Analiza Pietei Turistice In Judetul Hunedoara

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI TURISM

1.1 Ce este turismul

1.2 Forme de turism

CAPITOLUL 2. PIAȚA TURISTICĂ ASPECTE TEORETICE

2.1 Definiție piața turistică

2.2 Caracteristicile pieței turistice

2.3 Evaluarea pieței turistice

2.4 Piața turistică factori

2.5 Cererea și consumul turistic

2.5.1 Cererea turistică

2.5.2 Principalele trăsături ale cererei turistice

2.5.3 Particularitățile cererii turistice

2.5.4 Factori ai cererii de servicii turistice

2.6 Oferta și producția turistică

2.6.1 Elemente componente ale ofertei turistice

2.6.2 Particularități între oferta turistică și producția turistică

2.6.3 Caracteristici ale ofertei și producției turistice

2.6.4 Factori determinanți ai ofertei turistice

CAPITOLUL 3. ANALIZA PIEȚEI TURISTICE ÎN JUDEȚUL

HUNEDOARA

3.1 Descriere județ Hunedoara

3.2 Cererea turistică în județul Hunedoara

3.3 Oferta turistică în județul Hunedoara

3.4 Analiza SWOT a județului Hunedoara ca destinație turistică

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Turismul reprezintă, în ansamblul economiei naționale a României contemporane, un domeniu care exprimă sugestiv întreprinderea factorilor economici cu cei sociali, relevând cotele nivelului de trai și schimbările în comportamentul populației într-o anumită perioadă de timp. Scopul acestei lucrări este prezentarea pieței turistice al judetului Hunedoara în contextul alinierii la exigențele turismului european precum și depistarea celor mai bune căi de dezvoltare și promovare în corelație cu resursele existente. Se dorește determinarea și analiza indicatorilor ce caracterizează piața turistică, pentru a propune câteva strategii de promovare a acestui areal la nivel național.

Am ales această temă deoarece consider ca zona judetului Hunedoara nu este valorificată la potențialul maxim, cu toate că dispune de numeroși factori naturali de cură, inepuizabili, vestigii istorice unice, adevarate bogății care așteaptă să fie descoperite.

Pentru alegerea temei am avut în vedere și pasiunea mea pentru călătorii, de vizitarea vestigiilor și monumentelor istorice, petrecerea timpului liber în natură, în stațiuni balneo climaterice, in zone de agrement și relaxare, festivaluri etno folclorice.

Am ales ca temă de licență piața turistică a județului Hunedoara, fiind născut în acest judet, în orașul Simeria, unde se află Arboretumul – Parcul Dendrologic, o rezervație naturală bogată in floră și faună, un loc minunat de petrecere a timpului liber, asemenea întregului județ, care deține multe obiective istorice și culturale, obiceiuri și tradiții, foarte multe atracții turistice. Dacă autoritățile ar lua câteva măsuri pentru protejarea vestigiilor, dezvoltarea și modernizarea stațiunilor, al parcurilor și promovarea potențialului istoric al județului, printr-o promovare intensă județul Hunedoara ar putea ajunge una dintre destinații de acest gen din Europa. Stilul de viață haotic și agitat pune stăpânire pe un număr tot mai mare de persoane în așa zisul ”secol al vitezei ”. Din dorința de a se realiza profesional , tot mai mulți oameni se suprasolicită, lucrează din ce în ce mai mult și uită să ducă un stil de viață sănătos. Toate acestea, împreună cu sedentarismul, duc la extenuarea organismului și scăderea puterii de muncă. Diversitatea factorilor naturali din județul Hunedoara ar fi ca o soluție la aceste probleme, oferind posibilități pentru recreere și refacerea organismului cât și pentru tratament.

Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear, de recreere în natură, a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se centrează mijloace materiale și umane semnificative.

Printr-o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, o prestare a unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, devine posibilă satisfacerea cerințelor vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.

Din păcate, revenirea României în rândul democrațiilor europene, începând cu 1989, a însemnat și pentru piața turistică a județului Hunedoara, în ciuda factorilor naturali și istorici, intrarea într-o criză profundă. Baza tehnico materială, vestigiile istorice, au suferit o degradare continuă datorită neputinței autorităților statului sau a privatizărilor pe bani puțini.

În vederea fundamentării unor direcții de dezvoltare a turismului și a pietei turistice a județului Hunedoara, am efectuat o analiză a pieței turistice a principalelor zone turistice.

Viziunea globală a dezvoltării turismului românesc, în contextul contribuției la economia națională, a impus atenției faptul că turismul va deveni o ramură prioritară în interdependență cu celelalte ramuri și sisteme economico sociale. Pentru ca acest proces să fie viabil sunt necesare însușirea concepției privind locul și rolul turismului în activitatea social economică din țara noastră, cât si aplicarea unor măsuri, soluții fundamentale, în toate subsistemele turismului, iar rezultatele se vor resimți pe linia creșterii continue a rolului turismului în ridicarea calității vieții și în sporirea efectelor economice.

Reactualizarea turismului românesc reprezintă un proces amplu care presupune parcurgerea mai multor etape, distincte din punct de vedere al conținutului. Turismul reprezintă una din activitățile importante ale civilizației și vieții sociale moderne, ce evoluează odată cu dezvoltarea politică, economică, științifică și culturală a omenirii, dat totodată și un punct de legătură privind relațiile economice internaționale. Evoluția pozitivă a sectorului terțiar, din care face parte și activitatea turistică, implicațiile lui asupra dezvoltării de ansamblu a societății precum și perspectivele largi ce i se deschid au determinat reconsiderări ale locului și rolului serviciilor în economia națională. Numeroși oameni apelează la turism pentru destindere, refacerea capacității de muncă, apelînd în acest scop la o gamă variată de servicii și de bunuri de consum. În prezent activitatea turistică primește noi valențe și dimensiuni ca urmare a creșterii timpului liber. În aceste condiții se accelerează ritmul evoluției unora din formele de turism. Se apreciază că și în România turismul se statornicește ca o componentă a nivelului de trai, devenind un element al definirii calității vieții. În scopul atingerii unui nivel competitiv e necesară soluționarea unor probleme cu care se confruntă turismul, prin măsuri operative și eficiente într-un cadru general adecvat: stabilirea cadrului legislativ, a formelor de proprietate, descentralizarea, liberalizarea, o largă cooperare internă și internatională, dar mai ales crearea unei imagini pozitive și promovarea acesteia în țară și în afara teritoriului țării.

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI TURISM

Ce este turismul

Termenul de turism este extrem de greu de localizat din punct de vedere etimologic datorită faptului că apare de-a lungul timpului în limba și cultura mai multor popoare, astfel spre exemplificare identificăm trei posibile surse:

ebraică – tur, călătorie, explorare, recunoaștere

latină – tornus, mișcare circulară, care nu presupune schimbarea locuinței

engleză – to make a tour, a face un circuit

Așadar, denumirea de turism vine de la călatorie, plimbare, mișcare în aer liber , drumeție, originea fiind din latină ” tornus ” și din franceza ” tour” , dar și din cuvinte enleze ” to tour „ . Profesorul elvețian dr. W. Hunziker, a elaborat pentru turism o definiție, acceptată pe plan mondial. „ Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare.”

În accepțiune modernă, termenul de turist este utilizat pentru prima dată de către Stendhal în 1838 în lucrarea sa „Memoriile unui turist”.

Noțiunile de turist și turism sunt strîns intercondiționate, turistul reprezentând elementul motrice al întregului fenomen turistic, iar turismul este, în ultimă instanță, rezultatul activității de acest gen. O mare diversitate de opinii și controverse se inregistrează în cea ce privește noțiunea de turism. Definiția dată de către M.F. Vandenborre (1968) ( „turismul este o formă vie a umanismului, o coordonată de bază a contemporaneității, o dominantă a timpului nostru”. Definiția turismului o găsim și în Dictionarul Enciclopedic Roman ( 1966, vol.IV). 1

„ Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

Turismul a devenit o ramură economică și are astăzi, asupra lumii contemporane un impact major. „Turismul este un fenomen social economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației.”2

Turismul este o activitate umană, realizînd prin om și pentru om, întreaga gama de elemente ce compun fenomenul turistic, fiind o activitate recreeativă și recuperatoare pentru om.

Specific activitații umane, turismul are semnificația de călatorie, plimbare și este în continuă dezvoltare, este susținut de nevoile omului de a se recreea, de a se recupera, de a cunoaște locuri noi.

De fapt turismul este activitatea umană de petrecere a timpului liber pentru a vizita locuri, pentru deconectare, tratament, sport si recreere, turismul fiind o sursă de exploatare pe care trebuie sa o utilizăm și prin care să fim mai eficienți în activitatea noastră cotidiană.

Activitatea de turism are un caracter recreativ și este cunoscută ca o forma de relaxare și de cunoaștere a noi locuri, noi culturi și obiceiuri.

Turismul are un caracter de masă și contribuie la evoluția economiei, dezvoltarea turismului depinde de politica și economia națională a țării.

Turismul fiind un mijloc de valorificare a resurselor, contribuie la circulația echilibrată a banilor. Prin formele lui, generează formarea de noi locuri de muncă, contribuie la diminuarea șomajului prin acapararea surplusului de forță de muncă din alte sectoare.

Turismul fiind un fenomen al timpului modern, are în vedere refacerea sănatății oamenilor, prin călătorii recreative sau sportive, fiind o activitate care interacționează cu multe sectoare din economie.

Turismul îmbină elementele pozitive și negative, are capacitatea de a garanta obținerea prosperității unei zone defavorizate, fiind o soluție pentru zonele dezindustrializate, activitatea turistică contribuie la structura comerțului invizibil mondial, fiind o componentă al acesteia.

Prin turism pot fi valorificate resursele naturale, iar prin natura directă asupra oamenilor, turismul prin latura socio umană pe care o are, influiențează direct turiștii și locuitorii din zonele circuitelor turistice.

Turismul este un element care stimulează și avantajează comunicarea și transferul de idei și informații, generează creșterea și mărirea orizontului cultural, fiind un fenomen care susține și diversifică structuri economice, prin evoluția celor existente si nașterea a noi ramuri, datorită desfășurării activităților turistice.

” Conferinta Internationala asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism.”1

Turismul a fost definit și ca ansamblul activităților angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o periodă de peste 24 de ore sau cel puțin o noapte, fără a depașii un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prespot fi valorificate resursele naturale, iar prin natura directă asupra oamenilor, turismul prin latura socio umană pe care o are, influiențează direct turiștii și locuitorii din zonele circuitelor turistice.

Turismul este un element care stimulează și avantajează comunicarea și transferul de idei și informații, generează creșterea și mărirea orizontului cultural, fiind un fenomen care susține și diversifică structuri economice, prin evoluția celor existente si nașterea a noi ramuri, datorită desfășurării activităților turistice.

” Conferinta Internationala asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism.”1

Turismul a fost definit și ca ansamblul activităților angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o periodă de peste 24 de ore sau cel puțin o noapte, fără a depașii un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activitați enumerate în locul vizat.

Analizat din perspectivă modernă și contemporană, termenul de turism este surprins pe două mari paliere:

Din perspectivă literară

Turismul este înțeles ca activitate cu caracter recreativ, constând în parcurgerea unor

distanțe prin anumite regiuni interesante.

Ca activitate economică

Turismul este un ansamblu de relații și fenomene rezultate din șederea sau călătoria

nerezidenților, atâta vreme cât aceștia nu doresc să obțină o reședință permanentă sau nu desfășoară o activitate economică temporară renumerată.

” În ce priveste România potențialul turistic de excepție de care dispune, multitudinea formelor de relief și armonia în care acestea sunt îmbinate, bogația monumentelor istorice, de arta și arhitectură, potentialul etnofolcloric, reprezintă argumente solide pentru dezvoltarea turismului”1

Fenomenul turistic este și un factor de socializare, influientând nivelul calității vieții, fiind esențial pentru societate, este dificil datorită varietății formelor sale, dar posibil.

Turismul stimulează producția din alte domenii, prin dependența activităților unor ramuri, fiind un mijloc de valorificare a resurselor naturale precum: frumusețea locurilor, condițiile climei, proprietățile termale și curative ale apelor.

Turismul este dinamizator pentru sistemul economic global, în cadrul unei economii naționale presupune o cerere de bunuri și servicii care conduce spre o creștere în sfera producției acestora. Turismul2 în România este o ramură a economiei naționale cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc înafara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități renumerate la locul vizitat.

Oferta turistică se adapteză conform cererii turistice și se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și producției ramurilor care participă la construirea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturile de iarnă etc., prin dezvoltarea turismului este garantată și o dezvoltare semnificativă a producției, având o contribuție la formarea PIB, se produce și realizarea valorii adăugate. Turismul este capabil să asigure dezvoltarea unor zone defavorizate.

Turismul este important în economie prin faptul că stimulează creșterea volumului și a exporturilor, rezultând în urma acestei acțiuni o echilibrare a balanței plăților.

Totodată turismul mai îndeplinește și o sarcină de tip ecologic, întrucât în cadrul stategiilor de dezvoltare turistică sunt necesare instituirea și respectarea unor măsuri de protecție și ocrotire a mediului, a peisajului, a florei, faunei, apei. Relația pe care o are turismul cu mediul ambiant este esențială și importantă în realizarea și dezvoltarea activităților turistice, avându-se în vedere ocrotirea și protecția mediului, al resurselor naturale turistice, pentru că, în urma acestora, elementele cadrului natural să nu fie afectate, să nu fie distruse. Turismul contribuie intens la menținerea calității mediului deoarece este în favoarea lui să se implice în această problemă, dar și să coopereze cu celelalte industrii pentru a asigura o supraviețuire de durată a resurselor naturale. Diversitatea activităților și serviciilor prestate se regăsește în sintagma ”industria ospitalității”, care este reprezentată de industria turismului, respectiv industria serviciilor de cazare, industria serviciilor de alimentație, care sunt consummate înafara domiciliului individual sau familial. Organizarea activităților turistice se realizează de către diverși agenți economici din turism.

În concluzie, turismul se prezintă ca un fenomen socio economic complex, poziționat la interferența mai multor subdiviziuni ale economiei naționale, este vorba atât de activitatea unităților direct angajate în servirea turiștilor ( societăți comerciale de transport, de alimentație public, hoteliere, agenții de voiaj), cât și de cele ale unităților indirect implicate ( societăți comerciale din domeniul construcțiilor, agriculturii, industriei prelucrătoare, prestărilor de servicii ).

Această concepție integratoare privind turismul, ca fenomen și proces economic, foarte frecventă în literatura domeniului1, corespunde întru totul conținutului acestuia.

Concluzia1: turismul debutează ca fenomen social pe fondul unor condiționări geografice indispensabile și se finalizează ( precum agricultura sau industria ) cu o componetă economică importantă.

Descompunerea la nivel de termeni de sine stătători a întregului act recreativ ne relevă faptul că un cumul de necesități recepționate și înmagazinate în timp de către individ și societate integrează într-un circuit specific elemente ale peisajului și infrastructurii economice având ca finalitate atât satisfacerea nevoilor în cauză cât și anumite procese economico sociale.

Prin întreaga sa desfășurare, turismul devine astfel o acțiune de remediere, protecție și conservare a celui mai activ element al mediului geografic, omul, care devine un homo turisticus. În același timp turismul implică existența unor peisaje într-un echilibru dinamic, în armonie structurală, orice dezechilibru al acestora răsfrângându-se negetiv asupra propriilor sale însușiri. Iată de ce considerăm aspectele economice ca un efect al actului turistic și nu o motivație a lui.

Forme și tipuri de turism

În această categorie sunt incluse o serie de activități care asociază, elemente și trăsături ale mai multor tipuri sau forme de turism. Forma de turism este o asociere a serviciilor, o combinare a serviciilor de transport, cazare, agrement, alimentație, care formează produsul turistic și modul de comercializare a acestuia.

Gruparea formelor de turism poate fi făcută dupa criterii și posibilități, astfel:

Dupa locul de provieniență a turiștilor sau originea lor, avem:

un turism intern, activitatea turistică se practică în interiorul țării

un turism internațional, când deplasarea se face în afara țarii de reședință.

În functie de modul de comercializare a vacanțelor avem urmatoarele forme de

turism:

turism organizat, atunci când prestațiile principalelor servicii de călatorie și sejur se angajează anticipat ;

turism pe cont propriu, neorganizat, turistul hotărăște singur destinația, perioada, durata deplasării, mijlocul de transport ;

turism semiorganizat sau mixt, atunci când se îmbina turismul organizat cu turismul pe cont propriu.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului avem :

turism itinerant sau de circulație, are o mare mobilitate, șederi scurte, vizitarea mai multor locuri, de obicei 1 – 2 zile în aceiași zonă.

turism de sejur, petrecerea vacantei se face în aceiași localitate, gradul de mobilitate fiind redus. Turismul de sejur poate fi scurt , turism la sfârșit de săptamâna, de weekend, turism de sejur mediu, durata standard a calătoriilor de 12 – 15 zile si turism de sejur lung, durata intr-o localitate depășește 30 zile.

In funcție de periodicitate sau frecvența de manifestare a cererii :

turism continu, permanent, se organizează pe tot parcursul anului.

turism sezonier, pe perioada unor evenimente culturale, sportive, artistice, acest tip de turism sezonier poate fi de iarnă, de vară sau ocazional.

Formele de turism în funcție de mijlocul de transport folosit pot fi clasificate în:

Drumeții

Turism rutier

Turism feroviar

Turism naval

Turism aerian

Ținând cont de motivația deplasărilor, distingem urmatoarele forme ale

circulației turistice :

Turismul cultural, numit și turism de vizitare, deoarece presupune vizita la un obiectiv.

Turismul cultural, care a cunoscut o mare dezvoltare, în ultima perioadă, fiind caracterizat ca un potențial factor economic ce crează noi locuri de muncă și activități economice, organizațiile culturale și comunitățiile locale adoptă din ce în ce mai mult această formă de turism. Turismul cultural este preocupat de stiluri de viață, de valori, peisaje culturale, produse artistice, tradiții ale unor locuri, fiind incluse obiective culturale, muzee, teatre, casele memoriale ale unor personaje celebre. Scopul acestui tip de turism este complexă, prin îmbogățirea cunoașterii și recreerea resimțită pe plan spiritual. Elevii și studenții sunt cei care practică în număr mare această forma de turism, pentru a descoperii și învăța lucruri noi, dar turismul cultural antrenează și populația urbană și rurală, durata excursiilor fiind între 3 – 7 zile și vizează, în principal, obiective turistice de provieniență antropică.

„Fenomenul turistic este indisolubil legat de cultura, de civilizație. Între turism, cultură și civilizație există o relație dialectică de interdependență. Pe de o parte turismul este un act de cultură – în timpul călătoriei sale turistul acumulând o importantă cantitate de cunoștințe din variate domenii – , iar pe de altă parte, gradul de cultură și civilizație influiențează hotărîtor atractivitatea și calitatea produselor turistice concepute.”1

Temele principale ale turismului cultural sunt:

Religioasă

Istorică

Lingvistică

Etnică, artistică

Parcuri și grădini

Descoperirea de orașe, regiuni, țări

Pedagogia culturii

”Turismul cultural reprezintă o piața în plină dezvoltare. OMT estimează o creștere anuală de 10-15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4-5% a industriei turistice în general.”2

Turismul de agrement, este des întâlnit, oferă o bună ocazie de a cunoaște locuri noi, istorie și obiceiuri, se conectează cu turismul cultural. Se practică cu familia sau individual, pentru observarea naturii.

Turismul de tratament si cura balneară, de îngrijire a sănătății, este cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice, oamenii căutând efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolurilor și curei heliomarine, dovezi ale unei intense practici curative încă din antichitate au fost scoase la iveală la Băile Herculane, Germisara ( Geoagiu Băi ), acest tip de turism cunoscând o creștere mare, este un turism de odihnă fiind legat de statiuni balneo climaterice. Este acea formă de turism prin intermediul căreia sunt îmbinate diverse tipuri de tratamente balneo-medicale și forme de cură și cuprinde un ansamblu de activități cu scop medical, fiind un etalon în cadrul celorlalte forme de turism datorită numeroaselor beneficii sociale și economice rezultate în urma stării de sănătate fizică și psihică.

Turismul de odihna și recreere, are ca scop, satisfacerea nevoilor recreative ale populației, antrenează cel mai mare număr de persoane, din rîndul populației urbane, este practicat de toate grupele de vârstă, distanța de deplasare variază mult, dar această formă de turism are un caracter mai puțin dinamic, fiind legat de o anumiă localitate cu particularități specifice. Durata actului recreativ este variabilă, turismul fiind de scurtă și medie durată în weekend sau fracțiuni din concediul de odihnă. Eficiența economică a turismului de recreere este printre cele mai mari, deoarece turismul caută să-și satisfacă necesitățile recreative prin folosirea tuturor elementelor infrastructurii destinate acestui scop. Edificarea unei infrastructuri proprii, asociată cu dotări specifice menite a amplifica și satisface cerințele de agrement ( piscine, săli de jocuri, terenuri de sport, discoteci ), este o altă trăsatură a turismului de recreere. Turismul de recreere valorifică însușirile estetice ale fondului turistic natural, reconstruind o punte între om și natură.

Turismul sportiv, este agreat de multe segmente ale populației, acopera categorii variate de sporturi, fiind un mijloc, preventiv și curativ de menținere a sănătății, dar care necesita disciplină, curaj, spirit de echipă. Turismul sportiv are o dezvoltare rapidă, iar cei interesați sunt deschiși pentru noi experiențe. Creșterea numărului de vizitatori si mijloacele bănesti, reprezintă beneficii pentru țară aduse de sportivi.

Turismul de cumpărături, shopping tourism, pentru cumpărare de produse cu ocazia deplasărilor ocazionale.

Turismul științific, prin participarea la congrese, vizitarea unor zone, obiective, acest tip de turism are un caracter ocazional.

Turismul de afaceri cuprinde: călătoriile de afaceri, team-building-urile, participările la programe de training, astfel fiind o importantă sursă de venit, reprezentând o formă de turism cu scopuri comerciale, educative dar și guvernamentale, necesită de obicei deplasarea într-o altă localitate, în interes de afaceri sau de a participa la evenimente cu scop educativ. Unul dintre scopurile principale ale acestei forme de turism este și interacționarea cererii cu oferta în cadrul tranzacțiilor, târgurilor, expozițiilor, cu ocazia promovării produselor unei companii.

Turismul de afaceri se desfășoară în cadrul unor spații special amenajate necesită intervenția unor servicii de cazare, alimentație, securitae, videotv, mijloace de telecomunicații etc.

Principalele motive ale călătoriilor turistice sunt :

Odihnă, recreere, vacanță, vizitarea orașelor, plaja, croaziere, participarea la manifestări culturale și sportive, voiaje de nuntă, cumpărături etc.

Vizite la prieteni, rude, părinți, concedii în familie etc.

Motive profesionale, afaceri, târguri, expoziții, cursuri, conferințe etc.

Tratamente medicale, fitness, stațiuni balneare

Evenimente religioase, pelerinaje

Alte motive, tranzit, personal insoțitor

Alte tipuri de turism:

Turismul rural, s-a dezvoltat ca o reacție la stresul și condițiile din orașe, în contextul dezvoltării industriei. În România turismul rural, s-a dezvoltat datorită originii rurale ale populației, dar este puțin valorificat, fiind încă perceput negativ în raport cu alternativa vacanțelor la munte sau la mare.

Sunt șanse ca imaginea despre mediul rural să se schimbe, având în vedere noile evoluții socio economice și culturale, perspectiva valorificării superioare a produselor agricole, atracții pentru valorile culturale și spirituale autentice, modificarea mentalităților consevatoare specifice ruralului.

Agroturismul se derulează în zone intens antropizate prin intermediul activităților agricole, reprezentând totalitatea serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice ( cazare, masă din produsele proprii, agrement).

Turismul rural poate fi definit ca „acel tip de activitate turistică asociată mediului rural, care gestionată într-un mod adecvat asigură perenitatea spațiului rural și convergența intereselor economice și spirituale ale ofertanților și respectiv clientelei, ce relaționează prin mijlocirea produsului turistic”1

Turismul de week-end, este un nou trend a turismului romanesc, urmare a situației financiare scăzută a românilor și datorită puținului timp liber la dispoziție, fiind o alternativă mai puțin costisitoare de petrecere a timpului liber și de recreere, distanța față de locul de domiciliu fiind de obicei sub 50 km.

CAPITOLUL 2. PIAȚA TURISTICĂ ASPECTE TEORETICE

2.1 Definiție piața turistică

Dezvoltarea turismului într-un ritm accentuat, a condus la formarea și dezvoltarea pieței turistice în majoritatea țărilor lumii. Resursele turistice reprezintă materia primă a turismului.

”Piața turistică poate fi definită ca sfera economică de interferență a ofertei turistice, materializată prin producția turistică și cererea turistică, manifestată prin consumul turistic.”1

Piața turistică reprezintă aria de interferență a produsului turistic cu consumatorii săi, a unei părți a ofertei turistice cu cererea. Ea se suprapune, în general, zonelor receptoare, dar nu lipsește nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar din aria emițătoare ( unde îmbracă forma bunurilor și informațiilor indispensabile oricărei activități recreative sau de refacere).

Piața turistică, parte integrantă a pieței, în general și a pieței serviciilor, în particular, este reprezentată de totalitatea tranzacțiilor (actelor de vănzare cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, în legătură cu relațiile pe care le generează, cu spațiul geografic și cu timpul în care se desfășoară.2

Turismul fiind o activitate economică utilă oferă servicii și are formată o piață, locul ofertei fiind și locul consumului, dar nu și locul de formare a cererii. Piața reflectă transformarea componentelor macromediului , devenind elementul de referință al activității, piața turistică fiind parte a acestei piețe.

Piața turistică3 potențială reprezintă cererea totală pentru un anumit produs turistic, potențialul pieței este sinonim cu cererea solvabilă, reprezentând acea parte din capacitatea teoretică a pieței turistice ce ar putea fi satisfăcută turiștilor, viitori consumatori ai produsului turistic. Potențialul pieței este mai mic decât capacitaea ei, deoarece sub influiența unor factori imprevizibili, pot exista întotdeauna necesități pentru anumite produse turistice ce nu pot fi satisfăcute într-o perioadă de referință.

2.2 Caracteristicile pieței turistice

Piața turistică are o finalitate specifică, turistul caută în acest sector de activitate achiziționarea unor satisfacții în urma acestor acțiuni turistice.

Piața turistică are un caracter fragmentat, exista o multitudine de forme de turism, de subpiețe, întrucât fiecare turist percepe din punctul său de vedere componenta acestei piețe.

Piața turistică are o complexitate aparte în timp și spațiu, are o doză de subiectivism accentuat, deoarece decizia de consum este luata numai în raport cu imaginea ofertei, întâlnirea directă cu oferta turistică, apare doar in momentul consumului. Complexitatea pieței turistice este alcătuită din elemente tangibile și intangibile.

Piața turistică este multidimensională, in acest caz nu intotdeauna turistul alege, sunt și persoane care aleg, plătesc consumul turistic.

Piața turistică are un risc mult mai mare, ofertanții de servicii se întâlnesc mai des cu incertitudini, față de piața normală a bunurilor materiale.

Piața turistică reprezintă tranzacții, acte de vânzare cumpărare al produselor turistice.

Piața turistică se caracterizează prin dinamism, elasticitate și mobilitate.

Piața turistică este opacă, oferta este „invizibilă”

2.3 Evaluarea pieței turistice

Pentru o analiză științifică și evaluarea cantitativă a pieței turistice este nevoie de o standardizare și dezvoltare corespunzătoare a termenilor din domeniu, trebuie să cunoaștem capacitatea pieței, potentialul pieței, locul pe piață a unui produs turistic, volumul pieței produsului turistic, cota de piață a unui produs turistic.

Trebuie avut în vedere faptul dacă un produs turistic, pe o anumită piață, are capacitate turistică sau nu, indiferent de venitul consumatorului sau nivelul prețului produsului.

Capacitatea pieței turistice se calculează prin produsul dintre numărul consumatorilor potențiali Nc și capacitatea medie de consum kc, astfel:

„Capacitatea pieței turistice Cpt = Numarul consumatorilor potențiali Nc x  Capacitatea medie de consum”1

Cererea este cea care se deplaseaza pentru finalizarea actului de vânzare cumpărare, deoarece oferta turistica nu poate veni în întâmpinarea cererii , fiind dependentă de condițiile locale și cadrul natural. Adaptarea ofertei la cerere este limitată, deoaece oferta are o poziție principală de dominare pe piața turistică.

Piața turistică are o serie de trasături distincte, are forme variate de manifestare , se poate discuta de o piață efectivă sau reală , teoretică și potențială, pe plan local, național, internațional. Piața turistica opereaza cu oferta turistică ( produsul turistic ) și cererea turistică ( turiștii ).

În concluzie, piața turistică are un caracter anevoios de pătruns și de influiențat, dar cererea turistică are elasticitatea sa.

Datorită confruntării dintre cererea si oferta turistică, ceea ce dă naștere la o multitudine de forme de turism și implicit de subpiețe, piața turistică are un caracter fragmentat. Această caracteristică își pune amprenta asupra modalităților de investigare a pieței, asupra posibilitaților de evaluare a coordonatelor si evoluției sale și de asemenea, asupra condițiilor de realizare a echilibrului dintre cerere și ofertă.

Opacitatea este și ea o particularitate a pieței turistice, ce rezultă din faptul că se întalnesc pe piață cumparători de vacanță, ai căror cerere de multe ori nu este suficient definită, dar și ofertanți, ai căror oferta este redusa, sesizată de către cumpărator pe baza informațiilor primite si experienței anterioare. Datorită acestui fapt, apar mai multe riscuri decât pe piața bunurilor, atat pentru ofertanți cât și pentru cumpărători, de aceea pentru prevenirea lor se recomandă : asocierea imaginilor cu elemente corporale ale ofertei, să existe corespondența cantitativă și calitativă între pret, produs și imagine și să se desfașoare eforturi de promovare și convingere mai mare.

La rândul ei, opacitatea generează o alta particularitate a pieței turistice și anume modul de manifestare a concurenței. Datorită rolului limitat al informării consumatorilor si concurenței se reduce, pe de o parte, rolul prețului ca mod de echilibrare a pieței, iar pe de altă parte limitează libera circulație a capitalului. Aceste condiții determina apariția pe piața turistică a structurilor specifice concurenței imperfecte, argumentând intervenția din punct de vedere admistrativ al statului.

Piața turistică se caracterizează ca fiind sensibilă la variațiile micromediului, prin elasticitate și dinamism. Piața turistică (în ansamblu) și cererea turistică (în particular), a înregistrat de-a lungul timpului o evoluție dinamică, determinată de acțiunea unui complex de factori de natură foarte diversă. Astfel, factorii favorizanți sau restricivi ai calătoriilor ( nivelul de dezvoltare și structura economiei, progresul tehnic, structura socio-profesională a populației, gradul de ocupare a forței de muncă, cadru legislativ și instituționali, mediul înconjurător, climatul politic) și-au pus amprenta asupra ritmului și direcțiilor evolutiei pieței turistice.

2.4 Piața turistică factori

Evoluția pieței turistice este influiențata de factori care modifică volumul și structura acesteia.

Factorii care pot influiența evoluția pieței turistie pot fi gradul amenajării turistice a unei zone geografice.

O zona amenajată în totalitate dă posibilitatea de extindere intensivă a pieței turistice, în timp ce o zonă insuficient valorificată oferă posibilitate mai mare de extindere a pieței în mod extensiv. Potențialul turistic al zonei sau al teritoriului, prin calitatea resurselor de turism, prin structură și volum, determină capacitatea turistică.

Valorificarea resursei turistice este dependentă de nivelul de dezvoltare a infrastructurii, deoarece extinderea pieței turistice este mai ușor de făcut dacă avem o infrastructură dezvoltată.

Piața turistică, ca orice tip de piață, presupune întâlnirea și armonizarea ofertei cu cererea, posibilitatea integrarii prin turism se va regasi în amplificarea fluxurilor intraregionale și în special a călătoriilor rutiere. Creșterea mobilității muncii în interiorul Comunității Europene, determină o creștere a beneficiului sectorului cazare și a calității produsului turistic.

Masurile Comunității Europene de protecție a mediului înconjurător vor determina dezvoltarea turistică în interiorul uniunii prin încurajarea turismului rural și prin respectarea standardelor de protecție, necesare pentru promovarea unui produs turistic european de cea mai înaltă calitate. Va apărea nevoia formării unor manageri capabili să cunoască și să înțeleagă necesitatea și oportunitatea îndeplinirii cerințelor pentru un viitor durabil al turismului Românesc.1 Asupra cererii acționează factori care influiențează oferta de servicii și produse turistice, totodată acționând asupra pieței, contând în acest caz și prețurile, veniturile populației, inflația, factori demografici și geografici, etc.

Cererea și consumul turistic

2.5.1 Cererea turistică

Pentru valorificarea potențialului turistic al unei zone, se întâlnește cererea turisică cu componentele ofertei turistice. Cererea turistică, este „dorința pentru un anumit produs turistic, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpara”1

Cererea turistică influiențează cererea totală pentru servicii și bunuri.

Cererea turistică se diferențiază față de cererea globala prin faptul că dorința se îndreaptă către un produs turistic.

Cererea turistica influiențează toate sectoarele unei economii, familiile, persoanele fizice, sectorul public și privat.

Cererea turistica este definită ca „ Ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unor activități renumerate la locul de destinație.”2

Cererea turistică este elementul cel mai sensibil și mai variabil dintre toate categoriile turismului. Mărimea sa este o funcție a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali și pshihologici.

Realitatea a demonstrat că elasticitatea cererii turistice diferă la diferite nivele ale prețurilor turistice, elasticitatea este mai mică la prețuri mari și mai mare la prețuri mici.

Atunci când venitul scade se poate renunța la opțiunea turistică, iar atunci când venitul crește și cheltuiala din buget pentru serviciul turistic poate să crească.

2.5.2 Principalele trăsături ale cererii turistice:

Este o cerere națională, prin consumul turistic național.

Este o cerere concentrată în regiuni și țări dezvoltate.

Este o cerere prioritar intraregională, sub forma turismului intraregional.

Este o cerere deosebit de dinamică, industria turistică este în creștere.

Este o cerere cu o sezonalitate accentuată și rigidă, ca urmare a legilor specifice,

cultură, naționalitate. În anul 1972, Rene Baretje făcea o remarcă la factorii determinanți ai cererii turistice: ”În fața multitudinii factorilor care antrenează în serie calculi, tentația de a propune o clasifiare este mare.

Dar o dificultate apare totuși, linia de demarcație între criteriile reținute rămâne imprecisă”1

2.5.3 Particularitățile cererii turistice

grad ridicat de mobilitate

grad ridicat de spontenaitate

concentrare în timp

are o puternică tendință de concentrare în spațiu la nivelul destinațiilor turistice

se manifestă la locul de destinație al turistului

cererea turistică se manifestă într-un număr infinit de variante nuanțate de la un client la altul

este prioritar interregională

cererea turistică este foarte elastică

consumatorii sunt împărțiți în două categorii, consumatori pentru care produsele sunt considerate esențiale și consumatori pentru care produsele sunt considerate facultative

cererea turistică nu se identifică cu consumul turistic

Volumul cererii turistice, cât și volumul consumului turistic, este în funcție de gradul prețurilor practicate și cel al venitului disponibil al consumatorului.

Consumul turistic are o zonă de acoperire mai mare decât cererea, deoarece și în acest domeniu al turismului există un autoconsum, atunci cand vacanțele sunt petrecute în casele de vacanță proprii , sau consumuri turistice suportate din fondurile pentru protecție socială.

Transformarea cererii în consum este determinată de condițiile economico-sociale (venituri, prețuri, timp liber, dimensiunile și structura populației) dar și de motivații (ocupația și educația, vârsta și personalitatea individuală ).

O caracteristică a cererii și al consumului este complexitatea și eterogenitatea , diferă gusturile turiștilor sau specificul ofertei, sau varietatea serviciilor turistice și modalităților de asociere a acestora.

Cererea turistică apare din necesitatea specifică și se regăsește într-un consum specific.

Consumul turistic este rezultatul interacțiunii dintre cerere și oferta și se realizează pe mai multe etape:

Înainte de inceperea deplasării către locul de destinație, ( cumpărarea pachetului turisti, cumpărarea de echipamente sportive necesare sejurului )

În timpul deplasării către locul de destinație ( transport, mâncare )

La locul de destinație ( alimentație, cazare, servicii de agrement )

Consumul turistic este format din totalitatea cheltuielilor efectuate de către cererea turistică pentru achiziționarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică.1

Există doi factori care determină consumul , costul total pentru a participa la călătorie, format din costul transportului și costul serviciilor și stocul de resurse naturale ( fauna, vegetația, relieful, peisajele ).

Particularitățile consumurilor turistice sunt conturate prin intervenția anumitor factori determinanți: motivația turistică, cresterea dimensiunii timpului liber, ascensiunii factorilor socio culturali și emoționali asupra celor materiali, obiectivi în formarea cererii, schimbările în comportamentul și preferințele turiștilor.

Cererea reprezintă din punct de vedere economic, cantitatea dintr-o anumită marfă dorită, care poate fi cumpărată de o persoană, într-o perioadă de timp determinată, la un preț unitar dat. În turism, cantitatea este dificil de precizat deoarece turistul își manifestă cererea pentru un serviciu sau produs turistic, cererea turistică reprezentând totalitatea produselor turistice și mărfurilor cu destinație turistică care se concretizează în produse turistice și sunt acceptate de un client potențial.

Gama de servicii pe care un turist o poate solicita în timpul unei vacanțe sau în cadrul unei forme particulare de turism este foarte variată, depinzând de:

forma de turism practicată

de distanța între localitatea de reședință a turistului și locul unde se va realiza consumul turistic

de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărei forme de turism

de sezonalitatea activității turistice

de atracțiile majore care fac ca unele fluxuri turistice să se polarizeze spre anumite destinații

de puterea de cumpărare a turiștilor,

de preferințele, aspirațiile, de motivațiile nevoilor sociale pentru servicii turistice;

Spre deosebire de cererea de mărfuri, cererea de servicii turistice prezintă o serie de caracteristici ce decurg din sfera nevoilor sociale ale populației.

Cererea turistică se manifestă într-un număr nenumărat de variante, nuanțate de la un turist la altul în funcție de:

tipologia socio-profesională, familială și forma de turism în care se desfășoară călătoria turistică;

caracteristice tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalitățile de cazare etc.);

sursele financiare disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice;

motivațiile clientelei și preferințele turiștilor pentru atracțiile oferite.

Volumul, dinamica, structura, dispersia în timp și spațiu și tendințele de evoluție a cererii turistice sunt influențate de o serie de factori cu acțiune continuă sau ocazională, care determină totodată și dezvoltarea de ansamblu a industriei turismului la nivel național și mondial. Pe fondul progresului în plan economic și social, nevoia de turism este tot mai frecvent asociată necesităților de siguranță, de refacere a organismului și percepută ca o prioritate. In țările dezvoltate, ponderea plecărilor în vacanță în totalul populației este de circa 80% în Suedia, 70% în Elveția și Norvegia, aproape 65% în SUA și Anglia, peste 55% în Franța etc. cu tendință de creștere.

Din punct de vedere economic, piața turistică reprezintă sfera economică de întrepătrundere, în care produsul turistic ia naștere sub forma ofertei turistice, iar necesitățile de consum turistic sub forma cererii. Există o confruntare permanentă în cadrul ofertei turistice , a ofertei potențiale a organizatorilor si prestatorilor de servicii turistice cu cererea, de fapt acceptarea de către consumatorii de servicii turistice și realizarea produselor turistice oferite spre comercializare prin intermediul actelor de vânzare cumpărare.

Întocmirea oricarei strategii, intrarea pe o piață, elaborarea distribuției, măsuri de promovare, toate se bazează pe datele furnizate de activitatea de studiere permanentă, metodică și sistematică a cerințelor și tendințelor de evoluție a pieței turistice.

Pentru gândirea sejururilor, agentiile de turism și prestatorii de servicii trebuie sa fie la curent cu solicitările turiștilor, volumul pe care trebuie să o aibă serviciile componente, volumul și nivelul cererii, caracteristicile necesare a fi întrunite pentru a fi acceptate, prețurile și tarifele practicate de firmele competitoare pentru produsele turistice similare.

În perioada actuală este necesară o analiză a competitorilor prin care să se asigure o imagine de ansamblu asupra pieței turistice, deoarece mijloacele moderne de comunicare, internetul, apariția firmelor de transport ce practică prețuri mai ieftine, reduce foarte mult distanța, iar concurența trebuie luată în seamă în funcție de specificul zonei unde se dorește a fi primiți turiștii.

Datorită evoluției continue a cererii turistice, redirecționarea permanentă a fluxurilor de turiști, între diferite destinații cunoscute, dar și înspre cele noi, poziția de piață a unui produs turistic, trebuie analizată în funcție de o serie de date caracteristice privind:

Capacitatea teoretică a pieței turistice

Piața turistică potențială

Piața turistică abordabilă pentru un tour operator

Piața turistică reala și ponderea produsului turistic

Formarea personalității, a funcțiilor de organizare, de petrecere a timpului liber cât mai plăcut, pe tot timpul vieții, trebuie să existe simultan și să permită creșterea calității vieții oamenilor și a colectivului din care fac parte.

2.5.4 Grupe de factori pentru cererea turistică:

Factorii care influiențează cererea produsului turistic sunt acei factori care generează și stabilesc limitele cererii populației pentru vacanțe și călătorii.

Factorii care influiențează cererea de servicii turistice1 pot fi împărțiți în următoarele categorii:

Disponibilitatea de timp liber, factor important ce permite dezvoltarea cererii turistice în timpul modern.

Factori economici, creșterea veniturilor, prețuri turistice mici în țări dezvoltate, dezvoltarea transportului, transport aerian rapid.

Factori demografici, cu cât gradul de urbanizare este mai mare, cu atât crește cererea turistică.

Factori sociali, se valorifică vacanțele sociale. „…participarea la turism a categoriilor sociale cu venituri modeste – participare posibilă sau facilitată datorită unor măsuri cu caracter social bine definit”2

Guvernul sau alte instituții care legiferează activitatea în industrie

Mass media și tehnologiile de comunicare și informare – televiziunea, internetul

Constrângeri – terorismul, crima organizată

Făcând o paralelă la nivelul de trai din România, se poate afirma că turismul începe să se dezvolte. Serviciile de cazare sunt din ce în ce mai solicitate în ultimii ani, cu toate că și prețurile au fost in general în crestere.

Se poate demonstra prin teoria curbei lui Engel1 faptul că nivelul de trai la nivel național este tot mai ridicat datorită consumului în creștere a serviciilor turistice.

Metodele de analiză a cererii folosite au fost cele de tip cantitativ, adică printr-un studiu de statistică. În cercetare am determinat numărul de sosiri și înoptări turistice în cadrul diferitelor structuri de cazare, iar în final am realizat o analiză a evoluției indicatorilor pe mai mulți ani.

Grafic 1. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare și tipuri de turiști2

După cum se poate observa din graficul 1, procentul sosirilor în structuri de primire turistică la nivel național este în ușoară creștere.

Grafic 2. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de confort.1

După cum se observă procentul sosirilor turiștilor în structura de primire cu funcțiuni de cazare turistică, pe categorii de confort , avem o pondere în creștere spre categoria de confort superioară, respectiv 3 și 4 stele.

Graficul 3. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, după destinații turistice.1

Din graficul 3 se poate observa, preferința turiștilor sosiți în stațiuni montane, în București și orașele reședință de județ, pentru alte localități și trasee turistice, în comparatie cu stațiunile din zona litoralului și stațiunile balneare, unde sosirile scad. Se poate trage concluzia că o motivație turistică, în afară de cea de tranzit ar fi turismul de afaceri, în detrimentul turismului de sănătate.

2.6 Oferta și producția turistica

Oferta turistica este determinantă pentru efectuarea turismului și este o categorie corelativă a pieței turistice, reprezintă a doua categorie a pieței turistice.

Oferta este elementul de atracție care motivează călătoria. Oferta turistică are o existență de sine stătătoare, este construită din potențialul turistic, baza materială de cazare, forța de muncă, serviciile, cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice.

Oferta turistică este o noțiune de mare semnificație, incluzând fondul turistic, infrastructura și produsul turistic. Cu cât oerta este mai diversificată și consistentă, cu atât va atrage fluxuri de turiști mai importante, de pe o arie mai largă.

Oferta turistică 1 grupează ansamblul elementelor care concură la obținerea produsului turistic, respectiv: potențialul natural și antropic, echipamentul de ”producție” a serviciilor turistice, diversitatea bunurilor materiale ( industriale, alimentare ) destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile specifice turismului, infrastructura turistică și condițiile de comercializare ( pret, înlesniri etc.). Astfel putem spune că oferta integrează ansamblul resurselor economice în calitate de factori ai producției turistice.

Prin urmare, oferta de produse turistice exprimă cantitatea de produse turistice pe care producătorii sunt dispuși și au capacitatea să le ofere într-o perioadă specifică de timp, în funcție de condițiile în care are loc vânzarea acestora.

Cererea și oferta turistică sunt separate geografic, însă consumul și producția se realizează în același loc. Ca urmare a acestui aspect, Vanhoe ( 2005 )2 consideră oportună analiza ofertei turistice din perspectiva sistemului turistic. Schematic un sistem turistic ar putea fi reprezentat în felul următor:

Fig. 1 Componentele sistemului turistic

Un sistem turistic reprezintă cadrul care arată legăturile dintre oferta turistică, elementele care fac legătura între cerere și ofertă și cererea turistică. După cum se poate vedea din figură, legătura dintre cerere și ofertă prin intermediul elementelor de legătură se manifestă în dublu sens.

Oferta turistică este legată de cerere cu ajutorul intermediarilor ( tour operatorii, agențiile de turism, organizatorii de conferințe și evenimente).

2.6.1 Elemente componente ale ofertei turistice

În literatura de specialitate, referitor la elementele componente ale ofertei turistice, găsim abordări apropiate. Spre exemplu, Bădulescu ( 2004, p.89) consideră că elementele componente ale ofertei turistice sunt:

patrimoniul turistic – totalitatea condițiilor naturale și a valorilor cultural istorice

echipamentele turistice de cazare, alimentație, agrement etc.

serviciile turistice

Vanhove (2005, p.76 – 78) prezintă componentele ofertei turistice sub următoarea formă:

atracții, fără de care activitatea turistică ar fi de neconceput

serviciile (facilitățile) turistice

infrastructura

Atracțiile, element cheie al sistemului turistic, atrag turiștii spre o anumită destinație.

Atracțiile naturale, includ clima, plaja, peisajul, flora, fauna, apele, cascadele, munții.

Atracțiile artificiale, construite de om dar nu în scop turistic, au capacitatea de a atrage turiști și se pot împărți în:

construcții, catedrale, biserici, moscheie, manastiri, clădiri cu o arhitectură specifică, monumente, castele, site-uri arheologice, parcuri și grădini

atracții culturale, muzee, teatre, zone sportive, obiecte de artizanat, religia, folclorul, istoria, carnavaluri, festivaluri specifice etc.

atracții sociale, modul de viață specific unor destinații, obiceiuri specifice grupurilor etnice, limbajul

Atracții construite în scop turistic, construite special pentru a atrage turiști. Parcurile de distracție, pârtii de schi, porturi de agrement, muzee în aer liber, centre expoziționale, cazinouri. În funcție de scopul lor, atracțiile pot fi clasificate în alte trei categorii:

atracții orientate spre o ședere mai îndelungată ( plajele )

atracții pentru circuite turistice – pot fi combinate pentru a crea un circuit turistic

atracții de escală – locuri care merită să fie vizitate în drumul spre destinația principală

2.6.2 Particularități1 între oferta turistică și producția turistică:

Producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta turistică

Oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei.

Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice

Oferta turistică este fermă, pe când producția turistică este efemeră

Oferta turistică potențială a unei zone, va deveni oferta reală atunci când va însuma o serie de caracteristici pentru stimularea consumului turistic, atunci când se vor dezvolta condițiile necesare de primire a turiștilor, de petrecere a sejurului, ca rezultat al dezvoltării bazei materiale a turismului și a infrastructurii sale. Oferta turistică are anumite limite și poate avea caracter permanent sau de sezon.

2.6.3 Caracteristici ale ofertei și producției turistice:

Complexitatea și eterogenitatea, grupate în două categorii:

Elemente de atracție

Elemente funționale

Oferta turistică poate fi clasificată în patru grupe mari:

Oferta turismului de vacanță

Oferta turismului de sănătate

Oferta turismului de afaceri

Oferta turismului cultural

Producătorii ofertanți de prestații turistice sunt specializați în:

Cazare și restaurare

Transport

Animație, agrement și informare

Proiectarea și organizarea călătoriilor de către touroperatori

Rigiditatea, care are mai multe aspecte:

Imobilitatea ofertei și producției turistice – neputând fi expediate în vederea întâlnirii cu cererea și realizării consumului, este necesară și deplasarea turiștilor, iar aceasta pune o serie de probleme suplimentare, mai ales în cazul turismului internațional

Imposibilitatea stocării ofertei – imposibilitatea stocării produselor în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilații bruște ale cererii

Rigiditatea în amplasarea capacităților de producție turistică – caracterul inelastic al ofertei limitează posibilitățile alinierii acesteia la variațiile cererii

Imposibilitatea adaptării ofertei la oscilațiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice și la restructurările calitative ale cererii

Efectul de substituire

2.6.4 Factori determinanți ai ofertei turistice

Teritoriul, este condiția esențială pentru existența ofertei turistice, este suportul acesteia.

O posibilă descompunere a teritoriului cuprinde variabile cum ar fi1:

frumusețea naturală a peisajului

configurația geografică

condiții meteorologice

valoarea terapeutică a ambianței naturale

flora și fauna

patrimoniul cultural și istoric

Sectorul terțiar, activități de prestare de servicii:

servicii de organizare și comercializare a ofertei turistice

servicii de producție și distribuție a bunurilor de consum turistic

servicii de agrement, tratament

Baza tehnico materială, ce are o serie de particularități:

corespondența dintre baza tehnico materială și resursele materiale turistice

adaptarea bazei tehnico materiale unui anumit segment al cererii turistice

raportul, în general, în general invers proporțional între efortul investițional și calitatea atracției turistice a resurselor naturale

Structural baza tehnico materială a turismului cuprinde:

baza cazării

baza restaurării

baza transportului

baza agrementului

În sinteză , oferta turistică este constituită din potentialul turistic ( atracții naturale și antropice ) , baza materială specifică ( cazare, alimentație, tratament ), infrastructura generală, forța de muncă, serviciile.

România dispune de o bogată ofertă turistică, are bogații naturale de excepție, oferă turiștilor vacanțe de-a lungul întregului an, se poate admira numai aici Delta Dunării, cetăți fortificate, mănăstiri pictate, animale sălbatice și peisajele din păduri, ospitalitatea tradițională a poporului român.

România dispune de o treime din resursele de apă minerală ale Europei, dispune de ape termale, nămoluri curative, dispune de atracții istorice, folclorice și etnografice, țarmul românesc al Mării Negre, munții Carpați, sunt o sursă de sănătate și revitalizare pentru turiști.

Fiecare comunitate care extinde un sector turistic deja existent trebuie să-și evalueze cu atenție resursele turistice, această evaluare va stabili dacă respectiva comunitate are potențial pentru inițierea sau dezvoltarea turismului.

„Organizația Mondială a Turismului pentru orizontul anilor 2020 a identificat modalitatea prin care acțiunile acestor factori, asociate unor evoluții economice pozitive, se reflectă în amplificarea cererii pentru destinații noi, cu efecte pozitive asupra dezvoltării, tendințele de fragmentare a vacanțelor și creșterea segmentului de călătorii de mai scurtă durată coroborat cu lărgirea perioadei de desfășurare a acestora, având ca rezultat dezvoltarea mai multor destinații turistice și atenuarea sezonalității etc.

România are un potențial imens care o poate transforma într-o destinație pentru tot timpul anului dacă vor fi înțelese și maximizate avantajele oferite de siturile moștenirii naturale și culturale.”1

Din următorul grafic se poate observa capacitatea de cazare turistică , numărul de locuri de cazare turistică, existentă pe total tipuri de structuri de cazare turistică și destinații turistice.

Analizând perioada 2010 – 2014 , se observă că numarul locurilor de cazare turistică au crescut in stațiunile montane, în București și orașele reședință de județ, alte localități și trasee turistice, scăzând în stațiunile balneare și stațiunile din zona litorală, dar cu tendință de ușoară creștere în ultimii ani pentru zona litoralului.

Graficul 4. Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de cazare turistică și destinații turistice.1

CAPITOLUL 3. ANALIZA PIEȚEI TURISTICE ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

Descrierea județului Hunedoara

Frumusețea și varietatea cadrului natural, precum și bogăția elementelor cu caracter cultural ( artistic, etnografic, istoric ) conferă județului Hunedoara un potențial turistic remarcabil, obiectivele putând fi grupate in patru zone principale: Depresiunea Petroșani – Munții Parâng –Munții Retezat, zona Hațegului, Culoarul Mureșului și Vața de Jos – Brad.

În județul Hunedoara regăsim peste 400 de obiective turistice – monumente istorice, de artă și științele naturii – începând cu perioada preistorică și continuînd cu perioada dacică, romană, feudală și modernă

Obiectivele turistice din județul Hunedoara, numeroase și variate, sunt datorate condițiilor naturale, vieții istorice și culturale continue și îndelungate ce s-a desfășurat pe aceste meleaguri.

Străvechile meleaguri hunedorene, nucleu al statului dac, leagăn al formării poporului român și a limbii române și-au făcut simțită din plin prezența în patrimoniul nostru spiritual, aici se află cele două capitale ale Daciei – Sarmizegetusa Regia și Daciei romane – Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Picturile murale din interioarele monumentelor arhitectonice, de la Sântămăria Orlea, Streisângeorgiu, Ostrov, Ribița, Leșnic, Gurasada sau Crișcior denotă simț artistic inimitabil, pe care meșterii l-au transmis din generație în generație.

Situat în partea central – vestică a României și vecin la nord și nord –vest cu județul Arad, la vest cu județul Timiș și județul Caraș – Severin, la sud cu județul Gorj, la est cu județul Vâlcea și la est și nord-est cu județul Alba, județul Hunedoara este străbătut de numeroase artere importante de comunicație și anume doua drumuri europene principale E68 și E79 și de unul secundar E673 și Magistrala 200 Brașov – Nădlac cu ramificații spre Alba Iulia și Craiova.1

Câteva zone importante din cadrul județului posedă o importantă piață turistică cu un important potențial de dezvoltare a turismului, acestea fiind prezentate in harta de mai jos.

În Depresiunea Petroșani – Munții Parâng – Munții Retezat, resursele antropice sunt puțin diversificate, întâlnindu-se doar Muzeul Mineritului de la Petroșani, astfel că în această zonă se valorifică cu precădere resursele naturale.

Zona este compusă dintr-o ramă muntoasă situată în partea sudică a județului, aceasta fiind străpunsă orizontal de Depresiunea Petroșani. În acest areal piața turistică este mare, potențialul poate fi valorificată în principal de cadrul natural ( zonele protejate Parcul Național Retezat, Valea Jiului, Munții Parâng) în care se practică sporturile de iarnă ( Stațiunea Straja ) cât și drumeții, turism de tranzit, turism industrial ( extractiv).

Munții Retezat se suprapun Parcului Național Retezat, o zonă de conservare și de cercetare științifică, un areal cu valori peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, au cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanțul Carpaților românești, având peste 60 de piscuri ce se avântă la peste 2200 m altitudine, culminînd cu vârful Peleaga de 2509 m. În Munții Retezat se găsesc peste 80 de lacuri glaciare, la care se adaugă flora și fauna bogată și variată.

Stațiunea turistică Straja este localizată pe versantul nordic al Munților Vâlcan la atitudinea de 1445 m, la o distanță de aproximativ 8 km de domeniul schiabil de orațul Lupeni. În stațiune sunt amenajate 12 pârtii de schi, , care însumează aproximativ 26 km de domeniu schiabil, fiecare dintre acestea fiind echipată cu instalație de transport pe cablu ( teleschi ). Cinci pârtii beneficiază și de instalație nocturnă, făcând astfel utilizarea echipamentelor până seara târziu.

Complexul turistic a beneficiat de o investiție de înlocuire a telescaunului cu o telegondolă modernă și construcția unui nou telescaun care să deservească Vf. Straja. S-au conturat astfel, traseele unor noi pârtii, cea mai lungă ( 8,1 km ) fiind pârtia Straja, care pleacă din vîrful omonim ( 1868 m ) și ajunge la stația de îmbarcare a telegondolei ( 750 m ). Straja s-a transformat în polul de schi al vestului României, aici se practică în special sporturile de iarnă, schi alpin, schi fond, schi tură, schi extrem, săniuș etc. Sporturile de iarnă sunt favorizate de domeniul schiabil care dispune de șapte pârtii de schi, având în total o suprafață schiabilă de peste 40 ha. Vara se pot practica drumețiile montane, facilitate de un număr mare de poteci și trasee turistice, alpinismul și sporturile de aventură, sporturile extreme ca parapanta și deltaplanul, precum și turismul de recreere și odihnă. Accesul în stațiune este asigurat cu telescaunul Straja sau pe drumul de acces Lupeni – Straja.

Stațiunea Parâng este situată la 8 km distanță de Petroșani, fiind amplasată la o altitudine de 1400 m, aici stratul de zăpadă persistă din decembrie până în aprilie.

Stațiunea prezintă 10 pârtii de schi, toate dotate cu instalații tehnice de tipul tele – schiului sau telescaun-ului, iar o parte din acestea și cu nocturnă.

Prin valoarea peisagistică a spațiului montan aferent stațiunilor Straja și Parâng, precum și prin concentrarea investițiilor în asigurarea calității și diversificării echipamentelor și dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă din cadrul acestora, complexurile turistice prezentate se impun, fara îndoială, în rândul celor mai importante stațiuni montane din partea vestică a țării.

Sporturi de iarnă și instalații existente.

1 telescaun ( plecare la 1073 m, sosire la 1685 m, cu o viteză pe traseu de 1,5m/s

3 teleschiuri, dintre care unul este prevăzut cu instalație de nocturnă

2 centre de închiriat echipament sportiv de iarnă, plus particulari

școala sportivă pentru cursuri de schi cu monitori autorizați

4 pârtii de schi, una dintre ele fiind cea mai mare din țară și se compune din 4

pârtii, una în prelungirea celeilalte. Plecarea se poate face de la 2160 m, din Vârful Parângul Mic, până la telescaun plecare, peste 2 km.

există pârtii de schi pentru începători, pentru avansați și performeri.

În Petroșani și Lupeni sunt cele mai multe locuri de cazare din această zonă și

anume Lupeni ( conform INS ) deținea în anul 2014, 10 unități de cazare cu 340 de locuri de cazare, dintre care 4 vile turistice cu 163 de locuri de cazare, 2 cabane cu 106 locuri de cazare, 3 pensiuni turistice cu 41 locuri și o pensiune agroturistică cu 30 de locuri de cazare.

Zona Hațeg.

În această zonă se pot valorifica resursele naturale, aici se suprapun Geoparcul Dinozaurilor – Țara Hațegului cât și Grădiștea Muncelului – Cioclovina, zone deosebit de importante datorită statutului de parcuri naturale.

Aici pot fi valorificate resursele naturale date de prezența parcurilor și resursele antropice care sunt bine reprezentate prin obiective de factură arheologică ( fosta capitală a Daciei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa ) și edificii religioase ( biserica de la Densuș ).

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, reședința celor mai importante instituții și a înalților funcționari imperiali, se ridica odinioară la poalele munțilot Retezat, în partea de sud vest a țării Hațegului de astăzi. Orașul a fost întemeiat în anul 107 d.Hr., din porunca împăratului Traian și a avut la început un caracter militar, devenind mai apoi centru politic, religios și cultural. Întemeierea coloniei a fost marcată și prin batere unei monede ( sesterius ), emisă la Roma, din ordinul Senatului, dedicată ”celui mai bun principe” – împăratului Traian. Orașul antic închidea o suprafață înconjurată de ziduri de aproximativ 32 ha, putând adăposti circa 25000 – 30000 de oameni. Prin strădania arheologilor au fost scoase la lumină construcțiile și amenajările de odinioară ale Ulpiei Traiana, precum și numeroase obiective de uz curent ce sunt adăpostite de muzeul din imediata apropiere a sitului.

Conform Institutului Național de Statistică, infrastructurile de cazare sunt bine reprezentate la nivelul acestei zone, aceste fiind localizate în principal de-a lungul căilor principale de acces, rutiere și feroviare, unitățile de cazare fiind răspândite în zonele urbane ( Hațeg ) dar sunt și bine reprezentate în localitatea Râu de Mori ( 220 de locuri de cazare ) și Teliucul Inferior ( 47 locuri de cazare ) și Sarmisegetuza ( 12 locuri de cazare ).

Cele mai multe unități de cazare din această zonă se găsesc la Râu de Mori, unde în anul 2014 erau 10 unități de cazare cu 220 de locuri, dintre care un hotel cu 50 de locuri, 1 vilă turistică cu 30 de locuri, 3 cabane cu 57 de locuri și 5 pensiuni agroturistice cu 83 de locuri. Reprezentative pentru această zonă sunt și orașul Hațeg, care deține 8 unități de cazare cu 266 de locuri, dintre care un motel cu 43 de locuri și 7 pensiuni turistice cu 223 de locuri, dar și Teliucul Inferior cu 2 unități de cazare cu 47 de locuri, cu 1 pensiune agroturistică cu 11 locuri și un motel cu 36 de locuri.

Localități cu unități de cazare mai puțin răspândite sunt Sântămăria-Orlea cu un hotel cu 27 de locuri și Sarmisegetuza cu o pensiune agroturistică cu 12 locuri.

În județul Hunedoara poți să vizitezi Cetatea din municipiul Deva, Castelul Corvineștilor din municipiul Hunedoara, Muzeul Aurului de la Brad, Casa Memorială Aurel Vlaicu, Țara Hațegului cu vestitul Parc Hațeg, Parcul Național Retezat, dar și rezervațiile din munții Șureanu.

Județul Hunedoara, beneficiază de multe izvoare cu ape minerale, valorificate prin stațiuni balneo climaterice.

Dintre acestea o putem menționa pe cea mai importantă din zonă: Geoagiu-Băi. Acestă stațiune este situată în sudul munților Apuseni, la contactul acestora cu valea Mureșului, calitățile curative ale apelor minerale fiind cunoscute încă din perioada dacică.

Atestată documentar în anul 1805, Geoagiu Băi păstrează încă urme ale vestigiilor din epoca romană, lucru care explică renumele acestei zone de tratament încă din cele mai vechi timpuri.

Băile termale romane se păstrează aproape în aceiași formă ca și în antichitate, fiind construite într-un promotoriu circular. Băile au funcționat în două faze ( Germisara și ulterior Termele Dodonei ).

Stațiunea1 se află situată intr-un bazinet depresional, sculptat în partea de sud est a munților Săcărâmb, la extremitatea unuia din cele mai mici și interesante bazine ale munților Apuseni – cel al Glodului. Din punct de vedere administrativ stațiunea aparține județului Hunedoara, fiind situată la aproximativ 37 km de Deva.

Geoagiu Băi se numără printre stațiunile balneoclimaterice atât datorită factorilor naturali terapeutici cu tratament pentru afecțiuni ale aparatului locomotor și sistemului nervos periferic ca afecțiuni principale cât și pentru afecțtiuni asociate – afecțiunile cardiovasculare, dar și datorită factorilor și instalațiilor de cură cu tratament pentru boli de nutriție și metabolism ca afecțiuni asociate, afecțiuni ginecologice, afecțiuni dermatologice, endocrine, hematologice.

Stațiunea asigură prin instalațiile pe care le deține băi cu apă minerală la cadă și bazin, băi cu apă termominerală în baazine în aer liber, instalații pentru electro și hidroterapie. Stațiunea dispune de trei baze de tratament situate în interiorul hotelelor Diana, Germisara, Aurel Vlaicu.

În stațiune agrementul este asigurat prin trei bazine cu apă termală din care unul olimpic, de un teren de tenis, parcuri și zone verzi pe o suprafață de 12 ha.

Parcul stațiunii este un loc minunat de recreere, odihnă sau mici plimbări, după băile reconfortante. Aici se găsesc și cele două izvoare cu apă minerală termală, folosite în cura internă.

Oferta turistică1 a zonei, alături de fondul turistic natural este susținută și de fondul turistic de provienență antropică, prin obiectivele istorice, etnografice, folclorice.

Un astfel de exemplu ar fi traseul turistic Geoagiu – Orăștie – Oraștioara se Sus – Blidaru – Sarmizegetusa Regia, care abundă în atracții turistice.

Palia de la Orăstie care datează din anul 1582 este una dintre primele tipărituri în limba romăna.

În centrul municipiului Orăștie se află ruinele cetății de altădată, cu ziduri de apărare care formau o curte ce adăpostea bisericile, constituind un sistem de fortificație medievală specific Orăștiei, fiind vorba de existența unor dispozitive de apărare construite începând cu secolul al XIV-lea dar refăcute și dezvoltate ulterior.

Grădiștea de Munte – localizată pe locul vechii capitale a Daciei. Aici se află un adevărat muzeu arheologic în aer liber. Deosebit de prețioase mărturii date la iveală la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Grădiștea de munte și care constau în turnuri de veghe, cetăți, construcții religioase și laice atestă că aici a fost centrul vieții material spirituale a Daciei în secolul I î.e.n. sub Burebista și Decebal cât și nivelul de viață la care ajunseră strămoșii noștrii la acea dată.

Turnurile clopotniță, cisterna adâncă de 5 m, lungă de 8 și lată de 6m construită pentru aprovizionarea cu apă a cetății de pe dealul Blidaru aflat la o altitudine de 705m, urmele drumului pavat ducând pâna la Piatra Roșie, sau sanctuarul închinat zeului soare sunt de asemenea obiective foarte importante care stau la baza istoriei noastre ca popor.

Cetățile Dacice și zona din Valea Grădiștei cu peisajele Munților Sureanu sunt cele mai importante zone turistice din județul Hunedoara.

În apropierea municipiului Hunedoara se află o altă stațiune ce beneficiază de ape minerale, stațiunea Călan Băi. Obiectivele turistice ale localității Călan sunt datorate de condițiile naturale, vieții istorice și culturale continue din zonă. Zonă pitorească, izvoare minerale cu calități curative, fond cinegetic, varietatea elementelor de arhitectură, artă populară și folclor, oferă un turism pe placul fiecăruia. În epoca romană a existat la Călan o importantă așezare favorizată de existența apelor termale, avea denumirea Aquae. Au fost găsite peste douăzeci de inscripții privind prosperitatea localității Aque. Stațiunea beneficiază de sistem de cazare și alimentație publică, în incinta societății existând trei bazine cu apă mezotermală.

În nordul județului, în orașul Brad, avem Muzeul Aurului, singurul muzeu de acest tip , din țară. Localitatea Brad, renumită pentru exploatarea de cărbune brun și minereu de aurifer a fost menționată documentar, pentru prima dată, anul 1445, fiind și unul dintre principalele locuri ale Revoluției de la 1848 din Transilvania.

Muzeul funcținează din 1912. Inițial muzeul a găzduit doar eșantioane cu aur din zona minieră Brad. Însă în timp, prin donații și schimburi, în fosndul muzeului au intrat și piese provenind din alte zăcăminte din țară și din lume. Muzeul găzduiește și o colecție de mineralogie sistematică, o colecție ce cuprinde minerale descrise pentru prima dată din România (nagyagit, silvanit, telur, pseudobrookit etc.) și una de agate din România. Dacă ai ajuns în municipiul Hunedoara și vrei să afli ce a lăsat natura și mâna omului acestui oraș, lacul de acumulare Cinciș este unul din numeroasele comori ale regiunii.

Lacul Cinciș este așezat la o distanță de 400 km de București și 8 km de municipiul Hunedoara, pe drmul spre Toplița. Este o zonă frumoasă care atrage turiști. Lacul are o suprafață de 867 ha. În coada lacului, când scad apele este vizibilă biserica vechiului sat. Pe malul lacului Cinciș, între munți și cu o priveliște de vis se află și Hotelul Cinciș. Această zonă reprezintă punctul de pornire pentru vizitarea unor obiective turistice excepoționale, în special cele situate în partea de sud a județului.

Municipiul Hunedoara este așezat într-o zonă cu peisaje deosebite, caracteristice zonei bazinului Cernei. In vecinătate se disting, spre nord Mureșul, străjuit de Munții Metaliferi, în nord vest dealului cu cetatea Devei, iar la nord-est, în bazinul Mureșului, orașul Simeria, râul Strei, dealul Uroi.

Ținutul Pădurenilor se întinde spre vest, unde se află cele mai mari și mai vechi mine de fier din țara noastră.

Spre sud se zăresc crestele, înzăpezite uneori și vara, ale Munților Retezatului, cu vârful Retezat având o altitudine de 2485m, vârful Peleaga cu 2509 m altitudine. Aici se află cele mai frumoase lacuri alpine din țară, ca și frumosul Parc Național al Retezatului.

Spre est se zăresc meandrele Streiului și linia întunecată a Munților Sebeșului.

Legăturile cu localitățile din jur și cu principalele localități din țară, sunt asigurate atât prin rețeaua drumurilor publice din care majoritatea sunt modernizate.

Castelul Huniazilor

Castelul Corvineștilor a fost construit în secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. Castelul Huniazilor impresionează prin prezența sa, ce domină orașul Hunedoara. Castelul reprezintă un monument singular în România și printre cele mai atractive din spațiul european.

Proprietari

Încă din 1419 și până în prezent acestă impresionantă construcție a fost în proprietatea a importanți oameni sau instituții ale statului.

În această parte a județului se află situat Ținutul Pădurenilor.

Un element străvechi al caselor pădurenești, la construcția cărora se folosea lemnul, îl constituie vatra liberă, cu coșul numit căloi. Printre cele mai răspândite piese de folclor muzical și coregrafic sunt „brâurile” pădurenești.

Înspre jumătatea de sud a județului Hunedoara, ni se înfațișează minunata Țară a Hațegului, în partea de sud a Transilvaniei și în colțul de sud – vest al regiunii Hunedoara. Țara Hațegului a fost menționată în 1247 ca terra Hatszoc, vechi ținut al cnejilor, juzilor și voievozilor români, acest teritoriu fiind numit și „un ardeal în miniatură”. În aceasta parte a județului regăsim vestita mănăstire Prislop, satul Densuș cu biserica de piatră și capitala Daciei romane Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

Mănăstirea Prislop este situata la 13 km de orașul Hațeg și la 16km de Hunedoara, a fost înființată in jurul anului 1400 de către călugărul Nicodim, cu ajutorul primit de la Mircea cel Bătrân. Din vechea mănăstire nu a mai rămas nimic, iar biserica mănăstirii a fost refăcută de mai multe ori. Cu toate restaurările insă, planul bisericii, zidită în piatră, a rămas cel vechi.

În partea de sud a ramificațiilor munților Poiana Ruscă se află satul Densuș. Biserica monument din Densuș.

În teritoriul actualei comune Sarmisegetusa se afla Ulpia Traiana capitala Daciei romane, situată în apropierea locului numit Tapae. Muzeul „Sarmisegetusa” se află în centrul comunei, la marginea șoselei.

Castelul Sântămărie Orlea, este alt obiectiv de vizitat. El este menționat documentar la 1363, iar actuala construcție în stil baroc a fost înălțată în 1782 și transformată în secolul XIX. Castelul a fost în propreiatea unor familii de latifundiari care stăpâneau întinse terenuri. Situat în apropierea șoselei Hațeg-Petroșani au condus la transformarea castelului în hotel care te îmbie la popas.

Forme de turism.

Întreaga gamă de resurse turistice prezentate în lucrare, poate genera o multitudine de forme de turism care se pot practica în județul Hunedoara. Dintre acestea, cele mai importante sunt date de turismul balneo-climateric, cultural, istoric, turismul montan și agroturismul.

Harta1. Tipurile și formele de turism practicabile în județul Hunedoara

Turismul de circulație și tranzit se poate realiza pe principalele artere de circulație, culoarul Mureșului, sau printr-un turism itinerant pentru vizitarea obiectivelor turistice.

S-au conturat inele de circulație turistică cu tematică, în funcție de categoriile de resurse turistice atractive.

Turismul balneoclimateric, condiționat de existența unor zăcăminte bogate de ape termale și termominerale cu proprietăți curative ridicate, poate constitui una dintre formele turistice cele mai pretabile pentru județul Hunedoara. Turismul balneoclimateric și termal ( tratament și cură balneară ) reprezintă un punct de interes turistic prin izvoarele de ape minerale și termale, ale căror proprietăți curative sunt valorificate prin stațiunile balneare.

Pe primul loc se află Geoagiu-Băi, stațiune de interes national, urmată de Vața-Băi, stațiune de interes local.

Turismul cultural – istoric este dezvoltat datorită unei rețele bogate de situri istorice și arheologice, monumente istorice și de arhitectură, muzee. Obiectivele turistice de importanță istorică cuprind complexul dacic din Munții Orăștiei – Sarmizegetusa Regia și colonia Ulpia Traiana Sarmizegetuza din zona Hațeg, cetatea Devei, castelul Corvineștilor – Hunedoara, castelul Sântămăria Orlea, manăstirile și bisericile din piatră sau lemn, cu o vechime impresionantă, atestând chiar începuturile creștinismului în România.

Turismul religios, are un mare potențial de dezvoltare în viitor datorită numeroaselor biserici, catedrale și mănastiri din regiune.

Turismul rural, agroturismul și ecoturismul, are un potențial reprezentat de gospodăriile tradiționale din mediul rural, dar și de spațiile monahale și cabane de vânătoare.

Ecoturismul poate fi practicat în parcurile nașionale și rezervațiile naturale, Parcul Național Retezat.

Turismul montan se practică prin drumeții montane, favorizate de existența munților Retezat, Șureanu, Parâng, Metaliferi, Masivul Găina sau a Depresiunilor Hațeg, Brad, Zarand, Petroșani.

Turismul sportiv reprezintă tipul de turism care utilizează ca formă de agrement orice activitate sportivă desfășurată în aer liber, în spații naturale sau rurale, de obicei îndepărtate de căile de comunicație intens circulate și de tumultul vieții urbane. În cadrul județului Hunedoara, acest tip de turism se poate practica sub forma unei mulțimi de sporturi nautice, de aventură ( mountain – bike, off-road, cicloturism, parapantă ), echitație etc. Stațiunea montană Straja se remarcă printr-o bază relativ dezvoltată de cazare, puncte importante de atracție reprezintă zonele amenajate pentru sporturi de iarnă din Munții Parâng și Retezat.

Turismul științific reprezintă un tip de activitate turistică cu o largă pretabilitate pentru județul Hunedoara ( exploatările auro – argintifere din zona Munților Metaliferi și cele de cărbune din bazinul Petroșani ), una din cele mai industrializate zone la nivel național, cu o tradiție îndelungată în exploatarea resurselor subsolului. Pe lângă vizitarea obiectivelor industriale, hidroenergetice sau zonelor agricole, turismul științific se referă și la vizitarea unor peșteri ( speoturismul ), rezervații naturale, precum și la participarea la congrese, simpozioane, colocvii, reuniuni etc.

Turismul de odihnă și recreere, se practică în toate stațiunile turistice, în localități cu baze de agrement, pe malurile apelor, la marginea sau în poienile pădurilor, la sfârșit de săptămâna sau în vacanțe, concedii.

Turismul de afaceri. Județul Hunedoara constituie un teren propice pentru oamenii de afaceri români și străini, atât prin tradițiile economice existente, cât și prin posibilitățile de exploatare a potențialului turistic din mediul urban.

Așa cum s-a expus la începutul acestei lucrări, turismul reprezintă o activitate importantă și o preocupare permanentă a județului Hunedoara. Turismul deține o mare importanță deoarece acesta poate să genereze noi locuri de muncă, să atragă investiții sau investitori și implicit să crescă veniturile județului, turismul poate să ducă la creșterea nivelului de trai al populației.

Modul în care se structurează turismul afectează politici de dezvoltare din diverse domenii, social ( daca există o forță de muncă bine calificată ), transport si comunicații ( cum se prezintă calitatea drumurilor, sunt accesibile diverse obiective turistice ), calitatea mediului ( în special pentru resursele turistice naturale ), protejarea monumentelor istorice etc.

Strategiile pentru dezvoltarea turismului trebuie să se împletească cu diverse politici din domeniul social ( calitatea resurselor umane instruite ), economic ( calitatea drumurilor, accesibilitatea ) dar și protecția resurselornnaturale și antropice.

Turismul reprezintă un domeniu vast, de cele mai multe ori cu probleme complexe, astfel că în următoarele cazuri se va prezenta pe fiecare loc turistic al județului Hunedoara cu piața turistică și diversele probleme care afectează buna funcționare a acestui sector economic cu importanță majoră și anume turismul.

Din punct de vedere metodologic, datele sunt cele oferite de către Institutul Național de Statistică, date care au referință anul 2013.

Am preferat descrierea principalelor resurse turistice cât și valorificarea lor, dacă există căi de acces, dacă este bine dezvoltată zona din punct de vedere a infrastructurii turistice.

Cererea turistică în județul Hunedoara

În județul Hunedoara

Grafic 5. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

turistică, tipuri de turiști, în județul Hunedoara.

Observăm că numărul de turiști români sosiți în județul Hunedoara este în creșrere, iar la turiștii străini observăm o ușoară fluctuație.