Analiza Pietei Muncii In Judetul Galati In Perioada 2007 2012

INTRODUCERE

Într-o lume în care șomajul pare a fi devenit o caracteristică permanentă a funcționării economiilor naționale, studierea proceselor de pe piața forței de muncă și analiza mecanismelor de reglare a acesteia, necesită elucidarea unor probleme generale, de ordin conceptual și metodologic, precum și realizarea unor analize care să conducă la o cunoaștere mai bună a fenomenului în profil teritorial.

Lucrarea pe care o propunem se dorește a fi o invitație la studiul unei tematici actuale și interesante. Piața forței de muncă a constituit, în permanență un subiect de mare actualitate deoarece pe această piață se tranzacționează una dintre cele mai importante resurse: forța de muncă. Deși manifestările de pe această piață nu reprezintă o noutate, considerăm interesant de evidențiat situația înregistrată în perioada 2007-2012 în județul Galați ca urmare a debutului crizei economice în anul 2009.

În acest context, motivația pentru alegerea acestei teme o considerăm destul de consistentă, putând fi rezumată astfel:dorința de familiarizare cu o tematică extrem de actuală și deosebit de importantă sub aspectul sferei de cuprindere și a implicațiilor economice presupuse, dar și dorința de a descoperi metode de analiză și de cuantificare a fenomenelor ce apar pe această piață. Astfel, avem de-a face cu o piață care prin intermediul unor disfuncționalități care se pot ivi are impact asupra vieții a zeci de milioane de persoane.

Fiind o temă de cercetare deosebit de complexă , cu puternice implicații economice și sociale, lucrarea de față îmbină abordările de ordin teoretic cu cele analitice. În abordarea teoretică se urmărește clarificarea conceptuală a noțiunilor de piață a forței de muncă, echilibru economic și ocuparea forței de muncă. Abordarea analitică urmărește evidențierea proceselor și tendințelor din sfera ocupării resurselor de muncă la nivelul județului Galați.

Lucrarea de față, structurată pe patru capitole încearcă să analizeze piața muncii, fenomenul șomaj la nivelul județului Galați, dar și factorii care deteremină acest dezechilibru. Șomajul afectează piața muncii din județul Galați, fiind prezent de altfel în cadrul oricărei economii de piață.

Primul capitol analizează piața muncii din punct de vedere conceptual și surprinde particularitățile și mecanismele de funcționare a acesteia, precum și instituțiile a căror preocupare este de a propune și aplica politici de reglementare a pieței muncii, dar și de a armoniza reglemetările naționale cu cele ale Uniunii Europene, parte a cărei spațiu economic suntem.

Al doilea capitol redă o prezentarea a pieței muncii județului Galați, a resurselor de muncă existente, a economiei și a investițiilor care au dus la dezvoltarea județului și implicit la crearea de locuri de muncă.

Al treilea capitol este dedicat prezentării șomajului și profilul șomerilor în fucție de gen, vârstă, mediu de rezidență și nivel de educație. Tot aici sunt prezentate și categoriile de profesii afectate de șomaj.

Ultimul capitol prezintă măsurile active întreprinse de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Galați pentru integrarea șomerilor în muncă.

În final sunt enunțate o serie de elemente concluzive, de idei considerate importante în contextul acestui studiu și sunt evocate direcții viitoare de cercetare.

Lucrarea pe care o propunem aici se dorește a fi debutul unui studiu mai complex privind piața forței de muncă în județ. Ceea ce ne-am propus este înainte de toate o prezentare cât mai completă a situației de pe piața forței de muncă în contextul unei realități clare: definirea conceptelor de echilibru și ocupare a forței de muncă precum și o trecere în revistă a principalelor teorii privind echilibrul și ocuparea.

Un alt obiectiv pe care ni l-am propus a fost prezentarea evoluției de pe piața forței de muncă din județ în perioada 2007-2012. Astfel am analizat piața forței de muncă după nivelul ocupării , numărul de angajați, tipul activității , mediul de rezidență, nivelul de instruire, gradul de ocupare în funcție de gen.

În elaborarea lucrării s-au utilizat, pe lângă documentarea de specialitate, informatii puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică, acte publice emise de Agenția Județeană pentru Ocupare a Forței de Muncă Galați, monografii, legislații și articole de specialitate aflate pe suport tradițional sau electronic.

Lipsa cunoștințelor de statistică a impus depunerea unui efort apreciabil în ceea ce privește găsirea unei metode eficace de sistematizare a informațiilor cuprinse în acestea.

Finalul lucrării conține prezentarea unor concluzii generale, care rezultă în urma sintetizării rezultatelor cercetării noastre legate de piața forței de muncă după anul 2007 și oferă anumite propuneri care ar putea conduce la diminuarea șomajului .

Sperăm ca prin lucrarea de față să stimulăm interesul privind modalitățile de diminuare și eradicare a șomajului tuturor celor care pot lua decizii în acest sens , dar și celor care vor continua cercetările în acest domeniu.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PIAȚA MUNCII

1.1 Particularitățile pieței muncii

Piața muncii este un domeniu extrem de sensibil al economiei, care resimte mult mai acut decât celelalte piețe, toate influențele negative ale mediului economic și reușește să-și restabilească foarte greu echilibrul, din cauza factorilor perturbatori pe orizonturi lungi de timp. Din acest motiv, este necesar să se acorde o atenție deosebită factorilor de influență, fenomenelor și proceselor dintr-o perspectivă mai amplă și mai diversă.

La fel ca și celelalte piețe, piața muncii funcționează și se formează după principiile de bază ale pieței. În cadrul acesteia funcționează cererea și oferta, se formează un preț, există concurență, etc., dar toate acestea se manifestă în funcție de specificul determinat de obiectul tranzacțiilor de pe această piață.

Piața forței de muncă deține un loc principal în cadrul sistemului de piețe, deoarece implică omul și interesele sale. Așa cum sublinia Paul Samuleson, ”omul este mai mult decât o marfă” ; Din acest motiv munca nu are întru totul caracteristicile unei mărfi, politicile adecvate pieței muncii fiind diferite de cele corespunzătoare pieței bunurilor și serviciilor sau altor piețe. De exemplu echipamentele de producție pot fi folosite de întreprinzători cu ritmuri diferite mergând până la uzura lor totală, înlocuirea lor neavând nevoie de mențiuni speciale ale politicii guvernamentale, în schimb tratamentul aplicat de întreprinzători salariaților nu se poate supune acelorași reguli. Statul, în speță executivul, au dreptul și chiar obligația acordării unei protecții speciale angajaților.

Prin implicarea diferitelor organisme: sindicate, patronat, guvern, piața muncii este mult mai reglementată decât celelalte piețe. În prezent ea nu poate fi definită ca un spațiu economic în care se confruntă, în mod liber, cererea și oferta de muncă, întâlnire din care rezultă un salariu de echilibru.

Piața muncii reflectă cererea și oferta de muncă. Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piață. Ea se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă. Oferta de muncă reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efectua în condiții de salarizare populația aptă de muncă, la un moment dat.

Datorită particularităților muncii, cererea și oferta de muncă se diferențiază față de cererea și oferta de pe celelalte piețe. De exemplu, dacă ne referim la oferta de muncă, aceasta se formează în decursul unui timp îndelungat, timp în care crește și se instruește fiecare generație de oameni până la vârsta la care se pot angaja; posesorii forței de muncă au o mobilitate relativ redusă, oamenii nu se deplasează dintr-o localitate în alta și nu-și schimbă cu ușurință munca, ci sunt atașați mediului economico-social. De asemenea, oferta de muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătății, condiții de muncă, aspecte care nu sunt neapărat de natură economică; Oferta de forță de muncă este eminamente perisabilă și are un caracter relativ rigid . Cel care face oferta trebuie să trăiască, nu poate aștepta oricât angajarea pe un loc de muncă; generațiile de tineri nu sunt crescute de părinții lor ca niște mărfuri sau numai pentru a deveni salariați, ci ca oameni. De aceea oferta de muncă nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de piață. În ceea ce privește cererea de muncă, aceasta se caracterizează prin următoarele: pe termen scurt este practic invariabilă, deoarece dezvoltarea unor activități existente și inițierea altora noi, generatoare de locuri de muncă, presupun o anumită perioadă de timp. La fel ca și oferta, cererea de muncă nu este omogenă, se compune din categorii socio-prefesionale care nu se pot substitui reciproc decât în anumite limite sau deloc. Aceasta înseamnă că chiar dacă există un exces de muncă într-un domeniu , acesta nu poate fi completat cu un eventual exces de muncă dintr-un alt domeniu, migrarea de la o meserie la alta fiind extrem de dificilă, uneori chiar imposibilă.

La aceste aspecte ale pieței muncii mai trebuie adăugat și faptul că economia de piață se bazează pe principiul liberalismului, ceea ce înseamnă ca nimeni nu poate obliga pe cineva să muncească dacă persoana respectivă nu dorește să facă ecest lucru. De asemenea trebuie ținut cont și că în democrațiile evoluate dreptul la muncă, la alegerea liberă a profesiei, a locului de muncă sunt integrate în ”drepturile fundamentale ale omului”. Toate acestea influențează extraeconomic, cererea și oferta pe piața muncii.

Necesitatea cunoașterii unor aspecte ale problematicii deosebit de vaste și complexe a pieței forței de muncă , în condițiile trecerii României la o economie de piață modernă, este de natură să conducă la adoptarea unor decizii adecvate pentru funcționarea eficientă a acestei piețe în țara noastră.

1.2 Mecanismul pieței muncii și salariul

1.2.1 Definirea, funcțiile și trăsăturile pieței muncii

Factorul muncă reprezintă elementul central în economia oricărei firme. De modul în care este gestionată această resursă depind nivelul rentabilității și al eficienței economiei naționale, în ansamblul său, precum și calitatea vieții fiecărui individ. Factorul muncă- condiție esențială a oricărei activități- se asigură ca și ceilalți factori de producție prin intermediul pieței. În ansamblul piețelor, piața muncii prezintă un interes deosebit, deoarece, mai devreme sau mai târziu, fiecare persoană se regăsește pe această piață.

Piața muncii reprezintă spațiul economic în cadrul căruia se confruntă cererea de muncă cu oferta de muncă, au loc negocieri privind angajarea salarială.

Piața forței de muncă prezintă un conținut complex, evidențiat de funcțiile pe care le indeplinește în cadrul unei economii moderne de piață.

O primă funcție este aceea ca piața forței de muncă asigură realizarea echilibrului dintre necesitățile de resurse de muncă ale economiei naționale și posibilitățile pentru acoperirea lor. În acest sens acționează agenții economici care exprimă cererea de muncă( unitățile conomice, culturale, sociale și administrative), iar pe de altă parte, agenții economici care asigură oferta de forță de muncă( unitățile de învățământ, populația aptă de muncă). Eterogenitatea celor ce acționează pe aceste piețe face ca echilibrul ce rezultă între cererea și oferta de forță de muncă să fie destul de fragil, și nu în ultimă instanță să fie influențat de factori ce sunt de natură socială, demografică, factori ce nu se manifestă în cadrul celorlalte tipuri de piețe.

O altă funcție este aceea de a asigura orientarea resurselor de muncă prin repartizarea cât mai eficentă acestora în plan teritorial, profesional și sectorial. În felul acesta realațiile economice de piață determină utilizarea rațională a celei mai importante resurse de care dispune fiecare țară și care condiționează, în cea mai mare măsură, progresul său economico-social.

O ultimă funcție este aceea de a asigura formularea, adoptarea și implementarea politicilor de protecție socială. Deși comportă unele afinități cu celelalte piețe, piața muncii se distinge de acestea prin multe aspecte, printre care și tratamentul aplicat de întreprinzători salariaților, statul, în speță executivul, având obligația de a lua măsuri privind acordării unei protecții speciale angajaților. Aceste măsuri sunt, în principal, rezultatul negocierilor dintre agenții economici în cadrul pieței, însă ele capătă, de regulă, o consacrare juridică cu valabilitate la scară națională.

Funcțiile ce revin pieței forței de muncă se află într-o strânsă interdependență alcătuind un tot unitar. Fără corelarea eficientă a cererii și a ofertei de forță de muncă între agenții economici, nu se poate asigura utilizarea optimă a resurselor de muncă, și ca urmare, nici condiții pentru protecția socială a deținătorilor acestei resurse. De aceea, organizarea pieței forței de muncă trebuie să asigure condiții pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor specifice pentru această piață.

Caracteristicile pieței muncii pot fi abordate din mai multe perspective. Într-o manieră cuprinzătoare, cele mai reprezentative trăsături ale pieței muncii sunt următoarele:

Este cea mai fragilă și mai sensibilă dintre piețe; ea captează distorsiunile și disfuncțiile de pe celelalte piețe și își formulează propriile exigențe față de acestea.

Este o piață imperfectă din cauza dezechilibrului cerere-ofertă în sensul că există un număr mare de ofertanți de forță de muncă și un număr mic de cumpărători, precum și a informării parțiale a indivizilor sau firmelor privind cererea și oferta de locuri de muncă.

Este o piață rigidă, rigiditatea fiind determinata de : factori naturali (evoluția demografică, mobilitatea redusă generată de factori de natură socială sau caracteristicile socio- profesionale ), iar pe de altă parte de factori legislativ-instituționali generați de gradul tot mai înalt de organizare, reglementare și control a proceselor de pe piața muncii.

Este o piață contractuală : stabilirea drepturilor și obligațiilor dintre vanzătorii și cumpărătorii de muncă se realizează pe baza unor contracte economice și sociale, relațiile dintre agenții economici evoluând de la confruntare și conflict spre cooperare și participare socială. Este o piață pe care instituția negocierii colective s-a impus ca fundament și cadru al organizării, reglementării și derulării ansamblului relațiilor colective de muncă la orice nivel – de firmă, sectorial, de ramură, interprofesional sau național.

Este o piață puternic reglementată, în funcționarea acestea intervenind diferite organisme: sindicate, patronate și guvernul. Pe piața forței de muncă intervenția statului a fost mai puternică decât pe celelalte piețe, deoarece statul trebuie să asigure realizarea intereselor și aspirațiilor cetățenilor, în condițțile unei economii moderne de piață, și a unui regim politic democratic.

Prezintă un caracter eterogen, care rezultă din faptul că fiecare tip de muncă necesită calități și aptitudini specifice. Aceasta înseamnă că grupurile de pe piața muncii pot fi considerate ca neconcurente, deoarece migrarea de la o meserie la alta este extrem de dificilă, uneori imposibilă. De aici concluzia ca fiecare grup (categorie) apartinand cererii de munca se intalneste cu acelasi grup (categorie) apartinand ofertei de munca ; de exemplu oferta de medici se va intalni cu cererea de medici si nu cu cererea de strungari.

Este o piață puternic segmentată, adică nu are un caracter unitar, ci se compune dintr-o piață primară, care se formează și funcționează în mod specific, fiind dominată de marile firme care își păstrează salariații timp îndelungat, și o piață secundară, în cadrul căreia raportul cerere-ofertă are caracter permanent, general și concurențial. Cele două piețe sunt considerate ca neavând legături între ele, pentru că solicită meserii și mai ales un nivel de pregătire foarte diferit, purtătorii cererii de muncă au situații complet diferite, iar mecanismele de funcționare nu sunt aceleași. Se delimitează astfel două moduri de utilizare a muncii salariate și două tipuri de salariați: pe de o parte, un segment de salariați cu vechime, sindicalizați, bine integrați pe piața primară, cu perspective de promovare și cele mai bune salarii, ceea ce accentuează stabilitatea aspirațiilor; pe de altă parte, forța de muncă din sectorul secundar, fără acces pe piața primară, slab pregătită și puțin sindicalizată, fără perspectivă de promovare. Trecerea din segmentul secundar în segmentul primar este dificilă și de durată, deoarece implică nevoia obținerii unor calificări, a conversiei dinspre ocupații de un anumit tip spre altele care cer o calificare superioară și necesită de regulă costuri ridicate. Mai există și segmentul terțiar care cuprinde munca la negru și care se dezvoltă odată cu evoluția economiei subterane.

Aspectele prezentate evidențiază că, prin conținutul, funcțiile și trăsăturile ei, piața forței de muncă reprezintă o componentă principală a economiei moderne de piață.

Cererea și oferta de muncă

Cererea de muncă

Multitudinea de activități ce se desfășoară în economie pentru obținerea de bunuri și servicii atât pentru piață, cât și pentru auto-consum generează nevoia de muncă. Aceasta nu coincide cu cererea de muncă.

Nevoia de muncă se constituie din volumul total de muncă necesar desfășurării tuturor activităților dintr-o economie națională, într-o perioadă de timp delimitată.

Între nevoia de muncă și cererea de muncă există o relație ca de la întreg la parte. Cererea de muncă reprezintă doar o parte din necesarul total de muncă.

Definire

Cererea de muncă este necesarul de muncă din partea agenților economici, la un moment dat, care se satisface prin intermediul pieței muncii, prin relații de angajare salarială. Ea se exprimă prin oferta de locuri de muncă din partea agenților economici. Cererea de muncă este o mărime dinamică atât în ceea ce privește nivelul, cât și structura sa.

Factorii de care depinde cererea de muncă

Nivelul salariului. Cererea de muncă se află în raport invers proporțional față de salariu: când salariul are o tendință de creștere, aceasta înseamnă scumpirea forței de muncă, ceea ce duce la scăderea cererii de muncă din partea agenților economici; invers, când salariul se micșorează, cererea de forță de muncă sporește. Evoluția cererii de muncă, în funcție de salariu-preț, în cele două ipostaze (de creștere sau reducere a prețului), este evidentă în figura 1.

Dacă, la So, cererea de muncă (Co) are tendința de creștere x-y, la o sporire a salariului (S1) cererea de muncă manifestă tendința de contracție (C1). Dacă So este considerat salariul de echilibru, y va corespunde punctului de echilibru al cererii.

Costul marginal al muncii, în relație cu venitul marginal al muncii, va sta la baza deciziei agenților economici de a angaja sau nu noi salariați. El reprezintă sporul de cheltuieli antrenat de creșterea cu o unitate a cantității de muncă utilizate. Aceste cheltuieli se concretizează în salariul nominal suplimentar plătit noilor angajați.

∆C( variația costului muncii)

Costul marginal al muncii=

∆L( variația cantității de muncă)

Costul marginal al muncii va fi comparat cu venitul marginal al muncii, care reprezintă sporul de venit rezultat din vânzarea produselor suplimentare obținute ca urmare a creșterii cu o unitate a cantității de muncă angajate (număr de salariați, ore-muncă). Agentul economic va spori cererea de muncă în limitele venitului marginal al muncii posibil a fi obținut. Deci, agentul economic va suplimenta numărul de angajați până la nivelul la care cheltuielile marginale ale muncii devin egale cu venitul marginal al muncii (CMM=VMM). În concluzie, profitul obținut din angajarea unui număr sporit de salariați va rezulta din diferența dintre venitul marginal al muncii și costul marginal al muncii (VMM-CMM=Profit). Fiecare angajare de lucrători trebuie să fie însoțită de un venit suplimentar mai mare decât cheltuiala suplimentară.Treptat, randamentul factorului de producție va scădea, în măsura în care nu se produc modificări de ordin calitativ în ceilalți factori de producție, fapt ce se va exprima printr-o tendință de scădere avenitului marginal al muncii și o creștere a costului marginal al muncii, adică a sporului de cheltuieli datorat creșterii cu o unitate a cantității de muncă (CMM > VMM). În acest caz, cererea de muncă va rămâne constantă sau chiar va scădea, în funcție de o serie de factori:

– dezvoltarea și apariția de noi activități, ca urmare directă a sporirii fluxului investițional, imprimă cererii de muncă o tendință de creștere;

– substituirea factorului muncă, în anumite proporții, la nivel de ramură, subramură sau pe ansamblul economiei, cu factorul de producție capital va genera o reducere a cererii de muncă;

– starea economiei: în faza de boom, de creștere economică,sporirea veniturilor va avea un impact favorabil asupra pieței bunurilor și serviciilor, fapt ce va influența pozitiv cererea de muncă în sectoarele ce țin de satisfacerea trebuințelor; în faza de recesiune, mai ales dacă perioada este de lungă durată, cererea de muncă se va reduce pe termen lung;

– conjunctura economică și socială pe plan intern și internațional are o influență contradictorie: de extindere sau de contracție a cererii de muncă.

Oferta de muncă

Satisfacerea nevoii de muncă se realizează prin utilizarea disponibilităților de forță de muncă existente într-o țară și perioadă dată de timp. Aceste disponibilități ce formează populația aptă de muncă se delimitează de oferta de muncă.

Oferta de muncă este acea parte a populației apte de muncă ce dorește angajare salarială. Oferta de muncă nu se identifică cu totalul populației apte de muncă. În oferta de muncă nu intră acea parte a populației apte de muncă reprezentate de persoanele casnice, elevi, studenți, militari în termen și alte categorii care nu doresc să devină salariați. Deci, oferta de muncă este dată de numărul populației apte de muncă disponibile care dorește să devină activă prin angajarea într-o muncă salariată.Populația disponibilă activă corespunde oferței de muncă.

Disponibilitățile de forță de muncă au ca sursă principală populația unei țări. În funcție de nivelul natalității, populația poate să crească sau să scadă, ceea ce va influența dimensiunea viitoare a ofertei de muncă. Dezvoltarea economică poate avea și ea un impact important asupra dinamicii populației. Există o relație strânsă între dezvoltare economică și demografie. Ea poate influența în sensul creșterii sau al scăderii numărului populației, în funcție de condițiile concrete dintr-o țară și perioadă dată.

Delimitări privind structura populației

-Populația activă- cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.

Populația activă= populația ocupată+ șomeri

-Populația ocupată- cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Populația ocupată= populația activă – șomerii

-Rata șomajului- este un indicator prin intermediul căruia se măsoară intensitatea șomajului sub forma unui raport între numărul de șomeri și populația de referință ( de obicei populația activă)

șomeri

Rata șomajului= populația activă x 100

-Rata de ocupare- raportul dintre populația ocupată în vârstă de 15 ani și peste și totalul populației de aceiași grupă de vârstă, exprimat procentual.

populația ocupată

Rata de ocupare= populația totală de 15 ani și peste x 100

-Rata de subocupare- reprezintă ponderea populației sub-ocupate în total populație ocupată.

Indicatorii prezentați au importanță deosebită pentru evaluarea gradului de utilizare a resurselor de muncă, în fundamentarea politicilor economice și sociale etc.

Factorii care influențează marimea populației disponibile active:

– demografic – raportul natalitate-mortalitate;

– reglementări juridice privind vârsta minimă de angajare;

– durata săptămânii de lucru;

– structura pe sexe;

– imigrare;

– emigrare.

În funcție de interferențele dintre acești factori, populația disponibilă activă devine o mărime variabilă de la o perioadă la alta a ofertei de muncă ce poate sau nu satisface cererea de muncă. Piața muncii distribuie oferta de forță de muncă în funcție de cererea de muncă pe ramuri ale economiei naționale.

Structuri ale ofertei de muncă

Oferta de muncă individuală reprezintă numărul de ore muncă (sau timpul de muncă) pe care un salariat dorește să le efectueze.

Factori care influențează oferta de muncă individuală:

– mărimea salariului nominal și real;

– raportul dintre timpul de muncă și timpul liber pentru refacerea forței de muncă;

– nevoia salariatului de a subzista atât el, cât și familia lui;

– natura muncii și securitatea ocupării.

Oferta de muncă individuală începe de la un anumit nivel de salariu (fie el minim, stabilit prin lege, fie stabilit de către parteneri),care asigură salariatului minimum de subzistență. Presupunem că acest nivel minim al salariului se notează, conform figurii 2, SOA.

Fig. 2 Curba atipică a ofertei de muncă individuale

În timp, are loc creșterea ofertei de muncă, concomitent cu creșterea salariului până la punctul B. Din acest punct, o sporire a salariului va avea ca efect o reducere a cantității de muncă oferite de persoana salariată. Decizia se fundamentează pe realizarea unui echilibru dintre durata normală de muncă și cea a timpului liber. Între mărimea duratei muncii și cea a timpului liber esteo relație negativă .Această relație se exprimă prin faptul că fiecare oră de muncă suplimentară presupune reducerea corespunzătoare a timpului liber. Sporirea duratei muncii și reducerea timpului liber constituie o decizie subiectivă ce ține de fiecare individ. Relația dintre cele două mărimi este optimă când utilitatea marginală a unei ore de muncă este egală cu utilitatea marginală rezultată din venitul adițional provenit dintr-o oră suplimentară de muncă.

Oferta de muncă totală exprimă ofertele individuale totale ale segmentelor pieței muncii, formată din cei angajați sau în căutarea unui loc de muncă.

Oferta de muncă totală este influențată de dinamica salariului fie în sens de contracție, fie de extindere (privit ca o variabilă independentă). Această relație – oferta de muncă– salariu – este reflectată în figura 3:

Fig. 3 Curba ofertei de muncă

Linia dintre A și B evidențiază extinderea ofertei, iar cea dintre B și A, contracția ofertei datorită modificării mărimi salariului. La un anumit nivel al salariului, oferta de muncă poate avea tendința de creștere sau de scădere în funcție de o seamă de factori ce privesc dimensiunea populației active disponibile.

Echilibrul și structuri ale pieței muncii

Echilibrul

Piața muncii se poate caracteriza prin următoarele stări:

– de echilibru, care reflectă ocuparea deplină a forței de muncă;

– de dezechilibru: a) când oferta de forță de muncă este mai mică decât cererea de muncă. În acest caz, există un deficit de forță de muncă, de unde rezultă că pentru asigurarea unei ocupări de echilibru este nevoie fie de resurse de muncă suplimentare, fie de creșterea productivității muncii; b) când oferta de muncă depășește cererea de muncă, ceea ce înseamnă că nivelul ocupării de echilibru este mai mic față de nivelul ocupării depline. În acest caz, apare un excedent de forță de muncă activă, exprimat prin șomaj. Manifestarea unui dezechilibru tot mai profund pe piața muncii, mai ales în perioade în care excedentul de ofertă față de cererea de muncă este ridicat, impune necesitatea lămuririi conceptului de ocupare deplină a forței de muncă. În teoria clasică, echilibrarea pieței muncii se face în mod automat, oferta de muncă corespunzând cererii de muncă, consecință a efectului investițional creator de locuri de muncă. Teoretic, rata ocupării s-ar situa la 100%. Această abordare corespunde, în plan teoretic, pieței cu concurență perfectă, când, la nivelul salariului de echilibru, cererea și oferta de mună sunt egale. În condițiile concurenței imperfecte și ale modificărilor survenite, pe parcursul secolului al XX-lea, în baza tehnico-materială, în procesul de concentrare și centralizare a capitalului și producției, proces care a dat naștere la companii de mari dimensiuni, conceptul de ocupare deplină a evoluat. Dezechilibrul provocat de criza din 1929-1933 pe piața bunurilor a atras după sine o scădere considerabilă a ocupării. În consecință, s-a impus un nou mod de analiză a fenomenului ocupare-dezocupare.

J.M. Keynes, în abordarea teoretică a conceptului de ocupare deplină, ia ca punct de plecare interesele întreprinzătorilor în condițiile existenței unei anumite baze tehnice. După el, înclinația spre consum și volumul investițiilor noi sunt cele care împreună determină volumul ocupării, iar volumul ocupării este legat într-un mod bine determinat de un nivel dat al salariilor reale și nu invers. Dacă înclinația spre consum și volumul investițiilor noi au drept consecință o cerere efectivă de muncă insuficientă, atunci nivelul efectiv al ocupării va fi mai scăzut decât oferta de mână de lucru potențial disponibilă la salariul real existent, generând șomaj.În condițiile actuale ale economiei de piață, conceptul de ocupare deplină a forței de muncă nu trebuie înțeles în sensul de rată zero a șomajului. Reprezentanți ai curentului de gândire economică monetarist, în special Milton Friedman, consideră că există o rată naturală a șomajului (de 3%, iar, în prezent, de 6-7%), care este compatibilă cu starea generală de echilibru economic. Teoria compensării ocupării printr-o rată mai înaltă a inflației, inspirată de curba Phillips, nu se mai verifică în foarte multe țări. Se consideră că piața muncii trebuie să devină mai flexibilă, prin extinderea sistemului de muncă cu timp parțial, reducerea duratei de muncă, contracte de muncă cu durata determinată etc. În același timp, forța de muncă trebuie să devină mai mobilă, mai adaptabilă, într-o perioadă scurtă, la structura și dinamica pieței muncii.

Structuri

Cererea și oferta de muncă sunt structurate pe domenii de activitate rezultate din diviziunea socială a muncii. Fiecare domeniu se diferențiază după profesiile ce îi sunt specifice, după gradul de calificare pe care îl presupun desfășurarea activității și/sau tipurile de produse ce constituie ofertă pe piața bunurilor și serviciilor. În funcție de segmentarea cererii după criteriile ce țin de nivelul de pregătire, specializare, calificare sau noncalificare, s-au constituit diferite categorii de forță de muncă, desemnate drept „grupuri nonconcurențiale pe piața muncii”. Forța de muncă nu constituie un factor de producție omogen, înțelegând prin aceasta că ea se diferențiază datorită unei serii de factori de natură socio-profesională. Această diferențiere a forței de muncă segmentează piața muncii în grupuri nonconcurențiale, ceea ce se concretizează și în rate diferite ale salariilor. Modificarea dimensiunii cererii de muncă, a structurii sale, sub impactul progresului tehnic, al apariției de noi produse, al crizei energetice, determină schimbări în structura ofertei de muncă. În acest caz, se pune problema adaptării diferitelor categorii profesionale la noile componente secvențiale ale pieței muncii. De la echilibrul general la nivel de cerere totală și ofertă totală se ajunge la echilibrul segmentelor pieței muncii, pe categorii socioprofesionale. Acest echilibru presupune ca, pe fiecare categorie de forță de muncă, cererea totală să corespundă cu oferta concurențială de forță de muncă pentru aceeași categorie. Numai în acest caz se va realiza un echilibru general, dar diferențele de salarii pe un segment sau altul al pieței muncii vor restrânge sau mări dezechilibrul care se poate crea la nivelul diferitelor categorii socioprofesionale. Echilibrul structural se manifestă prin dezechilibre de proporții mai mari sau mai mici la nivelul fiecărei categorii socioprofesionale a forței de muncă, ceea ceva conduce la existența unui surplus sau minus de ofertă față de cererea de muncă.

Piața muncii, considerată imperfectă, funcționează nu numai pe baza principiilor pieței, ci, într-o mare măsură, și pe baza reglementărilor din partea statului, care se încadrează în politica generală de protecție socială.

Astfel, la nivel macroeconomic, se stabilesc condițiile generale de funcționare a pieței muncii, reglementările ce trebuie să stea la baza partenerilor ce reprezintă cererea și oferta de muncă. Prin legislația muncii, elaborată de guvern cu aportul nemijlocit al sindicatelor, se formulează:

– modalitățile de angajare a forței de muncă;

– durata zilei de muncă;

– condițiile de acordare a concediilor;

– condițiile de disponibilizare a forței de muncă;

– facilitățile acordate forței de muncă devenite șomeră;

– principiile de stabilire a salariilor;

– stabilirea unui nivel minim al salariilor de la care încep negocierile;

– facilități pentru unele sectoare de activitate pentru a atrage forța de muncă, mai ales în cele deficitare în ce privește acest factor de producție.

Desigur că, în funcție de caracteristicile pieței muncii din fiecare zonă, sunt formulate și alte condiții de funcționare a acesteia.

La nivel microeconomic are loc întâlnirea efectivă a cererii cu oferta de muncă, între firme și viitorii angajați salariați. În funcție de condițiile concrete ale unității economice, privind înzestrarea tehnică, volumul anticipat al producției, se dimensionează în termeni reali mărimea și structura socioprofesională a cererii de muncă. Firma, prin contract, își asumă obligațiile ce îi revin față de angajați. La acest nivel, din confruntarea cererii cu oferta de muncă, însoțită de negocierile colective, are loc acceptarea sau neacceptarea de ore suplimentare și se stabilesc mărimea și dinamica salariului, condițiile de muncă, durata concediului, unele facilități pe care firma le acordă, dar și obligațiile ce revin angajaților. Piața muncii asigură distribuirea forței de muncă în concordanță cu principiile generale și cu condițiile economico-sociale la nivel de firmă, unitate economică.

În România, piața muncii, în anii ’90, s-a aflat într-un proces de transformare în vederea funcționării după principiile economiei de piață. În acest deceniu, s-a creat cadrul instituțional prin reorganizarea Ministerului Muncii, a Direcțiilor județene de Muncă și Protecție Socială, a Oficiilor Forței de Muncă la nivel de municipiu și oraș. În 1999, s-a înființat Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, cu ramificații la nivel de județ și oraș în vederea gestionării ocupării, formării, calificării și recalificării forței de muncă, alocării resurselor umane în profil teritorial. Toate aceste organisme au un rol important în urmărirea cererii de muncă și a ofertei de muncă, în asigurarea, pe diferite trepte, a protecției sociale a șomerilor. Totodaă, s-a creat cadrul legislativ prin elaborarea unor noi legi și perfecționarea Codului muncii. Legea nr.1 din 1991 privind „ocuparea și protecția șomerilor” s-a îmbunătățit pe parcurs astfel încât, pe de o parte, să protejeze economic pe șomer și, pe de altă parte, să-l stimuleze în căutarea unui loc de muncă.

Piața muncii se caracterizează prin profunde dezechilibre, ca expresie a reducerii cererii de muncă, în condițiile dificultăților de ansamblu ale economiei. Excedentul de ofertă de muncă a sporit dimensiunile șomajului în România, în prima jumătate a anilor ’90. Starea de criză prelungită din acea perioadă a adâncit dezechilibrul pe piața muncii. Atenuarea presiunii ofertei de muncă asupra cererii de muncă are loc pe măsură ce creșterea economică permite crearea de locuri de muncă.

Salariul

În teoria și practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important.Termenul ca atare este de origine latină. Termenul s-a păstrat în timp și înseamnă venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic. Într-o exprimare generală, salariul este prețul mărfii forței de muncă. Forța de muncă fiind o marfă specială, determinarea prețului ei este mai complexă decât pentru o marfă obișnuită. Muncitorul vinde pe piață nu munca, ci forța sa de muncă. Munca este creatoare de valoare, dar ea însăși nu are valoare și nici preț. În primul rînd, pe piață muncitorul nu vinde întreprinzătorului munca, aceasta nefiind materializată și neexistînd decît în cadrul procesului de producție. El vinde doar capacitatea de a munci, adică forța de muncă. În condițiile economiei moderne de piață, posesorul forței de muncă, fiind liber din punct de vedere juridic, dar și economic( fiind lipsit de mijloace de subzistență ), își înstrăinează- pe bază de contract- forța sa de muncă patronului, menținându-și proprietatea asupra acesteia. De fapt, elementele care definesc forța de muncă și asupra cărora salariatul își păstrează proprietatea sunt: capacitatea de muncă, competența de care dispune, dată de calificare, experiență, preocupare pentru performanță.

Salariul sau prețul muncii constituie o componentă esențială a pieței muncii. Descifrarea conceptului și a rolului său are o mare importanță în stabilirea unui raport echitabil între veniturile posesorului forței de muncă și ale celorlalți posesori de factori de producție. De mărimea și dinamica salariului depinde asigurarea unor condiții economice și sociale corespunzătoare unui anumit standard de viață. În funcție de înțelegerea acestui raport se vor delimita relațiile, la nivel microeconomic-firmă și macroeconomic-guvern, față de retribuire și alte condiții privind angajarea forței de muncă.

Diferite accepțiuni privind salariul

Salariul este definit în diferite moduri, în funcție de doctrina economică pe care o reprezintă un economist-teoretician.

Salariul, în accepțiunea cea mai largă, reprezintă suma de bani cu care este remunerat factorul de producție muncă pentru participarea sa la obținerea rezultatelor unei activități economice. Paul Samuelson definește salariul ca fiind „prețul pentru care oamenii își închiriază serviciile lor”.Aceste definiții răspund unui criteriu comun, și anume remunerarea forței de muncă ca participantă la diferite activități economice.

Salariul trebuie abordat în dublu sens: cost și venit.

Salariul – cost reprezintă cheltuielile suportate de agenții economici pentru plata muncii, contribuțiile la asigurările sociale și fondul de șomaj. În funcție de ramură, subramură și firmă, ponderea acestor cheltuieli în costul total este diferită.

Salariul – venit, care revine factorului de producție muncă, este o formă de venit personal de a cărui mărime depinde satisfacerea nevoilor, aspirațiilor fiecărui salariat. De aceea, el devine un stimulent pentru salariați de a se (re)califica, perfecționa și adapta la cerințele unității în care lucrează, pieței muncii, în general.

Salariul – venit deține o pondere importantă în totalul venitului național. În țările dezvoltate economic, pânăla 90% din populația ocupată este salariată. În țările în curs de dezvoltare, această pondere este mult mai mică, datorită structurii înguste, uneori monostructură, puțin evoluată, a economiilor naționale respective. În literatura economică, conceptul salariu-venit este abordat în mod diferit.Adam Smith consideră că salariul este singurul venit bazat pe muncă: „Din produsul muncii sau din valoarea pe care munca o adaugă materialelor se scade partea ce revine sub formă de profit și rentă”. Deci, produsul muncii muncitorului constituie răsplata naturală sau salariul muncii. Mărimea salariilor depinde de contractul făcut între muncitori și patroni. „Primii vor să obțină cât mai mult, iar patronii să dea cât mai puțin posibil. Muncitorii sunt dispuși să se unească pentru a urca salariul, iar patronii pentru a-l coborî”.

David Ricardo, spre deosebire de A.Smith, face distincție între prețul natural și prețul de piață al muncii. El consideră că salariul natural este acel preț necesar pentru întreținerea muncitorului și pentru perpetuarea speciei. Prețul de piață al muncii este acel preț ce se plătește efectiv, pe baza raportului existent între cererea și oferta de forță de muncă.

Ferdinand Lassalle definește salariul drept valoare a mijloacelor de subzistență necesare întreținerii forței de muncă. Această concepție este cunoscută sub denumirea de „Legea de aramă a salariului”. Salariul, după această lege, nu poate depăși limita minimului de mijloace de subzistență necesare întreținerii muncitorului și familiei sale. Un spor al salariilor peste această limită ar atrage după sine un număr mai mare de căsătorii și, în consecință, și o creștere a natalității, respectiv a populației, ceea ce ar conduce la diminuarea salariilor și în consecință la reducerea nașterilor.

Karl Marx tratează forța de muncă drept marfă, care are valoare. Salariul este un preț care exprimă într-o formă transformată această valoare a mărfii forță de muncă. Salariul, după K. Marx, ascunde munca pe care muncitorul o efectuează în mod gratuit pentru capitalist; muncitorul primește un salariu mai mic decât valoarea forței sale de muncă.

J. M . Keynes abordează conceptul de salariu în dependență de gradul de ocupare a forței de muncă. Astfel, volumul folosirii mâinii de lucru se află într-un raport univoc cu volumul cererii efective exprimat în unități de salariu. Cererea efectivă este suma consumului scontat și a investițiilor scontate. Ea nu se poate modifica dacă înclinația spre consum, curba eficienței marginale a capitalului și rata dobânzii rămân total neschimbate.

În lucrări contemporane, unii economiști, preluând diferite elemente din teoriile înaintașilor lor, definesc salariul – venit drept remunerarea muncii în raport cu cererea-oferta de muncă, cu negocierile colective între sindicate și patronat, cu reglementările legislative privind funcționarea pieței muncii. Așadar, salariul este o categorie economică complexă, care presupune contract de muncă, negocieri colective, prestații de securitate socială, instituții ale pieței muncii etc.

Mărimea salariului

Piața muncii este o piață cu concurență imperfectă; în consecință, salariul de echilibru se formează teoretic. Mărimea sa, fără a face abstracție de cererea și oferta de muncă, este rezultatul negocierilor în cadrul firmei unde se stabilesc în mod concret condițiile de angajare și nivelul salariului. La aceste negocieri se iau în considerare reglementările pieței muncii, ca, de exemplu, salariul minim, stabilit prin negocieri între guvern și sindicate pe economia națională sau pe ramuri de activitate. Salariul negociat va fi mai mare față de salariul de echilibru (fig. 4).

Fig. 4 Echilibrul pe piața muncii; salariul de echilibru

Punctul E reprezintă echilibrul dintre cererea și oferta de muncă căruia îi corespunde salariul de echilibru. Salariul minim garantat (S1) pe economie se poate situa deasupra salariului de echilibru (Se).Salariul minim este un punct de plecare în negocieri, astfel că salariul convenit va fi mai mare, iar în condițiile când factorul muncă va deveni prea scump, agentul economic va reduce cererea de muncă(A).

Factori care influențează mărimea și dinamica salariului

Salariul privit ca venit are o tendință generală de creștere. Ca mărime și capacitate de acoperire a nevoilor de trai ale salariatului și familiei lui, salariul se diferențiază de la o țară la alta și de la o perioadă la alta, pe ramuri, domenii, profesii, meserii, în funcție de mai mulți factori, și anume:

– raportul dintre cererea și oferta de forță de muncă;

– cheltuielile necesare subzistenței lucrătorilor, pentru refacerea și dezvoltarea forței de muncă în condițiile diversificării și sporirii nevoilor materiale și spirituale, ale apariției unor noi bunuri și servicii etc.;

– nivelul prețurilor bunurilor și serviciilor de consum;

– cheltuielile pentru odihnă și viață spirituală, care cresc pe măsură ce timpul de muncă se reduce în favoarea timpului liber;

– sporirea cheltuielilor de transport, telecomunicații;

– chirii, care au tendința de creștere;

– gradul de organizare a sindicatelor;

– raportul dintre productivitatea muncii și salariul nominal; dacă, pe unitate de rezultat, salariul în calitate de cost scade când productivitatea devansează creșterea salariului mediu, în schimb. salariul ca venit are o tendință de creștere, dar fără a devansa sporul productivității muncii. Rațiunea constă în criteriul de eficiență ce ghidează activitatea economică.

Efectul de substituție și efectul de venit

Mărimea efectivă a salariului este influențată și de comportamentul contradictoriu al salariatului, exprimat fie în efectul de substituție, fie în efectul de venit. Efectul de substituție constă în reducerea timpului liber și creșterea, corespunzătoare, a timpului destinat muncii, care-i asigură lucrătorului venituri mai mari. Are loc, astfel, substituirea unei părți a timpului liber prin timp de muncă. Efectul de venit exprimă situația în care salariatul obține un venit suficient de mare, care-i asigură un standard de viață relativ ridicat, astfel încât au loc micșorarea timpului destinat muncii și sporirea, corespunzătoare, a timpului liber; se renunță la programul de muncă prelungit, la ore suplimentare.

Relația efect de substituție-efect de venit pune în evidență cerința ca mărimea salariului să fie astfel determinată, încât să stimuleze pe salariat în muncă.Această relație este prezentată în fig. 5.

Fig. 5 Relația efect de substituție- efect de venit

Efectul de substituție are o tendință de creștere, când puterea de cumpărare este scăzută, salariatul completându-și venitul prin efectuarea de ore suplimentare. Un nivel ridicat al salariului, cu o putere de cumpărare ridicată, va genera tendința de renunțare la ore suplimentare, la o parte a timpului de muncă.

Prin capacitatea și gradul lor de organizare, sindicatele pot, prin negocieri, să stabilească un nivel mai ridicat al salariului și să obțină prestații sociale suplimentare din partea agenților economici. Dar prezența șomajului poate influența negocierile în sensul admiterii unui salariu mai mic; șomajul este considerat un factor ce presează asupra nivelului salariului.

În condițiile actuale, în care salariații dețin ponderea dominantă în totalul populației ocupate, iar forța sindicatelor crește, au loc măririale salariilor chiar dacă șomajul este la un nivel ridicat.

În ultimii 20 de ani de funcționare a pieței muncii, „rata creșterii salariului a fost departe de a fi invers proporțională cu ce a așomajului”.Astfel, factorii cu influență directă asupra dinamicii salariului au o forță de presiune mai mare decât șomajul.

Diferențiere – apropiere (egalizare)

Mărimea salariului este supusă unor tendințe contradictorii: de diferențiere de la un salariat la altul și de apropiere (egalizare).

Diferențierea salariilor rezultă din gradul diferit de calificare, aptitudini, atribuții, răspunderi în muncă, condiții de muncă, de mediu toxic, muncă de noapte. Un element deosebit de important pe care se fundamentează diferențierea îl reprezintă eficiența utilizării fondului uman, exprimată în rezultatele muncii. Dacă nu ar fi luate în considerare diferențele calitative ale persoanelor salariate, ar dispărea dorința de perfecționare, de calificare. Diapazonul diferențierilor se poate restrânge prin creșterea gradului de calificare. O eventuală egalizare ar nemulțumi atât pe salariați, cât și pe posesorii de capital.

Apropierea (egalizarea) nivelului salariilor se poate realiza prin ridicarea calificării, prin perfecționare; ea presupune apropiere (egalizare) și în privința eficienței muncii. În caz contrar, ar exista un transfer de rezultate de la cei cu eficiență ridicată spre cei a căror productivitate este mai scăzută, ceea ce ar fi în contradicție cu principiile economiei de piață.

1.2.4.2 Formele salariului

Salariul nominal reprezintă suma de bani pe care salariatul o primește de la unitatea pentru care lucrează sau prestează muncă. Salariul nominal în care este inclus impozitul constituie salariul nominal brut. Salariul nominal este cel negociat, luându-se în calcul evoluția prețurilor și tarifelor. Dacă prețurile au o tendință de creștere de tip inflaționist, negocierea salariului nominal va lua în calcul acest fenomen, imprimând o tendință de creștere.

Salariul net este acela pe care-l primește salariatul ca venit din care s-au scăzut impozitul și alte rețineri prevăzute prin lege (de exemplu, pentru fondul de șomaj).

Salariul nominal este o mărime dinamică, variind în funcție de factorii ce au fost evidențiați. Salariul real exprimă cantitatea de bunuri și servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal, la un nivel dat al prețurilor, într-o anumită perioadă. Salariul real (puterea lui decumpărare) depinde de mărimea salariului nominal și de nivelul prețurilor la bunurile economice. Fluctuațiile prețurilor determină modificări ale salariului real. Dacă prețurile cresc, iar salariul nominal rămâne constant, salariul real va scădea. Dacă prețurile scad, la același salariu nominal, salariul real va crește. Salariul real este în relație direct proporțională cu mărimea salariului nominal și invers proporțional cu dinamica prețurilor.

În România, creșterea constantă a prețurilor și, în unele perioade, o inflație galopantă au erodat puterea de cumpărare a salariului nominal. S-a creat un ecart puternic între evoluția prețurilor și cea a salariului real, fapt ce a influențat negativ, în aceste perioade, standardul de viață al unor categorii largi ale populației. Mărimea salariului real se calculează ca raport între salariul nominal și nivelul prețurilor (în procente):

SN

SR=

P

În dinamică, modificarea salariului real este evidențiată de indicele salariului real:

SR1

ISR= X 100

SR0

ISN

ISR= X 100

IP

ISR = indicele salariului real

SR1 = salariul real din perioada curentă

SR0 = salariul real din perioada anterioară

ISN = indicele salariului nominal

IP = indicele prețurilor

-Salariul direct este remunerația efectivă primită de salariat, care corespunde cu salariul net și sumele corespunzătoare pentru concediul legal și, eventual, al 13-lea salariu.

-Salariul indirect este acea parte a salariului plătită familiei în funcție de alte criterii decât consumul efectiv de muncă.

-Salariul minim garantat este acel salariu fixat prin lege, în urma negocierilor sindicate-guvern. El servește ca bază de calcul, de la care se va pleca în stabilirea salariilor la un nivel în măsură să

asigure condiții decente de trai, în condiții de stabilitate și creștere economică. În cazul unei conjuncturi economice nefavorabile, acest salariu minim este corectat.

În România, salariul minim este rezultatul negocierilor dintre sindicate, patronat, guvern. El este stabilit la nivel de economie și este corectat, în anumite proporții, cu rata inflației. Salariul minim pe economie rămâne mult în urma creșterii prețurilor și, din această cauză, el asigură în limite modeste un trai decent de existență. Salariul minim generează anumite constrângeri pentru patroni, în măsura în care este puțin flexibil, ceea ce stimulează substituirea forței de muncă cu un alt factor de producție.

-Salariul colectiv este atribuit tuturor salariaților unei firme când rezultatele economico- financiare ale acesteia sunt deosebit de bune. El poate lua diferite forme concrete: prime, al 13-lea salariu, facilități făcute salariaților la anumite servicii (creșe pentru copii, ca sede odihnă, cantine etc.).

-Salariul social reprezintă acele venituri care completează salariul nominal și care provin de la bugetul de stat sub forma alocației pentru copii, diferite ajutoare sociale. Aceste venituri nu sunt corelate cu rezultatele muncii salariaților, ele sunt adiționale, având scopul asigurării unui nivel de trai de subzistență pentru anumite categorii de salariați sau grupuri din cadrul acestora care se confruntă cu riscuri mai mari, cum sunt accidentele de muncă, bolile profesionale, șomajuletc. Acordarea salariului social este un răspuns al societății la riscurile la care sunt supuși salariații.

Formele de salarizare

Forma de salarizare constă în principiile și modalitățile concrete prin care se determină mărimea salariului pentru fiecare salariat. Forma de salarizare face legătura între partea ce revine salariatului și activitatea depusă de el, între salarii și rezultatele muncii. Fiecare formă de salarizare evidențiază într-un mod specific cantitatea, calitatea și importanța muncii depuse.

Formele de salarizare sunt stipulate în contractul de muncă. Cele mai practicate forme de salarizare sunt: în regie, în acord și mixtă.

-Salarizarea în regie – asigură retribuția salariaților în conformitate cu timpul real lucrat dar fără a se preciza în mod expres cantitatea sau volumul muncii desfășurate. Se practică în acele sectoare în care lipsa de omogenitate a angajatilor face practic imposibilă diferențierea muncii pentru fiecare lucrător în parte.

-Salarizarea în acord – remunerarea angajatilor se face în conformitate cu valoarea producției sau serviciilor desfășurate. Durata timpilor de muncă poate fi diferită de la un angajat la altul si prestabilită doar in funcție de nivelul de calificare al angajatilor sau gradulul de dezvoltare a unitații. Acestă formă de salarizare, deși conduce la productivitate, în multe cazuri, poate conduce și la noncalitate.

-Salarizarea mixta – constă într-o reunire a formelor de salarizare anterioare iar aceasta se stabilește în funcție de îndeplinirea condițiilor tehnice, tehnologice și a formelor de organizare a producției. Fiecare condiție are un anumit tarif acordat pe timpul efectiv lucrat iar valoarea și calitatea producției contribuie la mărirea cuantumului salarial. Aplicarea acestor metode, în unele cazuri, este contestată de salariați sau de firme. În aceste condiții intervenția statului poate influența rata nivelului salarial.

Principiile sistemului de salarizare

Elaborarea oricărui sistem de salarizare trebuie să aibă în vedere următoarele principii generale pentru a satisface toate parțile interesate în raporturile de muncă. În literatura juridică se disting trei categorii de principii ale salarizării:

-Principii comune, ce guvernează atât sectorul public cât și cel privat:

pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală;

salarizare echitabilă prin care să se contribuie la asigurarea unui nivel de trai decent;

prestarea muncii- condiție sine qua non pentru plata salariului;

confidențialitatea salariului;

-Principii specifice sectorului public:

caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;

supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii;

echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;

sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale;

-Principii specifice sectorului privat:

negocierea colectivă și individuală;

1.3 Cadrul instituțional și legislativ al pieței muncii în România

1.3.1 Instituțiile de pe piața muncii

Responsabilitățile de administrare, coordonare și monitorizare a implementării programelor finanțate din Fondul Social European revin Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca Autoritate de Management, și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ca Autoritate de Plată.

Ministerul muncii, Familiei și Protecției Sociale

Are responsabilitatea generală de a elabora politicile de ocupare a forței de muncă, strategiile , programele și planurile naționale. Pentru perioada 2011-2013, România și-a propus promovarea unei creșteri economice bazate pe ocuparea forței de muncă, în contextul asigurării dintr-o perspectivă durabilă a coeziunii economice, sociale și teritoriale. În acest sens, România se concentrează pe următoarele direcții de acțiune:

Îmbunătățirea funcționării pieței muncii prin :

Reforma legislației în domeniul relațiilor de muncă prin adoptarea Noului Cod al Muncii și reforma legislației privind dialogul social. Aceasta din urmă prevede: revizuirea și uniformizarea definițiilor și termenilor utilizați în conformitate cu cei folosiți în directivele europene, constituirea, organizarea și funcționarea organizațiilor sindicale și a organizațiilor de angajatori, transformarea Consiliului Economic și Social din instituție de dialog social în instituție de dialog civic, reglementarea unor aspecte privind contractul colectiv de muncă, instituirea Oficiului de Mediere și Arbitraj a conflictelor colective de muncă, reglementarea procedurilor de declanșare și participare la grevă, ș.a.

Combaterea muncii nedeclarate prin realizarea de controale și creșterea calității inspecțiilor. Deasemenea prin promovarea legii privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, se urmărește reglementarea modului de exercitare a acestei activități.

Prelungirea vieții active prin creșterea graduală a vârstei standard de pensionare și a stagiilor complete și minime de cotizare pentru femei și pentru personalul din domeniile apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, descurajarea pensionărilor anticipate și a celor de invaliditate,integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice.

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați prin organizarea de conferințe derulate la nivel național cu privire la rolul politicilor de reducere a diferențelor salariale între femei și bărbați, cu participarea organizațiilor sindicale și patronale, precum și a reprezentanților mediului de afaceri. În ceea ce privește încurajarea concilierii vieții de familie cu viața profesională se vor organiza campanii de informare și conștientizare a taților cu privire la nevoia implicării acestora în creșterea și educarea propriilor copii, editarea de materiale promoționale și informative, acțiuni de conștientizare și popularizare a problematicii de egalitate de gen.

Facilitatea tranzițiilor de la șomaj sau inactivitate către ocupare

Sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în sensul consolidării capacității individuale de ocupare ( programe de informare și consiliere în carieră personalizate, formare și perfecționare profesională și stimularea inițiativei antreprenoriale individuale)

Susținerea financiară a șomerilor neindemnizați pe perioada participării la programele de formare profesională continuă

Reducerea condiționalităților pentru firmele care angajează șomeri și persoane aparținând grupurilor vulnerabile

Finanțarea din Fondul Social European a proiectelor care facilitează inserarea pe piața muncii a șomerilor, în special a celor cu o situație precară( șomerii de lungă durată)

Dezvoltarea parteneriatelor dintre Serviciul Public de Ocupare și instituțiile de învățământ, furnizorii de servicii de ocupare și formare, sindicate și patronate, ONG-uri.

Consolidarea competențelor profesionale ale forței de muncă

Implementarea de programe și/ sau proiecte de stimulare a formării profesionale continue a angajaților și de implicare a partenerilor sociali în corelația sistemelor de educație și formare cu evoluția pieței muncii.

Formarea profesională continuă a lucrătorilor prin participarea la programe de calificare și recalificare pentru a se adapta evoluției tehnologice, programe finanțate din Fondul Social European

Creșterea calității ocupării a persoanelor rezidente în mediul rural, a tinerilor și a femeilor

Formarea profesională și informarea persoanelor adulte care activează în agricultură, silvicultură și sectorul alimentar

Creșterea numărului tinerilor agricultori care încep pentru prima oară o activitate ca șefi de exploatații agricole

Dezvoltarea activităților turistice din spațiul rural

Îmbunătățirea infrastructurii fizice din spațiul rural

Încurajarea inițiativelor de dezvoltare rurală

Implementarea de programe de formare profesională de scurtă durată( inițiere, perfecționare și specializare), precum și în derularea de acțiuni de informare și difuzarea de cunoștințe privind Politica Agricolă Comună și dezvoltarea rurală.

Stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor în rândul tinerilor prin finanțări de la bugetul de stat

Ca urmare a implementării Planului Național de Acțiune 2011- 2013, s-au obținut următoarele rezultate:

În vederea combaterii muncii nedeclarate, Inspecția Muncii a realizat 68.034 controale, având ca rezultat încheierea a 3.708 contracte individuale de muncă.

Ca urmare a flexibilizării procedurilor de angajare a lucrătorilor zilieri, până la data de 31 august 2013, numărul celor care au desfășurat activități cu caracter ocazional a fost de 456.149 persoane, față de 333.737 persoane cât erau în evidențele Inspecția Muncii la data de 1 decembrie 2012.

În contextul reformei legislației privind dialogul social, Ministerul Muncii a elaborat Legea nr.248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social (CES). Au fost eliminate o serie de confuzii de interpretare în procedura de desemnare a reprezentanților organizațiilor sindicale și patronale și au fost reformulate clauzele privind durata mandatul și procedura de revocare a președintelui CES.

În scopul creșterii atractivității muncii, Ministerul Muncii a elaborat HG nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, măsura având impact și asupra reducerii inegalităților sociale și a diminuării sărăciei în rândul persoanelor încadrate în muncă.

Ca urmare a implementării Programului de ocupare finanțat din bugetul asigurărilor de șomaj , 531.737 persoane au participat la măsuri active, din care 227.659 persoane au fost încadrate în muncă, până la 31 august 2013. Prin acordarea de subvenții întreprinderilor, au fost angajate 9.364 persoane aparținând categoriilor dezavantajate, iar 1.400 persoane au fost angajate în baza Legii nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale. Complementar acestor programe, Ministerul Muncii a finanțat din Fondul Social European 404 proiecte destinate stimulării angajării șomerilor pe termen lung. Conform datelor înregistrate până la 20 septembrie 2013, 70.432 persoane au participat la programele de măsuri active, din care 34.796 femei și 22.018 tineri.

Pentru creșterea calității ocupării persoanelor rezidente în mediul rural, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale finanțează din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, formarea profesională, informarea și difuzarea de cunoștințe. Până la 30 septembrie 2013, 25.456 persoane au beneficiat de cursuri de formare profesională, contribuind la creșterea mobilității ocupaționale a forței de muncă din mediul rural.

Prin măsura de încurajare a activităților turistice, au fost finanțate 1.301 proiecte, din care au fost finalizate 82 proiecte, ceea ce a condus la crearea/menținerea a 462 locuri de muncă. Prin Fondul Social European este sprijinită asigurarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale, Ministerul Muncii finanțând în acest scop 279 proiecte. Conform datelor înregistrate până la data de 20 septembrie 2013, 153.078 persoane rezidente în spațiul rural, din care 82.867 femei, au participat la programe integrate de instruire, servicii de orientare/consiliere, evaluarea învățării anterioare etc.

Prin programele de formare profesională continuă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, până la 31 august 2013, au fost instruite 23.359 persoane, din care 10.240 persoane au fost încadrate în muncă. Complementar, prin FSE au fost finanțate 688 proiecte destinate formării profesionale continue a lucrătorilor și promovării culturii antreprenoriale. Conform datelor înregistrate până la data de 20 septembrie 2013, 179.840 persoane au beneficiat de programe de formare profesională continuă, din care 81.943 femei, iar 1.976 persoane au demarat o activitate independentă.

Pentru facilitarea tranziției tinerilor de la sistemul de educație la piața muncii, Ministerul Muncii a elaborat proiectul de Lege privind efectuarea stagiului de către absolvenții de învățământ superior, având ca obiective înlesnirea învățării direct la locul de muncă.

Pentru facilitarea tranziției din șomaj sau inactivitate către ocupare, în iulie 2013 a fost publicată Legea nr. 250/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și pentru modificarea Legii nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.

A foat elaborată Legea 179/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă ca soluție pentru promovarea ocupării în rândul tinerilor. Legea introduce clauze specifice care trebuie înscrise în contractul de ucenicie, cum sunt denumirea calificării pe care o dobândește ucenicul, denumirea furnizorului de formare și obligațiile angajatorului sau ale ucenicului, normele metodologice de aplicare a acesteia fiind în curs de elaborare.

Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă

Datorită reformei economice, cerințelor societății și importantelor schimbări socio-economice

apărute după 1990, a fost necesară înființarea unei instituții care să se ocupe special de plasare, pregătire profesională și îndrumare și care să efectueze plățile bănești pentru populația beneficiară. Astfel, prin Legea nr. 145/1998 a fost înființată Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională, instituție care și-a schimbat denumirea, în anul 2000, în Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).

Dintr-o instituție care se ocupa cu plata drepturilor bănești ale șomerilor, Agenția s-a transformat într-un furnizor de servicii pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă, în prezent oferind o paletă largă de servicii, cum sunt: consilierea profesională, cursurile de formare profesională, serviciile de preconcediere, medierea muncii, consultanța pentru inițierea unei afaceri, subvenționarea locurilor de muncă în care sunt încadrate persoane din rândul categoriilor defavorizate ale populației, acordarea de credite avantajoase pentru crearea de noi locuri de muncă, și multe altele. Toate aceste servicii sunt realizabile și prin intermediul subunităților teritoriale, agenții județene pentru ocupare forței de muncă( 42 de agenții județene) .

Principalele măsuri luate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru stimularea ocupării forței de muncă sunt:

Implementarea unor proiecte finanțate din Fondul Social European privind dezvoltarea capacității instituționale a ANOFM la nivel național, regional și local privind modul de interacțiune cu clienții (șomeri și angajatori) precum și dezvoltarea de parteneriate cu instituțiile de învățământ;

Dezvoltarea unui sistem inovativ de furnizare a informațiilor de tip “call center”, prin care persoanele aflate în căutare de loc de muncă pot obține informații și îndrumare referitoare la integrarea socio-profesională pe piața muncii a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și informații privind serviciile oferite de ANOFM.

Organizarea de programe gratuite pentru formarea profesională a persoanelor care beneficiază, conform legii de servicii de formare gratuită;

Facilitarea accesului persoanelor în căutarea unui loc de muncă pe piața muncii din străinătate;

Consolidarea colaborării interinstituționale la nivel național și internațional.

Oferirea de consultanță și asistență pentru începerea unei afaceri, care se acordă, la cerere persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță.

Subvenționarea locurilor de muncă prin acordarea de facilități angajatorilor care încadrează în muncă șomeri de peste 45 de ani, întreținători de familie sau persoanelor cu handicap;

Ca urmare a măsurilor luate de Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă, în primul trimestru al anului 2013 s-au obținut următoarele rezultate :

Ca urmare a acordării serviciilor de informare și consiliere, s-a reușit încadrarea unui număr de 15.900 persoane.

Prin organizarea cursurilor de formare profesională s-au încadrat 2.236 persoane, dintre care 1.348 sunt femei.

Prin încadrarea șomerilor de peste 45 de ani sau unici susținători ai familiilor monoparentale, prin subvenționarea locului de muncă s-a realizat încadrarea a 1.017 persoane.

Prin subvenționarea angajatorilor care încadrează în muncă persoane care mai au 3 ani până la pensie, s-a realizat încadrarea a 9 persoane.

Stimularea mobilității geografice a forței de muncă a contribuit la ocuparea a 515 persoane

Prin acordarea de subvenții acordate angajatorilor care încadrează în muncă persoane cu handicap, s-a realizat ocuparea a 21 de persoane.

În vederea creșterii coeziunii economice și sociale și asigurării unor surse alternative de venit pentru populația din mediul rural, din Fondul European Agricol pentru Dezvolatre Rurală au fost finanțate investiții în formarea profesională,informarea și difuzarea de cunoștințe, 25.456 proprietari sau tineri ce preiau o exploatație finalizând programele de formare. De sprijinul financiar acordat pentru instalarea tinerilor fermieri au beneficiat 12.514 persoane, iar investițiile în înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor au condus la crearea/menținerea a 7.540 locuri de muncă.

1.3.2 Legislație pe piața muncii

Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

Principalele documente care reglementează piața muncii în România sunt:

Noul Cod al Muncii ( Legea nr 40/2011 ). Codul muncii, reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii. Tot codul muncii ne asigura ca orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. Regulile cuprinse in codul muncii sunt aplicabile atat angajatorilor cat si salariatilor.

Legea 76/2002 cu modificările și completările ulterioare privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Principalele obiective ale acestei legi sunt: prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia, încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, sprijinirea ocupării persoanelor care aparțin unor categorii defavorizate ale populației, asigurarea egalității de șanse pe piața muncii, stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă, stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice, creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională și protecția persoanelor în cazul sistemului asigurărilor de șomaj.

Legea 62/ 2011 a dialogului social publicată în Monitorul Oficial nr. 322/10.05.2011, contine reglementari referitoare la: sindicate, patronate, Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, Consiliul Economic si Social, negocierile colective de munca si solutionarea conflictelor de munca.

Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică (MO p. I, nr. 266/16.07.1998).

Legea nr. 202/2002 (republicată în 2005) privind egalitatea de șanse între bărbați și femei conține măsuri de sancționare a discriminărilor pe bază de sex și stipulează egalitatea în drepturi privind accesul la angajare, formare profesională și promovare.

Legea nr 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea nr 319 din 14 iulie 2006, Privind securitatea si siguranta in muncă.

Cunoașterea legislației muncii face posibilă cercetarea impactului acesteia asupra ocupării forței de muncă. Dacă în țările occidentale domeniul cercetării științifice economice datează de două, trei decenii, la noi este abia la început. Puțina experiență existentă arată că impactul legislației muncii asupra ocupării este un demers științific de mare complexitate și dificultate și de o indiscutabilă actualitate și importanță. Studii realizate de către Institutul Național de Cercetare Științifică arată faptul că România dispune de o legislație a muncii foarte rigidă, care, aparent favorizează ocuparea, dar în realitate o estompează și frânează, influențând negativ și productivitatea muncii. În condițiile intensificării competiției internaționale, legislația muncii din România trebuie să pună accent pe latura calitativă a ocupării forței de muncă.

1.3.2.1. Armonizarea legislativă a pieței muncii din România cu legislația comunitară

Armonizarea legislației naționale cu reglementările comunitare este un obiectiv major ce trebuie să se regăsească în strategia de aderare a oricărui stat candidat la calitatea de membru al Uniunii Europene.

Pentru România, armonizarea legislatiei reprezintă o necesitate care decurge, în primul rând, din opțiunea sa fundamentală pentru reformă și constituirea unei economii de piață și în acelasi timp, o obligatie asumată prin Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile europene și statele membre, pe de altă parte, acord ratificat de tara noastră prin Legea nr. 20/1993. Armonizarea legislației este un proces continuu care evoluează în contextul integrării europene propriu-zise. Armonizarea cu acquis-ul comunitar implică cunoașterea în detaliu a acestuia, adaptarea sa la realitățiile românești și asigurarea coerenței noii legislații armonizate.

În țara noastră se remarcă tendințe pozitive de armonizare legislativă în vederea integrării în Uniunea Europeană, România transpunând în legislația internă cea mai mare parte a reglementărilor europene cu privire la dreptul muncii. Astfel, au fost adoptate, în conformitate cu prevederile comunitare în materie o serie de acte normative dintre care amintim:

Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii, asigură transpunerea parțială a prevederilor Directivelor 92/85/ CEE și 96/34/ CE.

Principiul salarizării egale pentru muncă egală, este prevăzută în Constituție, Codul Muncii, Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar , contractul colectiv de muncă la nivel național, ca și Ordonanța Guvernului nr 137/2000. Aceste acte normative transpun prevederile Directivei 75/117/CEE referitoare la eliminarea discriminării în stabilirea retribuției.

Legea nr. 90/1996 (republicată) privind protecția muncii este legea de bază in domeniul sănătății și securității muncii. Legea definește cadrul organizatoric al protecției muncii și responsabilitățile privind coordonarea și controlul acestei activități, transpunând Directiva cadru 89/391/CEE.

Legea nr. 202/2002( republicată in anul 2005) privind egalitatea de șanse intre bărbați și femei conține măsuri de sancționare a discriminărilor pe bază de sex și stipulează egalitatea in drepturi privind accesul la angajare, formare profesională și promovare fiind aproximată cu Directivele Consiliului 75/117/CEE, 76/207/CEE, 79/7/CEE, Decizia Comisiei 95/420/CE (ce amendează Decizia 82/43/CEE).

Protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora este reglementată în țara noastră de Legea nr. 67/2006, iar la nivel european acest aspect al relațiilor de muncă este reglementat de Directiva nr. 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la menținerea drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, Unității sau al unor părți de întreprindere sau unități.

Directiva Consiliului nr. 94/33/CE, este cea mai importantă directivă privind protecția tinerilor în procesul muncii, și are drept corespondent în legislația noastră Codul Muncii și Hotărârea Guvernului nr. 600/2007.

Recomandarea nr. 86/379/CEE din 24 iulie 1986 privind angajarea în muncă a persoanelor cu handicap a fost implementată în legislația internă în materie, în cap. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999, ce prevede dreptul persoanelor cu handicap de a fi încadrate în muncă, în condițiile legii, conform pregătirii lor profesionale și capacității fizice și intelectuale, cu contract individual de muncă.

După cum se cunoaște, procesul armonizării legislațiilor naționale cu cea comunitară, ca de altfel si procesul integrării în Uniunea Europeană, este un proces complex, îndelungat și practic, ireversibil. În concluzie, eforturile în plan legislativ ale principalelor instituții implicate (Parlament, Guvern, în mod particular Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ, Institutul European din România) capătă o importanță decisivă în următorii ani și trebuiesc însoțite de o construcție instituțională corespunzătoare.

CAPITOLUL II ANALIZA PIEȚEI MUNCII ÎN JUDEȚUL GALAȚI ÎN PERIOADA 2007-20012

Elemente de ordin geografic și administrativ

Galați este un județ în regiunea Moldova din România. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău , Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos, (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei), precum și din Zona Economică Liberă Galați-Giurgiulești-Reni.

Județul Galați este poziționat în partea sud-estică a României și are o suprafață de 4.466,3 km2 , reprezentând 1,9% din suprafața totală a României. Se învecinează la nord cu județul Vaslui și județul Vrancea, spre sud cu județul Brăila și județul Tulcea, la est cu Republica Moldova, iar la vest cu județul Vrancea.

Cuprinde 65 de localități, dintre care: 2 municipii (Galați, Tecuci), 2 orașe (Berești, Târgu Bujor) și 61 de comune cuprinzând 184 de sate.

Orașul Galați s-a dezvoltat dintr-o străveche așezare dacică. Orașul Galați este singura așezare urbană din provincia istorică Moldova, ridicată pe ruinele unei cetăți romane, fapt care a condus și la stabilirea numelui acestuia Galați- cetate, oraș întărit, fortăreață.

Poziția geografică a județului Galați și-a pus amprenta asupra unor particularitați specifice evoluției peisajului natural, al populației și al preocuparilor acesteia. Relieful Județului Galați se caracterizează prin unități de câmpie și de podiș cu înălțimi cuprinse între 310 m în nord și 5-10m în sud.

Relieful este unul dinte factorii care aduc modificări importante asupra aspectelor climatice (temperatură, precipitații, vânturi), clima județului nostru fiind temperat-continentală.

Teritoriul județului Galați face parte din zonele secetoase ale țării- având în vedere cantitățile reduse de precipitații, care alcătuiesc principala sursă de alimentare a rețelei hidrografice.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul județului se compune din: ape de suprafață și ape subterane. Principalele ape de suprafață sunt: Dunărea (22 km), Siretul (150km) și Prutul (124km), iar apele subterane sunt reprezentate de rezervele de apă existente în straturile acvifere freatice și straturile de mare adâncime din cadrul celor trei bazine hidrografice ce se întâlnesc pe teritoriul județului Galați: Dunăre, Prut și Bârlad.

Așezarea geografică favorabilă a teritoriului aproape de Marea Neagră, la confluența Siretului și a Prutului cu Dunărea, la răscrucea unor vechi și importante drumuri comerciale, face ca județul Galați să dețină un important rol economic, socio-cultural și istoric pentru România.

2.2 Cererea de forță de muncă în județul Galați

Activitatea economico-socială generează nevoia de muncă. Volumul de muncă necesar pentru desfășurarea activității economice nu constituie în totalitate cerere de muncă, condiția generală pentru ca nevoia de muncă să se transforme în cerere de muncă este recompensarea muncii prin salariu. Astfel, cererea de muncă se definește ca fiind volumul total de muncă salarială necesar activităților economice și social-culturale dintr-o țară. Cererea de muncă se exprimă prin numărul locurilor de muncă ce se creează în unitățile producătoare de bunuri și prestatoare de servicii.

Întreprinderile din județul Galați

În cadrul Regiunii Sud-Est, județul Galați ocupă locul al doilea ca număr de comercianți înregistrați, fiind depășit doar de județul Constanța.

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în județul Galați erau active 12.044 întreprinderi în anul 2007, iar în anul 2008 funcționau 12.741 întreprinderi.

În anul 2009, pe fondul crizei economice ritmul de înregistrare al firmelor a scăzut, ajungându-se la 12.379 întreprinderi active. Numărul acestora a continuat să scadă, ajungându-se în anul 2012 la un număr activ de 10. 682 întreprinderi.

Referitor la numărul de comercianți existenți în mediul urban al județului Galați, se constată o concentrare semnificativă a acestora în municipiul reședință de județ Galați, unde se regăsesc peste 86% dintre aceștia. Celălalt municipiu, Tecuci, grupează doar 11% din comercianți, în timp ce orașele Berești și Târgu-Bujor dețin procente semnificativ mai scăzute 0,4% și respectiv 1,5%.

Deși dețin un număr de comercianți mult inferior, municipiul Tecuci și orașele Berești și Târgu-Bujor au fost mai sever afectate de criză decât municipiul Galați, acest fapt evidențiind decalajele puternice de dezvoltare existente între centrul industrial concentrat în municipiul Galați și restul teritoriului județean.

Disparitățile de dezvoltare economică sunt vizibile în distribuția societăților mijlocii și mari în zona puternic industrializată a municipiului Galați, în timp ce în restul județului agricultura rămâne preponderentă, dar cu eficiență redusă.

Din datele puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică reiese că, din totalul întreprinderilor active cea mai mare parte dintre acestea activează în comerț, construcții și industrie.

Cea mai importantă întreprindere în domeniul industriei din județul Galați este ArcelorMittal Galați SA, care a obținut un profit de peste 400 de milioane de lei și avea 14. 394 angajați în anul 2007.

Industria navală este deasemeni importantă, fiind o ramura de tradiție în oraș. Șantierul naval Damen Shipyard Galați a avut un profit de 43,4 milioane de lei și un colectiv format din 1870 de salariați în anul 2012.

În domeniul construcțiilor și al materialelor de construcții se remercă Vega`93 și Arabesque.

În anul 2012, firma de construcții SC Vega`93 SRL, a avut un profit de 1,3 milioane de lei și 1.748 angajați, iar societatea SC Arabesque SRL, având o rețea de distribuție a materialelor de construcții în care lucrează aproximativ 2.500 de angajați, a obținut în anul 2012 un profit de 52 milioane de lei.

Printre întreprinderile din domeniul comerțului se remarcă marile lanțuri de magazine ca Billa, Kaufland, Real, Selgros,Penny Market, Billa, Metro și altele.

Evoluția ofertei de forță de muncă între anii 2009-2012, exprimată prin numărul de locuri de muncă vacante comunicate de angajatori Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați este următoarea: 6.286 în anul 2009, 8.533 în anul 2010, 7.491 în anul 2011 și 10.911 în 2012.

Potrivit Agenției Naționale pentru ocuparea Forței de Muncă Galați, cea mai mare ofertă de forță de muncă în anul 2012 a fost în domeniile: comerț, construcții, lucrări speciale de construcții, fabricarea altor mijloace de transport, activități de investigații și protecție, lucrări de geniu civil, activități de servicii informatice.

Principalele meserii solicitate pe piața muncii din județul Galați, în perioada ianuarie – decembrie 2012 precum și numărul de locuri înregistrate se prezintă astfel:

– muncitor necalificat la demolare clădiri zidărie ( 490 locuri )

– șofer autocamion (456 locuri)

– paznic (409 locuri)

– vânzător (406 locuri)

– agent securitate (333 locuri)

– lăcătuș mecanic (293 locuri)

– manipulant mărfuri (280 locuri)

– muncitor necalificat la întretinere drumuri și șosele (263 locuri)

– șofer autoturisme (262 locuri)

– operator introducere, prelucrare, validare date (228 locuri)

Recrutarea de forță de muncă pentru locurile vacante prin anunțuri la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă este o metodă puțin utilizată de angajatorii gălățeni, fiind preferată mai ales recrutarea pe cont propriu sau prin recomandări ale angajaților.

Trebuie menționat faptul că potrivit legii, toți angajatorii sunt obligați să anunțe locurile de muncă vacante la agenția județeană, însă nici 1 din 5 companii nu fac acest lucru.

Recrutarea pe cont propriu prin intermediul anunțurilor în ziare, site-uri, aviziere este principalul mod prin care companiile anunță cele mai multe și cele mai diverse locuri de muncă, rezultând importanța majoră a studierii zilnice a presei și a site-urilor specializate pentru locul de muncă potrivit.

Recrutarearea prin recomandări ale propriilor angajați, evidențiază preferința angajatorului pentru a angaja persoane care se pot integra rapid în echipa existentă și pentru a căror abilități poate garanta cineva cunoscut , ceea ce reprezintă lipsa de încredere față de sistemul educațional pe de o parte și a celorlalți angajatori pe de alta, de vreme ce nu ar avea încredere în recomandările primite de la fostul loc de muncă.

Această metodă este poate cea mai utilă deoarece unii angajatorii se bazează exclusiv pe ea, existând locuri de muncă care nu apar pe piață. Totodată, selecția este mai restrânsă, iar concurența mai mică.

În ceea ce privește calitățile urmărite de angajatorii gălățeni în a găsi personal conform propriilor necesități se remercă faptul că în afară de calificarea necesară locului de muncă, este nesesar să aibă și următoarele competențe: abilități de comunicare, carnet de șofer, cunoștințe de operare a calculatorului, cunoștințe de contabilitate primară, cunoștințe de limbi străine, abilități administrative / de secretariat.

Investiții și capital străin

Județul Galați face parte din Regiunea de Sud-Est, ce se află pe poziția a doua în clasamentul național al investițiilor străine directe, după capitala București. Regiunea beneficiază de atractivitatea deosebită pe care o reprezintă portul Constanța și porturile pe Dunăre, de la Galați și Brăila.

Raportat la numărul de societăți comerciale cu participare străină la capital înregistrate pe total țară, județul Galați deține o pondere redusă, de numai 0,8%.

Din datelor existente la nivelul Registrului Central al Comerțului, reiese că la 31 decembrie 2008 în județul Galați erau înregistrate 1 255 de societăți comerciale cu participare străină la capital, cu o valoare a capitalului social subscris de 2.391.489,4 mil. lei. Majoritatea investițiilor importante în județul Galați s-au făcut prin achiziții și nu prin investiții pe loc gol. Companiile transnaționale au preferat această metodă întrucât mediul de afaceri instabil din România presupunea un risc pe care nu au fost dispuse să și-l asume. Prin colaborarea cu un partener român au redus acest risc. Timp de câțiva ani au tatonat mediul de afaceri, după care, în funcție de rezultatele obținute au pătruns pe piața gălățeană cu filiale proprii.

Investițiile pe loc gol (așa-numitele “greenfield”) au fost mai frecvente în cazul investitorilor mici care au putut să se adapteze rapid schimbărilor existente pe piață. Abia după anul 2000, au început să apară investiții pe loc gol de mare anvergură de genul lanțurilor de magazine precum Selgros, Kaufland, Real, Plus, Penny Market.

Cea mai importantă investiție străină din județul Galați până în prezent o reprezintă preluarea combinatului siderurgic din municipiul Galați de către Mittal Stell Holding, investitor străin ce are ca țară de origine Antilele Olandeze și care și-a propus să transforme această fabrică într-un centru de excelență pentru metale.

Astfel, combinatul a devenit parte a celui mai mare grup mondial din industria de profil – ArcelorMittal, ce operează în peste 60 de țări și care a avut în 2009 o cifră de afaceri de 65,1 miliarde dolari și o producție de oțel de 73,2 milioane tone, reprezentând aproximativ 8% din producția mondială de oțel.

Intr-un plan secund ca importanță a unei investiții străine in județul Galați se află Damen Shipyard Galați- Șantierul Naval Damen Galați, parte a grupului olandez Damen. Șantierul a încheiat anul 2008 cu o cifră de afaceri de 82 milioane euro și o producție de 25% din totalul grupului.

Un alt sector de activitate în care au fost angajate investiții străine semnificative este comerțul, prin apariția marilor lanțuri de magazine cum sunt Selgros, Kaufland, Real, Plus, Penny Market, Metro, Billa și altele.

Pentru atragerea investitorilor străini în județul Galați a fost creată Zona Liberă Galați. Aceasta a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr.190/1994, și este situată în partea de est a municipiului Galați, pe malul stâng al fluviului Dunărea, la mila 80 în zona digului Bădălan, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova și Ucraina. Are o suprafață utilizabilă de 136,98 ha din care o suprafața portuară de 6,98 ha cuprinzând 3 dane de acostare dotate cu toate instalațiile necesare.

Zona Liberă Galați pune la dispoziția clienților săi, prin licitații publice organizate periodic, terenuri libere pentru dezvoltarea oricărui tip de proiect investițional. Terenurile pot fi date în concesiune pe o perioadă de 49 de ani cu posibilitate de prelungire, sau pot fi închiriate pe perioade între 1 lună și 5 ani, de asemenea, cu posibilitate de prelungire. În decembrie 2009 suprafața totală concesionată către clienți era de 586.638 mp.

Terenul Zonei Libere se află în imediata apropiere a căilor de acces terestre (DN 2B – Calea Basarabiei care face legătura dintre România și Estul Europei și calea ferată tip european și de tip rusesc, cu ecartament larg, asigurând astfel o excelentă comunicare terestră cu țările aflate la Est de Uniunea Europeană) și navale (este permis accesul direct prin danele fluvio-maritime din dotare la fluviul Dunărea). Deasemeni Zona Liberă Galați asigură accesul ușor la utilitățile de apă-canal, energie electrică, gaz metan.

Zona Liberă Galați s-a înființat în scopul promovării schimburilor internaționale și a atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale. Facilitățile oferite de zona liberă sunt vamale, fiscale și comerciale.

Structuri de sprijin pentru afacerile din județul Galați

Pe piața muncii din județul Galați, criza economică s-a manifestat printr-o puternică reducere a ocupării și creștere a numărului de șomeri. Ca o soluție la această situație s-a ajuns la concluzia că principala măsură pentru creșterea gradului de ocupare și scăderea șomajului o constituie crearea locurilor de muncă.

Un avantaj pentru crearea locurilor de muncă județul Galați îl reprezintă existența unui parc industrial și a unui parc tehnologic pentru sprijinirea și dezvoltarea companiilor cu potențial inovativ și a celor implicate în comerțul naval.

Parcul industrial Galați a fost înființat la începutul anului 2003, și este amplasat în Estul zonei libere. Areo suprafață de 21,8 ha și a luat naștere la inițiativa Consiliilor Local și Județean, a Universității „Dunărea de Jos” și a Regiei Autonome „Administrația Zonei Libere Galați”. Amplasarea lui pe malul stâng al Dunării permite accesul atât fluvial, cât și feroviar șirutier pe drumul național DN 2B E87, la granița cu Moldova și Ucraina. Obiectivul parcului este de a stimula dezvoltarea economiei regionale și locale prin atragerea de firme cu valoare adăugată mare. Parcul Industrial Galați urmarește îmbunătățirea mediului economic local si dezvoltarea de sectoare de activitate generatoare de produse cu valoare adaugata mare (biotehnologie si tehnologia informației, industria audio-video, industria alimentară, industria navală, industria de procesare a produselor siderurgice etc.), precum și a sectoarelor de activitate nepoluante a caror realizare necesită tehnologii moderne si o forță de muncă superior calificată. Pentru a-și atinge obiectivele, parcul necesită investiții în infrastructura tehnico-edilitară.

Parcul de Soft Galați s-a constituit la inițiativa Consiliului Județului Galați, Consiliul Local Galați, Universitatea “Dunărea de Jos” Galați si S.C. Navrom – Centru de Afaceri S.A. Galați și a Guvernului României, care a participat cu 10 miliarde de lei la realizarea acestuia. Parcul științific si tehnologic de software de la Galați are rolul de a contribui la dezvoltarea sectorului industrial al tehnologiilor de vârf și la facilitarea transferului de tehnologie, precum și la crearea unei alternative viabile pe piața muncii din Regiunea de Sud-Est și, implicit la sustinerea restructurării unei zone monoindustriale.

2.2.4 Câștigul salarial nominal brut și net lunar

Așa cum am precizat mai sus, pentru ca nevoia de muncă să se transforme în cerere de muncă este obligatorie recompensarea muncii prin salariu.

Câștigul salarial mediu brut lunar în județul Galați are o evoluție 100 % ascendentă, prezentând o creștere de aproximativ 39 % în perioada analizată, de la 1331 lei în 2007 până la 1844 lei în 2012.

Sursa: Institutul Național de Statistică , baza de date TEMPO

Fig. 7 Câștigul salarial nominal brut și net lunar în județul Galați

Câștigul salarial mediu net lunar în județul Galați sporește în perioada 2007-2012 cu aproximativ 35 % de la 997 lei în anul 2007, la 1351 lei în anul 2012.

Din analiza câștigului salarial nominal mediu net lunar pe activități ale economiei la nivelul județului Galați putem observa că în topul celor mai bine plătiți salariați se aflau cei angajați în industria extractivă, intermedieri financiare și administrația publică și apărare. În aceste ramuri economice, câștigul salarial nominal mediu net lunar depășea 2.000 lei în anul 2008.

Cele mai ridicate valori ale câștigului salarial nominal mediu net s-au înregistrat în industria extractivă în perioada de analiză 2007-2012, prezentând o creștere de aproximativ 54% de la 1595 de lei până la 2452 lei.

Salariul nominal în domeniul intermedierilor financiare prezintă o creștere de 33% de la 1775 lei în anul 2007 la 2343 în anul 2012.

Salariile nominale din administrația publică și apărare au înregistrat o creștere de 15% de la 1816 lei în anul 2007 până la 2074 în anul 2012.

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date TEMPO

Fig.8 Câștigul salarial nominal mediu net lunar pe activități ale econominei naționale

La polul opus, se găsesc angajații din întreprinderi cu activități de agricultură și vânătoare, piscicultură și pescuit, comerț cu ridicata și amănuntul și hoteluri și restaurante.

Salariile din agricultură au crescut pe perioada de timp analizată cu 51% de la 735 lei în anul 2007 la 1144 lei în anul 2012.

Salariile nominale din comerț au înregistrat o traiectorie ascendentă pe perioada de timp analizată și au crescut cu aproximativ 59% ajungând în 2012 la valoarea de 1105 lei.

Salariile din domeniul hotelier și restaurante înregistrează cel mai scăzut nivel dintre toate ramurile economiei naționale. Aceste domenii nu au reușit să ofere propriilor salariați un câștig salarial nominal mediu net lunar de cel puțin 1.000 de lei până in anul 2012. Astfel, nivelul salariului în anul 2007 era de 559 lei, iar până în anul 2012 a ajuns la valoarea de 726 lei, înregistrând o creștere de 30 %.

Oferta de forță de muncă în județul Galați

Populația totală și resursele de muncă

Populația ocupă un loc important în economie, deoarece ea acționează atât în calitate de consumator de bunuri și servicii, cât și în calitate de producător al acestora prin forța de muncă pusă la dispoziția economiei.

Relația dintre populație si ocuparea forței de muncă reflectă maniera complexă în care populația generează cantitativ, calitativ și structural cantitatea de muncă disponibilă în economie, hotărâtoare pentru progresul economic, social și cultural al întregii societăți.

Fundamentarea politicilor economice necesită cunoașterea unor aspecte esențiale privind populația și segmentele acesteia, determinate de modul de participare la procesul muncii, de nivelul de instruire, vârstă, sex etc.

Transformările survenite în sistemul politic, în economie, în viața socială și în mentalitatea oamenilor au influențat semnificativ configurația demografică în ultimii ani. Schimbarea comportamentului cuplurilor, creșterea mortalității, precum și migrația externă au făcut ca populația stabilă a județului Galați să înregistreze o scădere continuă, ajungând în anul 2012 la 604550 mii de locuitori.

Potrivit rezultatelor recensământului din 20 octombrie 2011, populația stabilă a județului Galați era de 604627 mii de persoane, iar densitatea populației în județ de 135 locuitori km, situându-se pe locul 12 în ierarhia județelor din punct de vedere al numărului populației.

Resursele de muncă exprimă numărul persoanelor capabile de muncă existente la un mement dat în societate, adică acea parte a populației care posedă ansamblul capacităților fizice și intelectuale, care îi permit să desfășoare o activitate utilă în una din activitățile economiei naționale.

Potrivit Balanței forței de muncă, în resursele forței de muncă se includ următoarele categorii de populație: populația aptă de muncă și populația sub și peste vârsta legală de muncă.

În județul Galați, populația aptă de muncă număra în anul 2007 peste 409 mii persoane, iar în anul 2012 412 mii persoane. Cea mai mare valoare a resurselor de muncă înregistrată pe parcursul perioadei de analiză 2007-2012 a fost în anul 2010 cu 413,4 mii persoane, iar cea mai scăzută valoare a resurselor de muncă s-a înregistrat în anul 2008, cu 407,8 mii persoane.

În ceea ce privește repartiția resurselor de muncă pe sexe, ponderea masculină era superioară celei feminine, având o rată de 52% în anul 2012.

Structura populației pe medii și sexe

Analiza pe baza seriilor de date statistice evidențiază faptul că populația și economia evoluează în interdependență. Astfel, populația influențează activitatea economică, prin număr, structură, grad de pregătire, iar nivelul de dezvoltare economică influențează principalele fenomene demografice, punându-și amprenta asupra numărului dinamicii și structurii populației

Din punct de vedere al distribuției pe medii rezidențiale, populația județului Galați în anul 2011 era rezidentă preponderent în mediul urban, aproape 56%, iar restul de 44% era rezidentă în mediul rural. Anul 1985 este anul în care populația urbană depășește pragul de 50%, iar de atunci numărul populației rezidente în mediul urban s-a menținut la aceleași valori cu mici variații de la an la an.

Diferențele demografice dintre mediul rural și cel urban sunt legate în special de amenajarea teritoriului, oferta rezidențială și dezvoltarea economică a acestora.

În ceea ce privește structura populației pe sexe, este preponderentă populația feminină care era de 50,8% în anul 2012.

Mișcarea naturală a populației

Începând cu anul 2008 și până în 2012 sporul natural negativ a înregistrat o scădere vertiginoasă, dublându-și valoarea negativă. Astfel, județul Galați are o populație îmbătrânită, cu o natalitate scăzută și mortalitate ridicată. Decalajul este dat de natalitatea aflată intr-o continuă scădere, în timp ce mortalitatea se păstrează între aceleați limite ridicate. O influență importantă asupra natalității o are nivelul de dezvoltare economică și condițiile de viață ale populației, astfel se constată o releție invers proporțională între acestea: cu cât nivelul de trai este mai ridicat, cu atât rata natalității este mai redusă și invers, dezvoltarea economică ducând deci la un recul al natalității.

Intensitatea natalității înregistrează uneori deosebiri semnificative în profil teritorial precum și în funcție de mediu (urban- rural), astfel natalitatea în județul Galați este mai intensă în mediul rural și mai scăzută în mediul urban.

Intensitatea natalității variază în funcție de nivelul de instruire, se diferențiază pe naționalități, este puternic influențată de gradul general de cultură, concepții și tradiții religioase, gradul de ocupare în sfera activităților sociale a populației feminine, etc.

Mișcarea teritorială a populației

Cei mai importanți factori ce conduc la scăderea populației în județul Galați sunt sporul natural negativ și soldul migrator, de asemenea puternic negativ.

Mișcarea teritorialăa populației se manifestă la nivelul unei țări prin două componente, și anume mișcarea internă ce se desfășoară pe teritoriul acesteia, între regiunile sale, și migrația externă reprezentată de emigrarea locuitorilor țării respective către alte state.

Migrația internă este un fenomen social de amploare, ce afectează demografia județului. Se constată migrația demografică în special a populației tinere și mature (19-49 ani), din mediul rural în mediul urban, motivată de condițiile de viață și de muncă oferite de centrele urbane, fapt ce conduce la îmbătrânirea și reducerea constantă a populației în mediul rural.

Directorul Centrului de Cercetări Demografice, profesorul Vasile Ghețău, spunea că județele mai puțin dezvoltate economic, precum si lipsa resurselor naturale valoroase, rămân furnizoare de mână de lucru pentru alte regiuni. În această situație se află și județul Galați.

În ceea ce privește situația migrației externe pentru muncă, datele sunt neactualizate și supraestimează migrația forței de muncă prin includerea persoanelor pensionate, a copiilor, a studenților migratori și a altor persoane care migrează ca urmare a căsătoriei sau divorțului sau al oricărui alt motiv cu excepția căutării unui loc de muncă.

În lipsa unor date statistice oficiale și reale, estimările populației din România plecate la muncă în străinătate se bazează pe unele date oficiale ale instituțiilor sau organizațiilor din principalele țări de destinație a migrației, sau pe sondaje de opinie efectuate atât în România cât și în principalele țări de destinație.

Un astfel de sondaj a fost realizat în județul Galați privind impactul migrației asupra cetățenilor din regiune. Studiul a vizat populația adultă din întregul județ, fiind chestionați în acest sens 2.159 de persoane. Dinte acestea, 89% au un mebru al familiei sau un cunoscut plecat la muncă în strănătate, iar aproape 24% dintre respondenți sunt dependenți financiar de rudele plecate.

Domeniile în care lucrează cei mai mulți locuitori din regiunea Galați în străinătate îl reprezintă construcțiile, cu un procent de peste 27%, urmat de menajul casnic, cu peste 18%; urmează serviciile (10%), agricultura (9%), industria (8%), afacerile proprii în diferite domenii (6%) și sănătatea (6%).

Aproape 70% dintre respondenți consideră că migrația este benefică din punct de vedere financiar și social ( schimbarea mentalitații), iar 30% consideră migrația un fenomen cu influențe negative asupra echilibrului familiei și a valorilor naționale.

Mișcarea migratorie la nivelul județului este determinată de lipsa locurilor de muncă adecvate, salarizarea neatractivă, dar și calificarea necorespunzătoare determinând astfel plecări masive a activilor spre arealele de creștere economică din țară sau străinătate.

Relația dintre populație si ocuparea forței de muncă reflectă maniera complexă în care populația generează cantitativ, calitativ și structural cantitatea de muncă disponibilă în economie, hotărâtoare pentru progresul economic, social și cultural al întregii societăți.

Atât la nivelul țării, cât și la nivel local este importantă analiza evoluției demografice, a migrației și a mișcării naturale pentru a evidenția consecințele evoluției populației asupra ocupării forței de muncă.

Populația activă

Populația activă civilă caracterizează oferta potențială de forță de muncă și gradul de ocupare a populației cuprinzand populația ocupată civilă și șomerii înregistrați. La nivelul județului Galați situația populației active se prezintă conform tabelului:

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, baza de date TEMPO

Fig.1 Populația activă totală și structurată pe sexe în județul Galați

Populația activă în județul Galați a cunoscut în primii doi ani ai perioadei de analiză o creștere de la 219,1 persoane active în 2007 la 220,8 persoane active în 2008. În anul 2009 populația activă a început să scadă, iar în anul 2011 a atins cea mai mică valoare din ultimii ani (197,6). Abia în 2012, numărul populației active a înregistrat o ușoară creștere ajungând la valoarea de 204 mii persoane active.

În ceea ce privește împărțirea pe sexe a populației active civile în județul Galați , populația feminină reprezenta în anul 2007 aproximativ 44% din total, iar populația masculină restul de 56%, fiind evidentă o pondere mai ridicată în rândul segmentului masculin. Aceași tendință se menține pe tot parcursul perioadei de timp analizate.

Această situație se datorează faptului că evaluarea din punct de vedere al statutului familial le dezavantajează pe femei, bărbații fiind percepuți de angajator ca având mai puține obligații familiale și, implicit, disponibilitate de timp mai mare.

Deasemeni, femeile de peste 45 de ani sunt expuse la discriminare și au șanse foarte mici pentru reangajare. Competențele și experiența nu sunt apreciate, vârsta fiind un impediment major în găsirea unui loc de muncă.

Contribuția orașului Galați la formarea populației active civile era în anul 2007 de 104,9 mii persoane, cea mai mare parte dintre acestea fiind active preponderent în sectorul industriei prelucrătoare, comerț și industrie. Numărul de persoane active de sex masculin atât la nivelul județului cat si la nivelul municipiului Galați este mai mare pe toată perioada analizată decât numărul de persoane active de sex feminin.

Populația ocupată

Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care desfășoară o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii, de cel puțin o oră în perioada de referință, în scopul obținerii unor venituri sub formă de salariu, plată în natură sau alte beneficii.

Populația ocupată la nivelul județului Galați are o tendință de descreștere per ansamblu, ajungând de la 206,5 mii persoane ocupate în anul 2007 la 181,9 mii persoane ocupate în 2011, numărul persoanelor ocupate scăzând cu 11% din 2007 până în 2011. Abia în 2012 se constată o ușoară creștere de 4 mii de persoane față de 2011.

Rata de ocupare a resurselor de muncă la nivelul județului Galați calculată ca raport între populația ocupată și populația totală prezintă un trend descrescător în perioada analizată, ajungând de la 50,4% în 2007 la la 45,1% în 2012, înregistrând o scădere de 5,3 %.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 2 Rata de ocupare în județul Galați

În ceea ce privește împărțirea ratei de ocupare la nivelul județului Galați pe sexe, situația se prezintă astfel: în cazul persoanelor de sex masculin rata de ocupare este mai mare decât rata de ocupare a persoanelor de sex feminin, ambele având un trend preponderent descrescător. Astfel rata de ocupare a persoanelor de sex masculin a scăzut de la 54,2 % în anul 2007 la 45,8% în anul 2012, iar în cazul persoanelor de sex feminin de la 46,3% în anul 2007 la 44,4% în anul 2012.

2.3.7 Structura populației ocupate pe activități ale economiei

Populația ocupată civilă, pe activități ale economiei naționale în județul Galați se prezintă astfel:

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 3 Populația ocupată în județul Galați pe activități ale economiei

Populația ocupată la nivelul județului Galați are o tendință de descreștere per ansamblu, ajungând de la 206,5 mii persoane ocupate în anul 2007 la 181,9 mii persoane ocupate în 2011, numărul persoanelor ocupate scăzând cu 11% din 2007 până în 2011. Abia în 2012 se constată o ușoară creștere de 4 mii de persoane față de 2011.

Conform tabelului populația ocupată la nivelul județului Galați este activă cu precădere în sectoarele de activitate din agricultură, industrie, comerț și construcții.

Restructurarea unor activități economice, impusă de adaptarea la cerințele pieței, îndeosebi în industrie, construcții, comerț și transporturi, a determinat reducerea gradului de ocupare a forței de muncă în județul Galați, prin scăderea permanentă a populației ocupate și creșterea numărului de șomeri și a populației inactive.

Perioada de referință relevă o situație asemănătoare a numărului populației civile ocupate în primii doi ani, însă începând cu anul 2009, efectele crizei economice au început să se răsfrângă asupra numărului de persoane ocupate, numărul acestora ajungând în 2012 la 185,9 mii persoane, de la 206,5 mii persoane în anul 2007, scăzând cu aproape 20 de mii de persoane între anii 2007-2012.

La nivelul județului Galați, împărțirea populației ocupate pe sectoare de activitate semnalează o creștere a numărului de persoane din agricultură, în defavoarea celorlalte activități economice cum ar fi industria, construcțiile și comerțul.

Agricultura ocupă locul întâi în cadrul sectoarelor de activitate, 60,4 persoane fiind ocupate în acest domeniu în anul 2007 urmată de sectorul industrial cu un număr de 45,8 mii persoane și comerț cu 26,5mii persoane, iar pe parcursul perioadei analizate aceste cifre nu au suferit modificări majore, până în anul 2012 menținându-se la niveluri asemanatoare cu cele din 2007.

În economia județului Galați, agricultura ocupă un loc important datorită suprafeței agricole și arabile exploatate, efectivelor de animale si păsări, precum și a condițiilor naturale favorabile.

Deși se află într-o situație de declin determinată de fragmentarea excesivă a proprietății (gospodăriile de subzistență fiind predominante), situația precară a infrastructurii rurale, reducerea dramatică a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul de resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de credit agricol, agricultura este activitatea de bază a locuitorilor județului Galați, deținând o pondere importantă din VAB județeană (12,5% din VAB în 2008).

Industria ocupă locul doi în ceea ce privește împărțirea populației pe sectoare de activitate, Județul Galați fiind cel de-al patrulea centru industrial al României ca mărime. Principalele sectoare industriale sunt metalurgia și construcțiile navale. 

O pondere ridicată în producția industrială a municipiului Galați o reprezintă producția pentru export, în special în ceea ce privește produsele siderurgice, vase maritime și fluviale, ulei combustibil, textile și confecții, accesorii metalice, confecții metalice și altele.

În 2007, producția de oțel era avantajul competitiv al economiei gălățene, industria navală fiind în scădere iar furnizarea materialelor de construcții menținându-se la un nivel constant.

Numărul populației active in domeniul construcțiilor și comerțului se regăsește într-o pondere scăzută în totalul populației ocupate pe domenii de activitate în județul Galați. Astfel doar 8% din populația activă era concentrată în domniul construcțiilor și 13% în comerț în anul 2007.

Pe parcursul perioadei de referință procentul persoanelor ocupate în construcții și comerț se menține la același nivel scăzut.

2.3.8 Numărul mediu de salariați

În anul 2007 în județul Galați își desfășurau activitatea 12.044 angajatori, cu un număr de 122.404 salariați. În anul 2008 numărul salariaților a crescut cu 4,6% față de anul 2007 fiind înregistrate 128.334 persoane.

Începând cu anul 2008 și până în 2012, numărul mediu de salariați prezintă o traiectorie descendentă, înregistrând o scădere de 20,44% de la 128.334 persoane în anul 2008 până la 102.095 persoane în 2012.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 6 Numărul mediu de salariați în județul Galați

Analizând contribuția municipiilor și orașelor la formarea numărului total de salariați din județ în anul 2012, se poate observa că în proporție de 83,47 %, municipiul Galați este în poziția contribuitorului net, urmat de municipiul Tecuci cu o pondere de 5,30%.

Orașele Berești și Târgu Bujor contribuie deasemeni la numărul de salariați, dar într-o pondere mult mai scăzută de 0,2% respectiv 0,7% în anul 2012.

În urma consultării datelor oferite de Institutul Național de Statistică, se constată că pe tot parcursul perioadei de analiză, cea mai mare parte a salariaților sunt concentrați în sectorul industrial, mai exact în industria prelucrătoare, în comerț și în construcții.

Din numărul total al salariaților la nivelul județului Galați, 30% lucrau în industrie în anul 2012, în sectorul comerțului aproximativ 17%, iar în construcții 10% .

Agricultura este cel mai puțin reprezentativ sector al economiei județului Galați în ceea ce privește numărul mediu de salariați, cuprinzând doar 1,5% din numărul total al salariaților în anul 2012.

Împărțirea numărului mediu de salariați pe sexe la nivel județean se prezintă astfel: numărul mediu de salariați de sex masculin este mai mare decât cel de sex feminin și prezintă un trend descendent scăzând cu 25% din 2007 până în 2012 de la 77643 persoane în 2007 la 58194 persoane în 2012.

Numărul de femei salariate prezintă deasemeni un trend descendent, numărul acestora scăzând cu aproximativ 18% de la 53658 în anul 2007 până la 43901 persoane în anul 2012.

CAPITOLUL III ANALIZA ȘOMAJULUI ÎN JUDEȚUL GALAȚI

Dimensiunile și evoluția șomajului în perioada 2007-2012

Fenomenul șomajului, avându-și premisele în disfuncționalitățile economiei socialiste, în particular în domeniul ocupării forței de muncă, a fost un însoțitor permanent al perioadei de tranziție la economia de piață, pentru ca ulterior acesta să se cronicizeze și să se manifeste și în perioadele recente.

Odată cu prima reglemenatre juridică în materie, respectiv Legea 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, șomajul a început să fie evidențiat pe baza înscrierii la oficiile de șomaj, pentru ca începând cu anul 1994 să fie evaluat și prin anchete în cadrul gospodăriilor.

Potrivit art.5 punctul IV din Legea 76/2002 este șomer orice persoană care îndeplinește concomitent următoarele condiții:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

b) starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

În județul Galați, restrangerea severă a activității industriale, precum si neapariția unor societăți cu același profil care să absoarbă excedentul de personal calificat, a condus la un dezechilibru între cerere si ofertă, fapt reflectat într-un nivel ridicat al șomajului în Galați, cu precădere în ultimii ani.

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date TEMPO

Fig. 4 Numărul șomerilor și structura pe sexe

Dacă analizăm valorile anuale din intervalul dat observăm că șomajul a avut o evoluție ascendentă din 2007 până în 2009, când a fost atins șomajul maxim; Atunci 24.555 persoane nu aveau loc de muncă.

Începând cu anul 2010, numărul șomerilor începe să scadă treptat. În perioada 2009-2011, numărul persoanelor fără loc de muncă a înregistrând o scădere de 36% de la 24.555 șomeri în 2009 la 15.673 șomeri în anul 2011, iar în 2012 a crescut din nou cu 13% față de 2011.

Efectele crizei din 2009 asupra unora dintre domeniile de activitate economică importante pentru Galați, de la scăderile înregistrate pe piața oțelului sau cea a construcțiilor la scăderea volumului transportului de mărfuri pe Dunăre, au avut efecte dezastruoase asupra economiei gălățene și implicit asupra pieței muncii.

Situația socio-economică a județului se explică într-o măsură considerabilă și prin faptul că marea majoritate a persoanelor aflate în evidența Agenției Județene pentru Ocupare a Forței de Muncă, domiciliază în mediul rural, iar majoritatea covârșitoare a locurilor de munca se găsesc în municipiul Galați, acesta reprezentând polul de dezvoltare economică a județului. De exemplu în anul 2012 ponderea șomerilor din mediul rural înregistrați la agenția județeană era de 71,2%. Această situație face dificilă inserția șomerilor din mediul rural pe piața muncii din mediul urban.

În urma studiilor realizate s-a ajuns la concluzia că principala măsură pentru creșterea gradului de ocupare și scăderea șomajului o constituie crearea locurilor de muncă. Cel mai mare obstacol în găsirea unui loc de muncă îl constituie chiar absența acestuia. Situația are în principal două tipuri de cauze:

a) o cauză structurală, ce ține de un design nereușit al mediului nostru economic, determinat de multiple cauze cum ar fi restructurare economică ineficientă, absența unei strategii de dezvoltare, incapacitatea de a absorbi (și de a absorbi cu efecte marcante) fondurile structurale, mentalitățile mediului de afaceri, birocrația, corupția.

b) o cauză contextuală reprezentată de criza economică, ce are atât un efect direct de reducere a locurilor de muncă, cât și unul indirect, de potențare a primei cauze.

În mod clar un număr suficient de locuri de muncă ar avea ca efect absorbția unei mari părți din forța de muncă. Nu trebuie însă neglijată existența unor probleme de mentalitate față de muncă, ce are ca efect scăderea calității forței de muncă. Spre exemplu, cercetarea a evidențiat în unele cazuri chiar o atitudine de refuz al unui loc de muncă din partea unor șomeri, în special cei aflați în zona ajutoarelor sociale.

În condițiile în care nu sunt create noi locuri de muncă șomajul va rămâne ridicat, așa cum este de așteptat, în cel mai bun caz existând o simplă rotație a persoanelor care se află în șomaj la un anumit moment, alternativa fiind un număr din ce în ce mai mare de șomeri de lungă durată (care ulterior vor dispărea din statisticile oficiale, neavând nici un beneficiu de pe urma înregistrării la Agenția Județeană pentru Ocupare a Forței de Muncă).

Rata șomajului în județul Galați a înregistrat o valoare de 8,9% în anul 2012, cu 3,2 procente mai mult față de anul 2007, când rata șomajului era de 5,7%.

Conform datelor din baza de date TEMPO, împărțirea ratei șomajului din județul Galați pe sexe evidențiază faptul că rata șomajului în rândul persoanelor de sex masculin este în permanență mai mare față de cea a persoanelor de sex feminin. În perioada analizată, rata șomajului persoanelor de sex feminin crește de la 5,6% în anul 2007 la 7,6% în anul 2012.

3.2 Categorii socio-profesionale afectate de șomaj

Pe fondul crizei economice, un număr de 4.011 firme din județul Galați și-au suspendat activitatea, au fost radiate sau dizolvate, în primele nouă luni ale anului 2009. Reprezentanții Oficiului Județean al Registrului Comerțului(OJRC) Galați au anunțat că 3.089 de societăți, dintre care 161 numai în luna septembrie, și-au suspendat activitatea în perioada ianuarie-septembrie ca urmare a crizei economice și a impactului impozitului forfetar, în condițiile în care în aceeași perioadă a anului 2008, doar 322 de firme și-au suspendat activitatea.

În evidența OJRC Galați au mai ramas înregistrați 21.591 de comercianți, dintre care 15.507 persoane juridice si 6.084 de persoane fizice autorizate.

Cele mai afectate de criza economică au fost companiile din industria metalurgică, din industria lemnului și a mobilei, din construcții, din transporturi, din industria textilă, din agricultură, din industria mașinilor si echipamentelor, din comerț și din prelucrarea deșeurilor.

În perioada octombrie-noiembrie 2008, zeci de societăți din județ au anunțat concedierea a 4.300 de de salariați și au redus volumul angajărilor cu aproape un sfert față de intervalul similar din 2007.

Principala ramură care a disponibilizat forță de muncă a fost industria. Primele societăți care au recurs la disponibilizări de personal ca urmare a restrângerii activităților au fost cele aflate în relații contractuale cu cel mai mare agent economic din regiune, combinatul siderurgic ArcelorMittal Galați, la rândul său afectat de criză.

Cea mai mare pondere a forței de muncă în anul 2007 era deținută de Arcelor Mittal Galați SA, respectiv 14.394 angajați. În anul 2008 societatea avea în jur de 13.600 de angajați, până la sfârșitul anului 2009 mai mulți angajați au părăsit locul de muncă în schimbul plăților compensatorii, ținta managementului fiind sa se ajungă la 13.000 de angajați până la finalul lui 2009 si la 10.000-11.000 de oameni pănă în 2014.

În ianuarie 2009 se anunțau concedieri masive și în construcții. Cea mai mare societate de profil din regiune, VEGA 93 SRL, urma să disponibilizeze atunci 1.600 din cei 2.060 de angajați. Firma Confort SA, tot din domeniul constructiilor, concedia 300 din cei 560 de salariati.

Alte firme care au anunțat disponibilizări sunt Siriso Group SRL din industria textilă, care concedia 86 din cei 99 de salariati, Lemnland SRL din industria lemnului, care trimitea acasă 80 din cei 160 de angajati.

De asemeni, Agrimat Matca SA, societate cu profil agricol și cu un total de 92 de salariati, renunța la 38 dintre aceștia.

În total, 4.283 de șomeri generați de criză urmau să își piardă locul de muncă, conform statisticilor Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Galați. Acestora li se adaugă siderurgiștii care urmau să părăsească ArcelorMittal Galați, în schimbul plăților compensatorii.

Pe langă disponibilizările operate sau anunțate, reducerea volumului de angajări noi este un alt factor care a contribuit la creșterea șomajului în județul Galați.

Domeniile cele mai afectate de șomaj în anul 2012 Conform AJOFM Galați au fost următoarele: comerț, construcții, industria alimentară, lucrări speciale de construcții, administrație publică, lucrări de geniu civil, agricultură. Deși inițial anunțaseră un numar mai mare de disponibilizări colective de personal, mulți agenți economici și-au revizuit programele de restructurare, astfel încât, disponibilizările de personal efectuate în anul 2012 au fost de 1492 persoane (aproximativ 52,31% din numărul notificat).

3.3 Structura șomerilor pe sexe

În ce privește rapartiția pe sexe a șomajului, se remarcă preponderența bărbaților în rândul șomerilor cu un procent de peste 50% pe toată perioada de timp analizată. Acesta este rezultatul faptului că domeniile afectate de șomaj sunt cele în care lucrează preponderent persoane de sex masculin (construcții, industrie, agricultură).

Rata șomajului înregistrat în rândul femeilor era la sfârșitul anului 2007 de 5,6% față de o rată a șomajului înregistrat de 5,7% per total.

Între anii 2007 și 2009, numărul femeilor fără loc de muncă a crescut constant cu 38%, iar între anii 2009 și 2012 a scăzut cu aproximativ 42%.

Industria fiind principala ramură care alimentează șomajul în județul Galați, este firesc ca ponderea cea mai ridicată a șomerilor să aparțină bărbaților. În anul 2007 ponderea persoanelor de sex masculin afectate de șomaj era de 57% din totalul șomerilor înregistrați, iar în anul 2012 ear de 60%. Pe tot parcursul perioadei de analiză, șomajul în rândul bărbaților este mai ridicat decât în rândul femeilor.

3.4 Structura șomerilor pe grupe de vârstă

Se știe că șomajul nu afectează în mod egal diferitele categorii de oameni. Din punct de vedere al structurii pe grupe de varstă a șomerilor înregistrați la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, De exemplu, la sfârșitul lunii decembrie 2012, grupa de vârstă 40-49 avea o pondere de 28,01% din numărul total de șomeri, iar grupa de vârstă 30-39 ani de 23,12% în numărul total de șomeri. Ambele grupe de vârstă au înregistrat numărul maxim de șomeri pe tot parcursul perioadei de analiză.

Persoanele de peste 45 de ani sunt cele care se lovesc de problema șomajului structural – în cazul lor fiind mult mai frecventă situația în care pierderea locului de muncă se datorează restructurării/falimentării companiei (deseori de stat) în care lucraseră (îndeosebi din industrie). Pe piața muncii nu mai există cerere pentru calificările pe care le posedă aceste persoane; în cazul în care se găsesc totuși locuri de muncă angajatorii îi discriminează într-o oarecare măsură, preferând tineri, aceștia fiind mai ușor de format.

Tinerii absolvenți sunt deasemeni o categorie vulnerabilă față de șomaj. Deținerea unei diplome de absolvire a unei forme de învățământ, chiar și superioară, nu garantează ocuparea unui loc de muncă, ci doar mărește șansele de ocupare a unuia.

Reducerea locurilor de muncă au determinat creșterea concurenței pentru cele rămase, astfel a apărut fenomenul “declasării” sau al “subocupării invizibile”, existând preferința de a ocupa un loc de muncă sub nivelul de instruire avut decât de a se afla în șomaj.

3.5 Structura șomerilor pe medii de rezidență

Mediul rural rămâne, ca și în anii anteriori, cel mai mult afectat de șomaj. Analiza șomajului înregistrat, pe medii de proveniență, evidențiază că ponderea șomerilor din mediul urban este inferioară celei din mediul rural, dat fiind faptul că majoritatea șomerilor indemnizați provin de la agenți economici care-și desfașoară activitatea în zonele urbane, iar șomerii neindemnizați, în numar mult mai mare decat cei indemnizați, preponderent beneficiari ai prevederilor Legii 416/2001 privind acordarea venitului minim garantat, sunt în majoritate din mediul rural, șomeri de lungă durată, cu șanse reduse de încadrare.

La nivelul anului 2012 ponderea șomerilor din mediul rural era de 71,2%, în timp ce ponderea șomerilor din mediul urban reprezenta doar 28,98%.

Șomerii din mediul urban sunt mai sensibili la măsurile active față de cei din mediul rural. Creșterea gradului de acces la mijloacele de informare poate avea ca efect sporirea șanselor de angajare.
Analiza datelor analizate ne duce la concluzia că persoanele din mediul rural sunt mult mai vulnerabile, nivelul lor de educație și gradul de informații disponibile (precum și canalele de informare folosite), sunt cu mult mai reduse decât în mediul urban. Companiile, după cum era de așteptat, preferă forța de muncă locală, ceea ce se traduce într-un șomaj ridicat în mediul rural, unde economia nu este atât de dezvoltată și variată.

3.6 Structura șomerilor pe niveluri de instruire

Din punct de vedere al distribuției șomerilor pe niveluri de instruire se constată că din numărul total al șomerilor înregistrați în perioada 2007-2012 cel mai mare număr de șomeri este reprezentat de persoanele cu nivel inferior de instruire ( primar, gimnazial și profesional). Numărul acestora era în anul 2007 de 11.455 persoane, iar în anul 2012 de 14.558 pesoane.

Șomerii cu nivel de instruire liceal și postliceal ocupă locul al doilea în cadrul distribuției pe niveluri de instruire cu un număr de 827 persoane în anul 2007 și 2474 persoane în anul 2012.

Șomerii având nivel de instruire universitar sunt într-un număr mai scăzut față de cei cu nivel scăzut și mediu înregistrând un număr de 307 persoane în 2007 și 1037 în anul 2012.

Profilul educațional al persoanelor aflate în căutare de loc de munca, predomină în cazul persoanelor cu un nivel redus de pregătire. Persoanele cu nivel de educație și pregătire ridicat apelează în proporție mai mică la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, gradul și capacitatea de ocupabilitate fiind mai mari in acest caz.

Constituie o adevărată „rețetă pentru șomaj” combinația dintre nivelul inferior de calificare și lipsa experienței în muncă. Altfel spus, șansele de ocupare cresc odată cu creșterea nivelului de educație; ele sunt cu atât mai mari cu cât diplomele au acoperire în competențe, mai ales dacă aceste competențe pot fi dovedite în special prin experiența în activitate (fără ca experiența să se refere doar la angajare, voluntariatul sau activitățile din timpul universității fiind și ele relevante).
Se observă un grad mai mare de stabilitate pentru șomerii care au avut locul de muncă în profesia pentru care sunt calificați, exercitarea profesiei fiind corelată cu o durată mai mare a ultimei angajări.

CAPITOLUL IV MĂSURI ACTIVE PENTRU STIMULAREA FORȚEI DE MUNCĂ ÎN JUDEȚUL GALAȚI

Prevederi legislative în domeniul stimulării ocupării forței de muncă

În ianuarie 1991, a fost adoptată Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, act normativ prin care era recunoscută, după mai multe zeci de ani, existența șomerilor în România. Această lege a fost înlocuită, de la 1 martie 2002, cu o lege modernă, europeană, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Aceasta pune accentul pe măsurile active, destinate creșterii gradului de ocupare a forței de muncă, masuri active ce stimulează angajatorii să încadreze în muncă personal din rândul șomerilor, dar stimulează și persoanele în căutarea unui loc de muncă să se încadreze înainte de expirarea perioadei în care sunt îndreptățite să primească indemnizația de șomaj.

Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă cu modificările și completările ulterioare, reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii, scopul acestor măsuri fiind realizarea unor obiective concrete pe

piața muncii și anume:

– prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;

– încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

– sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categorii defavorizate ale populației;

– asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;

– stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

– stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

– îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice;

– creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională;

– protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.

Măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât și angajatorilor și sunt furnizate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Galați, vizând pe de o parte „Prevenirea șomajului” și „Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă” și „Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea de noi locuri de muncă”, pe de altă parte.

Prevenirea șomajului se realizează prin intermediul serviciilor de preconcediere și a măsurilor de consolidare a locurilor de muncă prin creșterea și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor angajate. Serviciile de preconcediere sunt oferite, la cerere, de către AJOFM, tuturor persoanelor amenințate de riscul de a deveni șomeri și se concretizează în:

– informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea serviciilor de ocupare și de formare profesională;

– plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local și instruirea pentru căutarea unui loc de muncă;

– reorientarea profesională în cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă durată;

– sondarea opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului.

În scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesionala, programe de formare profesionala pentru proprii angajați, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesionala, autorizați în condițiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.

Măsuri active întreprinse de către Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Galați și numărul persoanelor încadrate

Programul de ocupare a forței de muncă la nivel județean a fost proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în cautarea unui loc de muncă, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare și consiliere/orientare profesională, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea relațiilor cu partenerii sociali.

Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de către Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Galați, în principal, prin:

1. Informare și consiliere profesională;

2. Medierea muncii;

3. Formare profesională;

4. Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițiere în afaceri;

5. Completarea veniturilor salariale ale angajaților;

6. Stimularea mobilității forței de muncă;

La data de 31 iulie 2009 se aflau în evidența AJOFM Galați 20 902 șomeri, din care 7965 șomeri indemnizați și 12937 șomeri neindemnizați. Rata șomajului înregistrat la data de 31 iulie 2009 era de 9,5%.

Din totalul persoanelor înregistrate la AJOFM Galați, au fost încadrate în muncă, prin derularea Programului de Ocupare a Forței de Muncă 3775 persoane.

Rezultatele implementarii Programului de ocupare a forței de muncă în luna aprilie 2012:

În anul 2012, obiectivul general al Programului pentru Ocuparea Forței de Muncă presupunea încadrarea în muncă a cel puțin 6000 persoane. Ca urmare a implementării programului de ocupare, în luna aprilie a anului 2012, au fost încadrate în muncă 1384 persoane, iar de la începutul anului până la sfârșitul lunii aprilie 2012 au fost încadrate în muncă 4189 persoane.

Măsurile active cu cel mai mare număr de încadrări în muncă sunt: acordarea de servicii de mediere, în un urma cărora au fost încadrate 4028 persoane, informarea și consilierea profesională care a rezultat încadrarea a 252 persoane și organizarea de cursuri de formare profesională prin care s-au încadrat în muncă 153 persoane.

Domeniile în care s-au efectuat cele mai multe încadrări în muncă în anul 2012 sunt: construcții, comerț, lucrări speciale de construcții, lucrări de geniu civil, fabricarea altor mijloace de transport, activități de investigații și protecție, activități de servicii informatice.

Cele mai multe încadrări în muncă au fost efectuate de către urmatorii agenți economici: Vega 93, Șantierul Naval Damen Galați, Super A Plus K, Comdata Service, Data Mondial, Katy Security WBC, Viva Construct, Sheriff Guard Protection.

Informarea si consilierea profesională

Informarea si consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii oferite de către AJOFM Galați persoanelor în cautarea unui loc de muncă, în mod gratuit, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, ori de cate ori este necesar, fie individual fie în grup și care au drept scop:

– Furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor persoanelor solicitante;

– Evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale, care are drept scop stabilirea compatibilității dintre nivelul formării profesionale, aspirațiile persoanei și posibilitățile de ocupare pe piața forței de muncă.

Consilierul de orientare în carieră din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați, în funcție de profilul psihoprofesional al persoanei consiliate, va utiliza instrumente și tehnici de evaluare a deprinderilor, abilităților și competențelor profesionale ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum: interviul; observația; chestionare; baterii de teste.

Pe baza rezultatelor discuțiilor individuale și a testărilor efectuate, consilierul va stabili pașii pe care persoana consiliată trebuie să-i urmeze pentru alegerea ocupației, meseriei, cu ajutorul cursurilor de formare profesională, ca măsură activă în vederea încadrării în muncă.

– Dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră.

– Instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă, ce constau, în principal, în exerciții privind întocmirea unui curriculum vitae, a scrisorii de intenție, a scrisorii de mulțumire, precum și simularea unui interviu.

Ca urmare a acestei măsuri 365 de persoane au fost încadrate în muncă în primele șapte luni ale anului 2009.

Serviciul de mediere a muncii

Serviciile de mediere a muncii reprezintă punerea în legatură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați identifică locurile de muncă vacante, iar participarea la serviciile de mediere este obligatorie pentru șomerii care beneficiază de indemnizație de șomaj.

Pentru șomerii care beneficiază de indemnizații de șomaj, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Galați, este obligatorie, iar șomerii care nu beneficiază de indemnizații de șomaj trebuie să depună o cerere la Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați pentru a fi luați în evidență în vederea medierii și, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni. În situația în care se identifică locuri de muncă potrivite profilului persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați va emite dispoziție de repartizare în vederea prezentării acesteia la angajator pentru susținerea interviului sau pentru a participa la selecția organizată de acesta.

În primele șapte luni ale anului 2009, nu număr de 3626 persoane au fost încadrate pe piața forței de muncă ca urmare a acordării serviciilor de mediere a locurilor de muncă vacante.

Formarea profesională

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor respective, astfel programele de formare profesională prin care pot fi inițiate, calificate, recalificate, perfecționate sau specializate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se organizează avându-se în vedere profilurile profesionale, profilurile și standardele ocupaționale, după cum urmează:

La cererea expresă a angajatorilor care doresc să încadreze persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau să asigure formare profesională persoanelor angajate aflate în una dintre următoarele situații:

au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respective 3 ani în cazul copilului cu handicap;

au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar;

au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacității de muncă după pensionarea pentru invaliditate.

la cererea persoanelor care doresc sa presteze o activitate autorizată conform legii sau a persoanelor angajate, cu acordul angajatorului, aflate în una dintre situațiile menționate mai înainte.

pe baza analizelor și studiilor de specialitate privind necesarul actual și prognozat de forță de muncă.

La programele de formare profesională, sunt admise persoane apte de muncă, având nivelul de pregătire necesar și care au fost cuprinse în servicii de informare și consiliere profesională sau de mediere și au recomandare pentru programul de formare profesională.

Prin organizarea cursurilor de formare profesională au fost încadrate în primele șapte luni ale anului 2009 116 persoane, adică 73% din totalul persoanelor pe care Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă își propusese să le încadreze în anul 2009.

4.2.4 Consultanța și asistența pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri

Consultanța și asistența pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță. 

Aceste servicii pot fi realizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de firme private, organizații profesionale, fundații si asociații specializate în aceste domenii, cu care agențiile încheie contracte. Serviciile se acordă, gratuit, o singura dată, pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizații de șomaj.

Persoanele care nu se încadrează în categoriile specificate, pot beneficia de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, în baza unei cereri adresate Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați, cu suportarea cheltuielilor efectuate de aceasta.

Serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri sunt: servicii de bază și servicii specializate.

Serviciile de bază cuprind: informare, consultanță, instruire.

Serviciile specializate se pot acorda individual sau în grup, în funcție de opțiunile și nevoile solicitanților, după cum urmează:

consultanță individuală care constă, în principal, în: asistență tehnică în procesul înființării unei firme, cum ar fi: elaborarea actului constitutiv, stabilirea obiectului de activitate, înregistrarea persoanei juridice sau persoanei fizice, încheierea de contracte, legalizări de acte, elaborarea planului de afaceri;

– instruirea antreprenorială de grup cuprinde instruiri modulare în probleme referitoare la: management, marketing și tehnici de vânzare, legislație, contabilitate și evidență primară, întocmirea planurilor de afaceri.

Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați își propusese pentru anul 2009 încadrarea a 16 persoane prin acordarea de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri pe cont propriu, însă până la data de 31 iulie nicio persoană nu a beneficiat de această măsură.

Completarea veniturilor salariale ale angajaților

Persoanele care se angajează în perioada în care primesc indemnizația de șomaj beneficiază, din momentul angajării și până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să fie indemnizate, de o sumă lunară, neimpozabilă, reprezentând 30% din cuantumul indemnizația de șomaj.

Ca urmare a acestei măsuri au fost încadrați în primele șapte luni ale anului 2009 un număr de 158 de persoane, cu 451,4% mai mulți decât își propusese Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați pentru tot anul 2009.

Stimularea mobilității forței de muncă

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu de două ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data acordării.

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt, își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu de șapte ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data instalării.

Beneficiază de drepturile menționate persoanele care se încadrează în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni. Aceste drepturi se acordă la cerere, stabilirea și încetarea lor, făcându-se în baza dispozițiilor emise de directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Plata acestor drepturi se asigură la cerere din bugetul asigurărilor pentru șomaj Drepturile menționate se solicită în termen de maximum 12 luni de la data încadrării în muncă, cu precizarea că cele două drepturi nu se cumulează. Dacă raporturile de muncă sau de serviciu încetează într-o perioadă mai mică 12 luni de la data încadrării în muncă, sumele acordate ca drepturi menționate anterior vor fi recuperate de la beneficiari pe baza angajamentelor, care constituie titluri executorii.

Prin stimularea mobilității forței de muncă au fost încadrate la nivel județean 29 de persoane în prima jumătate a anului 2009.

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor

Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2002, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor se realizează prin:

– Subvenționarea locurilor de muncă

– Acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă

– Acordarea unor facilități

Subvenționarea locurilor de muncă

Angajatorii care încadrează în muncă șomeri care fac parte din acele categorii de persoane considerate defavorizate în ocuparea unui loc de muncă pot obține potrivit Legii 76/2002 subvenționarea locurilor de muncă.

Din categoria persoanelor defavorizate fac parte:

– absolvenți ai unor instituții de învățământ care nu fac parte din rândul persoanelor cu handicap ( conform art. 80 alin.1)

– absolvenți ai unor instituții de învățământ care fac parte din rândul persoanelor cu handicap ( conform art. 80 alin.2)

– persoane în vârstă de peste 45 de ani (conform art. 85 alin.1)

– persoane care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale ( conform art.85 alin.1)

– persoane cu handicap ( conform art. 85 alin. 2)

– persoane care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc, conform legii, condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă dacă nu se află în această situație în momentul angajării cu subvenție. (art. 85 alin.2)

– persoanele invalide de gradul III deasemeni fac parte din categoria persoanelor defavorizate potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Durata acordării subvențiilor:

-este de 12 luni în cazul absolvenților unei instituții de învățământ care nu fac parte din rândul persoanelor cu handicap, persoane în vârstă de peste 45 de ani, persoane care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, persoanele invalide de gradul III;

-este de 18 luni pentru încadrarea absolvenților unor instituții de învățământ care fac parte din rândul persoanelor cu handicap;

-este egală cu durata raporturilor de muncă în cazul încadrării persoanelor care în termen de 3 ani de la această dată îndeplinesc condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțială sau pensia pentru limită de vârstă;

Angajatorii care încadrează în muncă, șomeri care fac parte din categoriile de persoane considerate defavorizate în ocuparea unui loc de muncă primesc:

– o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii;

– o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referință, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal, deasemeni și pentru absolvenții din învățământul superior fără diplomă sau diplomă de licență.

– o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior.

– angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute mai sus pe o perioadă de 18 luni.

– o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare pentru șomerii în vărstă de peste 45 de ani sau șomerii părinți unici susținători ai familiilor monoparentale.

– o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare pentru șomerii care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc, conform legii, condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțial sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu din motive imputabile lor, anterior termenului prevăzut, sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană pentru care a încetat raportul de muncă sau de serviciu anterior termenului menționat, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.

Prin subvenționarea locurilor de muncă, în județul Galați, în prima jumătate a anului 2009 nu a fost încadrată nicio persoană, deși Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Galați își propusese încadrarea a 303 persoane în anul 2009.

Acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă

Conform art. 86 din Legea 76/2002, creditele sunt acordate întreprinderilor mici si mijlocii, unităților cooperatiste, asociațiilor familiale și persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente în scopul creării de noi locuri de muncă, în care cel puțin 60% să fie încadrat personal provenind din rândul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporțional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiții, inclusiv perioada de grație de maximum 6 luni și, respectiv, un an pentru asigurarea producției, cu o dobândă de 50% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României.

În județele în care rata medie anuală a șomajului s-a situat peste rata medie anuală a șomajului pe țară, comunicată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă de 25% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României.

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de muncă acordă credite cu dobândă subvenționată, respectiv 25% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României, persoanelor în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată și urmează studiile la cursuri de zi la o institutie de învațământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condițiile legii. Creditele se acordă studenților care înființează și dezvoltă individual sau împreună cu alți studenți, întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale sau care desfășoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată.

De asemenea, studenții beneficiază de consultanță gratuită sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță.

Articolul 861 din legea 76/2002 prevede deasemeni acordarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de la capitolul ”Împrumuturi”, fonduri nerambursabile pentru crearea de noi locuri de muncă, în baza unor proiecte de fezabilitate, fonduri acordate proporțional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create.

Localitățile în care se vor acorda fondurile, precum și sumele ce vor fi alocate fiecărei localități se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Fondurile se acordă pentru înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale, precum și activități independente desfășurate de persoane fizice autorizate, care își desfășoară activitatea în localități confruntate cu fenomene de sărăcie și excluziune socială din cauza nivelului ridicat al șomajului.

Pentru acordarea creditelor în condiții avantajoase sau a fondurilor nerambursabile prevăzute la art. 861, contribuția beneficiarului trebuie să fie de cel puțin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus, și desemeni obligația de a menține locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă de 5 ani.

Încadrarea prin acordarea de credite a dus la ocuparea în muncă a 3 persoane până la data de 31 iulie 2009, realizându-se doar 10% din cât iși propusese Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Galați pentru tot anul 2009.

Acordarea unor facilități

Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul șomerilor, pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuția de 2,5% datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Reducerea contribuției se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, și constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în condițiile prevăzute mai sus, din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.

4.4 Colaborarea Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Galați cu partenerii sociali pentru crearea de noi locuri de muncă

Colaborarea AJOFM Galați cu partenerii sociali, în vederea creării de noi locuri de muncă, s-a concretizat în următoarele acțiuni:

– Încheierea de convenții cu mai multe primării din județul Galați, în vederea încadrării de șomeri în cadrul unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forței de muncă în lucrări publice de interes comunitar: ADP Galati, Consiliul Local Berești Meria, Primăriile Bălăbănești, Băneasa, Berești, Schela, Târgu Bujor, Rădești, Tudor Vladimirescu, Fârțănești, Serviciul Public ECOSAL. Au fost încadrați de la începutul anului, până la data de 31 iulie 2009,un număr de 334 șomeri.

– Pentru îmbunătățirea accesului persoanelor din mediul rural la piața muncii locală, dar și apropierii serviciilor de ocupare de beneficiari sau potențiali beneficiari, AJOFM Galați derulează Caravana Ocupării în mediul rural și Caravana Ocupării pentru romi, prin deplasări în localități din județ în care ponderea șomerilor înregistrați din totalul populației stabile cu vârsta între 18-62 ani, este mare, dar și în localități cu populație majoritară romă. Principalele localități în care s-au efectuat deplasări în perioada ianuarie-iulie 2009, cu prilejul derulării caravelor sunt: Drăgușeni, Ivești, Umbrărești, Barcea, Tecuci, Buciumeni, Movileni, Liești, Brăhășești, Pechea, Grivița, Munteni, Independența, Schela, Frumușița, Costache Negri, Scânteiești, Ghidigeni și Nămoloasa, Cosmești.

– Începând cu luna mai 2008, AJOFM Galați a derulat Proiectul “Mișcarea pentru Recunoașterea Competențelor Profesionale ale Romilor” ( PHARE 2006 ”Măsuri de Incluziune Socială”, în parteneriat cu Alianța Romilor din județul Galați, Consiliul Local Galați, Centrul de Evaluare STENTOR, Provincia Potenza – Italia. Obiectivul general al proiectului a fost acela de promovare a incluziunii sociale a persoanelor de etnie romă din județul Galați prin dezvoltarea de măsuri active eficiente, în vederea facilitării inserției profesionale. Acțiunile cuprinse în proiect s-au derulat cu sprijinul asociațiilor și a experților locali romi. Grupul țintă a fost format din 300 persoane de etnie roma, fără calificări sau ale căror calificări nu sunt cautate pe piața muncii din județul Galați. În urma derulării proiectului 61 persoane de etnie romă au primit sprijin pentru integrare și menținere pe piața muncii, prin angajare la diverși angajatori din județ, sau înființarea PF și AF (persoane fizice și asociații familiale).

– Demararea și participarea AJOFM Galați, ca partener, în proiectul Ocuparea garantată prin formarea de competențe specifice aliniate la necesitățile operatorilor economici din domeniul construcțiilor, activi în Regiunea de Sud-Est ( proiect de tip grant). Obiectivul general al proiectului este de creștere a ratei generale de ocupare în regiune, în sectorul construcțiilor, prin formarea de competențe profesionale specifice.

Beneficiarul acestui proiect este Fundația “ Sătean” Brăila. Alti parteneri, alături de AJOFM Galați: SC ANDIRIVAC SA, Fundația “Casa de Meserii a Constructorilor”.

– Demararea si participarea AJOFM Galați, ca partener, în proiectul “Soluții de antreprenoriat adaptate realității societății economice din Regiunea de Sus-Est” ( proiect de tip grant). Obiectivul general al proiectului este de promovare a culturii antreprenoriale, în vederea creșterii abilității persoanelor active, dar și inactive, de pe piața muncii, de a materializa propriile idei de afaceri sau bunele practici de succes. Beneficiarul acestui proiect este Fundația “ Sătean” Brăila.

Alți parteneri, alături de AJOFM Galați: SC SIDA SRL

– Participarea AJOFM Galați, ca partener în proiectul “ O meserie, un viitor mai sigur”. Obiectivul general al proiectului este facilitarea accesului pe piața muncii prin îmbunătățirea competentelor profesionale specifice a șomerilor și persoanelor aflate în căutare de loc de muncă, prin integrarea lor într-un program de formare accesibil și cu reale valențe ocupaționale. Aplicantul proiectului este SC Intenational Protect Security SRL Galați.

– Participarea AJOFM Galați, ca beneficiar, în proiectul “ CONECTIC – Cooperare pentru Ocupare a Nevăzătorilor, prin Creșterea Competențelor în Tehnologia Informației și a Comunicațiilor” ( proiect strategic ). Proiect aflat în faza de evaluare și precontractare. Obiectivul general al proiectului este îmbunătățirea accesului la educație /formare profesională și integrare /reintegrare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile și defavorizate din Regiunile Sud-Est și Centru, în special a persoanelor cu dizabilități vizuale.

Parteneri în proiect: Asociația Nevăzătorilor din România, Asociația Nevăzătorilor din România- filiala Galați, AJOFM Harghita, AJOFM Buzău, AJOFM Vrancea, SC SIDA SRL.

– Participarea AJOFM Galati, ca aplicant în proiectul “Un Sistem Teritorial pentru Formarea Continuă – premisă a creșterii competitivității capitalului uman pe piața muncii”. Proiect aflat în faza de evaluare. Obiectivul general al proiectului este realizarea unui Sistem Teritorial pentru Formarea Continuă, capabil să gestioneze exigențele angajaților, în conformitate cu politicile de ocupare, competitivitate și dezvoltare, prin trecerea de la abordarea formării incidentale la o abordare sistemică a formării, pentru dezvoltarea propriilor profesionalități. Parteneri in proiect: Universitatea Danubius Galați, SC SIDA SRL.

– Participarea AJOFM Galați, ca aplicant în proiectul “ Telecentrul – model de dezvoltare și ocupare în mediul rural”. Proiect aflat în faza de evaluare. Obiectivul general al proiectului este facilitarea încadrării pe piața muncii și îmbunătațirea calității vieții și condițiilor de muncă pentru minim 108 tineri din mediul rural din judetul Galați, prin intermediul oportunităților oferite de noile tehnologii informatice/ de telecomunicații ( telemunca) și a cursurilor de formare. Proiectul se află în faza de evaluare. Parteneri în proiect: Consiliul Județean Galați, Fundația Școala Română de Afaceri – filiala Galați, INFOR-Consorzio Interaziendale per la Formazione, SAA Scuola di Administrazione Aziendale.

-Participarea AJOFM Galați, ca partener în proiectul “ Telemunca- o șansă de integrare și ocupare”. Proiect aflat în faza de evaluare. Obiectivul general al proiectului este crearea de noi oportunități de integrare pe piața muncii și de îmbunătățire a calității vieții pentru persoanele cu dizabilități rezidente în județul Galați, prin înființarea unui telecentru, ca structură a economiei sociale și utilizarea telemuncii / a noilor tehnologii TIC. Aplicantul proiectului este Asociația Județeană pentru Egalitatea de Șanse “Condorul” Galați. Alti parteneri implicați în proiect: Direcția Generală de Asistență Socială și Protectia Copilului Galați, INFOR-Consorzio Interaziendale per la Formazione, SAA Scuola di Administrazione Aziendale.

CONCLUZII

Analizele întreprinse au condus la o serie de concluzii finale, teoretice și practice, din care amintim:

Starea actuală a economiei naționale necesită acordarea unei atenții privilegiate asupra pieței muncii deoarece aceasta ocupă un loc principal în cadrul sistemului de piețe prin implicarea resursei umane, care reprezintă resursa vitală a oricărei economii.

Importanța pe care o are piața forței de muncă, prin prisma bunului tranzacționat pe această piață a constituit unul din argumentele care a stat la baza opțiunii noastre pentru tema ”Piața muncii, studiu de caz în județul Galați”.

Situația actuală a economiei județului Galați nu este îmbucurătoare, rata de șomaj fiind ridicată mai ales în rândul persoanelor vulnerabile, iar speranța acestora de a ocupa un loc de muncă în viitorul apropiat este destul de scăzută.

Următoarele variabile influențează în mod semnificativ atitudinea și statutul pe piața muncii: vârsta, mediul de rezidență, genul, nivelul de instruire, disponibilitatea de a munci la negru, atitudinea față de instituții (exemplu Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă).

Categoriile cele mai vulnerabile la șomaj sunt tinerii și persoanele de peste 45 de ani. Aceste grupuri nu sunt însă omogene, existând diferențe în cadrul lor în funcție de mai multe variabile, cele mai importante fiind mediul de rezidență și nivelul de educație.

Problemele sunt mai accentuate în mediul rural, unde nivelul de dezvoltare economică este scăzut, locurile de muncă puține (și în general prost plătite, alternativa navetei conducând însă la venituri nete și mai scăzute); gradul de informare este redus, șomerii din mediul rural acordând mai multă atenție surselor informale.

Nivelul de studii este scăzut, persoanele din zonele rurale având foarte puține abilități specifice economiei moderne, și mai grav, nici nu doresc să investească în învățarea acestora.

Creșterea și dezvoltarea economică sunt obiective fundamentale ale economiei naționale, strâns legate de resursele utilizate. Șomajul reprezintă o teribilă risipă de resurse. Principala resursă o reprezintă factorul muncă. În condițiile în care omul, cu forța sa de muncă, constituie resursa regenerabilă cea mai prețioasă și practic nelimitată, folosirea sa la nivelul cel mai eficient și mai deplin posibil s-a constituit și rămâne o constantă a preocupărilor tuturor factorilor de decizie; altfel spus, găsirea celor mai potrivite căi de luptă împotriva șomajului constituie o necesitate obiectivă.

Existența șomajului este nu numai dovada cea mai elocventă a incapacității societății de a utiliza cel mai important factor de producție, dar și dovada trecerii omului pe un plan secundar. Șomajul stă în spatele deteriorării multor indicatori socio-economici. El reduce veniturile, crește sărăcia, crește inegalitățile, erodează capitalul uman, crește criminalitatea, anxietatea, crește povara ajutoarelor sociale și taxelor.

Șomajul și sărăcia sunt cauze majore de instabilitate politică. Guvernanții știu asta și de obicei șomajul este prima problemă pe agenda lor. Cu toate că au existat experiențe pozitive în legătură cu creșterea ocupării și combaterea șomajului, în condițiile actuale nu există o soluție unică, general aplicabilă, ci doar măsuri pentru situații precis delimitate, accentul căzând până acum pe tratarea și nu pe prevenirea șomajului.

Deși prevenirea șomajului implică costuri economice și sociale mai scăzute în comparație cu reducerea șomajului, aceasta continuă să rămână mai mult o sintagmă teoretică decât o realitate practică. Ca urmare, problema ocupării forței de muncă și șomajului trebuie să fie concepute și abordate ca obiective strategice. Prevenirea șomajului ridică o altă problemă strategică, cea a priorității care trebuie acordată științei și învățământului, ca investiții în capitalul uman.

Conceptul de ”flexibilitate” a pieței munci, este definit și prezentat drept o soluție la fenomenul șomaj care amenință populația, pornind de la ideea că ”orice economie cu o piață a muncii rigidă are numai de pierdut”,- lucru subliniat și de guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu într-un interviu publicat în Wall- Street din 29 noiembrie 2008.

Astfel, în contextul actual al crizei economice mondiale este necesar ca piața muncii să devină mai flexibilă, ceea cepresupune:

– adoptarea unor programe de lucru cu un nivel de ocupare diferențiat

– mobilitatea profesională și geografică a resurselor umane

– sisteme de salarizare și alte modalități de motivare a muncii stimulative

În acest context economic dificil considerăm că sunt încă posibile câteva măsuri care să faciliteze o mai bună mediere între cerere și ofertă în domeniul forței de muncă. Totodată, măsurile pe care le avem în vedere au drept efect corelativ o creștere a gradului de pregătire a forței de muncă, cel puțin în ceea ce privește competențele comune necesare pentru identificarea și menținerea unui loc de muncă.

Se formulează următoarele recomandări pentru:

adecvarea programelor de pregătire a forței de muncă la dinamica economiei ( formare inițială și reconversie profesională).

atenuarea efectelor dezechilibrelor de pe piața muncii prin programe sociale, prin diferențierea acestora pe categorii de șomeri.

– Îmbunătățirea accesului la informațiile privind locurile de muncă disponibile pentru șomerii din mediul rural.

– Înființarea unui spațiu unde șomerii să poată să-și posteze anunțurile privitoare la profilul personal și locurile de muncă pe care este dispus să le ocupe poate constitui o măsură eficientă.

– Instruirea șomerilor privind modalitatea în care trebuie să se prezinte în cadrul unui anunț.
– Prezentarea către șomeri a modalității în care sunt selectați angajații pentru a vedea care sunt elementele relevante.

– Instituțiile și organizațiile responsabile să treacă la o abordare personalizată și integrată a șomerilor. Abordarea personalizată implică crearea unor profile ale șomerilor (în funcție de mai multe coordonate) pe baza cercetărilor, stabilirea unor strategii corespunzătoare fiecărui profil și aplicarea acestora. Abordarea integrată presupune încercarea de a analiza cât mai multe (dacă nu chiar toate) din problemele persoanelor aflate în șomaj. În cazul absolvenților de studii superioare este esențială o mai mare mobilitate a competențelor, realizabilă prin intermediul tabloului competențelor, la cele existente putându-se adăuga altele relevate pentru ca împreună să satisfacă necesitățile unor alte profesii/domenii de ocupare.

-Legătura cu piața muncii în vederea garantării absorbției efectivelor de absolvenți, nu este realizată în prezent prin niciun mecanism de planificare la nivel național a necesarului de forță de muncă, pe domenii sau sectoare ale economiei.

– Este nevoie de un nou cadru instituțional pentru a asigura succesul în reconversia profesională a populației active pe piața muncii.

– Se impune necesitatea aplicării unor politici active de protecție socială a șomerilor, pentru că cele orientate spre ocuparea deplină presupune scurgerea unui timp îndelungat până se ajunge la rezultate vizibile, legate de micșorarea șomajului.

– Trebuie schimbați o serie de indicatori de performanță ai funcționarilor de la agențiile de ocupare a forței de muncă, încât aceștia să reflecte măsura în care ajută concret șomerii să își găsească un loc de muncă adecvat.

În final putem aprecia că viteza și amploarea unor astfel de schimbări vor influența piața muncii în următoarele decenii, și vor oferi oportunități de ocupare productivă tuturor celor care doresc să lucreze.

BIBLIOGRAFIE

A

A. GHEORGHE, Profitul, Ed. Economică, București, 1998

A. SMITH, Avuția Națiunilor, vol. I, Ed. Academiei, București, 1960.

A. ȘTEFĂNESCU, Dreptul muncii și securității sociale. Curs universitar, Galați 2012.

C. ENACHE, C. MECU, Economie politică I, Ediția a V-a, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007.

C. HUIDUMAC, A.ROGOJANU, Introducere în studiul economiei de piață, Ed. All, București, 1998.

C. MIHĂESCU, Populație & Ocupare. Trecut. Prezent. Viitor., Ed. Economică, București, 2001.

D. PREDA, Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, București, 2002.

D. ZIRRA, Economie politică pentru nespecialiști, Ed. Universitară, București, 2009.

D. ZIRRA, Ocuparea forței de muncă și șomajul în neoliberalismul economic, Ed. Universitară , București, 2005.

E. BUGUDUI, Metode cantitative utilizate în studiul pieței, Ed. Artifex, București, 2009.

G. ERDELI, L. DUMITRACHE, Geografia populației, Ediția a II-a, Ed. Corint, București, 2004.

G. OPRESCU, Piața muncii. Teorii, politici, tranziția în România, Ed. Expert, București, 2001.

I. D. ADUMITRĂCESEI, N. G. NICULESCU, E. NICULESCU, Economie politică. Teorie și politică economică pentru România, Ed. Polirom, Iași, 1998.

I. OPREA, A. NĂSTASE, Județul Galați-monografie școlară-, Galați, 2007.

J. M. ALBERTINI, Les rouages de l` economie nationale, Librairie Ouvrieres, Paris, 1998.

J. M. KEYNES, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, Ed. Științifică, București, 1970.

K. MARX, Capitalul, Ed. Politică, București, 2006.

M. CHIRILĂ, Economie politică. Macroeconomie, Ed. Porto Franco, Galați, 1999.

P. SAMUELSON, Economics, Vol. 2, Librairie Arnold Colin, Paris, 1969.

P. SAMUELSON, L` economique, Librairie Arnold Colin, Paris, 1969.

R. A. ARNOLD, Microeconomics, 5th edition, South Western College Publishing, Ohio, 2000.

V. GHEȚĂU, Drama noastră demografică. Populația României la Recensământul din octombrie 2011, Ed. Compania, București, 2012.

V. SORA, I. HRISTACHE, C. MIHĂESC, Demografie și statistică socială, Ed. Economică, București, 1996.

B

1. B. VARTOLOMEI, Reflecții în legătură cu actele normative recente privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în „Dreptul” nr.4/2011.

C

1. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată prin Legea nr. 250/2013 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 457, din 24 iulie 2013.

D

www.mmuncii.ro

www.europa.eu

www.anofm.ro

www.mie.ro

www.prefecturagalati.ro

www.cjgalati.ro

www.parculindustrialgalati.ro

www.inss.ro

www.viata-libera.ro

www.wall-street.ro

BIBLIOGRAFIE

A

A. GHEORGHE, Profitul, Ed. Economică, București, 1998

A. SMITH, Avuția Națiunilor, vol. I, Ed. Academiei, București, 1960.

A. ȘTEFĂNESCU, Dreptul muncii și securității sociale. Curs universitar, Galați 2012.

C. ENACHE, C. MECU, Economie politică I, Ediția a V-a, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007.

C. HUIDUMAC, A.ROGOJANU, Introducere în studiul economiei de piață, Ed. All, București, 1998.

C. MIHĂESCU, Populație & Ocupare. Trecut. Prezent. Viitor., Ed. Economică, București, 2001.

D. PREDA, Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, București, 2002.

D. ZIRRA, Economie politică pentru nespecialiști, Ed. Universitară, București, 2009.

D. ZIRRA, Ocuparea forței de muncă și șomajul în neoliberalismul economic, Ed. Universitară , București, 2005.

E. BUGUDUI, Metode cantitative utilizate în studiul pieței, Ed. Artifex, București, 2009.

G. ERDELI, L. DUMITRACHE, Geografia populației, Ediția a II-a, Ed. Corint, București, 2004.

G. OPRESCU, Piața muncii. Teorii, politici, tranziția în România, Ed. Expert, București, 2001.

I. D. ADUMITRĂCESEI, N. G. NICULESCU, E. NICULESCU, Economie politică. Teorie și politică economică pentru România, Ed. Polirom, Iași, 1998.

I. OPREA, A. NĂSTASE, Județul Galați-monografie școlară-, Galați, 2007.

J. M. ALBERTINI, Les rouages de l` economie nationale, Librairie Ouvrieres, Paris, 1998.

J. M. KEYNES, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, Ed. Științifică, București, 1970.

K. MARX, Capitalul, Ed. Politică, București, 2006.

M. CHIRILĂ, Economie politică. Macroeconomie, Ed. Porto Franco, Galați, 1999.

P. SAMUELSON, Economics, Vol. 2, Librairie Arnold Colin, Paris, 1969.

P. SAMUELSON, L` economique, Librairie Arnold Colin, Paris, 1969.

R. A. ARNOLD, Microeconomics, 5th edition, South Western College Publishing, Ohio, 2000.

V. GHEȚĂU, Drama noastră demografică. Populația României la Recensământul din octombrie 2011, Ed. Compania, București, 2012.

V. SORA, I. HRISTACHE, C. MIHĂESC, Demografie și statistică socială, Ed. Economică, București, 1996.

B

1. B. VARTOLOMEI, Reflecții în legătură cu actele normative recente privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în „Dreptul” nr.4/2011.

C

1. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată prin Legea nr. 250/2013 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 457, din 24 iulie 2013.

D

www.mmuncii.ro

www.europa.eu

www.anofm.ro

www.mie.ro

www.prefecturagalati.ro

www.cjgalati.ro

www.parculindustrialgalati.ro

www.inss.ro

www.viata-libera.ro

www.wall-street.ro