Analiza Performantelor Financiare la S.c. Electroprecizia Sacele

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA SC ELECTROPRECIZIA SĂCELE

Cuprins

Abrevieri

Lista tabelelor

Lista figurilor

Motivație

Capitolul 1 – Aspecte generale

1.1 Aspecte definitorii

1.2 Importanța și utilitatea analizei performantei financiare în economia actuală

1.3 Performanța financiară în lumina standardelor și legislației

Capitolul 2 – Analiza și interpretarea propriu-zisă a performanței financiare

2.1 Abordarea de către diferiții utilizatori a raportărilor financiar-contabile

2.2 Tipuri de analiză a performanțelor financiare

CAPITOLUL 3

ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA

S.C. ELECTROPRECIZIA S.A. SĂCELE

3.1 Prezentarea generală a societății

3.2 Analiza performanțelor financiare

3.2.1 Analiza de ansamblu a performanțelor financiare și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate

3.2.2 Analiza structurii performanțelor financiare

3.2.3 Analiza ratelor de profitabilitate la S.C. Electroprecizia S.A.

3.2.4 Analiza stării de rentabilitate la Electroprecizia S.A.

3.3 Analiza performanțelor bursiere

3.4 Concluzii finale

Bibliografie

ANEXE

Lista tabelelor

Tabel 3.1. Structura acționariatului la SC Electroprecizia SA – pagina 9

Tabel 3.2. Evoluția cheltuielilor salariale în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț – pagina 14

Tabel 3.3.Evoluția cheltuielilor materiale în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț – pagina 18

Tabel 3.4. Evoluția altor de exploatare în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț – pagina 18

Tabel 3.5. Sinteza analizei evoluției performanțelor financiare ale societății Electroprecizia S.A. pe perioada 2011- 2013 – pagina 21

Tabel 3.6. Sinteza analizei structurii performanțelor financiare la S.C. Electroprecizia S.A. pe perioada 2011- 2013 – pagina 25

Lista figurilor

Fig. 3.1 Evoluția cifrei de afaceri nete 14

Fig. 3.2 Evoluția profitabilității la nivelul exploatării 14

Fig. 3.3 Evoluția cheltuielilor de exploatare 16

Fig. 3.4: Evoluția profitabilității la nivel global 19

Fig. 3.5: Evoluția indicilor de profitabilitate la nivel global 19

Fig. 3.6: Evoluția ratelor profitabilității comerciale 28

Fig. 3.7: Evoluția ratelor rentabilității financiare 30

Fig. 3.8: Evoluția ratelor rentabilității economice 31

Fig. 3.9: Evoluția ROE și ROA 32

Fig. 3.10: Evoluția capitalizării bursiere (KB) 33

Fig. 3.11: Evoluția PER, PBR, PSR 34

Motivație

În încercarea de a înțelege viața unei entități economice avem la îndemână o sumedenie de mijloace – tehnice, sociale, statistice. Totuși, metoda cea mai cuprinzătoare prin care se ajunge la cunoașterea societății este cea a analizei economico-financiare prin instrumentele și indicatorii sugerați de știința economiei.

Intenția mea a fost de a încerca, pe cât posibil, să ating resorturile care determină creșterea sau scăderea firmei de-a lungul unei perioade, fie ea și una de criză majoră. Am reușit, astfel, să descifrez acțiunile și mișcările companiei alese spre analiză, reușind să înțeleg, în parte, urmările diferitelor politici economico-economice.

Capitolul 1 – Aspecte generale

Aspecte definitorii

Cheltuielile, reprezintă potrivit abordărilor IFRS diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât celerezultate din distribuirea acestora către acționar (par. 4.25.a din „Cadrul general conceptual"- IFRS 2011). Cheltuiala reprezintă, deci, o „sărăcire” a companiei, generată de scăderea de elemente de active patrimoniale sau de creșterea de elemente de pasive patrimoniale.

Veniturile reprezintă, potrivit abordărilor IFRS creșteri alemeconomice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuția acționarilor (par. 4.25.a. din „Cadrul general conceptual", IFRS 2011). Veniturile, în principiu, semnifică o „îmbogățire" a companiei, generată de creșterea de elemente de active patrimoniale sau de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).

Importanța și utilitatea analizei performantei financiare în economia actuală

„În condițiile actuale ale globalizării economiei mondiale, întreprinderea performantă este «Intreprinderea care creează valoare adăugată pentru acționarii săi, satisface cererea clienților, ține cont de opinia angajaților și protejează mediul înconjurător.»

Definirea performanței în funcție de crearea de valoare a cunoscut două etape. Prima se referă la perioada 2000-2005 când performanța era definită prin crearea de valoare pentru acționari (shakeholders) și respectiv perioada 2005 până în prezent când performanța presupunea crearea de valoare pentru deținătorii de interese (stakeholders.)”

Informații privind rezultatele financiare ale unei entități economice și detalieri ale acestora pe venituri și cheltuieli, ca elemente determinante ale performanței financiare, în viziunea IFRS, sunt oferite în principal de Contul de Profit și Pierdere. Insă o parte din notele explicative vin să completeze informațiile privind performanțele entității. in România, potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009). Astfel, s-au prevăzut note explicative obligatorii de întocmit care să furnizeze informații specifice privind performanțele entității. Este vorba, în special, de Nota 3 „Repartizarea profitului", Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare" și Nota 9 „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari" însă și celelalte note vin să furnizeze într-o anumită măsură, informații privind performanțele entității.

Performanța financiară în lumina standardelor și legislației

Modul de formare al rezultatelor poate fi diferit în funcție de criteriul de clasare al cheltuielilor care au stat la baza obținerii acestora. După modul de formare, rezultatele pot fi grupate în două categorii principale:

Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilor după natura lor;

Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilor după funcție.

Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009), Contul de Profit și Pierdere va avea o structură aproximativ similară cu cea anglo-saxonă în care cheltuielile sunt ierarhizate după natura acestora (exploatare, financiare, extraordinare) și sunt prezentate într-un format de tip vertical. Referențialul utilizat pentru compararea cheltuielilor este producția exercițiului.

Cu ajutorul unei astfel de forme a Contului de Profit și Pierdere se va explica modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape permițând desprinderea unor concluzii legate de nivelu1 performanțelor economice ale celor trei activității desfășurate de o firmă perioadă de gestiune și anume:

– activitatea de exploatare;

– activitatea financiară;

– activitatea curentă;

– activitatea extraordinară.

Corespunzător fiecărei activități îi apare un flux de venituri, cheltuieli, rezultat astfel:

Fluxurile de exploatare, care cuprind operațiuni economice cu caracter specific, obișnuit și repetitiv, ce vizează activitatea normală și curentă a unei entități, excluzând orice operațiune cu caracter financiar sau extraordinar. Operațiunile de exploatare permit determinarea rezultatului din exploatare, rezultat real, generat de activitatea de bază a entității.

Fluxurile financiare sunt acele operațiuni economice care se referă la activitatea financiară și care au un caracter obișnuit, repetitiv și specific. Fluxurile financiare permit determinarea rezultatului financiar.

Fluxurile curente se obțin din însumarea fluxurilor de exploatare cu cele financiare ele fiind cele care generează rezultatul curent. Prin activități curente se înțelege orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale precum și activitățile conexe în care aceasta se angajează și care au o legătură cu cele din prima categorie.

Fluxurile extraordinare cuprind operațiuni economice care nu au legătură directă cu obiectul normal de activitate al societății. Operațiunile din această categorie au un caracter accidental. Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009) elementele extraordinare sunt venituri sau cheltuieli ce rezultă din evenimente și tranzacții care sunt în mod clar diferite de activitățile curente ale unei entități și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Exemple de evenimente sau tranzacții ce dau naștere în general la evenimente extraordinare în cazul majorității entităților sunt: exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.

Este demn de menționat că IFRS nu este de acord cu prezentarea niciunui element de venituri sau cheltuieli ca fiind element extraordinar, nici în Contul de Profit și Pierdere și nici în note (conform IAS 1- „Prezentarea situațiilor financiare"). Ca atare acesta va trebui să fie raportat fie la categoria „exploatare" fie la cea „financiară" în funcție de natură, altă alternativă nefiind permisă. Din necesități de armonizare a sistemului contabil românesc la Directivele Europene, o astfel de alternativă este permisă de reglementările românești în materie de contabilitate.

Capitolul 2 – Analiza și interpretarea propriu-zisă a performanței financiare

Abordarea de către diferiții utilizatori a raportărilor financiar-contabile

„Utilizatorii situațiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul. Aceștia utilizează situațiile financiare pentru a-și satisface o parte din necesitățile lor de informații. În funcție de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următoarele:

a) Investitorii. Ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor. Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a plăti dividende.

b) Angajații. Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesați de informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor. Aceștia sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a oferi remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare, precum și oportunități profesionale.

c) Creditorii. Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.

d) Furnizorii și alți creditori. Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii și alți creditori sunt, în general, interesați de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepția cazului în care ei sunt dependenți de continuitatea activității entității, atunci când aceasta este un client major.

e) Clienții. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenți de ea.

f) Instituțiile statului și alte autorități. Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național și al să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.

d) Furnizorii și alți creditori. Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii și alți creditori sunt, în general, interesați de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepția cazului în care ei sunt dependenți de continuitatea activității entității, atunci când aceasta este un client major.

e) Clienții. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenți de ea.

f) Instituțiile statului și alte autorități. Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național și al altor indicatori statistici similari.

g) Publicul. Entitățile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entitățile pot avea o contribuție substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare la evoluțiile recente și tendințele legate de prosperitatea entității și a sferei de activitate a acesteia.” (OMFP 3055/2009, capitolul II – Secțiunea 2 – „Utilizatorii și caracteristicile calitative ale situațiilor financiare anuale”)

2.2 Tipuri de analiză a performanțelor financiare

În funcție de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanței financiare regăsim:

a)Analiza de ansamblu a performanțelor financiare;

Analiza evoluției performanțelor financiare;

Analiza structurii performanțelor financiare.

b) Analiza stării de profitabilitate;

Analiza stării de profitabilitate pe nivele de activitate;

Analiza ratelor de profitabilitate.

c) Analiza stării de rentabilitate

Analiza rentabilității financiare

Analiza rentabilității economice

d) Analiza performanțelor bursiere

Analiza performanțelor bursiere prin ratebursiere

Analiza performanțelor bursiere prin crearea de valoare pentru acționari

Analiza structurii performanțelor financiare pune în evidență mutațiile structurale produse în cadrul performanțelor financiare. În cadrul determinării structurilor de performanțe financiare se va proceda la o analiză a structurii performanțelor în cascadă prin calcularea următoarelor rate de structură și anume:

– ratele generale de structură ale rezultatelor, veniturilor cheltuielilor;

– ratele interne de structură ale veniturilor, cheltuielilor;

– ratele de structură pe baza veniturilor totale.

A. Ratele generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor

Ratele generale ale rezultatelor

Se va determina ponderea fiecărei categorii de rezultate pe cele trei nivele de activitate, în rezultatul brut al exercițiului (RBE), și anume:

Rata rezultatului de explotatare (RRE, ) determinată ca ponderea rezultatului exploatării (REXP) în total rezultat brut al exercițiului (RBE)

Rata rezultatuliti financiar RRFdeterminată ca ponderea rezultatului financiar (RF) în total rezultat brut al exercițiului (RBE)

Rata rezultatului extraordinar (REx ) determinată ca ponderea rezultatului extraordinar (REX) în total rezultat brut al exercițiului (RBE)

Rata rezultatului net al exercițiului (RRN) determinată ca ponderea rezultatului net al exercițiului (RNE) în total rezultat brut al exercițiului (RBE):

Rata impozitului pe profit (RIP ) determinată ca ponderea impozitului pe profit (IP) în total rezultat brut al exercițiului (RBE).

Ratele generale ale veniturilor

Se va determina ponderea fiecărei categorii de venit pe cele trei nivele de activitate, în total venituri realizate de entitate (VT) și anume:

Rata veniturilor din explotatare (RvExp ) determinată ca ponderea venitu•ilor din exploatare (VEXP) în total venituri (VT)

Rata veniturilor financiare (RF) deterrninată ca ponderea veniturilor financiare (VF) în total venituri (VT)

Rata veniturilor extraordinare ( RvEx ) determinată ca poni veniturilor din extraordinare (VEX) în total venituri

Ratele generale ale cheltuielilor

Se va determina ponderea fiecărei categorii de cheltuieli pe cet nivele de activitate în total cheltuieli realizate de entitate, mai cheltuielile cu impozitul pe profit (CT) astfel

Rata cheltuielilor din explotatare (RCEXP) determinată ca ponderea cheltuielilor din exploatare (CEXP) în total cheltuieli (CT)

Rata cheltuielilor financiare ( RVF) determinată ca poderea cheltuielilor financiare (CF) în total cheltuielilor (CT)

Rata cheltuielilor extraordinare (RCEX ) determinată ca pon, cheltuielilor extraordinare (CEX) în total cheltuieli (CT)

B. Ratelor interne de structură ale veniturilor, cheltuielilor

Privind nivelul de exploatare se vor calcula:

Ratele interne ale structurii veniturilor din exploatare astfel:

Rata cifrei de afaceri nete (RCAN) reflectă ponderea cifrei de al nete (CAN) în total venituri din exploatare (VEXP)

Rata variației stocurilor – reflectă ponderea variației stocurilor în total venituri de exploatare

rata producției de imobilizări – reflectă ponderea producției de imobilizări în total venituri din exploatare

CAPITOLUL 3

ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA

S.C. ELECTROPRECIZIA S.A. SĂCELE

Prezentarea generală a societății

Denumirea, sediul firmei, forma juridică, capitalul social și modul de constituire a societății

Denumirea: S.C. Electroprecizia S.A.

Sediul: ROMÂNIA, municipiul Săcele, str. Parcului, nr. 18, județul Brașov

Forma juridică:

Persoană juridică română

Societatate pe acțiuni

Capital integral privat

Codu unic de înregistrare la Registrul Comerțului: RO1128645

Număr de ordine în Registrul Comerțului: J8/56/1991

Durata: nelimitată

Capital social subscris și vărsat: 42.488.202 lei

Principalele caracteristici ale valorilor mobiliare emise de societatea comercială: număr total de acțiuni 5.245.457, la valoare nominală de 8,1 RON/acțiune.

Piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise: RASDAQ

Structura acționariatului se prezintă astfel:

Tabel 3.1.

Structura acționariatului la SC Electroprecizia SA

Sursa: www.bvb.ro

Scurt istoric

În 30 iunie 1936, la Brașov, a fost înființată PREROM, societate pe acțiuni specializată în fabricarea de tablouri de bord pentru avioane.

În 1941 PREROM a cumpărat o companie mică, TARTLER, specializată în fabricarea de motoare electrice. Cinci ani mai târziu, ca urmare a conjuncturii politice de după cel de-al doilea Război Mondial, producția de echipamente pentru industria aeronautică a fost sistată.

În 1948 Compania a fost naționalizată și redenumită ELECTROPRECIZIA, iar în 1949, datorită expansiunii producției, compania a fost mutată în actualul sediu, având ca principal domeniu de activitate fabricarea de motoare electrice.

1953 ELECTROPRECIZIA a început să fabrice echipamente electrice pentru tractoarele și camioanele fabricate în România.

În perioada 1965-1975 s-au făcut investiții masive în liniile de fabricație pentru alternatoare, tablouri de bord, demaroare, distribuitoare de aprindere și relee conform licențelor SERI-DUCELLIER-JAEGER, în același timp fiind dezvoltată și activitatea de fabricare a motoarelor electrice.

1998 Compania este privatizată, devenind societate privată 100% cu capital românesc. Pentru eficientizarea și dezvoltarea mai bună a activităților, Electroprecizia a fost divizată, în 2009, în mai multe module individuale:

Electroprecizia Electrical Motors S.R.L.

Electroprecizia Automotive Equipment S.R.L.

Electroprecizia Electrical Equipment S.R.L.

Electroprecizia Tools Production S.R.L.

Electroprecizia Construct Maintenance S.R.L.

Electroprecizia Cast Production S.R.L.

Electroprecizia Security and Protection S.R.L.

Tramar S.A.

Obiectul de activitate – produse și activități principale

In 2009 Electroprecizia S.A. s-a organizat pe structura de holding, coordonand activitatea celor 8 module si indeplinind si rolul de intermediar in vanzarea produselor realizate.

Domeniul de activitate al firmei se înscrie în codul CAEN este „4619 – Intermedieri in comertul cu produse diverse”, societatea pe acțiuni funcționând ca o interfață de desfacere a produselor realizate de filialele din cadrul grupului ELECTROPRECIZIA.

Electroprecizia Electrical Motors este principalul exportator de motoare electrice trifazate în gama de puteri de la 0.09 la 18.5KW din România. Compania își continuă consolidarea colaborarii cu unul din cei mai mari și renumiți fabricanți de motoare electrice din lume, ABB. Cea mai mare parte a exportului de motoare electrice din producția proprie se realizează pentru piețe consacrate precum Spania, Germania și Italia. O atenție deosebită este acordată în prezent și în viitor zonei Magrebiene și zonei Golfului Persic.

Modulul Electroprecizia Electrical Equipment S.R.L realizează atât produse proiectate în SC Electroprecizia SA, dar și în producție de tip Lohn. Produsele specifice de echipament electric auto (Dacie, Tractor, Raba) se realizează în regim de piese de schimb, și nu pentru linii de prim montaj.

Modulul Electroprecizia Tools Production S.R.L a fost înființat în august 2009 și are ca profil execuția de matrițe de turnare sub presiune, ștanțe de precizie, matrițe de injectat masă plastică și o mare diversitate de dispozitive și verificatoare. Portofoliul de clienți s-a mărit de la an la an având ca beneficiari societăți de renume mondial din Spania, Italia, Franța, Danemarca, Marea Britanie.

Grupul mai desfășoară, printre altele, activități de transport, de pază și protecție, de turnătorii metalice și injecții plasice, de fabricare de echipament electric și electronic pentru autovehicule, precum și construcții și instalații electrice, prin toate acestea furnizând firmei-mamă produsele comercializate de aceasta, dar și prestații necesare desfășurării activității ei.

Piața și concurența

ELECTROPRECIZIA SA, este unul dintre cei mai importanți producători de motoare electrice mono și trifazate din Europa de Sud-Est și Centrală, și totodată principalul producător român de echipament electric și electronic pentru o variată gamă de automobile, tractoare și camioane. Electroprecizia SA este principalul producător și distribuitor de motoare electrice de pe piața românească. Compania realizează exporturi de motoare electrice pe piețe consacrate precum Spania, Germania și Italia. De asemenea, în ultimul an societatea a urmărit formarea de relații comerciale noi în zonele Magrebiene și ale Golfului Persic.

Principalul segment de pe piața externă vizat de Electroprecizia îl reprezintă integratorii de motoare electrice, în timp ce pe piața internă sunt vizați în primul rând distribuitorii la nivel național.

Concurența companiei se compune atât din producători de motoare elecrice și alte elemente asimilate, cât și din importatori care comercializează astfel de produse și nu numai. Piața este bogată în ofertanți, dar compania analizată reușește să își găsească locul ei în cadrul acesteia. Printre competitori numim: Bega Electromotor S.A., S.C. Ana Imep S.A., Hidroactiv Impex S.R.L.

Canalele de distribuție

Pentru îndeplinirea obiectivelor companiei pe piață, S.C. Electroprecizia S.A apelează atât la intermediari – comercianți cu ridicata – cât și la propria rețea de distribuție, ce constă în activități de transport a mărfurilor și produselor vândute și un departament ce gestionează desfacerea mărfurilor și produselor vandabile.

Aspecte juridice

Electroprecizia S.A. se angajează să respecte legislația României în materiile ce o vizează. Astfel, compania este constituită actualmente ca o societate de tip holding, cu opt filiale și o societate mamă – ale cărei performanțe le vom analiza în prezenta lucrare.

3.2 Analiza performanțelor financiare

În continuare, ne propunem analiza performanțelor financiare a societății, axându-ne pe următoarele direcții:

Analiza de ansamblu a performanțelor financiare

Analiza stării de profitabilitate

Analiza stării de rentabilitate

Analiza performanțelor bursiere

Sursa informațională principală a analizei performanțelor financiare o reprezintă Contul de Profit și Pierdere.

3.2.1 Analiza de ansamblu a performanțelor financiare și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate

Conform Anexei 2 „Analiza evoluției performanțelor financiare”, dar și utilizând informații din Anexa 1 „Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate” avem următoarele concluzii:

Nivelul de exploatare

Fig. 3.1 Evoluția cifrei de afaceri nete

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1. „Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Fig. 3.2 Evoluția profitabilității la nivelul exploatării

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1. „Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Analizând evoluția rezultatului exploatării, în ceea ce privește activitatea de exploatare se constată o scădere accentuată de la un an la altul, a volumului activității de exploatare (Q), cu peste 14% în 2012 față de 2011, și cu aproape peste 55% în anul 2013 față de anul precedent, rezultatul exploatării cunoscând, surprinzător, creșteri în salturi pe parcursul acestui interval. Modul de generare a performanțelor de exploatare pe total și pe elemente componente a fost diferențiat, contribuția acestora în mod analitic fiind detaliată astfel:

Paradoxal, în ciuda scăderii producției exercițiului rezultatul exploatării înregistrează o creștere spectaculoasă în 2012 față de anul 2011, valoarea acestuia crescând de aproape șapte ori, fiind probabil cel mai bun an din ultimul deceniu – din acest punct de vedere – pentru companie. Anul 2013 își reduce ușor nivelul la aproximativ 96% față de anul precedent.

Cifra de afaceri cunoaște și ea o scădere cu 21,8% în 2012 față de anul 2011, respectiv de o continuare în scădere în 2013 la un nivel 44,16% față de anul 2012.

Producția exercițiului îi urmează în trend cifrei de afaceri nete, având în vedere faptul că ponderea primeia în cea din urmă este de peste 99%. Astfel, se înregistrează o scădere cu aproximativ un sfert în 2012 față de 2011, și cu aproape 60% în 2013 față de anul anterior.

Valoarea adăugată crește cu puțin peste 6 puncte procentuale în anul 2012 față de 2011, urmând ca în anul următor valoarea acesteia să scadă la 71,39% din nivelul anului precedent.

Marja industrială îsi reduce, de asemenea, valorile scăzând continuu – mai întâi la 89,84% din valoarea din 2011, urmând ca nivelul din 2013 să fie la 36,47% din valoarea anului 2012. Din aceasta, se deduce ușor că proporția marjei industriale în formarea valorii adăugate este covârșitoare.

Deoarece valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activității unei companii, analiza modului de repartizare a acesteia este deosebit de importantă pentru a pune în evidență gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate și, de asemenea, pentru aprecierea nivelului de redistribuire a acesteia în raport cu efortul depus. Cât despe analiza distribuției valorii adăugate pe categoriile de participanți la viața economică, formulăm următoarele aprecieri:

o medie de 60% este reprezentată de valoare adăugată ce rămâne la dispoziția entității

o medie de 30% este destinată remunerării personalului

sub 10% rămâne pentru finanțarea obligațiilor bugetare

datorită cheltuielilor mici cu dobânzile, nici măcar 1% din valoarea adăugată nu este destinată acestui articol financiar

Din comparația între rezultatul brut de exploatare și rezultatul exploatării constatăm valoarea cu mult diminuată a rezultatului exploatării în 2011, comparativ cu rezultatul brut din exploatare. În 2011 gradul de generare de rezultat din exploatare din rezultat brut este de doar 9,5%, urmând ca în 2012 acesta să fie de 45% și ajungând la o pondere de 70% în 2013. Diferențele până la 100% se regăsesc la nivelul rezultatelor generate de alte venituri/cheltuieli de exploatare și respectiv la nivelul ajustărilor de valoare la nivelul imobilizărilor corporale și necorporale, dar și la nivelul ajustării calorii activelor circulante.

Exploatând informațiile din Nota 5.1 „Analiza rezultatului din exploatare”, pe perioada 2011-2013 obținem o detaliere a rezultatului exploatării într-o structurare a cheltuielilor după funcție. Pe baza prelucrării efectuate în Anexa 2 a prezentei lucrări, avem următoarele concluzii:

Datele furnizate din tabelele care ilustrează evoluția rezultatului din exploatare ne relevă un aspect deosebit, și anume acela că în anul 2012 are loc o creștere foarte pronunțată a acestuia, de 6,8 ori – comparativ cu anul 2012 – urmată de o ușoară scădere a nivelului la finalul anului 2013, care se situează la 96,9 % din rezultatul de pe anul 2012. Acest lucru se datorează în mod categoric scăderii cheltuielilor de exploatare, după cum putem observa în graficul următor:

Fig. 3.3 Evoluția cheltuielilor de exploatare

Sursa: prelucrări pe baza anexei 2 „Analiza evoluției performanțelor financiare”

Altfel spus, se observă o scădere în salturi mari a cheltuielilor din exploatare, de la 216 milioane de lei, cu 24% în 2012 și cu mai mult de jumătate (55,41%) în 2013 față de 2012. Printre cauzele care au favorizat reducerea atât de pronunțată a acestor cheltuieli sunt:

Scăderea cheltuielilor salariale în cadrul companiei, asfel:

Tabel 3.2.

Evoluția cheltuielilor salariale în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț

Sursa: prelucrări pe baza anexei 2 „Analiza evoluției performanțelor financiare”

Observăm astfel, la un calcul simplu, că nivelul cheltuielilor de salarizare a scăzut, din 2011 până în 2013, cu aproape 60% (57,72%). Această reducere își are obârșia în următorul fapt: conform datelor informative ale bilanțurilor aferente celor trei ani numărul mediu de salariați a scăzut sistematic de la 127 oameni în 2011, la 45 în 2012, urmând ca la finele anului 2013 să se constate un număr mediu de angajați de 34. Cel mai probabil, această „subțiere” a numărului de angajați originează în anul 2009, când Electroprecizia S.A. s-a organizat pe structura de holding, înființând 8 module cu statut juridic distinct de societăți cu răspundere limitată. Astfel, nu e greu de dedus că o mare parte a personalului a migrat spre uniățile tehnico-operative ale holding-ului, având în vedere că domeniul de activitate al societății – mamă s-a rezumat la „intermedieri in comertul cu produse diverse”, activitățile producătoare intrând în sarcina unităților nou-formate. În 2009 firma figura cu o medie anuală de 893 de angajați.

Reducerea cheltuielilor materiale, așa cum rezultă ele din următorul tabel:

Tabel 3.3.

Evoluția cheltuielilor materiale în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț

Sursa: prelucrări pe baza anexei 2: „Analiza evoluției performanțelor financiare”

Din nou, observăm o scădere dramatică a cheltuielilor, de data asta mai accentuată, mai ales dacă analizăm situația în mărimi absolute. În doi ani mărimea cheltuielilor materiale a ajuns la o treime din cea aferentă anului 2011. O schimbare agresivă care, consider eu, se datorează aceluiași motiv valabil în cazul scăderii cheltuielilor salariale, și anume redimensionarea activității societății mamă și împărțirea sarcinilor pe cele opt filiale înființate în 2009

Scăderea altor cheltuieli de exploatare

Tabel 3.4.

Evoluția altor de exploatare în perioada 2011-2013 în mărimi absolute și în mărimi relative – cu indici cu baza în lanț

Sursa: prelucrări pe baza anexei 2: „Analiza evoluției performanțelor financiare”

Același fenomen îl regăsim și în cadrul scăderii altor chetuieli de exploatare, datorat aceleiași cauze discutate mai sus. Aceste cheltuieli au ajuns în doi ani la nici 40% din nivelul lor din anul 2011, evoluție evidentă în cazul cheltuielilor privind prestațiile externe..

Putem concluziona că rezultatul exploatării, calculat ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare, a crescut în doar doi ani de peste șase ori și jumătate. În condițiile în care cifra de afaceri netă a scăzut în 2013 de trei ori față de 2011, este clar că această explozie a valorii rezultatului vine pe fondul reducerii cheltuielilor din exploatare de trei ori în 2013 față de nivelul din 2011.

Nivelul financiar

Rezultatul financiar este indicatorul ce determină rentabilitatea companiei la nivelul fluxurilor financiare. La societatea Electroprecizia S.A., aceasta se concretizează la nivelul celor trei ani astfel:

În 2011, societatea înregistrează venituri financiare de 1.544.748 lei și un total al cheltuielilor financiare de 1.231.553 lei, rezultând un profit din activitatea financiară de 313.235 lei. 97% din veniturile realizate sunt înregistrate în contul de profit și pierdere pe poziția „Alte venituri financiare”

Anul 2012 vine cu o creștere foarte mare a rezultatului financiar, acesta fiind la sfârșitul anului de 6.149.614 lei, o creștere de 1963,26%, altfel spus o creștere de aproape 20 de ori a profitului financiar față de aceeași perioadă a anului precedent. Analizând structura componentelor ce dau această rezultantă, facem următoarele observații:

Veniturile financiare se ridică la valoarea de 7.494.620 lei, din care 6.511.442 lei –adică 86,88% din total- sunt „Venituri din interese de participare”. Aici vorbim iarăși de un profit datorat relației firmei-mamă Electroprecizia SA cu filialele acesteia – în număr de opt. Celelalte categorii de venituri financiare care completează până la 100% sunt veniturile din dobânzi 72.473 lei (0,97%), respectiv 910.705 lei (12,15%)

Cheltuielile financiare cresc la un nivel de 109,21% față de anul 2011, insuficient însă pentru a împiedica formarea profitului

Anul 2013 se remarcă printr-o scădere a veniturilor financiare la nivelul de 62,62% (4.693.435) din cel al anului 2012, însă și a cheltuielilor financiare la nivelul de 53,65% din nivelul anului 2012, rezultând astfel un profit din activitatea financiară de 3.971.83 cu 35,41% mai mic decât profituldin 2012 dar, totuși, mai mare de aproape 13 ori decât nivelul profitului din anul 2011.

Nivelul extraordinar

Nivelul extraordinar este un indicator ce vine să măsoare rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor extraordinare. În cazul de față, societatea Electroprecizia SA nu realizează în nici un an din perioada analizată activități de natura celor extraordinare.

Nivelul global

Starea de profitabilitate la nivel general este reflectată în graficele de mai jos:

Fig. 3.4: Evoluția profitabilității la nivel global

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Fig. 3.5: Evoluția indicilor de profitabilitate la nivel global

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Rezultatul curent (RC) coincide cu rezultatul brut al exercițiului (RBE), având în vedere că societatea nu a întâmpinat fenomene de natură extraordinară. Acesta se concretizează în profit în toți cei trei ani analizați, cu o creștere deosebit de accentuată în anul 2012 – de aproape 11 ori – urmată în anul 2013 de o scădere cu 21 puncte procentuale. Dinamica mai pronunțată a rezultatului brut al exercițiului se datorează creșterii deosebit de intense a rezultatului din exploatare în anul 2012, generată de scăderea continuă a cheltuielilor de exploatare în ultimii doi ani: cu 24% în 2012 față de anul anterior, respectiv cu 55,41% în 2013 față de 2012. Activitatea financiară a ridicat și mai mult nivelul rezultatului brut al exercițiului, generând profit pe întreaga perioadă a celor trei ani.

Rezultatul brut înaintea deducerii cheltuielilor cu dobânzile și a impozitelor (EBIT) evoluează în pas cu mersul rezultatului curent, crescând de 10 ori și jumătate în 2012 comparativ cu anul 2011, urmată de o scădere a nivelului în 2013 la aproximativ 80% din valoarea din 2012.

Rezultatul brut înaintea deducerii cheltuielilor cu dobânzile, impozitele și a deprecierilor (EBITDA) are un nivel semnificativ mai mare decât valoarea EBIT, datorită nivelului mare de deprecieri înregistrate de companie. Anul 2012 se remarcă, de asemenea, printr-o creștere pronunțată al EBITDA, în creștere de aproximativ 2,4 ori față de anul anterior, urmată de o scădere cu puțin peste 9 procente în anul 2013.

Rezultatul brut al exercițiului (RBE) se concretizează în profit pe toată perioada analizată, având un ritm de creștere mai accentuat în anul 2012 de peste 10 ori mai mare decât nivelul profitului brut înregistrat în 2011.

Rezultatul net al exercițiului (RNE) se concretizează în profit pe toată perioada analizată, având o creștere deosebit de pronunțată în anul 2012, când acesta crește de aproape 23 de ori, urmată de o scădere cu 24% în 2013.

Capacitatea de autofinanțare (CAF) corespunde cu capacitatea de autofinanțare netă (autofinanțarea, CAFN), reflectând un potențial financiar mare de creștere economică a firmei, fiind o sursă internă de finanțare generată de comercializarea a produselor proprii și a celor obținute în cadrul holding-ului. La nivelul întreprinderii analizate, capacitatea de autofinanțare are valori pozitive pe toată perioada analizată, înregistrând creșteri mai accentuate în anul 2012 față de 2011, de 2 ori și jumătate, urmând ca în 2013 aceasta să cunoască o reducere a nivelului cu aproximativ 11%, pe fondul modificării în același sens a rezultatului curent al exercițiului.

Evoluția performanțelor financiare ale entității pe perioada analizată trebuie explicată prin prisma evoluției veniturilor și cheltuielilor entității pe ficare element de venituri și cheltuieli, clasificate după natura acestora. O analiză detaliată a cauzelor și factorilor care au condus la obținerea valorilor rezultatului brut al exercițiului o redăm mai jos:

În 2012 comparativ cu 2011

Pe total activitate, creșterea puternică a rezultatului brut al exercițiului (de 1.071,51%) se datorează unei scăderi a cheltuielilor totale într-un ritm mai rapid decât al scăderii veniturilor totale, în anul 2012 față de 2011 (I12/11CT = 76,23% < I12/11VT = 80,94%).

Analizând generarea rezultatului brut al exercițiului din cele 3 tipuri de activități (de exploatare, financiare și extraordinare) se constată faptul că creșterea RBE în 2012 s-a datorat, în primul rând, creșterii rezultatului financiar – de 20 de ori mai mare față de cel din anul precedent (I12/11RF = 1963,26%). Situația s-a datorat unei creșteri a veniturilor financiare (cu 385,16%) într-un ritm mai intens decât al creșterii cheltuililor financiare (cu 9,21%) (I12/11RF =1963,26%, I12/11VF = 485,16 > I12/11CF =109,21% ). În al doilea rând, dar cu o contribuție mare și aceasta, creșterea rezultatului brut al exercițiului s-a datorat și creșterii rezultatului exploatării, posibilă datorită scăderii cheltuielilor de exploatare într-o măsură mai mare decât scăderea veniturilor din exploatare (I12/11CEXP=76,3% < I12/11VEXP=78,05% ). Aceste evoluții au constituit factori cu influență pozitivă asupra creșterii rezultatului brut al exercițiului.

În cadrul activității de exploatare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă (care au determinat creșterea rezultatului brut al exercițiului):

Scăderea cheltuielilor de personal cu 36% (I12/11CP=63,6%), iar în mărime absolută cu 2.313.613 lei, datorată scăderii numărului de salariați de la 127 – în 2011 – la 45, în 2012, în urma continuării procesului de consolidare a noului trust format în 2009

Scăderea cheltuielilor materiale față de anul 2011 cu 37% (I12/11CM=62,7%), iar în mărime absolută cu 46.216.829 lei

Scăderea altor cheltuieli de exploatare față de anul 2011 cu 23,7% (I12/11ACE=76,3%), iar în mărime absolută cu 1.759.954 lei

Factori cu influență negativă (ce au determinat diminuarea rezultatului brut al exercițiului):

Cifra de afaceri netă (CAN) a cunoscut o scădere cu 21,88 % (I12/11CAN=78,12) în 2012 față de anul 2011, diminuare favorizată de :

Scăderea producției vândute față de anul anterior cu 15,86% (I12/11Qv=84,14%)

Scăderea veniturilor din vânzarea mărfurilor (I12/11VM=77,25%), dar care nu a depășit scăderea cheltuielilor cu mărfurile aferente (I12/11CD=76,31%)

Producția de imobilizări scade cu 100% față de 2011 ( I12/11Qi= 0%); compania nu a mai produs imobilizări în regie proprie

În cadrul activității financiare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă:

Rezultatul financiar manifestă o creștere de aproape 20 de ori față de nivelul acstuia din anul 2011 (I12/11RF=1963,26%)

Veniturile financiare cresc în anul 2012 față de anul 2011 cu 385,16% (I12/11VF=485,16%)

Deși cheltuielile financiare cresc la un nivel de I12/11CF=109,21% față de anul 2011 aceasta este insuficientă pentru a împiedica formarea profitului, reușind doar să îl reducă cu 122.453 lei, față de situația în care nivelul cheltuielilor ar fi rămas cel mult constant

În 2013 comparativ cu 2012

Scăderea rezultatului brut al exercițiului (cu 21,1%) în 2013 față de 2012, se datorează unei scăderi a veniturilor totale comparativ cu veniturile înregistrate în anul anterior de 53,2% (I13/12VT=46,8%), în condițiile în care cheltuielile totale au scăzut comparativ cu anul 2012 cu 55,34% (I13/12CT=44,66%). Având în vedere că ecartul dintre cei doi indici de variație este prea puțin favorabil nivelului de venituri, rezultatul brut al exercițiului a suferit scăderea pe care o observăm.

În cadrul activității de exploatare, factorii ce au dus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență negativă

Scăderea veniturilor din exploatare în 2013 la un nivel de 46,10% față de cel din anul 2012 (I13/12VEXP=46,10%)

Cifra de afaceri netă (CAN) a cunoscut o scădere cu 55,84 % (I13/12CAN=44,16%) în 2013 față de anul 2012, diminuare favorizată de :

Scăderea producției vândute față de anul anterior cu 54,19% (I13/12Qv=45,81%)

Scăderea veniturilor din vânzarea mărfurilor (I13/12VM=43,9%), dar care nu a depășit scăderea cheltuielilor cu mărfurile aferente (I13/12CD=40,19%)

Cheltuielile referitoare la „.Ajustarea valorii imobilizarii corporale si necorporale” au avut o creștere de 37,51% față de anul 2012 (I13/12ajust=137,51)

Cheltuielile cu apa și energia, din cadrul cheltuielilor materiale au suferit creșteri de 32,86% (I13/12Cae=132,86%)

Articolul numit „Cheltuieli cu alte impozite taxe si varsaminte asimilate” din cadrul altor cheltuieli de exploatare a suferit o creștere cu 6,84% față de nivelul din 2012 (I13/12Citv=106,84%)

Alte cheltuieli din grupa altor cheltuieli de exploatare au crescut cu 20,43% față de anul precedent (I13/12AC=120,43%)

Factori cu influență pozitivă:

Scăderea cheltuielilor de exploatare în 2013 la un nivel de 44,59% față de cel din anul 2012 (I13/12CEXP=44,59%)

Cheltuielile de personal au continuat să scadă și în 2013 față de 2012 cu 9,24% (I13/12CP=90,76%),

Deși cheltuielile cu energia și apa au crescut cu o treime, per total nivelul cheltuielilor materiale a scăzut în 2013 față de 2012 cu 59,99% (I13/12CM=40,01), datorită scăderii cheltuielilor cu materii prime si materiale consumabile (I13/12CMP=62,41%), a altor cheltuieli materiale (I13/12ACM=27,69%) și a cheltuielilor privind marfurile (I13/12CM=40,19%).

Deși cheltuielile cu „alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, alături de „alte cheltuieli” din grupa altor cheltuieli de exploatare au crescut, totuși, per total – prin scăderea cu 27,55% a cheltuielilor cu prestațiile externe (I13/12Cprext=72,45%) – grupa „Alte cheltuieli de exploatare” a scăzut în 2013 față de nivelul anului 2012 cu 20,71% (I13/12ACE=79,29%). Acest lucru se datorează faptului că cheltuielile cu prestațiile externe ocupă o pondere de 76,18% din categoria „Alte cheltuieli de exploatare”.

În cadrul activității financiare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului, în 2013, sunt:

Factori cu influență negativă:

Veniturile financiare scad, în 2013 față de 2012, cu 37,38% (I13/12VF = 62,62%)

Factori cu influență pozitivă:

Cheltuielile financiare totale scad, în 2013 față de 2012, cu 46,35% (I13/12CF = 53,65%)

„Alte cheltuieli financiare” la un nivel de 46,27% față de anul 2012, mai mult decât scăderea „Altor venituri financiare” – care scad la I13/12AVF = 75,85%

O apreciere de tip SWOT a evoluției și a structurii performanțelor generale ale entității, pe elemente componente, poate fi ilustrată astfel:

Tabel 3.5.

Sinteza analizei evoluției performanțelor financiare ale societății Electroprecizia S.A. pe perioada 2011- 2013

Sursa: pelucrări asupra informațiilor din subcapitolul 3.2.1 „Analiza de ansamblu a performanțelor financiare și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate” al prezentei lucrări

3.2.2 Analiza structurii performanțelor financiare

Presupune calculul următoarelor categorii de rate de structură a performanțelor financiare pe baza Contului de Profit și Pierdere:

rate generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor;

ratele interne de structură ale veniturilor și cheltuielilor;

ratele de structură pe baza veniturilor totale.

Conform rezultatelor analizei din cadrul Anexei 2 „Analiza structurii performanțelor financiare” avem următoarele concluzii:

Analiza datelor generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor

Din analiza ratelor generale ale rezultatelor se constată următoarele:

Rezultatul brut al exercițiului se împarte în mod echilibrat între cele două componente ale activității: de exploatare și financiar, astfel:

în 2011 ponderea rezultatului din exploatare în rezultatul exercițiului este de 60,6%, în timp ce ponderea rezultatului financiar este de 30,4%

în 2012 rezultatul din exploatare ocupă o pondere de 44,3%, în timp ce rezultatul financiar reprezintă 55,7% din rezultatul exercițiului

în 2013 ponderea rezultatului din exploatare în rezultatul exercițiului este de 54,41%, în timp ce ponderea rezultatului financiar este de 45,59%

Rezultatul extraordinar înregistrează valori nule pe toată perioada analizată

Rata impozitului pe profit reprezintă o podere mare în rezultatul brut în 2011, de 56%, urmând ca în 2012 aceasta să scadă la 6,78% din valoarea rezultatului brut în 2012, și la o proporție de 10,08% în 2013. Situația se datorează probabil reducerii numărului de cheltuieli nedeductibile, respectiv creșterii veniturilor neimpozabile de-a lungul celor 3 ani, evoluție ce o considerăm pozitivă.

Din analiza ratelor generale ale veniturilor se constată că veniturile totale sunt generate în proporție covârșitoare de veniturile din activitatea de exploatare (99,29% în 2011; 95,75% în 2012; 94,32% în 2013 )

Din analiza ratelor generale ale cheltuielilor se constată că ponderea majoritară în cadrul cheltuielilor totale o dețin cheltuielile de exploatare cu (peste 99%), cu o tendință ușoară a ponderilor de a scădea în totalul cheltuielilor, de la un an la altul, care se explică astfel:

În 2012 scăderea ponderii cheltuielilor de exploatare în total cheltuieli se datorează unei tendințe a cheltuielilor de a scădea față de 2011, coroborată cu o tendință de creștere a cheltuielilor financiare (I12/11CEXP=76,05%<I12/11CF=109,21%), ceea ce a generat o rată de structură a cheluielilor de exploatare în totalul cheltuielilor în scădere în 2012.

În 2013 tendința de scădere a ratei de structură a cheltuielilor de exploatare în totalul cheltuielilor se menține datorită unei reduceri puțin mai accentuate a cheltuielilor de exploatare față de o reducere mai puțin accentuată a cheltuielilor financiare. (I13/12CEXP=44,59<I13/12CF=53,65)

Analiza ratelor interne de structură ale veniturilor și cheltuielilor

Din analiza ratelor interne ale structurii veniturilor de exploatare se constată următoarele:

Cifra de afaceri netă reprezintă proporția majoritară în totalul veniurilor de exploatare, de peste 95%, deși pe parcursul celor trei ani suferă reduceri din ce în ce mai accentuate față de nivelele din anii anteriori.

În cadrul cifrei de afaceri nete, cea mai mare pondere o reprezintă veniturile din vânzarea mărfurilor (87,42% în 2011, 86,45% în 2012 respectiv 85,94%în 2013), în condițiile în careponderea veniturilor din producția vândută se menține la un nivel mult inferior, în jur de 12%-14% de-a lungul celor trei ani analizați

Din analiza ratelor interne ale structurii cheltuielilor de exploatare se constată următoarele aspecte:

În totalul cheltuielilor de exploatare ponderea majoritară o dețin cheltuielile materiale de peste 91% în 2011 și 2012, respectiv de 82,28% în 2013.

A doua pondere în totalul cheltuielilor de exploatare o deține categoria „Altor cheltuieli de exploatare” (între 3%-6%), urmată îndeaproape de cheltuielile cu personalul (între 2,95% – 5,01%). Remarcabilă este ponderea cheltuielilor privind ajustările valorii imobilizărilor corporale și necorporale care este, în medie, de 4,48%, proporția cea mai mare a acesteia fiind înregistrată în anul 2013 (8,67%).

În cadrul ratelor interne de structură ale cheltuielilor materiale ponderea cea mai semnificativă o dețin cheltuielile privind mărfurile, care evoluează de la o pondere de 89,69 % în 2011, la 90,01% în 2012 respectiv 81,12% în 2013

Din analiza ratelor interne ale veniturilor financiare se constată că ponderea evoluează diferit în cei trei ani astfel:

În anul 2011 ponderea majoritară este deținută de veniturile din categoria „Alte venituri financiare” – o proporție de 96,91% – completată până la 100% de către veniturile din dobânzi – de 3,09% din total.

În anul 2012 ponderea majoritară o dețin, de data aceasta, veniturile din interese de participare – din cadrul grupului – cu o proporție de 86,88%, fiind urmată, pe locul 2, de „Alte venituri financiare” cu 12,15% și completată cu un mic cuantum de 0,97% din total de veniturile din dobânzi.

În anul 2013 ponderea cea mai mare o păstrează veniturile din interese de participare, cu o proporție în totalul veniturilor financiare de 83,94%, urmate de „Alte venituri financiare” cu 14,72% și în final cu veniturile din dobânzi de 1,34%.

Dina analiza ratelor interne de structură ale cheltuielilor financiare costatăm că ponderea semnificativă o reprezintă categoria „Alte cheltuieli financiare” cu 97,45% din totalul cheltuielilor financiare în 2011, 92,4% în 2012 și 79,69% în 2013. Restul până la 100% revin cheltuielilor privind dobânzile, în creștere ca proporție de la un an la altul cu 2,55% în 2011, 7,6% în 2012, atingând un vârf de 20,31% din totalul cheltuielilor financiare în 2013.

Analiza ratelor de structură pe baza veniturilor totale

În ceea ce privește raportul structural efort/efect respectiv cheltuială/venit pe total activitate și pe nivele se constată că

Raportul între eforturile generale ale întreprinderii – care se concretizează în totalul cheltuielilor – de a genera efecte generale – concretizate în venituri totale – se plasează la un nivel de 99,53% în anul 2011.

În perioada 2012/2011 are loc o scădere a raportului efort/efect – cheltuială/venit la nivelul de 93,74%. Cauza acestei scăderi o reprezintă scăderea cheltuielilor totale într-un ritm mai accelerat decât a scăderii veniturilor din exploatare și, indirect, decât a veniturilor totale (I12/11CT=76,23%, I12/11VEXP=78,05%, I12/11VT=80,94%).

În perioada 2013/2012 continuă tendința de scădere a raportului efort/efect, de la 93,74% la 89,45%. Cauza principală o constituie, iarăsi, scăderea cheltuielilor totale într-un ritm mai accelerat decât a scăderii veniturilor din exploatare și, deci, decât a veniturilor totale (I13/12CT=44,66%, I13/12VEXP=46,1%, I13/12VT=46,8%).

Cât despre raportul structural efect/efect, respectiv venit/venit, dar și raportul rezultat/venit pe total activitate și pe nivele, tragem următoarele concluzii:

Raportul dintre efectele generate de activitatea de exploatare – sub forma veniturilor din exploatare – și efectele totale generate de întreaga activitate (sub forma veniturilor totale) se plasează la un nivel de aproximativ 99,29% în 2011 cu tendințe ușor accentuate de scădere în 2012 (95,75%) și 2013 (94,43%).

Ponderea rezultatului brut al exercițiului în veniturile totale crește de la 0,47% în 2011, la 6,26% în 2012 și la 10,55% în 2013, ceea ce ne relevă o creștere accelerată a puterii de generare de rezultate de către veniturile totale, la nivelul întregii perioade analizate.

Concluziile se pot ilustra și printr-o apreciere sintetică de tip SWOT a evoluției și structurii performanțelor generale ale entității, pe elementele componente ale acestora, după cum am încercat să redăm în tabelul de mai jos:

Tabel 3.6.

Sinteza analizei structurii performanțelor financiare la S.C. Electroprecizia S.A. pe perioada 2011- 2013

Sursa: pelucrări asupra informațiilor din subcapitolul 3.2.2 „Analiza structurii performanțelor financiare” al prezentei lucrări

3.2.3 Analiza ratelor de profitabilitate la S.C. Electroprecizia S.A.

Profitabilitatea este condiție de bază în gestionarea unei afaceri. Aceasta, pe lângă forma în valori absolute a stării de profitabilitate la diferite nivele ale activității, pe care am prezentat-o în subcapitolele anterioare, relevă și o stare sub formă relativă, exprimare deosebit de utilă pentru că permite comparații în timp și spațiu cu competiția și cu întregul mediu înconjurător. Având în vedere că aceste rate sunt de natură a caracteriza eficiența activității comerciale și competitivitatea produselor, ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de rate ale profitabilității comerciale.

Calculul ratelor de profitabilitate comercială la nivelul societății Electroprecizia S.A., pe perioada 2011-2013, îl redăm în Anexa 3 „Analiza ratelor de profitabilitate comercială”, iar reprezentarea grafică a evoluției acestora se prezintă în felul următor:

Fig. 3.6: Evoluția ratelor profitabilității comerciale

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 3 „Analiza ratelor de profitabilitate comercială”

Pe baza graficului de mai sus și a informațiilor oferite de Anexa 3, extragem următoarele concluzii privind starea de profitabilitate a societății Electroprecizia S.A. pe perioada de analiză 2011-2013:

Din analiza ratei marjei brute a profitului se observă un trend ascendent pe întreaga perioadă supusă analizei. Se constată, per ansamblu, că valoarea ratei marjei brute pornește de la un nivel infim în 2011 (nici o jumătate de procent), urcând în 2012 la 6,53 și ajungând la un vârf de 11,68% în 2013. Dacă în 2011 nivelul este sub cel mediu din industria țărilor dezvoltate, începând cu mijlocul perioadei analizate firma începe să își crească capacitatea de a degaja profit din cifra de afaceri netă, izbutind o redresare admirabilă.

În ceea ce privește rata marjei nete a profitului, se poate constata că aceasta evoluează în sincron cu evoluția ratei marjei brute a profitului, atingând apogeul în 2013, cu un maxim de 10,5%, și reușind să depășească nivelul mediu sectorial al industriilor țărilor dezvoltate.

Evoluția ratei marjei brute a profitului din exploatare urmează același tipar ascendent al ratei marjei brute a exercițiului, dar la un nivel redus față de aceasta. În anul 2013 se înregistrează valoarea maximă din perioada analizată (6,35%), situație datorată faptului că fluctuațiile rezultatului aferent exploatării (mărire de 7 ori în 2012, apoi reducere la 97% în 2013) sunt mai favorabile decât fluctuațiile mereu scăzânde ale cifrei de afaceri nete. Analiza evoluției reflectă o redresare puternică și a acestui indicator în ultimii doi ani supuși cercetării.

Cât privește evoluția marjei brute din vânzări, aceasta înregistrează valori rezonabile încă din anul 2011 (6,42%), urmând un trend ascendent, la fel ca toți indicatorii mai sus analizați. Valorile acestei rate cunosc cele mai ridicate dimensiuni, în special în 2013 – când atinge apogeul de 12,63%, evoluție care relevă o bună capacitate a firmei de a produce profit din vânzări, raportând profitul strict obținut din vânzări și vânzările efectuate. Rădăcinile acestor performanțe se regăsesc în politica de gestionare a cheltuielilor responsabile cu generarea veniturilor aferente activității principale a întreprinderii (ale căror cheltuieli scad în 2012 cu 23,45%, iar în 2013 ajunge la mai puțin de jumătate din valoarea pe anul 2012), respectiv ale activității auxiliare (care nu solicită bugetul decât în anul 2011). Aceste categorii de cheltuieli au scăzut mai mult decât veniturile aferente nivelului de exploatare. Grăitoare în acest sens sunt informațiile oferite în Anexa 5.2 „Analiza pe nivele a rezultatului de exploatare în clasificarea cheltuielilor după destinație sau funcție”.

Rata marjei comerciale exprimă procentul de adaos comercial practicat, indicator extrem de redus,ajungând să aibă valori negative în anii 2011 și 2012, ceea ce sugerează o activitate a comerțului cu mărfuri în pierdere.

Ca o paranteză, adăugăm că situația este extrem de interesantă, având în vedere că firma este profitabilă – la nivel general – în toți acești ani iar ponderea medie în cei trei ani a veniturilor din vânzarea mărfurilor este de 86,6%. Reamintim, însă, că profitabilitatea generală a entității survine pe fondul scăderii cu peste o cincime a cheltuielilor privind mărfurile în 2012, și reducerea la mai puțin de jumătate a nivelului acestora din 2012 în ultimul an analizat, în timp ce veniturile aferente acestor eforturi scad mai puțin accentuat, fenomen căruia i se adaugă, salvator, profitul din activitatea financiară .

Revenind, vorbim -mai exact – de o marjă comercială negativă în primii 2 ani, cu un profit pe activitatea cu mărfuri abia din 2013. Observăm, deci, o tendință crescătoare a ratei marjei comerciale de la -2,38% în 2011, la -1,13 în 2012, ajungând ca în 2013, antrenată de o scădere cu aproape 60% a cheltuielilor privind mărfurile, aceasta să intre puternic pe excedent, cu o valoare de 7,42%.

3.2.4 Analiza stării de rentabilitate la Electroprecizia S.A.

Analiza rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară ne relevă nivelul de remunerare a capitalului investit de către investitori, fiind pus în lumină cu ajutorul ratei rentabilității capitalului propriu (ROE) și a ratei rentabilității capitalului angajat (RCPM)

La nivelul entității, evoluția ratelor rentabilității financiare pe perioada 2011 – 2013 se prezintă astfel:

Fig. 3.7: Evoluția ratelor rentabilității financiare

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 4 „Analiza stării de rentabilitate”

Din graficul de mai sus, dar și analizând informațiile furnizate de Anexa 4 „Analiza stării de rentabilitate” se constată următoarele:

În privința evoluției ratei rentabilității financiare, în forma sa generală de rată a capitalurilor proprii (ROE), se observă evoluția valorii acesteia de la un minim de 0,62% în 2011, la un maxim de 13,17% în 2012 și, în cele din urmă la o valoare scăzută până la 8,63% în 2013. Privită prin prisma modelului multiplicativ evoluția ROE se explică în felul următor:

În 2012 creșterea puternică a valorii indicatorului ROE se datorează creșterii preformanțelor activității comerciale generale – reflectată prin creșterea ratei marjei nete a profitului de 29 de ori, de la 0,21% în 2011 la 6,09% în 2012, în condițiile în care mărimea levierului financiar și viteza de rotație a activelor totale scad doar cu aproximativ 15%, respectiv 20% în 2012 față de 2011.

În 2013 ROE scade cu 34,47% față de nivelul acestuia din 2012 la valoarea de 8,63%. Acest fapt se datorează scăderii cu 24% a rezultatului net al exercițiului, indicator indirect esențial în determinarea valorii ratei rentabilității financiare, și a scăderii cu aproximativ 10% a levierului financiar – determinată de creșterea într-un ritm mai mare a capitalurilor proprii decât a activului bilanțier.

Rata rentabilității capitalului angajat crește, de asemenea după același tipar ca al ROE, la 13,24% în 2012 de la o valoare de 1,40% în 2011. În 2013, acesta va ajunge la 9,4%, o scădere cu 29% față de nivelul din 2012. Evoluția se explică astfel:

În 2012, factorul care a determinat creșterea ratei rentabilității capitalului angajat a fost creșterea EBIT de 10,5 ori față de valoarea din 2011 (I12/11EBIT=1049,41% ), în ciuda creșterii cu 11,19% a capitalului de lucru față de valoarea acestuia din 2011.

În 2013, scăderea RCPM la 9,4% este determinată de creșterea capitalului de lucru cu 12,03% față de anul 2012 și de scăderea cu 3,1% a valorii EBIT față de anul anterior.

Din analiza acestor doi indicatori se poate trage concluzia că ratele de rentabilitate financiară au un nivel ce se încadrează cu succes în intervalul valorilor medii sectoarelor industriale – atât în 2012, cât și în 2013 – din economiile dezvoltate, reușind să dea acționarilor imaginea unei rentabilități satisfăcătoare, cu toate că valorile cunosc o scădere la nivelul anului 2013.

Analiza rentabilității economice

Ratele rentabilității economice arată măsura în care utilizarea resurselor companiei este eficientă și poate să producă profit. Se disting patru rate importante: rata rentabilității activelor (ROA), rata rentabilității economice (RRE), rata profitabilității activelor (BEP), rata rentabilității cheltuielilor (RRC).

Ratele rentabilității economice la societatea analizată evoluează, în perioada 2011-2013, după cum reiese din graficul de mai jos:

Fig. 3.8: Evoluția ratelor rentabilității economice

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 4 „Analiza stării de rentabilitate”

Din graficul de mai sus, coroborat cu informațiile furnizate de Anexa 4 „Analiza stării de rentabilitate” rezultă următoarele aspecte esențiale:

În ce privește modul de utilizare a resurselor entității se constată o creștere a valorii ratelor de rentabilitate economică în 2012, urmată de o scădere moderată a acestora în 2013 (este vorba despre rata rentabilității activelor (ROA), rata rentabilității economice (RRE), rata profitabilității activelor-(BEP)). Valorile ROA și RRE apar optime în 2012 și 2013 comparativ cu nivelul mediu sectorial însă nivelul BEP este destul de redus, comparativ cu media pe sector (doar 11,68% în 2012 și 8,81% în 2013, comparativ cu 17 % cât reprezintă media sectorială). Factorii trebuie căutați în nivelul mare al deprecierilor înregistrate (valoarea mare a ajustărilor pentru imobilizări corporale, necorporale și pentru active circulante în condițiile în care societatea nu constituie provizioane).

În ce privește eficiența consumului total de resurse exprimat prin cheltuieli, reflectat sub forma ratei rentabilității cheltuielilor, se constată o creștere în 2012 față de 2011 de 30 de ori, situație care se datorează creșterii de 23 de ori a profitului net în anul 2012 coroborată cu scăderea accentuată a cheltuielilor totale. Situația se întâlnește și în anul 2013 când se înregistrează cea mai ridicată valoarea a acestei rate de 10,6%, ca urmare a unei gestiuni bune a cheltuielilor.

Analiza corelativă ROE și ROA

La nivelul societății analizate refiectarea corelativă a stării de rentabilitate financiară (reflectată prin ROE) cu starea de rentabilitate economică (reflectată. prin ROA), o redăm prin reprezentarea grafică de mai jos:

Fig. 3.9: Evoluția ROE și ROA

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 4 „Analiza stării de rentabilitate”

Din comparația rentabilității financiare cu rentabiliatea economică putem constata o mai bună evoluție a ROA comparativ cu ROE. Evoluția ROE prin prisma ROA se explică astfel:

În 2012, creșterea ROE la 13,17 % se datorează aproape exclusiv creșterii ROA la 10,79 % în condițiile în care levierul financiar a crescut doar cu 11,51%. La creșterea ROA a contribuit exclusiv creșterea de 29 de ori a marjei nete a profitului, având în vedere că viteza de rotație a activelor totale a scăzut cu 24%

În 2013, se constată o scădere a ROE la 8,63%. Scăderea ROE la acest nivel se explică datorită scăderii ROA cu 27,77% și a scăderii levierului financiar cu 9,23%. Factorul ce a dus Ia scăderea ROA în 2013 îl reprezintă exclusiv scăderea vitezei de rotație a activelor totale (KAB) de 2,39 ori față de valoarea acestuia de la sfîrșitul anului 2012

3.3 Analiza performanțelor bursiere

Analiza performanțelor bursiere prin rate bursiere

Ratele bursiere sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanței unei entități deoarece ele reflectă influența coroborată a ratelor financiare de rentabilitate și risc.

Mai jos vom prezenta grafic principalele rate bursiere pentru entitatea Electroprecizia S.A., pentru perioada 2011-2013:

Fig. 3.10: Evoluția capitalizării bursiere (KB)

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 5 „Analiza ratelor bursiere”

Fig. 3.11: Evoluția PER, PBR, PSR

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 5 „Analiza ratelor bursiere”

Din analiza ratelor bursiere de creștere la societatea Electroprecizia S.A., pe perioada :2011-2013, apreciern următoarele:

Capitalizarea bursieră (KB) are o evoluție constantă de la un an la altul, fluctuantă de la un an la altul, trendul general fiind de îmbunătățire lentă. Acest indicator este influențat semnificativ de prețul de piață al acțiunilor entității, numărul acțiunilor menținându-se la acelasi nivel pe întreaga perioadă supusă analizei. Se remarcă o scădere a capitalizării bursiere în 2012 datorată creșterii prețului acțiunii de la 2,6RON/acțiune în 2011 la 3,6 RON/acțiune.

Rezultatul pe acțiune (EPS) este reprezentat de raportul dintre Rezultatul net al exercitiului și numărul de acțiuni emise de entitate. În anul 2012 se remarcă valoarea cea mai mare a EPS – de 1,962 RON creștere explicată de creșterea semnificativă a profitului net, în condițiile în care numărul de acțiuni ale entității rămâne constant.

Cash EPS sau Trezoreria ce revine pe o acțiune înregistrează o creștere semnificativă de-a lungul perioadei de analiză, ajungând în 2013 la peste 2 unități monetare pe acțiune, de la 0,05 unități monetare pe acțiune cât a reprezentat valoarea Cash EPS în 2011.

Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) arată cât de mult sunt dispuși să plătească investitorii pentru o unitate monetară de profit. Indicatorul reflectă o valoare foarte mare în 2011 (de 30:1) după care înregistrează o scădere mare în anul 2012 (cu aprox. 98 ()/0 ), ajungând la raportul de 1,8:1, după care în ultimul an de analiză se remarcă o ușoară ameliorare, raportul ajungând de 2,33:1. Indicatorul exprimă o încredere a investitorilor în viitorul firmei diminuată, situație valabilă însă pentru tot mediul economic investițional, în contextul crizei actuale.

Nivelul PER, în 2011 și 2012 este cu mult sub media sectorului în industrie, la nivelul țărilor dezvoltate (între 7-14 ori).

Raportul valoare de piață/valoare contabilă acțiune (PBR) reflectă o valoare de piață a acțiunilor inferioară valorii contabile pe toată perioada analizată. Remarcăm o creștere infimă a acestui raport în anul 2012, după care raportul se scade ușor în 2011, evoluții ce reflectă o încredere diminuată a pieței de capital în potențialul economic al societății, pe toată perioada de analiză.

Raportul între prețul de piață al unei acțiuni și cifra de afaceri netă ce revine pe o acțiune (PSR) are o creștere palidă pe toată durata perioadei analizate, neîncadrându-se în nivelele cerute existente în marile economii ale lumii.

Per ansamblu se constată o scădere a valorii ratelor bursiere în 2012, în contextul crizei economico-financiare mondiale, urmând ca în 2013 valoarea acestora să se amelioreze extrem de puțin.

Din analiza ratelor bursiere de dividend la societatea Electroprecizia S.A. pe perioada 20011-2013, apreciem următoarele:

Valoarea dividendelor ce revin pe o acțiune (DIVA) este nulă pe toată perioada analizată, deoarece nu se repartizează dividende către acționari, pe toată perioada de analiză.

Randamentul dividendelor (RDIV) este minim datorită faptului că nu se plătesc dividende pe perioada analizată.

Rata de acoperire a dividendelor (RADIV) reflectă un nivel maxim în condițiile în care nu se acordă dividende.

În concluzie, societatea nu acordă atenție – până la sfârșitul anului 2013 – nivelului de remunerare al acționarilor prin dividende, însă din ceea ce s-a preconizează la nivelul acționariatului, începând cu prima jumătate a anului 2014, s-a hotărât împărțirea de dividende de aproximativ 6 milioane de lei acționariatului.

3.4 Concluzii finale

Performanțele generale ale activității sunt deosebit de bune, rezultatul net al exercițiului fiind reprezentat în toți anii de profit, cu un ritm de creștere mai pronunțat în anul 2012. Performanțele generale excelente sunt formate din două surse, și anume din rezultatul din exploatare extrem de promițător, respectiv din rezultatul financiar marcat de activitate intensă, cea din urmă datorată în special de relațiile societăți pe acțiuni Electroprecizia S.A. cu filialele -societăți cu răspundere limitată – ale societății-mamă. Grupul de firme generează dividende bogate pentru firma – mamă, ce deține peste 99% din acțiunile societăților fiice.

Rezultatul exploatării, calculat ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare, a crescut în doar doi ani de peste șase ori și jumătate. În condițiile în care cifra de afaceri netă a scăzut în 2013 de trei ori față de 2011, este clar că această explozie a valorii rezultatului vine pe fondul reducerii cheltuielilor din exploatare de trei ori în 2013 față de nivelul din 2011.

Performanțele generale ale societății se mențin satisfăcătoare, în ciuda scăderii continue a veniturilor din exploatare, datorită unei ritmicități de reducere a cheltuielilor mai mare decât a reducerii veniturilor. Per ansamblu, veniturile din exploatare își fac și în 2013 datoria în a asigura un profit mult superior celui din 2011, chiar dacă nu la nivelul celui din 2012.

Putem vorbi, astfel, de o eficiență și eficacitate menținute ale activității din exploatare, dar și a celei financiare – pe fondul încasării de dividende de către societatea analizată din partea filialelor deținute, sub forma veniturilor din interese de participare de o consistență mare – ceea ce nu poate decât să ofere concluzia că lucrurile la societatea Electroprecizia urmăresc o strategie și un tipar bine gândit.

Analizând gradul de profitabilitate comercială, per ansamblu, remarcăm o stare de profitabilitate redusă, situație care se explică prin generarea deficitară a cifrei de afaceri din activitatea de comercializare a mărfurilor; deși este principala sursă de formare a cifrei de afaceri (peste 80%), mărimea veniturilor generate de companie din această activitate nu a reușit să genereze o marjă comercială pozitivă în anii 2011 și 2012. Având în vedere că valorile mult negative ale marjei comerciale în perioada analizată de noi sunt deja existente din primul an de referință (2011), este de presupus că situația pierderilor pe activitatea de mărfuri provine dintr-o perioadă anterioară – în afara sferei noastre de analiză. Nu e, deci, absurd să considerăm că activitatea în cauză este neprofitabilă dinainte de anul 2011. Există – totuși – un lucru demn de subliniat, și anume acela că actuala strategie a companiei a dat roade: chiar dacă în anul 2012 avem de-a face cu o rată a marjei comerciale negative totuși, comparativ cu 2011, aceasta crește ca valoare în modul cu 52,52%, pierderea reducându-se la jumătate, urmând ca în anul 2013 activitatea comercială să cunoască o performanță impresionantă de 7,42%.

Per ansamblu, eficienta utilizării resurselor controlate de entitate prin generarea de rezultate crește semnificativ în 2012 și 2013 la un nivel comparativ cu mediile sectoriale indicate pentru sectorul industrial, mai puțin atunci când vine vorba de generare de rezultate brute de deprecieri. Acestea apar sensibil mai mici comparativ cu eforturile angajate, ceea ce generează o rată de profitabilitate a activelor (BEP) sub mediile sectoriale.

Bibliografie

1. Monica Violeta Achim, Sorin Nicolae Borlea, Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint Cluj Napoca, 2012

2. Buglea Al., Analiză Economico – Financiară, Ed. Mirton Timișoara, 2011

3. Greuning H.V., Standarde Intenaționale de Raportare Financiară, Institutul Irecson, București, 2005

4. Halpern P., Fred Weston J., Birgham E.F., Finanțe Manageriale, Ed. Economică, București, 1998

5.IFRS 2011, „Cadrul general conceptual"

6. OMFP 3055 / 2009

7. www.bvb.ro

8. http://electroprecizia.ro/

ANEXE

Anexa 1. Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate

Anexa 2. Analiza evoluției performanțelor financiare

Anexa 3. Analiza ratelor de profitabilitate comercială

Anexa 4. Analiza stării de rentabilitate

Anexa 5. Analiza ratelor bursiere

Bibliografie

1. Monica Violeta Achim, Sorin Nicolae Borlea, Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint Cluj Napoca, 2012

2. Buglea Al., Analiză Economico – Financiară, Ed. Mirton Timișoara, 2011

3. Greuning H.V., Standarde Intenaționale de Raportare Financiară, Institutul Irecson, București, 2005

4. Halpern P., Fred Weston J., Birgham E.F., Finanțe Manageriale, Ed. Economică, București, 1998

5.IFRS 2011, „Cadrul general conceptual"

6. OMFP 3055 / 2009

7. www.bvb.ro

8. http://electroprecizia.ro/

Anexa 1. Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivele de activitate

Anexa 2. Analiza evoluției performanțelor financiare

Anexa 3. Analiza ratelor de profitabilitate comercială

Anexa 4. Analiza stării de rentabilitate

Anexa 5. Analiza ratelor bursiere