Analiza Pietei Turistice din Romania

EVOLUȚII ȘI TENDINȚE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Analiza pieței turistice din România

În ziua de azi, România are un potențial turistic deosebit de variat și diversificat caracterizat prin existența unor forme de relief accesibile și armonios îmbinate pe întregul teritoriu, clima favorabilă practicării turismului pe tot parcursul anului, un potențial faunistic și floristic bogat cu specii și ecosisteme unicate în Europa și de asemenea patrimoniu cultural-istoric și arhitectural apreciat pe plan internațional cu care România se poate încadra în rândul destinațiilor turistice atractive din Europa și din lume.

În prezent în sectorul turismului românesc se înregistrează un număr de 6.6 milioane vizitatori străini și de 6.9 milioane de plecări ale turiștilor români, iar România încasează anual 607 milioane USD din turismul internațional, turismul având o contribuție de 4.7% la PIB potrivit WTTC.

Sectorul turistic oferă 105 mii locuri de muncă în România, adică 1.2% din totalul locurilor de muncă, iar în raport cu potențialul care există în România, din punct de vedere turistic și comparativ cu celelalte țări din zona centrala și de est din Europa, România se prezintă modest în ceea ce privește performanțele economice ale industriei turismului.

Pentru ca turismul românesc să se poate dezvolta este necesar ca și celelalte ramuri ale industriei cu care turismul este în strânsă relație să se dezvolte, iar transporturile, trebuie să faciliteze accesul rapid și comod al turiștilor în orice punct al țării. În prezent rețeaua de drumuri rutiere nu satisface cerințele automobilistului european, același lucru poate fi menționat și în cazul transportului de pasageri pe cale ferată sau aerian, iar la rândul lor telecomunicațiile trebuie să permită conexiuni rapide și de bună calitate turiștilor care sosesc în România cu țările de reședință sau orice alt punct de pe glob.

Organele de poliție trebuie să asigure protecția turiștilor împotriva oricăror acte de agresiune care, de asemenea vama și organele de control al trecerii frontierei trebuie să permită un flux rapid al călătoriilor la intrarea si ieșirea din țară întrucât aglomerațiile la frontieră constituie un factor de descurajare a călătorilor, administrația publică și locală trebuie să acorde mai multă importanță bunei gospodăriri a stațiunilor, orașelor si localităților de interes turistic.

În ultimii ani au fost nemulțumitoare starea în care s-au prezentat stațiunile pe litoral, modul de îngrijire și protecție a zonelor de plaja, deoarece o bună parte din orașe și localități prezintă o infrastructură învechită, sunt prost gospodărite, ceea ce constituie factori importanți în diminuarea atractivității turistice. Pentru o mai bună evidențiere a ramurilor specific turismului am realizat o clasificare principală, astfel turismul se împarte în 3 ramuri principale: unități de cazare, alimentație publică și agenții.

Ramură unităților de cazare se împarte în următoarele subramuri după cum urmează: hoteluri, pensiuni, cabane, apartamente închiriate în regim hotelier, tabere, camping, parcuri rulote, hosteluri, hoteluri pentru tineret, vile turistice, hanuri turistice, bungalouri, sate de vacant, campinguri, popasuri turistice, unități tip căsuță, spații de cazare pe nave. Ramură alimentației publice se împarte în următoarele subramuri: restaurant, restaurant de tip fast-food, pizzerii, cantine, catering, cafenele, ceainării, cofetarii, bistrouri, cluburi, discoteci, baruri. ”Ramură agențiilor se împarte în următoarele subramuri: agenții de turism, agenții de ticketing și agenții de informare. Din această cauză vom evidenția, în tabelul ce urmează structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate și tipuri de structuri, din anul 2014, realizat de Institutul Național de Statistică.’’

Tabel nr.4. Structurile de primire turistică 2013

(Sursă: Institutul Național de Statistică 2014)

Astfel putem observa că hotelurile, pensiunile și vilele turistice sunt unitățile de cazare cu cel mai mare număr de unități in România și că tipurile de unități de cazare private sunt de aproape 8 ori mai multe decât cele de stat. Așadar putem spune că hotelurile, pensiunile și vilele turistice sunt unitățile de cazare cu cel mai mare număr de unități in România, respectiv din totalul de 3900 de unități de cazare 1353 sunt pensiuni turistice dintre care 99% sunt cu capital privat, 928 sunt hoteluri din care 23% sunt cu capital de stat si 77 % sunt cu capital privat, 691 vile turistice din care 30% cu capital de stat si 70% cu capital privat.

De asemenea putem observa conform graficului 1.1 ca 81% din unitățile de cazare sunt cu capital privat si 19% sunt cu capital de stat.

2.1.1 Oferta turistică din România

Oferta turistică este alcătuită din ansamblul atracțiilor turistice care pot influența vizitarea lor, de fapt, oferta turistică a unei țării cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat prin cererea turistică. Oferta turistică se caracterizează printr-un ansamblu de bunuri și servicii, a căror materializare este o funcție a capacităților receptoare, deoarece capacitățile de primire limitează oferta turistică în spațiu, aceasta se caracterizează printr-o rigiditate relativă în comparație cu elasticitatea cererii turistice, putând avea caracter permanent sau sezonier, în funcție de condițiile minime pe care le întrunesc resursele naturale pentru a putea fi acceptate de turiști într-o perioadă din an.

Aproximativ 42,7 % din totalitatea de cazare turistică a României se află în stațiunile de pe litoralul Mării Negre, 16,3% în București și orașele reședință de județ 15,7 în stațiunile balneare, 11,5% în stațiuni montane, 0,8% în Delta Dunării și 12,9% din locurile de cazare în alte trasee.

Indicatorul mediu de folosire a capacității de cazare în funcțiune variază în ultimii ani în jurul valorii de 34,5%, iar durata medie de ședere la nivelul întregii tarii este de 3,6% zile în toate structurile de cazare, sub nivelul mediei europene. Stațiunile balneare dețin primul loc atât în ceea ce privește indicele de utilizare a capacității de cazare.

Turismul de litoral

”Ieșirea României la Marea Neagră a creat condiții pentru dezvoltarea turismului de litoral. Stațiunile de pe litoral concentrează aproape jumătate din capacitatea de cazare existența la nivelul întregii țării, deoarece în această zonă s-a aplicat un turism de masă, ponderea hotelurilor de 1-2 stele depășește 80%, în timp ce hotelurile de 3 stele au o pondere foarte scăzută.”

”Hotelurile de pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu precădere în zona de coastă, având oportunități limitate de expansiune, precum și reabilitarea și modernizarea litoralului românesc și aranjarea lor calitativ al ofertelor de litoral din țările europene constituie în continuare un obiectiv specific pentru turismul de litoral.”

Turismul montan

În România, practicarea turismului montan are condiții foarte bune de dezvoltare datorită potențialului oferit de cele trei catene muntoase ale Carpaților.

” Pentru ca România sa fie recunoscută pe plan internațional ca o destinație turistică pentru practicarea sporturilor de iarna este necesară îmbunătățirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarna, refacerea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan, precum și dezvoltarea, modernizarea si diversificarea structurilor de primire.”

Turismul balnear

“România are un potențial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile românești în momentul de față conțin peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, și o serie întreaga de resurse minerale unice sau cu o slabă răspândire pe plan european: gazele de mofetă din zona Carpaților Orientali și nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol.”

Modul de dezvoltare a segmentului de turism balnear până în anul 1989 a fost realizat în vederea practicării unui turism de masă, dar și pentru accesul internațional, prin urmare în România, din 160 de stațiuni balneare, 232 localități și puncte balneare, doar 24 sunt de interes național, celelalte având un rol mai redus pe piața turistică internă și europeană.

Cele mai mari stațiuni, incluse în circuitul internațional, sunt: Băile Felix, Călimănești-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaș, deși stațiunile balneare românești se bucură de un renume internațional incontestabil în tratarea unei largi game de boli și afecțiuni, multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare proastă de funcționare.

Turismul Rural și Agroturismul

”Din anul 1995, prin Legea nr.145/31.12.1994 pentru aprobarea O.U.G Nr. 62/24.08.1994 privind stabilirea facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, în România este promovarea inițiativei privată, în sensul că gospodăriile țărănești pot fi autorizate să presteze servicii în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.”

Turismul rural ar putea fi practicat în toată perioada anului și de asemenea ar putea fi mai bine dezvoltat prin facilitatea pescuitului, vânătorii, drumețiilor. Prin programul Vacanța la țară demarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se urmărește promovarea turismului rural și atragerea turiștilor străini în pensiunile agroturistice romanești.

Capacitatea și calitatea structurilor de cazare turistică

România dispunea în anul 2002 de 3.250 capacități de cazare turistică, conținând 105.425 camere care pot găzdui până la 282.806 persoane. Capacitatea de cazare turistică include hoteluri, hanuri, vile și cabane turistice, pensiuni agro-turistice, campinguri, sate de vacanțe, bungalouri,tabere de elevi și preșcolari și spații de cazare pe nave. Hotelurile dețin cea mai mare pondere în capacitățile de cazare,respectiv 161.528 aproximativ 58%, urmate de tabere de elevi și preșcolari cu 41.400 locuri 14,6%,campingurile cu 25.774 locuri 9 % și vilele turistice cu 21.205 7,5%.

În ceea ce privește calitatea facilităților de cazare turistică,cel mai mare număr de locuri îl dețin nivelurile de 2 și 3 stele, ceea ce indică un nivel mediu al calității structurilor de cazare. Nivelurile de o stea și cele neclasificate dețin o pondere de 39,1% din numărul camerelor și sunt considerate necompetitive la nivel internațional.

Confortul superior oferit de camerele de 4 și 5 stele este foarte mic, de numai 2,55%. În ceea ce privește piață turismului din România, această se prezintă că fiind printre cele mai dezvoltate din România pe lângă piață virtuală.

În urmă rezultatelor obținute am putut concluzionă că cea mai bună prezența pe piață virtuală, în ceea ce privește site propriu și e-mail, o au firmele din zonă București, Vest și Nord Vest, piață turismului în România este în continuă dezvoltare. Totuși față de alte țări din Europa și lume, piață virtuală a turismului se prezintă slab. Consider că societățile turistice din România încă nu au înțeles importantă prezenței pe piață virtuală și beneficiile acesteia.

De asemenea o altă problemă o prezintă numărul scăzut de utilizatori de internet din România dar și lipsa educație în acest sens. Mulți români, deși au conexiune de internet acasă sau la servici încă nu știu să caute informația pe internet.

2.1.2. Cererea turistică din România

”Turismul în România a fost influențat de personalitatea liderilor din țările comuniste și prea puțină atenție a fost acordată dezvoltării turismului în perioada de după al Doilea Război Mondial, iar când sectorul ofertelor turistice a luat naștere, turismul României a avut foarte puțin de oferit. Turismul în România a înregistrat o scădere drastică în perioada anilor 1980, atunci când Ceaușescu decide să plătească datoriile externe ale țării mult mai devreme decât era prevăzut, fapt care a condus la o austeritate severă pentru cetățenii românii, precum și la scădere a standardului de viață.”

”În 1993,Guvernul României inițiază o reformă a programului de dezvoltare a turismului. Ordonanța Guvernamentală nr.62, care a devenit ulterior nr.145 din 27 decembrie 1994,stabilește planul pentru dezvoltarea națională a turismului rural, în special pentru regiunile montane, Delta Dunării și Marea Neagră. Tot atunci, Ministerul Turismului promovează propria opinie privind turismul rural, aceea că aceasta reprezintă pentru România cea mai atractivă ofertă turistică posibilă.”

Astăzi, România a deveni o destinație turistică importantă, i-ar aceasta s-a datorat unui program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar și datorită perioadei de recesiune cu care România s-a confruntat după perioada comunismului, și se poate spera ca România să devină o atracție importantă a turismului internațional.

Analiza macromediului. În analiza macromediului vom face referiri la mediile: economie, socio-cultural, politic, tehnologic si ecologic.

Mediul economic, este un factor care influențează industria turismului dintr-o țară atât din punctul de vedere al cererii, cât și al ofertei. Din punctul de vedere turistic, factorii care pot influența comportamentul de consum sunt rata dobânzii, cursul de schimb, disponibilitatea creditului, creșterea și stabilirea economică și rata inflației, precum și structura economică a industriilor relevante turismului și profitabilitatea lor.

Mediul social-cultural. Modificările din mediul social-cultural pot determina noi oportunități sau amenințări pentru turism, deoarece schimbări social-culturale au un impact asupra turismului național, în structura vârstei pe piața turistică; în stilul de viață și nevoia de detașare din rutina de zi cu zi; precum și creșterea numărului de turiști bine informați ca urmare a școlarizării și a mijloacelor de comunicare.Potențiale piețe pentru turismul internațional, dar și intern sunt influențate de numărul de persoane cu venit mare, timp liber și mobilitatea de a genera și susține creșterea pieței turistice iar din punct de vedere al marketingului, un factor important îl reprezintă atitudinile și comportamentul potențialilor turiști față de călătoriile turistice în comparație cu celelalte servicii de recreare.

Mediul politic. Schimbările în structura politică, a deciziilor politice și apariția de evenimente neașteptate au implicații majore asupra distribuției turistice și uneori astfel de situații nu pot fi controlate de industria turismului țării respective. Liberalizarea turismului în România după 1989, precum și a țărilor din Europa de Est, au mărit interesul turiștilor pentru această arie geografică, în special pentru obiectivele turistice legate de prăbușirea comunismului. Democratizarea fostelor țări comuniste și reforma turistică a acestora pot avea un impact major asupra cererii turistice din Europa de Vest.

Anumiți factori politici și guvernamentali pot avea o importanță semnificativă asupra modului în care cererea pentru servicii de turism evoluează pe plan intern și internațional. Astfel, regulile și legile privind protecția consumatorului pot decide trendul cererii turistice, precum și legile anti-trust în stabilirea unei piețe competitive. Există patru factori importanți care au influență asupra turismului: legea transporturilor, agențiile de turism și hotelurile, mediul tehnologic și mediul ecologic.

Modernizat și reorganizat, transportul feroviar răspunde, în acest moment, tuturor exigențelor pasagerilor, mai ales pe rutele deservite de trenurile InterCity sau rapide. În completarea acestora, trenurile accelerate permit accesul vizitatorilor în aproape toate stațiunile sau orașele României.

Între porturile românești ale Dunării fluviale nu există relații de transport fluvial regulat de persoane. Există, în schimb, rute de transport de pasageri între România și Bulgaria sau România și Iugoslavia ori rute de transport de autovehicule. Există și anumite programe de reabilitare și restructurare a Căilor Ferate Române-CFR cofinanțat de BIRD, BERD, Guvernul României și Comisia Europeană în vederea îmbunătățirii confortului călătorilor, creșterea siguranței acestora și a eficientizării transportului de marfă în vederea alinierii sistemului național de transport la sistemul european.

Agențiile de turism și hotelurile presupun controlul asupra clasificării hotelurilor și a serviciilor prestate de acestea în vederea protecției consumatorilor influențează nivelul prețurilor și prin urmare natura cererii. Alte reglementări, precum nivelul TVA-ului și legile Uniunii Europene privind drepturile angajaților au o influență directă asupra nivelului de servicii.

Numărul agențiilor de turism din România este de peste 1000. Dintre acestea, circa 800 fac parte din Asociația Națională a Agențiilor de Turism. Toate agențiile de turism, legal constituie, trebuie să funcționeze în baza unei licențe de turism eliberate de autoritatea tutelară în domeniu. Exceptând condițiile legate de calificarea personalului, spațiu, utilizarea mijloacelor de transport clasificate, o agenție de turism trebuie să beneficieze de o poliță de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment.

Ministerul Turismului a solicitat deja hotelurile și restaurantele din București înaintarea documentațiilor necesare obținerii certificatelor de clasificare a brevetelor de turism. Conform legii, Ministerul Turismului v-a clasifica restaurantele independente de 3, 4 și 5 stele.

Reprezentanții și proprietarii de hoteluri și restaurante au posibilitatea de a obține aceste certificate prin internet, această metodă fiind inclusă în programul național de dezvoltare turistică Info Turism. Restaurantele de lux și cele cu specific românesc sunt cele mai populate în rândul turiștilor internaționali și de aceea este necesară intrarea lor în legalitate, ca mai apoi să urmeze procesul de promovare a acestora.

Mediul tehnologic,în cea ce privește dezvoltările tehnologice, telecomunicațiile și procesarea informațiilor pot determina creșteri ale vânzărilor în industria turismului. Factorii tehnologici cu influență majoră asupra cererii turistice includ creșterea activității promoționale și de distribuție prin intermediul World Wide Web de către sectorul public și privat și agențiile de turism, incluzând vânzarea on-line și folosirea internetului pentru vânzările de ultimă oră; dezvoltarea bazei de date de consumatori în sistemele de markenting și markentingul de relație.

Romanian Toourism este una din companiile care au creat un portal profesional de turism care combina promovarea ofertei turistice cu vânzarea și rezervarea de pachete turistice prin internet. Acest portal are ca parteneri Asociația Națională a Agențiilor de Turism – ANAT, Asociația Națională pentru Turismul Rural, Ecologic și Cultural-ANTREC, Federația Industriei Hoteliere din România – FIHR, Federația Patronală din Turism -FPT, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România -OPTBR și Romanian Convention Bureau -RCB și este singurul portal inclus în ECTAA – Grupul Național al Agențiilor de Turism și al Asociațiilor de Tur-operatorii din Uniunea Europeana.

Prin această tehnologie de transfer se are în vedere dezvoltarea pieței turistice naționale și regionale din România și valorificarea produselor turistice de către companiile de turism și tur-operatorii.

Ministerul controlează 41 de agenții de protecție a mediului înconjurător regionale, autorități locale care aplică politica și strategia referitoare la mediul înconjurător pe o scară locală, precum și Administrația Rezervației Biosferei Delta-Dunării.

A fost creat, de asemenea, un program de strategii de promovare a managementului apelor și pădurilor și a protecției mediului. Dezvoltarea modalităților de acțiune privind protecția mediului s-au bazat pe analiza mediului natural din România ce conține 2 documente: Conferința Națiunilor asupra Mediului și Dezvoltări UNCED și Strategia română privind Mediul Înconjurător, creată în colaborare cu un număr mare de organizații internaționale, precum Banca Mondială, Comunitatea Europeană, Banca Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare -EBRD.

În concordanța cu obiectivele incluse în strategie, au fost identificate 14 zone majore și anumite strategii au fost puse în acțiune pentru prevenirea și reducerea poluării. În afară de investițiile locale sau ale celor alocate din bugetul statului pentru aceste zone, au fost oferite resurse financiare aproximativ 3000 milioane lei pentru accelerarea rezolvării unor probleme serioase de poluare.

2.1.3. Analiza SWOT a României ca destinație turistică

„Analiza SWOT reprezintă o sinteză a auditului de marketing care prezintă punctele forte și cele slabe organizației, precum și oportunităților și amenințările mediului extern. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor pozitive și negative ale organizației analizate, care o diferențiază de organizațiile concurente. În realizarea analizei SWOT, România trebuie privită ca o destinație turistică unitară care deține atât puncte slabe, cât și puncte forte și care acționează pe o piața în mișcare, beneficiind de oportunități, dar lovindu-se și de amenințările inerente unei piețe imperfecte.

După o analiză a resurselor turistice românești am decis că principalele puncte tarii sunt următoarele: potențialul natural, potențialul antropic, dezvoltarea și diversificarea capacității de cazare și alimentație, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potențialul balnear.”

Potențialul natural.

Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurând totodată și substratul pentru o varietate de forme de turism, iar prin varietatea formelor de relief: munții, podișuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează printre cele mai frumoase și apreciate destinații ale Europei.

Munții Carpați reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul țării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpații au câteva particularități care îi deosebesc de ceilalți munții ai Europei: diversitatea peisagistică, asociată structurilor geologice și tipurilor de relief: peisaje alpine-Făgăraș, Retezat, Rodnei, Parâng, Mehedinții, Cernei, abrupturi calcaroase – Piatra Craiului, Bicazului, Oltețului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării; potențialul teologic bogat: peste 10.000 de peșteri, dintre care unele au o valoare științifică excepțională; complexitate, varietatea formelor de relief, o bogată rețea hidrografică, fond cinegetic, domeniul schiabil, așezări umane.

Zona dealurilor subcarpatice și a podișurilor este deosebit de interesantă prin bogăția și varietatea resurselor balneare. În România există factori naturali de cură, de o mare diversitate-ape minerale și termale, lacuri terapeutice, emanații de gaze terapeutice de tipul mofetelor, nămoluri terapeutice, saline, predominant negativă, în peste 200 de localități, situând România pe unul din primele locuri din Europa.

Zona de câmpie nu reprezintă resurse deosebite, dar se poate folosi în interes turistic prin arealul forestier, fondul cinegetic și piscicol și prin resurse balneare. Litoralul, cu 245 km de plajă se deosebește de oferta altor tării printr-o serie de caracteristici: orientarea spre est și sud-est; coborârea în mare cu o pantă lină; calitatea nisipului; lățimea plajei.

Delta Dunării reprezintă una din cele mai complexe zone turistice din România și una din marile atracții ale țării datorită unicității ei în zona europeană. Cele mai importante atracții ale deltei sunt: plajele întinse în zona litorală: Sulina, Petrișor; dunele de nisip: Caraorman, Sărăturile; vegetația de mare varietate: codrii de stejar-Letea, zăvoaie de plută și sălcii uriașe, stufișuri; faună piscicolă și ornitologică: peste 300 de specii de păsări și circa 1500 de specii de pești; font cinegetic și piscicol.

Potențialul antropic.

”România dispune de un bogat si diversificat potențial antropic, rezultat al istoriei de peste 2000 de ani pe aceste meleaguri, dar si al factorilor politici care au influențat dezvoltarea țării. Printre cele mai interesante resurse ale potențialului antropic se numără: vestigiile arheologice: cetățile grecești de pe tărâmul Mării Negre: cetățile medievale din epoca timpurie, bisericile din lemn; bisericile și cetățile țărănești fortificate din Transilvania:;Castele și palate: edificii religioase, monumente și statui.”

Pot constitui resurse antropice și o serie de obiective economice: amenajări hidroenergetice, canale de navigație și ecluze, drumuri transmontane, precum și localitățile urbane sau rurale pentru arhitectura specifică, cultură, civilizație.

Diversificarea capacității de cazare s-a realizate prin apariția unor tipuri de unități de cazare, precum pensiunile turistice, pensiunile agroturistice, hostelurile, spațiile de cazare pe nave, dar și prin dezvoltarea unui segment hotelier de lux.

Acesta s-a dezvoltat prin intrarea pe piața din România, prin contracte de management sau de franciză, a unor mari lanțuri hoteliere internaționale precum: Sofitel, Howard Johnson, Marriott, dar și prin proiecte de investiții autohtone: Club Scandinavia din Mamaia, Complexul Europa și hotelul Astoria din Eforie Nord. Se remarcă o tendință tot mai accentuată de dezvoltare a segmentului de 2-3 stele la nivel urban prin apariția multor unități de primire de dimensiuni mici, adresate în special turismului de afaceri. Acestea sunt investiții noi care oferă o alternativă, din ce în ce mai căutată, la hotelurile de mari dimensiuni.

Dezvoltarea unităților de alimentație s-a realizat atât pe baza dezvoltării unităților de cazare,dar mai ales prin realizarea unor noi unități care vin să acopere cererea rezidenților din localitățile de reședință. S-au dezvoltat atât lanțurile de alimentație rapidă, in special în marile orașe ale țării, dar și restaurantele clasice, restaurantele cu specific național, cât și cele specializate care oferă o gamă sortimentală variată și care tentează prin noutate.

Potențialul balnear. Potențialul balnear, chiar dacă a fost amintit în cadrul potențialului natural zona dealurilor si podișurilor, merită o atenție deosebită atât datorită factorilor de cură, cât și datorită materialelor tehnico-materiale aferente. România dispune de un potențial balnear unic în zona Europei și au fost identificate peste 200 localități cu factori naturali de cură de o mare diversitate, iar aici putem face o clasificare a tuturor elementelor care formează potențialul balnear: apele: Oligominerale cu o concentrație mai mică de 1 g /litru; Carbogazoase, Alcaline: Poiana Negri, Bodoc, Borsec, Zizin, Slănic Moldova, Covasna; Alcanino -feroase: Borsec, Lipova, Biborțeni, Zizin; Feruginoase: Covasna, Brașov, Vatra Dornei, Buziaș; Arsenicale : Covasna, Clorurate-sodice: Băile Herculane , Malnaș Băi; Sulfuroase: Băile Herculane, Pucioasa, Călimănești; Sulfatate: Amara, Vatra de jos; Radioactive: Băile Herculane, Borsec.

De asemenea un rol important îl au și nămolurile terapeutice:Sapropelice;Nămoluri minerale de izvor: Carpații Orientali;Nămoluri de turbă: Poiana Stâmpei, Borsec, Tușnad, Semenic, Emanații naturale de gaze terapeutice: CO2: Munții Oaș, Călimănești, Harghita; Hidrogen sulgurat: Șugag,Sântimbru Băi; Salinele: Slănic Prahova,Tg. Ocna, Priad, Turda și Cacica; Lacuri terapeutice: Ocna Șugatag, Bazna, Ocna Dej, Lacul Mangalia, Lacul Sărat, Sovata.

Turismul balnear are șansa să-și recâștige locul pe care-l îl deținea înainte de 1989 prin investiți în dezvoltarea și modernizarea bazei de tratament și diversificarea procedurii folosite. În dezacord cu nivelul așteptărilor clientelei turistice considerăm a fi: slaba dezvoltare a serviciilor oferite turiștilor se face simțită mai ales în zonele rurale, iar dacă în marile orașe ale țări există modalități diverse de petrece a timpului liber: cinematografe, baruri, cluburi,săli de teren de sport, discoteci, cazinouri, oferte pentru excursii la obiective din zona, în orașele mai mici sau stațiunile turistice, aceste servicii se regăsesc doar parțial.

Lipsa unei infrastructurii la nivel cât mai apropiat de cel european reprezintă unul din punctele slabe ale României, un dezavantaj al țării nu numai la nivelul turismului, dar și la nivelul investiților generale în alte sectoare de activitate. Lungimea totală a rețelei drumurilor publice din România este de 78.836 km din care 25,3% sunt drumuri publice modernizate, distribuția acestora fiind relativ uniformă pe întreg teritoriu țării, cu excepția regiunii București – Ilfov. Deși în perioada 1995-2002 rețeaua drumurilor publice modernizate din România a înregistrat creșteri,densitatea drumurilor publice continue să fie foarte scăzută comparativ cu media țărilor UE.

Principalele orașe ale României sunt legate printr-o rețea de aproximativ 20.000 km de drum principal, incluzând aproape 1000 km de șosea cu 3-4 benzi de circulație și de 160 km de autostrada. Până în 2005 vor fi inaugurați alți 92 km de autostradă pe tronsoanele Lehliu-Drajna, Drajna – Fetești și Fetești – Cernavodă, urmând ca ultimul tronson, Cernavodă-Constanță, să fie finalizat până în anul 2006.

Printre avantajele unei autostrăzi se numără: capacitate mare de circulație, viteză mare de deplasare de circa 120 km /h, siguranță sporită a traficului, crearea de noi locuri de muncă, accelerarea dezvoltării social – economic a regiunilor traversate, atu pentru integrarea europeană și pentru turism.

Rapoartele organismelor financiare internaționale sugerează că două treime din rețea au ajuns în starea care necesită reparații urgente, iar aproape jumătate de află în condiții precare. Lipsa întreținerii a aproape 2.000 de poduri a provocat alte probleme 40% dintre acestea sunt sub nivel de standardizare privind greutatea admisă, implicând restricții de greutate pentru autovehicule.

Acest fapt a dus la devierea mașinilor pe drumuri secundare, cauzând congestionarea traficului și creșterea concentrației poluanților, alături de scăderea siguranței circulației. Estimările arată că aproximativ 60% din lungimea drumurilor acoperite cu asfalt au depășit timpul de viață, în timp ce o treime se află într-un stadiu avansat de uzură.

În anul 2002 rețeaua de căi ferate din România avea 11.002 km de linii în exploatare, din care 3.950 km sunt electrificați și 2.965 km sunt linii duble. Rețeaua de căi ferate și-a diminuat lungime cu 3,2% în 2002 față de 1995. Lungimea desfășurată a liniilor este de 22.298 km, clasând România pe locul 7 în Europa, după Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia și Ucraina. Densitatea căilor ferate în exploatare este de circa 46,2 km /1000 km de teritoriu, fiind în scădere față de anul 1997 și aflându-se sub media țărilor UE.

În România există 17 aeroporturi, iar cele mai importante aeroporturi sunt București Otopeni, București Băneasa, Timișoara și Constanța. Aceste patru aeroporturi funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în ce celelalte 13 funcționează sub autoritatea Consiliilor Județene.

Toate cele 17 aeroporturi sunt deschise traficului internațional. În prezent, pe 9 din aeroporturi se efectuează curse internaționale în mod regulat. Lipsa utilităților reprezintă un handicap în concurența cu alte state din regiune.

Turiștii străini veniți în România doresc să beneficieze de condiții de cazare rezonabile care să le asigure un minim de confort. Există încă, în mileniul trei, într-o țară care se pretinde a fi pe deplin europeană, localități ne electrificate în zona munților Apuseni. La acestea se adaugă lipsa unei alimentări curente cu apă, lipsa canalizării și numărul mic de posturi telefonice rurale.

Toate acestea nu creează premisele unei dezvoltări adevărate a turismului rural, ci doar impresia unei întoarceri în timp care poate distra turistul străin obținut cu facilitățile vieții moderne. Rețeaua de utilități este insuficient dezvoltată în raport cu suprafața și populația țării, dar mai ales în comparație cu situația țărilor dezvoltate din Europa.

Cultura și turismul au o relație simbolică., iar lipsa investițiilor pentru punerea în valoare a resurselor culturale ale țării va avea efecte negative asupra turiștilor, dar și asupra populației rezidente. Arta și meșteșugurile, dansurile, ritualurile, legendele riscă să fie uitate de către generațiile tinere, dar pot fi revitalizate atunci când turiștii își arată interesul asupra lor. Momentele și obiectivele culturale pot fi valorificate prin utilizarea fondurilor provenite tocmai din activitatea turistică.

Cultura și turismul trebuie să se susțină reciproc și să dezvolte o relație susținută de ajutor pe termen lung. Această cooperare se poate realiza prin implicarea atât a sectorului guvernamental, cât și a sectorului privat într-un parteneriat reciproc avantajos.

Ca promovare, România nu și-a creat o imagine clară și puternică pe piața internațională deoarece nu a adoptat o politică sistematică și susținută de atragerea turiștilor străini. Într-un an a fost promovat litoralul și Dracula, în anul următor s-a promovat Delta Dunării și turismul rural, toate acestea creând o imagine confuză în mintea străinilor interesași de România.

Din analiza punctelor forte și slabe ale României se pot identifica direcțiile de acțiune pe care va trebui să le urmeze strategia de relansare a turismului internațional al României: dezvoltarea infrastructurii generale, dezvoltarea infrastructurii turistice, crearea și promovarea intensivă a unor produse turistice competitive care să valorifice atât potențialul antropic, cât și cel natural, îmbunătățirea serviciilor oferite turiștilor, dar și crearea unei imagini coerente pe piețele externe, imagine care trebuie să fie total diferită de cea a concurenților direcți. Ungaria, Bulgaria.

Oportunitățile și amenințările, ținând mai mult de mediul extern al țării nu pot fi decât anticipate și susținute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze efectele benefice și să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfășurată o analiză permanentă a evoluțiilor economice, sociale și politice din piețele țintă pentru a observa schimbările care apar, schimbările care pot influența pozitiv sau negativ activitatea turistică internațional-receptoare a României.

Intrarea României în NATO nu creează oportunității imediate așa cum greșit se crede de multe ori. Acest eveniment are o semnificație importantă atât pentru noi ca stat printr-o despărțire clară de trecut , cât și pentru noii aliați prin afirmarea clară a valorii democrației.

Pentru străini, aderarea României la NATO înseamnă siguranță,stabilitate,înseamnă garanția unei țării care, chiar în reconstrucție economică, crede în valorile democrației mondiale și ale cărei interese sunt legate de interesele țărilor aderate. Din punct de vedere turistic, intrarea în NATO nu poate beneficii imediate decât prin amplasarea unor baze militare străine pe teritoriul României în zonele de interes, bezele militare care vor aduce un important aport valutar care, prin eficiente induse, vor dezvolta mai multe ramuri ale economiei.

Printre amenințările cu care se poate confrunta România se numără și deteriorarea situației economice a țărilor Europei de vest și în special a marilor emițători de turiști Germania, Marea Britanie, Olanda, Franța, Italia la care se adaugă amenințările unor noi atentate teroriste, care vor contracta și mai mult cererea turistică. Raportul FMI evidențiază slăbiciunea economiilor din zona euro în raport cu restul lumii. Uniunea Europeană a înregistrat o tendință de creștere economică pe baza unei cereri externe mai viguroase, consumul intern pătrundu-se la un nivel foarte redus.

Creșterea consumului se lasă încă așteptată, cu toate că rata șomajului dă semne de scădere. Însă ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE mențin incertitudinea unei depășiri clare a perioadei de recesiune. Astfel menținerea consumului la un nivel scăzut chiar în condițiile unei creșterii economice, nu este de natură să favorizeze călătoriile, ci mai degrabă investițiile și așteptarea unor momente mai prielnice.

De asemenea creșterea prețului petrolului pe plan internațional va avea efecte negative și asupra fluxurilor turistice, prin creșterea prețului la bilete de avion datorită ponderii ridicate a costurilor legate de combustibil în totalul costurilor de operare a unei companii aeriene. Prețul petrolului influențează și situația economică a țărilor emițătoare de turiști,micșorând ritmul de creștere economică cu efecte negative asupra consumatorului.

Globalizarea poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea investiților, creșterea numărului de locuri de muncă și efecte negative. Acestea din urmă se vor resimți mai ales în planul cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai mari, a obiceiurilor și a modului de viață tradițional. Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turismul fiind interesat nu numai de resursele naturale și antropice ale unei țări, dar și aspecte ce țin de valori culturale, obiceiuri și datini, sărbători specifice.

În condițiile în care se dorește promovarea României ca o destinație de descoperire a tradițiilor, există riscul ca peste câteva decenii să nu putem prezenta obiceiuri și specifice României decât în poze sau în evenimente special organizate și care vor purta amprenta societății de consum. Prin combinarea celor patru elemente prezentate în analiza SWOT și gruparea lor câte două se pot obține patru strategii: SO – Puncte tari oportunității, W-O Puncte slabe ale oportunități, S-T Puncte tari-amenințări, W-T Puncte slabe – amenințări.

2.2. Cererea și oferta componentelor turistice la nivel regional. Încadrare și comparare

2.2.1 Cererea și consumul turistic

Cererea ca parte componentă a pieței, reprezintă dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpăra, ea fiind expresia unei nevoi determinate de condițiile existenței sale sociale, precum și de posibilitatea de cumpărare dar și de achiziționare a lucrurilor respective. Piața turistica este parte a pieți, dar și cererea turistică poate fi privită ca un segment al cereri globale, ca o formă particulară a acesteia.

Din această cauză, un număr mare de autori se aliază punctului de vedere exprimat de R. Lanquar, potrivit căruia cererea turistică este aceea a persoanelor care se deplasează periodic și temporar, în afara reședinței obișnuite pentru alte motive decât pentru a munci sau pentru a îndeplini o activitate remunerată și în această formulare, cererea răspunde comandamentelor: nevoie, dorința, putere și voința de cumpărare, adăugându-se particularități ce decurg din conținutul activității turistice.

”O altă categorie ce necesită clasificări teoretice este consumul turistic, astfel definit, consumul turistic este rezultatul interacțiunii dintre cerere și oferta; el are caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termeni monetari evidențiază volumul său care depinde, de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurilor produselor turistice.”

Figura 2. Raporturile consumului turistic cu cererea, oferta și producție 2013

(Sursa: Turismul României – Breviar Statistic-2014)

Atât cererea cât și consumul turistic prezintă o serie de trăsături proprii care, își pun amprenta asupra modului de formare și manifestare a acestora, asupra condițiilor de realizare a echilibrului pieței, din această cauză, cererea și consumul turistic se caracterizează printr-un dinamism accentuat care se dezvoltă unor mulțimi de factori de natură economică, socială, demografică, psihologică. Întrucât impactul principalelor categorii de factori asupra fenomenului turistic au făcut obiectul unor analize anterioare, în cazul de față vor fi prezentate noi aspecte, noi unghiuri de abordare, mai ales din perspectivă mecanismelor de formare și manifestare a cererii.

Cererea turistică răspunde unei necesități specifice, poziționată în ierarhia nevoilor de consum, în categoria celor superioare, uneori de lux sau a necesităților sociale și /sau a celor privind un anumit status.

Ierarhizarea nevoilor, în general, și locul ocupat de nevoia de călătorie diferă semnificativ de la un individ la altul, de la o categorie la alta, în funcție de nivelul de educație și cultură, de condițiile de existență, dar și de forma de turism. Odată conștientizată și localizată nevoia, urmează un lung proces de transformare a aceștia în dorința și acțiune.

Convertirea cererii în consum este determinată de condițiile economico-sociale dar și de motivații, fapt pentru care unii autori sugerează gruparea factorilor în două mari categorii: determinanți economico-sociali, determinanți motivaționali. Determinanți economico-sociali reprezentativi venituri, prețuri, timp liber, dimensiunile și structura populației cu rol stimulativ sau restrictiv, imprima cererii o anumită elasticitate și evoluție.

”La rândul lor, motivațiile, aflate în strânsa legătură cu ocupația și educația, cu vârsta și personalitatea individuală, generează un anumit mod de manifestare a cererii și consumului. Cercetarea impactului personalității asupra deciziei de cumpărare și comportamentului de consum turistic a permis identificarea a cinci tipuri psihologice majore și anume: turiști psihocentrici, turiști cvasipsihocentrici, turiști mid-centrici, turiști cvasialonventrici, turiști aloncentrici.”

Număr

turiști

cvasi- cvasi-alocentrici

psihocentrici

psiho- mid-centrici alocentrici

centrici

Distanța

Figura 3. Personalitatea individuala și opțiunea pentru distanța și destinația de călătorie:

scala: psihocentric- alocentric 2013.

(Sursa: Turismul României – Breviar Statistic-2014)

Cererea și consumul turistic se caracterizează și prin complexitate și eterogenitate; ele cunosc o diversitate de forme de exprimare, fie ca rezultat al varietății segmentelor de consumatori și diversității gusturilor acestora, fie ca urmare a specificității ofertei, la rândul ei complexă și eterogenă, alcătuită din atracții, echipamente, forța de muncă sau datorită varietății serviciilor ce compun prestația turistică și modalităților de combinare a acestora, de asemenea, cererea și consumul turistic se particularizează prin concentrare, acesta poate fi în timp, în spațiu și în motivație.

Astfel, turismul național reprezintă 4/5 din total, desigur, cu variații pe țări și zone; Europa, ca destinație pentru turismul internațional, concentrează aproape 60% din totalul sosirilor și peste 50 % din încasări; în țările Europei de Nord, mai mult de 70 % din populație pleacă în vacanță în fiecare an; peste 50 % din totalul cheltuielilor de vacanță sunt destinate cazării și alimentației; odihna și loisirul reprezintă 70 % din motivele de călătorie; sezonul estival concentrează aproape 80 % din totalul plecărilor în vacanță.

Tabel 5. Călătorii interne pentru vacanțe și afaceri, pe zone turistice -2013

(Sursa: Turismul României – Breviar Statistic-2014)

Turismul, înregistrează, în dezvoltarea sa, o serie de fluctuații, iar aceste variații se manifestă prin repartizarea inegala în timp și spațiu a numărului de turiști precum și a necesarului de servicii. Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularități față de alte domenii ale economiei, unde este de asemenea prezentată, datorită dependenței mari a cererii față de condițiile naturale, caracterului nestocabil al serviciilor turistice, rigidității ofertei și astfel, variațiile sezoniere ale activității turistice sunt mai accentuate, au implicații mai profunde și de anvergură, directe și indirecte, posibilitățile de atenuare a lor sunt relativ limitate și presupun eforturi mari din partea organizatorilor.

În ce privește activitatea turistică, sezonalitatea se reflectă, pe de o parte, în utilizarea incompleta a bazei materiale și a forței de muncă, influențând negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora, termenul de recuperare a investiților, rentabilitatea etc., iar pe de altă parte, în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor, afectând, pe termen lung, frecvența călătoriilor și, indirect, dinamica circulației turistice. Concentrarea cererii pentru vacanțe în anumite perioade ale anului, ca principal aspect de manifestare a sezonalității, duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spațiilor de cazare și alimentație,a celorlalte servicii și a personalului de servire, determinând calitatea mai slabă a prestațiilor, creșterea tensiunii în relațiile dintre solicitanți și prestatori, nemulțumirea turiștilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon, capacitățile respective rămân nefolosite , reclamând cheltuieli de întreținere.

Asupra celorlalte ramuri ale economiei, sezonalitatea cererii și consumului turistic acționează fie direct, prin solicitări suplimentare față de unele domenii ca: transporturi, industria alimentară și producția culinară, agricultură, comerț, fie indirect, prin efectele ocupării periodice și limitate a unei mase însemnate de angajați, cu redistribuirea lor din alte sectoare sau zone ale țării.

Transporturile, deși se pot adapta relativ ușor circulației de mare intensitate din anumite, prin suplimentarea curselor și numărului mijloacelor, reprezintă unul din domeniile cele mai afectate, în sensul că, în momentele de vârf, capacitățile sunt supraîncărcate pe direcția destinațiilor de vacanța și sub încărcate pe celelalte direcții, determinând, pe ansamblu, un coeficient redus de utilizare și o accelerare a deteriorării echipamentelor. În privința forței de muncă, creșterea sensibilă în perioadele de sezon a numărului celor angajați provoacă dezechilibre în alte ramuri sau zone; de asemenea, ocuparea temporală influențează negativ starea psihică a angajaților și nivelul; pregătirii acestora cu efecte asupra calității serviciilor și eficienței muncii.

Frecvența Solicitărilor % . A-activitate cu un singur sezon

Frecvența Solicitărilor %. B- activitatea cu două sezoane

Frecvența Solicitărilor %. C-activitate fără concentrări: Series1-pentru centre urbane, Series2- pentru stațiuni balneare

”Cel de al doilea mod de oscilații se caracterizează prin existența a două perioade de sezon, cu activitatea turistică de intensități apropiate, duratele în timp și mobilurile deplasărilor fiind însă diferite. Perioadele de maximă intensitate sunt : decembrie-martie pentru sezonul rece și mai-septembrie pentru sezonul cald.

Există și o a treia situație și anume, zone cu o activitate cvasipermanentă sau fără concentrări sezoniere semnificative. Din această categorie fac parte stațiunile balneo-climatice, unde sosirile turiștilor se distribuie relativ uniform de-a lungul întregului an, condițiile de climă influențând în mică măsură desfășurarea normală a tratamentelor și centrelor urbane unde circulația turistică este permanentă, ca urmare a diversităților.

Cu toate acestea, chiar și în zonele menționate se întâlnesc perioade cu o activitate mai intensa; astfel, în cazul stațiunilor balneo-climatice se manifestă o concentrare în intervalul mai-octombrie, sezonul cald oferind mai multe comodități, iar pentru centrele urbane, lunile aprilie-mai și septembrie-octombrie se dovedesc optime pentru organizarea unor manifestări științifice, cultural-artistice, sportive sau de altă natură.

Analiza curbelor de variație sezonieră ilustrează existența a trei etape în evoluția cererii și respectiv, a circulației turistice, de–a lungul unui an calendaristic și anume: sezonul, caracterizat prin intensitatea maximă a cererii; începutul și sfârșitul sezonului, în care cererea este mai puțin intensă, cu tendințe de creștere sau descreștere, după caz; extrasezonul,particularizat prin reducerea substanțială sau chiar încetarea solicitărilor pentru serviciile turistice.”

”Suprapunerea curbelor de variație sezonieră pentru turismul din țara noastră arată o concentrare puternică în sezonul cald, pentru toate formele de turism, sezonalitatea activităților turistice poate fi cuantificată cu mai multa rigoare, cu ajutorul metodelor statistico-matematice specifice: indici de sezonalitate, coeficienți de intensitate a traficului, coeficienți de concentrare.

Indicii de sezonalitate, determinați cu ajutorul metodei mediilor aritmetice simple sau mobile, pe baza seriilor dinamice privind distribuția, pe luni sau trimestre, a sosirilor de turiști, confirmă tendința de concentrare a cererii turistice, în țara noastră, în sezonul ca.”

Tabelul 6. Indici de sezonalitate ( 2011-2014)

( Sursa: calculat cu ajutorul metodei aritmetice simple pe baza informaților din INS, Buletin de informații statistice, nr. 4/2014)

Intensitatea sezonalității, exprimată sub forma gardului de concentrare, poate fi evaluată cu ajutorul coeficientului de concentrare Gini :

Cgc=

”Unde:

Pi= ponderea față de unitatea a fiecărui element al seriei

N= numărul momentelor / elementelor.

Mai expresiv pentru fenomenele economice, coeficientul de concentrare Gini corectat ia valori în intervalul [0,1]; o valoare a coeficientului mai aproape de zero indică un grad de concentrare mai redus, iar mai aproape de 1- un nivel superior al concentrării, respectiv sezonalității.”

Pentru țara noastră, studii întreprinse asupra concentrării sezoniere a cererii turistice evidențiază, pentru ultimii ani, valori ale coeficientului Gini corectat de circa 0,3, în cazul turiștilor români și de aproximativ 0,2 pentru sosirile de turiști străini în punctele de frontieră, explicabil prin ponderea de peste 30% a tranzitului și călătoriilor cu caracter comercial și din această cauză se observă în ambele situații o ușoară tendința de creștere a nivelului coeficientului și deci de accentuare a sezonalității.

Importanța acțiunilor de publicitate și promovare se evidențiază atâta prin aducerea la cunoștință publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre-și post sezon sau extrasezon, cât și prin stimularea, în general, a nevoii de turism.

Generalizarea fracționării vacanțelor, multiplicarea vacanțelor de scurtă durată, etalarea vacanțelor; precum și organizarea și desfășurarea manifestărilor științifice, cultural-artistice, expoziționale, în perioadele de extrasezon, pot fi numite ca măsuri organizatorice datorită rezultatelor lor eficiente.

Cu toate acestea, turismul, dependent în mare măsură de factorii naturali, continuă să prezinte oscilații sezoniere semnificative, cu influențe negative asupra eficienței activității și satisfacției consumatorilor.

2.2.2. Oferta și producția turistică

Oferta reprezintă cea de-a doua categorie esențială a pieței, inclusiv a celei turistice, conținutul și caracteristicile sale imprimând, așa cum s-a arătat, o serie de particularități formelor de manifestare a pieței și mecanismelor de echilibrare a acestuia.

” În privința conținutului, oferta poate fi definită, în spiritul accepțiunii clasice prin valoarea serviciilor și bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general, un an sau cu accent pe caracterul de activitate terțială a turismului, prin capacitatea economica și organizatorică a rețelei specifice de a satisface, în anumite condiții, cererea turiștilor. Există însă și definiții mai apropiate de specificul activității: astfel, oferta este considerată ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști sau, mai complet, elementele de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor.”

În sinteză, oferta turistică este construită din :potențialul turistic, baza materială specifică de cazare, forța de muncă, serviciile, aceste elemente sunt considerate determinanți ai ofertei, se pot prezenta distinct, alcătuind o ofertă separată de locuri de cazare, de transport, de posibilități de odihnă, tratament, schi sau împreuna, sub forma pachetelor de vacanță. De asemenea, ele au importanță diferită, care se poate modifica în timp, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor, valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică ți turistică.

Toate acestea conferă ofertei turistice o serie de particularități, dintre care cele mai importante sunt: complexitatea și eterogenitatea, creșterea diversificată, rigiditatea și adaptarea parțială sau imperfecta la cerere. Complexitatea și eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta și producția turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente; acestea se diferențiază din punctul de vedere: al conținutului, putând fi grupate în atractive și funcționale; al comportamentului, unele fiind rigide si altele variabile; al sectorului economiei din care provin: naturale, industriale, agricole, transporturi. Totodată, complexitatea și eterogenitatea ofertei sporește gradul de dificultate al realizării echilibrului pieței.

Creșterea diversificată, o altă caracteristică a ofertei, este consecința eterogenității componentelor dar, mai ales, a rigidității unora dintre ele. În turism, ca și în alte ramuri ale economiei, o creștere a cererii antrenează o dezvoltarea a ofertei, a producției.

Figura 4. Sistemul producției turistice și relația cu oferta.

(Sursa: Turismul României – Breviar Statistic-2014)

Dacă în multe domenii acoperirea cererii se satisface prin multiplicarea ofertei, prin producerea unei cantități mai mari din aceleași bunuri sau servicii, în turism acest lucru nu este posibil decât în mică măsură. Practic, dependența de potențial face ca sporirea prin multiplicare să se realizeze doar în anumite limite, respectiv până la concurența capacități de primire, fizice și ecologice, a acestuia; dincolo de acest prag, creșterea ofertei se poate face numai prin atragerea în circuitul turistic a noi zone, prin amenajarea de noi atracții, cu alte cuvinte, prin diversificare.

Fenomenul subutilizării privește toate tipurile de echipamente și chiar componentele naturale ale ofertei, se manifestă în proporții diferite și are efecte asupra rezultatelor economice ale activității. Studii în acest sens au evidențiat ca în zonele de litoral, bază materială de cazare sunt utilizată 90-120 zile pe an , într-o proporție de 60-90%, în funcție de momentul sezonului. În privința situațiilor de insuficiență a ofertei, efectele negative se reflectă asupra nivelului satisfacției consumatorului.

2.2.3. Raportul dintre ofertă și cererea turistică

Intercondiționare dintre caracterul variabil al cererii și nivelul relativ constant al unor elemente din structura ofertei pune cele două laturi corelative ale pieței în situații diferite una față de cealaltă și p evidențiază evoluția raportului în care se găsesc pe parcursul unui an calendaristic, așadar în decursul anului, oferta și cererea se pot afla în una din următoarele situații când oferta este mai mică, egală sau mai mare decât cererea.

Oferta>cererea, situație în care gradul de ocupare a capacităților de cazare cu destinație turistică este redus; acest raport corespunde cu perioada de pre și post sezon în activitatea turistică. O astfel de situație se întâlnește în condițiile unei oferte fără cerere, prin asimilare cu situația din cadrul pieței mărfurilor, aceasta perioadă este a ofertei, iar piața este a cumpărătorului.

Oferta =cererea, situație în care practic gradul de ocupare a capacității de cazare este de 100% și este situația de echilibru din cadrul pieței.

Oferta<cererea, situație în care capacitatea de cazare este depășită, de cererea exprimată, iar în acest caz, ne aflăm în situația de penurie, iar piața este a prestatorului de servicii turistice care își desfășoară activitatea în plin sezon.

Potrivit opticii de marketing, conținutul pieței nu se limitează exclusiv la suma proceselor economice care au loc efectiv ci trebuie extins și asupra celor potențiale, deci care ar putea avea loc. În această accepțiune, noțiunea de piață turistică nu se rezumă doar la cerere și oferta reală ci include și astfel de elemente cum ar fi: cererea nesatisfăcută, cererea în formare, cererea potențială, oferta activă, oferta pasivă ș.a. În mod virtual, piața nu va implica prezența concomitentă celor două categorii ale sale, astfel întrucât nu trebuie exclusă existența unei piețe fără ofertă sau fără cerere; noțiunea de piață turistică dobândește, în acest sens, accepțiunii practice mult mai precise piața reală, piața potențială, piața teoretică.

Rezultă că piața la care se raportează întreprinderea de turism este o noțiune extrem de cuprinzătoare, acoperind o arie largă și variată de procese și relații economice. Activitatea practică de marketing nu se poate deci raporta la piață ci trebuie să vizeze o piață concretă, cu alte cuvinte, anumite componente ale acesteia, localizată atât în timp cât și în anumite spații geografice și economic. În cazul produselor turistice, formarea prețurilor este rezultatul acțiunii unei multitudini de factori de natură economică, politică, motivațională, geografică, etc., dar și al respectării numeroaselor cerințe decurgând din specificitatea ofertei ți cererii, din complexitatea și eterogenitatea acestora.

Având în vedere acest conținut complex, stabilirea prețului este o chestiune dificilă, nivelul acestuia fiind rezultatul unei căutări, unui compromis, unui optim între forțele implicate: producători, comercianți, consumatori și condițiile de piață. Astfel determinat, prețul îndeplinește o serie de funcții, cum sunt cea de instrument de măsură a activității și a eficienței acesteia, de mijlocitor al schimbului, de instrument de realizare a echilibrului ofertă-cerere.

Pe lângă aceste calități, prețul rămâne o pârghie importantă de concretizare a unor obiective de politică economică în domeniul turismului, între care: stimularea cererii, dezvoltarea și diversificarea ofertei, pătrunderea pe o anumită piață, asigurarea accesului și implicit, dreptului la vacanță unui număr cât mai mare de persoane, limitarea cererii spre anumite destinații în scopul protejării acestora.

Diferențierea în timp este rezultatul caracterului sezonier al activității; astfel în perioadele de sezon și de vârf de sezon prețurile sunt, de regulă și pe scară largă, mai mari cu 30-40 % decât în extrasezon; aceasta situație este justificată, în mare măsură, prin raportul ofertă-cerere, prin imposibilitatea adaptării ofertei la variațiile cererii.

Diferențierile de preț se realizează pe seama serviciilor hoteliere și de transport, ca și prin oscilațiile cotei de comision perceput de comercianți; ele nu trebuie să afecteze calitatea prestațiilor. Diferențierea în timp a prețului reprezintă, totodată, un instrument de politică turistică, respectiv de atenuare a sezonalității.

Variațiile în spațiu ale prețurilor produselor turistice apar ca urmare a localizării diferite a echipamentelor și stațiunilor în raport cu principalele elemente de atracție sau chiar cu bazinul de cerere. De asemenea, diferențele spațiale reflectate în preț trebuie privite și prin prisma mărimii stațiunilor, a distanțelor dintre bazinul cererii si ofertei, a renumelui pe care o destinație îl are pe piața turistică. În cazul turismului internațional, acestor variații se impune a fi adăugate și cele ce parcurg din nivelul ratei de schimb valutar.

Diferențierile de preț se manifestă și în funcție de producător, caracteristicile acestuia punându-și amprenta asupra condițiilor și experienței de producție, asupra calității produselor Este vorba despre diferențierea prețurilor pe categorii de confort, în funcție de forma de proprietate, după mărimea agenților economici.

Diferențierea prețurilor produselor turistice se face și în funcție de caracteristicile consumatorului și anume: tinerii și populația de vârsta a treia care beneficiază de unele reducerii de tarife, după categoria socio-profesională, dacă turismul este individual sau colectiv, după mărimea grupului. Aceste diferențierii apar cel mai frecvent pentru serviciile de transport și uneori și de cazare.

Prețurile produselor turistice manifestă un accentuat caracter inflaționist. Deși inflația este un fenomen comun tuturor prețurilor, în cazul produselor turistice apar aspecte suplimentare. Este vorba, pe de o parte, de prezența unei rate superioare a inflației, în raport cu prețurile celorlalte bunuri și servicii și, pe de alta parte de faptul că prețurile produselor turistice pot provoca și întreține tensiunii inflaționiste în economie.

Manifestările inflaționiste deosebite ale prețurilor produselor turistice se explică prin mecanismul de formare a lor, prin specificul cererii și ofertei, prin interpunerea turismului în economie și prin relația strânsa dintre turismul intern și cel internațional. Complexitatea produselor turistice și mecanismul de formare a prețului pachetului de vacanță, prin acumularea costurilor prestațiilor individuale, determină un efect al inflației sensibil amplificat. Inflația prin costuri se datorează creșterii prețului energiei, variației nivelului salariilor, determinată de muncă sezonieră și raritatea forței de muncă superior calificată, în sezon, de speculațiile funciare în zonele turistice, de acțiunea statului prin intermediul fiscalității.

Aceste prețuri se stabilesc, de regulă, în trepte, în funcție de mărimea grupului și perioada de desfășurare a programului, respectiv sezon sau extrasezon. Complexitatea produselor turistice ca și faptul că, de multe ori, între serviciile componente ale uni voiaj nu există o legătură directă sau sunt realizate de prestatori foarte diferiți, creează dificultăți în formarea adesea diferențelor notabile între prețurilor unor produse foarte apropiate în privința conținutului.

În aceste condiții, s-au manifestat preocupări pentru găsirea unor indicatori care sa reflecte într-o valoare unică o gamă cât mai largă, din punctul de vedere al prețurilor și tipologiei, a consumurilor turistice și să servească unei mai bune informări a turiștilor, dar și a autorităților responsabile cu politică economică în domeniu. S-a ajuns astfel la determinarea unor indici ai prețurilor, care să surprindă atât evoluția acestora, cât și modificarea structurii consumului.

Tabelul 7. Structura tipica a costului unui voiaj IT cu utilizarea serviciilor aeriene „charter”

Sursa: J.Ch.Hollowaz,op.cit.,p.-

(Sursa: Turismul României – Breviar Statistic-2014)

2.3 Analiza consumului de servicii turistice în România Evoluții și tendințe ale serviciilor turistice românești în context la nivel european

Institutul Național pentru Studiile de Opinie și Marketing (INSOMAR) este un institut de cercetări apărut în peisajul studiilor social politice la începutul lui 1999. Încă din primele momente ale afirmării sale în universul cunoașterii și înțelegerii proceselor de schimbare traversate de societatea românească, colectivul de cercetători a reușit să-și câștige și ulterior, să-și consolideze un bun renume prin calitatea deosebită a demersurilor sale de ordin științific.

O caracteristică a activităților INSOMAR a fost constant reprezentată de strânsa legătură a cercetării de piață cu exigențele cercetării fundamentale de nivel academic, pentru care Consiliul Științific s-a constituit într-un garant prestigios al calității, creativității și spiritului inovativ ce definesc marca produselor și serviciilor proiectate în departamentele Institutului.

Atingerea unui nivel înalt de competență și rigoare profesională a fost condiționată de participarea cercetătorilor noștri la diverse colocvii, simpozioane, congrese ori școli sociologice, de implicarea acestora în activități publicistice de ținută și, nu în ultimul rând, de realizarea unor schimburi informaționale constante în diverse forme de parteneriat instituționalizat.

INSOMAR este membru al ESOMAR, situație în care recunoaște și aplică în toate cercetările sale prevederile ICC/ESOMAR INTERNATIONAL CODE on market and social research, pe care l-a susținut prin vot direct sub lupa evaluărilor metodice au intrat acțiuni, decizii și comportamente asociate actorilor implicați în mișcările sociale din Valea Jiului ori a structurilor sindicale din spațiul tranziției românești, percepții privitoare la istorica vizită a Papei Ioan Paul II în România ori reacții ale mediilor românești la conflictele militare din Balcani, reprezentări sociale asupra conduitei administrației și funcționarilor publici, ale politicilor și practicilor de guvernare atitudinile populației față de procesul integrării în structurile euro-atlantice ori față de evoluția instituțiilor democratice. INSOMAR are ca misiune atât să cerceteze și să interpreteze realitatea, cât și să o explice. Această secțiune cuprinde materiale care își propun exact acest lucru.

Specialiștii INSOMAR aleg teme economice, sociale și politice pe care le consideră relevante mai puțin prin gradul lor de actualitate și mai mult prin impactul lor real asupra vieții populației. Articolele publicate în această secțiune se conduc după două principii: se mențin neutre și se fundamentează pe rezultatele cercetărilor noastre.

Sfera de cuprindere a anchetei o constituie persoanele rezidente în România, cu vârstă de cel puțin 15 ani împliniți, din cadrul unui eșantion reprezentativ de gospodării.

Unitatea de observare este gospodăria, prin care se înțelege un grup de două sau mai multe persoane, care în mod obișnuit locuiesc împreună, au în general legături de rudenie, se gospodăresc în comun, consumă și valorifică în comun produsele obținute, participă integral sau parțial la formarea și utilizarea bugetului de venituri și cheltuieli al gospodăriei.

Acest studiu de față a fost realizat de INSOMAR în perioada 7-15 octombrie 2013, iar cercetarea a fost realizată folosind tehnica sondajului de opinie, pe bază de chestionar administrativ la domiciliul persoanelor intervievate, iar volumul eșantionului a fost de 2512 de persoane, fiind reprezentativ pentru populația României cu vârsta de 18 ani și peste.

De asemenea interviurile au fost realizate în toate județele țării și în cele 6 sectoare ale Municipiului București, fiind incluse în eșantion 52 localități urbane și 51 localități rurale, iar eroarea maximă admisă pentru rezultatele obținute, garantată cu o probabilitate de 95%, este de 2%.

La întrebarea adresată românilor, dacă în ultimi doi ani au fost cazați chiar și câteva zile, într-un hotel sau pensiune turistică în România, majoritatea populației a răspuns că nu și doar 31,1% au răspuns că da.

La următoarea întrebare din sondaj: În general, unde preferați să vă petreceți concediu/zilele libere? Majoritatea răspunsurilor din cadrul sondajului au fost că preferă să petreacă concediu sau zilele libere într-o stațiune sau localitate turistică din România – 69,2%.

Întrebarea 3: Ce anume vă atrage cel mai mult la o stațiune/localitate turistică din România?

Întrebarea 4: Anul următor în care dintre următoarele tipuri de stațiuni turistice sau localități intenționați să mergeți ca turist în primul rând?

Stațiunile de pe litoral sunt considerate cele mai atractive pentru a merge ca turist, 30,7% din populația României declară acest lucru, urmează stațiunile/localitățile montane 27,6% respectiv stațiunile/localitățile balneare (20%). 17% din populația României declară că nu intenționează anul viitor să meargă în niciuna dintre tipurile de stațiunile menționate.

Întrebarea 5: D-vs personal a-ți fost în vacanță (concedii în care v-ați deplasat în scopul relaxării în afara localității) în anul 2009?

Întrebarea 6: Dar, fie că ați fost sau nu, intenționați să mergeți în vacanță în anul 2009?

Întrebarea 7: Câte zile planificați să dureze aceasta?

Întrebarea 8:Câte zile a durat aceasta?

Întrebarea 9: Câte zile a durat aceasta?

Întrebarea 10: Dacă cea mai mare parte a vacanței d-vs în anul 2009 a-ți petrecut-o sau o veți petrece într-o localitate anume, care este aceasta?

Întrebarea 11: Referindu-ne la vacanța pe care a-ți făcut-o sau o veți avea în anul 2009, care este suma totală, medie, pe membru de familie, pe care a-ți cheltuit-o sau o veți cheltui?

Întrebarea 12: Care este mijlocul de transport pe vare l-ați utilizat pentru a vă deplasa către locația unde v-ați petrecut vacanța din anul 2009?

Întrebarea 13: Care sunt activitățile pe care preferați să le desfășurați, atunci când mergeți în vacanță? Menționați-le pe primele două cele mai importante pentru dvs.

Întrebarea 14: Care este modalitatea prin care a-ți achiziționat în 2009 servicii turistice pentru vacanță?

Întrebarea 15: Anul viitor câte zile intenționați să mergeți ca turist într-o localitate/stațiune turistică diferită de cea unde locuiți de obicei?

Întrebarea 16: Cât de important este pentru dvs. ca în localitatea sau stațiunea turistică unde mergeți ca turist patrimoniul natural să fie protejat?

Întrebarea 17: Anul următor în care dintre următoarele tipuri de stațiuni turistice sau localități intenționați să mergeți ca turist în primul rând?

Întrebarea 18: Când alegeți o destinație turistică, care dintre următoarele caracteristici sunt cele mai importante pentru dvs. ?

Procentele sunt calculate din totalul celor care au indicat cel puțin o caracteristică pentru care aleg o destinație turistică -82%, ele reprezintă ponderea celor care au indicat respectiva caracteristică la una din cele 3 alegeri. Criteriile considerate cele mai importante pentru alegerea unei destinați turistice constau în raport preț calitate convenabil(68,2% din populație consideră important acest aspect), în felul în care își pot trata sănătatea (39,7% au indicat acest aspect important), calitatea cazării, a serviciilor de servire(38,8% )și calitatea peisajelor și a mediului înconjurător (26%). O importanță medie sau mai redusă pentru alegerea destinațiilor o au oportunitățile de distracție”, existența unor obiective turistice de interes, faptul că se poate ajunge ușor la respectiva destinație turistică și este preferința rudelor, prietenilor, cunoscuților.