a bonității clienților în procesul creditării, în contextul dinamic și diversificat al mecanismelor actuale ale economiei de piață, tratând riscul de credit ca pe o asumare conștientă a realității și încercând să găsească cele mai bune practici în vederea gestionării sale cu succes.
Activitatea de creditare a băncii reprezintă principala sursă de venit a băncii. Politica de credit asigură derularea activității de creditare în așa mod încît banca să obțină o profitabilitate cît mai mare, asumîndu-și un risc de credit.
Portofoliul de credite reprezintă totalitatea creditelor bancare acordate de instituția bancară. Portofoliul de credite este format atît din credite favorabile cît și nefavorabile, banca permanent tinde la reducerea ponderii creditelor nefavorabile.
Analizînd portofoliul de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. observăm că ponderea creditelor nefavorabile în total portofoliul de credite este mică, circa 6%.
Deoarece creditarea reprezintă o pondere semnificativă în activitatea unei bănci preocuparea pentru gestionarea acestei activități trebuie să fie susținută. Prin analiza portofoliului de credite a B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. am scos în evidență faptul că evoluția calității unui portofoliu de credite reprezintă un risc major în ceea ce privește performanța financiară a unei bănci și implicit a unui sistem bancar. De aceea este necesară o analiză personalizată a fiecărui tip de credit după ce mai întâi au fost identificate particularitățile acestuia.
Conform analizei efectuate în lucrarea de mai sus se apreciază că principalele slăbiciuni în gestiunea portofoliului de credit și respectiv a creditelor acordate sunt de ordin intern, și anume: alegerea defectuoasă a dosarelor și supravegherea internă improprie a evoluției calității debitorului. În realitate, importanța acordată de instituțiile de credit criteriilor cantitative și calitative de apreciere a bonității potențialilor debitori este diferită. Unele dintre acestea pun accentul mai mult pe factorii cantitativi, calculând în acest sens un număr mai mare de indicatori economico – financiari de apreciere a performanțelor clientului, luând în considerare chiar și tendința de evoluție a acestora față de perioada precedentă. Altele, acordă o importanță mare factorilor calitativi, care deși în prealabil tind să ofere o apreciere mai subiectivă, în esență asigură practic o cunoaștere mai în detaliu a caracteristicilor clientului ce nu pot fi cuantificate valoric sau procentual.
Aspectele nonfinanciare de regulă au un impact în a mări riscul atunci când calitatea managementului este una discutabilă sau de a deveni un factor de siguranță atunci când acestea marchează în evoluție valori favorabile sporind certitudinea unui succes în relația de parteneriat cu banca. După părerea noastră se recomandă cu insistență în contextul în care competiția se accentuează ca în metodologiile pe care băncile le aplică să-și găsească locul din ce în ce mai mult și aspectele nonfinanciare cuantificabile. Prin urmare analiza nefinanciară vine ca o confirmare a rezultatelor obținute din analiza financiară, în vederea clarificării semnelor de întrebare rămase și a obținerii unei imagini cât mai realiste despre un client. În acest sens se impune o analiză asupra calității managementului și a acționariatului, respectiv a abilității și a experienței în conducerea unei afaceri, dar și a recunoașterii și a prestigiului în mediul de afaceri național și internațional.
Ca o concluzie a celor de mai sus putem spune că este suficient de clar că calitatea portofoliului de credite depinde de politica de credit promovată de bancă. În acest scop recomandăm B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A.:
îmbunătățirea cadrului de administrare a riscului de credit și stabilirea de pragului de la care riscul este considerat semnificativ;
revizuirea politicii de creditare, sistarea acordării de credite de consum negarantate, îmbunătățirea procesului de urmărire și realizare a reevaluării garanțiilor, elaborarea sau îmbunătățirea normelor privind vânzarea de creanțe, evaluări ale riscului de credit în baza unor scenarii alternative pentru condiții de criză, respectarea limitelor maxime admise pentru expunerile mari;
B.C. ,,Moldova-Agroindbank” S.A. să fie mai atentă în momentul aprobării unui credit, să analizeze suma maximă ce-i poate fi acordată clientului, scopul pentru care îi va acorda respectivul credit, garanțiile pe care le oferă și posibilitățile sale de rambursare, deoarece decizia de acordare a unui împrumut coincide practic cu momentul generării riscului de credit;
Să acorde atenție deosebită și asupra indicatorilor nonfinanciari ai potențialilor debitori ai băncii fiindcă acești indicatori confirm indicatorii financiari.
BIBLIOGRAFIE
Banca Comercială Moldova-Agroindbank S.A. www.maib.md (vizualizat 10.03.2014).
Banca Națională a Moldovei www.bnm.md (vizualizat 20.03.2013).
Badea L. ș.a. Managementul riscului bancar. București: Economică, 2010. 280 p.
Bîca I. Rezumatul tezei de doctor. Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării. Cluj-Napoca. 2009. 45 p.
Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare. Chiținău: ASEM, 2001. 275 p.
Grigoriță C. Activitate bancară. Ediția a III-a, Chișinău: Cartier, 2005. 423 p.
Gîrlea M. Teza de doctor în economie. Perfecționarea gestiunii relațiilor de credit a băncilor comerciale cu clienții în scopul reducerii riscurilor bancare. Chișinău. 2012. 199 p.
Kirițescu C. Monedă. Mică enciclopedie. București: Expert, 1998. 190 p.
Legea Instituțiilor financiare a Republicii Moldova, nr.550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 1, cu modificări și completări.
Legea Privind Societățile pe Acțiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 12.06.1997, nr. 38-39, cu modificări și completări.
Mîrzac V. Managementul riscurilor bancare. Chișinău: ARC, 2004. 145 p.
Negoescu Gh. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-Ego Cristian, 1995. 203 p.
Socaciu-Bințințan A. Rezumatul tezei de doctorat ,,Sistem de analiză bancară”. Cluj-Napoca, 2010. 56 p.
Stoica M. Management bancar. București: Economica, 2000. 320p.
Липка B. Упpавлeниe ликвиднocтью банка, Банки и Финанcы, №2, 1998.
ANEXE
DECLARAȚIE*
PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea _______________________________________ specialitatea____________________________ ____________________________ promoția ___________________________, declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul: ___________________________________________
____________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei _________________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ________________________ Semnătură student ____________________
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
_________________________________________________________________________
(numele și prenumele studentului/ei)
Tema proiectului/tezei de licență ___________________________________________
_____________________________________________________________________
Termenul limită de prezentare a proiectului/tezei de licență la catedră _____________
Etapele executării proiectului/tezei de licență:
Student (a)_________________________________
(semnătura)
Conducător științific _________________________
(semnătura)
BIBLIOGRAFIE
Banca Comercială Moldova-Agroindbank S.A. www.maib.md (vizualizat 10.03.2014).
Banca Națională a Moldovei www.bnm.md (vizualizat 20.03.2013).
Badea L. ș.a. Managementul riscului bancar. București: Economică, 2010. 280 p.
Bîca I. Rezumatul tezei de doctor. Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării. Cluj-Napoca. 2009. 45 p.
Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare. Chiținău: ASEM, 2001. 275 p.
Grigoriță C. Activitate bancară. Ediția a III-a, Chișinău: Cartier, 2005. 423 p.
Gîrlea M. Teza de doctor în economie. Perfecționarea gestiunii relațiilor de credit a băncilor comerciale cu clienții în scopul reducerii riscurilor bancare. Chișinău. 2012. 199 p.
Kirițescu C. Monedă. Mică enciclopedie. București: Expert, 1998. 190 p.
Legea Instituțiilor financiare a Republicii Moldova, nr.550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 1, cu modificări și completări.
Legea Privind Societățile pe Acțiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 12.06.1997, nr. 38-39, cu modificări și completări.
Mîrzac V. Managementul riscurilor bancare. Chișinău: ARC, 2004. 145 p.
Negoescu Gh. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-Ego Cristian, 1995. 203 p.
Socaciu-Bințințan A. Rezumatul tezei de doctorat ,,Sistem de analiză bancară”. Cluj-Napoca, 2010. 56 p.
Stoica M. Management bancar. București: Economica, 2000. 320p.
Липка B. Упpавлeниe ликвиднocтью банка, Банки и Финанcы, №2, 1998.
ANEXE
DECLARAȚIE*
PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea _______________________________________ specialitatea____________________________ ____________________________ promoția ___________________________, declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul: ___________________________________________
____________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei _________________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ________________________ Semnătură student ____________________
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
_________________________________________________________________________
(numele și prenumele studentului/ei)
Tema proiectului/tezei de licență ___________________________________________
_____________________________________________________________________
Termenul limită de prezentare a proiectului/tezei de licență la catedră _____________
Etapele executării proiectului/tezei de licență:
Student (a)_________________________________
(semnătura)
Conducător științific _________________________
(semnătura)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Portofoliului de Credit a B.c. Moldova Agro Ind Bank S.a (ID: 136021)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.