Analiza Performantelor Financiare ale Intreprinderii

Cuprins

Capitolul I.

Masurarea performantei intreprinderii prin intermediul situatiilor

financiare

I.1. Contul de Profit si Pierdere ca imagine a performantei

I.2. Bilantul si situatia financiara a intreprinderii

I.3. Soldurile Intermediare de Gestiune

I.4. Capacitatea de autofinantare

Capitolul II.

Situatia fluxurilor de trezorerie si performanta intreprinderii

II.1. Tabloul de finantare nevoi – resurse

II.2. Metode de calcul ale fluxurilor de trezorerie

II.3. Tabloul fluxurilor de trezorerie

Capitolul III.

Analiza rentabilitatii intreprinderii si a riscului la care este supusa

aceasta

III.1. Ratele de rentabilitate comerciala

III.2. Ratele de rentabilitate economica

III.3. Ratele de rentabilitate financiara

III.4. Evaluarea riscurilor la care este supusa intreprinderea

STUDIU DE CAZ – Societatea Gama S.R.L.

ANEXE

– Bilantul

-Contul de profit si pierdere

BIBLIOGRAFIE

48 pagini

=== Analiza performantelor financiare ale inreprinderii ===

Cuprins

Capitolul I.

Masurarea performantei intreprinderii prin intermediul situatiilor

financiare

I.1. Contul de Profit si Pierdere ca imagine a performantei

I.2. Bilantul si situatia financiara a intreprinderii

I.3. Soldurile Intermediare de Gestiune

I.4. Capacitatea de autofinantare

Capitolul II.

Situatia fluxurilor de trezorerie si performanta intreprinderii

II.1. Tabloul de finantare nevoi – resurse

II.2. Metode de calcul ale fluxurilor de trezorerie

II.3. Tabloul fluxurilor de trezorerie

Capitolul III.

Analiza rentabilitatii intreprinderii si a riscului la care este supusa

aceasta

III.1. Ratele de rentabilitate comerciala

III.2. Ratele de rentabilitate economica

III.3. Ratele de rentabilitate financiara

III.4. Evaluarea riscurilor la care este supusa intreprinderea

STUDIU DE CAZ – Societatea Gama S.R.L.

ANEXE

– Bilantul

-Contul de profit si pierdere

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

MĂSURAREA PERFORMANȚEI ÎNTREPRINDERII

PRIN INTERMEDIUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

In literatura economica, pentru reflectarea intreprinderii în termeni financiari la sfarsitul exercitiului se utilizeaza diverse acceptiuni: bilant contabil, documente contabile de sinteza, conturi anuale, situatii financiare, rapoarte financiare.

In acceptiunea generala, noțiunea de documente de sinteza este utilizata in cartea de contabilitate, pentru a marca faptul că aceste situatii asigura sinteza informatiilor contabile. Indiferent de titulatura sub care le regasim în contabilitate, documentele contabile de sinteza reprezinta pentru utilizatorii informatiilor financiare, „baza de date” necesara în luarea deciziilor economice de către diferitele categorii de utilizatori.

Notiunea de „bilant contabil” a fost utilizata de Legea contabilitatii nr.82/1991. În articolul 10 din Legea Contabilitatii se precizeaza ca „documentul oficial de gestiune […] il constituie bilantul contabil, care trebuie sa dea o imagine fidela, clara și completa a patrimoniului, a situatiei financiare și a rezultatelor obtinute”, iar componentele acestuia sunt: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexe, raportul de gestiune.

1.1 Contul de Profit și Pierdere ca imagine a performanței

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sintaza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi in cursul unei perioade date. El constituie o sinteza a contabilitatii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune in evidenta fluxurile de valoare care au contribuit la cresterea sau micsorarea bogatiei unei intreprinderi, pentru o anumita durata.¹

Informațiile despre performanta întreprinderii și indeosebi despre rentabilitatea acesteia, sunt folosite de utilizatori pentru:

– a evalua potentialele modificari ale resurselor economice ale intreprinderii ce pot fi

_______________________________________________________________________

¹Niculae Feleaga, Ion Ionascu – Tratat de contabilitate financiara, vol 1, Ed Economica, pag 133

controlate în viitor de aceasta. Informatiile despre variabilitatea performantelor sunt, de aceea, deosebit de importante.

a anticipa capacitatea intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente.

a formula rationamente despre eficienta cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Contul de profit și pierdere prezinta un interes dublu:

– permite determinarea unui rezultat global și formularea unei aprecieri de

ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei;

– permite recapitularea elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la realizarea lui si identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influentat.

In interpretarea performantelor unei societăti punem adesea un semn de echivalenta intre performanta, pe de o parte și rezultatul obtinut, pe de alta parte. Desigur, sunt numeroase elemente de natura calitativa (ca de exemplu gradul de pregatire profesionala a personalului) ce nu pot fi evaluate și inregistrate in contabilitate, dar care trebuiesc luate in calculul performantelor unei societati. O lunga perioada de timp, utilizatorii situatiilor financiare s-au limitat la consultarea contului de profit și pierdere pentru a afla informatii privind rezultatul contabil, considerat cel mai semnificativ indicator de masurare a performantelor intreprinderii.

Masurarea performantei intreprinderii vizeaza, in mod esential, masurarea profitului, care poate fi abordata astazi din trei unghiuri de vedere¹:

– Din punct de vedere patrimonial, masurarea profitului intreprinderii pleca de la ecuatia juridica a bilantului:

Active – Datorii = Capitaluri proprii

________________________________________________________________________

¹Niculae Feleaga – Imblanzirea junglei contabilitatii-concept si normalizare in contabilitate, Ed Economica 1996, pag 141

Apoi, prin compararea capitalurilor proprii aferente a doua exercitii succesive, se poate determina rezultatul:

Capitaluri proprii – Capitluri proprii = Rezultatul

aferente exercitiului N aferente exercitiului N-1 exercitiului N

Deoarece aceasta relatie nu tine cont de posibilele modificari ale capitalului social intervenite in cursul exercitiului, cat si de faptul ca o parte din profit poate fi distribuita asociatilor sub forma de dividende, ecuatia care permite determinarea rezultatului exercitiului este:

Variatia capitalurilor Cresterile de capital Distribuiri de Rezultat

proprii intre doua – social aferente + dividende si = exercitiu

exercitii succesive exercitiului N reduceri de N

capital soc N

– Din punct de vedere economic, rezultatul reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli:

Venituri – Cheltuieli = Rezultatul exercitiului

Rezultatul poate fi o marime pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, in situatie inversa.

– Din punct de vedere financiar,rezultatul exercitiului apare ca variatia trezoreriei intreprinderii in cursul unei perioade, pri compararea fluxurilor de incasari cu cele de plati. Deoarece autofinantarea intreprinderii este asigurata de rezultatul exercitiului(profit) si cresterea amortizarii si provizioanelor, care sunt cheltuieli calculate, negeneratoare de plati, relatia care exprima marimea rezultatului in aceasta abordare este:

Capacitatea de – Cheltuieli cu amortizarea = Rezultatul

autofinantare si provizioanele exercitiului

Contul de profit si pierdere prezinta importanta pentru o gama larga de utilizatori de informatie contabila, fiecare urmarind satisfacerea propriilor nevoi informationale. Astfel, plecand de la contul de profit si pierdere, investitotrii si creditorii pot sa evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale intreprinderii. In felul acesta, investitotrii pot sa evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economica a intreprinderii unde sunt actionari, iar creditorii pot sa determine masura in care intreprinderea isi va putea rambursa datoriile.

1.2. Bilantul si situatia financiara a intreprinderii

In acceptiune generala, bilantul este considerat ca un document care permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor acestuia.

Din punct de vedere economic, bilantul prezinta capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele(aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii), cat si a modului de utilizare(bunuri economice, creante, pierderi). Acest mod de interpretare genereaza ecuatia economica a bilantului:

Utilizari = Resurse

Pe plan procedural, aceasta ecuatie este echivalenta cu:

Active = Pasive

Abordat din punct de vedere juridic, un bilant reflecta:

– in activ, drepturile de proprietate si de creanta, clasificate intr-o ordine rationala;

– in pasiv, datoriile intreprinderii fata de terti si fata de asociati, clasificate intr-o ordine rationala.

Sub aspect financiar, orice bilant se descompune in trei mari mase:

Fondul de rulment,

Necesarul de fond de rulment,

Trezoreria.

FR = Capitaluri permanente – Activ imobilizat

NFR = ( Nevoi – Active de ) – ( Resurse – Pasive de )

temporare trezorerie temporare trezorerie

TN = FR – NFR

Aceasta relatie de echilibru evidentiaza faptul ca echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de intreprindere, pe termen scurt privind gestiunea stocurilor, politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de decontare cu furnizorii, cat si pe termen mediu si lung, privind investitiile si acoperirea lor cu resurse de finantare permanente.

Analiza functionala implica pe de o parte o noua conceptie a intreprinderii, iar pe de alta parte un nou continut pentru analiza financiara. In optica functionala, realizarea echilibrului financiar al intreprinderii nu presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja de siguranta, ci a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare.

a) FRNG = ( resurse – amortizari ) – Activ imobilizat

durabile cumulate net

b) FRNG = ( nevoi + nevoi de ) – ( resurse + resurse de )

ciclice trezorerie ciclice trezorerie

NFRT = nevoi ciclice – resurse ciclice

TN = nevoi de trezorerie – resurse de trezorerie = FRNG – NFRT

1.3 Soldurile intermediare de gestiune

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a cativitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune(SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabila a contului de profit si pierdere pentru a pune in evidenta modul de functionare si rentabilitatea intreprinderii ca marja comerciala, productie a exercitiului, valoare adaugata, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatarii, rezultat curent si rezultat net al exercitiului¹.

Necesitatea utilizarii soldurilor de gestiune este impusa de doua cerinte:

Analiza economico-financiara a intreprinderii, plecand de la datele contabile si intocmirea conturilor nationale. Soldurile intermediare de gestiune reprezinta, de fapt, palierele succesive in formarea rezultatului final. Constructia indicatorilor se realizeaza in cascada pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului).

¹ Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica 2006, pag 81

Marja comerciala este primul sold de gestiune si se refera la intreprinderile comerciale sau numai la activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate complexa (comerciala si industriala). Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea marfurilor, marfurile fiind considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare.

Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performantelor unei activitati comerciale. Analiza tendintei in timp a ratei marjei comerciale (marja comerciala/cifra de afaceri) si compararea acesteia cu cele inregistrate de alte intreprinderi, din acelasi sector, constituie elementele de baza in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderii.

Pentru intreprinderile comerciale marja comerciala este un indicator esential si devine mai semnificativa ca informatie, in activitatea de analiza si gestionare, cu cat ea este determinata mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse.

Productia exercitiului caracterizeaza activitatea globala desfasurata de intrprinderile de productie si/sau prestari de servicii si include valoarea bunurilor si serviciilor “fabricate” de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Productia exercitiului este un indicator inevitabil, intrucat este constituit din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la pret de vanzare (productia vanduta), iar altele, la cost de productie (productia stocata si productia imobilizata).

Valoarea adaugata reprezinta valoarea suplimentara obtinuta de intreprindere in cursul exercitiului, din activitatile sale profesionale si din bunuri si servicii provenite de la terti, bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale intreprinderii. Valoarea adaugata se calculeaza pornind de la productia exercitiului majorata cu marja comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti pentru aceasta productie. Desi valoarea adaugata nu este evidentiata in contul de profit si pierdere, acesta contine elemente necesare pentru determinarea sa.

In valoarea adaugata se transmit caracteristicile eterogenitatii valorice a notiunii de

productie¹. Astfel, o parte din acest sold de gestiune este o valoare adaugata vanduta, deoarece

corespunde productiei vandute, confirmatat de piata. In schimb, valoarea adaugata aferenta productiei stocate si productiei de imobilizari este o valoare adaugata produsa, neconfirmata de piata.

Eficienta informatiilor furnizate de notiunea de valoare adaugata se fundamenteaza pe o interpretare prudenta a indicatorului. De pilda, cresterea valorii adaugate nu este neaparat un semn de prosperitate pentru intreprindere, in masura in care acasta crestere poate fi insotita de o scadere brusca a performantelor comerciale si de o inrautatire a trezoreriei. Aceste aspecte ne obliga la o interpretare prudenta a valorii adaugate in raport cu factorii care au generat-o².

Excedentul brut al exploatarii (sau insuficienta bruta din exploatare) reprezinta resursa rezultata din exploatare si folosita pentru mentinerea si dezvoltarea potentialului productiv al intreprinderii si remunerarea capitalurilor utilizate. Excedentul brut al exploatarii exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii, cu influenta hotaratoare asupra rentabilitatii finale si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.

Excedentul brut al exploatarii constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale a intreprinderii, deci punctul de pornire in tabloul

fluxurilor de trezorerie.

Rezultatul exploatarii reprezinta rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normala si curenta a intreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de masura a rentabilitatii economice, independent de politica financiara a intreprinderii si incidenta elementelor exceptionale. Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile ex ploatarii (incasabile si calculate).

Rezultatul curent este aferent operatiilor de exploatare si financiare efectuate de

________________________________________________________________________

¹Niculae Feleaga, Ion Ionascu – Tratat de contabilitate financiara, vol 1, Ed Economica, pag 133

²Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica 2006, pag 87

intreprindere in cursul exercitiului. Reprezinta rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii. Nefiind perturbat de elementele exceptionale, acest sold permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale intreprinderii pe mai multe exercitii succesive.

Rezultatul net al exercitiului reprezinta variatia situatiei nete a intreprinderii intre deschiderea si inchiderea exercitiului ca urmare a activitatii economice. Rezultatul net al exercitiului este rezultatul care urmeaza sa fie supus deciziei de repartizare de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, dupa caz.

1.4 Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare evidentiaza potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii la sfarsitul unei perioade de gestiune destinata sa finantezeinvestitiile din perioada urmatoare. Capacitatea de autofinantare exprima capacitatea intreprinderii de a finanta cresterea sa si se calculeaza pornind de la veniturile si cheltuielile gestiunii curente, transformabile in fluxuri de trezorerie , imediat sau la termen.

Capacitatea de autofinantare se calculeaza prin doua metode : pornind de la excedentul brut al exploatarii – metoda deductiva – sau de la rezultatul net – metoda aditionala.

Capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.

Prin metoda deductiva, capacitatea de autofinantare se calculeaza ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile. Se porneste de la excedentul brut al exploatarii la care se adauga toate veniturile susceptibile a fi incasate (de exploatare, financiare, extraordinare) si se scad cheltuielile susceptibile de a fi platite.

CAF = Venituri incasabile – Cheltuieli platibile

CAF = EBE + Alte venituri incasabile – Alte cheltuieli platibile

Adica:

EBE

+ Alte venituri din exploatare

– Alte cheltuieli pentru exploatare

+ Venituri financiare (a)

– Cheltuieli financiare (b)

+ Venituri exceptionale (c)

– Cheltuieli exceptionale(d)

– Impozit pe profit

__________________________________

Capacitatea de autofinantare a exercitiului

fara reluari asupra provizioanelor;

fara amortizari si provizioane financiare calculate;

fara:

venituri din cesiunea elementeor de activ;

cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului;

reluari asupra provizioanelor exceptionale;

fara:

valoarea net contabila a elementelor de activ cedate

amortizari si provizioane exceptionale calculate

Comparativ cu excedentul brut al exploatarii, capacitatea de autofinantare prezinta inconvenientul de a fi mai sensibila decat primul, fiind influentata de amortizari, provizioane si impozitul pe profit.

Metoda aditionala pune in evidenta elementele contabile negeneratoare de fluxuri monetare, antrenate de calculul capacitatii de autofinantare. Se porneste de la rezultatul net al exercitiului, la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari si provizioane) neplatibile la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra provizioanelor).

CAF = Rezultatul net al exercitiului

+ Cheltuieli calculate

– Venituri calculate

– Venituri din cesiuni

Adica :

Rezultatul net al exercitiului

+ Amortizari si provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale) calculate

-Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului

– Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor

– Venituri din cesiunea elementelor de activ

+ Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate

_______________________________________________________________

= Capacitatea de autofinantare a exercitiului

Surplusul financiar degajat in cursul exercitiului de ansamblul operatiilor de gestiune (CAF) nu va avea decat un caracter potential daca nu este sustinut de mijloace financiare efective. Acest aspect este confirmat sau infirmat de variatia trezoreriei nete rezultata din analiza echilibrului financiar pe baza bilantului sau pe baza fluxurilor financiare.

Capacitatea de autofinantare dupa distribuirea dividendelor reprezinta autofinantarea globala. Aceasta pune in evidenta aptitudinea reala a intreprinderii de a se autofinanta.

Autofinantare globala = Capacitatea de autofinantare – Dividende distribuite

Pentru determinarea autofinantarii globale se va avea in vedere, alaturi de dividendele distribuite, si partea din profitul net repartizata pentru participarea angajatilor la profit.

Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de intreprindere si constituie o resursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare in exercitiul financiar viitor ; ea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. Autofinantarea globala are doua componente : autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta.

Autofinantarea de mentinere (amortizare + provizioane) reprezinta sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea nivelului atins de patrimoniul productiv, respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare.

Autofinantarea neta (autofinantarea bruta – cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv) este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza resursele proprii ale intreprinderii, avand ca efect o imbogatire , o crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat la surse proprii de finantare. De asemenea, fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala constituie o parte a autofinantarii nete¹.

________________________________________________________________________

¹ Lector universitar drd Adriana Popa – Finantele intreprinderii, Brasov, Editura Omnia Uni-S.A.S.T, 2006, p. 87

CAPITOLUL II

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

SI PERFORMANTA INTREPRINDERII

Analiza intemeiata pe studiul fluxurilor financiare permite imbinarea coerenta a studiului echilibrului financiar cu cel al performantei firmei. Analiza functionala evidentiaza activitatea intreprinderii si rezultatele acesteia, instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor sale fiind tabloul soldurilor intermediare de gestiune si tabloul de finantare ca instrument central al studiului privind echilibrul functional dinamic. Daca la un moment dat bilantul prezinta resursele de care dispune o intreprindere si modul de utilizare al acestora, iar contul de profit si pierdere prezinta fluxurile de operatii care au influenta asupra rezultatului, o viziune dinamica asupra situatiei financiare a intreprinderii este posibila prin intocmirea tabloului de finantare1.

În cadrul situatiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordarii functionale a activitatilor intreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

fluxuri provenite din activitatile de exploatare (operationale);

fluxuri provenite din activitati de investitii;

fluxuri provenite din activitati de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implica numerar; evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si îndeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare (cash-flow strategic)2. Utilitatea analizei este dată de faptul că variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) si prin cel rezultat din operatiunile de capital care privesc investitiile și finantarile. Atunci când fluxurile reale și cele monetare nu coincid, cum de fapt se si intampla, trezoreria se asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri3.

________________________________________________________________________

1 Lect univ. drd Adriana Popa – Finantele intreprinderii, Brasov, Editura Omnia Uni-S.A.S.T, 2006,p. 112

2 Stancu Ion – Finanțe, București, Editura Economică, 1997, p. 490

1 Gheorghiu Alexandru – Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic, București, Editura Economică, 2004, p. 234

2.1 Tabloul de finantare „nevoi-resurse”

Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evolutia globala a trezoreriei, ca rezultat al echilibrului financiar, fara a evidentia aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finantare sau de elementele extraordinare.

Tabloul de finantare permite descrierea relatiei de egalitate intre fluxurile de utilizari si fluxurile de resurse pe o perioada trecuta. Pentru a construi un tablou de finantare se aplica urmatorul principiu al reconstituirii resurselor si utilizarilor, astfel:

resursele corespund cresterii posturilor de pasiv sau diminuarii posturilor de activ

utilizarile corespund cresterii posturilor de activ sau diminuarii posturilor de pasiv

Aplicand acest principiu asupra datelor din bilanturile unei perioade analizate se ajunge la constructia bilantului diferential, unde sunt puse in evidenta variatia elementelor de activ si pasiv.

Urmatorul pas este identificarea elementelor de activ si pasiv ce corespund utilizarilor si resurselor.

Tabloul de finantare cuprinde doua parti.

Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul de realizare, in dinamica, a echilibrului structural intre elementele stabile ale stabile ale bilantului functional. In aceasta parte a tabloului se evidentiaza politica de investitii si de finantare promovata de întreprindere in decursul perioadei analizate.

Partea a doua a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului si al echilibrului monetar intre incasari si plati1.

______________________________________________________________________

1 Lect univ. drd Adriana Popa – Finantele intreprinderii, Brasov, Editura Omnia Uni-S.A.S.T, 2006,p 114

Tabloul de finantare „nevoi-resurse”

2.2 Metode de calcul ale fluxurilor de trezorerie

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizari de lichiditati.

Sunt consacrate doua metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de activitatile de exploatare, de investitii și de finantare) :

– metoda directa;

– metoda indirecta.

Metoda directa

Conform acestei metode se opereaza cu incasari și plati brute în numerar.

a) Fluxurile de numerar provenite din activitatile de exploatare:

– incasarile în numerar din vanzarile de bunuri si prestarile de servicii;

– incasarile în numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane și alte venituri (care se pot estima pe baza marimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului creantelor comerciale din exercitiul financiar);

– plati în numerar catre furnizorii de bunuri si servicii (materii prime și materiale consumabile, alte cheltuieli materiale, alte cheltuieli din afara, cum sunt cele cu energia si apa, cheltuieli privind marfurile, cheltuieli privind prestatiile externe. Mărimea acestora se ajustează cu variatia soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile si marfuri prin adaugarea diferentei dintre stocul final și cel initial, respectiv cu variatia soldului datoriilor comerciale prin scaderea diferentei dintre soldul final si cel initial al exercitiului financiar;

– plati in numerar catre si în numele angajatilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu variatia soldurilor conturilor necorespunzatoare);

– plati in numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot fi identificate în mod special cu activitatile de investitii și de finantare (se refera la cheltuielile privind impozitul pe profit, daca se presupune ca intregul impozit pe profit este aferent activitatii de exploatare).

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de exploatare:

+/- Fluxul net de trezorerie relativ al activitatii de exploatare

__________________________________________________

= Incasari generate de relatiile cu clientii

– Plati in favoarea furnizorilor si personalului

– Dobanzi si dividende platite

– Plati privind impozitele asupra beneficiilor

– Alte plati generate de exploatare

+/- Elemente extraordinare

b) Fluxurile de numerar provenite din activitățile de investiții:

– platile în numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza cresterilor de active imobilizate si se ajustează cu variația datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări;

– plati în numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu și de creante ale altor intreprinderi.

– incasări in numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

– incasari in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creante ale altor intreprinderi;

– avansuri in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parți;

– incasari in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parți.

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de investitii:

+/- Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de investitii

_________________________________________________

= Cesiunea filialei X

– Achizitionarea filialei Y (-) trezoreria achizitionata

– Achizitionarea de imobilizari

– Achizitionarea de plasamente

+ Incasari ce rezulta din cesiunea de imobilizari

+ Incasari ce rezulta din cesiunea de plasamente

+ Dobanzi incasate

+ Dividende primite (incasate)

c) Fluxurile de numerar provenite din activitatile de finantare:

– venituri în numerar din emisiunea de actiuni și alte instrumente de capital propriu. Se determină pe baza cresterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital si se ajustează cu variatia creantelor privind capitalul subscris și nevarsat;

– platile în numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii. Se regasesc în scaderea capitalului social si a rezervelor;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi. Sunt constituite din cresterea imprumuturilor si datoriilor asimilate, inregistrate de intreprindere in conturile aferente, veniturile din dobanzi si alte cheltuieli financiare oglindite in contul de profit și pierdere;

– platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.

Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de finantare:

+/- Fluxul net de trezorerie relativ la actiunile de finantare

______________________________________________________

= Cresterea de capital, in numerar

– Rambursarea de capital, in numerar

+ Emisiunea(contractarea) de imprumuturi, altele decat cele de

trezorerie

– Rambursarea de imprumuturi, altele decat cele de trezorerie

– Rambursarea de datorii ce rezulta din contractele de locatie-finantare

– Dobanzi si dividende platite

Fluxurile de numerar – total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultanta fluxurilor de numerar din activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare reprezintă trezoreria netă.

Metoda indirectă

IAS 7 prezinta metoda indirecta ca alternativa la metoda directa de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode consta in faptul ca profitul net (sau pierderea neta) este ajustat(a) cu efectele tranzactiilor ce nu au natura monetara, amanarile sau angajamentele de plati sau incasarile în numerar din exploatare trecute sau viitoare si elemente de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatile de investitii sau de finantare.

Situatia fluxurilor de numerar prin metoda indirecta se prezinta în felul urmator :

a) Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

– rezultatul net;

– modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

– ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse in activitatile de investitii sau de finantare.

Fluxurile de trezorerie relative la activitatea de exploatare:

+/- Rezultatul net inaintea impozitarii si elementelor extraordinare

Eliminarea veniturilor cheltuielilor fara incidenta asupra trezoreriei:

+ Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele

– Venituri din amortizari si provizioane

Eliminarea veniturilor si cheltuielilor nelegate de exploatare:

+/- Rezultatul cesiunii imobilizarilor si plasamentelor

+ Cheltuieli privind dobanzile

– Venituri din plasamente

____________________________________________________

= +/- Rezultatul din exploatare inaintea variatiei necesarului

in fond de rulment

+/- Variatia stocurilor

+/- Variatia conturilor clienti si altor creante de exploatare

+/- Variatia conturilor furnizori si a altor datorii de exploatare

– Dobanzi si dividende platite

– Plati privind impozitele asupra beneficiilor

+/- Elemente extraordinare

____________________________________________________

= +/- Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de exploatare

b) Fluxuri de numerar din activiatți de investitii:

– platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung;

– incasarile in numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

– platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

– incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si creanta ale altor intreprinderi;

– avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti;

– incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parti.

c) Fluxuri de numerar provenite din activități de finanțare:

– veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

– plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;

– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

– plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

Fluxuri de numerar – total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultatul obținut prin aplicarea metodei indirecte este același ca și cel obținut prin metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activitățile de exploatare. Fluxurile de numerar din activitățile de investiții și cele din activitățile de finanțare sunt determinate prin metoda directă.

Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercițiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilități de angajament sunt înregistrate veniturile și cheltuielile în momentul facturării lor și nu în momentul încasării sau plății, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri și cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieșiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferența dintre mărimea rezultatului realizat și mărimea numerarului din trezorerie¹.

Prin efectuarea ajustărilor se urmărește:

– eliminarea efectelor contabilității de angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. Ca atare, din rezultatul exercițiului se scade variația stocurilor (materii prime și materiale consumabile, producția în curs de execuție, produse finite și mărfuri, avansuri pentru cumpărarea de stocuri), variația creanțelor (creanțe comerciale și alte creanțe) și se adaugă variația datoriilor de exploatare (decalajele de plăți favorabile întreprinderii puse în evidență de variația soldurilor conturilor corespunzătoare);

– eliminarea veniturilor și cheltuielilor nemonetare (amortizările și provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea și provizioanele constituite și scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate rubricile de ajustări din contul de profit și pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale; ajustarea valorii

activelor circulante; ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante);

– eliminarea acelor elemente de venituri și cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie,IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informații utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informații nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

________________________________________________________________________

¹ Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – Management financiar, București, Editura Economică 2003, pag. 224-225.

2.3 Tabloul fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza intr-o logica financiara si globala coerenta deciziilor strategice luate de intreprindere. Acest rationament logic conduce la realizarea unui demers care cuprinde mai multe niveluri de analiza a fluxurilor si poate fi rezumat in felul urmator1:

Excedentul de trezorerie globala ETG

– Prelevari obligatorii

= Flux de trezorerie disponibil FTD

– Investitii nete

+ Aporturi la resursele stabile

= Variatia trezoreriei

Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilitatii trezoreriei si furnizeaza informatii privind vulnerabilitatea intreprinderii.

Excedentul de trezorerie global depinde, pe de o parte, de nivelul rezultatelor, de gradul de dezvoltare a activitatii intreprinderii, iar pe de alta parte, de structura nevoii de fond de rulment. In consecinta mentinerea echilibrului trezoreriei globale presupune un efort continuu de gestionare a nevoii de fond de rulment.

Fluxul de trezorerie disponibila apreciaza gradul de stapanire a fluxurilor de trezorerie de catre conducatorii intreprinderii, precum si coerenta deciziilor financiare. Acest sold rezulta din excedentul de trezorerie global dupa acoperirea cheltuielilor si rambursarea imprumuturilor financiare pe care intreprinderea nu le poate raporta in timp. Daca fluxul de trezorerie disponibila inregistreaza valori negative pe mai multi ani,viitorul economic al intreprinderii este compromis. Cu cat fluxul este mai mare, cu atat mai mult cresterea este autofinantata.

Aporturile la resursele stabile si variatia trezoreriei reflecta modul in care intreprinderea a acoperit nevoile de finantare reziduale sau a utilizat surplusul degajat la acest nivel.

____________________________________________________________________________________________________________

1 Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 163

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

Fluxul de trezorerie generat de activitatile de exploatare este indicatorul central al analizei situatiei unei intreprinderi. El este utilizat pentru aprecierea performantelor acesteia pe o perioada medie1.

__________________________________________________________________

1 Lect univ. drd Adriana Popa – Finantele intreprinderii, Brasov, Editura Omnia Uni-S.A.S.T, 2006,p 120

CAPITOLUL III

ANALIZA RENTABILITATII INTREPRINDERII

SI A RISCULUI LA CARE ESTE SUPUSA ACEASTA

Datorita faptului ca numai o analiza a rezultatelor in sine nu este suficienta, se impune o confruntare a rezultatelor cu mijloacele utilizate, astfel rezultand rentabilitatea pe baza careia poate fi apreciata eficienta si competitivitatea exploatarii si a altor functii1.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilitatii se apreciaza performantele intreprinderilor, ea reprezinta o informatie indispensabila intreprinderilor și partenerilor de afaceri, fiind definita ca un raport între rezultatul obtinut si mijloacele utilizate.

Fiind considerata un modul semnificativ în analiza financiara rentabilitatea unei intreprinderi reprezinta conceptul cel mai frecvent utilizat si in general poate fi exprimata

prin rata rentabilitatii, ca raport între un venit obtinut in cursul unei perioade determinate de timp si masa capitalurilor investite in aceeasi perioada.

Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii – rentabilitatea comerciala – si a mijloacelor economice – rentabilitatea economica – sau financiare – rentabilitatea financiara. Rentabilitatea intreprinderii va fi analizata pe cele trei categorii de rate:

– rate de rentabilitate comerciala

– rate de rentabilitate economica

– rate de rentabilitate financiara

3.1 Ratele de rentabilitate comerciala

Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata2.

__________________________________________________________________

1 Conf. Univ. Dr. Popescu Aurelian – Evaluarea intreprinderii-Note de curs, Brasov 2007, pag 43

2 Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 190

Categoriile de rate sunt urmatoarele:

Rata marjei comerciale pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate si apreciaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare. Aceasta se calculeaza dupa formula:

Rata marjei comerciale = Marja comerciala / Vanzari marfuri

Rata marjei brute de exploatare(rata EBE) indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit si se calculeaza dupa formula:

Rata EBE = Excedentul Brut din Exploatare / Cifra de Afaceri

Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei. Formula de calcul este:

Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului / Cifra de Afaceri

Aceasta rata este recomandata in analizele financiare ale intreprinderilor mici si pe perioade scurte deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor.

Rata marjei nete de exploatare pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial si se calculeaza dupa formula:

Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul Exploatarii / Cifra de Afaceri

Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei brute de autofinantare = CAF / Cifra de Afaceri

Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare; formula de calcul este:

Rata marjei asupra valorii adaugate = EBE / Valoarea Adaugata

3.2 Ratele de rentabilitate economica arata eficienta utilizarii capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii si se determina ca raport intre rezultatul economic obtinut de catre companie si valoarea activelor totale utilizate:

Re = Rezultat economic / Activ total

Daca rezultatul economic este un excedent brut de exploatare, atunci raportul exprima rentabilitatea activului economic brut:

RAEB = EBE / Capital angajat

Pe baza rezultatului brut si net al exploatarii, precum si a capitalului economic brut si net se detarmine doua rate de rentabilitate economica: rentabilitatea economica bruta si rentabilitatea economica neta, care se caculeaza astfel:

Re bruta = EBE / Capital economic brut

Re neta = Rezultatul exploatarii / Capital economic net

Rentabilitatea economica bruta este folosita frecvent in analize externe deoarece permite efectuarea comparatiilor intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector de activitate. Rata rentabilitatii economice brute masoara aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa.

Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie mai mare decat rata inflatiei pentru a asigura mentinerea valorii sale.

Rata rentabilitatii economice exprima, in fapt, o anumita combinatie intre cei doi factori de influenta: unul cantitativ, exprimand marja bruta de acumulare realizata asupra vanzarilor si deci politica de preturi practicata si altul calitativ exprimand gradul de

intensitate a utilizarii capitalului economic1.

________________________________________________________________________

1facultate.regielive.ro

3.3 Ratele de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a obtine profit net din capitalurile angajate in activitatea sa. Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei firme, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor ei, sau prin rata reinvestirii totale sau partiale a profitului care le revine de drept. Rentabilitatea financiara a unei societati pe actiuni poate fi calculata in functie de indicatorii utilizati astfel:

Rentabilitatea financiara neta = Rezultat net al exercitiului / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara inainte de impozit = Rezultat curent inainte de impozit / Capitaluri

proprii

Randamentul capitalurilor proprii = Dividende / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara, avand originea in rentabilitatea economica , va fi determinata aproximativ de aceiasi factori , adica:

– rata marjei nete de acumulare, care masoara profitabilitatea intreprinderii,

– rotatia activului total prin cifra de afaceri,

– rata globala de indatorare.

In felul acesta se evidentiaza dependenta rentabilitatii financiare de rata marjei nete de rentabilitate, de rotatia capitalurilor si de structura finantarii interne sau externe. Diferenta intre rentabilitatea economica si cea financiara se datoreaza politicii de finantare promovata de intreprindere. Este de remarcat ca o crestere a rentabilitatii financiare poate fi obtinuta , in anumite conditii, prin cresterea indatorarii.

3. 4 Analiza riscurilor

Un diagnostic financiar complet nu se poate realiza decat prin analiza conjugata a rentabilitatii cu riscul. In conditiile economiei de piata, activitatea tuturor intreprinderilor este expusa, intr-o masura mai mica sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei.

Riscul este o variabila exogena, antonima rentabilitatii din activitatea economica cu care se afla in raporturi inverse: cu cat se doreste o rentabilitate mai mare, cu atat riscul asumat trebuie sa fie mai mare.De aceea se pune problema asumarii unui nivel de risc si obtinerii unui maxim de rentabilitate, sau, la un nivel dat al rentabilitatii se pune problema minimizarii riscului.Acesta este unul din obiectivele gestiunii financiare1.

Riscul prezintă următoarele trăsături specifice2:

– este un eveniment incert, dar posibil, avându-și originea în incertitudine. Ca

noțiune, incertitudinea are semnificația de nedeterminare, lipsă de siguranță,

având la bază lipsa de informare sau o informare incompletă, fapt ce duce la

ezitări și inconsecvență în luarea deciziilor, cu consecințe negative asupra performanțelor și echilibrului financiar al firmei. Potrivit legilor hazardului,

incertitudinea poate să nu genereze risc, fapt ce determină decidenții să se

conducă după aceasta, asumându-și riscuri din ce în ce mai mari. Asumarea

riscurilor este însă indispensabilă în îndeplinirea obiectivului fundamental al

firmei, și anume, obținerea de profit Există cazuri în care incertitudinea este

determinată nu numai de lipsa de informare, ci mai ales de lipsa de pregătire

profesională sau de incapacitatea de asimilare a schimbărilor survenite în

mediul de afaceri și de cunoaștere;

– este un eveniment ce produce pagube materiale sau/și morale;

– odată produse, efectele riscului nu mai pot fi înlăturate;

– sursele de risc sunt diferite, acesta fiind generat de relaționarea individului cu

mediul .

________________________________________________________________________

1facultate.regielive.ro – Diagnosticul riscului

2Claudia Șerban – Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-financiară a agentului economic, Ed.Universitară,

București 2003, pag.13

Datorita faptului ca prin dezechilibrele acumulate, determinate de natura cresterii intreprinderii, pot fi produse un ansamblu de riscuri, dintre care unele anunta falimentul iar altele fragilitatea intreprinderii, este necesara efectuarea unor analize precum1:

– analiza riscului economic

– analiza riscului financiar

– analiza riscului de faliment.

Riscul economic reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului. Activitatea intreprinderii este supusa riscului economic deoarece aceasta nu poate sa prevada cu exactitate diferite componente ale rezultatului sau – cost,pret – sau ale ciclului de exploatare.

Riscul economic este probabilitatea producerii pierderilor datorita ineficientei activitatii de productie si care depinde in mare masura de eforturile proprii pe care le depune intreprinderea, respectiv de evolutia raportului dintre costurile fixe si cele variabile.

Riscul financiar este legat de gradul de indatorare al intreprinderii si este pus in evidenta de evolutia indicatorilor de rezultate la nivelul firmei sub incidenta structurii financiare a acesteia. Capitalul unei firme este format din doua componente – capital propriu si imprumuturi, ce se deosebesc fundamental prin costul pe care il genereaza. O intreprindere care recurge la imprumuturi trebuie sa suporte si cheltuielile aferente.

Riscul financiar consta in influenta negativa pe care o poate avea politica dobanzilor si cea fiscala asupra rezultatelor finale ale emitentului. Riscul financiar însoteste orice activitate economica, deci gestionarea corecta a capitalului propriu sau împrumutat duce la diminuarea/cresterea rezultatelor financiare, în urma influentei riscului financiar

Riscul de faliment (de insolvabilitate), reprezintă posibilitatea de apariție a incapacității de onorare a obligațiilor scadente (ajunse la termen) ale firmei, născute din angajamente anterioare contractate, din operații curente, determinabile pentru continuarea activității, prelevări obligatorii.

________________________________________________________________________

1Conf. Univ. Dr. Popescu Aurelian – Evaluarea intreprinderii, Brasov 2007, pag 33.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate , fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie din prelevari obligatorii.

In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta.

In sistemul analizelor financiar-patrimonoale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica se poate concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire1.

Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se apreciaza nuantat in functie de conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creante importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple pot permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor: obtinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amanarea datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.

Complexitatea aspectelor pe care le implica conceptul de risc de faliment explica si varietatea de diagnosticare, de analiza a acestuia, dintre care amintim analiza de lichiditate – exigibilitate, analiza functionala, analiza dinamica. Investigarea clasica a riscului de faliment prin metode enuntate permite evidentierea performantelor trecute ale intreprinderii, chiar si a riscurilor de exploatare si financiar, informand in mica masura asupra viitorului acesteia si neevaluand global riscul de faliment. Intrucat rezultatele ________________________________________________________________________

1Maria Niculesu – Analiza economico-financiara, Bucuresti 1993, pag 279

financiare se degradeaza foarte rapid in timp, apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reactie la aceste cerinte practice, cercetatorii si organismele financiare internationale s-au preocupat de elaborarea unei metode de predictie a riscului de faliment, denumita metoda scorurilor, care constituie fara indoiala o imbogatire a analizei traditionale prin rate1.

Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei intreprinderi. Aceasta metoda se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de intreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de intreprinderi cu dificultati financiare si un grup de intreprinderi sanatoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabileste o serie de rate, dupa care se determina cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentierea celor doua grupuri de intreprinderi.

In teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman; modelul Canon si Holder; modelul Holder, Loeb si Partier; modelul Bancii Frantei.

Una dintre primele functii scor a fost elaborata in Statele Unite in anul 1968 de profesorul E.I. Altman. Acesta a folosit informatiile obtinute in urma studierii unui larg esantion de companii atat din randul celor care au dat faliment cat si al celor care au supravietuit. Analistii au incercat sa dezvolte capacitatea de previziune a modelului original. Taffler, Koh si Killoungh au creat modele “Z” de analiza cu o capacitate sporita de previziune.

Functia stabilita de Altman are urmatoarea forma:

Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 1,0R5

Variabilele R1, R2, R3, R4, R5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sunt amplificati indicatorii sunt de natura statistica.

Cei 5 indicatori economico-financiari luati in considerare la calculul scorului “Z” sunt:

R1 = Capital circulant / Total activ

Unde: Capital circulant = Active circulante – Pasive circulante = Fond de rulment

Aceasta rata este o masura a flexibilitatii intreprinderii si arata ponderea capitalului

________________________________________________________________________

1 Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 240

circulant in totalul activelor. Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat mai bine este folosit capitalul circulant.

R2 = Profit reinvestit / Total activ

Unde: Profit reinvestit = Profit net – Dividende

Avan in vedere faptul ca acest indicator este o masura a capacitatii de finantare interna a intreprinderii, se recomanda ca valoarea lui sa fie cat mai mare.

R3 = Profit inainte de deducerea impozitului si plata dobanzii / Total activ

R4 = Capitalizare brsiera / Datorii pe termen lung(>1an)

R5 = Cifra de afaceri / Total activ

Din continutul informational al indicatorilor, rezulta ca nivelurile lor sunt cu atat mai bune cu cat inregistreaza o valoare absoluta mai mare. De aceea scorul “Z” este interpretat astfel:

Z ≤ 1.8 → Stare de faliment iminenta

Z > 3 → Situatie financiara buna; intreprindere solvabila

1.8 < Z ≤ 3 → Situatie financiara dificila, cu performante vizibil diminuate si

apropiate de pargul starii de faliment

Modelul Canon si Holder se aplica intreprinderilor industriale cu un numar de 10 pana la 500 salariati si are la baza functia:

Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 + 0,87R4 + 0,10R5

Unde:

R1 = EBE / Datorii totale

R2 = Capitaluri permanente / Activ total

R3 = Activ circulant(fara stocuri) / Activ total

R4 = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri

R5 = Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului astfel:

Z > 0.16 → Stare foarte buna cu risc de faliment mai mic de 10%

0.1 < Z < 0.16 → Stare buna cu risc de faliment de 10% pana la 30%

0.04 < Z <0.1 → Stare de alerte cu risc de faliment de 30% pana la 65 %

-0.05 < Z < 0.04 → Intreprindere in pericol cu risc de faliment de 65% pana la 90%

Z < -0.05 → Esec; risc de faliment mai mare de 90%.

Cu cat valoarea lui “Z” este mai mica, cu atat intreprinderea este mai vulnerabila.

Realizarea unei functii scor, specifica sectoarelor industriale din Romania, presupune un efort complex de analiza discriminanta a ratelor semnificative ale unor esantioane reprezentative de intreprinderi luate in studiu. Obtinerea unui instrument sintetic de evaluare a performantelor intreprinderii romanesti prezinta interes atat pentru conducerea intreprinderii, dar mai ales pentru partenerii de afaceri ai acesteia, pentru a evidentia credibilitatea angajamentelor pe care intrprinderea le ia fata de ei1.

________________________________________________________________________

1 Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 246

ANALIZA PERFORMANTELOR FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

STUDIU DE CAZ

-Societatea Gama S.R.L.-

SOCIETATEA GAMA S.R.L.

1. Introducere

Societatea comercială GAMA S.R.L. este cu răspundere limitată, înființată în anul 2005 cu sediul în Buzau, str. N. Titulescu.

Este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul de înmatriculare J10/xxxx/05, are cont deschis la Banca Agricolă S.R.L., numărul de cont 80.738.03000.

2. Obiect de activitate

Societatea GAMA S.R.L. are ca obiect de activitate diverse activități dintre care cele mai importante sunt conform articolului 5 următoarele:

– Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun precum și alte mărfuri generale, nealimentare, magazin mixt, magazin mărfuri generale și agroalimentare;

– Alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine, consignații;

-Comerțul cu amănuntul cu bunuri de ocazie vândute prin magazine;

– Alte tipuri de comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine, vânzarea mărfurilor prin automate;

– Alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic, inclusiv transportul internațional;

– Transporturi cu taxiuri;

– Transporturi terestre de călători, ocazionale, inclusiv transport internațional;

– Transporturi rutiere de mărfuri de orice fel inclusiv transporturi internaționale.

3. Cifra de afaceri. Profit.

Tabelul 1

Profit net Profit brut

Rata profit = ––––––- x 100 = –––––– x 100

C.A C.A

4. Rata profitabilității

Tabelul 2.

Prezentul proiect va încerca să analizeze din punct de vedere financiar performantele unei întreprinderi pe parcursul a trei exerciții.

După cum rezultă din situația patrimonială a firmei „GAMA S.R.L.” obiectul activității îl constituie comertul cu bunuri de larg consum.Firma dispune de active imobilizate reprezentate prin mașini, utilaje,aparatură de birotică,etc.și active circulante: stocuri de marfuri, obiecte de inventar,etc.- toate necesare in activitatea de comert.

Analiza financiară ce urmează a fi efectuată se va stuctura în cateva etape succesive:

analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului contabil:

un fond de rulment;

nevoia de fond de rulment;

trezorăria netă

2.analiza marjelor de rentabilitate (solduri intermediare de gestiu

procesul economic:

valoarea adaugată;

rezultatul exploatării;

rezultatul curent;

rezultatul net al exercițiului.

3.diagnosticul firmei:

rentabilitatea economică și financiară;

diagnosticul rentabilității economice, financiare, de faliment.

Drept surse de date pentru analiza financiară vom folosi următoarele documente:

a. bilanțul contabil al firmei;

b. contul de profit și pierdere;

c.anexele la bilanț (situația activelor imobilizate în valoare brută și amortizările înregistrate pentru acestea ).

Deci , analiza financiară ce urmează a fi realizată își propune să evidențize următoarele aspecte:

1.modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt-analiză pe bază de bilanț contabil

2.stabilirea treptelor de acumulare bănească numerică și marjele de rentabilitate sau soldurile intermediare de gestiune- analiză pe baza contului de profit și pierdere.

Bilanțul contabil constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a întreprinderii, existând trei abordări diferite ale acestuia, și anume:

1.abordare patrimonială;

2.abordare funanciară;

3.abordare funcțională.

Bilanțul patrimonial este anexat la acest proiect,aratând situația patrimonială a firmei la sfârșitul unui exercițiu financiar.

BILANȚUL FINANCIAR:

NEVOI: 2005: 2006: 2007:

1.Nevoi permanente:

Active imobilizate (>1an):

Imobilizări corporale 11352 44468 58686

Imobilizări necorporale 0 0 0

Imobilizări financiare 0 0 0

2.Nevoi temporare:

Active circulante (<1an):

Stocuri 59254 39628 29612

Creanțe 7594 1 2998

Disponibilitati banesti 4874 8097 7774

TOTAL ACTIV: 83074 92194 99070

RESURSE PROPRII: 2005: 2006: 2007:

1.Resurse permanente:

capital social 200 200 200

rezerve 8671 8671 8671

profitul nerepartizat -11136 4053 -12646

provizioane pentru riscuri și chelt (>1an) 0 0 0

datorii financiare (>1an) 49122 44375 72438

2.Resurse temporare:

datorii bancare (<1an) 36217 34895 30407

TOTAL PASIV: 83074 92194 99070

Pe baza bilanțului financiar se analizează lichiditatea-exigibilitatea >1an a firmei.

În continuare se calculează următorii indicatori:

Tabel 3

FR la sfârșitul a trei exerciții consecutive are valori negative, respectiv –16 , –48321

si -45840.

Aceste valori arată o situație de dezechilibru financiar datorată absorbției unei parți din resursele temporare pentru finanțarea activelor imobilizate contrar principiului financiar conform caruia nevoilor permanente trebuie să li se aloce resurse permanente.

FRP are ,de asemenea, valori negative pentru cele trei exerciții financiare, fapt care relevă o insuficiență de capitaluri proprii în raport cu imobilizările nete.

NFR(2005)=35505 , NFR(2006)=12831 si NFR(2007)=9977,toate având valori pozitive, semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele existente,rezultat ce poate fi apreciat ca unul pozitiv.

TN ia valori pozitive în primul exercițiu –anul 2005 -,fiind rezultatul desfășurării de către firma analizată a unei activități eficiente prezentând un excedent de trezorerie care se află în casieria unității și conturile bancare sub forma de disponibilități. În acest caz firma dispune de o autonomie pe termen scurt.

In 2006 si 2007, situatia este inversa; aceasta firma nu a avut o activitate eficienta.

ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE.

În cadrul acestei analize se studiază veniturile și cheltuielele pe cele trei domenii de activitate: de exploatare; financiară; excepțională, și soldurile intermediare de gestiune.

Determinarea indicatorilor se face după următoarele relații,începând cu cel mai cuprinzător până la cel mai sintetic,astfel:

In primul an Marja comerciala are o valoare negativa, ceea ce arată că există o insuficiență în activitatea comercială a unității, adică veniturile nu acoperă cheltuialele în ceea ce privește vânzarea de mărfuri. In ultimii doi ani Marja comerciala ia valori pozitive, deci firma obtine profit din activitatea comerciala desfasurata.

Producția exercițiului caracterizează activitatea comerciala a unității.

Conform calculelor făcute VA a înregistrat valori pozitive la sfârșitul ultimului exercițiu financiar, lucru care poate insemna creșterea vânzărilor sau aprovizionări mai puțin importante (sau mai puțin scumpe). Se poate calcula rata de variație a VA pe acest exercitiu financiar:

Rva= ,aceasta reprezintă rata de creștere a întreprinderii.

Valorile pozitive ale EBE arată că firma analizată dispune de resurse financiare necesare menținerii sale sau creșterii acesteia. Existența EBE demonstrează performanța economică a unității, independența politicii financiare, a politicii de investiție și de dividend.

Datele din tabel privind Rezultatul Exploatarii arată că „GAMA S.R.L.” obține profit din activitatea de exploatare exprimând rentabilitatea activității curente rezultată din deducerea tuturor cheltuialelor din veniturile de exploatare.

Rezultatul Curent din anul 2005 ia valori negative, fapt care arată , prin analiza contului de profit, că unitatea a înregistrat pierderi în activitatea financiară. Rezultatl Curent în ultimii doi ani înregistrează o valori pozitive.

Rezultatul Net în 2005 înregistrează o valoare negativă, datorită unor cheltuieli legate de operațiile de gestiune, de capital.Rezultatul Net in exercițiile financiare 2006,2007 ia valori pozitive,RN=RC, adică unitatea n-a avut venituri sau cheltuieli excepționale.

Creșterea valorii RN de la un exercițiu la altul demonstreză faptul că unitatea s-a redresat din punct de vedere economic.

CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE:

Reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a unei întreprinderi la sfârșitul unui exercițiu financiar destinată să remunereze capitalurile proprii prin devidende și investiții de menținere și înlocuire, precum și cele noi (de dezvoltare).

CAF se poate calcula prin două metode:

– metode deductivă;

– metoda adițională;

Aceste metode sunt puse în evidență prin structura contului de profit și pierdere.

METODA DEDUCTIVĂ:

CAF se calculeză ca o diferență între venituri incasabile și cheltuieli plătibile, ca punct de plecare se ia EBE .

2005: 2006: 2007:

CAF = -1752 -365436 12190

+EBE -22631 26736 31349

+ ven din exploatare 354479 450761 281366

– chelt. din exploatare -333607 -842976 -295111

+ ven. Financiare (a) 7 61 3

– chelt. financiare (b) 0 -18 -5417

+ven. Excepționale (c) 0 0 0

– chelt. excepționale (d). 0 0 0

a = fără reluări asupra provizioanelor;

b = fără amortizări și provizioane calculate;

c = fără ven. Din cesiunea elementelor de activ;

fără catele părți din subvenții virate asupra rezultatului;

fără reluări asupra provizioanelor excepționale;

d = fără valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate;

fără amortizări și provizioane calculate;

Făcând calculele corespunzătoare luând în calcul datele prezentate mai sus rezultă următoarele :

In 2005 si 2006 CAF are valori negative,de unde reiese că întreprinderea analizată înregistrează plăți mai mari decât incasări și a obținut pierdere în acest an . Firma nu dispune de mijloace financiare necesare activității de menținere a potențialului activitate comerciala și nici pentru activitatea de expansiune- efectuarea de investiții.Rezultă că în exercițiul următor întreprinderea va fi nevoită să contracteze credite , acțiune care va duce inevitabil la creșterea cheltuielelor financiare a unității.

CAF în 2007 este pozitiva, unitatea dată dispune de un flux net de lichidități la sfârșitul exercițiului financiar, adică fluxul dintre încasări și plăți care rezultă din prezentarea contului de profit și pierdere în termeni de trezorerie.Firma dispune de mijloacele necesare activității de menținere a procesului de activitate .

METODA ADIȚIONALĂ:

CAF se determină pornind de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă cheltuielele calculate și se scad veniturile calculate.

CAF = + rezultatul net al exercițiului

+ valoarea netă a activelor cedate

– ven. din cedarea de active

+ chelt. calculate (provizioane, cote părți din subvențiile virate)

Se observă că valorile obținute prin metoda adițională coincid cu cele obținute prin metoda deductivă,deci înterpretările acestor valori sunt similare. Pentru o analiză mai detaliată se consultă contul de profit, analizânduse sumele din fiecare cont în parte pentru a elucida cauzele care au dus la astfel de rezultate.

Concluzie

Se poate spune ca firma " GAMA S.R.L." in 2005 a avut o situatie prefalimentara inregistrand aproape toti indicatorii in valoare negativa.

Totusi, in exercitiul financiar 2007 unitatea s-a redresat din punct de vedere economic si financiar inregistrand rezultate exceptionale luand in calcul situatiile din exercitiul anterioare.

BIBLIOGRAFIE

Claudia Șerban – Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-

financiară a agentului economic, Ed.Universitară,București 2003

Conf. Univ. Dr. Popescu Aurelian – Evaluarea intreprinderii-Note de curs,

Brasov 2007

Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – Management

financiar, București, Editura Economică 2003

Georgeta Vintila – Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si

Pedagogica 2006

Gheorghiu Alexandru – Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic,

București, Editura Economică, 2004

Lector universitar drd. Adriana Popa – Finantele intreprinderii, Brasov, Editura

Omnia Uni-S.A.S.T, 2006

Maria Niculesu – Analiza economico-financiara, Bucuresti

Niculae Feleaga, Ion Ionascu – Tratat de contabilitate financiara, vol 1,

Ed Economica

Niculae Feleaga – Imblanzirea junglei contabilitatii-concept si normalizare in

contabilitate, Ed Economica 1996

Stancu Ion – Finanțe, București, Editura Economică, 1997

Facultate.regielive.ro

www.biblioteca-digitala.ase.ro

=== gama1a. ===

SOCIETATEA GAMA S.R.L.

1. Introducere

Societatea comercială GAMA S.R.L. este cu răspundere limitată, înființată în anul 1998 cu sediul în Buzau, str. N. Titulescu.

Este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul de înmatriculare J 10/xxxx/98, are cont deschis la Banca Agricolă S.A., numărul de cont 80.738.03000.

2. Obiect de activitate

Societatea GAMA S.R.L. are ca obiect de activitate diverse activități dintre care cele mai importante sunt conform articolului 5 următoarele:

– Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun precum și alte mărfuri generale, nealimentare, magazin mixt, magazin mărfuri generale și agroalimentare;

– Alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine, consignații;

-Comerțul cu amănuntul cu bunuri de ocazie vândute prin magazine;

– Alte tipuri de comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine, vânzarea mărfurilor prin automate;

– Alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic, inclusiv transportul internațional;

– Transporturi cu taxiuri;

– Transporturi terestre de călători, ocazionale, inclusiv transport internațional;

– Transporturi rutiere de mărfuri de orice fel inclusiv transporturi internaționale.

3. Cifra de afaceri. Profit.

Tabelul 1

Profit net Profit brut

Rata profit = ––––––- x 100 = –––––– x 100

C.A C.A

Tabelul 2.

4. Rata profitabilității

Tabelul 3.

Prezentul proiect va încerca să analizeze din punct de vedere financiar performantele unei întreprinderi pe parcursul a trei exerciții.

După cum rezultă din situația patrimonială a firmei „GAMA S.R.L.” obiectul activității îl constituie comertul cu bunuri de larg consum.Firma dispune de active imobilizate reprezentate prin mașini, utilaje,aparatură de birotică,etc.și active circulante: stocuri de marfuri, obiecte de inventar,etc.- toate necesare in activitatea de comert.

Analiza financiară ce urmează a fi efectuată se va stuctura în cateva etape succesive:

analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului contabil:

un fond de rulment;

nevoia de fond de rulment;

trezorăria netă

2.analiza marjelor de rentabilitate (solduri intermediare de gestiu

procesul economic:

valoarea adaugată;

rezultatul exploatării;

rezultatul curent;

rezultatul net al exercițiului.

3.diagnosticul firmei:

rentabilitatea economică și financiară;

diagnosticul rentabilității economice, financiare, de faliment.

Drept surse de date pentru analiza financiară vom folosi următoarele documente:

a. bilanțul contabil al firmei;

b. contul de profit și pierdere;

c.anexele la bilanț (situația activelor imobilizate în valoare brută și amortizările înregistrate pentru acestea ).

Deci , analiza financiară ce urmează a fi realizată își propune să evidențize următoarele aspecte:

1.modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt-analiză pe bază de bilanț contabil

2.stabilirea treptelor de acumulare bănească numerică și marjele de rentabilitate sau soldurile intermediare de gestiune- analiză pe baza contului de profit și pierdere.

Bilanțul contabil constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a întreprinderii, existând trei abordări diferite ale acestuia, și anume:

1.abordare patrimonială;

2.abordare funanciară;

3.abordare funcțională.

Bilanțul patrimonial este anexat la acest proiect,aratând situația patrimonială a firmei la sfârșitul unui exercițiu financiar.

Pentru acest tip de bilanț se calculeată un singur indicator :

Activul Net Contabil (ANC)=total activ- total datorii.

Sau

Situația netă=total activ-total datorii=capital propriu-subvenții-provizioane.

Luînd în calcul datele disponibile obținem următoarele rezultate:

2005:

ANC=11960-36217=-24257

2006:

ANC=51992-34895=17097

Rezultatele obținute indică o ANC negativă în anul2005 și una pozitivă în anul 2006.

Acest fapt pune în evidență o situație prefalimentară în anii precedenți, situație ce a fost depășită de firmă în exercițiul încheiat,lucru care atestă o gestiune economică sănătoasă care a reușit să acopere pierderea din anii precedenți in vederea maximizării profitului.

BILANȚUL FINANCIAR:

NEVOI: 2005: 2006: 2007:

1.Nevoi permanente:

Active imobilizate (>1an):

Imobilizări corporale 11352 44468 58686

Imobilizări necorporale 0 0 0

Imobilizări financiare 0 0 0

2.Nevoi temporare:

Active circulante (<1an):

Stocuri 59254 39628 29612

Creanțe 7594 1 2998

Disponibilitati banesti 4874 8097 7774

TOTAL ACTIV: 83074 92194 99070

RESURSE PROPRII: 2005: 2006: 2007:

1.Resurse permanente:

capital social 200 200 200

rezerve 8671 8671 8671

profitul nerepartizat -11136 4053 -12646

provizioane pentru riscuri și chelt (>1an) 0 0 0

datorii financiare (>1an) 49122 44375 72438

2.Resurse temporare:

datorii bancare (<1an) 36217 34895 30407

TOTAL PASIV: 83074 92194 99070

Pe baza bilanțului financiar se analizează lichiditatea-exigibilitatea >1an a firmei.

În continuare se calculează următorii indicatori:

FOND DE RULMENT(FR)=capital permanent-nevoi permanente

SAU

FR=nevoi temporare(activ circulant net<1an)-datorii pe termen scurt;

2005:

FR= 200+11136-11352= – 16;

2006:

FR=200-4053-44468= – 48321;

2007:

FR=200+12646-58686= – 45840.

FR la sfârșitul a trei exerciții consecutive are valori negative, respectiv –16 , –48321 si -45840.

Aceste valori arată o situație de dezechilibru financiar datorată absorbției unei parți din resursele temporare pentru finanțarea activelor imobilizate contrar principiului financiar conform caruia nevoilor permanente trebuie să li se aloce resurse permanente.

FR PROPRIU=capital propriu-imobilizări nete;

Anul 2005:

FRP =200-11352= – 11152;

Anul 2006:

FRP=200-44468= – 44268;

Anul 2007:

FRP=200-58686= – 58486.

FRP are ,de asemenea, valori negative pentru cele trei exerciții financiare, fapt care relevă o insuficiență de capitaluri proprii în raport cu imobilizările nete.

Nevoia de FR=nevoi temporare – resurse temporare.

2005:

NFR=(59254+7594+4874)- 36217= 35505;

2006:

NFR=(39628+1+8097)- 34895= 12831;

2007:

NFR=(29612+2998+7774)- 30407= 9977.

NFR(2005)=35505 , NFR(2006)=12831 si NFR(2007)=9977,toate având valori pozitive, semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele existente,rezultat ce poate fi apreciat ca unul pozitiv dacă este datorat angajării unității a unor datorii pe termen lung .

TREZORĂRIA NETĂ=FR NET-NFR.

2005:

TN=-16+35505= +35489;

2006:

TN=-48321+12831= -35490;

2007:

TN=-45840+9977= -35863.

TN ia valori pozitive în primul exercițiu –anul 2005 -,fiind rezultatul desfășurării de către firma analizată a unei activități eficiente prezentând un excedent de trezorărie care se află în casieria unității și conturile bancare sub forma de disponibilități.În acest caz firma dispune de o autonomie pe termen scurt.

In 2006 si 2007, situatia este inversa; aceasta firma nu a avut o activitate eficienta.