Analiza Performantelor Firmei PE Baza Rezultatului Global Si A Profitului Operational

STUDIU DE CAZ: ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PE BAZA REZULTATULUI GLOBAL ȘI A PROFITULUI OPERAȚIONAL

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA SI PROGNOZA INDICATORILOR ECONOMICI

1.1 STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ (IFRS) ȘI ORDINUL MINISTRULUI FINANȚELOR PUBLICE (OMFP 1802/2014)

1.1.1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS)

1.1.2 Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP)

1.1.2.2 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare

1.1.2.3 Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale

1.2 ANALIZA ȘI PROGNOZA INDICATORILOR ECONOMICI

1.2.1 Necesitatea analizei economico-financiare

1.2.2 Obiectivele și tipologia analizei economico-financiare

1.2.3 Conținutul procesului de analiză economico-financiară

1.2.4 Sistemul de indicatori ai analizei economico-financiare

1.3 ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PE BAZA REZULTATULUI GLOBAL ȘI A PROFITULUI OPERAȚIONAL

1.3.1 Abordari conceptuale cu privire la performanța financiară a firmei

1.3.2 Situația rezultatului global și contul de profit și pierdere- surse de informații pentru analiza performanțelor întreprinderii

1.3.3 Analiza structurală a rezultatelor

1.3.3.1 Analiza structurală a rezultatului global total

1.3.3.2 Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare

1.3.3.3 Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor și cheltuielilor

1.4 ANALIZA FACTORIALĂ A PROFITULUI OPERAȚIONAL (A MARJEI BRUTE FAȚĂ DE COSTUL BUNURILOR VÂNDUTE)

2. STUDIUL DE CAZ

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ SC ECOPACK SA

2.1.1 Istoricul firmei

2.1.2 Despre SC ECOPACK SA

2.1.3 Misiune și viziune

2.1.4 Organizarea firmei

2.1.5 Organigrama SC ECOPACK SA

2.1.6 Prezentarea firmei

2.2 ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PE BAZA REZULTATULUI GLOBAL ȘI A PROFITULUI OPERAȚIONAL

2.2.3 Analiza structurală a rezultatelor

2.2.3.1 Analiza structurală a rezultatului global total

2.2.3.2 Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare

2.2.3.3 Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor și cheltuielilor

B I B L I O G R A F I E

A N E X E

I N T R O D U C E R E

Lucrarea de față iși propune să prezinte următoarele aspecte teoretice privind situațiile financiare anuale și indicatorii economici, dar și practice privind analiza performanțelor firmei pe baza rezultatului global și al profitului operațional (a marjei brute față de costul bunurilor vândute). Aceste aspecte vor ajuta la obținerea unor performanțe economico-financiare ridicate și a unui avantaj concurențial durabil.

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA SI PROGNOZA INDICATORILOR ECONOMICI

1.1 STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ (IFRS) ȘI ORDINUL MINISTRULUI FINANȚELOR PUBLICE (OMFP 1802/2014)

1.1.1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS)

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB), emite Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), iar Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB), emite Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară reprezinta un referențial contabil recunoscut la nivel internațional.

Sunt cunoscute sub acronimul IFRS, provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards, iar în prezentsunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe din standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS). Ele au fost emise între 1973 și 2001.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind :

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) – standarde emise după 2001

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) – standarde emise înainte de 2001

Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) – emise după 2001

Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) – emise înainte de 2001.

IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă informații cu privire la poziția financiară a unei entități, performanța financiară și situația fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor decizionale de alocare și de utilizare a resurselor, de obținere și de distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situațiile financiare sunt menite să satisfacă nevoile comune de informații ale unei largi de utilizatori, de exemplu, acționari, creditori, salariați și public.

Pentru România, începând cu 01.01.2007, societățiile comerciale ale căror valori mobiliare la data bilanțului sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care întocmesc situații financiare consolidate au obligația ca, începând cu exercițiul financiar al anului 2007, să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

OBIECTIV

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, rezultatele și modificărie poziției financiare ale întreprinderii.

Obiectivul IAS 1 este de a prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea atât cu situațiile financiare ale entității pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor entități.

DOMENIUL DE APLICARE

IAS 1 trebuie aplicat tuturor situațiilor financiare, întocmite și prezentate în conformitate cu IFRS.

SCOPUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

Situațiile financiare cu scop general trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și poziției financiare a unei societăți la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori.

Pentru a se atinge obiectivul stabilit, situațiile financiare oferă informații despre:

active

datorii

capitaluri proprii

venituri

cheltuieli

câștiguri și pierderi

alte modificării în capitalurile proprii

fluxurile de trezorerie ale entității.

COMPONENTELE SITUAȚIILOR FINANCIARE

Un set complet de situații financiare conține:

un bilanț

o situație a veniturilor și cheltuielilor

o situație a modificărilor capitalurilor proprii

o situație a fluxurilor de trezorerie

note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative.

Acestea sunt folosite pentru evaluarea situațiilor financiare anuale elaborate de întreprindere sau situațiile financiare elaborate ad-hoc la o anumită data ăn cursul exercițiului financiar.

IDENTIFICAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Situațiile financiare trebuie identificate și separate în mod clar de alte informații din același document publicat.

Situațiile financiare trebuie să conțină următoarele informații:

denumirea entității raportoare

măsura în care situațiile financiare se referă la entitatea individuală sau la un grup de entități

data bilanțului sau perioada acoperită de situațiile financiare

moneda de prezentare

nivelul de rotunjire utilizat în prezentarea sumelor din situațiile financiare.

PERIOADA DE RAPORTARE

Situațiile financiare trebuie prezentate cel puțin anual.

IAS 1 cere prezentarea următoarelor situații financiare:

bilanț

cont de profit și pierdere

situația modificărilor capitalurilor proprii

situația fluxurilor de numerar

note explicative.

Structura bilanțului, a contului de profit și pierdere și a situației modificărilor capitalurilor proprii este reglementată de IAS 1 și de volumul de Reglementări contabile cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS. Situația fluxurilor de numerar este reglementată de IAS 7.

Bilanțul arată poziția financiară a întreprinderii (averea acționarilor) și este documentul de sinteză, obligatoriu de întocmit de către entitățiile economice. IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanț.

imobilizări corporale

investiții imobiliare

imobilizări necorporale

active financiare (exclusiv valorile menționate la literele e, h,i)

investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență

active biologice

stocuri

creanțe comerciale și similare

numerar și echivalente de numerar

datorii comerciale și similare

provizioane

datorii financiare (exclusiv valorile menționate la literele j și k)

datorii și creanțe aferente impozitului curent, conform IAS 12

datorii privind impozitele amânate și creanțele privind impozitele amânate conform IAS 12

interes minoritar prezentat în cadrul capitalurilor proprii

capital emis și rezerve atribuibile acționarilor societății mamă.

Situația veniturilor și cheltuielilor

Contul de profit și pierdere (CPP) arată modul în care s-a ajuns de la situația patrimonială de la începutul anului (bilanțul de deschidere) la cea de la finele perioadei (bilanțul de închidere), prin intermediul veniturilor și cheltuielilor.

Toate elementele de venit și cheltuială trebuie incluse în profit sau pierdere cu excepția cazului în care un standard sau o interpretare prevede contrariul.

În septembrie 2007, IASB a publicat forma revizuită a IAS1 ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2009, în care se solicită ca toate elementele de venituri și cheltuieli să fie prezentate astfel:

fie intr-o singură situație financiară, numită „Situația rezultatului global”

fie în două situații: prima “Contul de profit și pierdere”, iar cea de-a doua “Situația rezultatului global”.

Consiliul IASB, preferă prima variantă, deoarece ei consideră că nu există principii și caracteristici clare care să justifice separarea elementelor în două situații financiare.

Situația modificărilor capitalurilor proprii

Atât IAS 1, cât și Reglementările contabile cer includerea în situația modificărilor capitalurilor proprii a următoarelor elemente:

profitul net sau pierderea netă a perioadei

fiecare element de venit și cheltuială pentru perioada care, după cum se prevede în alte standarde sau interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, precum și totalul acestor elemente

totalul veniturilor și cheltuielilor, indicând separat sumele atribuite acționarilor societății-mamă și intereselor minoritare

pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul modificărilor politicii contabile și corecțiile erorilor recunoscute în conformitate cu IAS 8.

Situația fluxurilor de trezorerie

Informațiile privind fluxurile de trezorerie oferă utilizatorilor de situații financiare o bază pentru evaluarea capacității entității de a generar numerar și echivalente de numerar, dar și de a utiliza fluxurile de numerar.

Note din situațiile financiare

Acestea trebuie să prezinte următoarele:

informații despre baza de întocmire a situațiilor financiare și despre politicile contabile specifice utilizate

informații prevăzute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificării capitalurilor proprii și în fluxurile de trezorerie

informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificării capitalurilor proprii și în fluxurile de trezorerie, dar care sunt relevante pentru oricare dintre ele.

1.1.2 Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP)

1.1.2.2 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare

Așa cum se arată în reglementarea contabilă, caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informației oferite de situațiile financiare.

Informațiile financiare sunt utile doar dacă reprezintă ceea ce iși propun și dacă sunt relevante.

Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile.

RELEVANȚA

Utilizatorii informației financiare pot lua decizii doar dacă deciziile au valoare predictivă, de confirmare sau ambele.

Aceste două valori pot fi folosite pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, :

profitul net sau pierderea netă a perioadei

fiecare element de venit și cheltuială pentru perioada care, după cum se prevede în alte standarde sau interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, precum și totalul acestor elemente

totalul veniturilor și cheltuielilor, indicând separat sumele atribuite acționarilor societății-mamă și intereselor minoritare

pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul modificărilor politicii contabile și corecțiile erorilor recunoscute în conformitate cu IAS 8.

Situația fluxurilor de trezorerie

Informațiile privind fluxurile de trezorerie oferă utilizatorilor de situații financiare o bază pentru evaluarea capacității entității de a generar numerar și echivalente de numerar, dar și de a utiliza fluxurile de numerar.

Note din situațiile financiare

Acestea trebuie să prezinte următoarele:

informații despre baza de întocmire a situațiilor financiare și despre politicile contabile specifice utilizate

informații prevăzute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificării capitalurilor proprii și în fluxurile de trezorerie

informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificării capitalurilor proprii și în fluxurile de trezorerie, dar care sunt relevante pentru oricare dintre ele.

1.1.2 Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP)

1.1.2.2 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare

Așa cum se arată în reglementarea contabilă, caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informației oferite de situațiile financiare.

Informațiile financiare sunt utile doar dacă reprezintă ceea ce iși propun și dacă sunt relevante.

Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile.

RELEVANȚA

Utilizatorii informației financiare pot lua decizii doar dacă deciziile au valoare predictivă, de confirmare sau ambele.

Aceste două valori pot fi folosite pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pentru ca pot fi comparate cu previziunile din anii anteriori, iar aceste rezultate duc la îmbunătățirea acestor procese de previziune.

În înțelesul prezentelor reglementări se consideră că o informație este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare.

REPREZENTAREA EXACTĂ

Fenomenele economice se descriu în situațiile financiare anuale, în cifre și litere și cu o descriere completă, neutră și fără erori. Pentru descrierea completă se utilizează toate informațiile necesare ca utilizatorul să înțeleagă fenomenul, inclusiv explicațiile necesare; o primească favorabil sau nefavorabil informațiile financiare; pentru descrierea fără erori, procesul utilizat a fost aplicat făra omisiuni în descrierea fenomenelor.

1.1.2.3 Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale

Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact.

COMPARABILITATEA

Această caracteristică permite utilizatorilor să facă comparație între firma lor și o altă firmă, dar și să compare firma lor în două perioade de timp diferite.

Comparabilitatea cuprinde două elemente și nu presupune uniformitate.

O consecință importantă a calității informației de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informați despre politicile contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare și despre orice modificare a acestor politici.

Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate și nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătațite.

VERIFICABILITATEA

Este caracteristica prin care utilizatorii pot să reprezinte exact fenomenele economice.

Poate fi de două feluri:

directă- verificarea unei valori sau a altor reprezentări, ca de exemplu numărarea banilor

indirectă- verificarea intrărilor, ca de exemplu stocurile sau recalcularea stocurilor finale.

OPORTUNITATEA

Utilizatorii trebuie să ia decizii în timp util deoarece cu cât sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai inutile, dar sunt și informații care pot rămâne oportune chiar și după sfârșitul perioadei de raportare deoarece tendințele trebuiesc identificate și apreciate de către utilizatori.

Orice întârziere exagerată în raportarea informației conduce la pierderea relevanței acesteia.

INTELIGIBILITATEA

Clasificarea, caracterizarea și prezentarea în mod clar și concis a informațiilor le fac pe acestea inteligibile.

Unele fenomene sunt complexe și nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles, de aceea rapoartele financiare sunt întocmite de persoane cu vagi cunoștințe privind activitățiile de afaceri și economice. Totuși, prezentarea rapoartelor financiare trebuie efectuată încât să permită înțelegerea lor de diferitele categorii de utilizatori.

La caracteristicile calitative prezente conform reglementării contabile, sunt analizate și alte caracteristici: transparența, responsabilitatea și confidențialitatea.

Transparența are în vedere vizibilitatea, accesibilitatea și comunicarea informațiilor privind poziția financiară, performanța financiară și trezoreria entității. Situațiile financiare trebuie să prezinte tranzacțiile entității fară deformare, corect și exhaustiv.

Responsabilitatea se referă la nevoia ca, prin situațiile financiare publicate, entitățiile să își asume răspundera pentru gestiunea resurselor utilizate și a rezultatelor obținute.

Potrivit Legi contabilității și OMFP 3055/2009, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene.

Confidențialitatea vizează dreptul entităților “producătoare” de informații de reținere în prezentarea unor informații complete.

1.2 ANALIZA ȘI PROGNOZA INDICATORILOR ECONOMICI

1.2.1 Necesitatea analizei economico-financiare

Adăugarea viabilitații și dezvoltării entitaților presupune decizii corecte și eficiente în alocarea și utilizarea resurselor dar și dimensionarea investițiilor.

În condițiile existenței unui mecanism natural de reglare a funcționării complexului economic-piață, s-a dovedit absolut necesar un sistem care să permită determinarea stării, performanțelor și echilibrelor financiare ale întreprinderii, aceasta constituindu-se în fundamentul deciziei strategice, transmițând decidenților concluzii pertinente pentru alocarea corecta a resurselor disponibile.

1.2.2 Obiectivele și tipologia analizei economico-financiare

Ca parte a familiei disciplinelor științifice, analiza și-a stabilit rolul în viața economică și socială, contribuind la dinamica și progresul societății.

Cercetarea proceselor și fenomenelor socioeconomice în general și a celor la nivelul întreprinderii în particular, pornind de la caracterul complex și deschis al acestora, face imposibilă utilizarea instrumenetelor și tehnicilor de laborator și nici nu permite o soluție mult mai bună decât generalizarea unor concluzii pertinente.

Asigurarea analizei fenomenelor socioeconomice necesită dezvoltarea capacității de sintetizare și abstracție, ca urmare a imposibilității utilizării experimenetelor pure în vederea determinării acțiunii izolate a unui singur factor.Un ingredient major în acest proces revine logicii, prin al cărei demers este asigurată o gandire utilă și coerentă în procesul de analiză.

Pe baza metodelor, procedeelor și tehnicilor utilizate, analiza economico-financiară descompune realitatea sau fenomenele economice în elementele componenete, oferă soluții de combinare și substituirea factorilor, care au un rol relevant în mecanismul de operare și functionare a întrepinderii, în scopul maximizării valorii acesteia.

De asemenea, analiza urmărește dinamica fenomenelor economice și financiare care se desfășoară în cadrul companiilor din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ, static și/sau dinamic, identificând factori importanți.

Având în vedere complexitatea activităților și proceselor desfășurate în cadrul oricărei entități microeconomice, precum și caracterul dinamic și tot mai competitiv al mediului economic, analiza economio-finanaciară devine un sistem extrem de util de prelucrare a informațiilor în vederea:

orientării decizilor managementului pe baza unui diagnostic;

stabilirii deciziei strategice a companiilor;

adoptării unor decizii corecte privind finanțarea unei întreprinderi;

stabilirii unor decizii corecte și profitabile privind investirea în capitalul companiilor sau în alte instrumente financiare emise de companii;

analizei comparative în timp și spațiu a performanțelor firmei cu cele ale altor competitor.

Un scop important al analizei este de a identifica acele caracteristici esențiale component ale fenomenului cercetat, interacțiunile din cadrul fenomenelor studiate și de a prezenta concluziile utile la nivelul fenomenului sau procesului analizat.

Multitudinea cerințelor la care trebuie să ofere răspuns analiza economic-financiară necesită utilizarea mai multor tipuri de analiză, care pot fi clasificate după mai multe criterii:

în funcție de momentul în care se efectuează și momentul desfășurării fenomenului studiat, întalnim:

analiza post factum, analiza realizării obiectivelor, reprezintă analiza unui fenomen care s-a încheiat; acest tip de analiză este utilă în activitatea practică a întreprinderii prin aceea că furnizează informații privind gradul de realizare a obiectivelor programate, evoluția in timp a indicatorilor economico-financiară, abaterile față de media sectorială etc.

analiza previzională sau prorespectivă presupune estimarea evoluției viitoare a unui fenomen economico-financiar pe baza cercetării factorilor, acțiunii lor în perspectivă.

Analiza previzională este importantă în elaborarea strategiei activității economico-financiare a întreprinderii.

Între cele doua tipuri de analiză există diferențe determinate de faptul că analiza post factum se bazează pe variabile certe, cunoscute în timp ce analiza previzională se bazează pe variabile incerte, presupuse.Aceste deosebiri implică diferențe de ordin metodologic, astfel, în cazul analizei post factum prevalează legăturile de tip determinist, iar în analiza prospectivă predomină legaturile de tip stocastic.

din punctul de vedere al cercetării însușirilor esențiale și al determinărilor cantitative ale fenomenelor economico-financiare, se disting:

analiza calitativă

analiza cantitativă

după nivelul la care se defășoară analiza, întalnim:

analiza microeconomică

analiza mezoeconomică

analiza macroeconomică

după modul de urmărire în timp a fenomenelor, distingem:

analiza statică

analiza dinamică

după orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul, distingem;

analiza pe termen scurt

analiza pe termen lung

după criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:

analiza economico-financiară

analiza financiară

în funcție de poziția analistului față de entitatea economică cercetată, distingem:

analiza internă

analiza externă

1.2.3 Conținutul procesului de analiză economico-financiară

Analiza economico-financiară, privită ca un proces, ca mod de desfășurare, pornește de la întreg către elemente și factori. Rezultă că procesul de analiză economico-financiară este inversul desfășurarii reale a fenomenului economico-financiar cercetat.

Procesul de analiză și îmbinarea cu sinteza presupun următoarele etape:

identificarea obiectului analizei economic-financiare

stabilirea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat

identificarea relațiilor de condiționare dintre factori și fenomenul cercetat și dintre diferiții factori ai fenomenului studiat

calcularea influențelor elementelor sau factorilor asupra fenomenului economico-financiar analizat

sinteza rezultatelor obținute.

Prin parcurgerea etapelor menționate mai sus, se asigură caracterul ștințiific al analizei economic-financiare, ca metoda a cunoașterii.

Ansamblul metodelor, tehnicilor și procedeelor folosite pentru analiza fenomenelor economico-financiare formează metodologia analizei economico-financiare. Aceasta cuprinde metode specifice și metode comune cu alte științe, grupate în două mari categorii: metode ale analizei calitative și metode ale analizei cantitative.

Metodele analizei calitative urmaresc stabilirea esenței fenomenului cercetat, a caracteristicilor sale fundamentale.

În categoria metodelor analizei calitative sunt cuprinse:

modelarea

divizarea

descompunerea rezultatelor, comparația și gruparea.

Metodele analizei cantitative urmăresc măsurarea influențelor elementelor componente și/sau ale factorilor asupa mărimii și variației fenomenului economico-financiar cercetat.Aceste metode diferă unele față de altele în funcție de tipul de legături funcțional-cauzale, acestea putând fi un tip determinist sau de tip stocastic.

Este posibil ca folosirea metodelor analizei cantitative „ sa nu ofere satisfacție totală în cunoașterea fenomenelor economice” , ca urmare a următoarelor contradicții: dintre esențial și fenomenologic, dintre cauzal și stocasticnși dintre rațional și empiric.

În categoria metodelor analizei cantitative includem:

metoda substituțiilor în lanț

metoda bilanțieră

metoda analizei regresionale, metoda grilelor de evaluare

diagrama Pareto

cercetările operaționale.

1.2.4 Sistemul de indicatori ai analizei economico-financiare

Analiza economico-financiară a unei firme presupune existența unui sistem de indicatori, care trebuie să ofere informații pentru evaluarea și luarea deciziilor necesare pentru o bună funcționare a acesteia.

Sistemul de indicatori poate fi structurat astfel:

indicatori ai potențialului intern, care pot fi grupați astfel:

indicatori ai potențialului uman (număr, structură, calitate, utilizare extensivă, eficiență)

indicatori ai potențialui material (dimensiune valorică, structură, stare, utilizare extensivă, utilizare intensivă, eficiență)

indicatori ai consumului de resurse, care se pot structura astfel:

indicatori ai consumului total de resurse (cheltuieli totale, cheltuieli de exploatare, cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul, cheltuieli variabile, cheltuieli fixe, cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare)

indicatori ai eficienței consumului de resurse (niveluri sle cheltuielilor totale sau pe categorii de cheltuieli la 1000 lei venituri dsu cifră de afaceri)

indicatori ai performanței economico-financiare, care se grupează astfel:

indicatori ai performanței financiare economice(cifra de afaceri, valoarea adaugată, producția exercițiului, producția-marfă fabricată, producția fizică, marja comercială)

indicatori ai performanței financiare pe baza rentabilității (rezultatul exploatării, rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exercițiului, rezultatul net, rezultatul global, rata rentabilității comerciale, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare)

indicatori ai creării de valoare (valoarea economică adaugată, valoarea de piață adaugată, valoarea lichidă adaugată, rentabilitatea totală a acționarilor, rata rentabilității fluxurilor de numerar)

indicatori ai poziției financiare, grupați astfel:

indicatori ai capitalurilor (capital social, capital propriu, capital împrumutat, capital permanent, activul net)

indicatori ai mijloacelor economice și ai surselor de finanțare (ratele de structură privind activul și pasivul bilanțului)

indicatori ai lichiditații și solvabilității (rata lichidității curente, rata lichidității rapide, rata lichidității imediate, rata solvabilității globale, rata solvabilității patrimoniale)

indicatori ai echilibrului financiar (fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă)

indicatori ai rotației activelor si pasivelor (viteza de rotație a activului total, viteza de rotație a activului circulant și a elementelor sale componenete, durata de plată a furnizorilor și a celorlalte surse atrase)

indicatori ai fluxurilor de trezorerie, care pot fi structurați astfel:

indicatori ai fluxului de numerar din activitatea de exploatare (fluxul de numerar din activitatea de exploatare și ratele financiare aferente acestuia)

indicatori ai fluxurilor de numerar din activitatea de investiții (suma fluxului de numerar din investiții și ratele financiare asociate acestuia)

indicatori ai fluxurilor de numerar din activitatea de finanțare și ratele afrente acestuia).

1.3 ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PE BAZA REZULTATULUI GLOBAL ȘI A PROFITULUI OPERAȚIONAL

1.3.1 Abordari conceptuale cu privire la performanța financiară a firmei

În literatura de specialitate conceptul de performanță, în domeniul economico-financiar, are accepțiuni diferite cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament, succes, rezultat al unei activități, acțiune.

Acest subcapitol prezintă performanța întreprinderii pe baza rentabilității, care are în vedere rezultatele obținute prin utilizarea factorilor de producție, respectiv cele recunoscute și prezentate în contul de profit și pierdere.

Acest mod de abordare a performanței financiare are în vedere cele două concepte de rezultat: current opperating income și all inclusive concept of income.

Conceptul de current operating income apare ca urmare a aplicării unui tratament mai apropiat de abordare venituri-cheltuieli. Conform acestei abordări, în contul de profit și pierdere se înregistrează numai consecințele activitățiilor curente, iar operațiile care nu privesc activitatea curentă se înregistrează direct în capitalurile proprii.

Conceptul all inclusive concept of income rezultă din aplicarea unui tratament lărgit, apropiat de abordarea bilanțieră, care are în vedere un alt tip de rezultat, și anume rezultatul global. În rezultatul global, sunt cuprinse toate elementele care influențează capitalurile proprii în cursul exercițiului financiar, cu excepția distribuirii de dividende sau micșorărilor de capital prin distribuirea către acționari, respectiv a aporturilor din partea acestora.

Rentablitatea poate fi definită ca fiind „ capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora”. Prin rentabilitate se exprimă performanțele activității economic-financiare a unei întreprinderi și utilizarea factorilor de producție (mijloace de producție, forță de muncă), tinând cont de stadiile circuitului economic : aprovizionare, producție și vânzare.

Comensurarea rentabilității se realizează cu ajutorul a două categorii de indicatori : profitul și ratele de rentabilitate.

Masurarea în mărime relativă a rentabilității se realizează cu ajutorul următoarelor rate: rata rentabilității comerciale, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare.

1.3.2 Situația rezultatului global și contul de profit și pierdere- surse de informații pentru analiza performanțelor întreprinderii

În lumea afacerilor de azi, caracteristica definitorie a vieții economice este dată de creșterea complexității interdependențelor economico-financiare, concretizată în globalizarea fenomenelor legate de intrîri, transformări și ieșiri, și implicit apariția unor fenomene noi.

În acest context, rezultatul global (RG) poate fi analizat atât ca efect total al unei activități aflate în interacțiuni firești, cât și ca expresie a extinderii gradului de complexitate a lumii afacerilor unui agent economic.

Rezultatul global (comprehensive income) a fost introdus prima dată în FASB , în anul 1985, dar mai apoi a fost introdus în standardul amarican de contabilitate, SFAS 130, ca raportare a rezultatului global, care, ulterior a suferit modificări.

În anul 2004, cele două organisme internaționale de reglementare contabilă, FASB și IASB, au pus bazele unui parteneriat de lucru, numit Joint Conceptual Framework Group, ale cărei lucrări au fost concretizate prin apariția situației rezultatului global ca parte a situațiilor financiare de închidere a exercițiului financiar.

Rezultatul exercițiului financiar (profit sau pierdere), nu evidențiază în mod complet performanțele firmei, impunându-se prezentarea elemenetlor aferente capitalurilor care aparțin rezultatului. Inițial IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” prevede întocmirea documentului ”Situația modificării capitalului propriu”, din care este foarte greu de identificat care sunt elementele aferente rezultatului global. Se vor reevalua aceste elemente pronind de la: conceptual de performanță prezentat de IASB, definiția veniturilor care cuprinde atât venituri din activități curente, cât și câștiguri din orice alte surse și definiția cheltuielilor, care cuprinde cheltuieli din activități curente, cât și pierderi din orice alte surse, rezultând în final forma pe care o are în prezent rezultatul global.

În esență, rezultatul global este definit în funcție de rezultatul net din contul de profit și pierdere +/-, ajustările pentru menținerea capitalurilor +/-, alte variații ale capitalului propriu nerecunoscute în rezultatul exercițiului.

Urmând recomandările făcute de IAS 1 și IFRS 1, putem avea următoarea structură a rezultatului global pe o perioadă :

În țara noastră, potrivit OMFP nr. 881/2012 și OMFP nr. 1286/2012, societățile comerciale au obligația să întocmească situațiile financiare anuale în concordanță cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS privind raportarea rezultatului global, doar dacă au valori mobiliare admise la tranzacționarea pe o piață reglementată.

Contul de profit și pierdere/situația rezultatului global reprezintă documentul contabil de sinteză, care măsoară performanțelor activității unei firme în cursul unei perioade date. În contul de profit și pierdere este prezentat rezultatul activității desfășurate de o societate pe parcursul unui exercițiu financiar, care poate fi profit sau pierdere.

Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după conținutul informațional și după forma de prezentare.

Astfel, după conținutul informațional, se disting două modalități de prezentare:

cont de profit și pierdere, unde veniturile și cheltuielile sunt structurate după natura lor;

cont de profit și pierdere, unde cheltuielile sunt structurate după destinația lor, pe funcții ale întreprinderii.

Având în vedere că obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații cu privire la dinamicile financiare ale întreprinderii, prin profitul întreprinderii, ce reflectă atât performanța cât și capacitatea acesteia de a reinvesti sau de a motiva direct pe acționari prin dividende.

Principalii utilizatori de informații financiare și interesele lor în acest sens pot fi prezentați astfel:

investitorii (acționari actuali și potențiali)

manageri

creditori financiari

clienți

salariați

statul

publicul

analiști fianciari.

Pentru a răspunde nevoilor financiare, analiștii financiari combină indicatorii prezentați în contul de profit și pierdere cu indicatorii economico-financiari obținuți din celelalte situații financiare și notele explicative la acestea, astfel încât analiza rentabilității și evoluția societății să fie interpretate corect, în concordanță cu realitatea.

1.3.3 Analiza structurală a rezultatelor

1.3.3.1 Analiza structurală a rezultatului global total

Rezultatul global total, conform paragrafului 7, alineatul f, din IFRS, ediția 2011, p. A385, este prezentat astfel: “Rezultatul global total este modificarea din capitalurile proprii din timpul perioadei ce rezultă din tranzacții și alte evenimente, altele decât acele modificări ce rezultă din tranzacțiile cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari. Rezultatul global cuprinde toate componentele de profit sau pierdere și alte elemente ale rezultatului global”.

Pentru determinarea îmbogațirii firmei, performanța se măsoară cu ajutorul rezultatului global, ca diferență între activul net de la sfârșitul și începutul perioadei, fără aporturile din partea acționarilor și distribuirile față de aceștia.

Rezultatul global este format din:

rezultatul exercițiului (profit sau pierdere)

alte elemente ale rezultatului global, din care:

rezervele din reevaluare

rezervele din conversie aferente investiției nete intr-o entitate străină

rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare

efectul modificării politicilor contabile și corectării erorilor fundamentale.

Pentru analiza structurală a rezultatului global total se recomandă următoarea schemă:

Figura 1.1 Analiza structurală a rezultatului global total

(Sursa: Adaptare după V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economic- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 312)

unde:

– rezultatul global total;

– rezultatul exercițiului;

– rezultatul brut;

– rezultatul curent;

– rezultatul exploatării;

– rezultatul financiar;

– rezultatul extraordinar;

– impozitul pe profit;

– alte elemente ale rezultatului global;

– rezerve din reevaluare;

– rezerve din conversie aferente investiției nete în entități externe;

– rezultatul reportat privind surplusul realizat din rezerve din reevaluare;

– efectul modificării politicilor contabile și corectării erorilor funadamentale.

Pe baza rezultatului global total al întreprinderii se pot construi mai multe rate, utile în analiza financiară a firmei, și anume:

Rata rentabilității financiare globale ():

unde :

– rezultatul global total ;

– rezultatul exercițiului (profit sau pierdere);

– alte elemente ale rezultatului global.

– rata rentabilității financiare (a capitalului propriu)

– ponderea câștigurilor din operațiuni nereflectate în rezultatul net al exercițiului în capital propriu.

Rata de creștere a capitalului propriu ( )

unde :

=capital propriu;

=tranzacțiile nete cu acționarii;

=aporturi noi la capitalul social;

=reducerea capitalului propriu ca urmare a distribuirilor făcute către acționari.

=rata rentabilității financiare globale recalculate;

=rata de investire netă a acționarilor.

Rata de creștere a capitalui propriu reflectă contribuția internă a firmei la formarea capitalurilor proprii.

Rata de distribuire a rezultatului global total ():

Indicatorul reflectă ponderea dividendelor în rezultatul global total al firmei, fiind influențat de dividendele distribuite din profitul net al perioadei, dar și de dividendele din distribuirea surplusului realizat din evaluarea imobilizărilor corporale.

1.3.3.2 Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare

Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare este fundamentată de clasificarea cheltuielilor după funcțiile întreprinderii:

funcția de producție-costul bunurilor vândute

funcția de desfacere- cheltuieli de desfacere

funcția de administrație- cheltuieli generale de administrație.

Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, o entitate economică „trebuie sa prezinte o analiză a cheltuielilor recunoscute în contul de profit și pierdere utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinația lor în cadrul entității, în funcție de care dintre acestea furnizează informații care sunt mai fiabile și mai relevante”.

Veniturile si cheltuielile sunt prezentate in contul de profit și pierdere după natura lor, iar cheltuielile de exploatare le găsim în Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare”.

Modelul de analiză structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare se prezintă astfel :

unde:

– rezultatul brut al exercițiului;

– rezultatul exploatării (Operating Profit sau Earnings Before Interest nd Taxes);

– marja brută față de costul bunurilor vândute (Gross Margin);

– cifra de afaceri;

– costul bunurilor vândute (Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate);

– alte venituri din exploatare;

– cheltuieli de distribuție;

– cheltuieli generale de administrație;

– rezultatul financiar;

– venituri financiare;

– cheltuieli financiare;

– rezultatul extraordinar;

– venituri extraordinare;

– cheltuieli extraordinare.

Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare, este prezentată în schema următoare:

Figura 1.2 Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare (V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 315)

Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare oferă informații relevante pentru utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri și al costului aferent bunurilor vândute, care constituie în mod normal partea ce mai semnificativă și stabilă a veniturilor și cheltuielilor din exploatare, respectiv a veniturilor și cheltuielilor totale.

1.3.3.3 Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor și cheltuielilor

Întocmirea contului de profit și pierdere are drept criteriu de structurare a veniturilor și cheltuielilor natura acestora. Structura rezultatelor unei entități economice se gasește in anexa 2 " Contul de profit și pierdere" .

Rezultatul brut al exercițiului se va analiza structural pe cele trei activități (exploatare, financiară și extraordinară), după modelul:

unde,

– rezultatul brut al exercițiului,

-rezultatul exploatării,

– rezultatul financiar,

– rezultatul extraordinar .

Ținând seamă de apartenența rezultatului exploatării și rezultatului financiar de activitatea curentă, modelul poate fi de tip bilanțier:

Schema de analiză structurală este:

Figura 1.3 Analiza structurală a rezultatului brut după natura veniturilor și cheltuielilor (V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 318)

Analiza structurală a rezultatului brut se realizeză pe baza metodei balanțiere (metodă de analiză cantitativă, specifică mdelului), însă relevanța aplicării acesteia crește dacă este completată cu analiza dinamicii factorilor de influență.

Orice modificare a veniturilor în sensul creșterii va determina un trend pozitiv rezultatelor pe care le formează, în timp ce cheltuielile au o influență invers proporțională, creșterea acestora ducând la o diminuare a rezultatelor aferente.

Dacă: >, atunci firma va obține o creștere a rezultatului din exploatare, intr-un ritm mai accelerat decât dinamica veniturilor din exploatare.

1.4 ANALIZA FACTORIALĂ A PROFITULUI OPERAȚIONAL (A MARJEI BRUTE FAȚĂ DE COSTUL BUNURILOR VÂNDUTE)

Indicatorul marjei brute față de costul bunurilor vândute are rolul de a acoperi cheltuielile de distribuție, cheltuielile generale de administrație și cheltuielile financiare, astfel încât profitul obținut să fie suficient de ridicat pentru a remunera adecvat acționarii.

Un asemenea indicator deține ponderea majoritară în cadrul rezultatului brut al exercițiului financiar al întreprinderii. Analiștii financiari folosesc acest indicator pentru evidențierea evoluției istorice a rezultatelor lor și pentru previzionarea profitabilității companiei în viitor.

Sursele de informații pentru interpretarea acestui indicator sunt formate din:

contul de profit și pierdere

nota explicativă 4 "Analiza rezultatului din exploatare"

alte note explicative la situațiile financiare sau diverse documente interne.

Analiza factorială a marjei brute se face în funcție de domeniile de activitate unde își desfășoară activitatea întreprinderea, folosindu-se următoarele modele:

-marja brută aferentă cifrei de afaceri;

-valoarea cifrei de afaceri nete (aproximată cu valoare a producției vândute exprimate în prețul de vânzare, exclusiv TVA);

– cheltuielile de producție aferente ciferi de afaceri nete sau costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate (aproximat ca valoare a producției vândute exprimate în costul de producție unitar);

,

unde:

– marja brută aferentă cifrei de afaceri;

– cifra de afaceri netă;

– rata marjei aferente cifrei de afaceri;

– valoarea cifrei de afaceri nete (aproximată ca valoare a producției vândute exprimate în prețul de vânzare, exclusiv TVA);

– cheltuielile de producție aferente cifrei de afaceri nete sau costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate (aproximat ca valoare a producției vândute exprimate în costul de producție unitar);

,

– marja brută aferentă cifrei de afaceri;

– valoarea cifrei de afaceri nete (aproximată ca valoare a producției vândute exprimate în prețul de vânzare, exclusiv TVA),

– timpul total lucrat de personalul întreprinderii în cursul exercițiului financiar;

– valoarea medie a activelor fixe sau valoarea contabilă netă a imobilizărilor în cursul exercițiului financiar.

Expresiile cuprinse în modelele 1) și 2) se pretează cel mai bine pentru întreprinderi productive, la care ponderea producției vândute în cadrul cifrei de afaceri nete este predominantă.

Relația exprimată prin modelul 3) se foloșește pentru analiza factorială a marjei brute aferente cifrei de afaceri atât a întreprinderilor productive, cât și a celor care dețin un potențial tehnic semnificativ (întreprinderi comerciale de tip supermarketuri, întreprinderi de transport).

În schema de mai jos este prezentată marja brută aferentă cifrei de afaceri influențată de un sistem de factori direcți, după cum urmează:

Figura 1.4 Modelul 1: marja brută aferentă cifrei de afaceri influențată de un sistem de factori direcți (V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 329)

În baza acestei scheme se poate concluziona că majorarea marjei brute se poate realiza prin:

mărirea volumului producției vândute pe piață

modificarea structurii cifrei de afaceri în favoarea unor produse cu o marjă de profit ridicat

sporirea prețului de vânzare în condițiile îmbunătățirea calității bunurilor și diminuării costurilor de producție unitare, fără a se afecta fiabilitatea și calitatea produselor facbricate.

În cazul modelului 2 de analiză, se poate constata că întreprinderea are posibilitatea să-și mărească cifra de afaceri netă, prin extinderea cotei de piață, lansarea de noi produse competitive, creșterea marjei de profit în funcție de concurența de pe piață, îmbunătațirea calității produselor și servicilor.

Sistemul de factori direcți care influențează marja brută se poate comprima prin schema de mai jos:

Figura 1.5 Modelul 2: marja brută aferentă cifrei de afaceri influențată de un sistem de factori direcți (V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 329)

Avantajele modelului 3 de analiză a marjei brute sunt legate de faptul că el permite suprinderea concomitentă a impactului utilizării extensive a resurselor umane, prin intermediul timpului total de muncă al personalului, gradului de înzestrare tehnică, randamentului mijloacelor fixe și marjei brute aferente cifrei de afaceri.

Figura 1.6 Modelul 3: marja brută aferentă cifrei de afaceri influențată de un sistem de factori direcți (V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014, p. 333)

2. STUDIUL DE CAZ

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ SC ECOPACK SA

2.1.1 Istoricul firmei

ECOPACK este cea mai veche fabrică de carton ondulat din România, fiind înființată acum aproape un secol, în 1921. Actualul acționariat a preluat pachetul majoritar de acțiuni în 1997 cu intenția de a o transforma în lider de piață în România.

Bazele fabricii de hârtie au fost puse în anul 1852 de către negustorii de la Casele de Comerț din Brașov, printre care și vestitul cărturar George Barițiu, iar pentru prima dată a fost menționată fabricarea hârtiei în anul 1857. Se fabricau 12 sortimente de hârtie, printre care hârtii de scris și tipar, hârtie colorată, hârtie pentru țigarete și pentru ambalaje. 
La 1 septembrie 1948, în urma actului de naționalizare, prin comasarea celor două fabrici existente se creează Fabrica de celuloză și hârtie „Nicolae Bălcescu” Zărnești. 

În aprilie 2002 se schimbă denumirea societății din Celohart S.A. în ECOPAPER S.A. Pentru a beneficia de avantajele integrării verticale Ecopaper a achiziționat o companie din București a cărei activitate este colectarea deșeurilor de maculatură.

2.1.2 Despre SC ECOPACK SA

ECOPACK și ECOPAPER sunt cei mai vechi producători de ambalaje și hârtie din România. Tradiția și experiența celor două fabrici completate cu modernitatea utilajelor și proceselor de producție și management și cu produsele fabricate i-a poziționat ca lideri de piața în România.
Prin atenția lor constantă pentru calitatea totală, cele două fabrici au impus prin produsele sale noi standarde de calitate urmare a investițiilor în cele mai noi tehnologii productive. Consecința firească a fost recunoașterea internă și internațională, deschizând piețe externe de desfacere pentru produsele cu titlul „Fabricat în România”. 

2.1.3 Misiune și viziune

a. Misiune

– să contribuie la creșterea profitabilității clienților asigurând o gamă cât mai diversă de ambalaje din carton ondulat, la un standard de calitate conform nevoilor acestora și oferind servicii la standarde internaționale;
– să optimizeze continuu operațiunile în scopul atingerii așteptărilor acționarilor și angajaților;
– să contribuie prin produse ecologice la menținerea unui mediu înconjurător curat și să contribuim la creșterea bunăstării comunității locale

b. Viziune

– să fie cea mai de succes companie producătoare de ambalaje de carton ondulat din România

2.1.4 Organizarea firmei

Figura 2.1 – Organizarea firmei SC ECOPACK SA

(Figură adaptată după: http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/organization)

2.1.5 Organigrama SC ECOPACK SA

Figura 2.2 Organigrama firmei SC ECOPACK SA

(Organigramă adaptată după organigrama firmei)

2.1.6 Prezentarea firmei

Figura 2.3 Sigla firmei SC ECOPACK SA

(Sursa : http://www.brandsoftheworld.com/logo/ecopack-packaging)

Societatea ECOPACK SA este o societate pe acțiuni cu capital privat.

Obiectul principal de activitate este activitatea de fabricare hârtiei și a cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie și carton, cod CAEN 1721.

Sediul societății este în județul Brasov , localitatea Ghimbav , Str Făgărașului, nr 46 , numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului este J08/2035/1991, codul de identificare fiscală RO1132506.

Societatea are 4 puncte de lucru:

Str Fabrica de Glucoză , nr 15, sector 2 București

Str Mica nr 2, Rasnov, județul Brașov

Calea București, nr 1 , Otopeni , județul Ilfov

Str Tudor Vladimirescu , nr 2, Otopeni, județul Ilfov

Societatea deține 99,04% din capitalul social al firmei din capitalul social al Ecopaper SA Zărnești . Acestă investiție a fost evaluată prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare.

Ecopack deține 0,1% din părțile sociale ale SC Repap SRL, în valoare de 240 lei, iar pentru deprecierea acestora a fost constituit un proviyion în valoare de 240 lei.

Societatea mai deține și un procent de 88,10% din capitatul social al Celhart Donaris SA Braila. Această investiție a fost evaluată prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare, iar pentru deprecierea acțiunilor s-a constituit un provizion de 9.533.492 lei.

2.1.7 Produsele fabricate

2.2 ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI PE BAZA REZULTATULUI GLOBAL ȘI A PROFITULUI OPERAȚIONAL

2.2.3 Analiza structurală a rezultatelor

2.2.3.1 Analiza structurală a rezultatului global total

2.2.3.2 Analiza structurală a rezultatului brut după destinația cheltuielilor de exploatare

Interpretarea rezultatelor analizei în perioada 2010-2014

Anii 2010-2011

Tabelul 2.1

Figura 2.4

Figura 2.5

Analiza comparativă a structurii rezultatului brut în exercițiul din anexa 6 pentru anii 2010-2011, reflectă o majorare a acestui indicator de aproximativ 322%, ca urmare a creșterii rezultatului din exploatare cu 40%, dar se observă și o scădere a rezultatului financiar în 2011 față de 2010 sub 100% (82%).

După cum se observă din analiza structurii rezultatului din exploatare, trendul descrescător al acestui indicator s-a datorat scăderii considerabile a altor venituri din exploatare (IAve=82%), scădere care a dus la creșterea marjei brute față de costul bunurilor vândute (IMb=127%), fiind consecința creșterii cifrei de afaceri nete (ICA=123%), într-un ritm mai alert comparativ cu cel al creșterii costului bunurilor vândute și serviciilor prestate (ICvz=121%).

Ponderea rezultatului brut în cifra de afaceri în anul 2011 s-a majorat cu 6,11 puncte procentuale, fapt explicat prin creșterea ponderii rezultatului financiar în cifra de afaceri cu 5,95 puncte procetuale, dar și cu creșterea ponderii rezultatului din exploatare în cifra de afaceri cu 0,16 puncte procentuale, în perioada curentă față de perioada de comparație.

Anii 2011-2012

Tabelul 2.2

Figura 2.5

Figura 2.6

Pentru anii 2011-2012, analiza comparativă a structurii rezultatului brut reflectă o majorare a acestui indicator cu 8%, ca urmare a creșterii atât a rezultatului din exploatare cu 63%, cât și a rezultatului financiar cu 234%.

Analiza structurii rezultatului din exploatare ne arată că acest indicator tinde să crească datorită majorării veniturilor din exploatare (IAve=163%), majorare care a devansat diminuarea marjei brute față de costul bunurilor vândute (IMb=96%) acestă reducere fiind consecința creșterii ușoare a cifrei de afaceri nete (ICA=102%) și a creșterii costurilor bunurilor vândute și serviciilor prestate (ICvz=104%).

Ponderea rezultatului brut (-5,45 puncte procentuale) în cifra de afaceri este negativă, deoarece ponderea rezultatului financiar (-0,56 puncte procentuale) și ponderea rezultatului din exploatare (-4,9 puncte procentuale) în cifra de afaceri, în anul 2012 față de 2011 a fost una negativă .

Anii 2012-2013

Tabelul 2.3

Figura 2.6

Figura 2.7

Anii 2013-2014

Tabelul 2.4

Figura 2.7

Figura 2.8

2.2.3.3 Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor și cheltuielilor

C O N C L U Z I I ȘI P R O P U N E R I

B I B L I O G R A F I E

G. Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară, ediția a doua, Editura Economică, București, 2005

V. Robu, N.Georgescu, Analiza economico-financiară, Editura Omnia Uni, Brașov, 2000

V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economic- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 1802/2014

Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/history

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/about

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/mision

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/organization

http://www.brandsoftheworld.com/logo/ecopack-packaging

B I B L I O G R A F I E

G. Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară, ediția a doua, Editura Economică, București, 2005

V. Robu, N.Georgescu, Analiza economico-financiară, Editura Omnia Uni, Brașov, 2000

V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban, Analiza economic- financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 1802/2014

Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/history

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/about

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/mision

http://www.ecopack.ro/ecopack/index.php/ro/about/organization

http://www.brandsoftheworld.com/logo/ecopack-packaging