Analiza Pietei Asigurarilor DE Raspundere Civila Auto In Romania
ANALIZA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO ÎN ROMÂNIA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA: DEFINIRE, CARACTERIZARE, PERSPECTIVE DE VIITOR
1.1. Aspecte economice ale asigurării
1.2. Particularități și caracteristici ale asigurării
1.3. Rolul și importanța socială și economică a asigurărilor
1.4. Importanța asigurării – rolul și funcțiile asigurării
CAPITOLUL II. EVOLUȚII PE PIAȚA DE ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO DIN ROMÂNIA
2.1. Evoluția pieței asigurărilor din România după 1990
2.2. Cadrul legislativ de desfășurare a activității de asigurare
2.3. Evoluții pe segmentul polițelor de răspundere civilă auto – RCA
2.4. Lupta companiilor de asigurări pe piața asigurărilor auto
2.5. Situația companiilor de asigurări de pe piața românească a asigurărilor
2.6. Prezentarea liderilor de pe piața românească de asigurări
2.7. Evoluții înregistrate la sistemul polițelor RCA
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: ANALIZA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO DIN ROMÂNIA
3.1. Piața asigurărilor de răspundere civilă auto, situația actuală
3.2. Analiză SWOT a pieței de asigurări de răspundere civilă auto
3.3. Analiza pieței de asigurări de răspundere civilă auto
3.4. Analiza pierderilor Carpatica Asig la polițele de asigurare auto RCA si Casco
3.5. Modalități de creștere a vânzărilor de asigurări RCA
3.6. Strategii ale companiilor de asigurări de poziționare pe o nișă de piață
Concluzii și propuneri
Bibliografie
INTRODUCERE
Pentru a da un caracter științific investigației întreprinse, s-a recurs, în primul rând, la o cercetare laborioasă a materialului bibliografic pe care știința ni-l oferă cu generozitate, atât în România cât și peste hotare. Punctul de plecare al studiului de față l-a constituit analiza pieței asigurărilor de răspundere civilă auto în România.
Scopul și obiectivele lucrării. Asumându-mi răspunderea investigării științifice a temei date, mi-am propus, ca scop principal al studiului, analiza impactului crizei economice asupra evoluției pieței asigurărilor de răspundere civilă din România, principalelor strategii de marketing ale hipermarketului Oneves din Brașov, strategii care asigură promovarea eficientă a produselor comercializate de acesta.
În funcție de scopul vizat am delimitat și sarcinile de cercetare, formulându-le în felul următor:
conturarea conceptelor fundamentale ale lucrării pentru a evita erorile posibile de interpretare a subiectelor abordate și pentru a spori valoarea teoretică și euristică a studiului efectuat;
caracterizarea pieței de asigurări din România – un cadru teoretic necesar analizei operate în studiul de caz.
relevarea factorilor interni și externi favorabili pentru dezvoltarea pieței asigurărilor de răspundere civilă auto din România;
evidențierea modului în care criza economică a afectat piața asigurărilor de răspundere civilă auto din România, precum și relevarea factorilor negativi care oferăî continuitate acestui scăderilor din piața de profil.
Toate acestea nu au pretenția de a constitui o matrice atotcuprinzătoare de transpunere pe tapetul cercetărilor a temei abordate, însă subiectele schițate aici constituie, în opinia mea, principalele puncte de reper în dezvăluirea conținutului problemei pe care o examinăm.
Suportul metodologic și teoretico-științific. Din punct de vedere metodologic, lucrarea se bazează pe fundamentarea, organizarea și desfășurarea întregii cercetări potrivit unor principii pe care știința comunicării le-a promovat în timpurile moderne și, apoi, pe folosirea, într-o manieră adecvată, a metodelor de investigare științifică a evenimentelor, a fenomenelor, a proceselor, a datelor etc.
În ceea ce privește metodele științifice utilizate este de subliniat că ele se combină într-un complex metodologic, fără a se putea face o delimitare exactă a contribuției și a întinderii fiecărei metode în parte. Pot fi, însă, trecute în revistă metodele ipotezei, generalizării, abstractizării, analogiei, comparației, analizei și sintezei, inducției și deducției.
Noutatea științifică a lucrării. Având în vedere că subiectul investigat privește fapte și evenimente de dată recentă, unele dintre ele aflate încă în desfășurare, aprecierile formulate pe seama lor, fie că servesc drept argumente pentru lucrările și conceptele definite în marketing, fie că surprind manifestări inedite, reprezintă importante contribuții doctrinare.
CAPITOLUL 1.
PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA: DEFINIRE, CARACTERIZARE, PERSPECTIVE DE VIITOR
1.1. Aspecte economice ale asigurării
Existența asigurărilor este strâns legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinate indemnizării pagubelor provocate de anumite evenimente. Acoperirea pagubelor provocate de aceste fenomene sau evenimente se poate realiza pe seama a trei categorii de fonduri bănești:
Fonduri de rezervă constituite în mod individual;
Fonduri de rezervă și/sau asigurare constituite în mod centralizat;
Fonduri de asigurare propriu-zise constituite la dispoziția unor societăți comerciale sau a unor organizații mutuale de asigurare prin plăți descentralizate.
Dintre acestea, numai fondul ce se constituie la dispoziția unei organizații specializate poartă denumirea de fond de asigurare.
1.2. Particularități și caracteristici ale asigurării
Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar formă bănească. Există însă și cazuri când asigurătorii își îndeplinesc obligațiile asumate prin prestații în natură. În aceste cazuri nu este vorba de o infirmare a tezei enunțate mai sus. Astfel, deși fondul de asigurare se constituie tot în expresie bănească, el va fi folosit de asigurător pentru suportarea cheltuielilor aferente prestației în natură la care s-a angajat prin contract.
Asigurarea generează relații economice între participanții la asigurare – pe de o parte fluxuri bănești de constituire a fondului de asigurare, iar pe de altă parte fluxuri bănești sub forma plății despăgubirilor sau sumelor asigurate.
Având în vedere sus-amintitele fluxuri bănești generate de constituirea și distribuirea fondului de asigurare, se poate trage concluzia că asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a valorii adăugate brute, reprezentând o componentă a sistemului financiar.
Ca și celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite funcții:
Funcția de repartiție;
Funcția de control.
Funcția de repartiție se manifestă în:
“Procesul de mobilizare a fondului de asigurare la dispoziția asigurătorului, pe seama primelor plătite de asigurați în procesul repartizării P.I.B.;
Procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinațiile sale legale”, și anume:
Plata sumelor asigurate și acoperirea pagubelor;
Finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv;
Constituirea fondurilor de rezervă specifice ale asigurătorului;
Acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodărești ale asigurătorului și obținerea de profit;
Constituirea unor fonduri centralizate de protecție a asiguraților.
Tot prin intermediul funcției de repartiție, impozitele datorate de asigurători sunt dirijate la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, iar contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Funcția de control, având o arie mai largă de manifestare decât funcția de repartiție, se realizează în procesul formării, repartizării și utilizării fondului de asigurare. Astfel, prin ea se urmărește “modul cum se încasează primele de asigurare și alte venituri ale asigurătorului, cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativ-gospodărești ș.a., corecta determinare a drepturilor asiguraților, gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare și a rezervelor legale constituite, îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor financiare ale asigurătorului față de stat și de terți.”
1.3. Rolul și importanța socială și economică a asigurărilor
Importanța tot mai mare pe care au dobândit-o asigurările în economiile moderne se datorează rolului social și economic pe care acestea îl îndeplinesc.
Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident. Altfel spus, rolul asigurării este de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații.
Scopul asigurărilor fiind cel de a plăti indemnizații celor care au fost victimele evenimentelor nedorite, prin intermediul contribuțiilor vărsate de către asigurați, putem spune că asigurările îndeplinesc o funcție socială sau au un rol social
Astfel, asigurările reprezintă un domeniu extrem de important pentru societatea umană din mai multe motive:
Deși, prin ea însăși, asigurarea nu poate salva o viață, ea contribuie la plata tratamentului medical care poate salva vieți omenești;
Asigurarea poate ajuta familiile să rămână unite (ex: permite unei mame să-și crească copii după moartea soțului);
Asigurarea îi protejează pe proprietarii de case, de mașini sau de firme împotriva efectelor negative pe care le-ar avea asupra situației lor financiare anumite procese care le-ar putea atrage răspunderea lor civilă;
Asigurarea îi ajută pe proprietarii de bunuri sau afaceri în confruntarea cu un risc potențial legat de deținerea acestor bunuri;
Deși nu poate preveni producerea anumitor daune de ordin material, asigurarea poate contribui la înlocuirea bunurilor distruse astfel încât asiguratul să poată reveni la situația patrimonială anterioară.
Toate acestea – oferirea mijloacelor pentru reconstituirea casei sau cumpărarea unei alte locuințe pentru acela a cărei casă a fost distrusă de către un incendiu, acordarea de sume care să compenseze pierderile profesionale ale aceluia care, din cauza unui accident, este în imposibilitatea de a munci sau oferirea posibilității de a se bucura de îngrijire medicală corespunzătoare – reprezintă obiectivele fundamentale ale asigurării. Garantarea în fața indivizilor sau a familiilor a siguranței veniturilor lor și a patrimoniului acestora, în ciuda tuturor riscurilor la care aceștia sunt expuși, contribuie la coeziunea societății și la fericirea indivizilor.
Un alt rol social al asigurării constă în acoperirea sa pentru supraviețuirea întreprinderilor. Permițând supraviețuirea întreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă etc.), asigurarea salvează locurile de muncă ale angajaților, cu tot ce implică acestea.
Trebuie menționat, totodată, că funcția socială are, prin ea însăși, repercursiuni favorabile asupra economiei:
Permițând victimelor accidentelor și bolilor să-și procure resursele necesare, asigurarea face ca aceste riscuri să nu rămână în sarcina colectivității și, în același timp, menține la un nivel constant puterea de consum a aceleiași colectivități;
Permițând întreprinderilor să continue să funcționeze după producerea unui sinistru, asigurarea consolidează relațiile de muncă, oferă continuitate producției și păstrează rețeaua economică.
În ceea ce privește rolul economic al asigurării, trebuie precizat că acesta nu se limitează la păstrarea entităților economice la un moment dat. Pentru o apreciere completă a impactului asigurării asupra economiei, aceasta trebuie privită sub mai multe aspecte:
Ramură prestatoare de servicii;
Ramură creatoare de valoare adăugată;
Ramură creatoare de locuri de muncă;
Intermediar financiar;
Element de influență a balanței de plăți;
Factor de reducere a incertitudinii economice și mijloc de reluare a activității vremelnic întrerupte;
Activ financiar.
1.4. Importanța asigurării – rolul și funcțiile asigurării
Funcțiile asigurării cuprind o serie de metodele prin care asigurarea își atinge obiectivele sociale stabilite.
Cele mai importante funcții unui client debitor, răspundere civilă etc.), asigurarea salvează locurile de muncă ale angajaților, cu tot ce implică acestea.
Trebuie menționat, totodată, că funcția socială are, prin ea însăși, repercursiuni favorabile asupra economiei:
Permițând victimelor accidentelor și bolilor să-și procure resursele necesare, asigurarea face ca aceste riscuri să nu rămână în sarcina colectivității și, în același timp, menține la un nivel constant puterea de consum a aceleiași colectivități;
Permițând întreprinderilor să continue să funcționeze după producerea unui sinistru, asigurarea consolidează relațiile de muncă, oferă continuitate producției și păstrează rețeaua economică.
În ceea ce privește rolul economic al asigurării, trebuie precizat că acesta nu se limitează la păstrarea entităților economice la un moment dat. Pentru o apreciere completă a impactului asigurării asupra economiei, aceasta trebuie privită sub mai multe aspecte:
Ramură prestatoare de servicii;
Ramură creatoare de valoare adăugată;
Ramură creatoare de locuri de muncă;
Intermediar financiar;
Element de influență a balanței de plăți;
Factor de reducere a incertitudinii economice și mijloc de reluare a activității vremelnic întrerupte;
Activ financiar.
1.4. Importanța asigurării – rolul și funcțiile asigurării
Funcțiile asigurării cuprind o serie de metodele prin care asigurarea își atinge obiectivele sociale stabilite.
Cele mai importante funcții ale asigurării sunt: compensarea financiară a pierderilor, distribuția daunelor între numeroși deținători de polițe, prevenirea pagubelor, reducerea temerilor asiguratului prin securitatea oferită de asigurare, funcția financiară, economisirea, reducerea costurilor statului și promovarea comerțului.
Cea mai importantă funcție a asigurărilor este cea de compensare financiară a pierderilor ea a stat la baza apariției și dezvoltării domeniului asigurărilor. Conform acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la acoperirea prejudiciilor pentru care asigurații răspund conform legii și la acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor. Îndeplinirea acestei funcții este posibilă datorită existenței fondului de asigurare format din contribuțiile făcute prin primele de asigurare, plătite de asigurați.
Distribuția daunelor. Daunele financiare ale asiguraților sunt distribuite între toți asigurații prin compensarea asiguraților care s-au confruntat cu riscul, fiind compensați din fondurile create prin contribuția numeroșilor deținători de polițe. Compensarea asiguraților prin “distribuția daunelor” este o acțiune echitabilă, deoarece fiecare deținător de poliță plătește o sumă proporțională cu riscul transferat.
CAPITOLUL II.
EVOLUȚII PE PIAȚA DE ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO DIN ROMÂNIA
2.1. Evoluția pieței asigurărilor din România după 1990
De la reorganizarea fostului A.D.A.S. până în prezent transformarea pieței asigurărilor a fost punctată de câteva momente semnificative.
Astfel, în 1990, în paralel cu reorganizarea fostului A.D.A.S., au apărut și două societăți cu capital privat: METROPOL și UNITA. Exceptând S.C. ASIROM S.A., primul asigurător în materie de viață a fost societatea UNITA, a cărui portofoliu de asigurări de viață a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă.
După 1994, S.C. ASIROM S.A. și-a revizuit strategia în ce privește oferta de produse de asigurare de viață, aducând-o mai aproape de oferta internațională. Au apărut produsele cu acumulare de capital și cu adaptare dinamică, inclusiv prin corelarea creșterii cu rata inflației.
În 1997, piața asigurărilor a marcat un nou pas înainte prin spargerea monopolului asigurărilor obligatorii auto. După ASIROM o a doua societate (ARDAF) a primit autorizație pentru efectuarea acestui tip de operațiuni. De asemenea, a fost spart monopolul CAROM asupra polițelor de tip Carte Verde prin intrarea pe piața acestui gen de asigurare a unei firme internaționale cu capital austriac. Practic, până în 1997, asigurările de viață reprezentau sub 10% din totalul primelor încasate și un insignifiant procent din P.I.B..
Perioada care a urmat a însemnat un boom pe piața asigurărilor de viață. Au intrat NEDERLANDEN, SARA MERKUR, A.I.G. Life, COMMERCIAL UNION, GRAWE ROMÂNIA. De asemenea, de curând, ulterior preluării Asigurări Ion Țiriac (ASIT) de către societatea internațională ALLIANZ, societatea ASIT a anunțat că din iunie va depune documentația pentru asigurările de viață, vizând în același timp și fondurile de pensii private. Toate aceste evenimente s-au reflectat în volumul de prime, ajungând ca la finele anului 1999 asigurarea de viață să reprezinte 12% din volumul total de asigurări, ceea ce însemnat aproape dublarea procentului anterior amintit. De asemenea, s-a ajuns ca ponderea asigurărilor de viață în P.I.B. să reprezinte 0,1%.
Pentru a întregi tabloul actual ar trebui amintită și preluarea OMNIASIG de către grupul TBI format din Deutsche Bank și Banker Trust, care alături de preluarea ASIT de către ALLIANZ reprezintă două evenimente importante care au dus la crearea a două societăți de o forță deosebită pe piața românească.
Prin urmare, piața asigurărilor din România este o piață din ce în ce mai dinamică, apariția unor noi societăți de asigurare creând cadrul concurențial propice lansării celor mai potrivite oferte către asigurați sau potențialii asigurați.
În prezent, piața asigurărilor din România are o bună reputație, fiind considerată drept singurul segment al pieței financiare ferit până acum de mari scandaluri, fraude etc. Față de orice alt segment al economiei, piața asigurărilor a atras constant investitori străini de calibru.
Trebuie însă precizat că activitatea normală a pieței este afectată de vidul legislativ existent, cu efecte negative asupra climatului de încredere în piață. În acest moment, legea de bază pentru funcționarea societăților de asigurare este Legea nr. 32 / 2000, care însă, în multe puncte, face trimitere la norme care trebuiau emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Această comisie, potrivit legii, trebuia de mult numită de către Parlament. Problema principală este că, în actuala conjunctură legislativă, atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare (O.S.A.A.R.) sunt extrem de limitate. Astfel, O.S.A.A.R. are, în prezent, doar posibilitatea de a supraveghea și controla societățile de asigurare, fără a avea posibilitatea de a aplica sancțiuni. De asemenea, autorizarea unor noi societăți de asigurare nu intră în atribuțiile O.S.A.A.R., ceea ce blochează practic orice nouă investiție.
În ceea ce privește evoluția pieței asigurărilor în anul 2001, tendințele pozitive din punct de vedere economic crează premizele unei dezvoltări de substanță a pieței, pentru că majorarea resurselor financiare implică și o creștere a volumui de prime. În plus, programele de investiții cu asistență internațională au și componenta de asigurare inclusă, ceea ce înseamnă 1-2% din circa 600 de milioane de EURO pe an. O valoare considerabilă a primelor de asigurare plătite societăților românești în cadrul programelor de infrastructură, restructurare, modernizare, retehnologizare.
De asemenea, programele de dezvoltare avute în vedere de Guvern – construcția de locuințe, îmbunătățirea infrastructurii – toate cuprind componenta de asigurare.
2.2. Cadrul legislativ de desfășurare a activității de asigurare
Într-o democrație legea reflectă regulile și principiile pe care cei ce guvernează le acceptă ca standarde de comportare. Legea reflectă moralitatea, etica și convingerea societății.
După 1989, în condițiile privatizării economiei naționale, s-a impus crearea cadrului juridic adecvat desfășurării activității de asigurare, care să faciliteze o activitate bazată pe principiile concurenței specifice economiei de piață.
Evoluția cadrului legislativ de desfășurare a activității de asigurare a fost punctată de apariția:
Hotărârii de Guvern nr. 1279 / 8 decembrie 1990;
Legii nr. 47 / 14 iulie 1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor;
Hotărârii de Guvern nr. 574 / 23 august 1991 privind atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare (O.S.A.A.R.);
Legii nr. 136 / 29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în România
Legii nr. 32 / 10 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;
Altor hotărâri de guvern și norme prudențiale emise de Ministerul Finanțelor.
Pe baza Hotărârii de Guvern nr. 1279 / 8 decembrie 1990, s-au înființat “primele societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, ca persoane juridice ce realizează obiectivele de activitate pe bază de contracte încheiate în conformitate cu Codul civil și Codul comercial român, precum și în baza actelor normative din domeniul asigurărilor”.
Pentru ca activitatea de asigurare să se desfășoare în condiții de eficiență economico-socială, Legea nr. 47 / 14 iulie 1991 a impus respectarea unor cerințe ca: existența unui capital corespunzător asumării unor obligații de plăți importante încă de la înființare, constituirea de rezerve tehnice (fonduri), pentru a putea face față obligațiilor de plată în viitor și, mai ales, în cazuri de catastrofe, menținerea unui raport optim între mărimea capitalului și volumul încasărilor din prime de asigurare pentru a garanta solvabilitatea societății de asigurare, investirea disponibilităților bănești atât pentru protejarea acestora față de fenomenele de inflație și devalorizare, cât și pentru obținerea de profit, folosirea reasigurării ca mijloc de redistribuire a obligațiilor unui asigurător altor societăți de profil din țară și străinătate, înființarea unui organ guvernamental (O.S.A.A.R.) în cadrul Ministerului de Finanțe.
Legea nr. 47 / 14 iulie 1991 prevede că companiile din domeniul asigurărilor pot investi o parte din capital, din rezervele de capital și cele tehnice în titluri de valoare, bunuri mobiliare și imobiliare ori le pot folosi pentru acordarea de credite instituțiilor cu profil bancar, cu respectarea unui coeficient de lichiditate de minim 15% din aceste fonduri.
Societățile comerciale din domeniul asigurărilor au obligația să prezinte anual O.S.A.A.R.-ului, până la data de 15 aprilie a anului următor, bilanțul și contul de profit și pierdere. De asemenea, societățile de asigurare au obligația să constituie, potrivit obiectului lor de activitate, rezerve de prime pentru asigurările de viață (care se stabilesc pe baza calculelor actuariale și se administrează separat), ca și rezerve de daune și de prime pentru celelalte feluri de asigurări și reasigurări. Acestea din urmă se constituie din cotele părți corespunzătoare riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele. Rezervele de daune nu pot fi mai mici de 40% din diferența dintre primele încasate și daunele plătite la asigurările și reasigurările cu valabilitate în cursul anului.
“Conform Normelor prudențiale privind plasarea lichidităților și plasamentelor investiționale ale societăților din domeniul asigurărilor:
Acestea trebuie să-și păstreze disponibilitățile bănești în cel puțin două bănci comerciale, dar mai puțin de 50% într-o singură bancă comercială;
Plasamentele investiționale într-un fond de investiții nu vor putea depăși 20% din totalul sumelor investite în astfel de fonduri;
Asigurătorii trebuie să notifice în scris O.S.A.A.R.-ul asupra băncilor și fondurilor de investiții prin care se efectuează în scris investiții și plasamente.”
În vederea supravegherii aplicării dispozițiilor legale cu privire la activitatea de asigurare, conform Hotărârii de Guvern nr. 574 / 1991 s-au stabilit atribuții în acest sens pentru O.S.A.A.R.. Prin aceste atribuții se urmărește prevenirea stării de insolvabilitate a societăților de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților. Astfel, printre atribuțiile O.S.A.A.R.-ului se numără:
Avizarea constituirii societăților de asigurare;
Autorizarea includerii asigurărilor prin efectul legii în obiectul de activitate, când este cazul, și stabilirea tarifelor de prime și a normelor tehnice de aplicare a acestor asigurări;
Avizarea elementelor de calcul a tarifelor de prime la asigurările la care se constituie rezerve de prime;
Anala bilanțurilor anuale ale asigurătorilor și situațiilor financiare ale reprezentanțelor străine și publicarea, anual, a unui raport asupra situației financiare a asigurătorilor;
Stabilirea marjei de solvabilitate a asigurătorilor;
Rezolvarea reclamațiilor împotriva asigurătorilor, în vederea protejării drepturilor asiguraților.
Legea nr. 136 / 1995 prevede în mod expres formele de asigurare – reasigurare care pot fi practicate în România:
Asigurări facultative;
Asigurări obligatorii;
Reasigurări.
În țara noastră este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
Reasigurarea este o acțiune care vine în completarea activității de asigurare prin cedarea și primirea unor riscuri de pe piața internă și internațională de asigurare, cu prevederea specială că cedarea în reasigurare pe piața internațională se va realiza doar în cazul în care riscurile care fac obiectul reasigurării nu pot fi plasate pe piața internă.
Legea în vigoare prevede și crearea unor fonduri de protecție după cum urmează:
Fondul de protecție a asiguraților, destinat plăților de despăgubiri și sume asigurate în caz de faliment al companiilor din domeniul asigurărilor. Respectivul fond se crează și se administrează de către O.S.A.A.R., care are legitimitatea de a stabili anual o cotă procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societățile de asigurare. Fondul de protecție al asiguraților este plasat și păstrat în contul general al trezoreriei statului și este purtător de dobândă. Dobânzile încasate constituie surse de venit ale fondului de protejare a asiguraților.
Fondul de protecție a victimelor străzii, creat pentru protejarea victimelor accidentelor de circulație auto în care autorul nu a putut fi identificat și autovehicolul este neasigurat. Fondul de protecție a victimelor străzii se realizează și se administrează de către Biroul asigurătorilor de autovehicule care are abilitatea de a stabili o cotă procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto de către companiile autorizate.
Legea nr. 32 / 10 aprilie 2000 oferă un cadru legislativ deosebit de important deoarece conține o serie de reglementări referitoare la domeniul asigurărilor și reasigurărilor. Activitatea de asigurare se grupează în asigurări de viață și asigurări generale. Totodată, se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică. Aceată Comisie are ca atribuții:
Elaborarea sau avizarea proiectelelor de acte normative care privesc domeniul asigurărilor;
Supravegherea situației financiare a asiguraților, în vederea protejării intereselor asiguraților, obiectiv prin care poate dispune efectuarea de controale ale activității asigurătorilor;
Aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are drept venit:
Taxa de autorizare de 75.000.000 lei pe care un asigurător care solicită autorizarea o achită la depunerea cererii de autorizare;
Asiguratorul plătește, din momentul acordării autorizației de funcționare, pe întreaga perioadă a valabilității acesteia, o taxă de funcționare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate;
Taxa de autorizare de 30.000.000 lei pe care un broker de asigurare o achită la depunerea cererii de autorizare;
Taxa de funcționare a brokerilor de asigurare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate;
Majorări de întârziere pentru nevirarea la termen a taxei de funcționare;
Veniturile provenite din donații, publicații și alte surse legale.
Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat (totalul sumelor cu care membrii societății mutuale au contribuit la fondurile acesteia) nu poate fi mai mic de:
7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;
14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;
10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viață;
suma valorilor prevăzute la literele a) și c) sau b) și c), după caz, în funcție de activitățile de asigurare desfășurate.
Prin Legea nr. 32 pe piața asigurărilor din România se produc modificări, în sensul dispariției sau fuzionării unor societăți datorită prevederilor referitoare la limita minimă a capitalului social. Prin această creștere a capitalului social, printr-o actualizare periodică a valorii acestuia precum și prin norme prudențiale pentru supravegherea pieței, se crează un cadru corespunzător astfel încât ideea de asigurare să nu fie compromisă prin activitatea unor firme ineficiente.
Potrivit prevederilor Legii nr. 32 s-a adoptat un principiu de calcul a marjei de solvabilitate în conformitate cu cel aplicat în țările europene care va conduce la creșterea solidității financiare a societăților de asigurare și, implicit, a încrederii pe care asigurații o pot avea în acestea. Deloc de neglijat este și faptul că se creează, în sfârșit, un criteriu clar pe baza căruia asigurații vor putea selecta societățile cu care să încheie o poliță de asigurare.
În ceea ce privește asigurările de viață, legea prevede că asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viață să țină conturi distincte pentru asigurările de viață. De asemenea, el este obligat să înregistreze toate veniturile și cheltuielile aferente asigurărilor de viață în conturi separate, care să constituie și să aparțină unui fond de asigurare distinct, numit fondul asigurărilor de viață. Trebuie să asigure conducerea contabilității fondului asigurărilor de viață, pentru identificarea operativă a activelor și a obligațiilor aferente acestuia.
2.3. Evoluții pe segmentul polițelor de răspundere
civilă auto – RCA
Cea mai "populară" poliță în momentul actual este asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Polița RCA există în 23,4% din gospodăriile din mediul urban, procent mai mare decât în cazul oricărui alt tip de asigurări, în condițiile în care posesorul fiecărui autovehicul aflat în circulație este obligat de lege să-și asigure mașina pentru eventualele pagube produse terților prin accidente.
Cele mai frecvent încheiate asigurări le provoacă asiguraților și cele mai mari nemulțumiri, pe acest tip de polița înregistrându-se majoritatea plângerilor depuse la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Studiul de piața realizat de compania Daedalus Consulting plasează asigurările obligatorii de răspundere civilă auto pe ultimul loc în clasamentul satisfacției oferite clienților.
Aceeași sursă constată, totodată, că asigurații RCA au și cea mai scăzută loialitate față de firmele la care au încheiat contractul. Astfel, doar în 58% din gospodăriile în care există cel puțin o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a fost păstrată aceeași companie de asigurări, restul având la activ una sau mai multe schimbări de asigurători. Totuși în 68,8% din gospodăriile din Muntenia firma de asigurări rămâne neschimbată. Migrația asiguraților RCA de la o companie de alta este explicabila prin valabilitatea relativ scurtă a poliței: jumătate de an sau un an. În plus, la fiecare început de an societățile din piață declanșează ample campanii mediatice pentru atragerea clienților, mulți fiind tentați să-și schimbe asigurătorul datorită diferitelor premii puse în joc (în anii trecuți se ofereau și reduceri importante de prime, interzise recent de CSA).
Liderii pieței rămân neschimbați Piața asigurărilor obligatorii de răspundere civila auto a fost dominată în mod clar, pe toată perioada ultimilor trei ani, de Asigurarea Româneasca – Asirom. Societatea deține 58,6% din totalul polițelor încheiate până în prezent, fiind urmată, la mare distanță, de Omniasig (15%), Astra (9,4%), Allianz Țiriac Asigurări (5,9%) și Unita (5,3%).
Clasamentul societăților de asigurare a rămas același și în cazul cotelor de piața. Asirom a acaparat în ultimii trei ani 50,7% din piață, Omniasig 15,1%, Astra 14,5%, iar Allianz Țiriac a deținut 7,5%, ultimele locuri au fost ocupate de Unita cu un procent de ocupare de 5,5% și Ardaf cu1,5%.
Campaniile RCA desfășurate de Asirom în Muntenia, regiune în care compania a înregistrat o cotă de 58,5%, față de media de 50,7%. În timp ce compania Omniasig a avut succes pe piața Moldovei, iar gospodăriile din București au preferat să colaboreze cu societatea Astra (atingând o cota de 26,1% fata de 14,5%, media la nivel național). Tot în localitățile din Muntenia a avut succes și societatea Allianz Țiriac care a reușit să încheia cele mai multe polițe de răspundere civila autoîn această zonă, în timp ce Unita și Ardaf au avut o rată mare de succes în Banat.
Tipologia clientelei dominante a asigurătorilor, după venit, pentru polițe RCA:
Asirom: clienți cu peste 150 de dolari venit lunar net pe membru de familie
Omniasig: clienți cu peste 150 de dolari venit lunar;
Astra: clienți cu venit lunar net pe membru de familie mai mic de 75 de dolari;
Allianz tiriac: clienți cu venit lunar net pe membru de familie intre 100 și 150 de dolari;
Unita: clienți cu venit lunar net pe membru de familie mai mic de 75 de dolari;
Ardaf: clienți cu venit lunar net pe membru de familie intre 100 și 150 de dolari.
2.4. Lupta companiilor de asigurări pe piața asigurărilor auto
Majoritatea românilor se opresc, atunci când vine vorba de asigurare a mașinii, la polița obligatorie RCA, fără care nu pot circula. Protecția suplimentară, oferită de asigurările facultative Casco, împotriva riscurilor de furt și avarii, este cumpărată, de obicei, de proprietarii mașinilor mai scumpe sau de persoanele care au achiziționat autovehiculul printr-un credit bancar sau în leasing. Polița este impusă, în acest din urmă caz, de către finanțator, fie că este vorba de bancă, fie de societatea de leasing.
Un procent de 6,3% de polițe de tip CASCO a fost înregistrat în mediul urban. Cea mai mare parte a asigurărilor, circa 75,4%, au fost încheiate în ultimii șapte ani. În regiunile Ardealului s-a înregistrat cel mai mare grad de receptivitate în ceea ce privește polița de asigurare de tip CASCO. La o analiză mai atentă observăm că între gospodăriile din mediul urban în care s-au încheiat polițe de tip Casco în urmă cu șapte până la zece ani, cele din Transilvania ocupa un loc fruntaș în clasament. Comparativ cu media de 10,7% la nivel național, numărul gospodăriilor din Ardeal care dețin asigurări Casco este dublu, de 23,9%. Din rezultatele analizei întreprinse concluzionăm că ardelenii sunt atenți cu mașinile personale și mai precauți decât românii din altezone ale țării.
Situația la polițele CASCO este diferită față de situația asigurărilor auto obligatorii (RCA) unde proprietarii de mașini obișnuiesc să schimbe destul de frecvent societatea de asigurare. La polițele Casco mare parte din români sunt fideli față de asigurător. Astfel, un procent de 80,5% din gospodăriile care și-au făcut asigurare de furt și avarii societatea de asigurare selectată prima oară a rămas neschimbată în următorii ani.
Societatea de asigurări Asirom conduce detașat în topul asiguratorilor pe segmentul polițelor Casco, compania deține peste jumătate (60,5%) din piață, pe locul doi se află Allianz Țiriac deținând 10,56% , pe poziția a treia Omniasig cu 10,35%, iar Ardaf și Astra dețin 5,2% respectiv 5,1% procente din piața asigurărilor CASCO. Asirom deține cea mai mare cotă pe totalul pieței din ultimii trei ani circa 48,8%. În plan second se află Omniasig, cu o cotă de 14,2%, Allianz Țiriac cu 12%, Astra cu 8,7%, Asiban cu 6,2%, Unita cu 3,4% și Ardaf cu 3%.
Societățile de asigurări s-au axat pe nișa Casco în anumite zone geografice, orientându-se și pe segmente țintă de clientelă. Astfel, Asirom a avut cel mai mare success în București și Ardeal, unde a încheiat cele mai multe polițe, în timp ce Allianz Țiriac a acaparat Muntenia, iar Omniasig a câștigat pe zona Moldovei. Ardaf, Unita și Asitrans au încheiat polițe CASCO cu succes în Banat, iar Astra s-a axat pe piața bucureșteană. Românii cu venituri mici au preferat să încheie polițe Casco la Asirom. În timp ce Allianz Țiriac a atras în special asigurații cu venituri mari, celelalte companii de asigurări de autovehiculele au atras clienți cu venituri lunare sub 150 de euro pe membru de familie.
2.5. Situația companiilor de asigurări de pe piața românească a asigurărilor
Șapte din primele zece societăți de pe piață, ca volum de prime brute încasate, au ca acționar majoritar companii de asigurări străine. Prezente pe piața românească a asigurărilor în număr din ce în ce mai mare, companiile străine de profil s-au instalat deja pe poziții fruntașe în clasamentele anuale alcătuite de organismul de supraveghere (OSAAR).
La asigurările de viață, șapte din primele zece societăți prezente în clasamentul alcătuit de OSAAR au ca acționari majoritari companii de asigurări străine. Este vorba despre Nederlanden, AIG Life, Interamerican, Sara Merkur, Garanta, Unita.
Cea de-a șaptea, Omniasig Asigurări de viață, are un statut oarecum special. Acționarul majoritar al Omniasig SA are acum proprietari străini – TBI Holding, un concern israeliano-german înregistrat în Olanda.
La nivel de vârf, piața asigurărilor de viață este dominată, așadar, de companiile străine. Volumul de prime brute încasate certifică o dată în plus acest fapt. Conform aceluiași clasament al OSAAR, cele șapte companii de mai sus au încasat împreună în 2010 din asigurările de viață un volum de prime brute de 369 miliarde lei, dintr-un total de 517,1 miliarde lei, echivalentul unei cote de 71,21% din piață. Cu 238 miliarde lei încasări din prime, Nederlanden și-a tras partea leului, depășind Asirom și instalându-se autoritar în fotoliul de lider al acestei categorii de asigurări.
Pe de altă parte, luată ca procent brut, cota de piață redusă a AIG Life (1,93%) poate crea o impresie falsă asupra potențialului acestei companii. Dacă ținem cont însă de faptul că AIG Life România se află în primul an de activitate pe piața românească, răstimp în care a reușit să se claseze între primele cinci companii de asigurări de viață de pe această piață, performanța sa este, fără îndoială, remarcabilă. Fără a înregistra aceeași dinamică, companiile străine sunt prezente masiv și la alte categorii de asigurări decât cele de viață (non life).
În topul primilor zece asigurători în 2011 se regăsesc Omniasig SA, Unita, Anglo-Română, AIG Romania și Generali Asigurări, cu încasări totale din prime de peste 800 miliarde lei și cote de piață variind între 2,40% (Generali) și 10,04% (Omniasig).
Pe o piață încă în formare prezența destul de numeroasă a asigurătorilor străini, mulți dintre aceștia nume de marcă în Europa și în lume, poate părea un paradox. Explicații însă există. Una dintre ele este legată tocmai de potențialul acestei piețe. La o populație de 23 milioane de locuitori, un volum de prime încasate din asigurări de viață de sub 100 miliarde lei și un număr de 16 companii care fac acest lucru este, fără îndoială, foarte puțin. Cam la același număr de locuitori, în Canada de pildă, activează pe piață peste 140 de societăți, iar volumul de prime încasate este cu mult mai mare.
România nu are, de altfel, o tradiție în acest domeniu. Exceptând perioada interbelică, despre asigurările de viață se poate vorbi abia din 1995. Până atunci, singura companie care vindea polițe de acest tip a fost Asirom, dar oferta – cea preluată de la fostul Adas – era total neatractivă.
Când primele companii străine au intrat în România, au găsit o piață aproape virgină, dar și o populație puțin obișnuită să-și asigure viața.
Dacă prima constatare reprezenta în același timp un atu considerabil pentru noii veniți, cea de-a doua constituia un handicap greu de depășit. Ascensiunea firmelor de asigurări de viață străine în ultimii cinci ani s-a bazat în principal pe experiența dobândită de acestea pe alte piețe din Europa și din lume. Nederlanden, de pildă, este o companie fondată la jumătatea secolului trecut, American Internațional Group (AIG) este prezentă aproape în toată lumea de la începutul acestui secol, în timp ce Merkur Versicherung AG, acționarul majoritar al SARA Merkur, are o istorie de 200 de ani pe piața austriacă.
Pe lângă experiență, implementarea unui know how performant a contribuit decisiv la succesul de piață înregistrat de aceste societăți până acum. Modalitățile moderne de training al consilierilor au făcut ca prezentarea pe înțelesul clientului a unor produse complexe de asigurare cu acumulare de capital să nu mai fie o problemă greu de rezolvat.
Pe de altă parte, creșterea numărului de polițe vândute a fost posibilă și prin perfecționarea sistemelor de vânzări și distribuție, a celor de motivare și promovare a personalului în cadrul companiei, precum și prin dezvoltarea rețelelor teritoriale, implantarea unor soft-uri performante.
Costurile nu aveau cum să fie mici. După trei ani de activitate, Nederlanden România, de exemplu, înregistra și în 2000 pierderi, e drept planificate și explicabile prin volumul investițiilor făcute, și nu prin lipsa de eficiență, în condițiile în care compania este liderul pieței. Companiile străine prezente pe piață își asumă acest risc, planificându-și atent cheltuielile și așteptând momentul când, alături de asigurările de viață, vor putea obține licența pentru administrarea unui fond privat de pensii. Investind deja 5 milioane de dolari, în câteva luni, într-o companie nouă, Commercial Union are planuri mari de viitor, în acest sens firma britanică deținând deja aproape jumătate din piața poloneză a fondurilor private de pensii.
2.6. Prezentarea liderilor de pe piața românească de asigurări
Nederlanden Asigurări
Compania olandeză Nederlanden domină piața asigurărilor de viață. Alături de ING Barings Securities și Barings Private Equity Partners, Nederlanden Asigurări de viață este membră a grupului ING, una dintre primele cinci instituții financiare din Europa.
În urma achiziției companiilor de asigurări americane ReliaStar și Aetna, ING a devenit și liderul asigurătorilor de viață din Statele Unite după criteriul primelor încasate, și a șasea companie după activele deținute.
Grupul este prezent în România începând cu 1994 prin ING Bank, subsidiara de asigurări fiind înființată trei ani mai târziu. Nederlanden și-a început activitatea la 1 iulie 1997 cu cinci agenții și 200 de consultanți pe o piață – cea a asigurărilor de viață – dominată la acea vreme de Asirom. Ascensiunea companiei a fost extrem de rapidă. După șase luni de la încheierea primelor polițe, Nederlanden deținea deja o cotă de 3,62% din piață, procentaj cu care se instala pe locul trei în clasamentul OSAAR pe 1997 (după Asirom și Unita).
Un an mai târziu, compania olandeză făcea din nou un salt spectaculos. Încasând prime în valoare totală de 43,88 miliarde lei, Nederlanden câștiga o cotă din piață de 22% și începea să amenințe serios poziția de lider deținută de Asirom. Pentru compania românească a fost, de altfel, și ultimul an când a mai putut rezista presiunii exercitate de principalul concurent.
În 1999, la numai doi ani de la înființare, compania olandeză a trecut în fruntea topului, încasând 238 miliarde de lei cu care a ocupat aproape jumătate din piață (45,94%). Lider de piață, Nederlanden devine și cea mai puternic capitalizată companie de asigurări din România. Majorările de capital s-au făcut succesiv de la 150 de miliarde lei în 1998 la 278 miliarde în 1999 și 303 miliarde lei în 2000, demonstrând intenția companiei de a investi pe termen lung pe o piață totuși destul de firavă.
Succesul Nederlanden are la bază cel puțin trei explicații. Prima se referă la calitatea produselor de asigurare lansate pe piață. A doua are în vedere extinderea teritorială rapidă a companiei. Nu în ultimul rând, managementul performant reprezintă un alt argument al succesului Nederlanden. Să le luăm pe rând.
Îmbinând componenta de protecție cu cea de investiție, produsele unit linked lansate de Nederlanden s-au dovedit atractive pentru clienții companiei, permițând consultanților acesteia să încheie, în medie, un număr de 6.500 polițe lunar pe total companie. În esență, acestea se bazează pe un sistem în care primele de asigurare sunt utilizate la cumpărarea de unituri (diviziuni ale fondurilor Nederlanden). O parte din acestea sunt utilizate pentru plata despăgubirilor în cazul producerii unui risc asigurat (deces, de pildă). Cealaltă parte a uniturilor cumpărate de client este investită de companie în unul din fondurile Nederlanden (în lei sau valută) ales de asigurat.
Cum de la înființarea lor, fondurile Nederlanden s-au situat ca performanțe peste rata inflației, asiguratul a putut beneficia, pe lângă protecția oferită de poliță, și de câștiguri stimulative pe termen lung. Numărul consilierilor a crescut progresiv, de la 200 în 1997, la 1.500 în 1998 și 2.100 în 2000. Nederlanden a trebuit să se extindă în teritoriu în același ritm. În trei ani, compania a reușit să deschidă un număr de 28 de agenții și 38 de birouri teritoriale, având din acest punct de vedere una dintre cele mai bune rețele din țară.
AIG
AIG a investit până în 2000 în România 125 milioane USD. Concernul american este prezent pe piața românească prin două companii de asigurări și un fond de investiții.
Pe plan mondial, American International Group (AIG) este unul dintre giganții domeniului asigurărilor.
Cifrele sunt semnificative. La sfârșitul anului 1999, valoarea activelor grupului se ridica la 267 de miliarde dolari, AIG având peste 4.000 de filiale în 130 de țări și un număr de aproximativ 36.000 de angajați. Pentru comparație, vom spune că volumul total al primelor brute încasate de companiile românești de asigurări în 1999 a fost abia de 280 milioane dolari, ceea ce tradus în procente înseamnă doar aproximativ 5% din profitul AIG pe 1999 (5,01 miliarde dolari).
La sfârșitul anului 1999, valoarea activelor grupului se ridica la 267 de miliarde dolari, AIG având de asigurări non life. Strategia de abordare a pieței de către AIG a fost total diferită de a celorlalte companii, încă de la înființare. Fără a desfășura campanii susținute de promovare, compania și-a stabilit propria nișă de piață, reprezentată de segmentul firmelor multinaționale și al celor românești de calibru, AIG non life nefiind interesată să asigure persoane fizice. „Este și motivul pentru care nu a fost necesar să apelăm la campanii publicitare susținute, declara Michael Jensen, managing director AIG România.
„Important pentru noi nu este să devenim lideri ai pieței, ci să fim cei mai buni pe nișa pe care lucrăm“, adăuga Jensen. Asigurând doar persoane juridice, AIG România a apelat doar la sprijinul brokerilor, neavând nevoie de o rețea de agenți de asigurări proprii. „Zece dintre colaboratorii noștri sunt brokeri multinaționali, iar aproximativ 15-20, brokeri locali“, spunea directorul AIG.
Cu un portofoliu dominat de asigurările de clădiri și bunuri, AIG România s-a situat, an de an, în topul primelor zece companii la asigurările non life. În locul unei creșteri spectaculoase, compania a preferat o evoluție mai lentă, dar însoțită de creșterea rezervelor. Rezultatele n-au întârziat să apară. Standard & Poor’s și Moody’s au acordat subsidiarei grupului american ratingul maxim AAA, AIG România fiind singura companie activă din țară care deține acest calificativ. „Pentru asigurat, un rating de acest nivel semnifică în primul rând siguranța de care beneficiază apelând la serviciile companiei. Este, de altfel, elementul esențial în orice afacere de succes“, opinează Michael Jensen.
În decembrie 1998, AIG înființează pe piața românească a doua subsidiară, de data aceasta o companie de asigurări de viață – AIG Life România.
AIG Life vine tare din urmă deși concurentul principal Nederlanden înregistrase un succes cu produsele unit linked, concernul american a preferat din nou prudența, evitând să lanseze acest gen de polițe pe piața românească. „În opinia mea, spunea Ian Harrocks, general manager AIG Life Romania, nu este momentul acum pentru acest gen de produs. Îl vom lansa atunci când vom considera că mediul investițional românesc va oferi o siguranță mai mare“.
După primele zece luni de la începerea vânzărilor, noua companie avea deja un portofoliu de 12.000 de clienți și încasări din prime de un milion de dolari.
Explicația debutului mai prudent dată de managerul general a fost aceeași, respectiv preocuparea pentru siguranța investiției. „Am venit în România să facem afaceri pe termen lung. Suntem interesați de rezultate, dar nu în orice condiții. Pentru noi, mult mai important este să ne consolidăm reputația de companie solidă pe piața românească. O dată realizat acest lucru, vor veni cu siguranță și rezultatele.
Primele semne se întrevăd. După mai puțin de doi ani de la înființare, 1.032 de consultanți și peste 1.000 de intermediari lucrează pentru AIG Life România, compania având deja sucursale și birouri în 12 orașe din țară. Numărul de clienți a crescut progresiv.
De la primul contract încheiat și până în 2000, AIG Life a reușit să adune în portofliu peste 21.000 de polițe noi, iar în 2001 avea un total de 45.000 de polițe de asigurări de viată.
Pe lângă cele două companii de asigurări, AIG este reprezentată în România și de un fond regional de investiții, AIG New Europe Fund. Este vorba un fond de private equity, acționar minoritar (cu procente între 10 și 35%) la trei mari companii de pe piața românească, respectiv Mobil Rom (telefonie mobilă), Astral (companie de cablu TV) și Luxten (obiecte de iluminat și servicii).
Asirom
Ușor schimbat la jumătatea anului, topul primelor 6 societăți de asigurări realizat pe baza primelor brute subscrise în primul trimestru al anului păstrează pe primul loc singura societate privată cu capital românesc, Asirom SA. Potrivit sondajelor efectuate de companie, Asirom are un grad de notorietate de 70% și o cotă de piață de 20% din total. Pe baza numărului de contracte RCA încheiate în 2011, Asirom a ajuns să dețină o pondere de 43,89% din totalul acestei piețe. Cu peste 80 de forme de asigurare, de la asigurările auto (Casco și RCA), asigurarea pentru călătorii în străinătate, asigurarea bunurilor de uz casnic și gospodăresc, asigurarea locuinței și altele, până la asigurările de viață (12 tipuri), principalul obiectiv al Asirom pentru este să-și păstreze poziția de lider al pieței asigurărilor.
Allianz Țiriac
Creșterile din segmentul non-viață au fost susținute de evoluția conform așteptărilor a vânzărilor de polițe de asigurări auto, în speță asigurări CASCO și asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, cu valabilitate pe teritoriul României (RCA obligatorie), respectiv în afara granițelor țării (Carte Verde).
Cele trei clase de asigurări continuă să contribuie, cumulat, în proporție de aproximativ 70% la formarea portofoliului non-viață al Allianz-Țiriac. "În comparație cu mulți dintre competitorii săi, Allianz-Țiriac Asigurări are un grad scăzut de dependență a portofoliului de vânzările de asigurări obligatorii. În consecință, ne așteptăm, foarte curând, la consacrarea Allianz-Țiriac în postura de lider absolut și incontestabil al pieței asigurărilor", a declarat Cristian Constantinescu, director general Allianz Țiriac.
Omniasig
Compania de asigurări Omniasig este clasată în topul asiguratorilor pe locul patru cu un volum al primelor brute subscrise de 1.114 miliarde de lei. De asemenea la subscrierile RCA, Omniasig a înregistrat o creștere de cinci milioane de euro în 2008 față de aceeași perioadă din anul precedent.
Obiectivele Omniasig pentru 2012 sunt menținerea poziției din prezent și menținerea cotei de piață.
ING Nederlanden
ING Nederlanden se află pe locul trei în clasament, dar trebuie să precizăm că în proporție de 99% rezultatele sale financiare sunt date de polițele de asigurări viață, segment din care deține o pondere apropiată de 50%.
Astra Asigurări
Astra Asigurări se află pe locul patru în clasament, înregistrând 755 de miliarde de lei pe primul semestru al anului 2008, în creștere cu 45%, față de aceeași perioadă a anuluiprecedent.
Unita
O evoluție surprinzătoare a avut Unita care deține locul șase în clasament și deținea în 2003 o cota de piață de 5,20%, cu 1,05% mai mult decât în anul 2002. "Primele încasate se preconizează a depăși 1.000 de miliarde lei pentru anul 2012. Se va pune accent, în partea a doua a anului, pe dezvoltarea vânzărilor de produse de viață și de produse de asigurări de bunuri, noi produse fiind deja lansate sau în curs de lansare pe piață", a declarat Daniel Stan, director general Unita.
Cele 45 de societăți de asigurare care au funcționat în 2011 au însumat un total al primelor brute încasate de 478,2 milioane de euro.
Potrivit informațiilor furnizate de societățile de asigurări din piață, cele mai mari creșteri consemnate în principal la finalul semestrului întâi 2012 au fost la asigurările auto obligatorii, CASCO și asigurările Carte Verde.
Pe locul doi în anul 2011, în topul polițelor care au înregistrat creșteri semnificative se situează asigurările de incendiu și alte bunuri, în general locuințele.
Majorări semnificative au fost semnalate și în segmentul asigurărilor de viață, unde creșterile înregistrate comparativ cu cele din anul precedent au depășit în unele cazuri cu mult 100%.
Pentru anul 2004, asigurătorii așteaptă o anumita mișcare a pieței pe segmentul polițelor private de sănătate, al pensiilor private și pe cel al segmentului de produse de banca assurance, creșterea polițelor de risc financiar și a celor aferente creditelor bancare fiind așteptată în continuare.
Cu toate acestea, datorită nivelului destul de redus al primelor de asigurare aferente creditelor bancare, ponderea acestora în totalul primelor brute subscrise se situează între cinci și șapte la sută. Referitor la evoluțiile viitoare ale pieței asigurărilor, Cristian Constantinescu, director general Allianz Țiriac, a declarat ziarului Capital că avem de-a face cu "o piață care va continua să crească, mai temperat totuși. Ritmul va fi dictat, în primul rând, de reformele instituționale promovate de autoritățile centrale, respectiv de către organismul cu rol de supraveghere și control specifice domeniului.
Societatea Grawe a specificat că pentru anul 2012 își propun o rată de creștere stabilă, în ciuda impactului negativ pe care noile prevederi ale Codului fiscal (în ceea ce privește domeniul asigurărilor – mult mai firave decât așteptările și limitate la durata unui singur an) îl vor avea asupra posibilităților de dezvoltare ale pieței asigurărilor.
Un impact pozitiv deloc de neglijat îl au și vânzările de credite ipotecare oferite de băncile din România care, de cele mai multe ori, obligă clientul la o asigurare a locuinței sau construcției și la asigurare de viață și invaliditate permanentă. Alături de acestea, unele tipuri de credite imobiliare, credite de consum pe termen mediu, dezvoltarea leasingului etc. vor contribui semnificativ la creșterea vânzărilor de asigurări.
Facilitățile în domeniul taxelor și impozitelor care se așteaptă a fi introduse pe fondul crizei tot mai accentuate pot sprijini dezvoltarea asigurărilor și pot avea efecte importante asupra întregului sistem economic, precum: stimularea spiritului de economie la nivelul populației, mobilizarea investițiilor în economie, stimularea construcțiilor de locuințe, degrevarea statului de o parte din poverile bugetare ce ii revin prin însăși esența să (accidente, pensii, sănătate etc).
Crearea de produse noi, adaptate nevoilor tot mai complexe ale clienților, și creșterea calității serviciilor oferite la nivelul așteptărilor acestora vor fi din ce în ce mai importante. Alături de aceste aspecte, tendințele de a oferi servicii financiare sub un singur nume sunt tot mai frecvente. Chiar dacă în prezent nu sunt multe firme sau grupuri financiare care oferă o gamă variată de astfel de servicii, constatăm tot mai mult că se încheie parteneriate între bănci/ societăți de asigurări/ companii de leasing etc. care îndrumă clientul către una sau mai multe companii de un anumit tip. O practică mai puțin loiala este îndrumarea "exclusivă" către anumite companii, nu întotdeauna pe criterii de eficiență financiară clară.
Nu exemplele sunt relevante, ci doar faptul ca aceste practici există și nu întotdeauna aduc protecția necesară pentru cei implicați în acest proces. Esențială rămâne încrederea clienților în sistemul financiar, încredere care se poate atinge numai printr-o abordare corectă și profesionistă a tuturor operatorilor din piața, prin reglementari, supraveghere și control adecvate.
Există potențial pentru creșterea pieței, important este când devine cu totul operant și vom vedea că indicatorii cantitativi și cei calitativi pentru serviciile financiare vor apropia România de țările Uniunii Europene.
Lupta pe nise de piață
După anii în care nu a putut fi detronată, Asirom a cedat prima poziție, în clasamentul primelor brute subscrise, companiei Allianz-Țiriac. Din urmă vin puternic însă și alți competitori. Mai mult de 80% din piața asigurărilor este împărțită de zece companii, iar primele trei dintre acestea au strâns anul trecut aproape jumătate din banii asiguraților.
Luptă la vârf pe cote de piața se poartă de câțiva ani între aceiași actori, însa pozițiile au început să se inverseze. Companiile își dispută cote pe o piață care a depășit anul trecut 700 de milioane de euro (peste 26.700 de miliarde de lei – asigurări directe și primiri în reasigurare).
După o lungă perioadă în care s-a menținut lider absolut al pieței, Asigurarea Românească – Asirom – s-a plasat în 2011 pe poziția a doua în ierarhia primelor brute subscrise, cu un volum de 4.965,7 miliarde de lei (132,2 milioane de euro). Învingător a ieșit Allianz-Țiriac Asigurări, cu 5.146 miliarde de lei (137,03 milioane de euro) prime brute subscrise. Locurile trei și patru în clasamentul total al asigurătorilor au rămas neschimbate față de anul anterior, fiind ocupate de ING Nederlanden, respectiv Omniasig, în timp ce Asiban a urcat de pe locul opt pe locul cinci, iar Unita de pe locul nouă pe locul șase, ambele devansând Astra, Ardaf și Generali.
Ceva mai stabilă, la fel ca și în cazul Asiban, asigurărilor asociate creditelor bancare, BCR Asigurări s-a menținut pe poziția zece. Companiile cu acționari bancari nu sunt singurele aspirante care vor să urce, în perioada următoare, pe unul din primele trei locuri ale clasamentului.
Oficialii societăți Unita au declarat că se doresc pe podium în 2012, în timp ce Omniasig speră că recentele achiziții (AGI România și Asirag Pitești) o vor ajuta să ajungă în aceeași zonă a clasamentului. Actuala ocupantă a locului trei – ING Nederlanden – domina detașat o piață – cea a asigurărilor de viață – care, chiar dacă are, încă, o pondere mult mai mică în total decât asigurările generale, crește considerabil de la an la an.
Ușor de detronat nu va fi nici Asirom, companie care, cu toate ca a pierdut în prima poziție a clasamentului, deține în continuare o cota semnificativa de piața – 18,57%. Cât privește actualul lider, Allianz-Țiriac, acesta își menține prima poziție pe segmentul asigurărilor auto, care reprezintă mai mult de jumătate din piața asigurărilor generale, și ș-a dublat încasările la asigurări de viață.
Top 10 asigurători
Societate/ Prime brute subscrise
Allianz-tiriac 5.146 miliarde de lei (137,03 milioane euro)
Asirom 4.965,7 miliarde de lei (132,2 milioane euro)I
NG Nederlanden 2.748 mld. lei (73,19 milioane euro)
Omniasig 2.232,532 mld. lei (59,45 milioane euro)
Asiban 1.524 miliarde de lei (40,34 milioane euro)
Unita 1.317,47 miliarde de lei(35,08 milioane euro)
Astra 1.305 miliarde de lei (34,74 milioane euro)
Ardaf 1.090,1 miliarde de lei (29,02 milioane euro)
Generali 816,1 miliarde de lei (21,73 milioane euro)
BCR Asigurări 764,3 miliarde de lei (20,35 milioane euro)
Grija asigurătorilor constituie, de obicei, riscurile altora. Reguli noi pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, reasigurări tot mai scumpe, apropierea momentului când concurenței interne i se va alătura cea a companiilor străine de profil. Acestea sunt doar câteva dintre motivele actuale de îngrijorare pentru piața românească a asigurărilor.
Creșterea concureței pe piața asigurărilor mărește miza jocului între asigurători. Companiile de asigurări vor fi nevoite să se ferească nu numai de de competitorii interni, ci și de agențiile străine la care românii vor putea să încheie polițe de asigurare.
Această schimbare survenită pe piața de va face asigurările obligatorii de răspundere civilă auto (RCA) să funcționeze după un sistem nou. Cunoscutele campanii RCA în care companiile de asigurări promit la sfârșit de an premii de miliarde pentru a atrage asigurații, vor pieri, asigurarea putând să se facă pe baze contractuale, în orice perioadădin an. Această schimbare ar putea produce probleme societăților cu o pondere mare a polițelor RCA în portofoliul total. Până acum, acestea raportau un grad de solvabilitate în care contau și sumele încasate în avans în timpul campaniei RCA din decembrie. Companiile de asigurări puteau prezenta până acum o situație bună a lichidităților din bănci, fără a fi luate în calcul și obligațiile rezultate din încasările la RCA.
2.6. Evoluții înregistrate la sistemul polițelor RCA
Unificarea polițelor obligatorii RCA și Carte Verde, precum și mărirea limitelor de despăgubire care trebuiesc aliniate la standardele Uniunii Europene, vor ridica în viitor problema năririi costurilor de primă și a suportabilității acestora de către clienți.
Una dintre problemele cu care se confruntă companiile de asigurări este creșterea costurilor de reasigurare. Aceasta implică și o scumpire a costurilor de asigurare, în condițiile în care societățile intenționează să își mențină standardele calitative. Concurența în continuă creștere determină amânarea "scumpirilor". Există indicii mai puțin plăcute care indica faptul ca unele societăți de asigurare de mărime mare au renunțat deja la standardele calitative în favoarea celor cantitative.
Factorii care generează dificultăți pe piața asigurărilor:
• Costurile reasigurării. Scumpirea tarifelor de reasigurare obligă companiile de asigurări să crească, la rândul lor, costurile polițelor asiguraților.
• RCA. Reducerea numărului de campanii RCA nu va mai permite atragerea de clienți prin premii și nici cosmetizarea solvabilității. În plus, introducerea sistemului bonus-malus impune companiilor de asiguări să investească în infrastructura informatică.
• Riscul creditelor. Piața asigurărilor a învins o dată cu bancherii în urma boom-ului creditelor de consum. Din păcate, dinspre piața bancară s-a transferat în același timp și o mare parte a riscului de nerambursare a creditelor.
• Facilitați fiscale. Deducerile fiscale care se oferă pentru unele tipuri de asigurări, ori pentru pensiile ocupaționale permit dezvoltarea pieței asigurărilor, dar golurile legislative taie din elanul asigurătorilor interesați să investească în aceste zone.
• Concurența străină. Asigurătorii români vor avea în viitor concurență nu numai cu societățile românești, ci și cu companiile de asigurări străine la care românii au început să încheie polițe de asigurare.
CAPITOLUL III.
STUDIU DE CAZ: ANALIZA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO DIN ROMÂNIA
3.1. Piața asigurărilor de răspundere civilă auto, situația actuală
În momentul de față subscrierile de polițe auto reprezintă 65,41% (RCA: 32,41% și Casco 33%) din totalul piaței de asigurări din România, lucru care face ca asigurarile auto să influențeze în totalitate evolutia întregii piețe de asigurări; în aceste condiții companiile de asigurari sunt nevoite să caute și să dezvolte noi clase de asigurări cu potențial atractiv pentru atragerea clienților.
La o analiză simplă constatăm că primele brute subscrise pe linia asigurărilor generale au atins valoarea de 6,2 miliarde lei în 2011, în scădere nominală cu 6,53% față de totalul de 6,6 miliarde lei înregistrat în anul 2010. În ceea ce privește domeniul asigurarilor auto acestea au scăzut semnificativ de la 74,51% în 2010 la 65,41% în anul 2011.
3.2. Analiză SWOT a pieței de asigurări de
răspundere civilă auto
Analiză SWOT: puncte forte și oportunități pentru piața de asigurări în 2012:
• Punctele tari ale pieței de asigurări generale în 2012 se referă la un potențial neutilizat până în momentul de față (zone de nișă) în tipuri de asigurări, dezvoltarea de produse customizate și profesionalizarea celor care vând asigurări;
• Punctele slabe identificate cuprind creștere a daunalității, respectiv al nivelului ridicat al tentativelor de fraudă dar și a faptului că asigurările generale au o rată foarte mare de expunere pe asigurările auto;
• În ceea ce privește oportunitățile identificate pe piața asigurărilor din România, credem că relansarea consumului privat este cea mai importantă componentă;
• În privința amenințărilor pentru piața asigurărilor generale în 2012 este cea a majorării cererilor având ca obiect vatămări corporale și daune morale.
3.3. Analiza pieței de asigurări de răspundere civilă auto
Firmele de asigurări, înscrise în UNSAR, au atins în 2011 un volum total de prime brute în valoare de 6,5 miliarde lei, ceea ce înseamnă o scădere de 6%, față de anul precedent, datorată scăderii semnificative a subscrierilor pe segmentul auto.
Cele 22 de companii membre UNSAR – Uniunea Naționala a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România – dețin laolaltă aproximativ 82% din subscrierile efectuate în domeniul întregii piețe a asigurărilor, lucru care trnasformă asociația asiguratorilor într-un important barometru ce servește estimărilor rezultatele din domeniul asigurărilor.
Prin urmare, scăderea de 6% înregistrată la finele anului 2011 se încadrează în pierderile obișnuite ale ultimilor ani, cand începând cu 2009, piața asigurărilor a înegistrat o scădere de 1,1% și cu 5,7% în anul 2010. În anul 2008, piata totală a asigurarilor a înregistrat o creștere semnificativă de peste 23%.
La un calcul simplu, fără indexarea primelor brute subscrise cu rata inflației, valoarea înregistrată de UNSAR în 2011 atinge un volum total de prime brute subscrise în valoare de 6, 5 miliarde lei. Cu un an înainte, la finele anului 2010 acelasi indicator de raportare înregistra un volum de 6, 9 miliarde lei, rezultă că la nivelul UNSAR primele subscrise agregat au scăzut semnificativ în 2011 comparativ cu 2010 pierdea înregistrată fiind de 6%.
Față de evolutia economică a României din 2011 care a înregistrat o creștere a PIB de aproape 2,5%, evoluția pieței asigurărilor nu a urmat același trend. Principalul motiv pentru această pierdere ține de evoluția slabă a segmentelor de economie de care depinde piața asigurărilor: industria auto, leasing, construcții de locuințe și credite bancare. La toate acetsea se mai adaugă faptul că există o anumită reticență în accesarea produselor bancare și implicit în dezvoltarea pieței asigurărilor în raport cu economia națională. Drept urmare, în perioada de recesiune, domeniul asigurărilor a scăzut, însă într-un ritm mai lent decât alte domenii ale economiei, în timp ce în perioade de boom economic, evoluția domeniului asigurărilor este mai puțin pronuntata față de restul domeniilor de activitate.
Analizând evoluția celor două segmente principale de subscriere, asigurările generale respectiv asigurările de viață constătăm că acestea au avut o evoluție foarte diferită în anul 2011. Astfel, în timp ce segmentul asigurărilor generale a scăzut pe tot parcursul anului 2011, asigurările de viață au urmat un curs ascendent în cea mai mare parte a anului. Ca urmare, asiguratorii UNSAR au subscris anul trecut prime brute la asigurările generale de circa 5 miliarde de lei față de anul 2010 în care au atins valoare de 5, 5 miliarde de lei, aceasta înseamnă o scădere procentuală cu 9%. In ceea ce privește asigurările de viață acestea au crescut cu circa 6,4%, valoare ce reprezintă un volum de prime de 1,5 miliarde de lei față de 1,4 miliarde de lei în 2010.
Analiza rezultatelor pe fiecare din cele patru trimestre din 2011 evidențiază faptul că în trimestrul IV al anului precedent piața asigurărilor a înregistrat o scădere mai mare față de aceeași perioadă a anului anterior, după ce în primele trei trimestre derapajul se micșorase. Scăderea s-a observat si la nivelul macro al economiei acolo unde în trimestrul IV, Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut cu circa 0,2% față de trimestrul III din anul 2011.
Cel mai afectat segment al pieței asigurărilor generale rămâne segmentul asigurărilor auto. Astfel, în 2011 polițele de asigurare RCA au contribuit decisiv la diminuarea cifrei de afaceri a membrilor UNSAR, scăderea față de 2010 fiind de 21%. Pe lângă aceste pierderi, asigurările CASCO au suplimentat procentul pierderilor adăugând un procent de 17%. Scâderea drastică a vânzărilor de mașini noi explică aceste pierderi din domeniul polițelor de asigurare auto.
Conform informațiilor înregistrate de APIA, în 2011 vânzările totale de autovehicule au scăzut cu 7,4%, comparativ cu anul 2010. Cele de autoturisme cu 11%, raportat la aceeasi trimestru.
Introducerea deductibilitatii TVA în procent de 50%, reluarea programului rabla și evoluția pozitivă a situației economice în 2012 ar putea produce în acest an, după cum rpecizează oficialii APIA, o relansare a pietei auto generând efecte pozitive și asupra subscrierilor de prime la sectorul de asigurări CASCO.
Piața asigurărilor de viață a înregistrat scăderi în 2011, segmentul de polițe tradiționale au fost cele mai accesate de angajații societăților, primele brute subscrise fiind mai mari cu aproximativ 12% față de anul 2010. Prin comparație, asigurările cu de tip investițional (unit linked) au înregistrat scăderi de 2,3% lucru care arată că în perioade dificile din punct de vedere economic asigurații optează pentru asigurări cu un grad de risc mai redus în detrimentul câștigurilor aduse de investiții.
3.4. Analiza pierderilor Carpatica Asig la polițele de asigurare auto RCA si Casco
Profitul Carpatica Asig a înregistrat o scădere drastică de 25% în 2011, drept urmare a scăderii de peste 35% a subscrierilor din polițe de asigurare auto RCA și Casco.
Scăderea a survenit datorită micșorării cifrei de afaceri generat de piața asigurărilor auto, componenta cea mai importantă din portofoliul activităților companiei, dar și din cauza deciziei companiei de a renunță la clienții cu daunalitate ridicată și promovarea creșterii volumului de prime brute subscrise pe produsele non-auto.
Aceasta modificare de strategie a facut ca, la nivelul anului 2011, Carpatica Asig sa inregistreze o crestere de 31% la asigurarile de accidente si de 75% la asigurarea locuintei, spun reprezentantii companiei.
Pe lângă acestea, în primul trimestru al anului 2012, primele subscrise de Carpatica Asig au înregistrat o creștere cu 45% comparativ cu aceași perioadă a anului trecut.
Carpatica Asig a creat premisele scăderii daunalității portofoliului printr-o analiză extrem de exigentă prin care s-a urmărit corelarea profilelor asiguraților cu tariful de primă.
Conform informațiilor Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), volumul total de prime brute subscrise al Carpatica Asig s-a diminuat cu 33,6%, de la 303,53 milioane lei în anul 2010 la 201,55 milioane lei in 2011.
În ceea ce privește segmentul auto (RCA și Casco), subscrierile Carpatica Asig au scăzut cu 35,74%, de la 291,11 milioane lei la 187,06 milioane lei, în timp ce primele brute subscrise din polițe RCA au cunoscut o scădere cu 46,48%, de la 254,98 la 174,07 milioane lei, iar cele din asigurări Casco, cu 47,19%, de la 24,62 la 13 milioane lei.
3.5. Modalități de creștere a vânzărilor de asigurări RCA
Firmele care concurează pe o anumită piață, diferă în privința obiectivelor și a resurselor de care dispun. Unele firme sunt mari, altele mici. Unele au resurse mai mari, altele duc lipsă de fonduri. Unele sunt consacrate, altele sunt noi și dornice de acțiune . Unele vor lupta pentru o creștere rapidă a cotei de piață, altele pentru profituri pe termen lung. Drept urmare, fiecare firmă va avea o anumită poziție concurențială pe piață.
O dată ce principalii concurenți au fost identificați și evaluați, firma trebuie să elaboreze strategiile de marketing care să poziționeze cel mai bine oferta firmei în raport cu ofertele concurenților. Ce strategii de marketing trebuie să utilizeze firma? Care din aceste strategii este cea mai potrivită pentru diferitele divizii sau produse ale firmei?
Nu există o strategie universală valabilă. Fiecare firmă trebuie să determine care strategie i se potrivește cel mai bine, dată fiind poziția firmei în domeniul ei de activitate, obiectivele pe care le are, oportunitățile și resursele.
Există patru strategii principale de poziționare în cadrul mediului concurențial trei sunt strategii câștigătoare, iar a patra va conduce la pierderi. Cele trei strategii câștigătoare sunt:
Dominarea prin cost. Firma urmărește să aibă cele mai mici costuri de producție și de distribuție, astfel încât să pată practica un preț redus față de cel al concurenților și să câștige o cotă de piață mai mare.
Diferențierea. Firma se concentrează pe realizarea unor produse și programe de marketing diferențiate, cu intenția de a deveni lider în domeniul ei de activitate. Cei mai mulți clienți vor prefera să cumpere aceste produse, cu condiția ca prețul lor să nu fie prea mare.
Focalizarea. Firmele care adoptă această strategie pun accentul pe un număr limitat de segmente de piață și nu pe întreaga piață.
Firmele care urmează una din cele trei strategii au toate șansele să obțină rezultate bune. Firma care va aplica cel mai bine una din aceste strategii va obține cel mai mare profit. Firmele care nu urmează o strategie clară – preferând să aleagă o cale de mijloc – vor obține rezultate necorespunzătoare.
Această clasificare a pozițiilor concurențiale nu se aplică întregii firme, ci numai poziției pe care o deține firma respectivă într-un anumit domeniu de activitate.
Strategiile firmei-lider. Cele mai multe domenii de activitate au un lider de piață. Liderul are cea mai mare cotă de piață și, de regulă, este primul la capitolele schimbarea prețurilor, introducerea de noi produse, activitatea de distribuție și cheltuieli promoționale.
Viața unei firme care domină piața nu este ușoară. Ea trebuie să fie permanent în alertă. Alte firme vor încerca să-i egaleze performanțele sau să profite de slăbiciunile sale. Liderul pieței poate să piardă foarte ușor poziția pe care o deține nou produs lansat de un concurent poate să micșoreze cota pe care o are liderul pe piață.
Firmele lider doresc să rămână pe poziția pe care o ocupă. Această dorință implică acțiuni pe trei fronturi. În primul rând, firmele trebuie să găsească modalități pentru extinderea cererii totale. În al doilea rând, firmele trebuie să-și protejeze cota de piață prin acțiuni ofensive întreprinse în mod inteligent. În al treilea rând, firma va trebui să caute să-și extindă cota de piață, chiar dacă mărimea pieței rămâne constantă.
Protejarea poziției ocupate pe piață-în timp ce încearcă să-și extindă piața, firma producătoare trebuie să-și protejeze poziția pe care o deține pe piață în fața atacurilor concurenților.
Ce poate face liderul pieței pentru a-și proteja poziția? În primul rând, trebuie eliminate punctele slabe care pot reprezenta ținta atacurilor unor concurenți. Liderul trebuie să mențină costurile la un nivel redus, iar prețurile să fie în concordanță cu valoarea percepută de client pentru respectivul produs. Cea mai bună apărare este atacul, iar cel mai bun răspuns la atacuri este inovația continuă. Liderul refuză să fie mulțumit de modul în care evoluează lucrurile și de aceea va aduce pe piață noi produse, noi servicii își va perfecționa distribuția și va reduce costurile. Liderul trebuie să devină mai eficient oferind mai multă valoare clienților. El preia inițiativa, stabilește ritmul și exploatează slăbiciunile concurenților.
Apărarea pasivă-cea mai bună apărare constă în construirea unor „fortificații” în jurul poziției actuale a firmei. O simplă apărare a unei poziții actuale sau a unui produs dă foarte rar rezultate.
Apărarea flancului-atunci când se apără, liderul pieței trebuie să fie atent la flancurile unde este mai slab. Concurenții inteligenți vor ataca, în mod normal, punctele slabe ale firmei. Apărarea anticipată-liderul poate lansa un contraatac preventiv, „lovind” concurenții înainte ca aceștia să-și pună în aplicare planurile îndreptate împotriva sa. Acest tip de apărare are la bază ideea că „a preveni este mult mai ușor decât a vindeca”. Contraofensiva-când este atacat, chir dacă a pus în aplicare un sistem de apărare a flancului sau de apărare preventivă, liderul poate lansa o contraofensivă.
Uneori firmele așteaptă un timp înainte de a contraataca. Acesta este un joc periculos, în genul „așteaptă și vezi ce se întâmplă” dar există și motive care indică faptul că un salt în necunoscut nu este întotdeauna indicat. În perioada de așteptare, firma poate înțelege mai bine o ofensivă, concurentul poate găsi o „spărtură” prin care să lanseze o contraofensivă plină de succes.
Apărarea prin retragere-marele firme constată uneori că nu-și mai pot apăra toate pozițiile pe care le dețin. Forțele lor sunt dispersate, iar concurenții atacă pe mai multe fronturi. În această situație cea mai bună variantă este apărarea prin retragere (sau retragerea strategică). Firma renunță la pozițiile mai slabe și își concentrează resursele pe pozițiile mai puternice.
O strategie de apărarea prin restrângere trebuie să permită retragerea pe pozițiile de forță.
Creșterea cotei de piață-liderii se pot extinde și prin creșterea cotei de piață. Pe multe piețe, creșteri mici ale cotei de piață vor determina creșteri mari ale vânzărilor.
Firmele mari tind să se adreseze întregii piețe, opținând avantaje de cost și cote de piață superioare pe baza economiilor de scală pe care le obțin. Concurenții mici obțin profituri mari prin accentul pe care îl pun pe segmentele mai mici și prin aplicarea unor strategii de producție, marketing și distribuție speciale pentru segmentele respective. Profitabilitatea crește pe măsură ce firma câștigă o cotă mai mare față de concurenți pe piața deservită.
3.6. Strategii ale companiilor de asigurări de poziționare pe o nișă de piață
Fiecare domeniu de activitate cuprinde firme care sunt specializate în deservirea nișelor de piață. Aceste firme își aleg anumite subsegmente pe care le servesc. Strategia este adoptată în special de firmele mici care dispun de resurse limitate. Diviziunile mici ale firmelor importante optează și ele pentru deservirea nișelor de piață.
Firmele cu cote mai mici pe piața totală pot obține mari profituri din servirea nișelor. Un studiu asupra companiilor de succes de mărime medie a relevat că, în majoritate cazurilor, aceste companii și-au ales drept țintă nișe situate pe o anumită piață și nicidecum întreaga piață.
De ce este profitabilă strategia servirii nișelor de piață? Principala explicație ar fi aceea că firme care se bazează pe această strategie să-și cunoască clienții atât de bine, încât poate să le satisfacă nevoile mai bine decât orice altă firmă care își desface întâmplător produsele către respectiva nișă. Drept rezultat, firma care vizează o anumită nișă poate să practice un adaos comercial substanțial. În timp ce firma care se bazează pe un marketing de masă se poate lăuda cu realizarea unui important volum de desfaceri, firma care adoptă strategia de servire a nișelor obține un profit ridicat.
Firmele vor căuta una sau mai multe nișe care să se caracterizeze prin siguranță și profitabilitate. O nișă de piață trebuie să fie suficient de mare pentru a fi profitabilă și să prezinte un potențial de creștere. Ea trebuie să-i ofere firmei posibilitatea de a servi clienții în mod eficient. Probabil că cel mai important lucru este că nișa prezintă puțin interes pentru firmele mari. Firma poate să-și dezvolte capacitățile și clientela, astfel încât să răspundă eficient unui atac venit din partea unui concurent mai mare, pe măsură ce nișa crește în dimensiuni și devine mult mai atractivă.
Ideea centrală a servirii unei nișe de piață constă în specializare. Firma trebuie să se specializeze în funcție de piață, clienți, produse ori mixul de marketing.
Iată câteva roluri care trebuie îndeplinite de firmele care se hotărăsc să opereze pe o nișă:
Specializarea pe utilizatorul final-firma se specializează pe servirea unui anumit tip de consumator final.
Specializarea pe verticală-firma se specializează pe o anumită verigă a lanțului de producție-distribuție.
Specializarea în funcție mărimea clienților – se concentrează pe vânzări către clienții mici, medii și mari. Multe firme care deservesc o nișă sunt specializate pe servirea clienților mici care sunt neglijați de marile companii.
Specializarea pe anumiți clienți-firmele își limitează vânzările la un client sau la un număr restrâns de clienți importanți.
Specializarea geografică-firma vinde numai într-o anumită localitate, regiune sau zonă a lumii.
Specializarea pe produs sau pe caracteristicii ale produsului-firma se specializează pe un anumit produs, linie de produse, ori pe anumite caracteristici ale produsului.
Specializarea pe calitate, preț – firma operează pe nivelul inferior sau superior al pieței.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
In finalul cercetării se desprind următoarele concluzii:
Importanța tot mai mare pe care au dobândit-o asigurările în economiile moderne se datorează rolului social și economic pe care acestea îl îndeplinesc.
Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident. Altfel spus, rolul asigurării este de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații.
Scopul asigurărilor fiind cel de a plăti indemnizații celor care au fost victimele evenimentelor nedorite, prin intermediul contribuțiilor vărsate de către asigurați, putem spune că asigurările îndeplinesc o funcție socială sau au un rol social;
Asigurarea îi protejează pe proprietarii de case, de mașini sau de firme împotriva efectelor negative pe care le-ar avea asupra situației lor financiare anumite procese care le-ar putea atrage răspunderea lor civilă;
Asigurarea îi ajută pe proprietarii de bunuri sau afaceri în confruntarea cu un risc potențial legat de deținerea acestor bunuri;
Deși nu poate preveni producerea anumitor daune de ordin material, asigurarea poate contribui la înlocuirea bunurilor distruse astfel încât asiguratul să poată reveni la situația patrimonială anterioară.
Cea mai "populară" poliță în momentul actual este asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Polița RCA există în 23,4% din gospodăriile din mediul urban, procent mai mare decât în cazul oricărui alt tip de asigurări, în condițiile în care posesorul fiecărui autovehicul aflat în circulație este obligat de lege să-și asigure mașina pentru eventualele pagube produse terților prin accidente.
Liderii pieței rămân neschimbați Piața asigurărilor obligatorii de răspundere civila auto a fost dominată în mod clar, pe toată perioada ultimilor trei ani, de Asigurarea Româneasca – Asirom. Societatea deține 58,6% din totalul polițelor încheiate până în prezent, fiind urmată, la mare distanță, de Omniasig (15%), Astra (9,4%), Allianz Țiriac Asigurări (5,9%) și Unita (5,3%).
Majoritatea românilor se opresc, atunci când vine vorba de asigurare a mașinii, la polița obligatorie RCA, fără care nu pot circula. Protecția suplimentară, oferită de asigurările facultative Casco, împotriva riscurilor de furt și avarii, este cumpărată, de obicei, de proprietarii mașinilor mai scumpe sau de persoanele care au achiziționat autovehiculul printr-un credit bancar sau în leasing.
În momentul de față subscrierile de polițe auto reprezintă 65,41% (RCA: 32,41% și Casco 33%) din totalul piaței de asigurări din România, lucru care face ca asigurarile auto să influențeze în totalitate evolutia întregii piețe de asigurări; în aceste condiții companiile de asigurari sunt nevoite să caute și să dezvolte noi clase de asigurări cu potențial atractiv pentru atragerea clienților.
Lider pe piață se menține de mai mulți ani Asirom. Din totalul polițelor Casco, societatea deține mai mult de jumătate (60,5%), urmată de Allianz Țiriac (10,56%), Omniasig (10,35%), Ardaf (5,2%) și Astra (5,1%). Asirom are și cea mai mare cota pe totalul pieței ultimilor trei ani (48,8%). Următoarele locuri sunt ocupate de Omniasig, cu o cotă de 14,2%, Allianz Țiriac cu 12%, Astra cu 8,7%, Asiban cu 6,2%, Unita cu 3,4% și Ardaf cu 3%.
Piața nu a rămas nemișcată în ultimii trei ani. Omniasig a depășit Allianz Țiriac, majorându-și cota de piața de la 6,4% la 14,2%. Cota Astrei a crescut în trei ani de la 1,5% la 8,7%, iar a societății Asiban de la 0,5% la 6,1%;
Firmele de asigurări, înscrise în UNSAR, au atins în 2011 un volum total de prime brute în valoare de 6,5 miliarde lei, ceea ce înseamnă o scădere de 6%, față de anul precedent, datorată scăderii semnificative a subscrierilor pe segmentul auto.
Prin urmare, scăderea de 6% înregistrată la finele anului 2011 se încadrează în pierderile obișnuite ale ultimilor ani, cand începând cu 2009, piața asigurărilor a înegistrat o scădere de 1,1% și cu 5,7% în anul 2010. În anul 2008, piata totală a asigurarilor a înregistrat o creștere semnificativă de peste 23%.
Cel mai afectat segment al pieței asigurărilor generale rămâne segmentul asigurărilor auto. Astfel, în 2011 polițele de asigurare RCA au contribuit decisiv la diminuarea cifrei de afaceri a membrilor UNSAR, scăderea față de 2010 fiind de 21%. Pe lângă aceste pierderi, asigurările CASCO au suplimentat procentul pierderilor adăugând un procent de 17%. Scâderea drastică a vânzărilor de mașini noi explică aceste pierderi din domeniul polițelor de asigurare auto.
Conform informațiilor înregistrate de APIA, în 2011 vânzările totale de autovehicule au scăzut cu 7,4%, comparativ cu anul 2010. Cele de autoturisme cu 11%, raportat la aceeasi trimestru.
Sugestii și recomandări
Problemele asociate pe piatța asigurărilor de răspundere civilă trebuie să fie abordate diferențiat, în raport cu ținta vizată: astfel, dacă este vizată o țintă globală, în prim-plan apare creșterea gradului de notorietate în rândul consumatorilor în timp ce, dacă este vizată o țintă specifică, în prim-plan apare formarea unei atitudini favorabile a consumatorilor.
Pentru a atinge un grad maxim de eficiență în acțiunile sale companiile care oferă polițe de răspundere civilă auto trebuie să conlucreze într-un mod complex, astfel prin prisma eforturilor implicate și al dificultății atingerii obiectivelor stabilite, presupunând convingerea consumatorilor, să acționeze în sensul dorit de către companie – vor putea îmbunătăți procesul de subscriere a asigurărilor RCA.
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, cursuri, monografii, studii, teze de doctorat
Anghelescu, D.A – “Strategii competitive dinamice”, Colecția Națională, 2001.
Ciumaș, Cristina, Economia societății de asigurare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009.
Ciumaș, Cristina, Reasigurarea și tehnicile alternative de transfer al riscului, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009.
Constantinescu D.A., Managementul societăților de asigurare, Editura BREN, București, 1998.
Constantinescu D.A., Dobrin M., Ungureanu A.M., Grădișteanu D., “Tratat de Asigurări”, Editura Semne ’94, București, 1999.
Davidescu, Roxana, Economia Asigurărilor, Editura Universitara, 2010.
Drăgan C.M. Criza. România la răspântie. Editura Universitară, 2010.
Finanțe Bănci Asigurări, nr. 5 / mai 1998, articolul “Sectorul asigurărilor în perioada de tranziție”, autor Galiceanu I.
Fota Dionysius, Bacescu Marius. Criza economică din România anului 2009 – Cauze, efecte, soluții. Editura Universitară, 2010.
Florescu (coordonator), Balaure, Boboc – “Marketing”, Editura Marketer, București, 2002.
Gavrilă Tatiana, Lefter Viorel. Managementul general al firmei, ediția a II-a, vol. I, Editura Economică, București, 2004.
Kotler Philip; Armstrong Gary, Managementul marketingului, București, Teora 2005.
Kotler Philip; Armstrong Gary, Principiile marketingului. București, Teora, 2002.
Mercioiu,V,- Managementul comercial, Ed. Economică, București, 1998.
Munteanu V. – “Bazele Marketingului”, Editura Grafix, Iași, 2002.
Negru, Titel, Asigurările și reasigurările în economie, Editura CH Beck, 2008.
Negru, Titel, Economia asigurărilor. Metode, tehnici și soluții, Editura Wolterskluwer, 2010.
Nanes Marcela – “Managementul strategic al întreprinderii și provocările tranziției”, Ed. All.
Ristea Ana-Lucia, C. Tudose, V. Ioan-Franc. "A fi sau a nu fi comerciant". Ed. Expert.
Vișean, Mirela Octavia – Tehnologii comerciale – Editura ASE, București, 2004
Ristea Ana-Lucia, C. Tudose, V. Ioan-Franc. Tehnologia comercială. Ed. Expert, București, 1999.
Văcărel I, Bercea Fl., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 1999.
Voinea Liviu. Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză: o abordare heterodă. Editura Publica, 2009.
Tănăsescu, Paul, Asigurări și protecție socială în România, Editura CH Beck, 2009.
Tomescu F,- Managementul societăților comerciale, EDP, București, 1998.
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, cursuri, monografii, studii, teze de doctorat
Anghelescu, D.A – “Strategii competitive dinamice”, Colecția Națională, 2001.
Ciumaș, Cristina, Economia societății de asigurare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009.
Ciumaș, Cristina, Reasigurarea și tehnicile alternative de transfer al riscului, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009.
Constantinescu D.A., Managementul societăților de asigurare, Editura BREN, București, 1998.
Constantinescu D.A., Dobrin M., Ungureanu A.M., Grădișteanu D., “Tratat de Asigurări”, Editura Semne ’94, București, 1999.
Davidescu, Roxana, Economia Asigurărilor, Editura Universitara, 2010.
Drăgan C.M. Criza. România la răspântie. Editura Universitară, 2010.
Finanțe Bănci Asigurări, nr. 5 / mai 1998, articolul “Sectorul asigurărilor în perioada de tranziție”, autor Galiceanu I.
Fota Dionysius, Bacescu Marius. Criza economică din România anului 2009 – Cauze, efecte, soluții. Editura Universitară, 2010.
Florescu (coordonator), Balaure, Boboc – “Marketing”, Editura Marketer, București, 2002.
Gavrilă Tatiana, Lefter Viorel. Managementul general al firmei, ediția a II-a, vol. I, Editura Economică, București, 2004.
Kotler Philip; Armstrong Gary, Managementul marketingului, București, Teora 2005.
Kotler Philip; Armstrong Gary, Principiile marketingului. București, Teora, 2002.
Mercioiu,V,- Managementul comercial, Ed. Economică, București, 1998.
Munteanu V. – “Bazele Marketingului”, Editura Grafix, Iași, 2002.
Negru, Titel, Asigurările și reasigurările în economie, Editura CH Beck, 2008.
Negru, Titel, Economia asigurărilor. Metode, tehnici și soluții, Editura Wolterskluwer, 2010.
Nanes Marcela – “Managementul strategic al întreprinderii și provocările tranziției”, Ed. All.
Ristea Ana-Lucia, C. Tudose, V. Ioan-Franc. "A fi sau a nu fi comerciant". Ed. Expert.
Vișean, Mirela Octavia – Tehnologii comerciale – Editura ASE, București, 2004
Ristea Ana-Lucia, C. Tudose, V. Ioan-Franc. Tehnologia comercială. Ed. Expert, București, 1999.
Văcărel I, Bercea Fl., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 1999.
Voinea Liviu. Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză: o abordare heterodă. Editura Publica, 2009.
Tănăsescu, Paul, Asigurări și protecție socială în România, Editura CH Beck, 2009.
Tomescu F,- Managementul societăților comerciale, EDP, București, 1998.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Pietei Asigurarilor DE Raspundere Civila Auto In Romania (ID: 135981)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.