Analiza Performantelor pe Baza Ratelor de Rentabilitate la S.c. Sinteza S.a

Economie

Analiza Performantelor pe Baza Ratelor de Rentabilitate la S.c. Sinteza S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA PERFORMANȚELOR PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE LA

S.C. SINTEZA S.A

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PERFOMANȚA ÎNTREPRINDERII – ASPECTE GENERALE

1.1.Conceptul de pefomanță

1.2.Contul de profit și pierdere – sursă informațională în analiza rentabilității

CAPITOLUL II. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

2.1.Aspecte generale privind ratele de rentabilitate

2.2.Analiza ratei rentabilității economice

2.3.Analiza ratei rentabilității financiare

2.4.Analiza ratei rentabilității comerciale

2.5.Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

2.6.Analiza ratelor de randament bursier

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE LA

S.C. SINTEZA S.A.

3.1.Prezentarea generală a S.C Sinteza S.A-

3.2.Analiza ratelor de rentabilitate la S.C Sinteza S.A

3.2.1.Analiza ratei rentabilității economice

3.2.2.Analiza ratei rentabilității financiare

3.2.3.Analiza ratei rentabilității comerciale

3.2.4.Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

3.2.5.Analiza ratelor de randament bursier

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Performanța este o preocupare permanentă a tuturor agenților economici, însă ea este percepută diferit, în funcție de interesele acestora. Aceștia sunt preocupați de aflarea celor mai bune metode în vederea creșterii eficienței, a rentabilității, pentru a-și asigura profitul și continuitatea activității.

Importanța obținerii și creșterii performanței constă în realizarea unor efecte cât mai mari, cu eforturi cât mai reduse, în vederea satisfacerii cerințelor societății, a nevoilor vieții materiale și spirituale ale oamenilor, asigurând în același timp, sporirea avuției naționale.

Orice întreprindere este organizată și își desfășoară activitatea, astfel încât din rezultatele obținute să își acopere cheltuielile și să realizeze și profit. Din păcate, mulți întreprinzători nu se pot adapta în prezent la noile condiții ale pieței. Astfel, rămân datori față de angajați, față de bănci, stat și deci, nu pot face față crizei. De aceea, indicatorii rentabilității vin în ajutorarea unui manager pentru

a-și putea planifica activitatea economică a firmei, în scopul asigurării unei dezvoltări eficiente a întreprinderii.

Am ales această temă deoarece consider că analiza performanței pe baza ratelor de rentabilitate

este foarte importantă și necesară pentru orice întreprinzător, în ciuda activității pe care o desfășoară.

Această analiză facilitează înțelegerea complexității fenomenelor economico-financiare actuale. Metoda ratelor este utilă de asemenea, datorită faptului că oferă posibilitatea realizării într-o manieră simplă și eficientă a unei comparații între cele trei dimensiuni și anume: normă, timp și spațiu.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole. Primele două capitole cuprind aspecte teoretice legate de noțiunea de perfomanță la modul general în primul capitol și de analiza ratelor de rentabilitate în cel de-al doilea. În capitolul trei am realizat un studiu de caz la S.C SINTEZA S.A, analizând ratele de rentabilitate prezentate sub aspect teoretic în capitolul doi.

Prin urmare, principalul obiectiv urmărit în lucrarea de față este de a încerca să conturez și să asigur înțelegerea termenului de rentabilitate și a modului de calcul al ratelor rentabilității, în vederea stabilirii situației financiare a întreprinderii.

CAPITOLUL I.

PEFOMANȚA ÎNTREPRINDERII – ASPECTE GENERALE

Conceptul de perfomanță

Termenul de „performanță” provine din cuvântul de origine franceză „performance”, cu înțelesul de „rezultat deosebit de bun, obținut în sport, într-un domeniu de activitate practică” sau „rezultatul cel mai bun dat de o mașină, de un aparat, etc”.

Informațiile despre performanța unei întreprinderi, mai exact despre rentabilitatea acesteia sunt necesare pentru aprecierea modificărilor potențiale ale resurselor economice, pe care întreprinderea le va putea controla în viitor.

„În ceea ce privește definirea performanței, literatura de specialitate oferă mai multe accepțiuni:

Performanța înseamnă succes, fiind dependentă de modul de reprezentare a reușitei de către diferitele categorii de utilizatori ai informației contabile.

Performanța este acțiune, reprezintă un proces și nu un rezultat care apare la un moment dat.

Performanța este o stare de competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un anumit nivel de eficacitate și productivitate, care-i asigură o prezență durabilă pe piață.”

„Performanța economică” se apropie de „eficiența economică”, însă cele doua noțiuni nu se suprapun. Eficiența economică este rezultatul comparării efortului cu efectele economice, în timp ce performanța reflectă evoluția nivelului anumitor indicatori economici. Termenul de eficiență cunoaște mai multe accepțiuni în literatura de specialitate. Astfel, unii autori consideră că o activitate este eficientă atunci când se atinge scopul dorit cu efort minim.”

Eficiența cunoaște mai multe forme, în funcție de domeniul de activitate:

Productivitatea – atunci când se evaluează eficiența utilizării resurselor umane

Rentabilitatea – atunci cand se evaluează capacitatea de a obține profit

Randamentul – în privința eficienței utilizării mijloacelor fixe

Eficacitatea reprezintă măsura în care întreprinderea reușește să satisfacă exigențele externe ale clienților, statului, furnizorilor, salariaților, acționarilor. Nivelul de performanță al unei întreprinderi este dat de combinarea eficienței cu eficacitatea, acesta asigurându-i o prezență durabilă pe piață.

Performanța este interpretată diferit de partenerii întreprinderii, în funcție de interesele specifice: acționarii sunt interesați de rentabilitatea investiției, salariații de stabilitatea întreprinderii, iar creditorii de solvabilitate.

Performanță = eficiență x eficacitate

„Performanța este un concept de referință în abordările teoretice, și totodată o preocupare permanentă în acțiunea practică. Măsurarea performanțelor reprezintă o direcție de interes prioritar și pentru nominalizarea contabilă internațională.”

În domeniul gestiunii, performanța exprimă:

Fie rezultatul unei acțiuni, de cele mai multe ori, cuvântul performanță este asociat rezultatului pozitiv al unei acțiuni, rezultatului bun obținut într-un domeniu particular de activitate;

Fie, pur și simplu, reușita: performanța este asociată reușitei, succesului într-un anumit domeniu;

Fie o acțiune care duce la succes. Altfel spus, succesul se construiește pe tot parcursul desfășurării unui proces, din momentul definirii planului de acțiune până în momentul realizării obiectivelor strategice.

Obiectivele performanței:

Performanța trebuie analizată de fiecare entitate în limitele mediului în care se decide a se opera. Spre exemplu, performanța unei întreprinderii trebuie analizată pe piețele pe care aceasta operează și nu pe acelea care nu sunt relevante operațiunilor sale.

Performanța este întotdeauna legată de unul sau mai multe obiective stabilite de către entitatea a cărei performanța este analizată. Așadar, o întreprindere își evaluează performanța pe baza obiectivelor și țintelor stabilite și nu pe baza acelora folosite de corpuri externe.

În concluzie, putem afirma că, performanța reprezintă gradul în care o întreprindere reușește să satisfacă atât cerințele mediului intern, cât și cele ale mediului extern, prin combinația optimă dintre eficiență și eficacitate.

1.2. Contul de profit și pierdere – sursă informațională în analiza rentabilității

Contul de profit și pierdere aparține situațiilor financiare de închidere a unui exercițiu financiar și este un document de sinteză care reflectă rezultatul activității unei întreprinderi, performanțele acesteia pe o anumită perioadă de gestiune. Conform Legii Contabilității acest document trebuie întocmit de fiecare întreprindere anual, odată cu restul situațiilor financiare.

Per ansamblu, contul de profit și pierdere este format din veniturile realizate, cheltuielile efectuate și rezultatele obținute de către întreprindere pe parcursul unui exercițiu financiar.

Conform Legii Contabilității, veniturile reprezintă „creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul unei perioade sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor”; iar cheltuielile reprezintă „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

Diferența dintre venituri și cheltuieli, realizată pe tipuri de activitate oferă posibilitatea întreprinderii de a-și prezenta în acest mod performanțele (rezultatele) obținute de aceasta.

Rezultatul exercițiului, care poate fi profit sau pierdere, se determină ca diferență între venituri și cheltuieli, iar faptul că veniturile sunt mai mari decât cheltuielile înseamnă că întreprinderea realizează profit și situația inversă semnifică faptul că întreprinderea înregistrează pierdere.

Modul în care contul de profit și pierdere se prezintă este diferit de la o țară la alta, având diferite criterii de prezentare.

Se disting două forme de prezentare a contului de profit și pierdere și anume:

După conținutul informațional există:

Contul de profit și pierdere cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura lor;

Contul de profit și pierdere cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de exploatare;

După forma de prezentare se disting:

Sub formă de listă (vertical), ce prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului;

Sub formă de cont (tablou bilateral) unde, în partea stângă, se prezintă cheltuielile și profitul, iar în partea dreaptă, veniturile și pierderile.

În România, conform O.M.F.P. nr 3055 din noiembrie 2009, „ formatul contului de profit și pierdere consolidat cuprinde următoarele elemente:

1. Cifra de afaceri netă

2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

3. Producția realizată pentru scopuri proprii și capitalizată

4. Alte venituri din exploatare

5.Cheltuieli materiale

a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli cu personalul:

a) Salarii și indemnizații

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

7.Ajustări de valoare

a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale

8. Alte cheltuieli de exploatare

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE

9. Venituri din interese de participare

10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ

14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Profitul sau pierderea exercițiului financiar aferent(ă) entităților integrate

21. Profitul sau pierderea exercițiului financiar aferent(ă) întreprinderilor asociate

22. Profitul sau pierderea exercițiului financiar – total, atribuibil(ă):

– societății-mamă

– intereselor care nu controlează.”

O evaluarea a rentabilității unei întreprinderi cu ajutorul contului de profit și pierdere se realizează prin analiza dinamică a principalilor indicatori de rezultate și anume:

Rezultatiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ

14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Profitul sau pierderea exercițiului financiar aferent(ă) entităților integrate

21. Profitul sau pierderea exercițiului financiar aferent(ă) întreprinderilor asociate

22. Profitul sau pierderea exercițiului financiar – total, atribuibil(ă):

– societății-mamă

– intereselor care nu controlează.”

O evaluarea a rentabilității unei întreprinderi cu ajutorul contului de profit și pierdere se realizează prin analiza dinamică a principalilor indicatori de rezultate și anume:

Rezultatul din exploatare

Rezultatul financiar

Rezultatul curent

Rezultatul extraordinar

Rezultatul brut al exercițiului

Rezultatul net al exercițiului.

Prin ponderarea rezultatului din exploatare, a celui financiar și a celui extraordinar în rezultatul brut al exercițiului se obține un calcul de analiză a rentabilității întreprinderii pe baza contului de profit și pierdere, astfel:

Ponderea rezultatului din exploatare:

Pe = Rezultatul din exploatare x 100

Rezultatul brut al exercițiului

Ponderea rezultatului financiar:

Pf = Rezultat financiar x 100

Rezultat brut al exercițiului

Ponderea rezultatului extraordinar:

Pex= Rezultatul extraordinar x 100

Rezultatul brut al exercițiului

Cu ajutorul acestor calcule se poate identifica dacă aceste trei activități și anume de exploatare, financiară și extraordinară au avut o contribuție pozitivă sau negativă asupra formării rezultatului brut al exercițiului.

CAPITOLUL II. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

2.1.Aspecte generale privind ratele de rentabilitate

La modul general, rata reprezintă un raport între doi indicatori semnificativi, acest raport având o valoare informațională mult mai mare decât valoarea analizei în mod separat a celor doi indicatori.

Metoda ratelor, ca metodă a analizei economico-financiare, reprezintă un proces de calcul și interpretare a raportului dintre doi indicatori comparabili din punct de vedere logico-economic.

Bazele economice ale metodei ratelor presupun constituirea unei comparații între două mărimi aflate fie în raport efect/efort sau efort/efect, fie în raport de structură, cum ar fi efect/efect sau efort/efort.

În esență, folosirea metodei ratelor reprezintă dorința de a identifica praguri, norme, care să permită evaluarea stării unei întreprinderi la un moment dat, prin compararea valorilor ratelor calculate la întreprindere cu valorile de referință ale ratelor respective. Acele valori de referință pot fi rezultate realizate prin calcule statistice, sume înregistrate de întreprinderi care sunt considerate etalon sau obiective pe care managerul întreprinderii dorește să le îndeplinească.

Metoda ratelor permite analiștilor să dispună de un instrument operațional pentru o evaluare mai complexă a forțelor și disfuncționalităților unei întreprinderi, a performanțelor activității acesteia. Totodată, permite obținerea unor studii comparative în timp și spațiu, evaluarea obiectivă a poziției și a performanțelor anumitor agenți economici.

Metoda ratelor permite de asemenea, conducătorului întreprinderii manevrarea și controlul gestiunii întreprinderii.

Avantajul principal al ratelor financiare constituie faptul că permite compararea rentabilității și a riscului întreprinderilor de diferite dimensiuni.

Rata rentabilității „este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul, în întregul său, capitalul propriu sau capitalul permanent, respectiv activele întreprinderii, aduc profit sau excedent de exploatare”.

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate etc.) sau un „stoc” (capital propriu, active totale etc).

Relația de calcul a ratei de rentabilitate este următoarea:

R = Rezultat x 100

Stoc sau Flux de activitate

Având în vedere indicatorii economico-financiari, rata rentabilității se află între indicatorii de eficiență cei mai sintetici din cadrul activității unei întreprinderi.

În realizarea analizei financiare a întreprinderii, principalele rate de rentabilitate sunt următoarele:

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității resurselor consumate (rata profitului)

Ratele de randament bursier.

2.2.Analiza ratei rentabilității economice

Fiind una dintre principalele rate de rentabilitate, rata rentabilității economice, măsoară performanțele utilizării activului total al întreprinderii, a capitalului investit, însă fără a lua în considerare modul de procurare a capitalurilor. Așadar, mărimea ratei rentabilității economice nu este influențată de politica de finanțare a unei întreprinderi.

În literatura de specialitate se găsesc mai multe modalități de calcul a ratei rentabilității economice (Re) și anume:

Re = Pb x 100

At

unde:

Pb – profitul brut

At – Active economice totale.

Acesta este modelul de calcul al ratei rentabilității economice cel mai utilizat, formula de calcul exprimând rentabilitatea activului total.

Această formulă de calcul evidențiază că rata rentabilității economice măsoară:

Nivelul de valorificare a capitalului investit, care exprimă în lei profit brut la o entitate de capital investit;

Performanța activului întreprinderii indiferent de modul în care este finanțat acesta (capital propriu, capital străin) și de sistemul fiscal;

Eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate activității principale (de exploatare și comerciale).

Pentru analiza acestei rate se pot utiliza o serie de modele care se bazează pe descompunerea modelului inițial în rate structurale în funcție de diferite criterii.

Realizând un artificiu matematic, descompunerea relației inițiale se poate scrie în felul următor:

Re = Pb x CA x 100

CA At

unde:

CA – cifra de afaceri

sau

Re = Mb x Vr x 100

unde:

Mb- marja brută

Vr- rotația activelor

Această relație duce la apariția aceluiași rezultat obținut prin două politici comerciale diferite și anume:

„o politică de calitate a produselor ce va degaja o marjă mare a profitului, dar cu o slabă rotație a vânzărilor;

sau o politică de prețuri scăzute, cu o marjă mică a profitului, dar cu o rotație mare a vânzărilor”.

Abaterea absolută a ratei rentabilității economice după această ultimă relație se calculează astfel:

∆Re = Re1 – Re0 =(Mb1 x Vr1 – Mb0 x Vr0) x 100

„Modificarea totală se explică prin:

Influența modificării marjei brute

∆Re(Mb) = (Mb1 x Vr0 – Mb0 x Vr0) x 100

Influența modificării rotației activelor:

∆Re (Vr) = (Mb1 x Vr1 – Mb1 x Vr0) x 100

Măsurile care trebuie propuse pentru creșterea ratei rentabilității economice vizează două direcții:

Creșterea marjei brute prin:

sporirea volumului fizic al producției fabricate și livrate,

reducerea cheltuielilor de producție (exploatare)

creșterea prețurilor de producție asociată numai cu îmbunătățirea calității acestora.

Accelerarea vitezei de rotație a activelor economice prin:

reducerea nivelului stocurilor și a duratei livrărilor de produse finite,

reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație,

optimizarea structurii capitalului investit în active fixe și active circulante,

reducerea cuantumului creanțelor și a duratei medii de încasare.”

Un alt model pentru calculul ratei rentabilității economice este următorul:

Re = Pe x Pv x Pb x 100 = ra x g x rb x 100

Ae Pe Pv

unde:

Pe – producția exercițiului

Pv – producția vândută

ra – randamentul utilizării activelor economice (producția exercițiului care revine la un leu active economice)

g – gradul de realizare a producției exercițiului (ponderea producției vândute în producția exercițiului)

rb – rata rentabilității vânzărilor.

Acest model evidențiază legătura existentă între rata rentabilității economice și indicatorii valorici ai producției care sunt producția exercițiului și cea vândută.

Următorul model de calcul al ratei rentabilității economice este dat de relația:

Re = EBE x 100 sau Re = RE x 100

Ae Ae

unde:

EBE – excedentul brut din exploatare

Ae – activele economice

RE – rezultatul exploatării

Această rată arată „nivelul excedentului brut al exploatării sau rezultatul exploatării obținut la 100 lei active fixe, valoarea sa informațională fiind importantă pentru manageri, deoarece ei trebuie să asigure o bună funcționare a capitalului existent.”

Prima relație a modelului

e) se poate detalia astfel:

Re = EBE x 100 = EBE x Va x Af x 100

Ae Va Af Ae

unde:

EBE = mva – rata marjei asupra valorii adăugate

Va

Va = ric – randamentul imobilizărilor corporale

Af

Af= gi– ponderea imobilizărilor corporale în totalul activelor economice

Ae

Pentru a scoate în evidență seria de factori care modifică rata rentabilității economice, dar și pentru a pune în evidență legătura dintre nivelul acestei rate și anumite solduri intermediare de gestiune a doua formulă de calcul a modelului e poate fi descompus astfel:

Re = RE x 100 = RE x EBE x Va x Ca x 100

Ae EBE Va Ca Ae

unde:

RE – rezultatul exploatării la un leu excedent brut al exploatării;

EBE

EBE – rata marjei asupra valorii adăugate;

Va

Va – ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri;

Ca

Ca – viteza de rotație a activelor economice.

Ae

Factorii de influență a ratei rentabilității economice în ordinea de substituție, în acest caz sunt:

Ca = viteza de rotație a activelor economice

Ae

Va = ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri

Ca

EBE = rata marjei asupra valorii adăugate

Va

RE = rezultatul exploatării la un leu excedent brut al exploatării

EBE

Rata rentabilității economice are două niveluri și anume:

nivelul minim, care este nivelul ratei dobânzii la capitalul împrumutat

nivelul optim, care trebuie să acopere atât riscul economic, cât și financiar.

În practică, nivelul optim al ratei rentabilității economice este de 20%, deoarece întreprinderea trebuie să-și reînnoiască și să-și mărească activele într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

„Folosind formula lui Fisher se poate determina rata reală a rentabilității economice, neinfluențată de inflație. În condițiile normale ale inflației (nu depășește 10%), rata reală a rentabilității se calculează cu relația:

rre= rn – ri

unde:

rre= rata rentabilității economice reală

rn = rata nominală

ri = rata inflației

Dacă rata inflației este galopantă, atunci rata reală este dată de relația:

rre=rn – ri

1+ri

În situația în care rata rentabilității economice este mai mare decât rata dobânzii la împrumuturi, atunci întreprinderea beneficiază de efectul de levier dacă apelează la credite”.

2.3.Analiza ratei rentabilității financiare

Rentabilitate financiară „remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende și creșterea capitalurilor proprii (creșterea rezultatelor), constituind un mijloc de stimulare a participării la creșterea capitalului social, atât pentru acționarii existenți, cât și pentru noii acționari”.

Rentabilitatea financiară exprimă legătura dintre profit și capitalurile unei întreprinderi, acestea având calitatea de surse de finanțare a activității respectivei întreprinderi.

Rata rentabilității financiare are următorul model sintetic de calcul:

Rf = Pn x 100

Cpr

unde:

Pn – profitul net

Cpr – capitalurile proprii.

Luând în considerare modul de calcul al ratei de rentabilitate financiară, aceasta reliefează totodată și următoarele condiții specifice:

rentabilitatea financiară este influențată prin modalitatea de dobândire a capitalurilor, acesta fiind motivul pentru care această rentabilitate este sensibilă față de structura financiară, și anume gradul de îndatorare al întreprinderii;

modul de calcul al profitului net este influențat și el de modalitățile de calcul atât ale amortizării și ale provizioanelor, cât și de modul de calcul al cheltuielilor deductibile și al celor nedeductibile din masa impozabilă;

este necesar ca rata de rentabilitate financiară să fie mai mare decât rata medie a dobânzii cu scopul de a face ca acțiunile întreprinderii să fie din ce în ce mai atractive

Analiza factorială a ratei de rentabilitate financiară se poate realiza prin mai multe modele de calcul, din care primul ar fi descompunerea într-un produs a altor doi indicatori și se realizează astfel:

Rf = Pn x At x 100 sau Rf = pn x gi

At Cpr

unde:

At = active totale

pn = profit net la un leu active

gi = gradulde îndatorare a întreprinderii

Raportul Pn/ At evidențiază rentabilitatea globală a capitalului investit în imobilizări corporale și active circulante, iar raportul At/ Cpr reflectă gradul de îndatorare a întreprinderii. Pornind de la egalitatea fundamentală a bilanțului Activ = Pasiv, afirmația de mai sus se poate demonstra prin egalitatea:

Activ total = Capital propriu + Datorii(D)

și atunci:

At = Cpr + D = 1 + D

Cpr Cpr Cpr

Analizând acest model, sporirea ratei rentabilității financiare se poate realiza prin:

Sporirea profitului net la un leu active

Creșterea gradului de îndatorare dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata dobânzii (re < d).

Al doilea model de analiză factorială a ratei rentabilității financiare se realizează prin introducerea în modelul a , a parametrului cifra de afaceri, acesta fiind:

Pn = Pn x CA = Mn x v

At CA At

Rf = Pn x CA x At x 100 sau Rf = Mn x v x gi x 100

CA At Cpr

unde:

Mn = marja netă a profitului

v = viteza de rotație a activelor

gi = gradul de îndatorare a întreprinderii.

Factorii de influență a ratei rentabilității financiare în ordinea de substituție sunt:

Mn= marja netă a profitului

v = viteza de rotație a activelor

gi = gradul de îndatorare a întreprinderii.

„În conformitate cu acest model sporirea rentabilității financiare se poate realiza dacă sunt satisfăcute următoarele condiții:

IPn> ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitului net într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri, posibil a se realiza prin:

reducerea cheltuielilor de exploatare

sporirea volumului fizic al producției fizice și a celei livrate

modalități de calcul a amortizării

politica fiscală a statului.

ICA>IAt ceea ce semnifică faptul că creșterea cifrei de afaceri devansează creșterea activului total, ceea ce înseamnă creșterea vitezei de rotație a activelor întreprinderii.

re > d (rata dobânzii) ” .

Rata rentabilității financiare are ca nivel optim o rată de 25 %.

Pentru potențialii investitori, constituie un stimulent faptul că rata rentabilității financiare a întreprinderii este mai mare decât rata media a dobânzii de pe piața financiară.

Luând în considerare oricare mod de analiză utilizat, la modul cel mai general, modalitățile de creștere a randamentului financiar trebuie să urmărească două mari direcții și anume: minimizarea efortului și maximizarea efectelor.

„Sintetizând modelele de analiză prezentate, putem evidenția principalele căi de creștere a randamentului financiar:

Reducerea costurilor

Creșterea volumului producției

Realizarea unei structuri eficiente a producției

Accelerarea vitezei de rotație

Folosirea pârghiei prețuri ”

2.4.Analiza ratei rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale exprimă „eficiența activității comerciale a întreprinderii, asigurând legătura dintre profitul și cifra de afaceri netă”.

Calitatea gestiunii unei întreprinderi este oportună prin aprecierea produselor sale pe piață, aceasta fiind o situație reflectată prin cifra de afaceri. Raportul dintre rezultatul obținut și cifra de afaceri constituie rata rentabilității comerciale.

În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe moduri de calcul a ratei rentabilității comerciale, cele mai cunoscute fiind:

Rc = Pb x 100

CA

RMb =Mb x 100

CA

Rcn= Pn x 100

CA

unde:

Rc – rata rentabilității comerciale,

RMb – rata marjei brute din vânzări,

Rcn – rata rentabilității comerciale nete,

Pb – profitul brut aferent cifrei de afaceri nete,

CA – cifra de afaceri netă,

Mb – marja brută aferentă costului bunurilor vândute,

Pn – profitul net.

Conform formulei a), analiza factorială a ratei rentabilității comerciale se realizează pe baza modelelor următoare:

Rc = Pb x 100 = ∑qvi x pi – ∑qvi x ci x 100 = 1 – ∑qvi x ci x 100

∑ qvi x pi ∑qvi x pi CA

Rc = ∑gi x rci; rci = pi – cix 100

100 pi

unde:

qvi – cantitatea vândută din produsul i;

pi – prețul de vânzare al produsului i;

ci- costul unitar aferent produsului i;

gi – structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activități;

rci – rata rentabilității comerciale pe tipuri de produse sau activități.

Factorii de influență puși în ordinea de substituție și aferenți modelului I sunt următorii:

si = qvi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activități;

∑qvi

pi = prețul de vânzare pe produs fără TVA;

ci = costul complet unitar.

Sistemul factorilor de influență, aferenți modelului II în ordinea de substituție sunt:

gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activități;

rci = rata rentabilității comerciale pe tipuri de produse sau activități.

Pentru analiza factorială se aplică metoda substituirilor în lanț.

Rata marjei brute din vânzări aferentă formulei b) „ reflectă ponderea marjei brute din vânzări în cadrul cifrei de afaceri nete”.

Analiza factorială a ratei marjei brute din vânzări se realizează pe baza următoarelor două modele:

RMb = Mb x 100 = ∑qvi x pi – ∑qvi x cpi x 100 = 1 – ∑qvi x cpi x 100

∑ qvi x pi ∑qvi x pi CA

RMb = ∑gi x rcvi;

100

unde:

gi – structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activități;

rcvi – rata rentabilității comerciale pe tipuri de produse sau activități.

Factorii de influență a ratei rentabilității comerciale conform modelului I în acest caz sunt următorii:

si = qvi = structura producției vândute;

∑qvi

pi = prețul de vânzare mediu pe produs excluzând TVA;

cpi= costul de producție complet unitar.

Atunci când rata marjei brute din vânzări crește, rezultă o îmbunătățire a eficienței activității comerciale a firmei și de asemenea un control înstărit asupra costurilor aferente vânzărilor, ceea ce semnifică un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru investitori.

Pentru modelul II există doi factori de influență a ratei marjei brute din vânzări și anume:

gi = structura producției vândute;

rcvi = rata marjei brute pe produs.

În domeniul analizei financiare, se recomandă de către literatura și practica internațională de specialitate un nivel standard minim de profit de 3-7 %, nivel care este respectat în firmele din țările dezvoltate, dar în cazul întreprinderilor românești acest indicator înregistrează valori foarte mari.

Rata rentabilității comerciale nete aferentă formulei c) este un indicator care apare în aproape toate lucrările din literatura străină. Această rată prezintă avantajul că poate să fie stabilită în urma informațiilor cuprinse în Contul de Profit și Pierdere, de asemenea este ușor de calculat de aceia care nu pot accesa date din contabilitatea de gestiune a întreprinderii.

Întreprinderile americane au demonstrat că valoarea acestei rate variază foarte mult, de la 2,9% în cadrul domeniul industriei textile până la 10,5% în domeniul public al utilităților.

În România însă, rata rentabilității comerciale nete calculată după formula c) a înregistrat următoarele niveluri mediane: 0,74% – 4,84% în cursul anilor 1996-2000, ceea ce înseamnă că această rată este afectată de inflație, ca urmare a preluării în același timp a efectului inflației asupra profitului și de asemenea asupra cifrei de afaceri.

2.5.Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității resurselor consumate „compară volumul profitului obținut din realizarea produselor cu cheltuielile aferente acestor realizări”, adică reflectă „corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor”.

Această rată mai este cunoscută și sub alte denumiri cum ar fi: rata profitului sau rata rentabilității costurilor.

În literatura de specialitate există diferite opinii conform cărora există un nivel optim al ratei rentabilității costurilor care se situează între 9% – 15 % .

Rata resurselor consumate se poate determina atât global, la nivelul întreprinderii, cât și pe elementele componente specifice structurii cheltuielilor.

Principalele moduri de calcul a acestei rate sunt:

Rata globală a rentabilității resurselor consumate(Rg) = Pb x 100

Cht

b) Rata rentabilității resurselor consumate aferente exploatării (Rrc) = RE x100

Che

unde:

Pb = profitul brut;

Cht = cheltuieli totale;

RE = rezultatul exploatării;

Che =cheltuieli de exploatare.

Analizând rata rentabilității resurselor consumate după formula b) această rată se poate clasifica pe categorii de cheltuieli de exploatare, în funcție de informațiile oferite de situațiile financiare și contabilitatea de gestiune:

pe funcții (comercială, producție și financiară),

după natură (cheltuieli cu personalul, materiale),

după dependența de volumul activității (cheltuieli variabile și cheltuieli fixe),

după modul de identificare și repartizare pe purtători de cheltuieli (cheltuieli directe și indirecte).

Metoda de calcul cea mai folosită în cazul ratei rentabilității resurselor consumate este următoarea:

Rrc = Pb x 100

Cht

unde:

Pb = profitul brut aferent cifrei de afaceri;

Cht = cheltuieli totale aferente cifrei de afaceri.

Analiza factorială a ratei rentabilității profitului se realizează după următorul model:

Rrc = ∑qvi x pi – ∑qvi x ci x 100 = ∑qvi x pi – 1 x 100

∑qvi x ci ∑qvi x ci

Factorii de influență a ratei rentabilității resurselor consumate, în ordinea de substituție sunt:

si = qvi = structura cifrei de afaceri pe categorii de produse;

∑qvi

ci = costurile unitare complete;

pi = prețurile de vânzare, exlusiv TVA.

Costul exercită o acțiune dublă asupra ratei rentabilității resurselor consumate, influențând în sensuri diferite prin numărătorul și numitorul raportului: în cazul depășirii costurilor unitare pe produs, numărătorul care de fapt reprezintă profitul se reduce, iar numitorul care reprezintă cheltuielile totale va crește, ceea ce semnifică faptul că influența negativă a acestui factor asupra ratei rentabilității resurselor consumate să fie mult mai puternică în comparație cu alte rate .

2.6 Analiza ratelor de randament bursier

În contextul actual al globalizării economiei, „finanțarea de pe piața de capital a devenit o alternativă modernă la finanțarea de pe piața bancară, astfel că principalii utilizatori de informații financiare vor deveni investitorii” .

Ratele de randament bursier, numite în alte accepțiuni și ratele rentabilității investițiilor de capital, reflectă rentabilitatea prin intermediul remunerării investitorilor în acțiuni, acestea având un interes deosebit, în special, în rândul acționarilor.

Prin achiziționarea de acțiuni, acționarii urmăresc:

să încaseze un nivel al dividendului mai mare decât ar încasa din alte investiții;

să speculeze valoarea titlurilor achiziționate.

Calculul ratelor de randament bursier îi ajută pe investitori să achiziționeze titlurile pe care le-ar dori în portofoliul lor, aceste titluri fiind adecvate din punct de vedere fundamental, ele fiind alese prin utilizarea așa zisei analize fundamentale. Această analiză fundamentală este completată de către analiza tehnică, cea care oferă posibilitatea stabilirii momentului oportun de intrare a titlurilor respective. Cele două analize sunt independente una de cealaltă.

În funție de interesele celor care realizează analiza de tip bursier, în cadrul analizei fundamentale se deosebesc următoarele tipuri de rate:

Ratele bursiere de creștere;

Ratele bursiere de dividend.

Ratele bursiere de creștere

Ratele bursiere de creștere prezintă un interes deosebit pentru acționarii care sunt majoritari și pentru investitorii pe termen lung în capitalul unei întreprinderi,aceștia urmărind creșterea rezultatului exercițiului, care va asigura totodată creșterea valorii de piață a întreprinderii. În aceste rate se includ:

Capitalizarea bursieră (KB) determinată conform formulei:

KB = PPA x NA

unde:

PPA = prețul de piață al unei acțiuni

NA = numărul total de acțiuni emise.

Rezultatul pe acțiune (EPS – din englezul „Earning per Share”) se calculează astfel:

EPS = RNE

NA

unde:

RNE = rezultatul net al exercițiului

NA = numărul total de acțiuni emise de companie.

Trezoreria pe acțiuni (Cash EPS) care reflectă volumul de lichidități realizate de o acțiune pe parcursul unui exercițiu financiar și se calculează după formula:

Cash EPS = ∆TRexploatare

NA

unde:

∆TRexploatare = trezoreria generată de activitatea de exploatare

Coeficientul de capitalizare bursieră (PER- din englezul „Price-to-Earnings Ratio) redă cât de mult sunt investitorii dispuși să plătească pentru o unitate monetară de profit raportat și se determină astfel:

PER = PPA

EPS

unde:

PPA= prețul de piață al unei acțiuni

EPS = profitul pe acțiune.

Indicatorul PBR ( „Price-to-Book-Ratio) reflectă valoarea pe care piețele financiare o acordă conducerii întreprinderii, fiind calculat după relația:

PBR = PPA

VCA

unde:

PPA = prețul de piață a unei acțiuni

VCA= valoarea contabilă a unei acțiuni.

Indicatorul PSR („Price-to-Sales-Ratio) calculat după relațiile:

PSR = PPA sau PSR = KB

CANA CAN

unde:

CANA = cifra de afaceri netă pe o acțiune

KB = capitalizarea bursieră

CAN = cifra de afaceri netă realizată de întreprindere.

Ratele bursiere de dividend

Ratele bursiere de dividend au o importanță deosebită „pentru acționarii minoritari sau investitorii pe termen scurt în capitalul unei societăți, aceștia fiind preocupați de obținerea unei rentabilități pe termen scurt a acțiunilor lor, deci interesul lor va fi îndreptat spre nivelul dividendelor repartizate acestora” .

În aceste rate se includ:

Dividendul pe acțiune (DIVA) reflectă nivelul dividendului ce revine pe o acțiune și se determină astfel:

DIVA = DIV

NA

unde:

DIV=valoarea dividendelor repartizate acționarilor din rezultatul net

NA= numărul de acțiuni comune emise.

Randamentul dividendelor (RDIV) sau rata capitalizării dividendului, reflectă câștigul încasat de acționari ca urmare a investițiilor realizate în acțiunile întreprinderii și se calculează conform relației:

RDIV = DIVA x 100

PPA

unde:

DIVA = dividendul pe acțiune

PPA = prețul de piață al unei acțiuni.

Rata de acoperire a dividendelor (RADIV) reflectă procentajul în care profitul net este împărțit acționarilor sub formă de dividende, determinându-se conform relației:

RADIV = RNE x 100

DIV

unde:

RNE = profitul net (rezultatul net al exercițiului)

DIV = dividendele distribuite acționarilor.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ:

ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

LA S.C. SINTEZA S.A.

3.1.Prezentarea generală a S.C Sinteza S.A.

S.C. SINTEZA S.A. Oradea s-a înființat pe fundamentul Fabricii Chimice SINTEZA și a Uzinii de Lacuri și Vopsele TRANSILVANIA.

Atunci când a fost înființată în 1991, actuala societate comercială SintezaS.A. a luat asupra sa următoarele societăți: Fabrica de produse chimice organice Aurora, Întreprinderea Chimico-Farmaceutică Vesta și Fabrica Fiii lui A. Zankl.

Societatea cea mai veche care este încorporată în Fabrica Chimică “SINTEZA” este Societatea Anonimă AURORA, aceasta fiind înființată în anul 1905. Conform informațiilor din documentele de constituire, scopul societății a fost fabricarea eterului și a produselor înrudite. Luând în evidență documentele vremii respective, în anul 1934 societatea AURORA a produs de asemenea și cloroform, sulfat de amoniu, sulfat de magneziu, esteri amilici, esteri de metili și etili.

Cealaltă societate încorporată în Fabrica Chimică “SINTEZA” se numește Societatea Anonimă VESTA, aceasta fiind o fabrică chimico-farmaceutică constituită în anul 1922.

În anul 1948, vechile proprietăți ale societăților AURORA S.A. și VESTA S.A. se unesc sub denumirea de firma socială VESTA – fabrică chimico-farmaceutică– Intreprindere Industrială de Stat.

Constituită în anul 1923, societatea FIII LUI ZANKL a devenit a doua rădacină de bază în instituirea viitoarei S.C. “SINTEZA” S.A. Cunoscute decenii la rând atât în Europa, cât și în țările de peste ocean, fabricile “ZANKL produceau toate “culorile de pământ”, însă culorile ”verzi Zankl” erau printre cele mai cunoscute și apreciate. În 1954 societatea a trecut în proprietatea statului din România și a primit denumirea de Uzina de Lacuri și Vopsele “TRANSILVANIA” Oradea.

Astfel, prin contopirea celor două unități chimice, și anume Uzina de Lacuri și Vopsele “TRANSILVANIA” și respectiv Fabrica Chimică “SINTEZA”, s-a înființatîn anul 1959 Întreprinderea Chimică “SINTEZA” Oradea.

În prezent, SC SINTEZA S.A. Oradea are activitatea productivă organizată pe următoarele linii de producție:

– sinteză organică, având două grupe de produse (acid benzoic și derivați, și acid salicilic)

lichide auto

peliculogene

pilot sinteza organică.

În ceea ce privește politica calității, S.C Sinteza S.A are la bază satisfacerea cerințelor și nevoilor clienților săi prin oferirea de produse de calitate la timp și conforme cu reglementările legale și de protecția mediului.

În anul 2012 societatea comercială SINTEZA S. A. a realizat următorii indicatori principali:

– profit net: 1.102.075 lei

– cifra de afaceri neta: 23.706.684 lei

– export: 17.311.141 lei

– lichidități la sfârșitul perioadei: 68.881 lei.

3.2.Analiza ratelor de rentabilitate la S.C Sinteza S.A

3.2.1.Analiza ratei rentabilității economice

Analiza factorială a ratei rentabilității economice se realizează după următoarea formulă:

Re = Profit brut x 100 ,

Active totale

Această formulă se descompune astfel:

Re = Pb x CA x 100 = Mb x Vr x 100.

CA At

unde:

Mb = marja brută

Vr =rotația activelor

Mb2010 = Pb = 33.672 = 0,004;

CA 9.374.393

Mb2011 = Pb = -1.330.486 = – 0,093;

CA 14.232.173

Mb2012 = Pb = 1.385.376 = 0,058;

CA 23.706.684

Vr2010 = CA = 9.374.393 = 0,052;

At 178.850.791

Vr2011 = CA = 14.232.173 = 0,080;

At 177.903.996

Vr2012 = CA = 23.706.684 = 0,225;

At 104.999.017

Având în vedere faptul că societatea a înregistrat o pierdere de 1.330.486 lei în anul 2011, am realizat analiza factorială a ratei rentabilității economice și interpretările acesteia luând în calcul doar anii 2010 și 2012.

Abaterea absolută se calculează astfel:

∆Re = (Mb1 x Vr1 – Mb0 x Vr0) x 100 =

= (0,058 x 0,225 – 0,004 x 0,052) x 100 =

= (0,01305 – 0,00020) x 100 =

= 1.285 %

Factorii de influență în ordinea de substituție sunt:

Influența modificării marjei brute

∆Re(Mb) = (Mb1 x Vr0 – Mb0 x Vr0) x 100=

= (0,058 x 0,052 -0,004 x 0,052) x 100=

= 0.282%

Influența modificării rotației activelor:

∆Re (Vr) = (Mb1 x Vr1 – Mb1 x Vr0) x 100=

= (0,058 x 0,225 – 0,058 x 0,052) x 100 =

= (0,01305 – 0,00301) x 100 =

= 1,004 %

Rezultatele obținute pentru anii 2010 și 2012 se pot interpreta astfel:

Din analiza factorială a ratei rentabilității economice rezultă că aceasta a crescut cu 1,285 procente, ceea ce reprezintă un aspect favorabil pentru societate.

Sub influența marjei brute (Mb), rata rentabilității economice a crescut, ceea ce este un aspect pozitiv din punct de vedere economic. Atât cifra de afaceri, cât și profitul brut au crescut în 2012 față de 2010.

Cauzele care au dus la acest rezultat au fost:

Reducerea cheltuielilor de producție;

Modificarea structurii producției în sensul creșterii ponderii produselor care au rata rentabilității unitare mai mare decât nivelul mediu;

Creșterea prețurilor de producție.

Sub influența rotației activelor totale (Vr),rata rentabilității economice a crescut, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societate. Viteza de rotație a activelor economice a crescut de la 0,052 în 2010 la 0,225 în 2012.

Cauze:

Creșterea ponderii activelor imobilizate (productive) în totalul activelor fixe;

Reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare;

Reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, produse finite.

Măsuri propuse pentru creșterea rentabilității economice sunt:

Creșterea prețurilor de producție să fie asociată doar cu îmbunătățirea calității acestora;

Reducerea nivelului stocurilor și a duratei livrărilor de produse finite;

Reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație;

Optimizarea structurii capitalului investit în active fixe și active circulante;

Sporirea volumului fizic al producției fabricate și livrate.

3.2.2.Analiza ratei rentabilității financiare

Analiza factorială a ratei rentabilității financiare se va realiza pornind de la formula:

Rf = Profitul net x 100

Capitaluri proprii

Această formulă se descompune în factori, după cum urmează:

Rf = Pn x CA x At x 100 = Mn x v x gi x 100

CA At Cpr

unde:

Mn = marja netă a profitului

v = viteza de rotație a activelor

gi = gradul de îndatorare a întreprinderii.

Mn2010 = Pn = 15.329 = 0,002;

CA 9.374.393

v2010 = CA = 9.374.393 = 0,052;

At 178.850.791

gi2010= At = 178.850.791 = 1,058;

Cpr 168.963.482

Mn2011 = Pn = -1.330.486 = – 0,093;

CA 14.232.173

v2011 = CA = 14.232.173 = 0,080;

At 177.903.996

gi2011 = At = 177.903.996 = 2,516;

Cpr 70.700.383

Mn2012 = Pn = 1.102.075 = 0,046;

CA 23.706.684

v2012 = CA = 23.706.684 = 0,225;

At 104.999.017

gi2012 = At = 104.999.017 = 1,202.

Cpr 87.309.324

Așa cum am specificat și în cazul anterior, luând în considerare faptul că societatea a înregistrat o pierdere de 1.330.486 lei în anul 2011, analiza factorială a ratei rentabilității financiare și interpretările acesteia le-am efectuat prin compararea anilor 2010 și 2012.

Abaterea absolută a ratei rentabilității financiare se determină astfel:

∆Rf = Mn1 x v1 x gi1 x 100 – Mn0 x v0 x gi0 x 100 =

= 0,046 x 0,225 x 1,202 x 100 – 0,002 x 0,052 x 1,058 x 100 =

= 1,202 – 0,011=

= 1,191 %

Factorii de influență în ordinea de substituție sunt:

Modificarea marjei nete

∆Rf (Mn) = Mn1 x v0 x gi0 x 100 – Mn0 x v0 x gi0 x 100 =

= 0,046 x 0,052 x 1,058 x 100 – 0,002 x 0,052 x 1,058 x 100 =

= 0,212 – 0,011 = 0,201 %

Modificarea vitezei de rotație

∆Rf (v) = Mn1 x v1 x gi0 x 100 – Mn1 x v0 x gi0 x 100 =

= 0,046 x 0,225 x 1,058 x 100 – 0,046 x 0,052 x 1,058 x 100 =

= 1,058– 0,212 = 0,846 %

Modificarea gradului de îndatorare

∆Rf (gi) = Mn1 x v1 x gi1 x 100 – Mn1 x v1 x gi0 x 100 =

= 0,046 x 0,225 x 1,202 x 100 – 0,046 x 0,225 x 1,058 x 100 =

= 1,202 – 1,058= 0,144 %

Rezultatele obținute din anii 2010 și 2012 se pot interpreta în felul următor:

Per ansamblu rata rentabilității financiare a crescut cu 1,191 procente, ceea ce este un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru S.C Sinteza S.A.

Sub influența marjei nete (Mn), rata rentabilității financiare a crescut, ceea ce este un aspect pozitiv din punct de vedere economic.Atât profitul net, cât și cifra de afaceri au crescut în 2012 față de 2010.

Cauze:

Creșterea marjei profitului net pe întreaga perioadă analizată;

Reducerea cheltuielilor de exploatare;

Modificarea structurii producției în sensul creșterii ponderii produselor care au rata rentabilității unitare mai mare decât nivelul mediu;

Creșterea prețurilor de producție.

Sub influența rotației activelor totale (v), rata rentabilității financiare a crescut, ceea ce este un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societate. Viteza de rotație a activelor totale a crescut de la un an la altul.

Cauze:

Modificarea cifrei de afaceri într-un ritm superior modificării activelor totale;

Creșterea ponderii activelor imobilizate (productive) în totalul activelor fixe;

Reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare;

Reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, produse finite.

Sub influența gradului de îndatorare (gi), rata rentabilității financiare a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic. Valoarea gradului de îndatorare a întreprinderii a crescut de la un an la altul.

Cauze:

Optimizarea structurii capitalurilor;

Scăderea activelor totale de la un an la altul;

Modificarea activelor totale într-un ritm inferior modificării capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă scăderea eficienței utilizării capitalului propriu.

Măsurile propuse în scopul creșterii rentabilității financiare sunt:

Reducerea cheltuielilor de exploatare;

Adoptarea unui regim mai favorabil de calcul al amortizării și a provizioanelor;

Creșterea eficienței folosirii capitalului propriu;

Creșterea gradului de îndatorare a întreprinderii pentru a putea beneficia de efectul de levier.

3.2.3.Analiza ratei rentabilității comerciale

unde:

qi = cantitatea vândută din produsul respectiv

ci = costul unitar aferent producției produsului respectiv

pi = prețul unitar de vânzare al produsului respectiv.

Pentru calculul ratei rentabilității comerciale am folosit următoarea formulă:

Rc = Profit brut x 100 = ∑qi (pi – ci) x 100

Cifra de Afaceri ∑qi x pi

Așa cum am specificat și în cazurilen anterioare, luând în considerare faptul că societatea a înregistrat o pierdere de 1.330.486 lei în anul 2011, am efectuat analiza factorială a ratei rentabilității comerciale și interpretările acesteia prin compararea anilor 2010 și 2012.

Abaterea absolută în cazul rentabilității comerciale se calculează astfel:

∆Rc = ∑q1 (p1 – c1) x 100 – ∑q0 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x p1 ∑q0 x p0

= 1.500 (3.400-3.200) + 2.300 (3.550 – 3.300) + 3.071 (3.400 – 3.234) x 100 –

.400 +2.300 x 3.550 +3.071 x 3.400

– 1.000( 4.200 – 4.180) +1.200 ( 4.300 – 4.290) + 80 (180 – 159) x 100 =

1.000 x 4.200 + 1.200 x 4.300 + 80 x 180

= 1.385.376 x 100 – 33.672 x 100 = 5,84% – 0,36% = 5,48%

23.706.684 9.374.393

Factorii de infleunță în ordinea de substituție sunt:

Modificarea structurii cifrei de afaceri nete

∆Rc (si) = ∑q1 (p0 – c0) x 100 – ∑q0 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x p0 ∑q0 x p0

= 1.500 (4.200 -4.180) + 2.300 (4.300 – 4.290) + 3.071 (180 – 159) x 100 –

1.500 x 4.200 + 2.300 x 4.300 + 3.071 x 180

– 1.000( 4.200 – 4.180) + 1.200 ( 4.300 – 4.290) + 80 (180 – 159) x 100 =

1.00 x 4.200 + 1.200 x 4.300 + 80 x 180

= 117.491 x 100 – 33.671 x 100 = 0,70% – 0,36% =0,34%

16.742.780 9.374.393

Modificarea prețului unitar de vânzare

∆Rc (pi) = ∑q1 (p1 – c0) x 100 – ∑q1 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x p1 ∑q1 x p0

= 1.500 (3.400 – 4.180) + 2.300 (3.550 – 4.290) + 3.071 (3.400 – 159) x 100 –

1.500 x 3.400 + 2.300 x 3.550 + 3.071 x 3.400

– 1.500 ( 4.200- 4.180) +2.300 (4.300 – 4.290) + 3.071 (180- 159) x 100 =

1.500 x 4.200 + 2.300 x 4.300 + 3.071 x 180

= 7.081.111x 100 – 117.491 x 100 = 29,87% -0,70% = 29,17%

23.706.684 16.742.780

Modificarea costului unitar

∆Rc (ci) = ∑q1 (p1 – c1) x 100 – ∑q1 (p1 – c0) x 100 =

∑q1 x p1 ∑q1 x p1

= 1.500 (3.400-3.200) + 2.300 (3.550 – 3.300) + 3.071 (3.400 – 3.234) x 100 –

1.500 x3.400 +2.300 x 3.550 +3.071 x 3.400

– 1.500 (3.400 – 4.180) + 2.300 (3.550 – 4.290) + 3.071 (3.400 – 159) x 100 –

1.500 x 3.400 + 2.300 x 3.550 + 3.071 x 3.400

= 1.385.376 x 100 – 7.081.111 x 100 = 5.84% – 29,87% =-24,03 %

23.706.684 23.706.684

Rezultatele obținute din analiza ratei rentabilității comerciale în anii 2010 și 2012 se pot interpreta astfel:

Pe ansamblu abaterea absolută a rentabilității comerciale a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic.

Sub influența structurii (si), rentabilitatea comercială a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic, adică a crescut ponderea sortimentelor la care rentabilitatea comercială este mai mare decât media pe întreprindere.

Cauze:

A crescut structura producției;

A crescut cererea pe piață;

Modificarea profitabilității la diferite sortimente;

Caracter sezonier.

Sub influența prețului unitar (pi), rentabilitatea comercială crește, aspect pozitiv din punct de vedere economic.

Cauze:

A crescut calitatea;

A crescut inflația;

A crescut cererea pe piață;

A scăzut concurența pe piață.

Sub influența costului unitar (ci), rata rentabilității comerciale a scăzut, aspect negativ din punct de vedere economic, deoarece înseamnă că au scăzut costurile unitare de la un an la altul.

Cauze:

Scăderea prețurilor de aprovizionare;

Scăderea consumurilor specifice;

Scăderea cheltuielilor salariale.

Măsuri propuse :

Scăderea costurilor, dar fără a afecta calitatea produselor;

Creșterea prețurilor să aibă la bază creșterea calității produselor;

Stimularea vânzărilor prin activități de promovare eficiente.

3.2.4.Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

unde:

qi = cantitatea vândută din produsul respectiv

ci = costul unitar aferent producției produsului respectiv

pi = prețul unitar de vânzare al produsului respectiv.

Calculul ratei rentabilității resurselor comerciale l-am realizat după formula ratei globale a rentabilității resurselor consumate, care este:

Rrc = Profit brut x 100 =∑qi ( pi –ci) x 100

Costuri totale ∑qi x ci

La fel ca și în cazurile anterioare, voi face analiza factorială a ratei rentabilității resurselor consumate comparând doar anii 2010 și 2012, deoarece în anul 2011 societatea a înregistrat pierdere, iar calculul ratei rentabilității nu mai este relevant în acest an.

Calculul abaterii absolute pentru rata rentabilității resurselor consumate se face în felul următor:

∆Rrc = ∑q1 (p1 – c1) x 100 – ∑q0 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x c1 ∑q0 x c0

= 1.500 (3.400-3.200) + 2.300 (3.550 – 3.300) + 3.071 (3.400 – 3.234) x 100 –

1.500 x 3.200 +2.300 x 3.300 +3.071 x 3.234

– 1.000 (4.200 – 4.180) + 1.200 ( 4.300 – 4.290) + 80 (180 – 159) x 100 =

1.000 x 4.180 + 1.200 x 4.290 + 80 x 159

= 1.385.376 x 100 – 33.672 x 100 = 5,45% – 0,28 % = 5,17%

25.380.635 11.957.321

Factorii de influență a ratei rentabilității resurselor consumate, în ordinea de substituție sunt:

Modificarea structurii cifrei de afaceri pe categorii de produse

∆Rc (si) = ∑q1 (p0 – c0) x 100 – ∑q0 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x c0 ∑q0 x c0

= 1.500 (4.200 -4.180) + 2.300 (4.300 – 4.290) + 3.071 (180 – 159) x 100 –

1.500 x 4.180 + 2.300 x 4.290 + 3.071 x 159

– 1.000 (4.200 – 4.180) + 1.200 ( 4.300 – 4.290) + 80 (180 – 159) x 100 =

1.000 x 4.180 + 1.200 x 4.290 + 80 x 159

= 117.491 x 100 – 33.672 x 100 = 0,70% – 0,28% = 0,42%

16.625.289 11. 957.321

Modificarea costului unitar

∆Rc (ci) = ∑q1 (p0 – c1) x 100 – ∑q1 (p0 – c0) x 100 =

∑q1 x c1 ∑q1 x c0

= 1.500 (4.200 -3.200) + 2.300 (4.300 – 3.300) + 3.071 (180 – 3.234) x 100 –

1.500 x 3.200 + 2.300 x 3.300 + 3.071 x 3.234

– 1.500 (4.200 -4.180) + 2.300 (4.300 – 4.290) + 3.071 (180 – 159) x 100 –

1.500 x 4.180 + 2.300 x 4.290 + 3.071 x 159

= – 5.578.834 x 100 – 117.491 x 100 = – 23,86 % – 0,70 % = -24,56%

23.380.635 16.625.289

Modificarea prețului unitar de vânzare

∆Rc (pi) = ∑q1 (p1 – c1) x 100 – ∑q1 (p0 – c1) x 100 =

∑q1 x c1 ∑q1 x c1

= 1.500 (3.400-3.200) + 2.300 (3.550 – 3.300) + 3.071 (3.400 – 3.234) x 100 –

1.500 x 3.200 +2.300 x 3.300 +3.071 x 3.234

– 1.500 (4.200 -4.180) + 2.300 (4.300 – 4.290) + 3.071 (180 – 159) x 100 –

1.500 x 4.180 + 2.300 x 4.290 + 3.071 x 159

= 1.385.376 x 100 – -5.578.834 x 100 = 5,45% + 23,86% =29,31%

25.380.635 23.380.635

Interpretarea rezultatelor pe anii 2010 și 2012 se face astfel:

În perioada analizată, rata rentabilității resurselor consumate a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic.

Sub influența structurii (si), rentabilitatea resurselor consumate a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic, ceea ce înseamnă că a crescut ponderea sortimentelor cu o rentabilitate a costurilor unitare mai mare decât media pe întreprindere.

Cauze:

Au apărut modificări în structura producției;

A crescut cererea pe piață;

Creșterea profitabilității.

Sub influența costului unitar (ci), rentabilitatea resurselor consumate a scăzut, aspect negativ din punct de vedere economic. A scăzut costul de la un an la altul.

Cauze:

Scăderea costurilor factorilor de producție;

Scăderea consumurilor specifice;

Scăderea prețurilor de aprovizionare.

Sub influența prețului unitar (pi), rentabilitatea resurselor consumate a crescut, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv din punct de vedere economic. Cresc prețurile unitare de la un an la altul.

Cauze :

Creșterea calității;

Creșterea inflației;

Creșterea TVA-ului;

Scăderea concurenței.

Măsuri propuse:

Creșterea prețurilor să aibă la bază creșterea calității;

Stimularea vânzărilor printr-o activitate de marketing mai eficientă;

Scăderea costurilor.

3.2.5.Analiza ratelor de randament bursier

Analiza fundamentală a ratelor de randament bursier se face pe baza următoarelor tipuri de rate:

Ratele bursiere de creștere;

Ratele bursiere de dividend.

Sursa:http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/Evolution.aspx?s=bse&m=lei&c=dd&d1=01/04/2012&d2=12/21/2012

Și în acest caz am realizat calculele doar pe anii 2010 și 2012, pentru anul 2011 analiza ratelor bursiere neavând relevanță deoarece în acest an societatea a înregistrat pierdere.

Ratele bursiere de creștere

Capitalizarea bursieră (KB) se determină conform formulei:

KB = PPA x NA

unde:

PPA = prețul de piață al unei acțiuni

NA = numărul total de acțiuni emise

KB2010 = 0,25 x 66.112.590 = 16.528.147,5

KB 2012= 0,3630 x 66.112.590 = 23.998.870,17

Capitalizarea bursieră (KB) crește în 2012 față de 2010 pe fondul creșterii prețului de piață al acțiunilor și al menținerii neschimbate a numărului total de acțiuni emise de la un an la altul. Faptul că valoarea capitalizării bursiere este în creștere reprezintă un aspect pozitiv pentru societate.

Rezultatul pe acțiune (EPS- din englezul „Earning per Share”) se calculează astfel:

EPS = RNE

NA

unde:

RNE = rezultatul net al exercițiului

NA = numărul total de acțiuni emise de companie.

EPS2010 = 15.329 =0,0002

66.112.590

EPS2012 = 1.102.075 = 0,02

66.112.590

În anul 2010, datorită înregistrării unui rezultat net al exercițiului destul de scăzut în comparație cu numărul total de acțiuni emise, rezultatul pe acțiune are valoare foarte scăzută, aproape zero, ceea ce poate duce la o lipsă de încredere în conducerea respectivei perioade sau reflectă faptul că conducerea se confruntă cu ușoare probleme.

Faptul că în 2012 a avut loc o creștere considerabilă față de 2010 a valorii rezultatului pe acțiune denotă un aspect pozitiv pentru societate. În anul 2012 S.C Sinteza S.A înregistrează o creștere considerabilă a profitului net.

Trezoreria pe acțiuni (Cash EPS) se calculează după formula:

Cash EPS = ∆TRexploatare

NA

unde:

∆TRexploatare = trezoreria generată de activitatea de exploatare

NA = numărul total de acțiuni emise.

∆TRexploatare = EBE – ∆NFR

EBE = Valoarea Adăugată + Subvenții din exploatare – Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu alte impozite și taxe

unde:

EBE – excendentul brut din exploatare

∆NFR – variația nevoii de fond de rulment.

VA 2010 = Marja comercială + Producția exercițiului – Consumurile externe de la terți

= 27.734 + 10.978.294 – 6.991.651 = 4.014.377

Marja comercială 2010 = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

= 76.982 – 49.248 = 27.734

Producția exercițiului 2010 = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată

= 9.297.411 +1.243.177 + 437.706 = 10.978.294

Consumuri externe de la terți 2010 = Ch materiale + Ch cu serviciile executate de terți

= (4.390.396 + 262.477 + 875.838) + 1.462.940

= 6.991.651

EBE 2010=4.014.377 + 0 – 3.360.564 – 248.745 =

= 405.068

VA 2012 = Marja comercială + Producția exercițiului – Consumurile externe de la terți

= 4.488 + 25.068.668 – 20.976.628

= 4.096.528

Marja comercială 2012 = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

= 45.815 – 41.327 = 4.488

Producția exercițiului 2010 = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată

= 23.660.869 + 1.407.799 + 0 = 25.068.668

Consumuri externe de la terți 2010 = Ch materiale + Ch cu serviciile executate de terți

= (15.948.710 + 361.614 + 2.612.189) + 2.054.115

= 20.976.628

EBE 2012 = 4.096.528 + 0 – 2.356.727 – 191.582 =

= 1.548.219

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

∆NFR = NFR 2012 – NFR2010

Nevoi temporare2010 = Stocuri + Creanțe + Investiții financiare pe termen scurt + Ch în avans

= 4.249.703 + 4.231.269 + 0 + 60.650 = 8.541.622

Surse temporare2010 = Datorii de exploatare + Venituri în avans

= 2.251.455 + 323.611 = 2.575.066

Datorii de exploatare2010 = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt

= 4.285.302 –2.033.847 = 2.251.455

NFR2010= 8.541.622 – 2.575.066 = 5.966.556

Nevoi temporare2012 = Stocuri + Creanțe + Investiții financiare pe termen scurt + Ch în avans

= 28.014.151 + 20.778.541 + 0 + 917.510 = 49.710.202

Surse temporare2012 = Datorii de exploatare + Venituri în avans

= 7.065.712 + 0 = 7.065.712

Datorii de exploatare2012 = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt

= 11.582.102 – 4.462.390 = 7.065.712

NFR2012 = 49.710.202 – 7.065.712 = 42.644.490

∆NFR = NFR 2012 – NFR2010

= 42.644.490 – 5.966.556 = 36.677.934

∆Trexploatare2010 = EBE2010 – ∆NFR

= 405.068 – 36.677.934 = -35.972.866

∆Trexploatare2012 = EBE2012 – ∆NFR

= 1.548.219 – 36.677.934 = -35.129.715

Cash EPS2010 = ∆TRexploatare

NA

= -35.972.866 = – 0,544

66.112.590

Cash EPS2012 = ∆TRexploatare

NA

= -35.129.715 = – 0,531

66.112.590

Interpretarea trezoreriei pe acțiuni se face prin compararea rezultatelor obținute de la EPS cu cele de la Cash EPS.

Având în vedere faptul că indicatorul Cash EPS este mult mai mic decât EPS, această situație denotă o „calitate” slabă a indicatorului EPS. În acest caz se poate întreba: ce motive au dus la situația în care să nu poată fi transformat rezultatul net în mod corespunzător în trezorerie, adică în cash?

Coeficientul de capitalizare bursieră (PER- din englezul „Price-to-Earnings Ratio) se determină astfel:

PER = PPA

EPS

unde:

PPA= prețul de piață al unei acțiuni

EPS = profitul pe acțiune.

PER2010 = 0,25 =1.250

0,0002

PER2012 = 0,3630 =18,15

0,02

Coeficientul de capitalizare bursieră înregistrează o creștere semnificativă în 2012 față de 2010, ceea ce înseamnă faptul că încrederea investitorilor în viitorul firmei nu a fost afectată. Încrederea investitorilor în viitorul firmei va crește semnificativ.

Indicatorul PBR ( „Price-to-Book-Ratio) se calculează după relația:

PBR = PPA

VCA

unde:

PPA = prețul de piață a unei acțiuni

VCA= valoarea contabilă a unei acțiuni.

PBR2010 = 0,25 =1,67

0,15

PBR2012 = 0,3630= 2,42

0,1500

Indicatorul PBR înregistrează o valoare de piață a acțiunilor mai mare decât valoarea lor contabilă, și într-o ușoară creștere din 2010 până în 2012, ceea ce reflectă că societatea este bine condusă și are suficiente posibilități de creștere.

Indicatorul PSR („Price-to-Sales-Ratio) calculat după relațiile:

PSR = PPA sau PSR = KB

CANA CAN

unde:

PPA = prețul de piață al unei acțiuni;

CANA = cifra de afaceri netă pe o acțiune;

KB = capitalizarea bursieră;

CAN = cifra de afaceri netă realizată de întreprindere.

PSR2010 = 0,25 = 1,76 PSR2010 = 16.528.147,5 = 1,76

0,1417 9.374.393

PSR2012 = 0,3630 = 1,01 PSR2012 = 23.998.870,17 = 0,01

0,3585 23.706.684

Indicatorul PSR evoluează în scădere de la un an la altul datorită nivelului redus de încredere oferit de investitori reflectat printr-o creștere a prețului de piață al acțiunilor într-un ritm inferior creșterii volumului vânzărilor.

Ratele bursiere de dividend

Dividendul pe acțiune (DIVA) se determină astfel:

DIVA = DIV

NA

unde:

DIV = valoarea dividendelor repartizate acționarilor din rezultatul net

NA= numărul de acțiuni comune emise.

DIVA2010 =13.891,48= 0,0002

66.112.590

DIVA2012 = 1.102.074,51 = 0,017

66.112.590

Valoarea dividendului ce revine pe o acțiune (DIVA) înregistrează o ușoară creștere în 2012 față de 2010, aceasta fiind datorată creșterii valorii dividendelor repartizate acționarilor de la 13.891,48 în 2010 la 1.102.074,51 în 2012 și pe fondul rămânerii neschimbate a numărului de acțiuni emise. Faptul că dividendul pe acțiune are un trend descrescător reflectă atractivitatea pentru investiții pe termen scurt.

Randamentul dividendelor (RDIV) sau rata capitalizării dividendului, se calculează conform relației:

RDIV = DIVA x 100

PPA

unde:

DIVA = dividendul pe acțiune

PPA = prețul de piață al unei acțiuni.

RDIV2010 =0,0002 x 100 =0,08 %

0,25

RDIV2012 =0,017x 100 = 4,7 %

0,363

Valoarea randamentului dividendelor (RDIV) înregistrează o creștere semnificativă de la un an la altul acest lucru reflectând un câștig în creștere, încasat de acționarii care au investit în acțiunile societății.

Rata de acoperire a dividendelor (RADIV)sedetermină conform relației:

RADIV = RNE x 100

DIV

unde:

RNE = profitul net (rezultatul net al exercițiului)

DIV = dividendele distribuite acționarilor.

RADIV2010= 15.329 x 100 = 110,35 %

13.891,48

RADIV2012 =1.102.075 x 100 = 100%

1.102.074,51

În perioada analizată, rata de acoperire a dividendelor (RADIV) înregistrează valori destul de mici, reflectând un nivel destul de scăzut atât în 2010, cât și în 2012 al profiturilor nete pentru a se acorda dividende sau pentru a reinvesti. Valorile din cei doi ani nu depășesc pragul minim considerat acceptat de 250%, ceea ce reprezintă un aspect negativ pentru societate și nefavorabil pentru investitori, atât pe un termen scurt, cât și pe unul lung de timp.

CONCLUZII ȘI PROPOUNERI

Având în vedere faptul că rentabilitatea este o componentă esențială a mecanismului economico-financiar, aceasta reflectă gradul de valorificare de către societate a tuturor categoriilor de resurse.

Rentabilitatea reprezintă expresia rezultatului obținut de societate în urma desfășurării unei activități de transformare sau de schimb.

Ratele de rentabilitate exprimă eficiența desfășurării activității întreprinderii prin raportarea efectelor financiare la eforturile implicate în această activitate.

O societate este rentabilă atunci când are capacitatea de a realiza profit.

În cazul societății analizate, și anume S. C. SINTEZA S.A. am realizat analiza ratelor de rentabilitate comparând anii 2010 și 2012, deoarece pe anul 2011 acesta a înregistrat pierdere, analiza ratelor de rentabilitate în acest an neavând relevanță.

Pentru perioada analizată 2010-2012, S.C. SINTEZA S.A prezintă următoarele puncte tari și slabe:

PUNCTE TARI:

Rata rentabilității economice a crescut în 2012 față de 2010, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv din punct de vedere economic. Atât sub influența marjei brute (Mb), cât și sub cea a rotației activelor totale (Vr), rata rentabilității economice a crescut de la o perioadă la alta.

Per ansamblu, rata rentabilității financiare a crescut și ea, acesta fiind un aspect favorabil pentru societate. Influențe pozitive în acest caz au fost: marja nete (Mn), rotația activelor totale și gradul de îndatorare, acestea înregistrând o creștere în 2012 față de 2010.

Sub influența structurii și a prețului unitar, rata rentabilității comerciale a crescut, ceea ce reflectă un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societate.

În perioada analizată, rata rentabilității resurselor consumate a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societate; influențele care au contribuit în mod pozitiv fiind: structura cifrei de afaceri pe categorii de produse și prețul unitar.

Valoarea capitalizării bursiere este în creștere în 2012 față de 2010, ceea ce reprezintă de asemenea un aspect pozitiv pentru societate.

Având în vedere că în 2012 profitul net crește considerabil, rezultatul net pe acțiune în acest an crește și el, reflectând un aspect favorabil pentru societate.

În anul 2012 coeficientul de capitalizare bursieră înregistrează o valoarea semnificativ ridicată față de 2010, ceea ce înseamnă faptul că încrederea investitorilor în viitorul firmei va crește și ea.

Indicatorul PBR înregistrează o valoare de piață a acțiunilor mai mare decât valoarea lor contabilă, și într-o ușoară creștere din 2010 până în 2012, ceea ce reflectă că societatea este bine condusă și are suficiente posibilități de creștere.

Faptul că dividendul pe acțiune are un trend crescător reflectă atractivitatea investitorilor pentru investiții pe termen scurt.

Valoarea randamentului dividendelor (RDIV) înregistrează o creștere destul de mare de la un an la altul,ceea ce reflectă un câștig în creștere, încasat de acționarii care au investit în acțiunile societății SINTEZA S.A.

PUNCTE SLABE:

Cel mai semnificativ punct slab îl reprezintă pierderea înregistrată în 2011, de 1.330.486 lei, ceea ce reprezintă un aspect nefavorabil pentru societate.

Chiar dacă per ansamblu rata rentabilității comerciale a crescut, totuși costul unitar a influențat negativ această rată prin faptul că sub influența lui rata rentabilității comerciale a scăzut.

Sub influența costului unitar a scăzut și rata rentabilității resurselor consumate de asemenea, astfel reflectând un aspect negativ din punct de vedere economic, deși per ansamblu această rată a înregistrat creștere.

În anul 2010, datorită înregistrării unui rezultat net al exercițiului foarte scăzut în comparație cu numărul total de acțiuni emise, rezultatul pe acțiune are valoare foarte mică, aproape zero, ceea ce poate semnifica o lipsă de încredere în conducerea respectivei perioade sau faptul că conducerea se confruntă cu anumite probleme.

Având în vedere faptul că indicatorul Cash EPS este mult mai mic decât EPS, această situație denotă o „calitate” slabă a indicatorului EPS. În acest caz se poate întreba: ce motive au dus la situația în care să nu poată fi transformat rezultatul net în mod corespunzător în trezorerie, adică în cash?

Indicatorul PSR evoluează în scădere de la un an la altul datorită nivelului redus de încredere oferit de investitori reflectat printr-o creștere a prețului de piață al acțiunilor într-un ritm inferior creșterii volumului vânzărilor.

În perioada analizată, rata de acoperire a dividendelor (RADIV) înregistrează valori mici, reflectând un nivel insuficient în 2010 și un nivel destul de mic în 2012 al profiturilor nete pentru a se acorda dividende sau pentru a reinvesti. Aceste valori nu depășesc pragul minim considerat acceptat de 250%, ceea ce reprezintă un aspect negativ pentru societate și nefavorabil pentru investitori, atât pe un termen scurt, cât și pe unul lung de timp.

Propunerile pentru creșterea rentabilității la S.C. SINTEZA S.A sunt următoarele:

Creșterea prețurilor de producție să fie asociată cu îmbunătățirea calității acestora;

Reducerea nivelului stocurilor și a duratei livrărilor de produse finite;

Reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație;

Optimizarea structurii capitalului investit în active fixe și active circulante;

Sporirea volumului fizic al producției fabricate și livrate;

Reducerea cheltuielilor de exploatare;

Adoptarea unui regim mai favorabil de calcul al amortizării și a provizioanelor;

Creșterea eficienței folosirii capitalului propriu;

Creșterea gradului de îndatorare a întreprinderii pentru a putea beneficia de efectul de levier.

Scăderea costurilor, dar fără a afecta calitatea produselor ;

Stimularea vânzărilor prin activități de promovare mai eficiente;

Realizarea unui nivel al rezultatului net mai ridicat pentru acordarea de didvidende sau pentru a reinvesti, astfel rata de acoperire a dividendelor să depășească pragul minim de 250 %.

›

Bibliografie:

Achim Monica Violeta, „Analiză economico-financiară”, Ediție revizuită, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2010

Bistriceanu Gheorghe, Adochiței Mihai, Negrea Emil, „Finanțele agenților economici” , Editura Didactica Pedagogică, București 1995

Burja Camelia, „Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice și aplicații practice”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –Napoca 2009

Buglea Alexandru, „Analiză financiară”, Editura Mirton, Timișoara 2005

Cojocaru Constantin, „ Analiza economico-financiară a exploatațiilor agricole și silvice”, Editura Economică, București, 1997

Niculescu Maria, „Diagnostic financiar”, Volumul 2, Editura Economică, București 2005

Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniel, „ Analiza economico-financiară”, Editura Tehnopress, Iași 2009

Petcu Monica, „Analiza economico-financiară a întreprinderii”, Editura Economică, 2009

Popa (Lezeu) Dorina și Meșter Camelia, „Analiză economico-financiară: Elemente teoretice și aplicații practice”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2006

Robu Vasile, Georgescu Nicolae, „Analiză economico-financiară” , Editura ASE, București, 2001

Spătaru Liviu, „Analiza economico-financiară: Instrumente ale managementului întreprinderii”, Ediția a 2a revizuită, Editura Ergonomică, București 2010

Ștefea Petru, „Analiza rezultatelor întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara 2002

Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae, „Analiză economico-financiară”, Ediția a 2a, Editura Economică, București, 2005

Zaharia Octavian, Troie Liviu, Roman Monica, Hurduzeu Miruna, „Analiza statică a activității economice și a gestiunuii financiare a întreprinderii”, Ed. ASE, București, 2002

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr 3055 din octombrie 2009, capitolul VIII „Formatul bilanțului și a contului de profit și pierdere”, secțiunea 2

Site-ul oficial:

www.sinteza.ro