Analiza performantelor firmei. Studiu de [610291]

Universitatea
Facultatea
Specializarea

Analiza performantelor firmei. Studiu de
caz la S.C. Restpold S.R.L.

Indrumator:

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza performantelor firmei ……………… 5
1.1. Performanta firmei ………………………….. ………………………….. ………….. 5
1.2. Analiza situației patrimoniului ………………………….. ………………………. 5
1.3. Analiza rezultatelor – Tehnici de anali ză a rezultatelor …………………. 10
1.3.1. Analiza structurală a contului de rezultate ………………………….. … 10
1.3.2. Analiza funcțională a contului de profit și pierdere ………………… 11
1.3.3. Analiza cheltuielilor directe și indirecte – pragul de rentabilitate 11
1.3.4. Analiza rezultatelor pe baza soldurilor intermediare de gestiune . 12
1.3.5. Capacitatea de autofinanțare ………………………….. ………………….. 16
1.3.6. Valoarea adăugată globală ………………………….. …………………….. 16
1.4. Analiza pe baza indicatorilor financiari ………………………….. …………. 16
1.4.1. Analiza profitabilității ………………………….. ………………………….. ….. 18
1.4.2. Analiza utilizării activelor ………………………….. …………………………. 20
1.4.3. Analiza solvabilității ………………………….. ………………………….. ……. 21
1.4.4. Analiza lichidității ………………………….. ………………………….. ………. 22
1.4.5. Analiza productivității ………………………….. ………………………….. …. 24
1.4.6. Analiza indicatorilor bursieri ………………………….. …………………….. 24
1.4.7. Descompunerea ratelor de rentabilitate ………………………….. ……….. 26
1.4.8. Relația dintre rata rentabilității economice și rata rentabilității
financiare – levierul financiar ………………………….. ………………………….. … 28
Capitolul II. Studiu de caz – Analiza performantelor la S.C. Restpold S.R.L. .. 30
2.1. Scurta prezentare a hotelului Res tpold ………………………….. ………….. 30
2.1.1. Obiectul de activitate conform codului caen si departamentele
hotelului Restpold ………………………….. ………………………….. ………………. 30
2.1.2. Obiectul secundar de activitate ………………………….. ………………. 32
2.1.3. Analiza portofolului de produse ………………………….. ……………… 32
2.2. Metoda Bos Metoda Boston Consulting Group (BCG) aplicata la hotel
Restpol d ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
2.2.1. Micromediul ………………………….. ………………………….. …………… 34
2.2.2. Analiza macromediului ………………………….. …………………………. 36

3
2.2.3. Analiza mediului intern ………………………….. …………………………. 39
2.3. Analiza performanțelor firmei S.C. RESTPOLD S.R.L. ………………. 40
2.3.1. Analiza de structură a elementelor patrimoniale …………………….. 40
2.3.2. Analiza pe baza bilanțului financiar ………………………….. ………… 45
2.3.3. Analiza Soldurilor intermediare de gestiune și a capacității de
autofinanțare ………………………….. ………………………….. ……………………….. 47
2.3.4. Analiza ratelor financiare ………………………….. ………………………. 57
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 62
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 64

4
Introducere
Performanța este importantă în orice activitate, și cu atât mai mult
în domeniul economic. Toți ne dorim să fim performanți. În unele domenii
performanța se poate defini foarte ușor, spre exemplu în sport (scor, timpi,
centimetri, etc.), da r în domeniul microeconomic problema este mai complexă.
Pe de altă parte pentru că diferiții actori economici văd performanța în
funcție de interesele lor. Astfel, managerii sunt interesați de performanța
globală a companiei , investitorii (actuali s i potențiali) vor percepe performanța
prin prisma rentabilității investiției, salariații și clienții vor manifesta interes față
de stabilitatea întreprinderii iar creditorii au în vedere solvabilitatea și
lichiditatea.
Conceptul de performanță a companiei este des întrebuințat în literatură,
dar este însă rar definit. Se trece de multe ori la măsurarea performanței, fără a
se prezenta într -un mod clar ce anume se măsoară. De asemenea se vorbește
despre diferite fațete ale performanței (tehnică, operațională , economică,
financiară, socială, ș.a.) fără a fi clar precizată sfera de cuprindere a acestora,
cum anume se contopesc dând naștere performanței globale sau care sunt
legăturile dintre ele.
O altă problemă este cea a confuziilor care se fac datorită numărului mare
de noțiuni întrebuințate în definirea performanței: productivitate, eficiență,
eficacitate, economicitate, rentabilitate, profitabilitate, competitivitate, ș.a. O
delimitare clară a conținutului fiecăreia dintre aceste noțiuni este necesară pentru
a îmbunătăți cadrul gramatical și a asigura o înțelegere comună a acestor
categorii în cadrul științei economice.
Lucrarea de față este structurată pe 2 capitole. În primul capitol am
abordat problema analizei financiare a firmei și cu particulari tate analiza
financiară a rezultatelor firmei. Explicarea modului cum s -a ajuns de la starea
patrimonială inițială la cea finală, reflectate prin bilanțurile de la începutul și
sfârșitul exercițiului, este realizată de contul de profit și pierdere. Această
situație financiară sintetizează fluxurile economice generatoare de venituri și
cheltuieli.
Capitolul al doilea face o scurtă prezentare a societății care reprezintă
obiectul analizei, precizând un scurt istoric al firmei, structura organizatorică,
acțion ariatul și evoluția în perioada 2013 – 2015. De asemenea, am analizat
rezultatele firmei prin metoda soldurilor intermediare de gestiune (SIG) și
capacitatea de autofinanțare, reprezentând grafic evoluția indicatorilor.
Ultima parte l -am rezervat concl uziilor și propunerilor care le -am
desprins din analiza financiară a rezultatelor firmei.

5
Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza performantelor
firmei
1.1. Performanta firmei
Performanța poate fi considerată ca fiind un rezultat deosebit obținut în
domeniul managementului, cel economic, comercial etc. ce implică eficiența,
eficacitatea și competitivitatea companiilor și comportamentele lor procesuale și
structurale. Nu este deci suficient pentru companie să fie performantă într -o
anumită direcț ie ci este necesar un rezultat bun în toate activitățile
deoarece fiecare dintre ele are influență asupra performanței globale.
Performanța este o mărime relativă deoarece se determină prin comparații
cu alte mărimi (obiective, rezultatele o bținute de concurenți), în timp ce
rezultatul apare ca o noțiune absolută1.
Noțiunea de performanță are un caracter abstract, iar definirea acesteia se
face de multe ori prin raportarea la alte concepte: eficiență, eficacitate și valoare .
Prin rentabilitat e se înțelege capacitatea unei companii de a degaja un
excedent financiar din activitățile desfășurate. În economia de piață
monitorizarea permanentă a rentabilității este absolut necesară pentru asigura o
continuitate a activității.
Pentru toate categoriile de activități economice și de resurse avansate sau
consumate, efectele economice se concretizează, în ultimă instanță, în profitul
obținut de o întreprindere. Cu alte cuvinte rentabilitatea măsoară capacitatea
mijloacelor financiare, material e și intelectuale ale întreprinderii de a aduce
profit.
Performanța este un concept mai cuprinzător decât productivitatea și
rentabilitatea. Acesta include toate aspectele care țin de latura economică,
operațională și comercială a companiei (costuri, flexi bilitate, fiabilitate,
responsabilitate în livrări, viteză și calitate)2.
1.2. Analiza situației patrimoniului
Sursa principală de informații în vederea analizei situaț iei patrimoniului
unui agent economic este bilanțul contabil.
Conținutul bilanțului, forme pr escurtate

1 Bordeianu, G. D., Analiza poziției financiare a performanțelor întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași,
2015 ,pag87
2 Idem

6
În cadrul sistemului financiar -contabil din România, bilanțul contabil
reprezintă un document financiar sintetic , întocmit la sfârșitul unei perioade de
gestiune, care reflectă situația patrimonială și situația rezultatelor unei societăți,
situaț ie redată prin intermediul contului de profit și pierdere – parte integrantă a
bilanțului. De asemenea o serie de alte informații obligatorii cu caracter
complementar sunt redate prin intermediul anexelor la bilanț (repartizarea
profitului, evoluția stocur ilor, situația creanțelor și datoriilor, etc.) și în cadrul
raportului de gestiune întocmit de conducerea agentului economic.
Unele sisteme contabile practicate în alte țări impun întocmirea și a unui
al treilea document de sinteză – declarația fluxurilor de numerar, situație care
reflectă circulația monetară (fluxurile de încasări și plăți) la nivelul perioadei
analizate. Întocmirea declarației fluxurilor de numerar va deveni obligatorie
începând cu exercițiul financiar 2000 și în țara noastră3.
Cele trei documente financiar -contabile de sinteză, amintite mai sus, se
constituie în sursa principală de informații a analizei financiare și punct de
plecare al demersului de apreciere a performanțelor și calității gestiunii
financiare, respectiv de stabilire a v alorii oricărei firme.
În conformitate cu Legea contabilității 82/1991, principalele regrupări de
posturi de activ bilanțier sunt următoarele:
o active imobilizate,
o active circulante,
o cheltuieli în avans.
Elementele activului bilanțier sunt ordonate în func ție de criteriul
lichidității, astfel încât partea superioară a activului bilanțier regrupează activele
cu cel mai scăzut grad de lichiditate (active imobilizate), iar partea inferioară a
activului regrupează activele lichide: stocuri, creanțe și disponibi lități (active
circulante)4.
La rândul său, pasivul bilanțier este structurat după cum urmează:
o capitaluri proprii,
o provizioane pentru riscuri și cheltuieli,
o datorii,
o venituri în avans

3 Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, traducere N. Tabără, Editura TipoMoldova, Iași 2015 ,pag.55
4 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Economică, București, 2010 ,pag.60

7
La ordonarea elementelor de pasiv a fost avut în vedere criteriul
exigi bilității acestor elemente, partea superioară a pasivului regrupând elemente
cu exigibilitate redusă (capitaluri proprii și datorii pe termen mediu sau lung), în
timp ce partea inferioară a pasivului evidențiază datoriile cu exigibilități
apropiate (credit e bancare pe termen scurt și datoriile de exploatare – către
furnizori, buget sau personalul propriu) .
Analiza structurală a bilanțului contabil
Un interes particular în cadrul analizei financiare îl prezintă analiza
structurală a bilanțului contabil. Această analiză studiază ponderea diferitelor
elemente de activ sau pasiv în totalul bilanțului și măsura în care ponderile
calculate corespund (sau nu) specificului activității derulate de firma care face
obiectul analizei. Această metodă permite degajare a unor concluzii prin studiul
evoluției ponderilor posturilor bilanțiere în timp sau pe baza unor comparații
între firme5.
Indicatorii de structură ai activului caracterizează compoziția
patrimoniului economic al firmei și relevă constrângerile tehnice, ec onomice sau
juridice sub imperiul cărora aceasta operează, fiind puternic influențați de
apartenența sectorială și natura activității firmei. Indicatorii de structură ai
pasivului analizează așa -numita structură de finanțare a firmei ca expresie a
politici i de finanțare proprii acesteia, caracterizând ansamblul resurselor de care
dispune firma la un moment dat din punctul de vedere al originii și al gradului
de exigibilitate al acestora.
Indicatori de structură ai activului bilanțier
 Ponderea imobilizărilor corporale =
total Activcorporale obilizariIm
Acest indicator reflectă intensitatea în capital a activității desfășurată de
firma analizată. Indicatorul atinge valori ridicate în cazul firmelor care operează
în sectoare economice care reclamă existența unor infrastructuri importante sau
unor echipamente costisitoare: producția sau distribuția energiei, transporturi,
industrie grea (siderurgie), industrie hotelieră sau sectorul amenajărilor funciare.
Indicatorul permite relevarea constrângerilor tehnico -economice specifice
naturii activității firmei analizate. Totuși trebuie menționat faptul că valoarea
indicatorului poate fi influențată semnificativ și de politica de investiții a firmei,
regimul de amortizare utilizat sau utilizarea de echipamen te obținute în regim de
leasing6.

5 Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, traducere N. Tabără, Editu ra TipoMoldova, Iași 2015,pag.59
6 Idem

8
 Ponderea imobilizărilor financiare =
total Activfinanciare obilizariIm

Indicatorul furnizează unele informații asupra amplorii relațiilor
financiare stabilite între firma considerată și alți agenți economici, of erind unele
informații asupra politicii de investiții a firmei: opțiunea de creștere internă
(investiții în ciclul operațional: investiții și/sau exploatare), sau investiții în
sensul creșterii externe (dobândirea de participații la capitalul altor firme).
Indicatorul prezintă valori importante în cazul firmelor de tip holding al căror
obiect de activitate este reprezentat de gestionarea unui portofoliu de participații.
 Ponderea stocurilor =
total ActivStocuri

Și acest indicator su gerează amploarea constrângerilor tehnico -economice
care derivă din natura activității firmei. Astfel valoarea indicatorului este extrem
de redusă în cazul firmelor prestatoare de servicii, dar poate atinge valori
importante în cazul firmelor productive ca re realizează produse cu ciclu lung de
fabricație (de ex. sectorul construcțiilor navale sau de aeronave), firmelor care
activează în sfera construcțiilor sau a distribuției. Indicatorul este însă influențat
de poziția firmei în cadrul ciclului său de viaț ă, stocurile fiind nesemnificative în
faza de creștere rapidă a firmei, dar putând deveni importante pe durata fazei de
maturitate și în etapa de declin. Alți factori care pot influența valoarea
indicatorului sunt politica de aprovizionare a firmei sau flu ctuațiile sezoniere
care sunt specifice unor sectoare economice cum sunt agricultura și industria
alimentară (ca urmare a perioadelor scurte în care este posibilă aprovizionarea
cu materii prime), sau industria jucăriilor și serviciile de tipul parcurilor de
distracții (ca urmare a fluctuației puternice a cererii specifică în astfel de
sectoare)7
Analiza acestui indicator poate fi și mai relevantă dacă este realizată la
nivelul fiecăreia dintre categoriile principale de stocuri:
 Stocuri de mărfuri
 Stocuri d e produse finite
 Producție în curs de execuție
 Stocuri de materii prime
 Stocuri de materiale
 Ponderea creanțelor comerciale =
total Activasimilate conturi si Clienti

7 Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, traducere N. Tabără, Editura TipoMoldova, Iași 2015,pag. 66

9
Indicatorul relevă politica de creditare a clienților practicată de firmă sau,
într-un cadru mai larg, uzanțele de plată specifice sectorului în care firma
operează. Mărimea sa este determinată de durata creditului comercial practicat
de firmă în relația cu clienții săi. Pentru cazul firmelor care au ca și clienți
preponderent persoane fiz ice și ale căror încasări se realizează îndeosebi în
numerar, valoarea indicatorului este extrem de redusă.
 Ponderea disponibilităților =
total Activitati Disponibil

Disponibilitățile unei firme trebuie să se regăsească într -un volum
sufic ient pentru ca aceasta să fie în măsură să -și onoreze în orice moment
integral și la termen obligațiile de plăți curente. Un volum insuficient al
disponibilităților poate determina dereglări ale fluxului de plăți, după cum un
volum constant ridicat poate î nsemna costuri de operare suplimentare (în situația
în care sunt angajate împrumuturi bancare) și totodată costuri de oportunitate ca
urmare a nefructificării sumelor respective fie în cadrul ciclului de investiții și în
cadrul celui de exploatare, fie sub forma plasamentelor financiare. În acest
context, trebuie să atragem în mod deosebit atenția asupra necesității unei
planificări cât mai riguroase (lunară, săptămânală și chiar zilnică) a fluxurilor de
încasări și plăți și implicit a nivelului trezoreriei8.
Indicatori de structură ai pasivului bilanțier
 Ponderea capitalurilor permanente =
total Pasivpermanente Capitaluri

Acest indicator exprimă gradul de stabilitate a resurselor de finanțare de
care dispune întreprinderea la un moment dat, din punctul de vedere al
exigibilității acestora. Un grad ridicat de stabilitate conferă firmei un grad ridicat
de libertate în alocarea resurselor de care dispune atât în direcția ciclului de
investiții (pe termen lung) cât și a celui de exploatare (pe terme n scurt), în timp
ce un grad mic de stabilitate al resurselor disponibile ar putea pune firma în
imposibilitatea de a aloca resursele necesare ciclului de investiții9.
 Ponderea capitalurilor proprii =
total Pasivproprii Capitaluri

Indicatoru l este conceput pentru a releva gradul de autonomie financiară a
firmei – măsura în care aceasta se finanțează pe seama resurselor proprii. Un
grad redus de autonomie crește gradul de vulnerabilitate al întreprinderii față de
mediul extern (prin acțiunea u nor factori cum ar fi de exemplu evoluția ratei

8Bordeianu, G. D., Analiz a poziției financiare a performanțelor întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași,
2015,pag .90
9 Idem

10
dobânzilor la credite sau a ratelor de schimb valutar) și o expune în mai mare
măsură riscului de faliment.
1.3. Analiza rezultatelor – Tehnici de analiză a rezultatelor
Metodele larg utilizate de analiză a informațiilor conținute în cadrul
contului de profit și pierdere vizează mai multe aspecte:
 studiul contribuției elementelor de venituri și cheltuieli grupate în
funcție de natura lor la formarea rezultatului unei perioade – analiza
structurală
 analiza ven iturilor și cheltuielilor care revin diverselor funcțiuni ale
firmei – analiza funcțională
 analiza pragului de rentabilitate
 regruparea informațiilor sub forma așa -numitelor marje de acumulare –
analiza soldurilor intermediare de gestiune – accent valoare adăugată
 analiza capacității de autofinanțare
Un interes aparte îl prezintă și analiza dinamicii elementelor de venituri,
cheltuieli sau a rezultatelor, în vederea identificării tendințelor survenite în
evoluția acestora10.
1.3.1. Analiza structurală a contului de rezultate
Analiza structurală urmărește stabilirea contribuției diferitelor categorii de
elemente de venituri și cheltuieli la formarea rezultatului unui exercițiu.
Acest tip de analiză urmărește studiul ponderilor deținute de diversele
elemente de venit uri în totalul veniturilor aferente unei perioade oferind
informații asupra aportului a trei categorii majore de operațiuni (operaționale,
financiare și cu caracter excepțional – cum ar fi cesiunea de active) la formarea
veniturilor perioadei.
În paralel sunt urmărite ponderile diferitelor categorii de cheltuieli în
totalul cheltuielilor aferente unei perioade (sau doar al celor pentru exploatare).
În acest mod, prin raportare la realizările perioadelor anterioare, este posibil
studiul mutațiilor (favorabi le sau nu) care au loc în structura cheltuielilor,
independent de volumul de activitate al firmei l a nivelul perioadelor analizate11.

10 Achim, M. V., Analiză economico -financiară, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2015 ,pag.89
11 Achim, M. V., Analiză economico -financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2015 ,pag.91

11
Concluzii relevante pot fi obținute și prin studiul comparativ al ponderilor
cheltuielilor firmei analizate cu cele calcula te pentru cazul unor firme cu obiect
similar de activitate, sau pe baza unor valori medii sectoriale.
Modificarea volumului activității sau a naturii acesteia poate antrena în
cazul unei firme modificări semnificative a structurii cheltuielilor.
Pentru a lua în calcul și posibilele implicații ale schimbării volumului de
activitate sau a structurii acesteia asupra structurii cheltuielilor este
recomandabil calculul ponderilor diferitelor categorii de cheltuieli în cifra de
afaceri a perioadei sau, opțional, în totalul veniturilor.
1.3.2. Analiza funcțională a contului de profit și pierdere
Acest tip de analiză urmărește o regrupare a elementelor de venituri și
cheltuieli conținute în contul de profit și pierdere în raport cu principalele
funcțiuni care le genereaz ă la nivelul unei firme:
 Funcțiunea de producție
 Funcțiunea comercială
 Funcțiunea administrativă
Această retratare permite separarea cheltuielilor în raport cu funcțiunea
responsabilă de producerea lor și instituirea unui control mai eficient al
costurilor: reducerea costurilor de producție, sau limitarea costurilor
administrative, etc12.
1.3.3. Analiza cheltuielilor directe și indirecte – pragul de
rentabilitate
Acest tip de analiză permite studiul pragului de rentabilitate la nivelul
întregii firme, al unei anume activități, secții de producție sau chiar la nivelul
unuia din produsele aflate în nomenclatorul de fabricație.
Ea impune o delimitare a cheltuielilor firmei în două mari categorii:
 Cheltuieli directe sau variabile – legate direct de volumul de activitate al
firmei, de o anumită activitate sau chiar de fabricarea unui produs,
 Cheltuielile indirecte (sau fixe) – cheltuieli independente de volumul de
activitate, sau comune unei activit ăți sau secții13.

12 Achim, M. V., Analiză economico -financiară, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2015 ,pag.93
13 Bătrâncea, I., Bătrâncea, L.M., Borlea, S., N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2013 ,pag.100

12
În categoria cheltuielilor directe vor fi regrupate:
 cheltuielile reprezentând consumuri de materii prime și materiale necesare
realizării produselor
 cheltuielile cu manoperă directă – remunerațiile personalului direct
productiv
 cheltuieli le care sunt expresia consumurilor de utilități consumate în
procesul de producție (energie, abur, apă, gaze naturale, combustibili)
Cheltuielile indirecte regrupează ansamblul celorlalte cheltuieli:
 amortizarea imobilizărilor
 cheltuielile reprezentând sal ariile personalului administrativ
 cheltuielile cu iluminatul și încălzirea
 cheltuielile cu lucrările și serviciile prestate de terți (în măsura în care
acestea nu pot fi alocate pe produse, activități sau secții de producție)
 cheltuieli cu impozite taxe și alte vărsăminte asimilate (cu excepția
impozitului pe profit)
 cheltuielile financiare cu dobânzile
Reașezarea acestor informații preluate din contul de profit și pierdere se
poate realiza în formatul de mai jos:
Pe această cale este posibil și studiul con tribuției marjei asupra
cheltuielilor directe la nivelul unei activități, secții sau produs la acoperirea
cheltuielilor indirecte globale ale firmei14.
Având în vedere imperativul acoperirii prin venituri a tuturor categoriilor
de cheltuieli ale unei firme (inclusiv cele indirecte) decurge necesitatea realizării
unor produse cu o marjă asupra cheltuielilor directe cât mai ridicată.
Informațiile necesare unei asemenea analize trebuie să fie furnizate de
contabilitatea internă de gestiune a firmei.
1.3.4. Analiza rezultatelor pe baza soldurilor intermediare de
gestiune
Este o metodă de analiză a rezultatelor unui agent economic care asigură
uniformizarea informațiilor la nivel microeconomic cu cele consacrate la nivel

14 Bătrâncea, I., Bătrâncea, L.M., Borlea, S., N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2013 ,pag.101

13
macroeconomic. Astfel, însumarea valorilor adău gate – unul din soldurile
intermediare – realizate de agenții economici rezidenți formează produsul intern
brut.
În cadrul acestei metode se realizează o retratare a elementelor contului de
profit și pierdere constând în agregarea și calculul indicatorilo r la nivelul unor
trepte succesive de acumulare în formarea profitului net al perioadei, marjele de
acumulare corespunzătoare fiind următoarele:
 producția exercițiului și/sau marja comercială, după caz;
 valoarea adăugată;
 excedentul brut de exploatare;
 rezultatul exploatării;
 rezultatul curent;
 rezultatul net al exercițiului;
1. Producția exercițiului (PE) – este prima treaptă de acumulare prezentă în
cazul agenților economici din sfera producției. Producția exercițiului este
determinată prin însumarea valorii producției vândute (exprimată în prețuri
de vânzare exclusiv TVA) cu valoarea producției stocate și a celei
imobilizate (ambele exprimate în costuri de producție). În cazul agenților
care desfășoară activități comerciale prima treaptă de acumulare este
reprezentată de marja comercială (MC). Marja comercială reprezintă
acumularea rezultată pe seama activității comerciale a firmei, fiind
determinată ca diferență între veniturile din vânzarea mărfurilor și
cheltuielile cu mărfurile vândute15
2. Valoarea adăugată (VA) – este expresia sporului de valoare rezultat pe
seama utilizării factorilor de producție, respectiv plusul de valoare adăugat la
valoarea bunurilor intrate în circuitul economic, ca urmare a prelucrării și
transformării acestora conform specificului o biectului de activitate al
agentului considerat.
Conceptul de valoare adăugată permite realizarea unei distincții între
consumurile interne și cele externe ale unei firme, permițând relevarea
contribuției acesteia la crearea de valoare suplimentară în rapo rt cu valoarea
bunurilor și serviciilor achiziționate de la terți. Un interes aparte îl prezintă și
repartizarea valorii adăugate la nivelul unei perioade între participanții direcți și

15 Bătrâncea, I., Bătrâncea, L.M., Borlea, S., N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj –
Napoc a, 2013 ,pad.110

14
indirecți la activitatea economică a firmei (salariați, stat, creditor i, acționari și
întreprindere).
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:
i) metoda de producție (sintetică, deductivă);
ii) metoda de repartiție (aditivă).
i) Metoda de producție relevă modul în care se formează valoarea
adăugată, respectiv f aptul că valoarea adăugată este generată din activitatea de
producție (sau comerț), ea reprezentând plusul de valoare adăugat la valoarea
materiilor prime și materialelor supuse prelucrării16.
În cazul metodei de producție determinarea valorii adăugate se realizează
prin deducerea din valoarea producției exercițiului (PE), respectiv a marjei
comerciale (MC), după caz, a consumurilor externe sau intermediare (cheltuieli
cu materii prime si materiale, energie și apă, respectiv servicii prestate de terți –
CI)
VA = PE + MC – CI
ii) Metoda de repartitie pornește de la destinatia valorii adăugate, aceasta
contribuind la formarea veniturilor primare ale participanților la circuitul
economic:
 venituri primare ale salariaților (salarii și cheltuieli asimilate)
 venituri primare ale statului (impozite si taxe, inclusiv impozit pe
profit)
 venituri primare ale aportatorilor de capitaluri (dobânzi și dividende)
 venituri primare ale agentilor economici (cota reinvestită din profitul
net și amortizarea).
Determinarea v alorii adăugate prin metoda de repartiție se face prin
însumarea remunerărilor care revin participanților la circuitul economic17:
VA = Chs + Pn + A + Cf + IT
Chs = cheltuielile salariale și asimilate
Pn = profitul net
A = amortizarea

16 Achim, M. V., Analiză economico -financiară, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2015,pag.9 8
17 Idem

15
Cf = cheltuielile f inanciare
IT = impozitele și taxele
Dacă se are în vedere faptul că valoarea adăugată este o sursă de venit
primar pentru toți participanții la circuitul economic al unei firme evidentă
necesitatea realizării și comercializării pe piață de către aceștia a unor produse
cu valoarea adăugată cât mai ridicată.
3. Excedentul brut de exploatare (EBE) – reprezintă acumularea brută rezultată
din activitatea de exploatare, rămasă la dispoziția firmei pentru
autofinanțarea investițiilor și remunerarea aportatorilor de fonduri în cadrul
firmei (creditori și acționari):
EBE = VA – Cheltuieli cu personalul – Impozite și taxe + Subvenții de
exploatare
Această marjă de acumulare este foarte des utilizată pentru compararea
performanțelor firmelor ca urmare a faptului că nu e ste influențată de:
– Politica de finanțare a firmei – nefiind luate în considerare veniturile sau
cheltuielile financiare,
– Politica de investiții – nefiind afectată de valoarea amortizării,
– Politica fiscală – nu ține cont de impozitul pe profit18
– Elementele excepționale.
4. Rezultatul exploatării (RE) – măsoară rentabilitatea întregii activități de
exploatare prin deducerea tuturor cheltuielilor aferente:
RE = EBE + Alte venituri din exploatare + Venituri din amortizări și
provizioane – – Cheltuieli cu amortizări și provizioane – Alte cheltuieli de
exploatare
5. Rezultatul curent (RC) – obținut prin cumularea rezultatului financiar:
RC = RE + Rezultat financiar
6. Rezultatul net al exercițiului (Rex) – include rezultatul excepțional, respectiv
influența impozitului pe profit:
Rex = RC + Rezultat excepțional – Impozit pe profit

18 Achim, M. V., Analiză economico -financiară, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2015,pag. 104

16
1.3.5. Capacitatea de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare (CAF) – este o sursă stabilă generată de
activitatea fiecărui agent economic, putând fi utilizată la finanțarea investițiil or,
rambursarea împrumuturilor sau remunerarea acționarilor societății prin plata
dividendelor repartizate acestora.
Se determină printr -una din metodele de mai jos:
 Metoda deductivă
 Metoda aditivă
a) metoda deductivă:
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile =
= EBE + Alte venituri (din exploatare, financiare sau
excepționale) încasabile –Alte cheltuieli (din exploatare, financiare
sau excepționale) plătibile – Impozit pe profit19
b) metoda aditivă:
CAF = Profit net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate =
= Profit net + Amortizări și provizioane constituite –
Provizioane reluate la venituri – Subvenții de exploatare + Valoarea
netă contabilă a activelor cedate – Venituri din cedarea activelor
1.3.6. Valoarea adăugată globală
În prezența tuturor categoriilor de veniturilor și cheltuieli (financiare,
excepționale), pentru a mări sfera de aplicare a analizei valorii adăugate și
repartizării acesteia, este posibilă utilizarea conceptului de valoare adăugată
globală (VAG), determinată pe baza unei reg rupări ale elementelor de venituri și
cheltuieli d in contul de profit și pierderi.
1.4. Analiza pe baza indicatorilor financiari
Analiza indicatorilor financiari reprezintă un instrument eficient de
interpretare a declarațiilor financiare, constituindu -se într -un fundament de bază
în elaborarea de către management a viitoarei politici financiare a firmei20.
Analistul financiar trebuie să fie în măsură să:
 aprecieze dacă :

19 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metod e și modele, Editura E conomică, București, 2010,pag.98
20 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura E conomică, București, 2010,pag.99

17
 societatea a fost performantă în trecut,
 societatea va avea o situație financiară bună în viitor
 sesizeze orice schimbare a performanțelor societății, în cel mai scurt
timp,
 remarce orice semnal care ar putea determina schimbări pozitive sau
negative în viitor
 detecteze punctele slabe ale companiei care pot fi îmbunătățite .
Pentru ca acești i ndicatori să fie relevanți, nivelul lor trebuie comparat
cu:
 cel echivalent unor perioade anterioare (comparația internă)
 alte standarde (comparația externă: concurența, medii sectoriale, valori
recomandate în literatura de specialitate sau solicitate de bănci în
cadrul operațiunilor de creditare).
Principalele aspecte referitoare la activitatea unei firme, care fac obiectul
analizei pe baza indicatorilor financiari sunt:
 rentabilitatea – fiind totodată analizată și eficiența (randamentul)
utilizării acti velor firmei, respectiv eficiența utilizării resurselor
umane (productivitatea muncii)
 riscurile la care este expusă firma – analiza posibilității apariției
perturbărilor în fluxul de plăți al firmei (incapacitatea de plată) sau a
insolvabilității (riscul de faliment).
Pentru a analiza firma, analistul tre buie să parcurgă următorii pași :
Tabel 1. Pasii de urmat pentru analiza unei firme21
1. Analiza profitabilității / performanței
 Rentabilitatea financiară – %
 Rentabilitatea economică – %
 Marja profitului brut – %
 Marja profitului net – %
2. Analiza utilizării activelor (indicatori de randament)

21 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Economică, București, 2010,pag. 106

18
 Randamentul activelor – %
 Randamentul activelor corporale – %
 Numărul mediu de rotații al stocurilor – x
3. Analiza solvabilității
 Gradul de autonomie financiară (solvabilitatea
patrimonială) – %
 Raportul datorii pe capital propriu – %
 Gradul de îndatorare – %
 Gradul de acoperire a datoriilor – x
4. Analiza lichidității
 Rata curentă – x
 Rata rapidă sau rata imediată – x
 Perioada de încasare a creanțelor – zile
 Perioada de plată a facturilor – zile
5. Analiza indicatorilor de productivitate
 Vânzări pe angajat – milioane lei / angajat
 Profit pe angajat – milioane lei / angajat
1.4.1. Analiza profitabilității
Rentabilitatea financiară
Rata rentabilității financiare are următoarea expresie:
100xinvestit Capitalnet Profit[%]Rf

Rata rentabilității financiare surprinde eficiența utilizării capitalului
investit de acționarii societății. La numitorul relației pot fi utilizați următorii
indicatori22:
 capitalurile proprii;

22Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Economică, București,
2010,pag. 120-121

19
 capitalul social al firmei.
Pentru o reflectare mai corectă a situației capitalurilor investite este
posibilă utilizarea la numitorul expresiei a mediei aritmetice simple a capitalului
investit între începutul și sfârșitul perioadei analizate.
Indicatorul măsoară profitul pe unitatea de capital investit sau procentul în
care acționarii își recuperează investiția din profitul net.
Echivalentul anglo -saxon al ratei rentabilității financiare este ROE cu
următoarea expresie:
x100or actionaril le Capitaluri net ProfitROE[%]

Pentru a fi asigurată atractivitatea plasamentului în acțiunile firmei este
necesar ca rata rentabilității financiare să fie superioară în raport cu rata medie a
dobânzilor bancare sau cu rata rentabilității financiare înregistrată la nivelul alt or
agenți economici cu profil similar.
De menționat faptul că în situația în care acțiunile firmei sunt cotate pe o
piață organizată condiția atractivității plasamentului în acțiunile firmei trebuie să
ia în considerare nu profitul net al acesteia ci divi dendele distribuite acționarilor
și aprecierea în timp a cotației acțiunii conform relației:
dobânziia medie Rata 100CursDividend Curs CursR
01 0 1
P 

Rentabilitatea economică
Rata rentabilității economice are următoarea expresie:

% 100angajat Capitalbrut ofitPrRe  

Rata rentabilității economice este cel mai cuprinzător indicator al
eficienței economice a unei firme, surprinzând eficiența utilizării întregului
capital angajat indiferent de proveniența acestuia (propriu sau împrumutat) și
independent de incidența fiscalității23.
La numărătorul expresiei se recomandă utilizarea valorii profitului brut
cumulată cu valoarea cheltuielilor financiare suportate de firmă în perioada

23 Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii, Editura Universității
„Alexandru Ioa n Cuza”, Iași, 2015 ,pag.139

20
analizată (dobânzile plătite în contul împrumuturilor contractate). Este de
asemenea posibilă utilizarea excedentului brut din expl oatare.
Numitorul relației constituie expresia fondurilor utilizate de agentul
economic analizat, putând fi exprimat prin:
 totalul activului (pasivului) bilanțier;
 capitalurile permanente (suma împrumuturilor pe termen mediu și lung
cu capitalurile proprii determinate ca diferență între totalul activului
bilanțier și totalul datoriilor)24.
Pentru o reflectare mai corectă a utilizării fondurilor în perioada analizată
este posibilă utilizarea la numitorul expresiei a mediei aritmetice simple a
capitalului anga jat între începutul și sfârșitul perioadei analizate.
Echivalentul anglo -saxon al ratei rentabilității economice este ROA având
următoarea expresie:
% 100 dobânzilor plata și impozitare de înainte Pr permanente CapitaluriofitROA

Pentru a fi asigurat dezideratul menținerii substanței economice a
întreprinderii es te necesar ca rata rentabilității economice să fie superioară în
raport cu rata inflației.
1.4.2. Analiza utilizării activelor
Randamentul Activelor
Este o măsură a intensității utilizării activelor, ceea ce înseamnă că o
valoare ridicată a acestui indicator semnifică o activitate în care activele sunt
utilizate intensiv și invers25.
Cifra de afaceri
Randamentul activelor (%) =

Randamentul imobilizărilor corporale
Randamentul i mobilizărilor corporale (%) =

Oferă informații asupra eficienței utilizării imobilizărilor corporale.

24 Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015 ,pag.141
25 Idem

21
Numărul mediu anual de rotații al stocurilor prin cifra de afaceri
Randamentul S tocurilor (nr. rotații) =

Indicatorul măsoară numărul ciclurilor de reînnoire în cifra de afaceri a
stocurilor, într -o anumită perioadă. Aprecierea valorii acestui indicator se
realizează cel mai bine dacă se recurge la o diferențiere a categoriilor majore de
stocuri:
 Materii prime sau materiale
 Producție în curs de execuție
 Produse finite
 Mărfuri
De asemenea este posibil calculul și a duratei medii de rotații a stocurilor
exprimată în zile, pe baz a relației26:
Perioada medie de rotație a stocurilor (zile) =

1.4.3. Analiza solvabilității
Un instrument de bază al aprecierii stabilității sau autonomiei financiare
este gradul în care activele sunt fin anțate pe seama datoriilor.
Pe această cale este posibilă aprecierea gradului de solvabilitate al unei
firme – adică a capacității acesteia de a rambursa ansamblul obligațiilor sale și
de a evita în acest mod riscul de faliment. Există mai multe metode de calcul a
indicatorului:
Autonomia financiară
Autonomia financiară (%) =

Indicatorul reflectă măsura în care firma își finanțează activitatea pe
seama resurselor proprii. Cu cât valoarea indicatorului este mai ridicată se poate
aprecia că gradul de autonomie ale acesteia este mai ridicat, deci firma este mai
puțin expusă la influențele factorilor externi de mediu.27
Gradul de î ndatorare
Gradul de îndatorare (%) =

26 Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii finan ciar-contabile a întreprinderii, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015 ,pag.147
27 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Eco nomică, București, 2010,pag.129

22
Indicatorul arată proporția în care activele firmei au fost finanțate de
creditorii acesteia. Împrumuturile mai mari de 50% din total active, sunt
apreciate drept critice.
O altă modalitate de apreciere a gradului de îndatorare este și calculul
următorulu i raport (denumit în literatura de specialitate și brațul levierului
financiar):
Total datorii / Capital propriu (%) =

Acest indicator t rebuie să fie mai mic de 100%.
Gradul de acoperire al datoriilor pe seama fluxului de numerar net degajat
din operațiuni
Grad de acoperire datorii (x) =

Având în vedere că sursa de numerar pentru achitarea datoriilor oricărei
firme este fluxul de numerar anual degajat de operațiunile firmei (în principal
din exploatare), indicatorul exprimă numărul mediu de ani în care firma are
capacitatea de a rambursa ansamblul datoriilor sale, existente la un moment dat.
Dacă valoarea indicatorului de pășește 3 – 5 ani se poate aprecia faptul că firma
riscă să se confrunte în viitorul previzibil cu probleme de insolvabilitate28.
1.4.4. Analiza lichidității
Lichiditatea unei firme presupune capacitatea acesteia de a face față
obligațiilor sale de plată p e termen scurt și deci de evitare a stării de incapacitate
de plată.
Capacitatea unei societăți de a -și plăti datoriile rezidă în lichiditatea
activelor sale. Decalajul între termenele de lichiditate ale activelor și cele de
exigibilitate ale datoriilor es te principala cauză a insolvabilității29.
Rata curentă
Rata curentă (x) =

Indicatorul apreciază disponibilitatea alocărilor ciclice în raport cu
mărimea datoriilor exigibile pe termen scurt (sc adente în mai puțin de 1 an).
Studii empirice realizate asupra unui număr mare de firme au arătat că firmele
care au avut un nivel al ratei curente mai mic de 2 – 3 pe durata mai multor
exerciții au devenit insolvabile.

28 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: meto de și modele, Editura Economică, București, 2010,pag. 130
29 Idem

23
Întrucât în unele tipuri de afaceri gradul de lichiditate a stocurilor poate fi
mai redus, în practica financiară se calculează și un alt indicator în vederea
aprecierii lichidității firmei:
Rata rapidă
Rata rapidă (x) =

Dacă este luat în considerare faptul că și încasarea creanțelor poate
decurge lent sau poate fi perturbată prin falimentul unora dintre debitori este
recomandabil și calculul unui alt indicator în vederea aprecierii lichidității30:
Rata imediată
Rata imed iată (x) =

Rata curentă și rata rapidă sunt numai niște indicatori primari ai lichidității
deoarece nu iau în considerare caracterul rotativ al activelor și pasivelor curente
(rotația creanțelor, a stocurilor și a furnizorilor – denumiți și indicatori secundari
de lichiditate).
Analiza indicatorilor secundari ai lichidității permite aprecierea capacității
firmei de a controla activitatea sa comercială:
 abilitatea de a controla și corela mărimea stocurilor cu nive lul
vânzărilor
 abilitatea de a corela politica de credit comercial practicată în relația cu
clienții cu decalajele de plată a facturilor acceptate de furnizorii firmei.
Perioada de recuperare a creanțelor
Perioada de recuperare creanțe (zile) =

Reprezintă perioada medie exprimată în zile, de încasare a creanțelor
firmei. Valoarea indicatorului trebuie analizată în corelație cu politica de credit
comercial al firmei31.
O valoare a indicatorului mai ridicată decât perioada de întârziere la plată
acceptată în contractele de livrare întocmite de firmă indică existența unor
perturbări în încasarea creanțelor.
Perioada de plată a facturilor (furnizorilor)

30 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010 ,pag.155
31 Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015,pag.1 57

24
Perioada de achitare (zile) =

Reprezintă perioada medie exprimată în zile în care se achită obligațiile
către furnizori. Valoarea sa trebuie să fie corelată cu numărul mediu de zile de
întârziere la plată acceptat de furnizorii firmei. În caz contrar, indică pe rturbări
în derularea fluxului de plăți.
1.4.5. Analiza productivității
Productivitatea muncii este un indicator important al modului în care
este utilizat unul dintre factorii de producție – resursele umane.
Exprimarea cu ajutorul mărimilor financiare a a cestui indicator poate fi
realizată prin intermediul cifrei de afaceri sau a profitului net.
Productivitatea muncii (mil.lei) =

Înregistrarea unor valori ridicate la nivelul ce lor doi indicatori indică o
utilizare eficientă a resurselor umane32.
1.4.6. Analiza indicatorilor bursieri
Pentru cazul firmelor cotate în cadrul unei piețe organizate de capital –
cum este cazul Bursei de Valori București sau a bursei electronice Rasdaq e xistă
posibilitatea aprecierii performanțelor de piață cu ajutorul unei alte categorii de
indicatori denumită indicatori bursieri , indicatori care înglobează în construcția
lor prețul de piață al acțiunii.
Principalii indicatori bursieri sunt prezentați în continuare:
Raportul preț – câștiguri
Raport preț /câștiguri (x) =

Indicatorul reflectă durata (în ani) de recuperare a investiției în acțiunea
respectivă pe seama profitului net care revine unei acțiuni. Indicatorul constituie
totodată și o măsură a riscului asociat investiției în acțiunea considerată: cu cât
raportul este mai mare cu atât investiția în acțiunea respectivă poate fi apreciată
mai riscantă ca urmare a numărului mare de a ni în care este posibilă recuperarea
investiției33.

32 Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii, Editura Universității
„Alexandr u Ioan Cuza”, Iași, 2015,pag .159
33 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010,pag.160

25
Mai simplu, raportul preț –câștiguri poate fi considerat ca o măsură a
valorii relative a acțiunii comparată cu câștigurile care revin acesteia. Un raport
“mare” semnifică un preț ridicat al acțiunii. Un r aport „mic” semnifică un preț
scăzut al acțiunii fata de câștigurile societății. Adjectivele “mare” și “mic” sunt
termeni relativi. Raportul variază în timp în funcție de percepțiile investitorilor
asupra perspectivelor economice ale firmei sau sectorulu i34.
Raportul poate fi considerat mare dacă este peste 20 la 1 (deși este mai
mult o observație empirică decât o regulă absolută). O valoarea ridicată
sugerează fie așteptările investitorilor asupra unui ritm ridicat viitor de creștere a
profiturilor firme i, fie supraevaluarea acțiunii respective. O valoare sub 10 poate
fi considerată mică (într -o economie stabilă).
Raportul preț – fluxuri de numerar
Raport preț/ fluxuri de numerar (x) =

Interpretarea i ndicatorului este similară cu cea a raportului preț – câștig.
El este utilizat pentru a elimina efectele politicilor contabile (cu privire la
amortizarea imobilizărilor sau a evaluării stocurilor) asupra rezultatelor unei
firme și a mări comparabilitatea p erformanțelor.
Raportul preț – vânzări
Raport preț / vânzări (x) =

Indicatorul este utilizat în cazul firmelor recent înființate sau care
activează în sectoare noi în curs de dezvoltare, firme care nu au reușit atingerea
pragului de rentabilitate35.
Randamentul dividendelor
Randamentul dividendelor (x) =

Indicatorul reflectă remunerarea investitorilor în acțiunea respectivă pe
seama dividendelor acordate acestora.
Raportul preț – valoare contabilă
Raport preț / valoare contabilă (x) =

34 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010,p ag.166
35 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Economică, Bucu rești, 2010,pag.170

26
Indicatorul oferă informații asupra acoperirii prețului de piață al acțiunii
prin valoarea contabilă a averii acționaril or.
Valoarea contabilă a unei acțiuni este determinată prin raportarea valorii
capitalurilor proprii la numărul de acțiuni emis de societate.
El oferă investitorului informații asupra posibilităților sale de recuperare a
investiției în situația falimentu lui firmei.
1.4.7. Descompunerea ratelor de rentabilitate
Modelele de analiză a ratei rentabilității economice se bazează pe
descompuneri ale acestei rate în rate secundare structurate după criterii care
sugerează legica de formare al indicatorului și moda litățile practice de acțiune în
vederea creșterii valorii indicatorului analizat. Asemenea modele sunt
următoarele:36
i)
CaP
ATCaRb
e
Factorii de influență ai rentabilității economice relevați în cadrul acestui
prim model sunt:
 raportul
ATCa , adică între cifra de afaceri și activul total – măsură a
eficienței (randamentului) fondurilor totale administrate exprimată prin
cifra de afaceri degajată;
 raportul
CaPb , adică ponderea profitului brut în cifra de afaceri (marja
profitului brut), indicator care măsoară eficiența activității de producție
și comercializare37.
ii)
CaP
ACa
ATARb
ff
e 
În cadrul acestui model intervine și un al treilea factor de influență
reprezentat de ponderea activelor fixe în totalul a ctivelor (înzestrarea tehnică a
muncii). Măsurarea eficienței utilizării activelor prin intermediul cifrei de
afaceri realizate se referă în acest caz numai la activele fixe afectate ciclului de
exploatare al agentului economic considerat.

36 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Economică, București, 2010,pag.1 72
37 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010,pag.16 9

27
iii)
c f ifb
c ib b
e
ACa1
ACa
AA1CaP
CaA
CaACaP
CaATCaP
R



Acest ultim model permite cuantificarea influențelor exercitate asupra
ratei rentabilității economice de către:
 structura activelor imobilizate din punctul de vedere al ponderii
deținute în cadrul acestora de activele fixe;
 eficiența utilizării activelor fixe exprimată prin randamentul acestora
(sau viteza lor de rotație prin cifra de afaceri);
 viteza de rotație a activelor circulante prin cifra de afaceri – măsură
a eficienței utilizării acestora.
Modelele de analiză a ratei rentabilității finan ciare sunt construite în
mod similar cu cele destinate analizei ratei rentabilității economice. Astfel de
modele sunt următoarele38:
i)
CaP
CCaRn
prf
Construcția și utilitatea modelului este similară cu cea a primului model
de analiză prezentat în cazul analizei rentabilității economice.
ii)
CaP
ATCa
CATRn
prf 
Primul termen al modelului reflectă influența îndatorării asupra
rentabilității financiare. Un nivel înalt al îndatorării, deci o pondere redusă a
capitalurilor proprii în totalul pasivulu i (activului) bilanțier poate antrena (în
anumite condiții – a se vedea și efectul de levier financiar) o creștere a
rentabilității financiare.
iii)
bn
lexpb lexp
prfPP
RP
CaR
ATCa
CATR  , model cunoscut și sub denumirea de
sistem Du Pont extins de analiză a rentabilități i financiare.
Termenii cuprinși în cadrul acestui model de analiză au, în ordine,
următoarele semnificații:
 influența îndatorării asupra rentabilității financiare;

38 Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura Ec onomică, București, 2010,pag.174

28
 randamentul activelor totale (viteza lor de rotație prin cifra de afaceri);
 eficiența activ ității de exploatare;
 povara creditelor – incidența cheltuielilor financiare (sau, în sens mai
larg, a rezultatului financiar și a celui excepțional) asupra profitului
brut;
 povara fiscală – incidența impozitului pe profit.
1.4.8. Relația dintre rata renta bilității economice și rata rentabilității
financiare – levierul financiar
Politica de finanțare adoptată de agentul economic în sfera atragerii
resurselor de care are nevoie pentru a -și desfășura activitatea are incidențe
majore asupra ratei rentabilități i financiare – efect cunoscut sub denumire a de
efect de levier financiar.
Pentru demonstrarea acestui efect se pornește de la exprimarea profitului
net
nP ca diferență între rezultatul exploatării
lexpR și valoarea dobâ nzilor
achitate în contul împrumuturilor contractate
BD , în condițiile inexistenței
impozitării (cota impozitului pe profit – 0%)39:
B lexp n D R P

Vom exprima valoarea dobânzilor achitate ca produs între rata dobânzilor
bancare (sau costul mediu al capitalurilor împrumutate) R d și valoarea creditelor
angajate (Cr) cu relația
d B RCr D

În aceste condiții expresiile ratei rentabilității economice și a celei
financiare pot fi rescrise astfel:
ATR RATRRe lexplexp
e 
, AT reprezentând valoarea activului total.
respectiv
prd e
prB lexp
f
prn
fCCrR ATR
CD RRCPR

Presupunând că activul total este finanțat exclusiv pe seama capitalurilor
proprii și a celor împrumutate, egalitatea de mai sus poate fi rescrisă astfel:

39 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financia r – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010,pag.175

29


prd e pr e
fCCrR CrR CRR
prd e e fCCr)R R( R R 
, relație care sintetizează efectul de levier financiar
al îndatorării.
Termenul
)R R(d e este denumit levier financiar, iar raportul
prCCr este
denumit brațul levierului.
În situația în care fiscalitate a este prezentă, cota de impozit pe profit va fi
simbolizată I P%. Relațiile prezentate mai sus se rescriu astfel:
 
prP d e
prP B lexp
fC%I1 CrR ATR
C%I1 D RR

 
prP d e pr e
fC%I1 CrR CrR CRR

%I1CCr)R R( R RP
prd e e f 




Rentabilitatea financiară poate fi deci exprimată prin corectarea
rentabi lității economice cu efectul de levier al îndatorării. În funcție de relația
existentă între rentabilitatea economică și rata dobânzilor bancare se disting
două situații posibile:
a) cazul în care rata rentabilității economice este superioară în raport cu
rata dobânzilor bancare – efectul de levier este pozitiv , prezența sau
creșterea îndatorării ducând la creșterea rentabilității financiare peste
valoarea celei economice;
b) cazul în care rata rentabilității economice este inferioară în raport cu
rata dobânzilor bancare – efectul de levier este negativ , prezența sau
creșterea îndatorării ducând la scăderea rentabilității financiare sub
valoarea celei economice40.
Mărimea raportului
prCCr (brațul levierului) exprimă structura financiară a
întreprinderii. Cu cât mărimea acestui raport este mai mare cu atât efectul de
levier financiar se va manifesta mai intens.

40 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico – aplicativ, Editura CECCAR,
București, 2010,pag.177

30
Capitolul II. Studiu de caz – Analiza performantelor la S.C.
Restpold S.R.L.
2.1. Scurta prezentare a hotelului R estpold
Resursele turistice ale României o situează printre țările cele mai dotate
din acest punct de vedere, care pot fi puse în valoare datorită acumulărilor din
ultimul timp în procesul de reformă, ce vizează descentralizare a și privatizarea
acestui sector important al economiei.
Sectorul privat hotelier din Sibiu a înregistrat o dezvoltare și modernizare,
astfel, reunind tradiția de mai multe secole a ospitalității cu restricțiile unei
gestiuni performante, activitatea din S.C. RESTPOLD S.R.L. sau Hotel Rin se
desfăsoară astfel încât să mențină o poziție bună pe piață și în fața concurenților
prin: prestarea serviciilor la o calitate superioară; obținerea unui raport bun
calitate/preț; printr -o ofertă cât mai mare și vastă p entru satisfacerea celor mai
rafinate cereri; ameliorarea echipamentelor și a confortului41.
Există persoane care plătesc sume mari pentru un sejur deosebit și de
calitate, deci, calitatea și satisfacerea clienților devine o forță majoră care trebuie
îmbun ătățită nelimitat, pentru că însușirea acestor calități poate determina
avantaje mari.
Situat pe drumul national 1 la 33 km de Sibiu si 19 km de Sebes, la
intrarea in localitatea Miercurea Sibiului, noul hotel Rin *** dispune de o
amplasare usor accesibila, unde va puteti caza si relaxa intr -o ambianta
desavarsita. Hotelul ofera camere primitoare si confortabile cu finisaje de lux,
unde serviciile generoase si de calitate va captureaza de la intrarea in hotel.
2.1.1. Obiectul de activitate conform codulu i caen si departamentele
hotelului Restpold
În Hotel RESTPOLD funcționează următoarele departamente:
– de contabilitate , condus de directorul economic sau contabilul -șef, având
ca responsabilitate activitățile de casierie, facturare, controlul încas ărilor,
debitorii, furnizorii și trezoreria (verificarea finală a încasărilor hotelului),
cuprinzând și resursele umane;de aprovizionare condus de șeful
responsabil cu aprovizionarea, care transmite comenzi furnizorilor și
gestioneaza stocurile. Serviciul de aprovizionare centralizează toate
comenzile emise de către diferitele servicii ale hotelului, fiind singurul în
masură care poate să transmită comenzile furnizorilor;de front -office,

41 http://www.hotelrin.com/

31
activitățile sale specifice desfășurându -se la nivelul holului de intr are,
condus de șeful de recepție care are în subordine ceilalți angajați ai acestui
departament (recepționer, lucrător rezervări, telefonistă, casier, facturier,
bagajist și lucrătorii de noapte);
– de cazare, condus de directorul de cazare care are în subor dine șeful de
recepție, guvernanta generală și administratorul șef. Cazarea turiștilor în
hotel se face la orice oră, în limita locurilor disponibile (în acest sens
lucrătorii de la recepție trebuie să cunoască foarte bine starea permanentă
a camerelor pe ntru evitarea surprizelor neplăcute) și în funcție de
rezervările și contractele facute anterior și confirmate.
Hotelul este dotat cu camere pentru handicapați și nefumători dotat cu
cele mai moderne facilități, având următoarea structură: single, double, French –
cu pat de mijloc, suite și apartamente.
– de alimentație, condus de directorul de alimentație care are în subordine
șeful de restaurant, responsabilul cu banchetele și reuniunile și directorul
executiv din departamentul de alimentație.
Restaurantul RESTPOLD oferă într -o ambianță deosebită preparate
culinare cu specific românesc, turcesc și internațional, iar Snack Barul
RESTPOLD oferă gustări calde și reci, precum și o gamă variată de băuturi și
cockteiluri. Salonul restaurantului se încadrează Norm elor aprobate prin Ord.
M.T. NR.56/1995, și anume: 1,3m*m/loc la masă; de resurse umane, ale cărui
atribuții sunt: angajarea, recrutarea, promovarea, pregătirea angajaților;
remunerația angajaților; analiza și evaluarea posturilor.
– tehnic, foarte util pent ru buna funcționare a echipamentelor tehnice și
electronice, necesare pentru desfățurarea eficientă în hotel. Personalul
acestui departament este format din electronist, electrician, mecanic,
decorator, ei având un statut de colaboratori cu hotelul.
– alte s ervicii, folosite datorită faptului că majoritatea clienților acestui hotel
sunt oameni de afaceri, iar premisele de bază ale unei afaceri de succes
sau ale unei întâlniri de afaceri sau în interes de serviciu sunt aparatura
performanta în domeniu și ambia nța, astfel, serviciile oferite de Hotel
RESTPOLD stau la dispoziția clienților în Business Center și Meeting
Room. Pentru relaxare și menținerea formei fizice, centrul de întreținere
pune la dispozitia clienților: saună, masaj, coafură, frizerie.
Ca obiect principal de activitate conform CAEN se incadreaza in codul
5510 (hotel activitate, sevicia de cazare)

32
2.1.2. Obiectul secundar de activitate
Cod CAEN:5530 Restaurante
Detalii : Aceasta clasa include: – prepararea si vanzarea la comanda, de
mancaruri ca lde, inclusiv vanzarea de bauturi care insotesc masa, cu sau fara
program distractiv. Aceste activitati se desfasoara prin: restaurante, restaurante
cu autoservire, cafenele, restaurante si rulote fast -food, unitati de pregatire a
hranei la pachet, standur i pentru vanzarea pestelui preparat si a cartofilor prajiti,
tonete de inghetata, vagoane -restaurant.
Cod CAEN:5540 Baruri
Detalii : Aceasta clasa include: – vanzarea de bauturi cu consumarea lor
intr-un local ce ofera sau nu si program distractiv, precum: baruri, berarii,
cluburi de noapte, carciumi etc.
În prezent, hotelul deține 54 de camere, care include si camere pentru
persoane cu handicapi și nefumători, unde se poate întâlni stilul tradițional într -o
armonie perfectă cu cele mai moderne facilități.
Construcția în care se află hotelul este realizată în manierea neoclasică și
este finisată cu tencuieli cu praf de piatră, tratat cu bosaje, ancadramente,
pliastrii și decorații la ferestre, iar la balcoane sunt parapeți din fier forjat.
2.1.3. Analiza por tofolului de produse
Structura serviciilor oferite de hotel este următoarea:
– camere dotate cu aer condițonat; tv color și sistem Pay -Tv; mini-bar;
telefon cu facilități Voice Mail;sistem automat de trezire;posibilități de a
utiliza computer LEPTOP în toate camerele hotelului;mini -safe;
– Restaurantul RESTPOLD oferă preparate culinare cu specific românesc,
turcesc și internațional;Drink Bar și Snack Bar oferă cele mai variate
băuturi;room -service la dispoziția clienților24 de ore pe zi;Business
Center;
– Meeting Room;computere, conectare internet, telex, fax, copiatoare,
retroproiectoare, ecran Filip Chart, tv, video;centru de înfrumusețare cu
saună, masaj, fitnes, coafură, frizerie;casă de schimb valutar; servicii
medicale; angajații (în special cei care intră în contact cu clienții) vorbesc
franceza, germana, engleza și turca;parcare.
Hotel RESTPOLD are numeroși colaboratori, cu ajutorul cărora își oferă
serviciile, aceștia fiind: agenții de turism (Marshal, Simpa), bănci (citibank),
societăți de as igurări (Astra), societăți comerciale, furnizori străini.

33
Sistemul de tarifare este diferențiat în funcție de tipul camerei, perioada
de timp pentru care este ocupată camera, gradul de ocupare al camerelor.
Tarifele de cazare afișate reprezintă prețul înch irierii unei camere pentru
24 de ore. Pentru o cameră dublă tarifele pot diferi în funcție de câte persoane
închiriazî camera.
Sunt acordate și anumite facilități pentru anumite segmente de clienți
(grupuri de turiști care staționează un anumit numă r de zile în hotel) sau se
folosesc tarife degresive (tariful pentru o cameră scade dacă aceasta este
închiriată mai multe zile).
Cărțile de credit acceptate sunt: VISA, AMERICAN EXPRES.
Rezervările se pot face prin: fax, e -mail, internet, te lefon.
2.2. Metoda Bos Metoda Boston Consulting Group (BCG) aplicata la
hotel Restpold42
“Vacile de muls” sunt reprezentate in cazul Holetului RESTPOLD de
camere tip Single Room . Piața acestor produse se află într -o creștere lentă, dar
cele dețin o poziție de lider pe piața respectivă. Ele constituie o sursă de
finanțare pentru activitatea de cercetare sau diversificarea ofertei. Obiectul
strategic este de “recoltare” a profiturilor . Deoarece acestea genereaza un venit
relativ constant valoarea lor de piata poate fi usor calculata pe baza veniturilor
viitoare care vor fi generate.
“Câinii – Pietrele de moară”, camera tip Suite au o cota de piata scazuta si
o rata de crestere a pi etei scazuta si de aceea nici nu genereaza dar nici nu
consuma lichiditati foarte multe. Totusi ele reprezinta veritabile capcane pentru
capitalul companiei datorita lichiditatilor imobilizate intr -o afacere cu potential
scazut. Obiectivul strategic este d e reducere a investițiilor și lichidare de pe
piață.
“Dilema”, in cazul de fata fiind reprezentata de camera Double Room ,
creste rapid si de acceea consuma cantitati importante din lichiditatea
companiei, dar datorita faptului ca nu are cota de piata fo arte mare nu genereaza
venituri superioare. Rezultatul este de consumare a lichiditatilor companiei. Dar
datorita ratei de crestere mari a pietei o astfel de „dilema” are un potential ridicat
de crestere deoarece piata este foarte atractiva. Acest produs t rebuie analizat cu
mare atentie pentru a determina daca merita sa se investeasca in el. El este
produsul care au nevoie de investiții masive pentru creșterea cotei de piață;

42 Nicolescu, Ovidiu; Nicolescu, Luminița – Managementul modern al organizației , Editura Tribuna E conomică,
București, 2001;pag.116

34
obiectivul strategic este de creștere a cotei de piață sau de reducere a
investiți ilor.
Nu in ultimul rand camera tip Business room, adica “Steaua – Vedeta”, este
produsul pentru care sunt necesare investiții pentru menținerea sau creștere cotei
de piață, dar care deține o poziție importanta, generatoare de viitoare profituri.
Daca com pania reuseste sa mentina cota de piata a acestui produs in timp odata
cu evolutia ciclului de viata a industriei si scaderea ritmului de crestere a pietei
acestea vor evolua catre zona de „ vaci de muls” unde vor genera lichiditate
superioara pentru compa nie.
Valoarea metodei propuse de Boston Consulting Group privind analiza de
portofoliu este demonstrată de următoarele aspecte:
– modelul B.C.G. permite armonizarea produselor în cadrul
portofoliului de afaceri și identifică produsele care au nevoie de
investiții majore pentru a -și îmbunătăți poziția pe piață;
– modelul permite o programare a evoluției produselor în condițiile în
care se combină cu analiza ciclului de viață al produselor; traseul
optim pe care ar trebui să îl parcurgă un produs este: “di lemă” –
“vedetă” – “vacă de muls”, existând și posibilitatea ca anumite unități
strategice să fie simple generatoare de profit, urmând ca etapa
următoare să fie eliminarea lor de pe piață.
– întrucât pune accentul pe nevoia de investiții și pe utilizarea pr oduselor
generatoare de profit, modelul B.C.G. obligă întreprinderea să -și alcătuiască un
portofoliu echilibrat care să -i permită finanțarea noilor activități și să -și
protejeze produsele generatoare de profit.
2.2.1. Micromediul
Furnizorii , care oferă h otelului materii prime și materiale, de a căror
calitate depinde și calitatea serviciilor oferite de hotel. Astfel, s -au adoptat
strategii de alegerea furnizorilor cei mai potriviți pentru hotel, din punct de
vedere al condițiilor de plată, al calității mă rfurilor și materiilor prime furnizate,
al prețurilor
Furnizorii de marfuri sunt reprezentati de diverse firme sau persoane
particulare care, in baza unor relatii de vanzare -cumparare asigura firmei
produse solicitate necesare desfasurarii activitatii hoteliere ,de regula fiind
firmele de catering.
Furnizorii fortei de munc a se constituie in persoanele tinere, si care
poseda sau nu o experienta din domeniul hotelier, aflate in cautarea unui loc de

35
munca,deasemenea o cultura medie si tot timpul reactualizata aspra industiei
hoteliera si prestare servicii hoteliere
Furnizorii de resurse: Materii prime si materiale Sc Metro SA
Echipamente, tehnologie: SC UPI SA
Financiare Banci – CITIBANK, Actionariat,
Profitul Clientii
Nefiind persoane cu probleme financiare, clienții acestui hotel se
dovedesc a fi foarte sensibili la confortul și la calitatea serviciilor oferite, astfel
se urmărește satisfacerea tuturor cerințelor acestora.
Prezența în hotel a acestor clienți este foarte avantajoasă, ei util izând o
gamă foarte variată de servicii pe care le oferă hotelul, servicii pe care un client
venit în vacanță nu le -ar folosi.
Clientela de afaceri aduce multe avantaje hotelului, și anume: rezervările
se fac înainte iar riscurile de neplată sunt în general excluse, dacă au fost
mulțumiți clienții vor reveni, voiajele lor sun repartizate pe tot parcursul anului,
ceea ce contribuie pozitiv la ocuparea hotelului.
Pentru oamenii de afaceri motivația șederii într -un hotel bine cotat este
foarte important ă pentru că ei vin să încheie contracte sau să facă anumite
vânzări și nu vor să pună în pericol imaginea lor sau a firmei pe care o
reprezintă.
Clientii principali fac parte din categoria celor cu venituri medii si peste
medii, avand varste cuprinse într e 25 si 55 ani .
In functie de statutul acestora, clientii vizati sunt :
Oameni de afaceri (romani)
Oameni de afaceri (straini)
Grupuri organizate de dimensiuni mici si medi (atat straini cat si romani)
care doresc sa -si petreaca vacanta in marginimea Si biului
Din totalul clientilor 60% sunt persoane juridice si 40 % persone juridice
Concurentii
Pe piața pe care Hotel RESTPOLD își desfășoară activitatea sunt
concurenți puternici cărora trebuie să le faca față pentru a supraviețui și pentru a
avea un grad de ocupare bun.

36
În principal, concurenții sunt hotelurile de 3* și 4*, unele având atuuri
importante de care anumiți clienți țin cont, și anume: distanța mai mică față de
aeroport, posibilitatea de a face transferuri spre sau la aeroport la cerere a
clienților, lanțul din care face parte, pentru că unii clienți, în general oamenii de
afaceri, nu folosesc serviciile unui hotel dacă nu cunosc lanțul din care face
parte sau dacă nu au mai folosit serviciile acelui hotel.
2.2.2. Analiza macromediului
Analiza -diagnostic în departamentele hotelului Restpold
Analiza -diagnostic reprezintă o investigație a principalelor aspecte
economico -financiare, juridice, comerciale, tehnice și sociale, efectuându -se în
vederea identificării punctelor forte și slabe, precu m și a cauzelor și efectelor
acestora.
In analiza -diagnostic propriu -zisă se culeg și se sistematizează datele
referitoare la domeniile investigate, se analizează și se interpretează datele și se
identifică punctele forte și slabe ale fiecărui domeni u.
Diagnosticul juridic
Analiza acestui domeniu implică investigarea următoarelor aspecte
juridico -legale privind activitatea Hotelului RESTPOLD:
fondul de comerț, repezentat de ansamblul bunurilor corporale și
necorporale folosite pentru desfășurarea acti vității hotelului, în condiții de
competitivitate și rentabilitate. Bunurile corporale (mobile și imobile) sunt
reprezentate de utilaje, mobilier, construcția și terenul, asupra cărora societatea
proprietară are drepturi imobiliare. Bunurile necorporale su nt numele hotelului,
emblema acestuia, categoria de încadrare, acestea reprezentând drepturi private
asupra hotelului;
situația juridică asupra construcției și terenului , dreptul de proprietate
asupra acestor bunuri imobile fiind deținut de societatea proprietară a Hotelului
RESTPOLD;
situația datoriilor, arată faptul că hotelul are datorii pe termen lung și
scurt, pe care le achită la timp, neavând restanțe de plată;
situația fiscală, arată ca societatea este înregistrată la circa financiară și că
își achită impozitele și taxele;
situația angajării personalului, care se face prin contracte de muncă,
respectându -se plata salariilor către angajați și contribuția la fondul de asigurări
sociale și de pensie;

37
situația mediului, analiza făcută arătând că hote lul nu poluează mediul;
situația contractelor, pe care le are hotelul cu agențiile de turism din țară
și străinătate, se desfășoară legal.
Diagnosticul comercial
Diagnosticul comercial ajută la estimarea locului pe care hotelul îl ocupă
în cadrul pi eței, evidențiind consecințele negative și pozitive, actuale și de viitor.
Sunt analizate următoarele elemente ale activității comerciale:
Pozțtia hotelului și principalele caracteristici ale zonei unde este
amplasat: Hotel RESTPOLD este situat în ca pitala București, în centrul
comercial, financiar și cultural al acesteia, oferind căi de acces rapide spre toate
zonele importante și posibilitatea practicării unor diverse activități;
Serviciile oferite : Hotel RESTPOLD pune la dispoziția clientilor 54 de
camere dotate cu cele mai moderne facilitati, oferind condiții speciale pentru
handicapați și nefumători; Restaurantul RESTPOLD oferă într -o ambianță
deosebită preparate culinare cu specific românesc, turcesc și din bucătăria
internațională; Barul și Snac k Barul oferă gustări calde și reci și o gamă variată
de băuturi și cockteiluri; room service -ul este la dispozitia clienților 24h / zi;
Business Center și Meeting Room oferite clientilor de afaceri, dar care nu
cuprind serviciile necesare, sala de conferi nță având doar 20 -25 de locuri,
nefiind dotată cu instalație de tradus automată și cu grup sanitar, fapt pentru care
este cuprinsă în politica de modernizare a hotelului; pentru relaxarea clienților
hotelul mai oferă și un centru de întreținere, dotat cu s aună, masaj, coafură,
frizerie.
Structura clientelei: în Hotel RESTPOLD majoritatea clienților sunt
oameni de afaceri străini, fapt pentru care este și numit “hotelul oamenilor de
afaceri”, prezența turiștilor cetățeni români fiind în proporții foarte mici .
Nivelul tarifelor și prețurilor practicate: Hotelul RESTPOLD folosește
tarife în conformitate cu calitatea serviciilor oferite, având în vedere prevederile
Legii concurenței și Ordinul Ministrului Turismului privind aprobarea politicii
tarifare în struct urile de primire turistice, potrivit căruia tarifele se determină “în
mod liber, pe baza cererii și ofertei și a calității serviciilor oferite”.
Numărul de turiști și gradul de ocupare al Hotelului RESTPOLD :
numărul de turiști sosiți în 2012 a suferit o s cădere față de numărul de turiști
sosiți în 2011, după care, în 2013 a avut o ușoară creștere a acestora; gradul de
ocupare a scăzut continuu din 2011 până în 2013 datorită apariției pe piață a
unor noi concurenți și pentru că Hotelul RESTPOLD nu aparține unui lanț
hotelier. Analizând numărul de turiști din Hotel RESTPOLD pe naționalități se

38
poate observa ponderea mică a clienților români (aproximativ 3%), majoritatea
clienților fiind cetățeni străini (97%).
Modul de promovare și comercializare a serviciilo r Hotelului
RESTPOLD : se face la nivel destul de scăzut, hotelul nedispunând de un
compartiment de marketing. Totuși, hotelul își face cunoscute serviciile prin
pliante, pagina pe internet (destul de săracă în informații), participări la târguri,
apariții în reviste de specialitate, contracte cu agenții de turism. Pentru a afla
părerile clienților în legatură cu serviciile oferite și calitatea acestora, există
chestionare în fiecare cameră a hotelului.
Nivelul de stocare și aprovizionare al hotelului : se fa ce într -un mod bine
organizat, existând spațiile și condițiile necesare din punct de vedere igienic, al
mărimii și al calității.
Sinteza diagnosticului comercial se face prin evidențierea punctelor forte
și slabe ale acestuia.
Diagnosticul tehnic
Analiza acestui diagnostic cuprinde informații calitative și cantitative cu
privire la mărimea, structura, sistarea suprafetelor construite și anexe:camerele
hotelului: sunt în număr de 54, oferind un confort corespunzător și o gamă
variată de servicii de cam eră și condiții speciale pentru nefumători și
handicapați;capacitatea și suprafața sălilor din restaurant și bar: corespund
criteriilor de clasificare, oferind condiții confortabile clienților; sala de
conferință: are o capacitate foarte mică (20 – 25 locu ri), nu este echipată
corespunzător, neavând instalație de tradus automată și grup sanitar, fapt pentru
care este supusă modernizării începând cu anul 2011; dotarea tehnică a
bucătăriei restaurantului: funcționează corespunzător normelor de clasificare și
igienice;starea echipamentelor și utilajelor tehnice: este bună, fapt ce se
datorează și activității permanente a hotelului, funcționarea acestora nefiind
întreruptă; respectarea normelor de igienă și de prevenire și stingere a
incendiilor (PSI): se face î n toate departamentele hotelului.
Diagnosticul social (al resurselor umane)
Analiza domeniului social ne ajută să înțelegem locul și rolul resurselor
umane în activitatea hotelului, precum și drepturile și obligațiile acestuia
pornind de la premisa c ă resursele umane sunt similare cu celelalte resurse de
care dispune hotelul, având un rol foarte important în activitatea acestuia, fără
ele neputând fi desfășurată nici o activitate.
În Hotel RESTPOLD acest doemniu funcționează pe baza legislației
socia le, care are un caracter normativ și impune limite legale tuturor acțiunilor

39
desfășurate în domeniul personalului și asigură reguli minime de gestiune a
relații.lor sociale.
Se urmărește astfel, îmbunătățirea randamentului fiecărui angajat, a
comportament ului său profesional și a performanțelor în muncă.
2.2.3. Analiza mediului intern
Resursele materiale d e care dispune hotelul RESTPOLD :
 Restaurant și salon pentru servit micul dejun;
 Café -Bar, Bar de zi și camera bar;
 Recepție hotel, hol recepție și birou recepție;
 Spații de depozitare;
 Grup sanitar public;
 Garderobă;
 Anexe bucătărie;
 Magazin;
 Anexe funcționale;
 Spații de circulatie.
 Depozite pentru alimentația publică;
 Spații frigorifice pentru alimentația publică;
 Bucătărie;
 Spălătorie, uscătorie și călcă torie Centrală termică;
 Centrală de ventilare;
 Spațiu rezervat pentru apărare civilă;
 Depozite de lenjerie;
 Depozite diverse;
 Ateliere;
 Toaleta pentru personal + camera serviciu;
 Bucătării;
 Spălătorie vase;
 Spații de circulație;
 Spațiu pentru gunoi.
 Spații anexe;
 Vestiare;
 Grupuri sanitare + garderobă;
 Centrală telefonică;
 Birouri;
 Spații de curculatie;
 Depozite.

40
 În hotel există 54 de camere de 1 -2 paturi, suite, saună, sală de
conferință, centru de afaceri, salon de coafură și frizerie.
2.3. Analiza performanț elor firmei S.C. RESTPOLD S.R.L.
Analiza performanței unei firme (societăți comerciale) are un rol
determinant în stabilirea strategiei de urmat și aceasta cu atât mai mult în
perioada crizei economico – financiare. În cele ce urmează am efectuat analiza,
pe baza datelor din bilanțul firmei, pentru SC Restpold SRL, utilizând un sistem
de indicatori care au relevanță și prin interpretarea cărora se pot trage concluzii
certe în funcție de care se poate prognoza evoluția viitoare. Am încercat să
utilizez un num ăr de indicatori priviți ca un sistem, care să definească, în cele
din urmă, un model de analiză a performanței unei firme. Cercetarea s -a axat pe
aplicarea sistemului de indicatori convenit asupra datelor din bilanțul firmei
Restpold SRL.
2.3.1. Analiza de struc tură a elementelor patrimoniale
Pe baza datelor prezentate în bilanțul contabil la 31 decembrie 20 15 am
efectuat analiza structurii activului și pasivului bilanțier, urmărind, mai ales,
determinarea unor rate care caracterizează relațiile existente între d iversele
elemente patrimoniale.
În acest sens, structura activelor aflate în patrimoniul societății analizate
poate fi sintetizată astfel:
Tabel nr. 2.1. Situația activelor SC Restpold SRL
Denumirea elementului Valoarea (lei) Pondere (%)
Active imobilizate 477762 83,97
Active circulante 80644 14,17
Cheltuieli în avans 10539 1,86
Total active 568945 100
Relația existentă la nivelul entității economice analizate între nivelul
diferitelor categorii de active este reprezentată în graficul următor:

41

Figura 2.1. Structura activelor SC Restpold SRL
De asemenea, pe baza elementelor patrimoniale prezentate anterior, am
determinat ratele specifice pentru fiecare componentă a activelor firmei, așa cum
este redat în continuare.
a) Rata activelor imobilizate
Reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate per manent în
patrimoniu și măsoară gradul de imobilizare a elementelor de capital.

Din calcul, se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere
destul de mare (83,97%) din totalul activelor societății.
Defalcarea ratei activelor imobilizate se va realiza pe baza imobilizărilor
necorporale, corporale și financiare, după cum urmează:
Rata imobilizărilor necorporale =

Introducând datele de care dispunem în formula de calcul,
rezultă ca rata imobilizărilor necorporale este de 0,28%.
Rata imobilizărilor necorporale în cazul agenților economici ce își
desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare este extrem de redusă (sub
25% din totalul activelor), dar în cazul societății analizate valoarea acesteia este
de 0,28% (aproape inexistentă).
84% 14% 2%
Active imobilizate
Active circulante
Cheltuieli în avans

42

Valoarea calculată pentru rata imobilizărilor corporale este de 82,28%.

În tabelul următor sunt sintetizate datele rezul tate privind structura, în
cifre absolute și relative, a imobilizărilor.
Tabel nr. 2.2. Structura activelor imobilizate SC Restpold SRL
Denumirea elementului Valoare (lei) Pondere în total active (%)
Imobilizări necorporale 1575 0,28
Imobilizări corporale 467730 82,28
Imobilizări financiare 8457 1,49
Pentru o mai mare sugestivitate, datele prezentate mai sus au fost trecute
în următorul grafic:

Figura 2.2. Ponderea imobilizărilor în total activ

0,28%
98% 1,49%
Imobilizări
necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări
financiare

43
b) Rata activelor circulante
Are semnificație majoră în activitatea unei firme. Astfel, valorificând
aspectele teoretice, vom utiliza la datele din bilanț ale societății analizate și vom
obține indicatorii următori.
=

Societatea analizată are o pondere relativ scăzută a activelor circulante în
total acti v (14,17%).
Și în cazul ratei activelor circulante vom efectua defalcarea acesteia pe
principalele elemente componente, pentru a obține mărimi relat ive de structură.
Am în vedere rata (ponderea) stocurilor, creanțelor comerciale și
disponibilităților la societatea comercială analizată. Ratele respective sunt
calculate după relațiile de mai jos, rezultând valorile care sunt sintetizate în
tabelul nr. 2.3.

Tabel nr. 2.3. Structura activelor circulante SC Restpold SRL
Denumirea elementului Valoa rea (lei) Pondere în total active
(%) Stocuri 1146
2 14,2
1 Creanțe 6328
7 78,4
8 Investiții pe t ermen scurt 0 0
Casa și conturi în lei 589
5 7,31
Total 8064
4 100
Datele privind ponderea activelor circulante în totalul activelor
societății au fost transpuse în graficul de mai jos:

44

Figura 2.3. Ponderea activelor circulante în total activ
În mod similar, utilizând datele din bilanțul societății, am calculat
indicatorii relevanți privind pasivele. Astfel, pasivele societății prezentate în
bilanțul contabil pentru anul 20 15 pot fi sint etizate în tabelul și graficul următor.
Acestea (tabelul și graficul) sunt realizate pe baza datelor absolute și relative cu
privire la pasivele cuprinse în bilanțul societății.
Tabel nr. 2.4. Structura pasivelor SC Restpold SRL
Denumirea elementului Valoa rea
(lei) Pondere
(%)
Datorii sumele care trebu ie plătite într -o perioadă
de pâ nă la un an 45167 7,94
Datorii sumele care trebu ie plătite într -o perioadă
mai mare de 1 an 501377 88,12
Capitaluri proprii 22401 3,94
Total 568945 100

14%
79% 0% 7% Stocuri
Creanțe
Investiții pe termen
scurt
Casa și conturi în
lei

45

Figura 2.4. Structura pasivelor SC Restpold SRL
Din analiza efectuată, pe baza datelor (indicatorilor) calculate, se remarcă
faptul că datoriile cu un termen de rambursare mai mare de un an dețin o
pondere semnificativă (88,12%) în totalul pasivelor societății.
Pentru o mai bună caracterizare a structurii pasivelor agentului economic
este recomandabilă determinarea și a altor rate specifice.
2.3.2. Analiza pe baza bilanțului financiar
Pe baza datelor cuprinse în bilanțul contabil întocmit la data de 31
decembrie 2015 și ținând cont de lichiditatea activelor și de exigibilitatea
elementelor de pasiv, la nivelul societății analizate poate fi întocmit bilanțul
financiar (patrimonial).
Utilizând informațiile prezentate în bilanțul financiar, pe baza modelului
considerat, am determinat indicatorii principali de analiză a situației
patrimoniale, și anume: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment,
trezoreria netă și situația netă.
a) Fondul de rulment
Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întrepri nderii, impusă
de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de
decalajul ce poate să apară între termenul de transformare a activelor în bani și
durata medie în care datoriile devin exigibile.
Cu ajutorul informațiilor cup rinse în jumătatea superioară a bilanțului
patrimonial al societății, fondul de rulment poate fi determinat după cum
urmează:
8%
88% 4% Datorii sumele care
trebuie plătite într-
o perioadă de până
la un an
Datorii sumele care
trebuie plătite într-
o perioadă mai
mare de 1 an
Capitaluri proprii

46

– Active imobilizate,
relație , ce devine
al propriu + Datorii financiare pe
termen lung – Active imobilizate
Fondul de rulment permanent este de 46016 lei.
Valoarea pozitivă a fondului de rulment reflectă o stare de echilibru pe
termen lung la nivelul agentului economic analizat, acesta având cap acitatea de
a suporta decalajul existent între termenul de transformare a activelor în bani și
durata medie în care datoriile firmei devin exigibile.
Valoarea fondului de rulment poate fi determinată și cu ajutorul
elementelor din cea de -a doua jumătate a bilanțului patrimonial, respectiv pe
baza elementelor bilanțiere cu o lichiditate mai ridicată (activele circulante) și a
celor cu exigibilitate mai mică (datoriile pe termen scurt), respectiv:
– Datorii pe termen s curt
Fondul de rulment calculat este în valoare de 46016 lei.
Fondul de rulment înregistrează o valoare pozitivă ceea ce înseamnă că
societatea se află într -o stare de echilibru pe termen scurt, societatea având la
dispoziție active cu lichiditate ridicată a căror valoare este superioară față de
suma necesară achitării tuturor datoriilor cu un termen de exigibilitate mai mic
de un an.
b) Necesarul de fond de rulment
Acest indicator reflectă valoarea activelor pe termen scurt, indiferent de
natura stocurilor și creanțelor, ce nu sunt finanțate din surse atrase pe termen
scurt. Vom utiliza relațiile de calcul următoare:
– Pasive pe termen
scurt
Necesarul de fond de rulment înregistrează o valoare negativ ă (- 45167
lei), ceea ce înseamnă că activele pe termen scurt sunt acoperite în totalitate din
surse de finanțare cu o exigibilitate crescută și care, în plus, finanțează parțial
activele permanente (datoriile curente sunt în exclusivitate datorii de
explo atare). O asemenea situație este apreciată a fi favorabilă societății, fiind
consecința directă a aplicării unei strategii de corelare a perioadei de
transformare a activelor circulante în lichidități cu termenele de achitare a
datoriilor.

47
c) Trezoreria n etă
Trezoreria netă permite reflectarea corelației dintre fondul de rulment și
necesarul de fond de rulment, identificând situația financiară a agentului
economic analizat, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.
În cazul societății analizate, trezore ria netă poate fi determinată utilizând
relația:
– Necesarul de fond de rulment
Trezoreria netă înregistrează o valoare pozitivă (91183 lei) și reprezintă o
stare de echilibru financiar existentă la nivelul socie tății. Această valo are a
trezoreriei nete este urmarea directă a unui excedent financiar apărut în cursul
anului 2015 și, implicit, a unei activități rentabile a societății în perioada supusă
analizei financiare.
Situația netă a societății este import antă deoarece reflectă solvabilitatea
societății la un moment dat și pentru aceasta utilizăm relația:
– Datorii totale = Capitaluri proprii = 22401 lei
O valoare pozitivă a situației nete relevă faptul că agentul economic
analizat este solvabil.
2.3.3. Analiza Soldurilor intermediare de gestiune și a capacității de
autofinanțare
Rentabilitatea este categoria care exprimă capacitatea întreprinderii de a
obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia. Obiectivul major al
întreprinderii este atât mărirea averii participanților la viața întreprinderii, cât și
creșterea valorii acesteia în scopul asigurării propriei dezvoltări. Realizarea
acestui obiectiv este condiționată de desfășurarea unei activități rentabile, care
să permită remunerarea factorilor de producție și a capitalurilor utilizate.
Pentru analiza financiară a rezultatelor firmei am folosit informații din
bilanț și contul de profit și pierdere.
Marja comercială este un indicator de rentabilitate a activității comercia le.
Datorită faptului că societatea analizată nu comercializează mărfuri, nu se
calculează indicatorul marja comercială.
Producția exercițiului reprezintă producția vândută, stocată sau nu și
producția imobilizată. Se calculează prin însumarea pro ducțiilor realizate de
întreprindere.

48
Tabe l 2.5. Determinarea producției exercițiului și al indicelui de creștere al
acesteia
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Producția vândută (Qv) 439807 867079 628384
2. Producția stocată (Qs) 0 0 0
3. Producția imobilizată (Qi) 0 0 0
4. Producția exercițiului (Qex) 439807 867079 628384
5. Indicele de creștere a Qv 100% 197,15% 72,47%
6. Indicele de creștere a Qs 0% 0% 0%
7. Indicele de creștere a Qi 0% 0% 0%
8. Indicele de creștere a Qex 100% 197,15% 72,47%
Producția exercițiului înregistrează o creștere însemnată în anul 2014 față
de anul 2013, în schimb în anul 2015 se observă a scădere a acesteia.

Figura 2.5. Reprezentarea grafică a evoluției producției exercițiului
Valoarea adăugată repr ezintă crearea sau mărimea valorii pe care
întreprinderea, prin activitatea curentă, o aduce bunurilor sau serviciilor
achiziționate de la terți. Aceasta se calculează ca diferență intre marja
02000004000006000008000001000000
1 2 3Producția exercițiului

49
comercială la care se adaugă producția exercițiului și cheltuie lile cu materii
prime și materiale și cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți.
Tabel 2.6. Determinarea valorii adăugate și al indicelui de creștere al acesteia
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Marja comercială 0 0 0
2. Producția exercițiului 439807 867079 628384
3. Consumuri intermediare 106762 163637 182586
4. Valoarea adăugată 333049 703442 445798
5. Indicele de creștere a marjei
comerciale 0% 0% 0%
6. Indicele de creștere a
producției
exercițiului
100%
197,15%
72,47%
7. Indicele de creștere a
consumurilor
intermediare
100%
153,27%
111,58%
8. Indicele de creștere a valorii
adăugate 100% 211,21% 63,37%
Valoarea adăugată înregistrează o creștere în anul 2014 față de anul 2013 ,
ceea ce reprezintă un fenomen economic pozitiv pentru evoluția societății, însă
în anul 2015 suferă o scădere destul de însemnată pe fondul crizei financiare.
Grafic evoluția acesteia se prezintă astfel:

50

Figura 2.6. Evoluția indicatorului valoarea adău gată
Excedentul brut al exploatării (EBE) sau insuficiența brută a exploatării
(IBE) se calculează ca diferență intre valoarea adăugată la care se adaugă
subvențiile primite și cheltuielile cu impozitele, taxele și cheltuielile cu
personalul.
Indicatori:

Tabel 2.7. Determinarea excedentului brut din exploatare
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Valoarea adăugată 333049 703442 445798
2. Subvenții de exploatare 0 0 0
3. Cheltuieli cu personalul 318653 495909 305110
4. Impozite, taxe vărsăminte asimilate 0 0 0
5. Cheltuieli totale 497794 823005 641062
0200000400000600000800000
2013 2014 2015Valoarea adăugată

51
6. Excedentul brut din exploatare 14392 207533 140688
7. Indicele de creștere a valorii
adăugate 100% 211,21% 63,37%
8. Indicele de creștere a cheltuielilor
totale 100% 165,33% 77,89%
9. Indicele de creștere a EBE 100% 1442% 67,79%
10. Rata rentabilității capitalurilor
investite – 33745,20% 628,04%
11. Rata repartizării primare 4,32% 29,50% 31,56%
12. Rata dobânzii 40,27% 16,02% 24,96%
Excedentul brut din exploatare are o valoare semnificativă în perioada
analizată, înregistrând totodată o creștere importantă în anul 20 14, fapt datorat
creșterii mai rapide a producției decât a cheltuielilor. În anul 20 15, excedentul
brut din exploatare înregistrează o scăde re față de anul precedent, datorită
scăderii valorii adăugate. Din punct de vedere grafic situația se prezintă astfel:

Figura 2.7. Evoluția excedentului brut din exploatare
Determinarea rezultatului din exploatare. Rezultatul din exploatare
performanța industrială sau comercială a întreprinderii, fără a ține seama de
politici financiare, fiscale, de investiții, de distribuție.
Se calculează ca diferență între excedentul brut al exploatării la care se
adaugă veniturile din provizioane și alte venituri din exploatare și insuficiența
brută de exploatare la care se adaugă cheltuielile cu amortizările și alte cheltuieli
de exploatare.
050000100000150000200000250000
2013 2014 2015Excedentul brut din exploatare

52

Tabel 2.8. Determinarea rezultatului din expl oatare
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Excedentul brut din exploatare 14392 207533 140688
2. Alte venituri din exploatare inclusiv
celedin provizioane 0 7727 8659
3. Alte cheltuieli de exploatare 55503 118376 110564
4. Cheltuieli de exploatar e
privind amortizarea și provizioanele 11080 11824 7685
5. Rezultatul din exploatare -52191 85060 31098
6. Rata rentabilității comerciale – 9,81% 4,95%
7. Ponderea rezultatului din
exploatare în EBE
–
40,99%
22,10%
Chiar dacă în anul 2013, rezultatul din exploatare a avut o valoare
negativă, se observă că în anul 2014 creșterea a fost semnificativă, ceea ce
denotă o situație economică sănătoasă. Chiar dacă rezultatul din exploatare
suferă o scădere în 2015, își menține valoarea pozitivă. Grafic, situația se
prezintă astfel:

Figura 2.8. Evoluția rezultatului din exploatare
-100000-50000050000100000
2013 2014 2015
-52191 85060
31098
Rezultatul din exploatare

53
Rezultatul curent al exercițiului reprezintă rezultatul ce provine din
activitatea normală, obișnuită a întreprinderii.
Se calculează ca diferență d intre rezultatul din exploatare (dacă s -a
înregistrat profit) la care se adaugă veniturile financiare și rezultatul din
exploatare (dacă este pierdere) la care se adaugă cheltuielile financiare.
Tabel 2.9. Determinarea rezultatului curent al exercițiului
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Rezultatul din exploatare -52191 85060 31098
2. Venituri financiare 6731 9601 10801
3. Cheltuieli financiare 5796 33259 35117
4. Rezultatul curent al exercițiului -51256 61402 6782
5. Indicele de creștere al rezultatului
din exploatare
–
100%
35,56%
6. Indicele de creștere al
veniturilor financiare
100%
142,64%
112,50%
7. Indicele de creștere al
cheltuielilor financiare
100%
573,83%
105,59%
8. Indicele de creștere al rezultatului
curent – 100% 11,05%
Evoluția rezultatului curent din punct de vedere grafic se prezintă astfel:

54

Figura 2.9. Evoluția rezultatului curent al exercițiului
Rezultatul extraordinar reprezintă rezultatul ce provine din activități
extraordinare (întâmplătoare) ce nu fac parte din activitatea de bază a
întreprinderii. Se calculează ca diferență între veniturile extraordinare și
cheltuielile extraordinare.
Rezultatul brut al exercițiului este egal cu rezultatul curent datorita
faptului că societatea analizată nu desfășoară activități extraordinare pe
parcursul perioadei analizate.
Tabel nr. 2.10. Determinarea rezultatului net al exercițiului
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Venituri totale 446538 884407 647844
2. – din exploatare 439807 874806 637043
3. – financiare 6731 9601 10801
4. – extraordinare 0 0 0
5. Cheltuieli totale 497794 823005 641062
6. – din exploatare 491998 789746 605945
-60000-40000-20000020000400006000080000
2013 2014 2015Rezultatul curent al exercițiului

55
7. – financiare 5796 33259 35117
8. – extraordinare 0 0 0
9. Rezultatul brut al exercițiului -51256 61402 6782
10. – rezultatul curent -51256 61402 6782
11. – rezultatul din exploatare -52191 85060 31098
12. – rezultatul financiar 935 -23658 -24316
13. – rezultatul extraordinar 0 0 0
14. Impozitul pe profit – 6723 6515
15. Rezultatul net al exercițiului -51256 54679 267
16. Rentabilitatea cheltuielilor – 7,46% 1,06%
17. Rentabilitatea veniturilor – 6,94% 1,05%
Rezultatul exercițiului înregistrează o creștere semnificativă în anul 2014,
după ce în anul 2013 societatea analizată a înregistrat pierdere. În anul 2015 se
observă o diminuare semnificativă a rezultatului exercițiului, acest lucru
datorându -se unei scăderi mai ale rte a veniturilor din exploatare decât a
cheltuielilor din exploatare. Evoluția economică a societăți rămâne totuși una
favorabilă.
Din punct de vedere grafic situația se prezintă astfel:

Figura 2.10. Evoluția rezultatului brut al exercițiului
-100000 -50000 0 50000 100000201320142015Rezultatul brut al exercițiului

56
Capacitate a de autofinanțare este un sold rezidual de flux semnificativ
care se obține ca diferență între rezultatul net corectat cu amortizarea,
participarea salariaților la profit și alte elemente de activ și pasiv, corespunzător
metodei de calcul utilizate.
Tabel nr. 2.11. Determinarea capacității de autofinanțare
Nr.
crt. Denumire indicator 2013 2014 2015
1. Excedentul brut din exploatare 14392 207533 140688
2. +Alte venituri din exploatare 0 7727 8659
3. – Alte cheltuieli de exploatare 55503 118376 110564
4. + Venituri financiare 6731 9601 10801
5. – Cheltuieli financiare 5796 33259 35117
6. + Venituri extraordinare 0 0 0
7. – Cheltuieli extraordinare 0 0 0
8. – Impozitul pe profit 0 6723 6515
9. – Participare salariați la profit 0 0 0
10. Capacitatea de autofinanțare -54568 66503 7952

57
Din punct de vedere grafic situația se prezintă astfel:

Figura 2.11. Capacitatea de autofinanțare
2.3.4. Analiza ratelor financiare
a) Rata stabilității financiare
Acest indicator reflectă ponderea surselor de finanțare ce rămân la
dispoziția societății comerciale pentru o perioadă mai mare de un an în totalul
surselor de acoperire a mijloacelor economice. Pentru aceasta am calculat rata
stabilității financiare, utilizând relația:
=
=

=
= 92,06%
Introducând datele din bilanț, am obținut rata stabilității financiare în
valoarea de 92,06%.
b) Ratele de îndatorare
Prezintă ponderea datoriilor cu un termen de exigibilitate mai mic de un
an în totalul pasivelor societății sau al surselor de finanțare atrase, în totalul
pasivelor societății. Aplicând relațiile de calcul și utilizând datele din bilanțul
societății am obținu t:

=
=
7,95%

-100000 -50000 0 50000 100000201320142015Capacitatea de autofinanțare

58
Valoarea calculată a ratei datoriilor pe termen scurt este 7,95%.
Din calculele anterioare se poate observa faptul că datoriile pe termen
scurt dețin o pondere mică în totalul pasivelor agentului economic analizat. O
asemenea situație poate fi considerată ca fiind favorabilă societății analizate
deoarece datoriile pe termen scurt sunt mai costisitoare. Dacă ar fi fost situația
inversă și anume o ponder e mare a datoriilor pe termen scurt în total pasiv, era
de recomandat ca aceste datorii să fie transferate către datorii pe termen mediu și
lung deoarece costă mai puțin.
• Rata autonomiei globale prezintă ponderea surselor proprii în totalul
mijloacelor u tilizate pentru finanțarea activității unui agent economic. În
activitatea practică, se recomandă ca ponderea surselor proprii de finanțare să
fie de minimum 33% din totalul surselor de finanțare utilizate de întreprindere.
Acest indicator se cal culează pe baza relației:

=
= 3,94%
Valoarea înregistrată de acest indicator este de 3,94%, o valoare cu mult
mai mică decât valoarea recomandată (33%), ceea ce ridică un prim semn de
întrebare față de evoluția ulterioară a agentului economic analizat. Această
situație se datorează subdimensionării capitalurilor proprii ale societății
comparativ cu valoarea totală a pasivelor, acesta apelând cu precădere la surse
atrase de fina nțare a activității economice, situație ce conduce la apariția unor
costuri suplimentare nejustificate.
• Rata datoriilor totale reflectă ponderea surselor de finanțare atrase în
totalul pasivelor societății, fiind calculată din relația:
a datoriilor totale =
=
= 96,06%
Rata datoriilor totale înregistrează o valoare ridicată în comparație cu
nivelul optim recomandat de 67%, o pondere ridicată a surselor de finanțare
externe atrăgând cu sine apariția unor costuri suplimentare semnificative.
Conducerea societății a considerat că nivelul acestor costuri poate fi
suportat pe seama utilizării optime a imobilizărilor corporale achiziționate.
• Rata solvabilității generale cuantifică riscul de incap acitate de plată a datoriilor
la care este expus agentul economic analizat. Valoarea minimă a ratei
solvabilității globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a
capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanțare este de 30%). În c azul
în care rata solvabilității globale este mai mică decât 1, atunci firma este
insolvabilă.

59

=
= 1,04
• Rata autonomiei financiare exprimă ponderea resurselor proprii în cadrul
resurselor financiare atrase pe termen lung de către societatea comercială.
Aplicând formulele de calcul rezultă:

=
= 0,04

=
= 4,01
c) Indicatorii privind lichiditatea și viteza de rotație
Analiza financiară, efectuată pe baza informațiilor cuprinse în
bilanțul contabil întocmit la sfârșitul exercițiului 20 15, poate fi extinsă și
prin calcu larea unor indicatori specifici, privind lichiditatea și viteza de rotație
a capitalurilor prin cifra de afaceri. În cele ce urmează, utilizând relațiile de
calcul, am obținut indicatorii menționați.
• Lichiditatea curentă măsoară capacitatea agentului e conomic de a plăti
datoriile pe termen scurt utilizând activele pe termen scurt din bilanț.
Utilizând relația

obținem valoarea 1,78
Valoarea înregistrată de lichiditatea curentă o situație favorabil ă pentru
societatea analizată (valoarea optimă fiind 1,5 -2).
• Lichiditatea imediată măsoară capacitatea societății de a plăti datoriile pe
termen scurt utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bilanț.
Introducând datele din bilanț în re lația
=
, obținem valoarea 1,53
Și în acest caz valoarea de 1,53 reprezintă o situație favorabilă
pentru societate (valoarea optimă fiind 1).
• Viteza de rotație a activelor imobil izate prin cifra de afaceri evaluează
eficacitatea managementului agentului economic în ceea ce privește utilizarea
acestor elemente patrimoniale în vederea obținerii de venituri, se utilizează
relația de calcul:

60

te =
=
=1,31
Acest lucru reprezintă o situație favorabilă pentru societatea analizată,
deoarece aceste indicator în mod normal are o valoare superioară lui 1.
• Viteza de rotație a activelor totale este un in dicator ce reflectă eficiența
utilizării activelor aflate în patrimoniul unui agent economic și este dată de
relația:
=
=
=1,10
Din calcul am obținut valoarea 1,10 ori, care reflectă o situație medie de
rotație a activelor totale.
d) Analiza rentabilității întreprinderii
• Rata rentabilității financiare (ROE) a capitalului propriu pune în evidență
randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de
acționarii unei societăți prin cumpărarea acțiunilor societății. Profitul, sursa
importantă de finanțare a dezvoltării unei activități, reprezintă parte componentă
a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând, în primul rând, participarea
acționarilor , prin intermediul dividendelor.
Se calculează după relația:
=
x100 =1,19%
Valoarea înregistrată de acest indicator trebuie să fie mai mare decât 5%,
astfel se poate afirma faptul că activitatea desfășurată în cadrul societății a fost
eficientă din punct de vedere al fructificării capitalurilor proprii. Având în
vedere faptul ca din calculele de mai sus reiese că valoarea acestui indicator e de
doar 1,19%, putem spune ca activitatea desfășurată de întreprindere nu a fost
eficientă din punctul de vedere al fructificării capitalurilor proprii.
• Rata marjei comerciale brute, dată de relația:
=
x100 =1,08%
Având în vedere faptul că valoarea înreg istrată de societate este mai mică
decât valoarea recomandată pentru acest indicator (>1,8), se poate afirma
faptul că activitatea acesteia în anul 20 15 a fost una nerentabilă.
• Rentabilitatea economică
Rata rentabilității economice se calculează după formula:

61

=
x100 = 0,05%
Astfel, pentru anul 20 15, valoarea indicatorului a fost de 0,05%,
reflectând o evoluție nu tocmai favorabilă. În cele prezentate mai sus am urmărit
să sintetizez un model de analiză financiară a performanței unei firme (am
exemplificat prin aplicarea aspectelor teoretice la studiul concret al unei
firme), bazat pe un sistem de indicatori corelați. Rezultă că un asemenea
model de analiză este ușor de aplicat, datele din bilanț și anexele la acesta fiind
suficiente. De asemenea, apreciez că analiza poate să se adâncească sau să se
rezume la un număr mai redus de indicatori, în funcție de scopul urmărit în
managementul societății comerciale.
Performanța și funcționalitatea întreprinderii depind de calitatea gestiuni
economico – financiare, în condițiile unei înzestrări tehnice optime și a
organizării raționale a muncii și a producției.

62
Concluzii
Din punctul de vedere al soldurilor intermediare de gestiune, societatea
analizată nu a înregistrat valori pozitive pentru toți indicatori. Se poate observa
că anul 2013 a fost un an mai greu, societatea înregistrând pierdere, dar anul
2014 a fost unul de relansare, înregistrând v alori destul de mari. Criza
economică însă și -a pus amprenta și asupra rezultatelor acestei firme în anul
2015, deși în scădere, valorile indicatorilor au fost totuși pozitive.
Societatea nu a înregistrat rezultat extraordinar, neavând venituri și
cheltuie li extraordinare, ceea ce face ca rezultatul brut al exercițiului să coincidă
cu rezultatul curent al exercițiului.
Rezultatul brut al exercițiului (respectiv rezultatul curent în acest caz) este
influențat într -o mai mare măsură de rezultatul din exploata re, rezultatul
financiar având o pondere mică în rezultatul brut.
Marja comercială este zero în cazul acestei societăți. Producția
exercițiului înregistrează o creștere în anul 2014 față de anul 2013, însă se
observă o scădere mai mică de cât creșterea anterioară, în anul 2015.
Indicatorul valoare adăugată are o valoarea semnificativă, și la fel ca și
indicatorul producția exercițiului înregistrează o creștere în aul 2014, însă se
observă o scădere în anul 2015.
Rata repartizării primare în registrează valori semnificative (peste 25%)
doar în anii 2014, respectiv 2015.
Rata rentabilității capitalurilor înregistrează un nivel destul de mare în anii
2014, 2015, ceea ce permite recuperarea rapidă a investițiilor și remunerarea
bună a investitori lor.
Indicatorul rezultatul din exploatare înregistrează o valoare negativă în
anul 2013, societatea suferind pierdere, dar în anul 2014 înregistrează o creștere
spectaculoasă. Deși în scădere în anul 2015, el înregistrează totuși o valoare
pozitivă.
Un fe nomen negativ se înregistrează cu privire la rata rentabilității
comerciale (rata rezultatului din exploatare), care scade și este sub nivelul
minim de 25%. Acest fenomen se datorează nivelului mare de creștere al cifrei
de afaceri.
Nefiind influențat foar te mult de veniturile și cheltuielile financiare,
rezultatul curent înregistrează același trend ca și rezultatul din exploatare,
pierdere în anul 2013, creștere spectaculoasă în anul 2014 și o scădere în anul
2015, dar menținându -și totuși valoarea pozitiv ă.

63
Poziția, performanța și gestionarea financiară a oricărei entități (instituții
publice, economico – comerciale, administrative etc.) impun în mod necesar, ca
periodic activitatea acestora să fie sintetizată și supusă unei analize de fond prin
intermediu l situațiilor financiare.
Rezultatele analizei performantelor se adresează administratorilor,
acționarilor actuali sau potențiali, analiștilor financiari, participanților la viața
întreprinderii, persoanelor juridice finanțatoare (bănci, organisme financiare,
societăți -mamă, alte întreprinderi), statului, precum și altor întreprinderi
susceptibile de a participa la o absorbție sau de a face o ofertă publică de
cumpărare.
Acești utilizatori sunt hotărâtori în luarea diverselor decizii, cum ar fi:
– decizii de gestiune a unei întreprinderi;
– decizii de cumpărare sau vânzare de titluri;
– decizii de acordare sau refuz al unui credit;
– decizii de achiziționare totală sau parțială a întreprinderii.
Pentru administratori, importanța diagnosticului dat pr in analiza
financiară este fundamentală, deoarece aduce clarificări necesare luării
deciziilor, nu numai în politica financiară ci și în politica generală a
întreprinderii. Acționarii, persoane fizice sau juridice, sunt direct interesați de
calculul valori i întreprinderii pentru că ei furnizează capitalul de risc. Analiza
performantelor are un rol deosebit în determinarea valorii economice, a forțelor
și slăbiciunilor întreprinderii, cu scopul de a evita expunerea sa la dificultățile ce
decurg din relațiile cu alte întreprinderi mai puțin viabile.
Instrumentele analizei performantelor reprezintă o metodă sau o tehnică
care servește la:
– măsurarea eficacității pe plan financiar a acțiunilor trecute;
– aprecierea performanțelor financiare;
– luarea deciziilor și evaluarea consecințelor deciziilor asupra viitorului
întreprinderii;
Instrumentele analizei performantelor sunt orientate spre viitor, în timp ce
instrumentele analizei contabile vizează cunoașterea trecutului.
Evaluarea performanțelor prin calculul i ndicatorilor prezentați în această
lucrare servește la decizia financiară care poate reduce incidența riscului
economic și financiar.

64
Bibliografie
1. Achim, M. V., Analiză economico -financiară , Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2015
2. Avare, Ph., Legros, G., Lemonnier P., Gestiune și analiză financiară ,
Ediția în limba română coordonată de: Niculescu Maria și Burlaud Alain,
Editura Economică, București, 2002
3. Bătrâncea, I., Analiza trezoreriei entității economice. Modelare.
Echilibru. Eficiență. Previziune , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2014
4. Bătrâncea, I., Bătrâncea, L.M., Borlea, S., N., Analiza financiară a
entității economice , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2013
5. Bordeianu, G. D., Analiza poziției financiare a performanțelor
întrep rinderii , Editura Tehnopress, Iași, 2015
6. Brezeanu, P. (coord.), Boștinaru, A., Prăjișteanu, B., Diagnostic financiar.
Instrumente de analiză financiară , Editura Economică, București, 2003
7. Bușe, L., Analiza economico – financiară , Editura Economică, Bucure ști,
2005
8. Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii , traducere N. Tabără,
Editura TipoMoldova, Iași 2015
9. Contablitate – Prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR,
București, 2004
10. Coteanu, I. ș.a., DEX. Dicționarul explicativ al limbii româ ne, Editura
Univers Enciclopedic, București,1998
11. Dumbravă, M., Analiza performanțelor firmei: metode și modele, Editura
Economică, București, 2010
12. Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil , Editura Economică, București,
1999
13. Gheorghiu, Al., Analiza econo mico -financiară la nivel microeconomic ,
Editura Economică, București, 2004
14. Ișfănescu, I., Robu, V., Hristea, A.M., Vasilescu, C., Analiza economico –
financiară , Editura ASE, București, 2003
15. Mironiuc, M., Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile
a întreprinderii , Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015

65
16. Mironiuc, M., Analiza economico – financiară. Performanță, poziție
financiară, risc , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași , 2015
17. Moroșan, I., Analiza economico – financiară: probleme rezolvate , Editura
Fundației ”România de Mâine”, București, 2004
18. Nica, Panaite, Ifrimescu, Aurelian, “Management -Concepte și Aplicații”,
Editura SedcomLibris, Iași, 2004, p. 55
19. Niculescu, M., Diagnostic financia r, vol. 2, Editura. Ec onomică,
București, 2005
20. Niculescu, M., Diagnostic global strategic , Editura Economică,
București, 1997
21. Păvăloaia, W., Paraschivescu, M., D., Olaru, G.D., Radu, F., Analiză
financiară. Studii de caz, Editura Tehnopress, Iași, 2006
22. Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: ghid teoretico –
aplicativ , Editura CECCAR, București, 2010
23. Petrescu, S., Diagnostic economic – financiar. Metodologie. Studii de caz ,
Editura SedcomLibris, Iași, 2004
24. Rusu, C., Diagnostic economico -financiar , volumul I, Editura Economică,
București, 2006
25. Sârbu, C., Analiza econimico -financiară. Suport de curs , Universitatea
Danubius, Galați,
26. Siminică, M., Diagnosticul financiar al firmei , Editura Universitaria,
Craiova, 2014
27. Spătaru L., Analiza economico –financiară. Inst rument al managementului
întreprinderilor Editura Economică, București, 2004
28. Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), Ediția a III
a, Editura CECCAR, București, 2013
29. Țole, M., Analiza economico – financiară: Metode, tehnici și studii de c az
,Editura Universitară, București, 2004
30. *** Dicționar de economie, Ediția a II -a, Ed. Economică, București, 2001
31. *** Legea nr. 82/1991, Legea contabilității, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18.06. 2014
32. *** Legea nr. 31 /1990 Legea societăților comerciale, modificată prin
Legea nr. 284/ 2014 , publicată în Monitorul Oficial nr. 778 din 20.11. 2014