Analiza Pietei Carnii In Romania

Economie

Analiza Pietei Carnii In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA PIEȚEI CĂRNII ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPIOLUL 1. OFERTA DE PRODUSE AGROALIMENTARE

1.1. Conceptul de ofertă

1.2. Produsul agroalimentar

1.3. Calitatea produselor alimentare

1.4. Legătura dintre calitate și preț

CAPITOLUL 2. PIAȚA CĂRNII ÎN ROMÂNIA

2.1. Oferta de carne

2.1.1. Efectivele de animale: bovine, porcine, păsări

2.1.2. Caracteristicile cărnii

2.1.3. Producția de carne

2.2. Consumul de carne

2.3. Prețul cărnii

2.4. Comerțul exterior cu carne

CAPITOLUL 3. STUDIU PRIVIND PERSPECTIVELE EVOLUȚIEI PIEȚEI CĂRNII ÎN ROMÂNIA

3.1. Prognoza ofertei de carne

3.2. Prognoza efectivelor de animale

3.3. Prognoza producției de carne

3.4. Prognoza consumului de carne

3.5. Prognoza prețului mediu al cărnii

3.6. Prognoza comerțului exterior cu carne

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Creșterea animalelor reprezintă o activitate importantă deoarece furnizează produse alimentare necesare pentru hrana populației. Această activitate contribuie direct și indirect la dezvoltarea sectorului agricol, și anume: direct, prin obținerea de produse animaliere cu valoare nutritivă și biologică ridicată (carne, lapte, ouă); indirect, prin valorificarea produselor vegetale (cocenii de porumb, paie, pleavă) și a rezidurilor industriale (șroturi, tărâțe, pulpă de cartofi, meleasă, tăieței de sfeclă).

Carnea reprezintă rezultatul proceselor de creștere și dezvoltare a animalelor. Producția de carne este influențată de o serie de factori, precum: specia, rasa, vârsta, precocitatea, masa corporală, starea de sănătate, alimentația, sistemul de îngrășare etc.

Am ales ca temă „ Analiza pieței cărnii în România” deoarece consider că sectorul de carne românesc are un potențial ridicat de dezvoltare. Sectorul de carne românesc se poate dezvolta prin: îmbunătățirea exploatațiilor agricole, creșterea efectivelor și a producțiilor, creșterea capacității de îngrășare și de reproducție, folosirea unui sistem de zonare a raselor, menținerea bunăstării animalelor.

Lucrarea este structurată pe trei capitole principale, urmate de concluzii și de o bibliografie.

Primul capitol intitulat „ Oferta de produse agroalimentare” cuprinde patru subcapitole în care am prezentat noțiunile generale privind oferta, produsul, calitatea și prețurile produselor agroalimentare.

Al doilea capitol se numește „ Piața cărnii în România” și este structurat în patru subcapitole. Am analizat oferta de carne (efectivele de animale, producția de carne), consumul de carne, prețul cărnii și comerțul exterior cu carne.

Al treilea capitol și totodată ultimul numit „ Studiu privind perspectivele evoluției pieței cărnii în România” cuprinde șase subcapitole. Prin prognoza economică am realizat estimarea evoluției viitoare a pieței cărnii.

Lucrarea de licență se finalizează cu o serie de concluzii desprinse din analizele și studiile întreprinse cu privire la piața cărnii în România.

CAPITOLUL 1

OFERTA DE PRODUSE AGROALIMENTARE

Conceptul de ofertă

Piața reprezintă un loc în care se realizează schimburi de bunuri și servicii, un spațiu important destinat inclusiv populației. Aceasta are ca scop organizarea, administrarea și reglarea economiei unei țări, în care alocă și întrebuințează resursele disponibile.

Într-o economie de piață, producția de bunuri destinată consumatorilor este dată de oferta alimentară, iar satisfacerea nevoilor unei populații exprimă cererea alimentară. Cererea și oferta de bunuri alimentare creează principalul obiectiv al pieței și realizarea lor se face prin vânzare și cumpărare.

Oferta de produse agroalimentare poate fi definită de apariția pe piață a unor cantități de bunuri cu scopul de a fi vândute. Ea se studiază „ în plan tehnic, economic și social. Abordarea ofertei în plan tehnic are în vedere relațiile dintre nivelul producției și factorii de producție implicați în obținerea produselor și serviciilor. Abordarea ofertei în plan economic presupune studierea producției sub raportul costurilor de producție aferente produselor și profitului. Abordarea ofertei în plan social vizeaza raporturile intermediare care țin nu numai de un domeniu al tehnicii, ci reflectă și caracterul social al producției.”

Principalele elemente componente ale ofertei sunt: oferta centrală, oferta formală și oferta simbolică, ale căror semnificații sunt:

oferta centrală este reprezentată de produsul și mesajul oferit;

oferta formală face referire la diferențierea produsului de cele concurente prin preț, ambalaj, disponibilitatea produsului, furnizarea produsului, elementele de marketing etc.;

oferta simbolică conține marca, logo- ul produsului.

Figura 1.1 Elementele componente ale ofertei

Sursa: Elizabeth Blake, Alison Bond, Alina Moldoveanu trad. , Merlin Stone, Ghidul complet al marketingului direct și interactiv: cum să selectați, să dobândiți și să păstrați clienții potriviți, Editura Bic All, 2006, București

Oferta este vizată de o serie de factori, cum ar fi:

forța de muncă;

structurile și tehnologiile de producție utilizate;

modificarea preturilor produselor – atât prețul unui produs de bază cât și oferta produsului secundar vor crește în acelasi timp;

consumul de produse;

cantitatea de produse – modificarea cantității este influențată de costul produsului, de tehnologia de realizare, de numărul concurenților;

politica de import și de export;

politica comercială a țărilor care cumpără produse;

concurența pe piață.

Oferta unui produs poate să aibă mai multe forme de manifestare: „ ofertă potențială – ofertă efectivă, ofertă permanentă – ofertă sezonieră, ofertă fixă – ofertă flexibilă, ofertă pe termen scurt – ofertă pe termen lung.”

O cantitate maximă dintr-un bun se vinde la un preț minim. În funcție de cererea consumatorilor, acea cantitate pe care un producător reușește să o vândă poate să fie mai mică față de cantitatea oferită. Producătorii iau măsuri pentru a asigura realizarea unei cereri ridicate prin satisfacerea nevoilor consumatorilor, creșterea calității ofertei, diversificarea cererii și posibilitatea de alegere a clienților prin oferirea unor sortimente noi.

În general, producătorii adoptă unele strategii pentru a înnoi oferta de produse agroalimentare. Aceste strategii au în vedere: inovarea (procesele de modificare și îmbunătățire care li se aplică produselor pentru a se diferenția de cele concurente); adaptarea produsului la ceea ce se cere pe piață; diferențierea (se au în vedere conținutul, ambalajul, eticheta, marca unui produs pentru a diferi de cele ale concurenților); imitarea (este un proces aplicat de unele întreprinderi, cu scopul de a crea produse îmbunătățite, care să semene ca cele lansate cu puțin timp în urmă).

Oferta este analizată de către consumatori din punct de vedere al cantității, calității, gamei sortimentale, gradului de înnoire a produselor, intensității consumului.

Cantitatea și calitatea ofertei vizează modificarea tipurilor de produse, creșterea valorică, asigurarea îmbunătățirii proprietăților produselor agroalimentare (starea de agregare, culoarea, luciul, forma, rezistența, gustul, prospețimea, puritatea). Calitatea ofertei are o deosibită importanță pentru consumatori. Oferirea unor produse de calitate va determina creșterea vânzărilor și o reducere a costurilor fixe. Un cumpărător ține cont, la achiziționarea produsului, de cei 4 S: satisfacție; service; sănătate; securitate.

Gama sortimentală reprezintă un criteriu important de apreciere pentru clienți. Diversitatea acesteia este strâns legată de cerințele consumatorilor, de satisfacerea gusturilor acestora, dar și de lansarea de noi produse.

Gradul de înnoire a produselor înregistrează valori diferite, deoarece se pot înnoi pentru o perioadă mai mare sau mai redusă de timp. Înnoirea produselor se realizează pentru a păstra interesul consumatorilor, și de aceea ofertele trebuiesc schimbate regulat.

Intensitatea consumului influențează oferta de bunuri prin consumul de produse și ține cont de regimul alimentar, regimul nutrițional, timpul alocat cumpărării, bugetul disponibil.

Produsul agroalimentar

Produsul agroalimentar reprezintă „ materialul rezultat dintr-un proces de producție agricol, sau de procesare/transformare a produsului agricol, acestea fiind structurate în vegetale, animale, combinate etc.” Este alcătuit din două componente, astfel încât, prima evidențiază originea agricolă a produselor provenite din sol:

produse cultivate și recoltate de origine vegetală: porumb, grâu, floarea-soarelui, legume, leguminoase, fructe etc.;

produse de origine animală: lapte, carne, ouă etc.

Cea de-a doua componentă semnifică destinația produselor în alimentația umană.

Produsele agricole au o durată scurtă de păstrare, iar unele nu pot fi consumate în starea lor inițială.

Pentru ca un produs agricol să devină produs alimentar, acesta trebuie să treacă printr-o serie de transformări: de natură fizică sau chimică (de exemplu: cerealele pot fi prelucrate pentru a se obține produsele derivate ale acestora: făină, pastele făinoase, crupele); în timp (de exemplu: porumbul recoltat în luna septembrie poate fi folosit pe tot parcursul anului fie în stare brută sau prelucrată, atât în alimentația omului, cât și ca hrană pentru păsări sau animale); în spațiu (de exemplu: unele produse recolate într-o anumită regiune, pot fi disponibile fiecărui magazin din localitate cu scopul de a fi vândute). În urma acestor transformări se obțin produse de calitate, care asigură nevoile raționale și iraționale ale consumatorilor.

Produsul alimentar „trebuie să îndeplinească trei condiții:

să conțină elemente de nutriție (proteine, glucide, lipide ș.a.);

să satisfacă apetitul (să fie apetisant);

să fie acceptat de către societatea la care se raportează.”

Pentru un produs alimentar trebuie stabilit un preț, o etichetă, o marcă, iar ambalajul să conțină: lista ingredientelor, informații nutriționale, instrucțiuni de utilizare și depozitare, termenul de valabilitate și alte mențiuni obligatorii.

Calitatea produselor alimentare

Calitatea reprezintă o însușire atribuită produselor obținute în urma aplicării unor procese de transformare, procesare, ambalare. Aceasta exprimă o serie de caracteristici cu scopul de a satisface nevoile unui consumator, ceea ce include atât calitatea produsului ca fapt esențial, cât și alte elemente privind termenul de livrare, modul de utilizare, de depozitare etc.

Există mai multe forme de calitate: „ calitatea limită care este dată de nivelul minim al caracteristicilor acceptate pe piață pentru un anumit produs; calitatea specifică care se referă la marca produsului, întreprinderea producătoare prin vocația acesteia etc.” Acest concept are în vedere calitatea nutrițională, senzorială și igienico – sanitară.

Calitatea nutrițională arată măsura în care un produs alimentar asigurară un echilibru între nevoile consumatorului și macronutrienții și micronutrienții pe care îi conține.

Calitatea senzorială este reprezentată de o serie de caracteristici privind forma, culoarea, aroma, substanțele conținute, tehnologiile de realizare a unui produs. Consumatorul acceptă un aliment prin intermediul acestor caracteristici, pe care le percepe cu ajutorul simțurilor.

Calitatea igienico – sanitară vizează lipsa impurităților, a contaminanților, a substanțelor nocive dintr-un produs alimentar.

Pe lângă acestea, mai există și alte forme, cum ar fi: calitate comercială, calitate reglementată, calitate de utilizare.

Caracteristicile de calitate se pot grupa în „ caracteristici tehnice, psiho – senzoriale, de disponibilitate, economice și tehnico – economice, de ordin social”:

caracteristicile tehnice fac referire la modul de întrebuințare a unui produs și conțin proprietăți fizice (densitate, masă), proprietăți chimice (umiditate; aciditate; conținutul de zahăr, de grăsime, de cenușă etc.);

caracteristicile psiho – senzoriale redau forma produselor, aspectul exterior și interior, culoarea acestora, consistență, gust, miros;

pe care le percepe cu ajutorul simțurilor.

Calitatea igienico – sanitară vizează lipsa impurităților, a contaminanților, a substanțelor nocive dintr-un produs alimentar.

Pe lângă acestea, mai există și alte forme, cum ar fi: calitate comercială, calitate reglementată, calitate de utilizare.

Caracteristicile de calitate se pot grupa în „ caracteristici tehnice, psiho – senzoriale, de disponibilitate, economice și tehnico – economice, de ordin social”:

caracteristicile tehnice fac referire la modul de întrebuințare a unui produs și conțin proprietăți fizice (densitate, masă), proprietăți chimice (umiditate; aciditate; conținutul de zahăr, de grăsime, de cenușă etc.);

caracteristicile psiho – senzoriale redau forma produselor, aspectul exterior și interior, culoarea acestora, consistență, gust, miros;

caracteristicile de disponibilitate reflectă funcțiile utile ale produselor pe tot parcursul lor de viață;

caracteristicile economice și tehnico – economice vizeză: prețul, cheltuieli de producție, cheltuieli de distribuție, cheltuieli de promovare etc.;

caracteristicile de ordin social au în vedere utilizarea produselor asupra populației și mediului.

Pentru produsele agroalimentare, conceptul de calitate poate fi privit din perspectiva agricultorului, care asigură livrarea producției în condiții corespunzătoare; a proceselor de prelucrare; a vânzătorului (oferă vânzarea unui produs la un preț avantajos pentru cumpărători); a consumatorului (cercetează prețul oferit în raport cu calitatea produselor).

Aprecierea calității corespunzătoare a unui produs se poate realiza cu ajutorul cantității și a prețului. Prin intermediul cantității vândute, un consumator poate aprecia calitatea produsului, astfel că o creștere a cantității vândute duce la o creștere a nivelului de calitate. Referitor la preț, un cumpărător are tendința de a asocia un produs de calitate cu prețul ridicat care i se oferă, însă nu este întotdeauna la fel.

Calitatea poate exprima și un mijloc de diferențiere a produselor, astfel că producătorii realizează produse superioare față de cele concurente. Totodată, ei adoptă și prețuri diferite față de concurenți pentru a influența cumpărătorii, acest fapt constituind un avantaj pe piață.

Un produs trebuie să conțină cinci „ cerințe ale calității: economice, juridice, sociale și umane, comerciale, măiestrie profesională și tehnică”:

cerința economică are în vedere realizarea unui profit ridicat;

cerința juridică exprimă certificarea calității produselor;

cerințele sociale și umane vizează personalul firmei;

cerința comercială asigură satisfacerea nevoilor clienților, intrarea pe o piață nouă;

măiestriea profesională și tehnică trebuie să îi asigure angajatului posibilitatea de a cunoaște ceea ce are de realizat.

Figura 1.2 Cerințe ale calității

Sociale și umane

Economice Comerciale

Măiestrie tehnică Juridice

și profesională

Sursa: Aurel Chiran (coordonator), Piața produselor agricole și agroalimentare: abordare teoretică și practică, Editura Ceres, 2004, București

Calitatea produselor agoalimentare poate fi influențată de următorii factori: materia primă de origine animală sau vegetală din care se obține produsul; umiditate; temperatură; lumină; cantitatea de dioxid de carbon; cantitatea de oxigen etc.

Se recomandă cunoașterea și asigurarea normelor de păstrare a produselor pentru a nu se deprecia calitatea acestora, astfel încât ceea ce se oferă să fie corespunzător din punct de vedere calitativ.

Legătura dintre calitate și preț

Oferta de produse agroalimentare se află în strânsă legătură cu prețul și calitatea acestora. Producătorii urmăresc obținerea unor produse de calitate, cu scopul de a stabili un preț cât mai ridicat. Ei stabilesc prețurile de ofertă prin analizarea cererii consumatorilor pentru un anumit bun, identificarea unui potențial cumpărător, cercetează concurența pe piață, adoptă anumite strategii în ceea ce privește procesele de producție, de distribuție, de promovare.

Obținerea unui produs de calitate necesită o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește conținutul, forma, mirosul, gustul, ambalajul. Pentru ca aceste îmbunătățiri să se realizeze este necesară utilizarea unor costuri ridicate, astfel încât producătorii să le oferă clienților bunuri la prețuri ridicate. Aceste prețuri reprezintă rezultatul acțiunii cererii și ofertei, și „ influențează percepția globală a clientului față de produs.”

Un consumator cercetează piața înainte de a cumpăra un produs, făcând o corelație între ofertele concurente; este atent atât la prețul oferit, cât și la calitatea produsului respectiv; consideră că un bun al cărui preț este ridicat, este și de o calitate superioară; apreciază calitatea „în funcție de informațiile prezente pe ambalaj și etichetă; când acestea nu sunt relevante, cumpărătorul transferă asupra prețului rolul de indicator al calității, fiind cea mai bună aproximare de care dispune.”

CAPITOLUL 2

PIAȚA CĂRNII ÎN ROMÂNIA

2.1. Oferta de carne

Oferta de carne pe piața românească este destinată consumului și „ este asigurată de la următoarele categorii de animale: adulte, semiadulte și de tineret.”

Animalele adulte au o carne de culoare variabilă, cu un miros specific, calitatea fiind inferioară și mai puțin pe placul tuturor consumatorilor.

Animalele semiadulte și tinere furnizează o carne de o calitate superioară, corespunzătoare cerințelor consumatorilor.

Oferta de carne constă în valorificarea fiecărei specii și cuprinde astfel: „ valorificarea taurinelor pentru carne, valorificarea porcinelor pentru carne”, ale căror forme sunt:

valorificarea taurinelor pentru carne: tineret taurin pentru carne albă care să aibă aproximativ 3 luni; valorificarea vițeilor la 1-2 ani; valorificarea taurinelor semiadulte la aproximativ un an; animale adulte recondiționate;

valorificarea porcinelor pentru carne: valorificarea porcilor tineri la aproximativ 200 zile și cu o greutate de 90 kg; valorificarea porcilor la o greutate de 135 kg; valorificarea porcilor pentru grăsime la 170 kg.

În România, oferta de carne este asigurată de producători privați, exploatații agricole familiale, cooperative agricole care distribuie mai departe pe piață și într-un final să fie achiziționată de către consumatori. Producătorii, exploatațiile, cooperativele trebuie să ia măsuri de creștere și diversificare a ofertei prin mărirea efectivelor, îmbunătățirea producției, valorificarea corectă a producției, stabilirea unor costuri corespunzătoare etc. Trebuie să țină cont de preferințele consumatorilor în ceea ce privește nutriția, modalitatea și comoditatea de a utiliza, cantitatea de carne ambalată, de vârstă, de reacția acestora în legătură cu prețul (modificarea prețului).

Tabelul 2.1 Producția de carne obținută în sectorul privat (tone)

Sursa: www.insse.ro, Producția agricolă animală pe forme de proprietate

Producția de carne deține o pondere descendentă între anii 2011-2013, situație nefavorabilă pe piața produselor agroalimentare. O scădere accentuată a avut loc în anul 2013, producția totală de carne în sectorul privat fiind de 1.194.390 tone, comparativ cu anii precedenți, când aceasta a fost de 1.245.180 tone în anul 2011, respectiv 1.223.130 tone în anul 2012.

Din punct de vedere cantitativ, cel mai mult a scăzut producția de carne de pasăre cu 20.870 tone și producția de carne de bovine cu 19.900 tone.

În oferta totală de carne sunt prioritare producțiile de carne de porcine și de pasăre, acestea deținând o pondere de aproximativ 45,30%, respectiv 38,35% din totalul producției.

Pentru a nu se accentua această situație nefavorabilă este necesar ca în structura ofertei producției de carne de bovine, porcine și pasăre să se îmbunătățească sectorul zootehnic și să se țină cont de modul de valorificare a animalelor. Astfel, prin majorarea ofertei de carne se va asigura și nivelul consumului populației.

2.1.1. Efectivele de animale: bovine, porcine, păsări

În perioada 2011-2013, efectivele de animale din România au avut o tendință crescătoare, dar și descrescătoare. Numărul speciilor a variat de la un an la altul, astfel încât: în anul 2013 bovinele evidențiază o creștere cu 1,7% față de anul 2011 și cu 0,6% față de anul 2012, situație favorabilă pentru această specie; porcinele au scăzut în 2013 cu 3,4% comparativ cu anul 2011 și cu 1,03% față de anul 2012, situație nefavorabilă pentru porcine; păsările au înregistrat o scădere în 2013 de 0,5% față de 2011 și de 0,9% comparativ cu anul 2012, situație nefavorabilă în comparație cu anii precedenți (tabelul 2.2).

Analizând numărul efectivelor, se constată că păsările dețin un loc important în zootehnie fiind pe primul loc, urmate apoi de porcine și bovine.

Tabel 2.2 Efectivele de animale (2011-2013)

Sursa: www.insse.ro, Efectivele de animale

Se observă că evoluția porcinelor și a păsărilor nu prezintă o situație favorabilă. Principalele cauze care au condus la reducerea efectivelor de animale din România sunt: sacrificarea excesivă a animalelor în ultimii ani; desființarea cooperativelor agricole cu specific zootehnic; privatizarea în masă a producătorilor; importurile cu animale vii și sortimente din carne; asigurarea scăzută a animalelor cu furaje datorită condițiilor climatice precare care au afectat culturile vegetale; scăderea procesului de reproducție; acordarea dificilă a fondurilor europene pentru înființarea unei ferme cu profil zootehnic; neacordarea subvențiilor la timp de către stat; lipsa inițiativelor tinerilor de a înființa o fermă zootehnică.

2.1.2. Caracteristicile cărnii

„ Carnea constituie o sursă alimentară de bază în hrana omului. Prin compoziția chimică echilibrată în trofine cu valoare biologică ridicată, proteine complete, grăsimi, substanțe minerale și vitamine, digestibilitate superioară și calități dietetico – culinare apreciabile, carnea reprezintă un aliment indispensabil în hrana omului.”

Materia primă provine de la specii de animale care se cresc cu scopul de a produce carne. Principalele specii de animale sunt: mamifere (porcine, bovine, ovine, caprine etc.), păsări (găini, curcani, rațe, gâște etc.), pești, fructe de mare.

Valoarea nutritivă a cărnii constă în „ conținutul de apă, conținutul de substanțe proteice, conținutul de lipide, conținutul de substanțe minerale, conținutul de vitamine” și variază în funcție de rasă, gradul de îngrășare, vârstă:

conținutul de apă – la porcine este în proporție de 50-73%, la bovine 60-75%, la ovine 55-73%, la păsări 45-70%;

conținutul de substanțe proteice – la porcine variază între 15-20%, la bovine 18-21%, la ovine 16-20%, la păsări 16-22%;

conținutul de lipide – la porcine se înregistrează o valoare de 5-33%, la bovine 3-20%, la ovine 3-28%, la păsări 5-43%;

conținutul de substanțe minerale (Ca, Mg, Fe, K, Na, P, Cl, S) – variază de la o specie la alta: la porcine 0,7-1%, la bovine 1-1,2%, la ovine 0,7-1%, la păsări 0,7-1,1%;

conținutul de vitamine – vitamina A se află în carnea și ficatul de bovine; vitaminele din grupul B (B1, B2, B3, B6, B12) se găsesc în carnea de porcine, bovine, ovine, păsări; vitamina PP se află în ficat, rinichi de porcine și bovine; în cantități mai mici se găsesc și vitaminele C, D, E.

Carnea prezintă și o serie de proprietăți organoleptice, care au un rol important precum valoarea nutritivă. Proprietățile organoleptice contribuie la aprecierea calitativă a cărnii și se determină gradul de prospețime:

„ aspectul exterior – la suprafață carnea prezintă o peliculă uscată; grăsimea are colorația, consistența și gustul normale; tendoanele sunt lucioase, elastice și tari; lichidul sinovial este limpede;

culoarea – la suprafață carnea are culoare roz până la roșu; în secțiune este lucioasă, ușor umedă; sucul muscular este limpede;

măduva oaselor – elastică, de culoare și consistență normală, în secțiune este lucioasă;

bulionul după fierbere – transparent, limpede, aromat.”

Animalele tinere trebuiesc sacrificate la o anumită greutate, deoarece se obține cea mai bună carne, de exemplu: bovinele nu trebuie să aibă mai mult de doi ani, iar greutatea să nu depășească 400 kg; la porcine vârsta recomandată este de 7-9 luni și nu trebuie să cântărească mai mult de 120 kg; ovinele trebuie să cântărească aproximativ 40 kg și să nu depășească mai mult de 7 luni. Dacă animalele au o vârstă înaintată, calitatea cărnii se reduce semnificativ.

După ce animalele au fost sacrificate, carnea suferă o serie de modificări: „ rigiditate musculară, maturația, alterarea cărnii, încingerea cărnii, mucegăirea cărnii.”

Rigiditatea musculară se produce după aproximativ 5 ore de la sacrificarea animalului, timp în care muschii vor deveni rigizi, deoarece se contractă fibrele musculare. Rigiditatea nu are loc mai mult de o zi, urmând maturația.

Maturația este un proces în care carnea suferă modificări prin lipsa oxigenului și sub acțiunea enzimelor. Astfel, carnea prezintă o consistență mai moale și devine fragedă și se păstrează la o temperatură de 1-4 ºC, nu mai mult de trei zile. Odată ce procesul de maturare se prelungește, carnea capătă culoare și miros neplăcut, iar gustul devine acru.

Alterarea cărnii are loc sub acțiunea microbiană, a bacteriilor prezente în țesut și se produc modificări legate de aspect, consistență, miros. O carne alterată nu mai poate fi consumată de către consumatori.

Încingerea cărnii se produce atunci când tempertura acesteia crește cu aproximativ 2 ºC, deoarece nu se răcește când se depozitează. Carnea își modifică gustul și mirosul atunci când este încinsă.

Mucegăirea cărnii reprezintă un proces de dezvoltare a mucegaiurilor și apare atunci când carnea nu este ținută în locuri și la temperaturi corespunzătoare.

Asupra cărnii se produc o serie de procese pentru a se obține produsele prelucrate.

Figura 2.1 Clasificarea produselor prelucrate din carne

PRODUSE DIN CARNE

PREPARATE DIN CARNE CONSERVE DIN CARNE

Tocate: preparate crude, preparate afumate Semiconserve (pasteurizate)

preparete pasteurizate; Conserve (sterilizate)

Netocate: preparate sărate și afumate, preparate

pasteurizate și afumate

Sursa: Dima Dumitru (coordonator), Mărfuri alimentare și securitatea consumatorului, Editura Economică, 2006, București

Preparatele din carne sunt produse obținute prin prelucrare tehnologică și se pot consuma, fără a mai fi nevoie de alte prelucrări, de exemplu: cârnați, salamuri, leber, tobă, pastramă, alte specialități. Conservele din carne sunt produse ambalate și închise ermetic și mai pot conține legume, condimente.

2.1.3. Producția de carne

Producția de carne face parte alături de etapele importante privind „ recepția, transportul, procesarea, comercializarea și consumul.” Producția este asigurată de speciile de animale: „bovine (rase locale mixte: Brună, Bălțată românească, Pinzgau de Transilvania; rase importate pentru carne: Charolaise, Hereford, Santa-Gertruda, Aberdeen Angus); porcine (rase locale: Porcul românesc de carne, Bazna; rase importate: Marele Alb, Marele Negru, Landrace, Pietrain); păsări (rase găini: Cochinchina, Cornish, Brahma).”

Carnea are o valoare energetică și nutritivă ridicată și fiind supusă unor procese de transformare, rezultă o gamă variată de sortimente din carne, destinată pentru consumul uman.

Producția de carne în România deține locul al doilea, pe primul loc aflându-se producția vegetală. Păsările reprezintă un sector important cu o evoluție destul de dinamică față de bovine și porcine, acestea având o evoluție mai lentă. Producția de carne are o evoluție mai ridicată, datorită consumului care este în plină ascensiune. Carnea de pasăre este din ce în ce mai consumată, datorită conținutului redus de grăsimi saturate.

Producția de carne este concentrată în sectorul privat, în exploatații individuale, dar este asigurată și de societăți și asociații agricole. În general, societățile și asociațiile agricole furnizează cantități reduse de carne, la toate speciile.

Acești mari producători de carne trebuie să aibă în vedere creșterea continuă a producției, standarde bune și de calitate ale serviciilor, desfășurarea lucrului într-un mediu corespunzător din punct de vedere igienic, oferta de carne să fie la un preț rezonabil pentru consumatori.

La toate speciile producția de carne în viu a scăzut considerabil în anul 2012, dar a început să se redreseze în anul 2013 (tabelul 2.3). Din punct de vedere cantitativ, prioritară este producția de carne de porcine, urmată de cea de pasăre, acestea fiind de aproximativ două ori mai mari față de cea de bovine.

Tabelul 2.3 Producția de carne în România (mii tone)

Sursa: www.madr.ro, Creșterea animalelor: bovine, porcine, păsări

Producția de carne de bovine este asigurată de viței și de animale adulte. S-a înregistrat o reducere a producției în anul 2013 cu 19,4% față de anul 2011 și a crescut cu 17,7% față de anul 2012. Scăderea producției a avut loc datorită următoarelor cauze: calității acesteia, valorificarea corespunzătoare a animalelor, condiții neadecvate de creștere, lipsa organizării producției de carne, lipsa cantității corespunzătoare a furajelor în alimentația bovinelor. În România ar putea crește producția de carne de bovine dacă s-ar ameliora toate problemele.

Producția de carne de porcine include producția de porci tineri și adulți. Între anii 2011-2013, producția a scăzut datorită calității, a stadiului de îngrășare, pierderile pe parcursul transportului, a valorificării, lipsa furajelor. În anul 2013 s-a ajuns la o scădere cu 2,2% față de anul 2011 și la o creștere de 4,9% față de anul 2012.

Producția de carne de pasăre vizează producția raselor de găini pentru pentru carne. Acest sector a avut o creștere semnificativă datorită dezvoltării producției, a îmbunătățirii calității, asigurarea corespunzătoare cu furaje. În anul 2013 producția de carne a crescut cu 1,5%, respectiv 3% față de anul 2011, 2012. Producția ridicată de carne de pasăre poate avea o contribuție semnificativă pe piața produselor animaliere.

2.2. Consumul de carne

Comportamentul de consum s-a modificat în ultimii ani, datorită atenției pe care o acordă consumatorii pentru produsele de calitate, diversificare; modul de viață al acestora – unii preferă mai mult fructele și legumele în ultima perioadă decât carnea; comoditatea influențează consumul de carne prin cumpărarea de preparate gata făcute; preferința pentru produsul care are un gramaj mai mic; sunt influențați de majorarea prețurilor, dar și de perioada anului (în sezonul rece se consumă mai multe proteine – carne în special, decât în sezonul cald).

Tabelul 2.4 Consumul mediu anual de carne pe locuitor (kg/loc)

Sursa: www.insse.ro, Consumul mediu anual pe locuitor, la principalele produse alimentare și băuturi

În perioada 2011-2013, consumul mediu anual de carne pe locuitor variază de la un la altul (tabelul 2.4). Reducerea consumului are loc atât la carnea de bovine și porcine, cât și la carnea de pasăre. În această perioadă, cel mai mult s-a consumat carne de porcină și de pasăre.

În anul 2013, consumul mediu anual de carne de vită a scăzut comparativ cu anul 2011 cu 15% și a crescut cu 2% față de anul 2012.

Consumul mediu anual de carne de porc pe locuitor s-a redus în perioada 2011-2013 cu 6,5%, respectiv 3,3%.

Consumul de carne de pasăre prezintă o oscilație relativ constantă, astfel că doar în anul 2012 se înregistrează o creștere de aproximativ 3%.

Consumul mediu lunar de carne pe categorii sociale (salariați, agricultori, șomeri, pensionari) variază atât în mediul urban cât și rural (tabelul 2.5), cel mai ridicat consum având loc în anul 2013, cu aproximativ 10 % față de perioada precedentă.

Consumul cel mai mare de carne are loc în mediul urban, datorită accesului ușor pe piață, comodității consumatorilor, modului de alimentație. Atât în mediul urban, cât și rural se consumă cel mai mult carne de pasăre. Consumatorii optează pentru acest fel de carne, deoarece sunt influențați de îmbunătățirea gamei sortimentale pe piață, de calitatea acesteia, de oscilația prețurilor, carnea de pasăre fiind mai ușor de gătit, de asimilat și are un conținut redus de grăsimi.

În funcție de categoriile sociale, cel mai ridicat consum mediu lunar de carne este înregistrat de salariați și pensionari față de agricultori și șomeri. Consumul de carne la pensionari este cu cca. 5% mai ridicat comparativ cu salariații, deoarece aceștia dau o atenție deosebită cantității, iar salariații preferă mai mult o carne de calitate, dar în cantități mai mici.

Tabelul 2.5 Consumul mediu lunar de carne pe categorii sociale (kg/loc)

Sursa: www.insse.ro, Consumul mediu lunar de produse alimentare pe categorii sociale

Pensionarii se situează pe primul loc la consumul de carne, deoarece aceștia nu pun accent pe calitatea produsului. Sunt influențați de promoțiile care au loc la produse de slabă calitate, cumpărând astfel o cantitate cât mai mare.

Agricultorii și șomerii consumă cea mai scăzută cantitate de carne, consumul mediu fiind cu aproximativ 16% mai scăzut în comparație cu celelalte categorii sociale, datorită în principal veniturilor scăzute. Ei preferă în schimb să cumpere alte produse care să le asigure traiul de zi cu zi, pe o perioadă mai îndelungată de timp, cum ar fi mălai, făină, orez, zahăr, cartofi.

Tabelul 2.6 Cantitatea medie lunară de carne cumpărată de o persoană (kg/loc; %)

Sursa: www.insse.ro, Cantități medii lunare de produse agroalimentare cumpărate de o gospodărie

În perioada 2011-2013, cantitatea medie lunară de carne achiziționată de o persoană a evoluat diferit, și se observă o creștere atât în ceea ce privește carnea proaspătă cu aproximativ 6%, cât și la carnea de bovine, cu circa 5%, la carnea de porcine cu aproximativ 13%, iar la carnea de pasăre cu circa 5%. Cumpărătorii au cumpărat constant carne în perioada analizată, ceea ce este o situație favorabilă pentru ofertanții de pe piața alimentară.

În afară de carnea proaspătă, carnea de pasăre deține un loc important în ceea ce privește preferința consumatorilor. Cantitatea de carne de pasăre cumpărată depășește celelalte tipuri cu aproximativ 50%, aceasta fiind mult mai ieftină și cu un conținut redus de grăsimi.

Consumul de carne de către populație reprezintă principala destinație în ceea ce privește cheltuielile. Cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de carne dețin o pondere importantă pe piața bunurilor alimentare.

În medie se alocă o sumă destul de considerabilă penru cumpărarea de carne de către o persoană. Pe lună, o persoană efectuează cheltuieli de 20-30 lei pentru cumpărarea de carne de bovine, porcine sau păsări (tabelul 2.7).

Tabelul 2.7 Cheltuieli pentru cumpărarea de carne (lei/persoană; %)

Sursa: www.insse.ro, Cheltuieli pentru cumpărarea produselor agroalimentare-medii lunare pe o persoană

În totalul cheltuielilor, prioritare sunt cheltuielile pentru cumpărarea de carne de pasăre, depășindu-le pe cele pentru cumpărarea de carne de porcine cu circa 1 leu. Cheltuielile pentru achiziționarea cărnii de bovine sunt cele mai reduse, datorită producției și a consumului scăzut.

Aceste cheltuieli au început să crească o dată cu anul 2013 astfel: pentru carnea de bovine, cheltuielile au crescut cu 15% față de anul 2011; cheltuielile alocate pentru cumpărarea cărnii de porcine au crescut cu aproximaiv 25% comparativ cu anul 2011; în ceea ce privește carnea de pasăre cheltuielile alocate au crescut cu 22% față de anul 2011.

Cheltuielile medii lunare pe o persoană destinate cumpărării sortimentelor din carne reprezintă o sumă importantă din totalul cheltuielilor pentru produse alimentare și agroalimentare.

Cheltuielile bănești pentru produse sunt alocate în funcție de nivelul veniturilor și de modificările modului de consum, adică de puterea de cumpărare a unei gospodării și de ocupația populației.

În funcție de categoriile sociale, salariații și pensionarii sunt cei care cheltuiesc cel mai mult pentru a beneficia de sortimentele de carne. Agricultorii alocă o sumă destul de scăzută în ceea ce privește cumpărarea de carne, deoarece ei își asigură consumul din resurse proprii, fiind o sursă de autoaprovizionare.

2.3. Prețul cărnii

În România, prețul cărnii practicat de un producător diferă în funcție de gama sortimentală. Producătorii stabilesc cu grijă politica de prețuri și promovarea produselor. Ei sunt influențați de concurență și de cererea pe piață. Pentru cumpărători, prețul reprezintă un mod de orientare în alegerea unui produs, astfel ca cel mai important lucru este raportul preț-calitate.

În perioada 2011-2013, prețul cărnii de bovină, porcină și pasăre s-a majorat datorită creșterii cheltuielilor privind depozitarea, ambalarea, promovarea, transportul. Dintre tipurile de carne în greutate vie enumerate, se constată că cea mai scumpă este carnea de porc, iar cea mai ieftină este carnea de pasăre (tabelul 2.8).

Tabelul 2.8 Prețul mediu al cărnii (lei/kg; %)

Sursa: www.insse.ro, Prețul mediu la principalele produse agricole

Prețul mediu al cărnii de bovine în greutate vie înregistrat în anul 2011 a fost de 5.5 lei/kg viu, iar acesta s-a majorat în anul 2013 cu circa 9%, creștere determinată de cheltuieli, dar și de scăderea efectivelor de bovine.

În ceea ce privește carnea de porcine în greutate vie, prețul mediu a fost de 5.2 lei/kg viu și acesta a ajuns să fie cu aproximativ 19% mai mare în anul 2013. Majorarea prețului a avut loc datorită cererii și a concurenței pe piață.

Carnea de pasăre în greutate vie a avut un preț mediu stabilit de 3.6 lei/kg viu în anul 2011 și a crescut cu circa 19% în anul 2013.

Carnea de porc înregistrează cel mai mare preț mediu, depășind celelalte tipuri de carne cu circa 3%, respectiv 40%. Carnea de pasăre are cel mai scăzut preț mediu, acesta fiind cu aproximativ 28% mai mic comparativ cu prețul mediu al cărnii de bovină și cu circa 30% mai mic față de prețul mediu al cărnii de porcină.

Deoarece carnea de pasăre în greutate vie are un preț mediu scăzut în comparație cu celelalte tipuri este și cumpărată de consumatori într-o cantitate mare în fiecare lună.

2.4. Comerțul exterior cu carne

Comerțul exterior cu carne al Romaniei a avut o evoluție ascendentă atingând valori ridicate în anul 2012 la exportul de carne și în 2013 la importul de carne proaspătă de bovină, porcină și pasăre. În total s-a înregistrat 228.972 mii euro la exportul de carne și 414.821 mii euro la importul de carne proaspătă (tabelul 2.9). Exportul de carne de pasăre ocupă ponderea cea mai ridicată în exportul total de carne al României, iar importul de carne de porcine deține ponderea cea mai mare în importul total de carne.

Un trend crescător s-a remarcat la exportul și importul de carne proaspătă de porcină. A avut loc și o descreștere în ceea ce privește valoarea exportului de carne de pasăre și la importul de carne de bovină. Această descreștere a avut loc datorită activităților economice și a relațiilor comerciale.

Printr-o comparație față de exporturile totale, cea mai mare valoare a exporturilor a fost la carnea de pasăre, de 87,10% în anul 2011, de 78,57% în anul 2012 și de 76,53% în anul 2013, celelalte sortimente situându-se sub 20%.

În ceea ce privește importul total, cea mai ridicată valoare a avut-o carnea de porcine, de 68,72% în anul 2011, de 65,09% în anul 2012 și de 66,78%.

Cea mai scăzută valoarea a exportului și importului este la carnea de bovină, fiind de aproximativ 7%, respectiv 2,5%.

Tabelul 2.9 Comerțul exterior al României (mii euro)

Sursa: www.insse.ro, Valoarea exportului și importului pe grupe de mărfuri

Analizând cantitățile prioritare, se observă că: la carnea proaspătă de bovine și de pasăre sunt prioritare cantitățile exportate, iar la carnea de porcine sunt prioritare importurile.

Pentru a se stabili un echilibru în legătură cu exportul și importul, este necesar să se ia măsuri de protecție și sprijin pe piața internă, astfel să nu se mai exporte cantități mari de carne de porcină și de pasăre pentru a preveni importul acestor bunuri.

CAPITOLUL 3

STUDIU PRIVIND PERSPECTIVELE

EVOLUȚIEI PIEȚEI CĂRNII ÎN ROMÂNIA

În România, atât sectorul zootehnic, cât și sectorul vegetal au înregistrat modificări de-a lungul anilor. Perspectivele pieței cărnii vor ține cont de dezechilibrele între cererea și oferta de produse animaliere.

Pentru a se stabiliza piața, va fi necesar să se ia măsuri pentru stimularea producției de carne, și anume: creșterea efectivelor de bovine, de porcine și de păsări; alegerea specie și a rasei corespunzătoare; asigurarea sistemului de îngrășare printr-o alimentație potrivită; condiții optime de adăpostire cu impact asupra bunăstării animalelor; sacrificarea bovinelor, porcinelor și păsărilor cand ajung la o greutate mai mare; o mai bună apreciere a randamentului la sacrificare; stimularea creșterii efectivelor în zona montană, asigurând astfel forța de muncă; înființarea de cooperative în vederea dezvoltării pieței cărnii în România și reducerea importului; beneficierea de sprijin financiar pentru bunăstarea animalelor.

Prin creșterea,diversificarea și îmbunătățirea ofertei de carne de bovine, de porcine și de păsări, vor fi satisfăcute și cerințele consumatorilor.

În studiul privind perspectivele evoluției pieței cărnii în România s-a aplicat metoda mediilor glisante. Media glisantă s-a calculat sub forma unei medii aritmetice simple.

Prognoza ofertei de carne

Având în vedere oferta de carne din perioada anterioară, s-a constatat că a avut o evoluție descrescătoare, o situație neprielnică pentru consumatori. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat la producția de carne de bovine și de pasăre.

Perspectivele pentru oferta de carne în perioada 2015-2017, arată o creștere a producției de carne greutate în viu, ce are efect asupra creșterii consumului mediu de carne pe cap de locuitor (tabelul 3.1).

Evoluțiile pozitive vor conduce la orientarea consumatorului asupra tipului de carne pe care îl preferă.

Tabelul 3.1 Producția de carne

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Previziunea optimistă arată faptul că, în următorii ani, se așteaptă o creștere a producției de carne de bovine cu 4,6%, cu 2,7%, respectiv cu 2,4%. La fel, se preconizează și pentru producția de carne de porcine, care va crește cu 1,1%, cu 0,9% și cu 0,7%, iar producția de carne de pasăre se va majora cu 2,55%, cu 1,9%, respectiv cu 1,5%.

Previziunile pentru producțiile de carne de vită, de porc și de pasăre au la bază folosirea potențialului agricol al țării, dar și punerea în valoare a experienței și tradiției în creșterea animalelor.

Figura 3.1 Estimarea producției de carne

În urma previziunilor, se constată că oferta de carne de porc și de pasăre va domina piața, datorită producțiilor mari înregistrate și astfel se va remarca și o creștere a cererii de produse. Valoarea maxima prevăzută va fi la carnea de porc, de 552.273 tone în anul 2015, iar valoarea minima va fi la carnea de vită, de 196.283 tone în anul 2017.

Prognoza efectivelor de animale

Evoluțiile bovinelor, porcinelor și păsărilor, în perioada precedentă, au înregistrat creșteri și scăderi ale numărului efectivelor de animale. Scăderea efectivelor de animale a fost determinată și de comerțul cu produse de origine animală, fapt pentru care a scăzut exportul datorită creșterii importului.

Perspectiva efectivelor de animale arată o tendință crescătoare în comparație cu perioada anterioară, cel mai mult crescând numărul efecivelor de porcine (tabelul 3.2).

Tabelul 3.2 Estimarea efectivelor de animale (mii capete)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

În ceea ce privește efectivele de bovine, se prevede o evoluție cu un trend ascendent, situație favorabilă pentru producția de carne de vită. Chiar dacă se preconizează o evoluție crescătoare, numărul efectivelor s-a redus comparativ cu anul anterior. Prin urmare, această scădere este de 0,8% în anul 2015, de 0,5% în anul 2016, respectiv de 0,4% în anul 2017.

Pentru a se menține această evoluție crescătoare a numărului de bovine, este necesar stimularea creșterii efectivelor în zonele montane, înființarea de noi ferme, dar și creșterea numărului de animale într-o exploatație agricolă.

Prognoza efectivelor de porcine evidențiază o tendință descendentă, însă se prevede valori mai mari față de anul precedent. Evoluția numărului de animale depășește anul precedent cu 1,5% în anul 2015, cu 0,9% în anul 2016 și cu 0,8% în anul 2017. Creșterea efectivelor de porcine prezintă și va prezenta avantaje, și anume: prolificitate și precocitate mare; randamentul la sacrificare este ridicat de aproximativ 80% în comparație cu celelalte specii de animale; valorifică foarte bine furajele, dar și resturile din industria alimentară, deoarece porcul este un animal omnivor; adaptabilitate mare la condițiile de mediu.

Evoluția efectivelor de păsări va avea un trend descendent, însă valorile sunt mai ridicate față de anul anterior. Aceste valori prevăzute vor depăși anul precedent cu 0,5% în anul 2015, cu 0,4% în anul 2016 și cu 0,3% în anul 2017. Creșterea numărului de păsări va favoriza majorarea producției, determinand astfel și o cerere mai mare pentru carnea alba pe piață.

Figura 3.2 Prognoza efectivelor de animale

În urma situației, se prevede că volumul maxim de efective de animale va fi atins în anul 2015, și anume la păsări cu 79.806 mii capete, iar volumul minim se va înregistra tot în anul 2015, la bovine cu 2006,6 mii capete. Anul 2017 va fi marcat de scăderea efectivelor de porcine și de păsări, cu 0,7%, respectiv cu 0,2%, situație mai puțin favorabilă pe piața cărnii. Această scădere va influența reducerea producției, dar și a consumului mediu de carne pe cap de locuitor.

Prognoza producției de carne

În perioada anterioară, se poate spune că producția de carne de bovine, de porcine și de pasăre a avut un adevărat reviriment, mai ales în privința cărnii de bovine, care a scăzut considerabil.

Prin prognoza economică a producției de carne în viu, se prevede o creștere ceea ce va conduce la o evoluție oscilantă (tabelul 3.3). Această creștere va fi bazată în special pe evoluția pozitivă a volumului de efective de bovine, de porcine și de păsări.

Tabelul 3.3 Estimarea producției de carne (mii tone)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Pentru producția de carne de bovine în viu, se prevede, o tendință oscilantă, fiind influențată de efectivele de bovine destinate sacrificării. Astfel, față de anul precedent, producția va crește în anul 2015 cu aproximativ 3%, iar în anul 2016-2017 se preconizează o reducere de 4%, respectiv 0,3%. Este o situație favorabilă pe piața cărnii din România, deoarece pe lângă carne, se mai pot utiliza și produsele și subprodusele de abator.

Această creștere va fi determinată în primul rând de îmbunătățirea tehnologiei de creștere și îngrășare a efectivelor, de sporirea natalității, de specia destinată sacrificării, de randamenul la sacrificare,

Producția de carne de porcine în viu va avea o evoluție fluctuantă și se observă o ușoară scădere a producției comparativ cu anii anteriori. Această reducere a producției va fi de 0,8% în anul 2015, de 1,8% în 2016 și de 0,9% în anul 2017, datorită reducerii efectivelor și a greutății medii de sacrificare.

Creșterea producției de carne de porc poate fi stimulată prin reducerea importului, asigurarea capacității de îngrășare și de reproducție, asigurarea condițiilor necesare de întreținere și adăpostire a porcilor, valorificarea corespunzătoare a producției.

Prognoza pentru producția de carne de pasăre în viu va avea o tendință ascendentă, situație favorabilă pe filiera cărnii de pasăre. Producțiile prognozate vor fi în scădere comparativ cu anul anterior, cu 1,4% pentru anii 2015-2016, respectiv cu 1% pentru anul 2017. Pentru o majorare a producției va fi necesar să se valorifice producția, să se asigure condițiile de adăpostire a păsărilor și a standardelor pentru fiecare sistem de creștere.

Figura 3.3 Prognoza producției

Perspectivele producției de carne în viu arată că prioritară va fi carnea de porcine și de pasăre, deoarece înregistrează un volum mai mare, aproape dublu în comparație cu carnea de bovine. Volumul maxim va fi de 577.333 mii tone carne de porcine, în anul 2015, iar volumul minim va fi de 223.667 mii tone carne de bovine, în anul 2016. Anul 2015 va fi marcat de creșterea producției de carne în viu, în special carne de vită și de porc.

Prognoza consumului de carne

În ultima perioadă, consumul mediu de carne s-a redus atât la carne de bovine, porcine, cât și la carnea de pasăre.

Prognoza pentru consumul mediu de carne evidențiază o evoluție oscilantă, dar și o creștere în comparație cu anul anterior (tabelul 3.4).

Tabelul 3.4 Consumul mediu anual de carne pe locuitor (kg/locuitor)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Pentru perioada prognozată, consumul mediu anual de carne de bovine pe locuitor va varia de la un an la altul. Față de anul precedent, valorile prevăzute sunt în creștere cu 5,10% în anul 2015, cu 1% în anul 2016 și cu 2,2% în anul 2017. Această creștere a consumului va fi determinată de cererea de carne de vită, care în ultimii ani a fost tot mai redusă, datorită preferinței tradiționale pentru carnea de porc.

În ceea ce privește consumul mediu anual de carne de porcine pe locuitor se prevede o evoluție cu un trend descendent, însă valorile prognozate sunt cu mult mai mari în comparație cu anul anterior. Consumul din anul 2015 va depăsi cu 3,4% valoarea din anul precedent, cu 2,3% în anul 2016 și cu 1,9% în anul 2017. Această tendință descrescătoare va fi determinată în special de modificarea comportamentului de consum al populației.

Prognoza pentru consumul mediu anual de carne de pasăre pe locuitor are o evoluție fluctuantă ce evidențiază o majorare. Majorarea prevăzută va fi de 0,9% pentru anul 2015, de 1,2% în anul 2016 și de 0,7% în 2017, fiind determinată de cererea pe piață a consumatorilor. Tot mai mulți consumatori preferă să consume carne de pasăre, deoarece are un conținut redus de grăsimi, este bogată în proteine, ușor de digerat, și este un aliment bun pentru toate vârstele.

Figura 3.4 Prognoza consumului de carne

Se poate observa, că volumul cel mai mare de consum se înregistrează la carnea de porc, urmată apoi de carnea de pasăre. Consumul mediu anual pe locuitor va avea o valoare maximă în anul 2015 de 30 kg/locuitor carne de porcine, iar valoarea minimă va fi de 5,15 kg/locuitor în anul 2016 la carnea de bovine.

Anul 2015 va fi marcat de creșterea consumului mediu anual de carne de bovine, de porcine pe locuitor. Creșterea consumului va fi influențată în primul rând de creșterea producției de carne.

Consumul mediu lunar de carne al salariaților și al agricultorilor a variat în perioada anterioară, înregistrându-se cel mai mare consum la salariați.

Perspectiva consumului mediu lunar de carne al salariaților are o evoluție oscilantă atât pentru salariați, cât și pentru agricultori. Volumul consumului variază atât în mediul urban cât și în cel rural (tabelul 3.5). Salariații și agricultorii din mediul urban și rural vor consuma cel mai mult carne de pasăre, ca și în anii anteriori.

Consumul mediu lunar de carne de pasăre al salariaților va depăși: cu aproximativ 1,2 kg/locuitor consumul de carne de bovine în mediul urban și cu aproximativ 1,15 kg/locuitor consumul de carne de bovine în mediul rural, dar și cu circa 0,400 kg/locuitor consumul de carne de porcine în mediul urban și cu 0,450 kg/locuitor consumul de carne de porcine în mediul rural.

Consumul mediu lunar de carne de pasăre al agricultorilor va depăși: cu aproximativ 1,230 kg/locuitor consumul de carne de bovine în mediul urban și cu aproximativ 1,280 kg/locuitor consumul de carne de bovine în mediul rural, dar și cu aproximativ 0,700 kg/locuitor consumul de carne de porcine în mediul urban și cu 0,738 kg/locuitor în mediul rural.

Anul 2017 va fi marcat de creșterea consumului mediu lunar de carne de bovine, de porcine, de pasăre al salariaților și al agricultorilor în mediul urban și rural.

Tabelul 3.5 Consumul mediu lunar de carne al salariaților și al agricultorilor

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Cantitatea medie lunară de carne cumpărată de o persoană pe parcursul perioadei precedente a avut un volum ridicat, atât la carnea de pasăre, cât și la carnea de porcine. Aceasta a fost și este influențată de modul de consum, dar și de sezonalitate.

Pentru perioada 2015-2017 se prognozează o scădere a cantității medii lunare de carne de vită, de porc și de pasăre achiziționată de o persoană (tabelul 3.6). Această situație va fi determinată de creșterea prețului, unde prețul mediu al cărnii va varia între 3,8 și 6 lei/kg.

Volumul maxim de carne cumpărată va fi de 1,112 kg/locuitor carne de pasăre în anul 2017, iar volumul minim va fi de 0,195 kg/locuitor carne de bovine în anul 2016. Începând cu anul 2015, se observă o creștere a cantității de carne și se va ajunge în anul 2017 la valori maxime, atât la carnea de porc și pasăre, cât și la carnea de vită.

Tabelul 3.6 Cantitatea medie lunară de carne cumpărată de o persoană (kg/locuitor)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Comparativ cu anul precedent, se evidențiază o reducere cu 2% în anul 2015 a cantității medii lunare de carne de bovine cumpărată, cu 2,5% în anul 2016 și cu 1,5% în anul 2017. Cantitatea medie lunară de carne de porcine cumpărată se va reduce mai mult față de cea de vită, și anume cu 5,3% în anul 2015, cu 3,1% în anul 2016 și cu 2,7% în anul 2017. În ceea ce privește carnea de pasăre, cantitatea medie lunară cumpărată va scădea cu 2,7% în anul 2015, cu 2,1% în anul 2016 și cu 1,6% în anul 2017.

Figura 3.5 Variația cantității medii lunare de carne cumpărată de o persoană

Pentru cantitatea medie lunară de carne de bovine, de porcine și de pasăre cumpărată de o persoană se prevede o evoluție cu un trend ascendent, însă în scădere față de perioada anterioară. Dintre tipurile de carne menționate, cel mai mult se va cumpăra carne de pasăre, deorece se află în topul consumului mediu anual de carne.

Cheltuielile pentru cumpărarea de carne vor fi reduse în următoarea perioadă în comparație cu anul anterior, însă se va prevedea o evoluție cu un trend ascendent, situație nefavorabilă pentru consumatori (tabelul 3.7).

Tabelul 3.7 Cheltuieli pentru cumpărarea de carne (lei/persoană)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Cheltuielile pentru cumpărarea de carne vor scădea la toate cele trei tipuri de carne, și anume: la carnea de bovine cu 7,9% și 5,3%; la carnea de porcine cu 9,4%, cu 6% și cu 5,1; la carnea de pasăre cu 9,45, cu 7,1% și cu 5,5%.

Se va remarca o reducere mai mare a cheltuielilor la carnea de porcine și la carnea de pasăre, fiind avantajați în primul rând consumatorii. Atfel, consumatorii vor putea să își permită să achiziționeze și alte tipuri de produse alimentare.

Principala cauză a scăderii cheltuielilor de cumpărare de carne va fi reducerea puterii de cumpărare, cantitatea cumpărată va fi mult mai mică.

Figura 3.6 Variația cheltuielilor pentru cumpărarea de carne

Având în vedere previziunea cheltuielilor, se observă că valoarea maximă înregistrată va fi la carnea de pasăre de 12 lei/persoană, iar valoarea minima va fi la carnea de bovine de 3,5 lei persoană. În anul 2017 se vor majora cheltuielile pentru cumpărarea de carne de porc, de pasăre, dar și de vită. Cheltuielile pentru cumpărarea de carne de porc și de pasăre vor fi aproximativ triple în comparație cu cele pentru achiziționarea de carne de vită.

Prognoza prețului mediu al cărnii

Analizând prețul mediu al cărnii în perioada anterioară, putem constata că a avut o evoluție oscilantă, situație nu tocmai favorabilă pentru consumatori, având ca efect reducerea consumului mediu de carne pe cap de locuitor, adică scăderea cererii de consum.

În comparație cu anul precedent, pentru perioada 2015-2017 se preconizează o reducere a prețului mediu al cărnii, însă va avea o tendință ascendentă, și putem spune că iarăsi ne vom întâlni cu o situație mai puțin favorabilă pentru consumatori (tabelul 3.8). Astfel că, o creștere a prețurilor va influența scăderea consumului și reorientarea consumatorilor către alte produse agroalimentare, cu un preț mai avantajos.

Tabelul 3.8 Prețul mediu al cărnii (lei/kg)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Preturile medii prevăzute, se vor reduce la carnea de bovine cu 5% în anii 2015-2016 și cu 3,3% în anul 2017; la carnea de porc acestea vor scădea cu 6,5% în anul 2015 și cu 3,2% în anii 2016-2017, iar la carnea de pasărea se vor reduce cu 11,6% în anul 2015, cu 9,3% în anul 2016, respectiv cu 7% în anul 2017.

Valoarea maxima a prețurilor va fi la carnea de porc, de 6 lei/kg în anii 2016-2017, iar valoarea minima va fi la carnea de pasăre, de 3,8 lei/kg în anul 2015. Până în anul 2017, prețurile vor crește la toate cele trei tipuri de carne în comparație cu anul 2015, și anume: la carnea de bovine prețul va crește cu 0,1 lei/kg, la carnea de porcine și de pasăre prețul va crește cu 0,2 lei/kg.

Figura 3.7 Variația prețului mediu al cărnii

În urma previziunii, se poate constata că cele mai mici prețuri medii vor fi la carnea de pasăre, ca și în anii anteriori. Având un preț mediu scăzut, aceasta va fi consumată într-o cantitate mai mare față de carnea de vită și de porc.

Prețurile medii la carnea de vită și de porc vor fi aproximativ la fel, însă acestea nu vor fi cumpărate în proporții egale, deoarece tot carnea de porc va rămâne în topul preferințelor consumatorilor.

Prognoza comerțului exterior cu carne

În perioada precedentă, comerțul exterior cu carne al României a avut o tendință fluctuantă în ceea ce privește exportul de carne de vită și de pasăre, dar și importul de carne de porc și de pasăre. Exportul de carne de porc și importul de carne de vită au avut o evoluție cu un trend crescător.

Previziunile pentru exportul și importul de carne au evoluții diferite pe parcursul perioadei 2015-2017. Se prevede menținerea exporturilor și a importurilor de carne proaspătă de bovine, de porcine și de pasăre la același nivel ca în perioada anterioară. Se observă ca importul de carne va avea cele mai mari valori, depășind exportul cu 618.159 mii euro (tabelul 3.9).

Tabelul 3.9 Comerțul exterior al României (mii euro)

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor statistice

Pentru exportul de carne se prevede o creștere la carnea de vită și la carnea de pasăre în comparație cu anul precedent, și o scăderea la carnea de porc proaspătă. Valorile cele mai mari vor fi la exportul de carne de pasăre, cu un total de 482.783 mii euro, iar valorile cele mai mici vor fi la exportul de carne de bovine, înregistrând un total de 42.231 mii euro.

În privința importului de carne proaspătă, se preconizează o creștere la carnea de vită și de pasăre față de anul precedent, și o scădere la carnea de porc, situație asemănătoare cu cea a exportului de carne. Valorile cele mai mari vor fi la importul de carne de porc, cu un total de 815.153 mii euro, iar valorile cele mai mici vor fi la importul de carne de bovine, având un total de 27.322.

Din prognoza realizată, putem concluziona că cele mai mari exporturi se vor realiza la carnea de pasăre, cu un maxim de 163.260 mii euro în anul 2016. Cele mai mici exporturi vor fi la carnea de bovine, cu un maxim de 14.682 mii euro în anul 2016 și la carnea de porcine, cu o valoare maximă de 29.903 mii euro. Se poate deduce, că anul 2016 va fi marcat de creșterea exportului de carne de bovine, de porcine și de pasăre.

Figura 3.8 Estimarea exportului de carne

În cazul importului de carne, cele mai mari valori vor fi la carnea de porcine, cu un maxim de 273.044 mii euro în anul 2017. Valoarea importului de carne de porcine va fi aproximativ dublă față de valoarea importului de carne de pasăre. Importul de carne pasăre va avea un maxim de 129.780 mii euro în anul 2016, iar cel de carne de bovine va avea o valoare maximă de 9.217 mii euro în anul 2015.

Figura 3.9 Estimarea importului de carne

CONCLUZII

Piața cărnii în România este influențată în primul rând de oferta de carnea, deorece prezența produselor determină interesul consumatorilor. Oferta poate reprezenta răspunsul oferit de către producători la cererea consumatorilor.

În urma analizării pieței cărnii, oferta de carne în ultima perioadă a avut o evoluție cu un trend descrescător, situație nu tocmai favorabilă, însă se așteaptă la o evoluție viitoare crescătoare, cu rezultate pozitive.

Pentru ca evoluția ofertei de carne să fie ascendentă, trebuie să se amelioreze sectorul de carne la nivelul producției.

La nivelul producției, se au în vedere: reducerea sacrificării excesive a animalelor, să se asigure furajarea corespunzătoare a animalelor pentru a se dezvolta masa corporală, creșterea procesului de reproducție, creșterea rezistenței la îmbolnăviri prin imunizare, condiții optime de adăpostire cu impact pozitiv asupra bunăstării animalelor.

Consumul de carne de către consumatori poate influența în mod pozitiv piața. Chiar dacă în ultima perioadă acesta s-a redus, se așteaptă la o evoluție crescătoare în ceea ce privește consumul de carne de porc și de carne de pasăre. Reducerea prețului în perioada următoare va determina astfel și creșerea consumului prevăzut anterior.

Comerțul exterior cu carne al României va avea o tendință fluctuantă, importul de carne înregistrând cele mai mari valori în comparație cu exportul de carne.

Piața cărnii în România va fi în plină ascensiune, fiind influențată de creșterea producției, a efectivelor, de reducerea prețului, și nu în ultimul rând, de creșterea consumului.

BIBLIOGRAFIE

Boboc Dan, Procesarea produselor agricole, Editura ASE, București, 2000

Bran Mariana, Zootehnie comparată: îndrumător pentru lucrări practice, Editura ASE, București, 2002

Chiran Aurel (coordonator), Piața produselor agricole și agroalimentare: abordare teoretică și practică, Editura Ceres, București, 2004

Constantin Marian, Dicționar de agromarketing, Editura Tribuna Economică, București, 2014

Constantin Marian, pref. Boussard Jean-Marc, Marketingul producției agroalimentare – tratat, Editura AgroTehnică, București, 2007

Constantin Marian (coordonator), Marketingul producției agroalimentare, Editura AgroTehnică, București, 2009

Diaconescu Mihai, Marketing agroalimentar – ediția a 2-a revăzută, Editura URANUS, București, 2003

Dima Dumitru (coordonator), Mărfuri alimentare și securitatea consumatorului, Editura Economică, București, 2006

Manole Victor, Stoian Mirela, Dorobanțu Horia, Marketing, Editura ASE, București, 2001

Manole Victor, Stoian Mirela, Ion Raluca Andreea, Agromarketing ediția a II- a, Editura ASE, București, 2003

Niță Constantin, Bazele marketingului, Editura Economică, București, 2003

Răducanu Ileana, Procopie Roxana, Merceologie, Editura ASE, București, 2004

Stone Merlin, Bond Alison, Blake Elizabeth, Moldoveanu Alina trad., Ghidul complet al marketingului direct și interactiv: cum să selectați, să dobândiți și să păstrați clienții potriviți, Editura Bic All, București, 2006

Turek Rahoveanu Adrian (coordonator), Analiza filierei sectorului carne în România, Editura Ars Academica, București, 2009

Turek Rahoveanu Magdalena (coordonator), Piața produselor tradiționale din România, Editura Ars Academica, București, 2009

Zahiu Letiția (coordonator), Politici și piețe agricole: Reformă și integrare europeană, Editura Ceres, București, 2005

http://www.insse.ro

http://statistici.insse.ro

http://www.madr.ro

http://www.fabricadecarne.ro

http://www.revista-ferma.ro

http://www.revista-piata.ro