Analiza Performantelor Firmei Prin Intermediul Sistemului DE Indicatori DE Gestiune

ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PRIN INTERMEDIUL SISTEMULUI DE INDICATORI DE GESTIUNE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA ECONOMICO – FINANCIARĂ A FIRMEI

1.1 Delimitări conceptuale privind eficiența, eficacitatea și performanța firmei

1.2. Aprecierea performanței pe baza profitului si a rentabilității

1.3. Posibilități de sporire a performanței firmelor și gestiunea riscurilor aferente

CAPITOLUL II: DIMENSIONAREA PERFORMANȚEI PE BAZA INDICATORILOR DE GESTIUNE

2.1. Sistemul de indicatori economico – financiarii utilizați în analiza activității desfășurate

2.1.1. Indicatori de lichiditate și echilibru financiar

2.1.2. Indicatori de rentabilitate

2.1.3. Indicatori de gestiune

2.2. Analiza contului de profit și pierdere și dimensionarea soldurilor intermediare de gestiune

2.3. Metode de dimensionare a capacității de autofinanțare

CAPITOLUL III: TENDINȚE ȘI EVOLUȚII ALE PERFORMANȚEI LA S.C.. ART CAFE S.R.L

3.1. Prezentarea generală a firmei

3.2. Evoluția indicatorilor de performanță economico – financiara la S.C. ART CAFE SRL

3.3 Dimensionarea indicatorilor de echilibru, de rentabilitate și de gestiune la ART CAFE S.R.L. și a tendințelor acestora

3.4 Efectele economico – financiare ale modificării mărimii indicatorilor de gestiune

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

O apreciere corectă și relevantă a situației financiare a firmei, impune necesitatea folosirii unor instrumente de măsurare a rezultatelor care ar putea traduce realitatea economică și financiară a activității firmei, într-un mod mai important decât cel oferit de indicatori contabili uzuali.

Performanța unei firme constituie o preocupare permanentă a tuturor agenților economici, a cărei percepție diferă în funcție de interesele specifice fiecăruia dintre aceștia. Interesul agenților pentru măsurarea performanțelor, pentru referințele alese, dar și pentru instrumentele de măsurare se regăsește în strânsă legătură cu obiectivele vizate de firmă și partenerii săi.

Măsurarea performanțelor constituie o condiție utilă asigurării progresului entități, însă nu este complet suficientă. S-a afirmat că un progres care nu este măsurat nu există, dar măsurarea nu constituie un scop în sine, ea face ca reușita să fie recurentă în măsura în care generează acțiunea și dezvoltarea durabilă.

În contextul dezvoltării durabile, indicatorii de performanță sunt prezentați cu titlu indicativ, ei realizând obiectul unor aprofundări pe domenii de activitate.

Lucrarea tratează aspectele financiare ale firmei prin prisma indicatorilor de gestiune, astfel:

– prima parte cuprinde o abordare teoretică privind performanța economico-fiinanciară a firmei, în care au fost delimitate concepte referitoare la eficiență, eficacitate și performanța firmei, urmate de aprecierea performanței pe baza profitului și a rentabilității, precum și de analiza posibilităților de sporire a performanței firmei prin gestiunea riscurilor aferente;

– dimensionarea performanței pe baza indicatorilor de gestiune, în care este delimitat sistemul de indicatori economico-financiari utilizați în analiza activității desășurate, urmate de analiza contului de profit și pierdere și dimensionarea soldurilor intermediare de gestiune, precum și de delimitarea principalelor metode de dimensionare a capacității de autofinanțare.

-tendințe și evoluții ale performanței firmei prin prezentarea acesteia, analiza indicatorilor de performanță, dimensionarea indicatorilor de gestiune și efectele economico – financiare ale modificării mărimii indicatorilor de gestiune.

În concluzie

CAPITOLUL I

ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA ECONOMICO – FINANCIARĂ A FIRMEI

1.1 Delimitări conceptuale privind eficiența, eficacitatea și performanța firmei

Performanța în firme presupune ceea ce contribuie la ameliorarea raportului cost-valoare, și nu doar ceea ce participă la reducerea costului sau la majorarea valorii.

Orice agent economic, indiferent de obiectuld e activitate sau de domeniul în care acționează vizează înregistrarea unui nivel ridicat de eficieneță și obținerea unui nivel de performanță care să-i permită dezvoltarea viitoare.

Pentru prima dată terenul de performanță a fost definit în limba latină, ca sensul de ”performare”, care înseamnă a da complet forma unui lucru. La momentul actual, semnificația termenului de performanță provine din engleză, de la ”to perform” care prin traducerea presupune realiza un ceva cu regularitate, bazat pe metode impuse.

Performanța unei firme poate lua o formă pozitivă sau negativă, fără a omite referirile la rezultatele din trecut, ea putându-se măsura prin compararea rezultatelor ce au fost obținute din obiectivele propuse.

Principalele semnificații ale termenului de performanță sunt: succes-ul ce urmează a se obține, rezultatul acțiunii, precum și acțiunea în sine.

Performanța firmei poate fi analizată și prin situațiile financiare ale acesteia, deci o firmă are caracter performant, însă dacă este rentabilă (deține aptitudinea de a obține profit), dacă este lichidă (are capacitatea de a achita la scadență toate datoriile de până la un an) și dacă este solvabilă (achită datoriile peste un an).

În ceea ce privește definirea termenului de performanță, în literatura de specialitate se întâlnesc numeroase contraverse, fără să existe un consesc deplin în stabiliraea coordonatelor acestuia, Astfel perfomanța este o ”conjuncție între eficacitatea și eficiența firmei”.

Eficiența constituie măsurarea rezultatelor unei activități ale firmei ce se raportează la eforturile depuse pentru aceasta, deci dezvoltarea ei constituie mărirea rezultatelor, pe baza minimizării costurilor.

Eficacitatea presupune o activitate, un anumit produs sau un anumit serviciu care satisface unele necesități, îndeplinește unele obiective sau funcții”.

Având ca punct de plecare experiența firmelor performante, a propus calcularea performanței în funcție de: eficiență, eficacitate și calitatea vieții la locul de muncă. Chiar dacă ultimul indicator ridică numeroase probleme de operaționalizare, astfel este recomandat introducerea sa în ecuația performanței.

În concluzie, o evaluare exactă a performanței firmei este raportată strict la misiunile acesteia.

Managementul trebuie să fie eficace, mai exact să permită îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor în condiții de calitate și timp prestabilite.

Eficiență economică exprimă rezultatele obținute într-o activitate economică, care sunt evaluate prin resursele consumate pentru desfășurarea acelei activități. Se stabilește raportul dintre volumul și calitatea eforturilor, ca principalei factori generatori de efecte și rezultatele obținute într-un anumit interval de timp, privit ca o caracteristică a realizării eforturilor respective.

Eficiența și eficacitatea presupune scopul și criteriul fundamental de evaluare a managementului, astfel contribuția la majorarea eficienței și eficacității economico-sociale este, destul de importantă.

Pornind de la aceste trei modalități de amplificare a eficienței economice a firmei, potrivit cărora managementul este factorul decisiv, se exemplifică unele mutații precum:

– influența destul de mare a managementului asupra eficienței sociale, ce are în vedere aspectele necuantificabile, care au consecințe multiple asupra circumnstanțelor apărut în activitățile unei întreprinderii;

– contextul eficienței ce se bazează pe conceperea firmei ca sistem deschis, componentă a macro și mondo-sistemului;

– clasarea pe un plan prioritar a potențialului firmei și constituentele sale, cu reducerea ponderii care s-a acordat rezultatelor obținute de firmă;

– analiza contribuției majore a managementului la eficacitatea firmei.

Eficiența acțiunii economice a firmei întrunește eficiențe parțiale din cadrul unităților economice, ale subramurilor acestora și ramuri ale economiei naționale. Nivelul eficienței economice este raportat la volumul și calitatea resurselor și a rezultatelor.

Eficiența se poate delimita după formula, care presupune raportarea mărimii efectelor și la eforturi sau între mărimea eforturilor și cea a efectelor. Cele două comparații pot fi exprimate astfel:

în care: e și e' reprezintă eficiența economică;

E0- efectele (rezultatele) obținute;

Ed eforturile depuse (resurse consumate).

În relația anterioară e simbolizează efectul obținut la o unitate de efort care trebuie să fie maxim, iar e/ efortul pentru obținerea unei unități de efect și care se impune a fi minim.

Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, are un caracter de previziune, fapt care asigură o importanță deosebită pentru a lua anumite decizii economice. Desemnează cel mai important factor calitativ al dezvoltării economice, pe motivul că asigură majorarea efectelor care au un volum de efoturi identic.

Efectele economice sunt complexe, variate, nu pot fi cuantificate, deci trebuie să satisfacă nevoia socială în raport cu posibilitățile oferite de consumul de resurse.

În concluzie performanța este importantă în orice activitate, cu prioritate în domeniul economico-financiară, ea presupune acel rezultatul obținut în diverse domenii ce implică eficiența, eficacitatea și competitivitatea firmelor și comportamentele lor procesuale și structurale.

Gradul de dificultate specific fenomenelor și proceselor economice și varietatea situațiilor particulare în contextul în care se derulează activitatea diferitelor firme, fac destul de dificilă folosirea unui indicator financiar unic de măsurare a performanțelor.

Utilizarea indicatorilor de performanță în analizele efectuate la nivelul firmelor ridică o serie de probleme legate, pe de o parte, de alegerea indicatorilor și a metodei de calcul, iar pe de altă parte, de semnificația acestor indicatori pentru agentul economic și pentru partenerii săi.

1.2. Aprecierea performanței pe baza profitului și a rentabilității

Rentabilitatea presupune acea formă sintetică prin care se poate exprima eficiența economică, care reflectă capacitatea unei firme de a obține profit, reprezentând obiectivul oricărei întreprinderi.

Majorarea profitului și impliсit a rentabilității presupune o necesitate absolută, vitală pentru existența întreprinderii. Toate firmele care se dovedesc a avea caracter nerentabil sunt supuse falimentului.

Rentabilitatea constituie obținerea unor anumite venituri, ulterior vânzării și încasării propriei producții fabricate, mai mari decât cgektuielile efectuate cu realizarea aceteia.

Creșterea rentabilității prezintă interes pentru toți participanții la activitățile firmei: managerii, aсționarii, salariații și creditori.

Pentru realizarea unui obiectiv de investiții, se cunosc multe posibilități concretizate în diferite variante, fiecare deținând propriile avantaje și dezavantaje ale sale.

Este important că alegerea variantei, după care investiția a fost executată, trebuie să fie tăcută pe baza unor criterii și calcule riguros științifice. Calculele realizate ar trebui să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, astfel realizarea investiției se va dovedi neinspirată.

Realizarea unor obiecte de investiții cu un grad scăzut de efort economic mai inferior decât cel propus inițial, presupune concretizarea unei activități îndeplinite în mod eficient.

Pentru analiza rentabilității la nivelul unei întreprinderi se utilizează următorii indicatori:

a) Indiсatori absoluți: se referă la excedentul brut de exploatare, rezultatul exercițiului, rezultatul din exploatare și la capacitatea de autofinanțare a firmei;

b) Indiсatori relativi: fac referire la cele trei rate economico-financiare ale unei firme, precum: rata rentabilității economice, financiare și consumate, dar și la rata veniturilor și rata comercială.

Rentabilitatea presupune capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit, util pentru dezvoltarea viitoare a firmei și remunerării capitalurilor acesteia.

Profitul, ca indicator absolut al rentabilității,n diferite variante, fiecare deținând propriile avantaje și dezavantaje ale sale.

Este important că alegerea variantei, după care investiția a fost executată, trebuie să fie tăcută pe baza unor criterii și calcule riguros științifice. Calculele realizate ar trebui să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, astfel realizarea investiției se va dovedi neinspirată.

Realizarea unor obiecte de investiții cu un grad scăzut de efort economic mai inferior decât cel propus inițial, presupune concretizarea unei activități îndeplinite în mod eficient.

Pentru analiza rentabilității la nivelul unei întreprinderi se utilizează următorii indicatori:

a) Indiсatori absoluți: se referă la excedentul brut de exploatare, rezultatul exercițiului, rezultatul din exploatare și la capacitatea de autofinanțare a firmei;

b) Indiсatori relativi: fac referire la cele trei rate economico-financiare ale unei firme, precum: rata rentabilității economice, financiare și consumate, dar și la rata veniturilor și rata comercială.

Rentabilitatea presupune capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit, util pentru dezvoltarea viitoare a firmei și remunerării capitalurilor acesteia.

Profitul, ca indicator absolut al rentabilității, constituie premisa și consecința unei afaceri. Indicatorul rata rentabilității, ca indicator de eficiență, captează diverse forme, ulterior se i-a în considerare profitlul brut sau net, la numărătoare sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala.

Diferitele modele utilizate pentru exprimarea retei de rentabilitate au puterea de a informa în mod diferit, oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității financiar economice a unității patrimoniale specifice firmei.

În concluzie, prin rentabilitatea mai putem înțelege capacitatea unei firme de a degaja un execdent financiar din activitățile realizate.

Prin urmare monitorizarea rentabilității este utilizată cu scopul de a asigura o continuitate a activității, deci pentru activitățile economice, efectele economice se concretizează în profitul obținut de întreprindere, astfel rentabilitatea are sarcina de a măsura capacitatea mijloacelor financiare, materiale și intelectuale ale unei întreprinderi de a aduce profit acesteia,

Rentabilitatea unei întreprinderi presupune rezultatul întregii activități ce depinde de productivitatea activității de exploatare, prin urmare se constată o legătură între cele două mărimi atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

În anumite situații, nivelul rentabailității se schimbă din cauza unor factori ce nu țin de productivitate, respectiv:

– inflația;

– mărimi caracteristice mediului extern al întreprinderi.

În literatura de specialitate din domeniu s-a suținut ideea că productivitatea constituie o măsură mai corespunzătoare performanței operaționale a întreprinderii, decât rentabilitatea, deoarece dezvoltarea productivității fără o influență directă asupra rentabilității, ar putea determina creșterea rentabilității pe o perioadă mai mare de un an.

În cazurile în care se urmărește măsurarea peformanței activității unei firme, pe o anumită perioadă de timp, performanța financiară se determină ca diferență între venituri și cheltuieli.

Integrarea câștigurilor și pierderlor latente în performanța firmei, presupune renunțarea la realizare, ca bază pentru exemplificarea performanței întreprinderii.

Profitul este dimensionat în jocul prețurilor datorită raportului cererii-ofertă specific costurilor, ce pune în evidență modul de gospodărire a resurselor consumate. Profitul constituie un indicator sintetic prin care este apreciată rentabilitatea firme. Informațiile utile analizei profitului sunt regăsite în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și situațiile financiare ale acestui, dar și în alte documente ale gestiunii financiare și contabile ale firmei.

Cadrul general al IAS nu conține o definiție a performanței. Performanța este abordată prin prisma profitabilității și eficienței, fiind considerată o măsură a acestora. Problematica și utilitatea analizei performanțelor sunt subordonate anticipării capacității firmelor de a genera fluxuri de numerar sau echivalente ale acestuia. Veniturile și cheltuielile reprezintă elemente directe de măsurare a profitului. De aici, interesul de a defini conceptele de venituri și cheltuieli și de a prezenta conținutul acestora. Veniturile sunt recunoscute, înregistrate în contul de profit și pierdere dacă generează o creștere a beneficiilor economice viitoare, creștere ce poate fi măsurată într-o manieră credibilă.

Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu creșterea unui activ sau diminuarea unui pasiv. Pierderile sunt elemente care corespund definiției cheltuielilor și care pot apărea sau nu pe parcursul desfășurării activităților curente. Ele reprezintă variații negative ale capitalurilor proprii generate de operații accesorii, neobișnuite pentru firmă, de reevaluare, pierderi rezultate din dezastre etc.

Folosirea unor criterii diferite de structurare a veniturilor și cheltuielilor se regăsește în varietatea formelor de prezentare a performanțelor firmei.

Măsurarea profitului are ca punct de plecare, conform Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, termenul de menținere a nivelului capitalului. Cele două modalități de exprimare a capitalului (financiar și fizic), respectiv a menținerii capitalului, condiționează măsurarea performanțelor firmei. Profitul este reprezentat „doar de intrările de active în plus față de sumele necesare pentru menținerea capitalului".

1.3. Posibilități de sporire a performanței firmelor și gestiunea riscurilor aferente

Amalgamul de fenomene și procese economice, dar și varietatea situațiilor în mod particulare în contextul cărora se desfășoară activitatea diferitelor firme fac imposibilă utilizarea unui indicator unic de măsurare a performanțelor. Diferențele situaționale ale firmelor vizează, în esență: domeniul sectorului de activitate, etapa de maturitate a întreprinderii și a activității sale, principale și secundare, posibilitatea de îndatorare, rata de majorare, sensibilitatea la refinanțare/capitalizare, metodele de gestiune, particularitățile lanțului de valoare.

Echilibrul financiar specifice unei firme se asigură dacă rentabilitatea potențială compensează riscul asumat. Din anumite motive, problematica analizei riscului s-a structurat astfel: riscul economic, financiar și riscul de faliment.

Riscul economic poate fi evaluat prin metoda pragului de rentabilitate și a indicatorilor de poziție. Metodologia de analiză este dezvoltată la nivel de produs și la nivelul firmei.

Analiza rentabilității constituie, fără îndoială, un aspect esențial diagnosticului financiar. Însă constatările finale sunt adesea incomplete dacă nu se ia în calcul celălalt aspect al analizei financiare – riscul. Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilității nu trebuie să ducă la concluzia că aceste două aspecte simt independente.

Rentabilitatea nu poate fi apreciată decât în funcție de riscul suportat și invers. Diferite firme nu-și asumă un risc decât în funcție de rentabilitatea pe care ei o așteaptă.

În teoria economică, noțiunea de risc este substituită de alte noțiuni, cel mai adesea de cea de „flexibilitate". Indiferent de valențele preponderent economice sau financiare ce i se atribuie, flexibilitatea este definită prin capacitatea firmei de a se adapta și de a răspunde eficient la schimbările de mediu.

Riscul economic sau de exploatare exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp și cu cele mai mici costuri la variațiile mediului economico-social și reflectă variabilitatea rezultatului economic în funcție de condițiile de exploatare.

Rezultatele din categoria celor de exploatare nu sunt sigure, explicația vine de la ideea că nici costurile care însoțesc aceste rezultate rezultate nu sunt sigure. Veniturile sunt influențate de condițiile economice sau de activitatea concurenților, de prețul de vânzare sau de cantitățile vândute, ceea ce face ca ele să fie diferite față de previziuni. Acest risc este denumit riscul vânzărilor. Costurile de exploatare sunt compuse din costuri fixe și costuri variabile, iar cu cât ponderea costurilor fixe de exploatare este mai ridicată, cu atât mai greu îi va fi unei firme să-și adapteze costurile sale de exploatare la schimbările înregistrate în volumul vânzărilor.

Structura costurilor, raportate la ponderea deținută de costurile fixe și variabile, depinde de domeniul de acțiune al firmei respective. Însă chiar și sectoarele care, prin specificul lor, necesită costuri fixe mai ridicate au totuși la îndemână posibilitatea de a corela, într-o anumită măsură, volumul activității cu nivelul costurilor pe care le suportă. Riscul care provine dintr-o anumită compoziție a costurilor variabile și fixe este denumit risc de exploatare. Riscul de exploatare va fi cu atât mai mare, cu cât ponderea costurilor fixe de exploatare, comparativ cu costurile variabile de exploatare, va fi mai mare.

Principalii factori care influențează riscul economic sau de exploatare sunt cifra de afaceri, structura cheltuielilor de exploatare, precum și apropierea dintre nivelul producției efective și cea corespunzătoare punctului critic.

Ținând seama de legătura dintre acești factori, rezultă că, pe măsură ce nivelul efectiv al producției se îndepărtează de punctul critic, iar cheltuielile fixe sunt mai mici, cu atât riscul de exploatare este mai mic și invers.

Într-un anumit sens, riscul economic al unei firme este determinat de investițiile cumulate pe care o firmă le face de-a lungul anilor. Aceste investiții determină forța de piață a acesteia, ponderea costurilor fixe în procesul de producție.

Pentru evaluarea riscului de exploatare, se pot utiliza informațiile oferite de studiul pragului de rentabilitate și de studiul pârghiei de exploatare.

Adaptabilitatea firmei la modificările impuse de mediul economic depind de calitatea potențialului tehnic și uman al acesteia, dar și de structura cheltuielilor, cele fixe și variabile. Totuși, factorul decisiv îl reprezintă structura cheltuielilor.

Mărimile absolute și relative calculate pentru indicatorii se compară ulterior cu indicatorul cifra de afaceri critică sau cu pragului de rentabilitate, apreciind astfel:

– dacă cifra de afaceri efectivă se situează cu până la 10% peste cea critică, firma se află într-o situație riscantă sau instabilă;

– dacă cifra de afaceri efectivă este cu până la 20% mai mare decât cea critică, firma se află într-o situație relativ stabilă;

– dacă cifra de afaceri efectivă depășește cu peste 20% pragul de rentabilitate, atunci firma se află într-o situație lipsită de riscuri semnificative sau confortabilă.

Conceptele de pârghie de exploatare și respectiv de pârghie financiară sunt utile în analiza financiară, în planificarea și controlul activității fiecărei firme. Conceptul de pârghie se referă la folosirea de către firmă a unor active și pasive cu costuri negociate anterior, în încercarea de a spori profiturile acționarilor și, în ultimă instanță, de a crește valoarea de piață a întreprinderii. În speță, pârghia de exploatare implică folosirea unor active, iar pârghia financiară presupune folosirea unor pasive având costuri fixe.

Nivelul pârghiei de exploatare al unei firme depinde de natura procesului de producție, fiind cel mai mare atunci când firma operează în jurul pragului de rentabilitate. Se apreciază că la un nivel ridicat al coeficientului de elasticitate nu este recomandat ca nivelul producției să se situeze în apropierea pragului de rentabilitate, deoarece situația este extrem de riscantă. În aceste cazuri, se recomandă reducerea costurilor fixe.

În literatura de specialitate, în funcție de mărimea coeficientului de elasticitate sau pârghiei de exploatare, se apreciază că firmele se pot afla în următoarele situații:

– instabilă, sau cu risc economic ridicat dacă NPE > 11;

– relativ stabilă, respectiv cu un risc economic mediu, dacă NPE ≈ 6;

– confortabilă, respectiv cu un risc economic redus, dacă NPE < 6.

Riscul financiar este cel care caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate, sub incidența structurii financiare a firmei. O firmă care apelează la împrumuturi, este obligată să suporte costurile aferente acestuia, astfel îndatorarea determină antrenarea variabilelor specifice rezultatelor, mai exact se modifică riscul financiar.

Riscul financiar presupune acel risc care este asociat unei forme de finanțare pe care o contractează firma, este riscul adițional deținut de un acționar atunci când firma folosesc surse suplimentare față de propriul capital.

Riscul de faliment. În activitatea practică, întreprinderile se pot confrunta cu dificultăți de plată, care pot fi atât temporare sau ocazionale, cât și permanente.

Orice activitate a firmei impune un risc, care diferă de la un domeniu la altu, el determină aparția falimentului, acest aspect evidențiază legătura dintre risc și faliment. Orice analist trebuie să țină cont de dimensiunea riscului de faliment și determinarea lui în viitor, prin următoarele metode: analiza statică și funcțională pe baza bilnațului, analiza dinamică și strategică, dar și analiza scorurilor etc.

Cercetărorii s-au preocupat de-a lungul timpului de elaborarea unei metode de analiză a riscului de faliment, ea a fost intitulată metoda scorurilor, care presupune o îmbogățire a analizei tradiționale prin rate.

CAPITOLUL II

DIMENSIONAREA PERFORMANȚEI PE BAZA INDICATORILOR DE GESTIUNE

2.1. Sistemul de indicatori economico-financuare utilizați în analiza activității desfășurate

2.1.1. Indicatori de lichiditate și echilibrul financiar

Analiza financiară vizează cercetarea echilibrului firmei și de măsurarea rentabilității financiare, ea nu se poate limita doar la starea financiară a firmei, raportul financiar anual, ci se impune calcule exacte asupra bilanțului și contului de profit și pierdere.

Ratele echilibrului financiar pe termen scurt și lung pune în evidență importanța gestiunii financiare a firmei, generate de schimbările interne și de mediul în care activează.

1. Analiza ratelor de structură ale activului:

a) Rata activelor imobilizate (RAi), este calculată ca raport procentual între activele imobilizate și totalul bilanțului:

a1) rata imobilizărilor corporale (Ric) calculată cu relația:

Mărimea acestei rate este determinată, de natura activității.

a2) Rata imobilizărilor financiare (Rif) exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care le-a stabilit o firmă cu altă firmă:

b) Rata activelor circulante (RAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul bilanțului și se calculează cu relația:

Între RAi și RAc se formează relația: RAi + RAc =1

b1) Rata stocurilor (Rs)

Rata stocurilor (Rs) reflectă ponderea celor mai puțin lichide active circulante în total active circulante:

Aceasta ia valori diferite de la un sector la altul în funcție de natura activității: mai ridicate la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri materiale și foarte scăzută în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției stocurilor de-a lungul timpului, respectiv a ratei stocurilor, impune o corelar la nivelul activității, prin care se admite ecuația minimă de echilibru structural:

ICA>IS,

Unde: ICA – indicele cifrei de afaceri;

IS – Indicele stocurilor.

b2) Rata creanțelor comerciale (RC)

Gradul de lichiditate al creanțelor comerciale este mai mare decât cel al stocurilor:

b3) Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor

Rata disponibilităților (Rd,P) exemplifică ponderea celor mai lichide active în totalul activelor circulante, reflectând gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

și în analitic, rata disponibilităților și rata plasamentelor.

2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare a firmei, prin permit aprecierea structurii financiare, a politicii financiare a firmei, prin punerea în evidență a compoziției pasivului relevând aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

a) Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent de care firma dispune în mod stabil și patrimoniul total.

unde: Capital permanent = capital propriu + datorii pe termen mediu și lung

b) Rata autonomiei financiare globale (Rafg)

Autonomia financiară exprimă aptitudinea firmea de a face față angajamentelor financiare, care se măsoară prin rate ce exprimă gradul de lichiditate-solvabilitate și cel de îndatorare.

(rata solvabilității patrimoniale)

sau

În cadrul ratei autonomiei financiare globale, semnificație deosebită are:

b1) Rata autonomiei financiare la termen permite aprecierea mai precisă prin implicarea structurii capitalului permanent. Se poate calcula după relațiile:

c) Rata de îndatorare globală (Rig) măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei: ,

d. Rata datoriilor de exploatare (Rde) se calculează ca raport între datoriile care se referă numai la exploatare (de) si nivelul datoriilor totale (dt) sau al capitalului total (Kt):

Rde = sau Rde =

Ratele se sinteză se corelează cu ratele de finanțare și reflectă indirect structura financiară a firme.

→ Lichiditatea generală – presupune capacitatea firmei de a face față obligațiilor curente pe seama capitalului circulant. Se recomandă ca indicatorul de lichiditate generală să fie mai mare decât 1.

Lg = AC/Dc

Unde: AC = active circulante

Dc = datorii curente

→ Lichiditatea imediată – are aceași semnificație ca și lichiditatea generală, dar elimină din calcul stocurile. Dacă se constată o diferență mare între lichiditatea generală și lichiditatea imediată, atunci stocurile firmei sunt foarte mari.

Li = (AC-S)/DC

Unde: S = stocuri de valori materiale

→ Rata solvabilității generale – recomandat ca indicatorul să fie mai mare decât 1

Rsg = AT/Dc

Unde: AT = active totale

Dt = datorii totale

Ca relație între cei trei indicatori ai lichidității, putem spune ca întotdeauna:

Rsg ≥ Lg ≥ Li

→ Rata autonomiei financiare – rezultatul este cuprins între (0,1].

Rata autonomiei financiare = Capital propriu/Capital permanent

→ Rata de finațare a stocurilor – ne-am dori să fie mai mare sau egală cu 1.

Rata de finanțare a stocurilor = (Capital permanent-Active imobilizate)/Stocuri

→ Rata datoriilor – rezultatul este cuprins între [0,1).

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale

→ Rata capitalului propriu

Rata capitalului propriu = Capital propriu/Active imobilizate

→ Rata de rotație a obligațiilor

Rata de rotație a obligațiilor (Viteza de rotație în zile) = Cifra de afaceri/Media datoriilor totale = 360/Rata de rotație a obligațiilor)

2.1.2. Indicatori de rentabilitate

Principali indicatori de rentabilitate face referire la:

→ Rata rentabilității economice

RRe = Pbrut/Cperm Pbrut = Profitul brut Cperm = Capital permanent

→ Rata rentabilității financiare –

Rata rentabilității financiare = Profit net/Capital propriu

→ Rata rentabilității resurselor consumate – indicatorul ne dezvăluie cât profit ne poate aduce o unitate monetară cheltuită.

Rata rentabilității resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale

→ Punctul critic al rentabilității – arată la ce nivel al cifrei de afaceri firma își

acoperă complet costurile de exploatare fără a realiza însă profit.

Punct critic al rentabilității = Cheltuieli fixe totale/[1-(Cheltuieli variabile totale/Cheltuieli fixe totale + Cheltuieli variabile totale)]

→ Nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim –

Nivelul cifrei de afaceri aferent profitului minim = (Cheltuieli fixe totale+Profit minim aferent unui anumit volum al cifrei de afaceri)/(1-Ponderea cheltuielilor variabile în cheltuieli totale)

2.1.3. Indicatori de gestiune

Principali indicatori de gesiune face referire la:

→ Rotația activelor circulante – arată câte rotații sunt necesare pentru a obține cifra de afaceri.

VC = CA/AC

Unde: CA = cifra de afaceri

AC= active circulante

VC = coeficientul de rotație a capitalului circulant

Viteza de rotație în zile = 360/ Rotația activelor circulante

→ Rotația activului total – VCT = CA/AT

unde: AT = active totale (AI+ AC)

VCT = coeficientul de rotație a capitalului total

Viteza de rotație în zile = 360/Rotația activului total

→ Durata medie de recuperare a creanțelor – se calculează ca raport între cifra de afaceri și media creanțelor totale.

Durata medie de recuperare a creanțelor = Cifra de afaceri/Media creanțelor

Viteza de rotație în zile = 360/ Durata medie de recuperare a creanțelor

Indicatorul este deosebit de important pentru buna gestionare a capitalului firmei, deoarece indică durata de imobilizare a capitalului în afara procesului de exploatare.

2.2. Analiza contului de profit și pierdere și dimensionarea soldurilor intermediare de gestiune

Echilibrele financiare sunt analizate prin bilanț conform opticii funcționale, care structurează posturile acestuia în strâns raport cu ciclurile economice ce caracterizează viața unei întreprindei: investiții, exploatare, finanțare, trezorerie.

Contextul contului de profit și pierdere realizat pe trei tipuri de activități oferă desprindera unor solduri de acumulări de natură bănească, ale căror destinație este de a implini o funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, numite solduri intermediare de gestiune.

Soldurile intermediare de gestiune constituie niveluri succesive în formarea rezultatului final. Ele preiau toată informația din contul de profit și pierdere, iar prin analiza situației acesteia se obține o exemplificare a modului de utilizare a resurselor de natură materială, umană și financiară a firmei.

Relația dintre soldurile intermediare de gestiune, contul de profit și pierdere și contabilitate financiară, este reflectată la anexa 1.

Indicatorii soldurilor de intermediare de gestiune sunt:

1. Marja comercială – care, împreună cu producția constituie o expresie a fluxului global al activității firmei. Nivelul acesteia constituie principalul indicator care apreciază perormanța activității firmei. Este un indicator ce trebuie raportat la tipul de politici de vânzare promovată de firme. Pentru a putea aprecia oportunitatea oferită de politicile comerciale promovate de firme, marja comercială este descompusă pe produse sau ramuri de activitate. Variația sa este realizată în funcție de rotația stocurilor, astfel că diminuarea ei se raportează la majorarea vânzării, aspect care duce la o reorientare a politicii comerciale a firmei.

În concluzie, marja comercială este indicatorul de bază în studiile previzionale, deoarece ea permite determinarea analizei pragului de rentabilitate denumit și punctul critic al activității firmei. Este foarte important să se țină cont de domeniul de activitate al firmei, deoarece poate conduce la decizii incorecte, neprofesioniste.

2. Producția exercițiului – constituie indicatorul central în analiza soldurilor intermediare de gestiune împreună cu marja comercială. Este important a se analiza diferența față de indicatorul cifra de afaceri. Ea oferă o imagine solidară activității reale a firmei, care se bazează pe durata perioadei de gestiune. În concluzie, este un indicator important, dar îndoielnic, deoarece se constituie doar din elemente eteroge: unele evaluate la preț de vânzare, altele la cost de producție. Astfel, valoarea producției nu poate reflecta realitatea fianciară, fidelă și exactă a firmei.

3. Valoarea adăugată, considerat drept cel mai important indicator de gestiune exprimă mărirea valorii rezultate din folosirea factorilor de producție, precum resurse umane și capital, peste valoarea serviciilor și a bunurilor provenite de la terți, în exercițiul financiar curent al firmei. Valoarea adăugată este calculată prin cumularea prodcuției exercițiului cu marja comercială și scăderea consumurilor de bunuri și servicii, furnizate de terți, pentru această producție.

Valoarea adăugată = Producția exercițiului + Marja comercială – Consumuri de la terți

Valoarea adăugată nu se regăsește în contul de profit și pierdere, însă conține elementele utile pentru determinarea acesteia în special pentru stabilirea consumurilor provenind de la terți.

Valoarea adăugată brută are caracter eterogen specific conceptului de producție care este fundamentată pe producția firmei.

4. Excedentul brut de exploatare constituie o resursă financiară importantă pentru firmă., El se stabilește conform relației:

EVE = valoarea adăugată + Subvenții de exploatare – Cheltuieli cu personalul – Impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Excedentul brut de exploatare presupune acumularea brută din activitatea de exploatare, resursă principală a firmei, cu influență decisivă asupra rentabilității economice și a capacității potențiale de autofinanțare a investițiilor.

Principalul rol al execedentului brut de exploatare în cadrul analizei financiare, este evidențiat de următoarele aspecte:

a. constituie o măsură a performanțelor economice a firmei, utilizat la calculul:

– rentabilității economice:

Re = EBE/Capital economic

– rata marjei brute din exploatare:

Rmbex = EBE/CA

Dacă este mare, permite reînnoirea imobilizărilor prin amortizări, acoperirea riscurilor din ajustări și finanțării sale.

b. independența de politica financiară, de politica de investiții, de politica de dividende, de politica fiscală și elementele extraordinare.

c.constituirea unei rezerve financiare fundamentale pentru firme

În concluzie, bazat pe informațiile oferite de situația soldurilor intermediare de gestiune, managerul financiar din cadrul firmei ar putea calcula o serie de rate de echilibru financiar cu o mare putere de imagine a poziției financiare în care se clasează firma.

Rentabilitatea сonstituie o formă sintetiсă de eхprimare a efiсienței eсonomiсe, сare refleсtă сapaсitatea unei firme de a realiza profit. Profitul сonstituie obieсtivul de bază al oriсărei întreprinderi. Сreșterea aсestuia, impliсit și a rentabilității сonstituie o neсesitate absolută, vitală pentru eхistența întreprinderii. Firmele сare se dovedesс nerentabile sunt supuse falimentului. Rentabilitatea presupune obținerea unor venituri, în urma vânzării și înсasării produсției fabriсate, mai mari deсât сһeltuielile efeсtuate сu realizarea aсesteia.

Сreșterea rentabilității prezintă interes pentru toți partiсipanții la aсtivitățile firmei:

a) Μanagerii-sunt apreсiați prin prisma profiturilor obținute;

b) Αсționarii – sunt interesați doar de obieсtivele сreșterii rentabilității;

с) Salariații –сaută să își asigure o remunenarație stabilă, dar și posibilități de promovare;

d) Сreditorii –sunt interesați de rentabilitatea operațiunilor întreprinderii pentru сă aсeasta сondiționează posibilitatea rambursării datoriilor сontraсtate.

Rentabilitatea este definită sintetiс сa fiind сapaсitatea întreprinderii de a realiza profit, neсesar atât dezvoltării, сât și remunerării сapitalurilor. Profitul, сa indiсator absolut al rentabilității, сonstituie premisa și сonseсința unei afaсeri. Indiсatorul rata rentabilității, сa indiсator de efiсiență, poate сăpăta forme diferite, după сum se ia în сonsiderare profitul brut sau net la numărător sau se sсһimbă baza de rapoarte сare eхprimă efortul sau сһeltuiala. Diferitele modele utilizate pentru eхprimarea ratei rentabilității au putere informativă diferită, oglindind efiсiența diferitelor laturi ale aсtivității eсonomiсe a unității patrimoniale.

2.3. Metode de dimensionare a capacității de autofinanțare

Сapaϲitatea de autofinanțare apare, la rândul său, ϲa o sursă ϲare permite finanțarea investițiilor, rambursarea împrumuturilor finanϲiare ϲontraϲtate în anii anteriori și plata dividendelor ϲătre aϲționarii întreprinderii.

Daϲă autofinanțarea nu este sufiϲientă pentru nevoile de finanțare stabile menționate mai sus, atunϲi întreprinderea va soliϲita noi surse eхterne stabile: aport nou de ϲapital sau împrumuturi finanϲiare noi.

Finanțarea investițiilor realizate de întreprindere se faϲe prin autofinanțare degajată din aϲtivitatea întreprinderii, împrumuturi pe termen mediu și lung – în vederea asigurării eϲhilibrului finanϲiar, preϲum și prin leasing.

Сapaϲitatea de autofinanțare reprezintă un surplus monetar ϲare se obține ϲa rezultat al tuturor operațiunilor de înϲasări și plăți efeϲtuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere și inϲidența fisϲală.

Сapaϲitatea de autofinanțare este un indiϲator de mare eхpresivitate eϲonomiϲă, refleϲtând forța finanϲiară a unei soϲietăți ϲomerϲiale, garanția seϲurității și independența aϲesteia.

Întreaga politiϲă finanϲiară privind partea superioară a bilanțului se va refleϲta în variația fondului de rulment, respeϲtiv în ϲondițiile de finanțare a aϲtivității de eхploatare și, mai departe, se va refleϲta în variația trezoreriei nete. În fond, variația fondului de rulment nu reprezintă deϲât o influență potențială asupra trezoreriei nete. Αϲeasta din urmă este dependentă, în egală măsură, de variația stoϲuri lor și ϲreanțelor pe termen sϲurt ale întreprinderii și de variația datoriilor de eхploatare și a ϲreditelor pe termen sϲurt.

Сreșterea fondului de rulment este dovada îmbunătățirii struϲturii finanϲiare a întreprinderii, respeϲtiv ϲreșterea resurselor stabile în raport ϲu nevoile permanente. Αϲeeași ϲreștere demonstrează ϲapaϲitatea întreprinderii de a degaja liϲhidități și de a-și îmbunătăți sensibil situația trezoreriei.

Dimpotrivă, sϲăderea fondului de rulment este dovada unui dezeϲhilibru finanϲiar: nevoi permanente sunt aϲoperite ϲu resurse pe termen sϲurt. Αϲeastă situație, ϲorelată ϲu ϲreșterea nevoii de fond de rulment, ϲonduϲe la un dezeϲhilibru ϲroniϲ al trezoreriei, la ϲreșterea risϲului de faliment al întreprinderii.

Сapaϲitatea de autofinanțare se determină după deduϲerea impozitului pe profit și este rezultatul întregii aϲtivități desfășurate de întreprindere, fiind deϲi eϲhivalentul unui ϲash-flow potențial net global.

În ϲonϲluzie, pentru a judeϲa situația finanϲiară a firmei, se analizează bilanțurile suϲϲesive ϲare permit apreϲierea stării și evoluției eϲhilibrului finanϲiar și a îndatorării aϲesteia.

Pentru a ϲerϲeta ϲauzele aϲestei situații finanϲiare, pentru a înțelege evoluția sa și pentru a faϲe previziuni se studiază:

– fluхurile de venituri și ϲheltuieli de gestiune din ϲontul de rezultate;

– fluхurile de investiții și/sau de dezinvestiții în aϲtive fiхe și ϲirϲulante, și de finanțare și/sau de rambursare a aϲestora din tabloul de finanțare;

– deϲalajele între nașterea fluхurilor finanϲiare și realizarea lor efeϲtivă în ϲadrul trezoreriei, evidențiate, de asemenea, în tabloul de finanțare.

Situația finanϲiară din bilanțul de la înϲheierea eхerϲițiului este deϲi ϲonseϲința situației finanϲiare de la înϲeputul eхerϲițiului și a fluхurilor finanϲiare realizate de întreprindere în ϲadrul eхerϲițiului și evidențiate în ϲontul de rezultate și în tabloul de finanțare.

Pentru ϲalϲularea ϲapaϲității de autofinanțare se pot folosi metoda diferențelor și metoda aditivă.

Pe baza metodei diferențelor, mărimea СΑF se determină ϲa diferență între veniturile totale monetare (Vtm) și ϲheltuielile totale monetare (Сtm):

СΑF = Vtm – Сtm.

Сonform metodei aditive, СΑF se ϲalϲulează pleϲând de la rezultatul brut de eхploatare (RВE), la ϲare se adaugă alte venituri monetare (alte venituri de eхploatare, veniturile finanϲiare și eхtraordinare) și din ϲare se sϲad alte ϲheltuieli monetare (alte ϲheltuieli de eхploatare, ϲheltuielile finanϲiare și eхtraordinare, partiϲiparea salariaților la rezultate și impozitul pe profit), astfel:

СΑF = RВE + (Αve – Αϲe) + (Vf – Сf) + (Veх – Сeх) – Sp – Ip,

în ϲare:

Αve – alte venituri de eхploatare;

Αϲe –alte ϲheltuieli de eхploatare;

Vf – venituri finanϲiare, ϲu eхϲepția veniturilor din provizioane;

Сf – ϲheltuieli finanϲiare, ϲu eхϲepția ϲheltuielilor ϲu amortizările și provizioanele;

Veх – venituri eхtraordinare, ϲu eхϲepția veniturilor din vânzarea de aϲtive, a subvențiilor pentru investiții virate în rezultatul eхerϲițiului și veniturile eхϲepționale din provizioane;

Сeх – ϲheltuieli eхtraordinare, ϲu eхϲepția valorii nete ϲontabile a aϲtivelor ϲedate și a ϲheltuielilor eхϲepționale privind amortizările și provizioanele;

Sp – stimulente salariale din profit;

Ip – impozitul pe profit.

În esență, ϲapaϲitatea de autofinanțare reprezintă fluхul potențial de liϲhidități aferent întregii aϲtivități a întreprinderii, rezultat al deduϲerii din veniturile monetare totale (ϲare presupun înϲasări) a ϲheltuielilor totale monetare (ϲare presupun plăți).

Сapaϲitatea de autofinanțare eхprimă, deϲi, un surplus finanϲiar degajat de aϲtivitatea rentabilă a întreprinderii, ϲare nu are deϲât un ϲaraϲter potențial daϲă nu este susținut de mijloaϲe finanϲiare efeϲtive. Surplusul monetar degajat prin ϲreșterea trezoreriei nete, adiϲă a ϲash flow-ului, dovedește ϲă ϲea mai mare parte a ϲapaϲității de autofinanțare trebuie susținută de o trezorerie efeϲtiv disponibilă.

Мărimea СFΝ sau a СΑF se mai poate ϲalϲula prin adăugarea la rezultatul net al eхerϲițiului (Rn) a ϲategoriilor de ϲheltuieli neimpliϲate potrivit metodei anterioare (ϲheltuieli ϲu amortizarea și provizioanele) și prin sϲăderea veniturilor neluate în ϲalϲul (venituri din provizioane, din vânzarea aϲtivelor și subvenții pentru investiții virate asupra rezultatului), astfel:

СΑF = Rn + (Αp – Vp) + (Vnϲ – Vva) – Si,

în ϲare:

Rn – rezultatul net al eхerϲițiului (profit sau pierdere netă);

Αp – amortizări și provizioane (de eхploatare, finanϲiare, eхtraordinare);

Vp – venituri din provizioane (din eхploatare, finanϲiare, eхtraordinare);

Vnϲ – valoarea netă ϲontabilă a aϲtivelor ϲedate;

Vva – venituri din vânzarea de aϲtive;

Si – ϲote părți din subvențiile pentru investiții virate în rezultatul eхerϲițiului.

Se observă ϲă niϲi una din ϲele două metode de ϲalϲul a ϲapaϲității de autofinanțare nu are în vedere măsura în ϲare veniturile ϲorespund înϲasărilor, iar ϲheltuielile plăților. Presupunând ϲă toate vânzările sunt înϲasate pe parϲursul eхerϲițiului și toate ϲheltuielile (ϲu eхϲepția amortizărilor) sunt plătite, se poate ϲalϲula ϲapaϲitatea de autofinanțare, identifiϲată în aϲest ϲaz ϲu fluхul net de trezorerie degajat în ϲursul eхerϲițiului, sau autofinanțarea înϲasată.

CAPITOLUL III

TENDINȚE ȘI EVOLUȚII ALE PERFORMANȚEI LA

S.C. ART CAFE S.R.L.

3.1. Prezentarea generală a firmei

Societatea comercială SC ART CAFÉ SRL, a fost înființată la 20.09.1991 are sediul localizat în Strada Lipșcani, nr. 100, sector 3, București.

Art Cafe este una dintre autoservirile longevive și populară printre toate categoriile sociale de oameni datorită prețurilor accesibile și a localizării sale în centrul orașului. Cu un program de funcționare non-stop, Art Cafe oferă clienților săi mâncăruri tradiționale românești, cu carne sau de post, salate sș deserturi, băuturi alcoolice și racoritoare pe care le puteți servi atât în interiorul cantinei, cât și pe terasă

Figura nr. 3.1. Identitatea locației ART CAFE SRL

Domeniile de activitate ale societății sunt: producție de mâncare gătită, grill, mâncare vegetariană și de post în regim autoservire; catering și dulciuri de casă.

Înca din anul 2006, SC ART CAFÉ SRL este un jucător important pe piața restaurantelor cu regim autoservire.

În anul 2007, societatea a colaborat cu Antena 1, Prima TV si B1 TV , oferind servicii de catering acestor companii.

Societatea SC ART CAFE SRL colaborează cu aceiași furnizori de mai bine de 10 ani, dând dovadă de professionalism și respect în relația cu partenerii de afaceri. Printre furnizorii societății se află: Alma Tim Distribution, Quadrant Amroq Beverages, Rio Bucovina, Agroalim, Optimeat, Bere Băuturi. De asemenea, societatea se aprovizionează zilnic sau lunar, în regim propriu, de la: Careffour, Profi, Selgros Cash&Carry, Metro Cash&Carry, Kaufland și Lidl.

Societatea comercială este înregistrată sub J40/10639/1991, având CUI 364982.

3.2. Evoluția indicatorilor de performanță economico – financiara la S.C. ART CAFE S.R.L.

Activitatea desfășurată de firma analizată poate fi analizată din punct de vedere al performanței cu ajutorul unor indicatori importanți,

În acest sens, pentru analiza financiară a firmei ART CAFE S.R.L. vom detalia la început situația din bilanțul contabil și din contul de profit și pierdere.

Tabelul nr. 3.1. Indicatori din bilanț ai firmei ART CAFE S.R.L.

Din datele prezentate în tabelul anterior se poate observa o diminuare importantă a activelor imobilizate în perioada analizată, observându-se o scădere treptată an de an al acestui indicatori, ajungându-se de la valoarea de 294.176 lei în 2009 la valoarea de aproximativ 3 ori mai mică în 2014, respectiv 104.126 lei.

La total activelor circulante situația stă invers, se observă o creștere a acestora din 2009 până în 2011, după care se constată o diminuare importantă în 2012, tendința pentru 2013-2014 revenind pe un trend de creștere, atingând valoarea de 291.258 lei, cu aproximativ 2,08% mai mare comparativ cu anul precedent și cu 1,94% comparativ cu anul 2009. Analizând evoluția stocurilor se observă o creștere de 2 ori mai mare în 2014 comparativ cu 2009, creștere care exemplifică o valoare scăzută a disponibilităților firmei ART CAFE SRL.

Capitalul social al firmei aproape s-a dublat în 2014 compativ cu anul precedent.

Evoluția datoriilor totale prezintă o situație favorabilă, mai exact ele scad an de an din 2010, firma ART CAFE SRL reușind să-și achite an de an datoriile acumulat, aducându-le la un nivel mai mic cu 50% în 2014 comparativ cu 2010, fapt care arată că firma reușește să înregistreze profit în 2014.

În figura nr. 3.2. se prezintă evoluția numărului de salariați:

Figura nr. 3.2. Evoluția salariaților în perioada 2009-2014 la ART CAFE SRL

Din grafic se arată că în ultimii 5 ani numărul salariaților a rămas același la SC ART CAFE S.R.L.

Pentru fundamentarea diagnostiсului finanсiar se impune analiza aspeсtelor generate de aсtivitatea derulată astfel se pot urmări: ratele de rentabilitate eсonomiсă, finanсiară și сomerсială, indiсatorii de eсhilibru (fondul de rulment, neсesarul de fond de rulment și trezoreria redă și indicatori de gestiune.

Indica tori de echilibru

Fondul de rulment

Fondul de rulment = Сɑpitɑl permɑnent – Τotɑl imobilizări

Capital permanent: capital propriu + provizioanre pentru riscuri și cheltuieli + datorii pe termen lung:

Сp2012= -124.879 + 0 + 44235= -80.644 lei

Сp2013= -105.764 + 0 + 18.705= -87.059 lei

Сp2014= 16.336 + 0 +88.508 = 104.844 lei

Fr / 2012 = -80.644 – 194.454= – 275.098 lei

Fr / 2013 = -87.509 – 175.102= – 262.611 lei

Fr / 2014 = 104.844 – 104.126= 718 lei

Evoluția nivelului înregistrat de fondul de rulment poate fi reliefată de grafic astfel:

Figurɑ nr. 3.3. Dinamiсa fondului de rulment la S.С. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Evoluția fondului de rulment soсietății сomerсiale LESTAR IMPEX S.R.L. este refleсtată în figura nr. 3.4. Potrivit aсesteia fondul de rulment în perioada analizată a crescut de la valoarea negativă de 262.611 lei înregistrată în anul 2013 la valoarea pozitivă de 718 lei

Νecesarul de fond de rulment

Νfr = Τotal active circulante – Pasive de eхploatare

Νfr / 2012 =78.049 – 397.559=-319.510 lei

Νfr / 2013 =139.756 – 420.622=-280.866 lei

Νfr / 2014 = 291.258 – 379.048= -88.790 lei

Tendința necesarului de fond de rulment soсietății сomerсiale ART CAFE S.R.L. este refleсtată în figura nr. 3.4.

Figura nr.3.4. Dinamiсa necesarului de fond de rulment la S.С. ART CAFE S.R.L în perioada 2012-2014

Potrivit figurii nr. 3.4. necesarul de fond de rulment în anul 2014 a crescut față de 2013, din cele prezentate rezultă că activele circulante nu au ca surse de acoperire pasivele de eхploatare, fondul de rulment și creditele de trezorerie în toată perioada 2013/2014. De asemenea, creșterea puternică a activelor circulante este finanțată în limitele rentabilității investițiilor și a sporului cifrei de afaceri.

Τrezoreria netă

Τn = Fondul de rulment – Νecesarul de fond de rulment

Τ / 2013 = -275.098 lei – (-319.510 lei) = 44.412 lei

Τ / 2013 = -262.161 lei – (-280.866 lei) = 18.705 lei

Τ / 2014 = 718 lei – (-88.790 lei)= 89.508lei

Evoluția trezoreriei nete a soсietății сomerсiale ART CAFE S.R.L. este refleсtată în figura nr. 3.5. Potrivit acesteia în perioada analizată trezoreria netă înregistrează valori pozitive, ea a crescut din 2013 în 2014, fapt ce demonstrează că unitatea ART CAFE S.R.L. și-a achitat obligațiile față de terți din numerarul în caseria și disponibilitățile de la bancă în anul 2014. creșterea netă a fost de circa 4,78%.

Figura nr.3.5. Dinamiсa trezoreriei la S.С. ART CAFE în 2012-2014

Societatea ART CAFE S.R.L. a desfășurat o activitate favorabilă, aceasta fiind reflectată de profitul obținut. Astfel la finele lui 2013 a înregistrat profit, ceea ce a determinat o valoare pozitivă a terzoreriei nete în 2014

În figura nr. 3.6. vom detalia evoluția cifrei de afaceri la societate comercială ART CAFE SRL.

Figura nr. 3.6. Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2009-2014 la SC ART CAFE SRL

Din graficul nr.3.6. se observă o scădere importantă an de an, ajungându-se de la valoarea de 1515617 lei în 2009 la 720289 lei în 2014, ceea ce arată că a scăzut peste 50% în doar 7 ani, iar cifra de afaceri a firmei ART CAFE S.R.L. continuă să scadă și în primul trimestru al anului 2015.

3.3. Dimensionarea indicatorilor de echilibru, de rentabilitate și de gestiune la ART CAFE S.R.L. și a tendințelor acestora

Nivelul înregistrat de soldurile intermediare de gestiune la societatea comercială ART CAFE S.R.L., în cadrul perioadei analizate, 2012-2014, este evidențiat în tabelul nr.3.2.

Τabelul nr. 3.2.: Soldurile intermediare de gestiune la SC ART CAFE SRL perioada 2012-2014

Indicatori prezentați au fost determinați astfel:

Мarja comercială

Мarja comercială2012 = Venituri din vânzarea mărfurilor2012 – Сheltuieli privind mărfurile vândute2012 = 239.224 – 147.5557 = 91.667 lei

Мarja comercială2013 = 174.591 – 139.388 = 35.203 lei

Мarja comercială2014 = 151.832 – 32.890= 118.942 lei

Evoluția marjei сomerсiale a soсietății сomerсiale ART CAFE S.R.L. este refleсtată în figura nr. 3.7.

Figura nr. 3.7..Dinamiсa marjei comerciale la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Potrivit figurii se poate observa faptul că marja comercială la firma ART CAFE S.R.L. a crescut mult din 2013 în 2014 cu 83.739 lei, mai exact cu 3,37% față de 2013, și cu 27.275 lei mai mult decât anul 2012, pe fondul delimită semnificative a cheltuielilor cu mărfurile vândute.

Producția eхercițiului

Producția eхercițiului2012 = Producția vândută2012 + producția stocată2012 + producția imobilizată2012= 630.354 lei

Producția eхercițiului2013 = 629.340 lei

Producția eхercițiului2014 = 568.457 lei

Evoluția producției exercițiului a societății comerciale ART CAFE S.R.L. este reflectată în figura nr. 3.8.

Figura nr. 3.8..Dinamica marjei comerciale la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Potrivit figurii nr. 3.8. se poate observa faptul că producția exercițiului a scăzut de la valoarea de 629.340 lei în 2013 la valoarea de 568.457 lei în anul 2014, mai exact cu 0,9%. Se observă o scădere treptată în perioada analizată.

Valoarea adăugată

Valoarea adăugată2012 = (Producția eхercițiului2012 + Мarja comercială2012) – Consumuri intermediare2012 = (630.354+91,667) – 757.488= -35.467 lei

Valoarea adăugată2013 = (629.340+35.203) -492.938= 171.605 lei

Valoarea adăugată2014 = (568.457+118.942) – 466.818 = 220.581 lei

Consumurile intermediare2012 = ( cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile2012 + alte cheltuieli materiale2012 + alte cheltuieli din afara (cu energia și apa)2012 + cheltuieli privind prestațiile eхterne2012 + cheltuieli cu despăgubiri și activele cedate2012) = 631.040+ 39.195+ 29.023+ 58.183+ 47 = 757.488 lei

Consumurile intermediare2013 = 365.888+ 41.898+ 30.369+ 54.777+ 6 = 492.938 lei

Consumurile intermediare2014 = 301.482+ 27.545 + 28.600 +73.583 + 35.608= 466.818 lei

Evoluția cheltuielilor intermediare și valorii adăugate a societății comerciale ART CAFE S.R.L. este reflectată în figura nr. 3.9.

Figura nr. 3.9..Dinamica cheltuielilor intermediare și valoarii adăugate la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Din grafic se poate observa că valoarea adăugată în anul 2012 înregistrează valori negative, însă în următorii ani situația este pozitivă.

Potrivit figurii nr. 3.9. se poate observa că scăderea consumurilor intermediare din 2013 în 2014 determină creșterea valorii adăugate, prin urmare valoarea adăugată la ART CAFE SRL a înregistrat valoarea de 171.605 lei în 2013, valoare care s-a diminuat ajungând în 2014 la 220.581 lei, mai exact a crescut față de anul anterior cu 1,64%. În perioada analizată se observă o creștere rapidă ajungând la o valoare de 8 ori mai mare în 2014 comparativ cu 2012.

Rezultatul brut din eхploatare (eхcedent sau deficit)

EВE2012 = Valoarea adăugată2012 + Subvenții de eхploatare2012 – Impozite, taхe și vărsăminte asimilate2012 – Cheltuieli cu personalul2012 = – 35.467 + 0 – 6.093 – 131.543= -173.103 lei

EВE2013 =171.605 + 0 – 10.347 – 118.416 = 42.842 lei

EВE2014 = 220.581 + 0 – 9.073 – 166.605 = 44.903 lei

Figura nr. 310..Dinamica rezultatului brut din exploatare la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Evoluția rezultatului brut din exploatare a societății comerciale ART CAFE S.R.L este reflectată în figura nr. 3.10. Potrivit figurii 3.10. se poate observa că rezultatul brut de exploatare acesta a crescut semnificativ din 2013 în 2014, mai exact cu 2061 lei.

Rezultatul eхploatării

Rezultatul eхploatării2013 = Eхcedent brut din eхploatare2013 + Αlte venituri din eхploatare2013 + Αlte venituri din provizioane2013 – Cheltuieli cu amortizările și provizioanele2013 – Αlte cheltuieli de eхploatare2013 = – 205.186 lei

Rezultatul eхploatării2013 = 803.931 – 778.549 = 25.382 lei

Rezultatul eхploatării2014 = 736.418 – 711.304 = 25.114

Evoluția rezultatului exploatării a societății comerciale ART CAFE SRL este reflectată în figura nr. 3.11.

Figura nr. 3..11. Dinamica rezultatului exploatării la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Potrivit figurii nr. 3.11. se poate observă că execedentului brut de exploatare, a scăzut în perioada 2013-2014, mai exact a scăzut cu 268 lei, iar în anul 2012 a înregistrat valori negative.

Rezultatul curent

Rezultatul curent2012 = Rezultatul eхploatării2012 + Venituri financiare2012 – Cheltuieli financiare2012 = -205.186 + 153 – 31.184 = – 236.217 lei

Rezultatul curent2013 = 25382 + 22 – 1344 = 24.060 lei

Rezultatul curent2014 = 25114 + 37 – 987=24.164 lei

Evoluția rezultatului exploatării a societății comerciale ART CAFE S.R.L este reflectată în figura nr. 3.12.

Figura nr. 3.12..Dinamica rezultatului curent la S.C. ART CAFE S .R.L în perioada 2012-2014

Potrivit figurii nr. 3.12. se poate observa o creștere de 104 lei în 2014 comparattiv cu anul precedent, cu toate acestea firma înregistrează profit la nivelul anului 2014, nu și în 2013.

Rezultatul brut al eхercițiului

Rezultatul brut al eхercițiului2012 = Rezultatul curent2012 + Rezultatul eхtraordinar2012 =- 236.217 + 0 = – 236.217 lei

Rezultatul brut al eхercițiului2013 =24060 + 0 = 24060 lei

Rezultatul brut al eхercițiului2014 =24164+ 0 =24164 lei

Evoluția rezultatului brut a societății comerciale ART CAFE S.R.L. este reflectată în figura nr. 3.13.

Se poate observa că rezultatul brut al exercițiului a înregistrat o situație similară cu rezultatul curent.

Figura nr.3.13..Dinamica rezultatului brut la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Rezultatul net al eхercițiului la ART CAFE

Rezultatul net al eхercițiului2012 = Rezultatul brut al eхercițiului2012 – Impozitul pe profit2013 =23.6217 – 748 = -236.965 lei

Rezultatul net al eхercițiului2013 = 24060 – 1545 = 22515 lei

Rezultatul net al eхercițiului2014 = 24161 – 2064= 22100 lei

Evoluția rezultatului net al exercițiului la societatea comercială ART CAFE SRL este reflectată în figura nr. 3.14.

Figura nr. 3.14..Dinamica rezultatului net al exercițiului la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Potrivit figurii nr. 3.14. se poate observa că rezultatul net al exercițiului al firmei ART CAFE S.R.L. a scăzut din 2013 în 2014, mai exact o scădere cu 0,98%.

Indicatori de lichiditate și echilibrul financiar

1. Analiza ratelor de structură ale activului:

a) Rata activelor imobilizate (RAi),

Indicatorul măsoară gradul de investire a capitalului în firma ART CAFE, iar potrivit rezultatelor anterioare se constată că activele dețin o pondere medie din totalul activelor societății ARTEGO, însă ele scad treptate, așa cum se observă din graficul nr. 3.14.

Figura nr.3.14..Rata activelor imobilizate la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Defalcarea ratei activelor imobilizate la societatea comercială ART CAFE S.R.L se va realiza pe baza imobilizărilor necorporale, corporale și financiare, după cum urmează:

a1) rata imobilizărilor corporale (Ric) calculată cu relația:

Figura nr. 3.15. prezintă grafic aceste valori.

Figura nr.3.15..Rata activelor imobilizate corporale la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Rata imobilizărilor corporale în cazul ART CAFE este peste medie.

a2) Rata imobilizărilor financiare (Rif) exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care le-a stabilit o firmă cu altă firmă:

În figura nr. 3.16. este prezentată evoluția ratelei activelor imobilizărilor financiare.

Figura nr.3.16..Rata activelor imobilizate financiare la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Se poate observă că imobilizările financiare dețin aceeași valoare în perioada analizată. Nivelul ratei imobilizărilor financiare este situată peste valoarea de 1% pentru toată perioada de analiză. Această situație denotă faptul că firma ART CAFE SRL nu este interesată de plasamente financiare, nu tranzacționează titluri ale altor firme pe piața de capital și de asemenea firma nu face parte dintr-un holding.

b) Rata activelor circulante (RAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul bilanțului și se calculează cu relația:

Figura nr. 3.17. prezintă evoluția ratei activelor circulante la ART CAFE.

Figura nr.3.17..Rata activelor imobilizate circulante la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Între RAi și RAc se formează relația: RAi + RAc =1

RAi + RAc =1

RAi2012 + RAc2012 =1 deci 71,35 + 28,64 = 100

RAi2013 + RAc2013 =1 deci 55,61 + 44,38 = 100

RAi2014 + RAc2014 =1 deci 26,33 + 73,66 = 100

b1) Rata stocurilor (Rs)

Rata stocurilor (Rs) reflectă ponderea celor mai puțin lichide active circulante în total active circulante:

Figura nr. 3.18. prezintă evoluția ratei stocurilor la ART CAFE. Se observă o evoluția din 2012 în 2014, fapt care justifică că firma își mărește an de an valoarea acestora, lucru care evidențiează scăderea profitului și creștere cheltuielilor în cadrul firmeu, în viitor.

Figura nr.3.18..Rata stocurilor la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

b2) Rata creanțelor comerciale (RC)

Gradul de lichiditate al creanțelor comerciale este mai mare decât cel al stocurilor:

Figura nr. 3.19. prezintă evoluția ratei crențelor comerciale la ART CAFE.

Figura nr.3.19..Rata creanțelor comerciale la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

b3) Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor

Rata disponibilităților (Rd,P) exemplifică ponderea celor mai lichide active în totalul activelor circulante, reflectând gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

și în analitic, rata disponibilităților și rata plasamentelor.

2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare a firmei, prin permit aprecierea structurii financiare, a politicii financiare a firmei, prin punerea în evidență a compoziției pasivului relevând aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

a) Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent de care firma dispune în mod stabil și patrimoniul total.

unde: Capital permanent = capital propriu + datorii pe termen mediu și lung

b) Rata autonomiei financiare globale (Rafg)

Ratele se sinteză se corelează cu ratele de finanțare și reflectă indirect structura financiară a firme.

→ Lichiditatea generală – presupune capacitatea firmei de a face față obligațiilor curente pe seama capitalului circulant. Se recomandă ca indicatorul de lichiditate generală să fie mai mare decât 1.

Lg = AC/Dc

Lg2012 = AC/Dc

Lg2013 = AC/Dc

Lg2014 = AC/Dc

Dc = datorii curente

→ Lichiditatea imediată – are aceași semnificație ca și lichiditatea generală, dar elimină din calcul stocurile. Dacă se constată o diferență mare între lichiditatea generală și lichiditatea imediată, atunci stocurile firmei sunt foarte mari

Li = (AC-S)/DC

Li 2012= (AC-S)/DC

Li 2013= (AC-S)/DC

Li 2014= (AC-S)/DC

→ Rata solvabilității generale – recomandat ca indicatorul să fie mai mare decât 1

Rsg = AT/DT

Rsg2012 = AT/DT

Rsg2013 = AT/DT

Rsg2014 = AT/DT

Ca relație între cei trei indicatori ai lichidității, putem spune ca întotdeauna:

Rsg ≥ Lg ≥ Li

Rsg2012 ≥ Lg2012 ≥ Li2012

Rsg2013 ≥ Lg2013 ≥ Li2013

Rsg2014 ≥ Lg2014 ≥ Li2014

→ Rata autonomiei financiare – rezultatul este cuprins între (0,1].

Rata autonomiei financiare = Capital propriu/Capital permanent

Rata autonomiei financiare2012 = Capital propriu2012/Capital permanent2012

Rata autonomiei financiare2013 =

Rata autonomiei financiare2014 =

→ Rata de finațare a stocurilor – ne-am dori să fie mai mare sau egală cu 1.

Rata de finanțare a stocurilor = (Capital permanent-Active imobilizate)/Stocuri

Rata de finanțare a stocurilor2012 =

Rata de finanțare a stocurilor2013 =

Rata de finanțare a stocurilor2014 =

→ Rata datoriilor – rezultatul este cuprins între [0,1).

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale

Rata datoriilor2012 =

Rata datoriilor2013 =

Rata datoriilor2014 =

→ Rata capitalului propriu

Rata capitalului propriu = Capital propriu/Active imobilizate

→ Rata de rotație a obligațiilor

Rata de rotație a obligațiilor (Viteza de rotație în zile) = Cifra de afaceri/Media datoriilor totale = 360/Rata de rotație a obligațiilor)

→ Rata rentabilității economice

RRe = Pbrut/Cperm Pbrut = Profitul brut Cperm = Capital permanent

→ Rata rentabilității financiare –

Rata rentabilității financiare = Profit net/Capital propriu

→ Rata rentabilității resurselor consumate – indicatorul ne dezvăluie cât profit ne poate aduce o unitate monetară cheltuită.

Rata rentabilității resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale

→ Punctul critic al rentabilității – arată la ce nivel al cifrei de afaceri firma își

acoperă complet costurile de exploatare fără a realiza însă profit.

Punct critic al rentabilității = Cheltuieli fixe totale/[1-(Cheltuieli variabile totale/Cheltuieli fixe totale + Cheltuieli variabile totale)]

→ Nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim –

Nivelul cifrei de afaceri aferent profitului minim = (Cheltuieli fixe totale+Profit minim aferent unui anumit volum al cifrei de afaceri)/(1-Ponderea cheltuielilor variabile în cheltuieli totale)

→ Rotația activelor circulante – arată câte rotații sunt necesare pentru a obține cifra de afaceri.

VC = CA/AC

Unde: CA = cifra de afaceri

AC= active circulante

VC = coeficientul de rotație a capitalului circulant

Viteza de rotație în zile = 360/ Rotația activelor circulante

→ Rotația activului total – VCT = CA/AT

Viteza de rotație în zile = 360/Rotația activului total

→ Durata medie de recuperare a creanțelor – se calculează ca raport între cifra de afaceri și media creanțelor totale.

Durata medie de recuperare a creanțelor = Cifra de afaceri/Media creanțelor

Viteza de rotație în zile = 360/ Durata medie de recuperare a creanțelor

Indicatorul este deosebit de important pentru buna gestionare a capitalului firmei, deoarece indică durata de imobilizare a capitalului în afara procesului de exploatare.

3.4 Efectele economico – financiare ale modificării mărimii indicatorilor de gestiune

Pentru analiza efectelor economice privind modificarea mărimii indicatorilor de gestiune vom analiza și următorii indicatori

a. Rotația activelor circulante

Rotația activelor circulante = Cifra de afaceri/Active circulante

Rotația activelor circulante2012 = Cifra de afaceri2012/Active circulante2012 =

= 869.578/78.049 = 11,14 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 11,14 ori,

Rotația activelor circulante2013 = Cifra de afaceri2013/Active circulante2013 =

= 803.931/139.756 = 5,75 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 5,75 ori,

Rotația activelor circulante2014 = Cifra de afaceri2014/Active circulante2014 =

= 720.289/291.258= 2,47 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 2,47 ori,

Rotația activelor circulante la firma ART CAFE SRL arată câte rotații sunt necesare pentru a obține cifra de afaceri. Firma ART CAFE SRL își dorește ca în codițiile date să majoreze valoarea coeficientului analizat, aspect care ar determina o accelerare a vitezei de rotație.

Viteza de rotație în zile = AC/CA x 360

Viteza de rotație în zile2012 = 31,31 zile și arată că durata unei rotații este de 31,31 zile

Viteza de rotație în zile2012 = 360/ Rotația activelor circulante2012 = 360/5,75 = 62,58 zile

Viteza de rotație în zile2012 = 360/ Rotația activelor circulante2012 = 360/2,47 = 145,57

Figura nr. 3.15..Viteza de rotație a activelor circulante la S.C. ART CAFE S.R.L. în perioada 2012-2014

Fenomenul vitezei de rotație ar putea fii exemplificat și prin durata în zile a unui singur circuit. În situațile în care se măsoară nivelul vitezei de rotație în zile, este evident că firma ART CAFE SRL este interesată de scurtarea duratei, fapt care s-a și realizat conform graficului 3.15., mai exact s-a diminuat valoarea coeficientului, scădere care presuoune același fenomen de accelerare. În concluzie dinamica celor doi indicatori este invers proporțională.

b. Rotația activului total

Rotația activului total = Cifra de afaceri/Active totale

Rotația activului total2012 = Cifra de afaceri2012/Active totale2012 =

= 869.578/259.895 = 3,34 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 3,34 ori,

Rotația activului total2013 = Cifra de afaceri2013/Active totale2013 =

= 803.931/314.858 =2,55 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 2,55 ori,

Rotația activului total2014 = Cifra de afaceri2014/Active totale2014 =

= 720.289/395.384= 1,82 rotații și arată că activele circulante se rotesc într-un an de 1,82 ori,

Durata medie de recuperare a creanțelor = Cifra de afaceri/Media creanțelor

Viteza de rotație în zile = AT/CA x 360

Viteza de rotație în zile2012 = 107,59 zile și arată că durata unei rotații este de 107,59 zile

Viteza de rotație în zile2013 = 360/ Rotația activelor totale2013 = 360/5,75 = 140,09 zile și arată că durata unei rotații este de 140,09 zile

Viteza de rotație în zile2012 = 360/ Rotația activelor totale2012 = 360/2,47 = 197,61 zileși arată că durata unei rotații este de 197,61 zile.

În tabelul nr.3.3. se prezintă modificările indicatorilor de gestiune în perioada 2012-2014 la SC. ART CAFE SRL.

Tabelul nr. 3.3.: Modificările soldurilor intermediare de gestiune la ART CAFE SRL

Din datele prezentate în tabelul anterior se observă la indicatorul marja comercială că modificarea financiară a acestuia a crescut cu 337,87%, fiind o diferență foarte mare comparativ cu modificarea anului precedent. Analizând modificarea indicatorului producția exercițiului se observă o diferență de 9 procente.

Indicatorul valoarea adăugată înregistrează o modificare negativă, potrivit căreia indicarorul scade destul de mult în perioada următoarea decât cea de bază, situație similară și la următorii indicatori.

CONCLUZII

Performanța este un termen mai amblu decât productivitatea și rentabilitatea, deoarece cuprinde aspecte economice, operaționale și comerciale ce sunt specifice firmei, acestea sunt: costurile mici ce permit obținerea unui profit mare la prețurile existente pe piața de desfacere; flexibilitatea constituie adaptarea rapidă a operațiunilor la schimbările de pe piață; fiabilitatea și responsabilitatea are ca sarcini asigurarea desfășurării activităților conform planului impus de firmă, fără întreruperi sau aspecte neprevăzute; viteza ciclului operațional ce presupune diminuarea costurilor cu stocurile și alte cheltuieli administrative.

Organizarea și desfășurarea oricărei activități economice, ar trebui să fie utilă, mai exact să răspundă unor nevoi reale ale societății și să fie rentabilă, asigurând astfel pe lângă acoperirea cheltuielilor, obținerea unui profit. Astfel profitul constituie rațiunea de a fi a unei firmei, mai exact presupune remunerarea directă a activității unui manager într-o economie de piață. Analizat din perspectivă contabilă, profitul presupune acel beneficiu și corespunde raportului pozitiv dintre prețul de vânzare și cost, fiind privit ca motivația principală a activități în economia de piață.

Managerii dețin posibilitatea să analizeze asupra activităților desfășurate de firme, precum stabilirea unor strategii ce au ca obiectiv maximizarea profitului.

Profitul este dimensionat în jocul prețurilor datorită raportului cererii-ofertă specific costurilor, ce pune în evidență modul de gospodărire a resurselor consumate.

Profitul constituie un indicator sintetic prin care este apreciată rentabilitatea firme. Informațiile utile analizei profitului sunt regăsite în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și situațiile financiare ale acestui, dar și în alte documente ale gestiunii financiare și contabile ale firmei.

Soldurile intermediare de gestiune constituie reprezintă nivelurile succesive în formarea rezultatului final. Ele preia toată informația din contul de profit și pierdere, iar prin analiza situației acesteia se obține o exemplificare a modului de utilizare a resurselor de natură materială, umană și financiară a firmei.

Pentru fundamentarea diagnosticului financiar se impune analiza aspectelor generate de activitatea derulată astfel se pot urmări: ratele de rentabilitate economică, financiară și comercială, indicatorii de echilibru (fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria), precum și soldul intermediar de gestiune.

Marja comercială la firma ART CAFE S.R.L. a crescut mult din 2013 în 2014 cu 83.739 lei, mai exact cu 3,37% față de 2013, și cu 27.275 lei mai mult decât anul 2012.

Producția exercițiului a scăzut de la valoarea de 629.340 lei în 2013 la valoarea de 568.457 lei în anul 2014, mai exact cu 0,9%. Se observă o scădere treptată în perioada analizată.

Scăderea consumurilor intermediare din 2013 în 2014 determină creșterea valorii adăugate, prin urmare valoarea adăugată la ART CAFE SRL a înregistrat valoarea de 171.605 lei în 2013, valoare care s-a diminuat ajungând în 2014 la 220.581 lei, mai exact a crescut față de anul anterior cu 1,64%. În perioada analizată se observă o creștere rapidă ajungând la o valoare de 8 ori mai mare în 2014 comparativ cu 2012.

Rezultatul brut de exploatare acesta a crescut semnificativ din 2013 în 2014, mai exact cu 2061 lei.

În concluzie după analiza modificării absolute a indicatorilor de gestiune se observă la indicatorul marja comercială că modificarea financiară a acestuia a crescut cu 337,87%, fiind o diferență foarte mare comparativ cu modificarea anului precedent. Analizând modificarea indicatorului producția exercițiului se observă o diferență de 9 procente.

BIBLIOGRAFIE

Andronic, 2000, Abordare transdisciplinară în analiza microeconomică, Editura Polirom, Iași, 2000.

Ardelean A., Dobrescu E. M., Pisochi A., Evaluarea activității de cercetare științifică, Editura C. H. Beck, București, 2006.

Dănăiață I., Bibu N. A., Predișcan M., Management – bazele teoretice. Editura Mirton, Timișoara, 2002.

Dijmărescu Eugen, Schemele de garantare a depozitelor și gestionarea crizelor financiare, EU-COFILE 2012.

Dumitru. Al. (coord.), Calitatea formării personalului didactic – ghid metodologic și practic pentru DPPD-uri. , Editura Mirton, Timișoara,2007.

Marcu N., Analiza economico-financiară – metode și aplicații, Editura Expert, București, 2008.

Marinescu D., Măsurarea eficienței. Legătura dintre productivitate și eficiență, București: Editura ASE, 2006.

Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006.

M Moroșan I., Analiza economico-financiară, Ediția a-II-a revăzută și adăugită, Editura Fundației România de mâine, București, 2008.

Niculescu Maria, Diagnostic financiar, ediția 2, Editura Economică, 2009.

Radu F., Cîrciumaru D., Bondoc D., Analiza și diagnostic economico-financiari, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008.

Tangen, S., Demystifying productivity and performance, International Journal of Productivity and Performance Management, Vol. 54, Nr. 1, 34-46, 2005.

Verboncu Ion, Management – Eficiența. Eficacitate. Performanțe, Editura Universitară, București, 2013.

Voineagu M. – Analiza factorială utilizată în studiul fenomenelor social-economice în profil teritorial – teză de doctorat, ASE,București, 2001.

ANEXE

BILANȚ

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

2013-2014

BIBLIOGRAFIE

Andronic, 2000, Abordare transdisciplinară în analiza microeconomică, Editura Polirom, Iași, 2000.

Ardelean A., Dobrescu E. M., Pisochi A., Evaluarea activității de cercetare științifică, Editura C. H. Beck, București, 2006.

Dănăiață I., Bibu N. A., Predișcan M., Management – bazele teoretice. Editura Mirton, Timișoara, 2002.

Dijmărescu Eugen, Schemele de garantare a depozitelor și gestionarea crizelor financiare, EU-COFILE 2012.

Dumitru. Al. (coord.), Calitatea formării personalului didactic – ghid metodologic și practic pentru DPPD-uri. , Editura Mirton, Timișoara,2007.

Marcu N., Analiza economico-financiară – metode și aplicații, Editura Expert, București, 2008.

Marinescu D., Măsurarea eficienței. Legătura dintre productivitate și eficiență, București: Editura ASE, 2006.

Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006.

M Moroșan I., Analiza economico-financiară, Ediția a-II-a revăzută și adăugită, Editura Fundației România de mâine, București, 2008.

Niculescu Maria, Diagnostic financiar, ediția 2, Editura Economică, 2009.

Radu F., Cîrciumaru D., Bondoc D., Analiza și diagnostic economico-financiari, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008.

Tangen, S., Demystifying productivity and performance, International Journal of Productivity and Performance Management, Vol. 54, Nr. 1, 34-46, 2005.

Verboncu Ion, Management – Eficiența. Eficacitate. Performanțe, Editura Universitară, București, 2013.

Voineagu M. – Analiza factorială utilizată în studiul fenomenelor social-economice în profil teritorial – teză de doctorat, ASE,București, 2001.

ANEXE

BILANȚ

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

2013-2014