Analiza Pietei Asigurarilor In Ue

LUCRARE DE LICENȚĂ

CUPRINS

1. Literatură de specialitate

1.1. Apariția pieței de asigurări

Creșterea si diversificarea activității economice și implicit a schimburilor internaționale de valori, au dus la crearea și dezvoltarea unei piețe internaționale active și concurente de asigurări și reasigurări. Asigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate, determinat de existența unei mari diversități de tipuri și categorii de afaceri. Piața internațională a asigurărilor este reprezentată de ansamblul piețelor naționale, regionale, zonale și continentale, privite prin prisma mecanismelor care le asigură convergența și le atenuiază și le rezolvă divergențele.

Piața asigurărilor din Europa, este o piață dezvoltată cuprinzând societătile de asigurări și reasigurări. Sediu Asigurărilor Europene se află la Bruxelles și cuprinde intreprinderi care reprezintă aproximativ 95% din veniturile totale europene.

Încă din 1957 unul din obiectivele Comunității Economice Europene era construirea unei piețe comune, principalul scop fiind de a elimina barierele comerciale dintre statele membre. În 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastricht prin care a fost introdus conceptul de Piața Unică Europeana.

În 1993 pieței unice i se adauga cele „patru libertați”: libera circulație a marfurilor, serviciilor, persoanelor și a capitalurilor. Actul Unic European, semnat in anul 1986 este tratatul care întemeiază Piața Unică. Acest tratat conținea următoarele dispoziții: înlăturarea monopolurilor economice, liberalizarea serviciilor bancare, de asigurări, lărgirea competențelor Comunității. Piața Unică reprezintă și principalul instrument de asigurare a competitivității firmelor europene prin atragerea de investiții directe străine

Unul dintre obiectivele integrării financiare in Uniunea Europeana este crearea unei piețe de asigurări unice. Conceptul de piață unică de asigurări, se bazează pe emiterea directivei de asigurări generale de către Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1973.

Muller-Reichart (2005) este de părere că stabilirea unui sistem de asigurări rentabil și un mediu de reglementare eficient, ar fi rezultatul major al acestui concept de piață de asigurări unice. Piața unică a asigurărilor din Europa cuprinde 33 de țări, acestea formează Zona Europeana Economică.

Punerea în aplicare a mai multor directive de asigurări a stârnit o perioada de schimbări structurale. Aceste schimbări reușesc în cele din urmă eliminarea barierelor privind concurența în cadrul și între piețele de asigurări din Uniunea Europeana.

Crearea unei piețe unice de asigurări atrage dupa sine o ofertă mult mai variată de produse de asigurare, cu prețuri atractive datorate unei concurențe puternice generate de faptul că se crează condiții pentru desfășurarea activitații marilor companii europene. La nivelul Uniunii Europene, a fost creat cadrul juridic pentru funcționarea pieței unice in domeniul asigurărilor. Au fost adoptate o serie de Directive ale Uniunii Europene adresate statelor membre prin care s-a stipulat obligația acestora de a-și armoniza legislația internă cu cea a Uniunii din care enumeram: Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/83/CE din 5 noiembrie 2002 privind asigurările de viață, care stipulează o serie de recomandări pentru țările membre privind inițierea activității de asigurare de viață, principiile și normele ce reglementează această activitate de asigurări, dreptul de a activa pe teritoriul Uniunii al sucursalelor și agențiilor societăților de asigurări al caror sediu este situat în afara comunității. Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/92/CE din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări, care stabilește norme privind accesul la activitățile intermediare de asigurări și reasigurări și exercitarea acestora de către persoanele fizice și juridice stabilite care doresc să se stabilească într-un stat membru. Directiva Comisiei 2003/564/CE a Consiliului privind controlul asigurări de răspundere civila auto,care reglementează acordul între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale Spațiului Economic European și ale altor state asociate privind abținerea de la controlul asigurărilor de răspundere civilă a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru și garantarea slouționării evenimenteleor asigurate produse pe teritoriul său. Directiva Comisiei 2004/332/CE din 2 aprilie 2004 privind aplicarea Directivei 72/166/CE a Consiliului în ceea ce priveșe controlul asigurării de raspundere civilă auto care fixează termenii Convenției multilaterare între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale Spațiului Economic European și ale altor state asociate.

Cele mai reprezentative piețe de asigurări se află in cele mai importante centre economice ale lumii, adică în Europa, America, Asia, Africa și Oceania. Fiecare dintre aceste piețe zonale sunt de fapt piețe internaționale deoarece o mare parte a activitații de asigurare încheiate, vine de la societăți de asigurări și reasigurări din alte țări și influențeaza in mare parte practicile altor piețe. Pe aceste piețe activează in general societăți de asigurare, societăți de reasigurare, companii captive de asigurare și reasigurare, sindicatele Loyd’s specifice pieței londoneze de asigurări-reasigurări. De regula aceste piețe contractate de valori de asigurări mari nu sunt încheiate direct, ci prin intermediari, brokerii avand sarcina de a stabili cele mai bune legaturi între asigurați si asigurători.

Fecher (1993) analizează costurile și eficiența firmelor de asigurărilor de viață și non-viață din Franța in perioada 1984-1989, rezultatul acestei analize fiind că firmele de asigurare de viață au avut o eficiență medie de 30%, în timp ce firmele de asigurări generale au înregistrat o eficiență mai mare de 50%.

Hardwick (1997) se concentrează pe perioada 1989-1993 și își propune sa analizeze eficiența firmelor de asigurare de viață din Marea Britanie, rezultatele acestui studiu au indicat faptul ca firmele au avut o ineficiență de 30 %.

Studiul făcut de către Diacon, Starkey, și O'Brien (2002) este primul studiu care compară tările din Uniunea Europeană în timpul conceptului de piață unică. Aceștia analizează randamentele pe termen lung ale societaților de asigurări în perioada 1996-1999 în 15 țări UE. Constatările lor indică faptul că cel mai ridicat nivel de eficiență se observă pentu firmele care operează in Marea Britanie, Spania, Suedia și Danemarca.

Van der Zwet (2013) investighează internaționalizarea dintre cele mai mari grupuri financiare la nivel mondial, considerand că grupurile de asigurări sunt mai orientate pe plan internațional decât grupurile bancare.

Evoluția creanțelor și a beneficiilor plătite a variat intre cele doua tipuri de asigurări, asigurări de viață și asigurări non-viață. Prestațiile în asigurări de viață platite în Europa au cunoscut un declin de -2,6% în 2013. În schimb, plata creanțelor în asigurările non-viață a fost de 5,4% mai mare în 2013, ajungând la 326 miliarde €.

În ciuda mediului economic instabil, totalul primelor de asigurări non-viață au înregistrat 450 miliarde € în 2013, reprezentând o creștere modesta de 0,7% comparativ cu anii anteriori.

Din totalul primelor de asigurări non-viață de 71% in anul 2013, sectoarele cu cele mai mari cote au fost: asigurările auto înregistrând 29%, asigurările de sanatate reprezentând 26% și sectorul asigurărilor de bunuri înregistrând 20%.

Italia în anul 2013 a înregistrat o creștere în asigurările de viață de 22,1% în timp ce în același an asigurările non-viață au avut o scadere de 4,9%, deoarece a scazut sectorul de asigurări auto, fiind înscrise puține mașini noi.

Suma cheltuită pe produsele de asigurări de viață în Europa înregistrată de o persoana, a fost în medie de 1 124 € în 2013 ceea ce reprezintă o creștere de 2,7% față de 1 094€ cheltuită în 2012.

Piața Europeană de asigurări non-viață are trei linii principale și anume: asigurările auto,asigurările de sanatate și asigurările de bunuri. Niveluri mai ridicate de activități economice generale duc în general la creșterea cererii pentru produsele de asigurări. Domeniul asigurărilor joaca un rol stabilizator în economie, deoarece oamenii chiar și atunci cand economia este in declin aceștia își asigură tot ceea ce contează pentru ei, cum ar fi sanatatea lor, casele, mașinile.Pentru sectorul de asigurări non-viață, o creștere semnificativă a primelor a fost înregistrată în țări precum Suedia, Finlanda, Austria, Spania, Franța, Belgia, Germania.

1.2. Aparitia pieței de asigurări unice europene și rolul ei

Piete unice europene de asigurări s-a dezvoltat pe parcursul a mai multi ani. Directivele Uniunii Europene ale asigurărilor reprezintă principiile general acceptate la nivelul Comunității Europene, acestea au rolul de a uniformiza normele de asigurări și de a ușura comerțul internațional, referindu-se atât la activitatea de asigurare cat și la cea de reasigurare.

Pentru crearea unei piețe unice a asigurărilor în Uniunea Europeana, au fost adoptate o serie de directive în decursul a 35 de ani. Acordul încheiat cu țările ce formează Zona Economică Europeană are un rol important, deoarece normele înscrise în acord includ toate directivele pe care se bazează piața europeană a asigurărilor.

Deoarece Elveția s-a retras din acordul cu Zona Economică Europeană, ea a semnat un acord cu Uniunea Europeană pe 1 ianuarie1994 în ceea ce privește asigurarea de proprietate. Acest acord le garantează companiilor de asigurări non-viață din Uniunea Europeana si Elveția dreptul reciproc de a-și creea reciproc filiale sau agenții una pe teritoriul celeilalte, în conditii identice acelora care, înainte de 1 iulie 1994, au fost aplicate între tările membre ale U.E. în concordanță cu prima Directivă Europeană referitoare la asigurările non-viață (directiva 74/239/CE – 1973).

Realizarea pieței unice a asigurărilor s-a facut în trei etape, de la începutul anilor 1970. În 1973 au apărut primele directive ce aveau în vedere dreptul de stabilire în asigurarile non-viata, iar în asigurările de viață primele directive au apărut în 1979. Cea de-a doua generatie de directive a avut în vedere crearea condițiilor pentru libertatea prestărilor de servicii în asigurările non-viață în 1988, iar în asigurările de viață în 1990. Ultimul set de directive se bazau pe instituirea unui sistem de licență unică, prin care societățile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate să opereze atât prin stabilire (agenții si sucursale) cât și prin libera prestare de servicii, activități ocazionale sau temporare, în întregul spațiu comunitar. Ele au fost apobate în 1992 pentru ambele categorii de asigurări și au intrat în vigoare în 1994. Prin aceasta s-a creat asigurarilor un cadru de acțiune european, directivele privitoare la asigurari constituind un exemplu de integrare unic.

Pentru a analiza importanta de care dau dovada asigurările atât în mediul economic, cât și în mediul social, se utilizează urmatorii indicatori aflati intr-o relatie de interdependenta:

volumul total al primelor de asigurare (mld. ECU)

prime de asigurare/ PIB-ul (calculat in cote procentuale)

investitii / PIB (calculat in cote procentuale)

primele de asigurări / locuitori (ECU)

totalitatea companiilor de asigurări

totalul angajaților societăților de asigurări tările membre ale Uniunii Europene

Dimensiunea unei piete de asigurare este egala cu totatul primelor de asigurari care au fost incasate. Asigurările de viață înregistrează o creștere mai mare față de asigurările de non-viață, proportia asigurărilor de viață este de 13%, iar proporția asigurărilor non-viață este de 2 %.

Astfel, avem trei grupe de state:

Grupa întai cuprinde Germania, Franta si Marea Britanie care împreună reprezintă 63 % din totalul primelor încasate si 70 % din Uniunea Europeana.

Grupa a doua cuprinde Elvetia, Italia, si Spania, aceste țări dețin 20,5% din volumul de primelor încasate de statele membre CEA din anul 1998

Grupa a treia cuprinde celelalte state membre ale Uniunii Europene care dețin si ele un total de 4 % din volumul primelor încasate.

Piața economica europenena se împarțea in trei grupe in anul 1998:

Grupa intai cuprinde Luxemburg care detine 32,4% .

Grupa a doua cuprinde Marea Britanie care deține 11,7%, Elveția care deține 11,9%, Franța care deține 9,9%, Olanda care deține 9%, Irlanda care deține 8,6%, Finlanda care deține 7,7%, Belgia care deține 6,1%, Germania care deține 6,4% si Danemarca care deține 6,3%.

Grupa a treia cuprinde Suedia care deține 5,7%, Austria, Portugalia si Spania care dețin impreuna 5,4%.

CEA (Comitetul European de Asigurări) este una dintre prestigioasele instituții cu preocupări în domeniul asigurărilor. Fiind înfintat în 1953 si are în prezent 29 de membri, cu sediul la Paris. Rolul acestei instituții este de a reprezenta asiguratorii Europei, și de a promova interesele acestora, de a facilita schimbul de informații și experiență între piețe, prin elaborarea de studii în interesul societăților de asigurări europene sau pentru a răspunde nevoilor lor.

2. Studiu de caz

2.1. Evolutia pietei international de asigurari

Atât pe total cât și pe fiecare zonă individuală a lumii s-a constatat o creștere a numărului de prime de asigurări, mai ales în țările cu o economie mai dezvoltată din Europa si Continentul American , înaintea anunțării crizei economice aparută în Statele Unite ale Americii in 2008.

Oceania si Australia sunt considerate regiuni slabe în ceea ce privește piața asigurărilor în urma studiilor din ultimii ani, constatandu-se faptul ca primele de asigurare au stagnat .

In 2010 dupa criza economică se poate constata că volumul de prime brute subscrise a scăzut, iar industria de profil a revenit cu o creștere de 4.339 miliarde USD, ceea ce rezultă că primele brute subscrise au crescut peste nivelul avut înainte de apariția crizei.

In anul 2011, deși aparent volumul de prime brute a crescut față de 2010, cu 6,6%, aceasta fiind o creștere nominală datorată devalorizării dolarului față de monedele țărilor respective, în realitate volumul de prime brute subscrise a înregistrat o scădere cu 0,8%.

Tabelul 1. VOLUMUL PRIMELOR BRUTE SUBSCRISE (miliarde USD)

Primele brute sunt inregistrate in intervalul anilor 1985-2011 pe baza principalelor subpiete din domeniul asigurarilor .

(Sursa: www.swissre.eu- arhiva Sigma)

În Europa

Figura 1.2 . Asigurarile pe piata europeana

În Asia

Figura 1.3. Piata de asigurari din Asia

În America de Nord

Figura 1.4 .Piata de asigurari din America de Nord

Alte zone

Figura 1.5. Piata de asigurari din alte zone ale globului

Pietele care joaca un rol important in desfasurarea asigararilor la nivel mondial sunt cele care au o economie puternic dezvolata. Examplificandu-le, acestea sunt Statele Unite ale Americii, Japonia si Uniunea Europeana care detine in anul 2011 prime subscrise mondial in cunatum de 87% , reprezentand o parte foarte mare a volumului de prime.

4.597 miliarde dolari este suma care a fost inregistrata ca reprezentand un total al primelor de asigurare la nivel global, asigurarilor de viata li se acorda prime subscrise in valoare de 2.627,5 miliarde dolari, echivalentul a 57,15% iar asigurarilor generale, adica cele cunoscute sub denumirea de non-life reprezinta prime subscrise in cunatum de 1.969,5 miliarde dolari, adica 42,84%.

In Europa s-au inregistrat prime subscrise care valoreaza 1650 miliarde dolari, 937 miliarde de dolari, adica 56,78% pentru primele subscrise privind asigurarile de viata si in favoarea primelor subscrise ale asigurailor generale se acorda 714 miliarde de dolari, adica 43,22% din total.

Primele subscrise in America de Nord sunt de 1.482 miliarde de dolari, prime subscrise penrtu asigurarile de viata sunt in valoare de 654 miliarde de dolari, aceasta insemnand 44, 13% si 825 de miliarde de dolari, adica 55,87% pentru primele subscrise in legatura cu domeniul asigurarilor generale.

Suma totala de 1.298 miliarde de dolari inregistrata pe continentul asiatic, in Japonia in mod special astfel: 942 miliarde dolari, adica 72,57 cote procentuale primelor subscrise aferente asigurărilor de viață, iar 356 miliarde dolari, adica27,43cote procentuale aferente primelor subscrise ale asigurărilor generale, cele de non-life.

Anii 2008-2009, dar si 2010-2011 au cunoscut criza economica, in urma careia deznodamantul este ca se astepta o usoara restabilire a vomului primelor subscrise din anul 2010 si posibil se o alta criza economica mai grava in temeiul datoriilor suverane.

Principalele subpiete de asigurari de clasifica in doua mari sectoare ale acestei industrii, intre cele doua fiind o notabila diferenta : asigurari de viata si asigurari generale.

Cea mai mare subpiata de asigurari la nivel global este subpiata Europei, dupa cum se poate vedea in tabelul 1, asigura ponderea cea mai mare pe piata mondiala, in anul 2011 revenindu-i 35,91% din total.

Chiar si asa, in urma criezi din anii 2008-2009 se poate constata ca acea pondere la nivelul pietei mondiale v-a scadea in urmatoarele etape: in anul 2008 doar 41%, iar in anul 2011 scade la 35.91%, aceste fapte fiind, pe de alta parte in beneficiul pietei din Asia care se ridica cu 22,8 cote procentuale in 2008, iar in 2011 creste pana la 28,24%.

Suma de 937 de miliarde de dolari reprezentand o cata de 56,78% prime subscrise in legatura cu asiguraile de viata din totalul de prime brute si inca 714 miliarde de dolari, adica 43,22% prime ale asigurarilor generale.

In urma acestui raport se constata o favorizare a asigurarilor de viata, lucru ce denota o anumita maturitate a pietei de asigurari.

In Europa piata unica de asigurari este acoperita de un numar de 33 de state care impreuna formeaza Zona Econoica Europeana, cu traducerea in limba engleza ca European Economic Area.

In anul 2011, cele mai mari subpiețe de asigurări din Europa – Marea Britanie, Franța, Germania și Italia subscriu, încă cel mai mare volum de prime brute subscrise din Europa, însă trebuie remarcat că gradul de concentrare a scăzut de la aproximativ 55% în anii de dinaintea crizei la aproximativ 40% în anul 2011. Totuși în aceste țări volumul de prime aferent asigurărilor de viață domină piața în defavoarea asigurărilor generale ceea ce ne întărește afirmația că aceasta este o trăsătură specifică piețelor mature de asigurări.

Totalul primelor de asigurare subscrise arata dimensiunea pieței asigurărilor în mod absolut, creșterea acesteia reflectă atât majorarea ofertei societăților de asigurări, cât și creșterea cererii de asigurări din partea celor care doresc să se asigure.

Din punct de vedere al volumului de prime, se deosebesc 3 mari grupe de țări:

● prima grupă cuprinde: Marea Britanie, Franța, Germania, Italia reprezentând 41,38% din volumul de prime subscrise de țările care fac parte din CEA

● a doua grupă cuprinde: Olanda, Spania, Elveția, Suedia, Belgia, Danemarca reprezentând 30,9% din volumul de prime subscrise de țările membre CEA

● a treia grupă cuprinde: celelalte țări a căror pondere înregistrata în totalul volumului primelor de asigurare al țărilor membre CEA este 27,72%.

Potrivit European Insurance in Figures, piața europeană de asigurări reprezintă 35% din piața globală, urmată de piața nord-americană 30% și de piața asiatică cu un procent de 28%. Asigurările europene generează venituri de aproximativ 1110 mld € rezultate din angajarea a aproape 1 mil oameni și investind peste 8500 mld € în economie. Numărul de angajați din sectorul european de asigurări a scăzut cu 0,6% in 2013, cele mai mari procente înregistrându-se in Germania -0,7%, Franța -0,7%, Marea Britanie -1% și Țările de jos -3,7%.

Deși economia europeană a înregistrat creșteri în anul 2013, mediul economic a rămas nefavorabil, cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, înregistrând următoarele PIB-uri: în 2013 un procent de 0,1%, în 2012 un procent de 0,4%, iar in 2011 procentul fiind de 1,6%.

Țările din estul Europei se încadrează într-o categorie speciala, deoarece economia acestora este într-o continuă schimbare, și dezvoltare fapt datorat economiei de comandă și monopolului de stat inclusiv pe piața asigurărilor. Diferențele mari între acest grup de țări și țările vest-europene, împreună cu viteza diferită de evoluție a sectorului de asigurare, diferențele de abordare a piețelor, interesele diferite ale asigurătorilor straini privind investitiile pe aceste piețe, precum si structura lor aparte, ne obligă la o tratare separată a acestora. Deoarece legislația economica este în schimbare, fapt care afectează și piața de asigurări, evoluția acestui sector nu este la fel de rapidă ca a statelor din vestul Europei. La nivelul Europei de Est, cele mai reprezentative sunt cele din Rusia, Polonia, Cehia și Ungaria. Participarea societăților Europei de Est pe piețele mari de asigurări este redusă, astfel încât, ele nu pot deveni concurente serioase ai asigurărilor existenți. (cartea ..

Marea Britanie, Franța, Germania și Italia reprezintă cele mai mari piețe de asigurări din Europa, acestea impreuna au realizat 70% din totalul asigurărilor de viață și 71% din totalul asigurărilor non-viață în 2013. ( european insurance in figures)

Tabelul nr.2. Prime brute subscrise la nivelul Uniunii Europene (mld.USD)

"Sigma nr.3 / 2014. Asigurare globala în 2013: ", Swiss Re, mai 2014.

După cum putem observa asigurările de viață, înregistrează o creștere considerabilă în anul 2013, pe când asigurările non-viață înregistrează o scadere de la 1.4% în anul 2012 la 0.7% în anul 2013.