Analiza Performantelor Financiare a Societatii S.c. Farmec S.a

Economie

Analiza Performantelor Financiare a Societatii S.c. Farmec S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

Lucrare de licență

Analiza performanțelor financiare a societății S.C. FARMEC S.A.

CUPRINS

Introducere

Metodologia lucrării

Cap. 1. Aspecte teoretice privind performanța financiară

1.1. Conceptul de performanță

1.2. Tipologia performanței

1.3. Modele de măsurare a performanței

1.3.1. Piramida performanței organizaționale

1.3.2. Tabloul de bord echilibrat

1.3.3. Modelul CMMI (Capability Maturity Model Integration)

1.4. Dimensiunea financiară

Cap. 2. Indicatori de apreciere a performanței

2.1. Utilizarea indicatorilor financiari în estimarea performanței financiare viitoare

2.2. Indicatori financiari versus indicatori non-financiari

2.3. Indicatorii utilizați în cadrul sistemelor de raportare a performanței

2.4. Măsurarea performanței la nivelul societăților

2.5. Sistemele de indicatori privind evaluarea performanței globale

2.6. Analiza performanței cu ajutorul ratelor de performanță

Cap. 3. Studiu de caz. Analiza performanțelor financiare la S.C. FARMEC S.A.

3.1. Istoric și obiectul de activitate

3.2. Structura organizatorică și de management

3.3. Sistemul de prelucrare a datelor

3.4. Analiza lichidității și solvabilității financiare

3.5. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale

3.6. Analiza ratelor de profitabilitate comercială

3.7. Indicatori utilizați în vederea estimării nivelului de rentabilitate a societății

3.8. Analiza rentabilității economice

3.9. Rata rentabilității financiare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Lista figurilor și tabelelor

Figura 1. Piramida performanței organizaționale 12

Figura 2. Tabloul de bord echilibrat 13

Figura 3. Interdependențele dintre performanțe și avantaj concurențial-competitivitate-eficiență-eficacitate 18

Figura 4. Indicatori de performanță 21

Figura 5. Procesul măsurării performanței 24

Figura 6. Indicatori specifici dimensiunilor performanței 25

Figura 7. Factori de influență ai rentabilității capitalului propriu 37

Figura 8. Analiza lichidității financiare 46

Figura 9. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale 51

Figura 10. Valoarea adăugată 56

Figura 11. Evoluția rezultatului net al exercițiului 57

Figura 12. Evoluția ratelor rentabilității economice 60

Figura 13. Rata rentabilității activelor 61

Figura 14. Rata rentabilității financiare 63

Tabelul 1. Analiza lichidității financiare 46

Tabelul 2. Analiza lichidității financiare 47

Tabelul 3. Analiza solvabilității financiare 50

Tabelul 4. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale 51

Tabelul 5. Ratele de profitabilitate comercială 53

Tabelul 6. Valoarea adăugată 55

Tabelul 7. Evoluția rezultatului net al exercițiului 57

Tabelul 8. Evoluția rezultatului curent 58

Tabelul 9. Evoluția ratelor rentabilității economice 59

Tabelul 10. Rata rentabilității financiare 62

Introducere

”Cuvântul performanță poate avea trei sensuri principale: success, rezultatul acțiunii, acțiune. Succesul exprimă reușita unei afaceri, fiind o noțiune foarte generală, căreia i se pot atribui mai multe stări favorabile, fiind dificil a găsi un singur rezultat pentru a măsura succesul. Este motivul pentru care am putea spune că performanța nu există în sine, deoarece variază în funcție de reprezentările, de obiectivele fixate de fiecare organizație. Al doilea sens atribuit performanței, de rezultat al acțiunii, nu înglobează decât valoarea. Performanța reprezintă rezultatul obținut în urma desfășurării unui process, a unei activități. Potrivit celui de-al treilea sens, performanța nu reprezintă doar rezultatul măsurat la sfârșitul unei tranzacții, ci întregul proces de formare al performanței.”(Jianu, I., 2007:14)

În general o întreprindere se îndreaptă spre atingerea obiectivelor, crearea unui plus de valoare și spre creșterea productivității și eficacității întreprinderii. Recent s-a constatat că obiectivul fundamental de maximizare a valorii investiției de capital trebuie să îndeplinească condiția de dezvoltare durabilă precum și cea de responsabilitate socială.

Obiectivul oricărei întreprinderi vizează obținerea performanțelor financiare, ceea ce presupune a-și desfășura activitatea în condiții rezonabile, sub influența mai multor factori, încercând permanent să ridice acest nivel al performanțelor.

De mulți ani încoace rezultatul contabil este considerat principalul indicator cu ajutorul căruia se poate măsura performanța unei întreprinderi. Mulți economiști francezi spun că profitul reprezintă rezultatul obținut de o societate în unități monetare.

Motivația care a stat la baza alegerii acestei teme a fost dorința de a aprofunda bazele teoretice cu privire la analiza performanțelor financiare, caracteristicile precum și implicațiile și evoluția acesteia la nivelul unei societăți. Pe lângă aceste aspecte, este un subiect de o importanță deosebită la nivelul societăților care aspiră la obținerea unor rezultate cât mai bune.

Tema lucrării, intitulată ”Analiza performanțelor financiare a societății S.C. FARMEC S.A.” vizează prezentarea conceptelor teoretice și analiza evoluției financiare a societății, luând în considerare ca perioadă de analiză anii 2009-2013.

Structura lucării este formată din trei capitole:

Primul capitol, intitulat ”Aspecte teoretice privind performanța financiară” prezintă aspectele teoretice cu privire la conceptul de performanță, tipologia performanței, modele de măsurare a performanței și dimensiunea financiară.

Al doilea capitol, intitulat ”Indicatori de apreciere a performanței”, cuprinde indicatorii cei mai des utilizați în măsurarea performanței.

Ultimul capitol, intitulat ”Studiu de caz. Analiza performanțelor financiare la S.C. FARMEC S.A.”, este destinat aprecierii situației financiare și evoluției acesteia în perioada 2009-2013.

În ultima parte a lucrării sunt prezentate concluziile și recomandările în ceea ce privește performanța financiară a societății S.C. FARMEC S.A., urmată de sursele bibliografice.

Metodologia lucrării

Suportul metodologic care a contribuit la realizarea lucrării au fost diferite lucrări realizate de-a lungul anilor de către specialiști, cu scopul de a scoate în evidență caracteristicile societăților performante și capacitatea acestora de menținere pe piață. Fiecare lucrare științifică ar trebui să conțină partea de metodologie, deoarece are un rol foarte important și anume de a ghida cititorii pentru a ști de la început dacă conțin ceea ce îi interesează.

Sursele de informare utilizate au fost cărți de specialitate, situațiile financiare ale societății, aferente perioadei 2009-2013 și articole științifice. Pentru realizarea părții teoretice, mai exact a primelor două capitole a lucrării au fost folosite cărți și articole de specialitate, având ca temă teorii privind conceptul de performanță, metode și tehnici de măsurare a performanței. Pentru realizarea studiului de caz, au fost utilizate situațiile financiare puse la dispoziție de către societate: bilanț, cont de profit și pierdere, notele explicative și raportul consolidat al administratorilor. Situațiile financiare primite au fost prelucrate în Excel, pe baza lor construindu-se tabele și grafice pentru a putea fi analizate și totodată pentru a sintetiza informațiile necesare. Interpretările realizate s-au făcut doar pe baza informațiilor obținute din perioada 2009-2013.

Această lucrare are ca scop analiza performanțelor financiare, evoluția societății S.C. FARMEC S.A. și factorii care au contribuit la obținerea rezultatelor.

Cap. 1. Aspecte teoretice privind performanța financiară

1.1. Conceptul de performanță

Semnificația cuvântului performanță vine din limba engleză, iar originea lui provine din latină. Pentru a putea fi folosit termenul de performanță, trebuie avut în vedere o evoluție a rezultatelor pe o perioada îndelungată de timp pentru a putea lua o decizie.

Performanța, într-un sens mai restrâns, reprezintă un efect, precum și un rezultat al unor acțiuni. Într-un sens mai larg, se apreciază că un rezultat nu reprezintă mare lucru, acesta depinzând în mare parte de mijloacele sale. Performanța este subiectivă pentru că este produsul operației, prin natură subiectivă, care constă în a apropia o realitate de o dorință.

"În sens larg, performanța este definită de utilizatorii de informație contabilă în raport cu propriile lor obiective. Aceasta nu trebuie căutată în mod exclusiv în contul de profit și pierdere. De regulă, un indicator relevant privind performanța trebuie să ofere posibilitatea comparării efectului obținut cu efortul depus pentru obținerea lui. O analiză a rentabilității presupune compararea unui element de flux (profitul net, spre exemplu) cu un element de stoc (activul bilanțier, capitalurile proprii etc.)". (Stancu, I., Stancu, D., Oproiu, A., 2013:24)

În dicționarul explicativ al Limbii Române, în sens larg, performanța este definită ca „rezultat deosebit de bun, realizare deosebită într-un domeniu de activitate”, prin rezultat „deosebit de bun” înțelegându-se faptul că acel rezultat trebuie să fie mai bun decât cel așteptat inițial, mai bun ca cel al concurenței și mai bun decât cel obținut în trecut.

O performanță poate fi apeciată în același timp ca fiind bună în situația în care obiectivele propuse sunt ușor de atins sau poate fi apreciată mai puțin bună în momentul în care obiectivele sunt mai greu de atins sau chiar imposibil de atins.

O altă definiție a termenului de performanță ar fi că ”performanța este o stare de competitivitate a întreprinderii care îi asigură prezența durabilă pe piață. Performanța este un indicator al unui potențial de rezultate viitoare care apare ca urmare a satisfacerii obiectivelor strategice. Deci performanța nu caracterizează o situație de moment, ea se referă întotdeauna la viitor. ”( Jianu, I., 2007:24)

Întreprinderea performantă este întreprinderea care creează valoare pentru acționari, care satisface clienții, care ține cont de opinia salariaților săi și care respectă mediul natural. Astfel, acționarul este satisfăcut deoarece întreprinderea sa a obținut rentabilitatea dorită, clienții sunt încrezători în viitorul întreprinderii și calitatea produselor si serviciilor sale, salariații sunt mândri de întreprinderea în care lucrează, iar societatea se bucură de politica întreprinderii privind protecția mediului.

În momentul în care o întreprindere dorește să-și continue activitatea în condiții rezonabile, aceasta trebuie să-și mențină starea de performanță financiară cu toate că există o mulțime de factori care pot influența performanța și să țină cont de o posibilă îmbunătățire a stării de performanță.

”Analiza economico-financiară reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului decizional, putînd oferi, pe de o parte, o imagine asupra structurilor firmei care generează rezultate necorespunzătoare (managerii sunt informați în privința centrelor de activitate asupra cărora trebuie să intervină, fiind capabili în continuare, să adopte decizii în cunoștință de cauză), iar pe de altă parte, pot fi indicate acele componente ale firmei care înregistrează rezultate favorabile (acționând asupra acestora managerii pot influența performanțele firmei).” (Munteanu, V., Andrei-Coman, N., Zuca, M., 2011: 16)

Dacă facem referire la activitatea economico-financiară, performanța îmbracă trei forme: performanță economică, performanță economico-financiară și performanță financiară. Prin performanță economică se înțelege: nivelul unde un anumit sector de activitate îndeplinește obiectivele vizate de către companiile care funcționează în cadrul său. Performanța economico-financiară se calculează cu ajutorul unor indicatori precum: profitul brut, profitul net, eficiența utilizării mijloacelor, cifra de afaceri, productivitatea muncii. Aceasta este definită ca nivelul calitativ superior al activității economico-financiare realizată de către agenții economici. Performanța financiară este definită ca fiind relația dintre veniturile si cheltuieformanța și să țină cont de o posibilă îmbunătățire a stării de performanță.

”Analiza economico-financiară reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului decizional, putînd oferi, pe de o parte, o imagine asupra structurilor firmei care generează rezultate necorespunzătoare (managerii sunt informați în privința centrelor de activitate asupra cărora trebuie să intervină, fiind capabili în continuare, să adopte decizii în cunoștință de cauză), iar pe de altă parte, pot fi indicate acele componente ale firmei care înregistrează rezultate favorabile (acționând asupra acestora managerii pot influența performanțele firmei).” (Munteanu, V., Andrei-Coman, N., Zuca, M., 2011: 16)

Dacă facem referire la activitatea economico-financiară, performanța îmbracă trei forme: performanță economică, performanță economico-financiară și performanță financiară. Prin performanță economică se înțelege: nivelul unde un anumit sector de activitate îndeplinește obiectivele vizate de către companiile care funcționează în cadrul său. Performanța economico-financiară se calculează cu ajutorul unor indicatori precum: profitul brut, profitul net, eficiența utilizării mijloacelor, cifra de afaceri, productivitatea muncii. Aceasta este definită ca nivelul calitativ superior al activității economico-financiare realizată de către agenții economici. Performanța financiară este definită ca fiind relația dintre veniturile si cheltuielile unei entități exact cum sunt ele raportate în Contul de Profit și Pierdere.

Contul de profit și pierdere reprezintă sursa informațională necesară pentru analiza performanțelor unei întreprinderi. Acesta se prezintă sub forma unui tablou standard al veniturilor și cheltuielilor aferente unei perioade, obținându-se în final rezultatul net al exercițiului. Pe de altă parte, IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” spune că este necesar a se întocmi două situații financiare, Contul de profit și pierdere și Situația modificărilor capitalului propriu, pentru a putea fi reflectate performanțele economico-financiare.

Analiza performanțelor financiare poate fi împărțită în funcție de obiective și în funcție de sursele de proveninență a informațiilor. În ceea ce privește obiectivele avem:

1. Analiza de ansamblu a performanțelor financiare:

Analiza evoluției performanțelor

Analiza structurii performanțelor

2. Analiza stării de profitabilitate:

Analiza stării de profitabilitate pe nivele de activitate

Analiza ratelor de profitabilitate

3. Analiza stării de rentabilitate:

Analiza rentabilității financiare

Analiza rentabilității economice

4. Analiza performanțelor bursiere:

Analiza performanțelor bursiere prin rate bursiere

Analiza performanțelor bursiere prin crearea de valoare pentru acționari.

În ceea ce privește sursele de proveniență a informațiilor avem:

1. Analiza performanțelor financiare în contextul valorificării informațiilor din Contul de Profit și Pierdere. Această analiză poate fi definită ca fiind o analiză simplă a performanțelor financiare.

2. Analiza performanțelor financiare în contextul valorificării informațiilor altele decât cele din Contul de Profit și Pierdere. Această analiză se poate defini ca fiind o analiză complexă a performanțelor financiare. În cadrul acestei analize putem face referire la mai multe categorii de informații, printre care :

• Informații care privesc rezultatul exploatării, acestea regăsindu-se în Nota 4: Analiza rezultatului din exploatare

• Informații care privesc repartizarea profitului, acestea regăsindu-se în Nota 3: Repartizarea profitului

• Informații ce privesc amortizarea și ajustările pentru depreciere efectuate asupra activelor, acestea regăsindu-se în Nota 1 :Activele imobilizate

• Informații ce privesc provizioanele, acestea regăsindu-se în Nota 2 :Provizioane.

1.2. Tipologia performanței

Clasificarea performanței este construită în funcție de mai multe criterii:

1. în funcție de aria de formare și desfășurare a performanțelor avem:

1.1. performanțe la nivel macroeconomic

1.2. performanțe la nivel mezoeconomic

1.3. performanțe la nivel microeconomic

2. în funcție de amploarea sau complexitatea gradului de desfășurare a activității unei entități:

2.1. performanță globală

2.2. performanță divizională sau pe centre de responsabilități

3. în funcție de domeniile în care performanțele pot fi clasificate, se descompun în:

3.1. performanțe economice

3.2. performanțe financiare

3.3. performanțe sociale

3.4. performanțe de mediu

3.5. performanțe manageriale

3.6. performanțe tehnice și tehnologice.

4. în funcție de gradul de cuantificare a performanțelor:

4.1. performanțe cantitative

4.2. performanțe calitative

5. după structura organizațională, avem:

5.1. performanțe manageriale

5.2. performanțele resursei umane

5.3. performanțe IT

6. după sfera de cuprindere:

6.1. performanțe individuale

6.2. performanțele grupului (inclusiv ale entității).

1.3. Modele de măsurare a performanței

1.3.1. Piramida performanței organizaționale

Acest model a apărut în anul 1995 și se reprezintă grafic sub forma unei piramide împărțită pe patru nivele, fiind denumit "Piramida performanței".

Figura 1. Piramida performanței organizaționale

( Sursa: Cardoș, B.M., Muț, M.E., 2012)

Modul în care sunt așezate elementele ce definesc performanța organizației pe fiecare nivel sunt așezate într-un mod anume și nu aleator. Pe primul nivel mai exact în vârful piramidei observăm viziunea organizației, care prezintă existența, comportamentul acesteia pe piață și modalitatea de abordare în ceea ce privește afacerile. Al doilea nivel al piramidei este ocupat atât de financiar cu raportare la obiectivele financiare cât și de piață cu raportare la poziția organizației pe piață pe termen lung. Pe cel de-al treilea nivel observăm următoarele trei elemente: satisfacția consumatorilor, flexibilitate și productivitate. În măsurarea performanței este foarte important pentru o organizație să știe care sunt cerințele consumatorilor și măsura în care sunt satisfăcute. Prin flexibilitate se înțelege modul în care organizația face față schimbărilor apărute pe piață, iar prin productivitate se înțelege eficiența obținută în utilizarea resurselor organizației. Al patrulea nivel considerat nivel de bază este destinat calității, livrării, ciclului de fabricație și pierderilor, acestea făcând parte din elementele care pot fi cel mai ușor de controlat.

1.3.2. Tabloul de bord echilibrat

În prezent modelul numit și „The Balanced Scorecard” este utilizat în practică de foarte multe companii. A fost dezvoltat în anul 1992 în urma unui proces derulat în vederea măsurării performanței a 12 companii de top. Mulți autori consideră că acest model oferă managerilor de top o imagine de ansamblu, complexă în ceea ce privește afacerea. Există două idei care au stat la baza modelului, și anume:

1. Acționarii, clienții și angajații sunt cei mai importanți stakeholderi și dorințele lor trebuie îndeplinite.

2. Între acționari, clienți și angajați este necesară existența unor relații de interdependență.

Datorită acestui tablou, managerii firmei pot observa afacerea din diferite perspective:

perspectiva financiară

perspectiva consumatorilor

perspectiva internă a afacerii

perspectiva învățării și a inovării.

Figura 2. Tabloul de bord echilibrat

( Sursa: Cardoș, B.M., Muț, M.E., 2012)

1.3.3. Modelul CMMI (Capability Maturity Model Integration)

Modelul măsoară performanța organizațională cu ajutorul a două dimensiuni: maturitatea organizațională și capabilitatea proceselor. A apărut în 1995 și a fost înființat de Institutul de Inginerie Software al Universității Carnagie Mellon. În prezent este utilizat de companiile Boeing, General Motors, JP Morgan, Bosch și multe altele.

Există cinci nivele de maturitate (Cardoș, B.M., Muț, M.E., 2012):

1. Nivel inițial-"procesele sunt în general haotice, nu există un mediu stabil și de obicei, aceste organizații, tind să nu poată să repete succesul obținut în urma unor procese"

2. Nivel administrat-"procesele sunt planificate și executate în acord cu politicile companiei, existând un control conturat"

3. Nivel definit-"procesele sunt bine caracterizate și înțelese fiind descrise în standarde, procese, mecanisme și metode"

4. Nivel administrat cantitativ-"organizația își propune și își asumă obiective cantitative referitoare la calitate și performanță și le folosește ca și criterii în managementul proiectelor"

5. Nivel optimizat-"organizația se concentrează pe îmbunătățirea continuă a performanței proceselor sale prin procese inovative incrementale și îmbunătățire tehnologică".

Dacă ne referim la cea de-a doua dimensiune există patru nivele de capabilitate:

1. Nivelul 0 -Incomplet- este un proces realizat parțial sau chiar deloc

2. Nivelul 1 -Realizat- obiectivele sunt îndeplinite și procesul este realizat

3. Nivelul 2 -Administrat- este un proces planificat și executat potrivit politicilor organizației

4. Nivelul 3 -Definit- procesul este realizat și proiectat potrivit standardelor propuse de organizație.

1.4. Dimensiunea financiară

Conform IFRS/IAS prin performanță financiară se înțeleg veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale întreprinderii economice.

Veniturile înseamnă "creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuția acționarilor."(Achim, M., 2012:268)

În general prin venit se înțelege o "îmbogățire" a întreprinderii, rezultată fie datorită creșterii elementelor de active patrimoniale, fie scăderii elementelor de pasive patrimoniale.

Prin cheltuieli înțelegem "diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari." (Achim, M., 2012:268)

O cheltuială înseamnă o "sărăcire" a întreprinderii, rezultată fie datorită scăderii activelor patrimoniale, fie creșterii elementelor de pasive patrimoniale.

Rezultatele financiare se găsesc sub formă de:

profit, dacă într-un exercițiu financiar veniturile exced cheltuielile

pierdere, dacă într-un exercițiu financiar cheltuielile exced veniturile.

Aceste informații se regăsesc în primul rând în Contul de Profit și Pierdere dar și în notele explicative.

Nu se poate vorbi de performanță financiară fără a face referire la performanță economică, deoarece între cele două există o relație "parte-întreg", utilizându-se în general termenul de performanță economico-financiară.

Prin performanță economică se înțelege: profit, cifra de afaceri, productivitate, competitivitate, calitatea produselor, calitatea serviciilor și respectarea termenilor. Performanța economică poate fi cantitativă și non-cantitativă. Performanța cantitativă se poate obține prin efectuarea unei analize a Contului de Profit și Pierdere, iar performanța non-cantitativă rezultă din aprecierea calității produselor și serviciilor puse la dispoziția clienților, îndeplinirea obiectivelor propuse, etc.

Cap. 2. Indicatori de apreciere a performanței

2.1. Utilizarea indicatorilor financiari în estimarea performanței financiare viitoare

Pentru a măsura performanța financiară se pot utiliza o serie de indicatori: indicatori de profit, respectarea bugetului, rate de profitabilitate, ROI (Return On Investment – Rentabiliattea investițiilor), EVA ( Economic Value Added – Valoarea adăugată economică), PR (profitul rezidual). Indicatorii cel mai des utilizați și renumiți sunt ROI, PR și EVA. Cu ajutorul acestor indicatori se poate observa performanța actuală dar și oportunitățile de îmbunătățire.

Indicatorii financiari care reflectă performanța societății, bazați pe conceptul de creare de valoare sunt:

valoarea economică adăugată (Economic Value Added=EVA)

valoarea de piață adăugată (Market Value Added=MVA)

rentabilitatea activelor investite (Return an Assets=ROA)

rentabilitatea capitalurilor proprii (Return an Equitz=ROE)

rentabilitatea totală obținută de acționari (Total Shareholders Return=TSR)

valoarea actualizată netă (Net Present Value=NPV)

câștigul pe acțiune (Earning per Share=EPS)

profitul pe acțiune (Price Earning Ratio=PER)

raportul valoare de piață – valoare contabilă a acțiunii (Market to Book Ratio=MBR).

Indicatorii EVA, MVA, NPV necesită luarea în considerare a costului de oportunitate al capitalului întreprinderii, însă în România acest lucru este destul de dificil de respectat.

Profitul net din exploatare după impozit (NOPAT), profitul pe acțiune (EPS), rata rentabilității activelor investite (ROA), rata rentabilității capitalurilor proprii (ROE) sunt indicatorii financiari frecvent folosiți în estimarea performanței întreprinderii. Prin abordarea conceptului de dezvoltare durabilă, performanța este dezbătută atât din punct de vedere financiar cât și non-financiar.

De Leeuw & Van den Berg sunt de părere că indicatorii utilizați în evaluarea performanței trebuie să cuprindă următoarele aspecte: eficiență, flexibilitate și eficacitate. (Tănase, G.L., Ștefănescu , A. , 2013:37)

Legătura între competitivitate, eficiență, eficacitate și avantaj concurențial este prezentată în următoarea figură:

Figura 3. Interdependențele dintre performanțe și avantaj concurențial-competitivitate-eficiență-eficacitate

(Sursa: Verboncu I., Zalman M., 2005:63)

În momentul în care un analist realizeză o analiză financiară la o întreprindere, acesta poate depista o serie de riscuri potențiale sau reale în legătură cu activitatea întreprinderii. Cele mai importante riscuri fiind riscul afacerilor, riscul financiar și riscul strategic. Dintre cele trei riscuri întreprinderea își va asuma riscul afacerilor, care este cunoscut și sub denumirea de risc operațional pentru a creea valoare acționarilor. Riscul strategic reiese din modificările în mediul economic și mediul politic. Când este vorba de risc financiar se poate observa faptul că există posibilitatea ca firma să nu poată să-și achite obligațiile financiare pe termen scurt și lung, moment în care se poate vorbi despre faliment.

Prin analiza indicilor financiari se poate aprecia capacitatea întreprinderii de supraviețuire și prosperitate. Ca și metodă statistică de analiză folosită pentru depistarea riscului de faliment este metoda scorurilor. Această metodă analizează numeroase firme pe un interval mare de timp și le grupează în două categorii: cele cu probleme financiare și cele care desfășoară o activitate normală( " firme sănătoase" ).

În momentul în care are loc alegerea indicatorilor financiari caracteristici performanțelor societății este necesar ca aceștia să fie independenți. Datorită indicatorilor financiari pot fi folosite numeroase funcții pentru anticiparea insolvenței, dintre care cele mai utilizate sunt: funcția Altman, funcția Băncii Franței, funcția Taffler, funcția Conor și Holder.

Mulți autori sunt de părere că prin folosirea indicatorilor financiari cu cei non-financiari se va îmbunătăți procesul de măsurare a performanței angajaților. Datorită indicatorilor non-financiari se pot observa realizările efectuate de subordonați care nu pot fi măsurate financiar. De asemenea cu ajutorul indicatorilor non-financiari de măsurare a performanței, performanță ce vizează evoluția pe termen lung, se pot identifica riscul prezent precum și cel potențial.

2.2. Indicatori financiari versus indicatori non-financiari

Oricare ar fi natura indicatorilor, există autori care atrag atenția asupra unor aspecte privind indicatorii precum și utilizarea lor în analize comparative (Ciumaș, C., 2009:115):

prudență în folosirea indicatorilor

structura neuniformă a datelor prezentate în situațiile financiare

lipsa transparenței.

În ceea ce privește măsurarea indicatorilor financiari au apărut o serie de critici majore, și anume:

1. Viziune pe termen scurt, măsurile financiare privesc o perioadă scurtă de timp și au în vedere performanțele obținute în trecut.

2. Non-contemporane, în acest caz analiza situațiilor de afaceri nu este reală, interpretarea fiind falsă.

3. Non-integrate, și în acest caz măsurile financiare nu sunt reale din cauza faptului că nu au adoptat un stil de management, leadership precum și dogmele comportamentului organizațional care sunt extrem de importante pentru ca o întreprindere economică să fie competitivă și să poată să satisfacă dorințele celor interesați.

4. Relațiile cu părțile interesate; aceste măsuri financiare nu pot să trateze importanța și contribuțiile fiecărui partener cu care întreprinderea are relații.

5. Gestionarea individuală a datelor, datorită faptului că de această gestionare se ocupă un contabil profesionist se poate întâmpla să apară tendința manipulării datelor.

6. Caracterul incomplet al performanței financiare, acesta se referă la următorul aspect : "sistemul actual de informare al contabilității manageriale, constrâns de procedurile și duratele de raportare a situațiilor financiare, este prea lent, prea complex și prea denaturant pentru a fi de ajutor managerilor în planificarea și luarea deciziilor."

7. Calcule complexe; informațiile obținute în urma acestor calcule sunt mai dificil de înțeles de către manageri.

Figura 4. Indicatori de performanță

(Sursa:Pintea M., 2011:76)

Există anumite păreri în ceea ce privește abordarea contabilă:

în măsurarea performanței întreprinderii economice nu poate fi vorba doar de un set de indicatori financiari

este necesară măsurarea performanței cu ajutorul mai multor indicatori și nu limitarea la un simplu rezultat

deși sunt criticați, indicatorii financiari ROI, CFROI și EVA se numără printre acei indicatori care pot să scoată în evidență posibilitățile de îmbunătățire a performanței.

Numeroși autori sunt de părere că este necesară măsurarea și raportarea indicatorilor non-financiari pentru că oferă o evaluare mai corectă a performanțelor reale ale întreprinderii economice, performanță ce se referă la evoluția pe termen lung în comparație cu indicatorii financiari. Acești indicatori au un avantaj central, prezintă o imagine complexă referitoare la performanța întreprinderii, fiind considerați indicatori îndreptați spre viitor. Dacă se dorește îmbunătățirea acestor indicatori, indirect se vor îmbunătăți și indicatorii financiari.

După părerea autorului Clarke măsurile performanței pot fi de două feluri: măsuri bune și măsuri rele. Măsurile bune sunt cele care au o legătură solidă cu strategia întreprinderii, urmăresc impactul global pe care il are întreprinderea, sunt îndreptate spre rezultate și sunt fixate pe procese. Măsurile rele vizează următoarele caracteristici: fixarea pe informațiile din contabilitate și bugete, îndreptarea către trecut, concentrare pe productivitate și nu pe nevoi și cerere, susținerea comportamentelor funcționale și individuale.

2.3. Indicatorii utilizați în cadrul sistemelor de raportare a performanței

Needles este de părere că măsurarea performanței trebuie realizată cu ajutorul instrumentelor cantitative care măsoară performanța întreprinderii în raport cu un anumit scop sau rezultat. Rentabilitatea investiției, venitul net, costul calității scăzut exprimate ca procent din vânzări sunt câteva exemple de indicatori financiari utilizați în cadrul acestor sisteme. Indicatorii non-financiari utilizați în acest caz sunt: numărul de plângeri întegistrate de la clienți, date referitoare la satisfacția clienților, vechimea medie a principalelor active, factori ce influențează alegerea consumatorilor, loialitatea față de brand, gradul de utilizare al capacității de producție. Din anii 1980 managerii caută alte metode de măsurare a performanței și încep să respingă indicatorii financiari.

Conceptul de "Balanced Scorecard" a apărut în anul 1992 și potrivit autorilor Kaplan și Norton oferă managerilor informațiile necesare obținerii succesului competițional viitor. Alți autori sunt de părere că Balanced Scorecard reflectă misiunea și strategia entității într-un set de indicatori de performanță care oferă cadrul conceptual pentru implementarea strategiei.

Cu toate că există o serie de dezavantaje cu privire la indicatorii financiari, Balanced Scorecard ia în considerare perspectiva financiară deoarece indicatorii financiari sunt importanți pentru a sintetiza consecințele economice ale acțiunilor efectuate.

În cadrul întreprinderilor apare de foarte multe ori o greșeală și anume aceea că omite să conecteze obiectivele financiare la strategia non-financiară a întreprinderii. Perspectiva financiară este cea care trebuie în mod normal să realizeze legătura între obicetivele financiare și obiectivele ce "hrănesc" mașinăria cu scopul de a obține rezultatele dorite.

2.4. Măsurarea performanței la nivelul societăților

Prin măsurarea performanței se înțelege un proces de comparare a performanței cu un anumit standard precum și un întreg lanț de activități. Instrumentele folosite pentru măsurarea performanței sunt indicatorii, care pot fi calitativi și cantitativi. Indicatorii cantitativi pot fi sub formă relativă sau absolută: profit, cheltuieli, venituri, cifra de afaceri, rentabilități, etc. Indicatorii calitativi se referă la: indicatori privid gradul de satisfacție și motivare în muncă, indicatori de apreciere a calității produselor și serviciilor oferite, indicatori privind protecția mediului, indicatori privind implicarea socială a entității economice, etc.

Figura 5. Procesul măsurării performanței

(Sursa: Pintea, M., 2011:63)

Managerii unei întreprinderi folosesc indicatorii de performanță pentru măsurarea, gestionarea, îmbunătățirea performanței și orientarea activității entității economice, luând în considerare condițiile piețelor pe care acționează. Acești indicatori oferă informații corecte cu privire la performanțele entității și ușurează munca managerilor în luarea unor decizii corecte la momentul potrivit.

Figura 6. Indicatori specifici dimensiunilor performanței

(Sursa: Pintea, M., 2013:71 )

Indicatori de lichiditate:

Lichiditatea globală =

Lichiditatea redusă =

Lichiditatea imediată =

Perioada de recuperare a creanțelor =

Perioada de rambursare a datoriilor =

Rata de acoperire a creditelor =

Indicatori de solvabilitate

Rata autonomiei financiare (rata de autofinanțare sau solvabilitate generală) = =

Solvabilitatea patrimonială = *100

Rata de acoperire a creditelor = *100

Rata de acoperire a dobânzilor = *100

Indicatori privind datoria

Gradul de îndatorare = *100

Indicatori privind profitabilitatea

Rata profitului = *100

Indicatori privind activitatea

Productivitatea muncii =

Eficiența utilizării activelor = *100

Rata capitalului propriu = *100

Rata de eficiență a stocurilor = *100

Rotația stocurilor =

Securitatea financiară =

Rata de îndatorare globală =

Rata de îndatorare la termen =

2.5. Sistemele de indicatori privind evaluarea performanței globale

Fenomene precum globalizarea, delocalizarea afacerilor, crizele de pe piețele financiare au afectat în ultimii 20 de ani economia globală și au determinat ca ”măsurarea performanțelor entității să se realizeze într-o manieră globală, prin criterii financiare și non-financiare. Criteriile non-financiare au în vedere orientarea entității pe termen lung, ele derivă din responsabilizarea socială a entității și din valoarea capitalului imaterial deținut de aceasta.”(Mironiuc, 2009:152).

Există anumite cerințe care trebuie avute în vedere în momentul evaluării rezultatelor și performanțelor obținute în urma activității desfășurate :

”construirea unui set de indicatori de evaluare a performanței care să cuprindă cerințele tuturor categoriilor de părți interesate precum și alți factori generatori de succes pentru entitatea în cauză;

identificarea continuă de surse noi de informații referitoare la părțile implicate în atingerea obiectivelor entității și utilizarea acestora în mod eficient;

folosirea informațiilor comparative pentru a stimula îmbunătățirea performanței entității și pentru a menține poziția concurențială a acesteia;

culegerea de date și informații corecte și exacte, sigure cu privire la rezultate și menținerea gradului lor de confidențialitate;

asigurarea accesibilității și a disponibilității informațiilor tuturor părților interesate;

dobândirea de cunoștințe în urma analizei informațiilor obținute;

implicarea fiecărui angajat în activitățile de evaluare a performanțelor și asigurarea transparenței informațiilor cu privire la performanță în cadrul entității.” (Pintea, M., 2011:74)

2.6. Analiza performanței cu ajutorul ratelor de performanță

Cu ajutorul acestei metode se sintetizează un număr mare de informații, putând fi mult mai ușor de interpretat și de comparat. În momentul în care se compară rate din perioade distincte se va lua în considerare condițiile în care iși prestează activitatea întreprinderea economică și impactul modificărilor asupra situațiilor financiare. Aceste rate semnalează domeniile care au nevoie de o analiză suplimentară. Pentru a putea da o concluzie adecvată și pentru a putea prescrie măsurile necesare de adoptat de către conducerea întreprinderii, analiza obținută trebuie combinată cu analiza altor factori. În acest caz se va putea obține o imagine corectă în ceea ce privește întreprinderea, în caz contrar se vor obține informații eronate cu privire la situația financiară.

Scopul analizei variației ratelor este de a defini care sunt cauzele și efectele pe care ratele le au asupra potențialului întreprinderii în restituirea datoriilor.

Analiza ratelor rentabilității economice

1. RRE-Rata rentabilității economice, care pune în evidență aportul elementelor patrimoniale la obținerea rezultatelor finale ale întreprinderii. Se calculează ca un raport procentual între rezultatul brut al exercițiului (RBE) și activele totale (AT):

RRE= *100

2. ROA-Rata rentabilității activelor, precizează cât profit a fost generat de capitalul investit. Mai este cunoscut sub denumirea de rata rentabilității activelor totale sau rata rentabilității investiției în literatura economică anglo-americană. Se calculează ca raport procentual între profitul net sau rezultatul net al exercițiului (RNE) și activele totale:

ROA= *100

Indicatorul se mai poate calcula și ca raport între rezultatul din exploatare (RE) și total active, măsurând eficiența cu care sunt folosite activele întreprinderii în activitatea operațională.

ROA= *100

Întreprinderea utilizează această rata în situația în care dorește sa decidă dacă va începe sau nu un nou proiect. Proiectul se va accepta în momentul în care ROA se află peste nivelul ratei dobânzii la care entitatea s-a împrumutat.

Trebuie precizat faptul că dacă se dorește a folosi ROA ca o măsură de comparație, aceasta trebuie comparată cu ROA din perioada precedentă sau cu ROA a unei întreprinderi asemănătoare. Cu cât ROA are o valoare mai ridicată cu atât întreprinderea are o stabilitate financiară durabilă, ceea ce înseamnă că întreprinderea obține câștig mai mult decât investește.

3. BEP-Rata profitului activelor, arată capacitatea de câștig a întreprinderii după utilizarea resurselor totale pe care le are aceasta. Se calculează ca raport procentual între rezultatul din exploatare (câștigurile înainte de plata dobânzilor și impozitelor sau profit din exploatare-EBIT) și total active:

BEP = *100

4. RRG-Rata rentabilității generale, arată eficiența consumului total de resurse și se calculează ca raport procentual între rezultatul net al exercițiului (RNE) și cheltuielile totale (ChT):

RRG = *100

5. ROS-Rata profitului vânzărilor sau marja vâzărilor, aceasta scoate în evidență profitul obținut, precum și contribuția veniturilor la întărirea capacității de autofinanțare a întreprinderii. Se calculează ca raport procentual între rezultatul net al exercițiului (RNE) și cifra de afaceri netă (CAN):

ROS = *100

6. TIER-Rata de acoperire a dobânzilor (Times Interest Earned Ratio), importanța acestuia constând în aceea că profitul rezultat din tranzacții este necesar să fie destul de mare pentru a putea acoperi dobânzile bancare. Se calculează ca raport procentual între rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor și impozitului pe profit (EBIT) și dobânda achitată (CHD):

TIER = *100

Dacă se compară profitul operațional cu vânzările, marja profitului operațional arată cât de performant este managementul întreprinderii în obținerea veniturilor din operațiunile de bază. Marja profitului operațional ține cont pe lângă cheltuielile materiale și cele de muncă și de cheltuielile administrative și de distribuție, înregistrând o valoare mai mică în comparație cu marja profitului brut. În situația în care profitul operațional este ridicat se consideră că vânzările cresc mai repede decât cheltuielile operaționale.

Analiza rentabilității capitalului propriu

Aceasta poate fi scoasă în evidență cu ajutorul indicatorului „Rata rentabilității capitalului propriu”, care se calculează ca raport procentual între profitul net (RNE) și capital propriu (CPR):

ROE-Rata rentabilității capitalului propriu (Rata rentabilității financiare), indică eficiența capitalului investit într-o afacere.

ROE = *100

Gradul de rentabilitate a investițiilor realizate de acționari în activitatea de exploatare precum și în activitatea financiară sunt măsurate cu ajutorul Ratei rentabilității capitalului propriu. Cu ajutorul ei se poate ști cât câștigă întreprinderea dintr-un leu investit de acționari într-o întreprindere.

ROE = ROS * Rotația activelor totale * Levierul financiar =

= * *

↓ ↓ ↓

profitabilitate viteza de rotație levierul financiar

a activelor

ROS-rentabilitatea vânzărilor (marja de profit)

Dacă există diferențe de la un an la altul, sarcina analizei financiare este să depisteze care rate au determinat aceste fluctuații.

Analiza indicatorului este importantă din mai multe motive:

1. scoate în evidență gradul de acordare a fondurilor acționarilor și eficiența cu care întreprinderea încadrează capitalul acționarilor în afaceri

2. evidențiază rentabilitatea capitalului acționarilor alcătuind o metodă a capacității întreprinderii de a plăti dividendele acționarilor

3. se pot preconiza câștigurile pe o unitate de capital investit în acțiuni sau profitul care se cuvine proprietarilor pentru investițiile efectuate.

Ratele ROA și ROE sunt diferite, însă combinate oferă o imagine limpede cu privire la eficiența managementului. Investițiile acționarilor sunt gestionate eficient atunci când ROA obține o valoare mulțumitoare, datoriile au o valoare rezonabilă și ROE are o valoare mai mare.

Figura 7. Factori de influență ai rentabilității capitalului propriu

(Sursa: Bătrâncea, L.M., Moscviciov, A., Bătrâncea, I., 2012:145)

Cap. 3. Studiu de caz. Analiza performanțelor financiare la S.C. FARMEC S.A.

3.1. Istoric și obiectul de activitate

Pe parcursul anilor, societatea S.C. FARMEC S.A. a câștigat prestanță și credibilitate în viața schimbătoare a frumuseții feminine. S.C.FARMEC S.A. cu sediul în localitatea Cluj-Napoca, Strada Henri Barbusse, numărul 16, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J12/14/1991, Cod Fiscal R 199150 a fost înființată la data de 1 iunie 1945 fiind denumită “Laboratorul Mol-Moss”. Aceasta a ajuns să fie cea mai renumită firmă producător de cosmetice din țară cât și din Europa. FARMEC S.A. furnizează 60% din producția românească de cosmetice.

În municipiul Cluj-Napoca, producția de cosmetice a început în anul 1945 în laboratorul Mol-Moss cu doar 6 angajați, producând apă de colonie și pudră de talc pentru copii.

La Ministerul Finanțelor a fost înregistrată în data de 31 august 1949 sub nr. 124, ca întreprindere de stat sub numele de "Fabrica de produse cosmetice nr. 21 Cluj". Din anul 1951 au avut loc o serie de investiții în laborator, magazin și birouri începând să crească totodată și numărul angajaților. În anul 1957 societatea s-a unit cu fabrica de uleiuri vegetale "Flacăra" Cluj și a fost denumită "Fabrica de uleiuri vegetale și produse cosmetice Flacăra Cluj" obiectul său de activitate fiind producerea de produse cosmetice și uleiuri vegetale.

Din anul 1967 a deschis o secție mecanizată pentru îmbutelierea uleiului comestibil precum și actualul atelier producător de cosmetice. FARMEC este primul producător al cremelor Gerovital H3 din România, prima cremă industrializându-se în anul 1967, iar în urma deciziei luate de doamna prof. dr. ANA ASLAN întreprinderea a început să producă toate cremele și emulsiile Gerovital H3. Doamna prof. dr. ANA ASLAN este considerată una din cele mai renumite personalități din lume, fiind numită „părintele” geriatriei și gerontologiei. În 1952 s-a înființat Institutul de Geriatrie la București care a fost condus chiar de doamna prof. ANA ASLAN, fiind primul din lume și a cărui organizare a fost propusă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Din anul 1970 au început să producă aproximativ 130 de sortimente de produse și profilul fabricii cuprindea: activitatea de preparare și ambalare a produselor cosmetice; activitatea de confecții matrițe; activitatea de îmbuteliere a uleiului comestibil; activitatea de preparare esențe și arome alimentare. În data de 12 octombrie 1972 fabrica de produse cosmetice a primit denumirea de "Farmec" în cadrul Centralei Industriale de Medicamente, Cosmetice, Coloranți și Lacuri.

După anul 1990, compania a început să se dezvolte punând accent pe distribuție, iar în prezent are propria rețea de distribuție prin cele 14 reprezentanțe deschise în București, Brașov, Constanța, Ploiești, Pitești, Sibiu, Craiova, Focșani, Timișoara, Piatra-Neamț, Târgu-Mureș, Galați, Baia Mare și Cluj, ce dispun de un parc auto și de o forță proprie de vânzare.

O atenție destul de mare s-a acordat și exportului care în prezent înregistrează aproximativ 10% din cifra de afaceri. Cu toate că după anul 1990 concurența pe piața cosmeticelor a devenit acerbă, în momentul în care renumitele companii transnaționale au început să vândă și să cheltuiască sume importante pentru publicitate în România, FARMEC a reușit să mulțumească numeroase femei obținând locul întâi în desfacere la categoria de produse pentru îngrijirea feței și locul al doilea pe țară la categoria deodorante.

Pentru a obține acestă performanță s-a pus accent în primul rând pe retehnologizarea liniilor productive, respectiv achiziționarea de noi utilaje ultraperformante, de productivitate ridicată, încercându-se astfel alinierea tehnologiei la cele mai înalte standarde. Cea mai importantă investiție făcută de FARMEC o reprezintă noua secție pentru industrializarea deodorantelor ecologice și a lacurilor de păr, de la Dezmir, în apropierea municipiului Cluj-Napoca, fiind a doua investiție de acest gen din Europa Centrală și de Est. Această investiție a fost o cerință obligatorie de îndeplinit în urma aderării României la Convenția Internațională din anul 1993 de la Montreal privind protecția mediului înconjurător, respectiv eliminarea substanțelor care epuizează stratul de ozon atmosferic. În cadrul acestui proiect, compania FARMEC a investit circa 3 milioane USD, din care a primit din partea O.N.U.D.I., utilaje și asistență tehnică gratuită în valoare de 1,2 milioane USD.

S.C. FARMEC S.A. s-a privatizat în anul 1995 în proporție de 100% conform Legii nr.58/1991 privind privatizarea societăților comerciale și a legii nr.77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților care se privatizează.

Din anul 2002 compania obține certificatul internațional de calitate ISO 9001. Pentru a obține acest certificat s-au făcut procedurile de sistem necesare, personalul a fost instruit sub consultanța unei firme autorizate, recunoscută pe plan internațional. Lansarea pe piață, în anul 2002, a unei noi game de produse de îngrijire a feței și corpului, respectiv gama Aslavital reprezintă o premieră pe plan internațional, fiind prima gama de cosmetice pe bază de argila specială.

Compania FARMEC a participat la târgurile “Cosmetics Beauty Hair” și “Fabricat în România” unde gama Aslavital s-a bucurat de un real succes din partea consumatorilor. Eforturile depuse pentru crearea, susținerea și industrializarea produselor Aslavital, de compartimentele Cercetare-Marketing-Design-Tehnic-Producție au fost răsplătite prin decernarea distincției “Marca de Aur” pentru gamă, distincție primită din partea Uniunii Generale a Industriașilor din România – UGIR 1903.

Nomenclatorul de produse cuprinde peste 400 de produse, atât produse cosmetice, cât și produse medicamentoase de uz extern. Mărcile de cea mai mare notorietate sunt: Gerovital H3, Gerovital Plant, Aslavital, Ecovital, Farmec, Doina, You&Me, Obsesie, Farmec 16, Athos, Dermofarm, Triumf, Nufărul.

3.2. Structura organizatorică și de management

S.C. FARMEC S.A. Cluj-Napoca este persoană juridică română, cu forma juridică de societate pe acțiuni. Societatea comercială își desfașoară activitatea de producție la sediul central din Cluj-Napoca, iar cea de desfacere la nivel național.

În societatea S.C. FARMEC S.A. Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.) este organul de conducere a societății, care se compune din toți acționarii acesteia și poate fi ordinară și extraordinară.

Atribuțiile Adunării generale ordinare sunt: aprobarea sau modificarea bilanțului și a dării de seamă privind contul de profit și pierdere al societății pentru anul anterior; alegerea administratorilor și auditorilor; fixarea diurnei de deplasare; aprobarea salariului minim și a coeficientului de ierarhizare pe grupe de funcții; salariul minim din societate se va majora conform indexărilor și în funcție de posibilitățile financiare prin hotărârea Consiliului de Administrație (C.A.); fixarea remunerației cuvenită administratorilor și auditorilor; aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, a programului de activitate pentru exercițiul economico-financiar următor.

Adunarea generală extraordinară, pe lângă atribuțiile adunării ordinare, va decide în următoarele probleme: modificarea duratei de funcționare a societății; modificarea obiectului de activitate al societății; schimbarea formei societății; mutarea sediului; fuziunea și asocierea cu alte societăți; reducerea capitalului social sau majorarea lui prin emisiune de acțiuni; dizolvarea anticipată a societății; declararea falimentului; numirea lichidatorilor.

Societatea are următoarea structură organizatorică:

pentru activitatea de bază: 3 ateliere de producție, birouri, oficii, laboratoare, magazii de materii prime și produse finite;

cabinet medical;

cabinet de tratamente cosmetice;

14 reprezentanțe în țară;

magazine de desfacere.

Din cadrul SC FARMEC SA s-au desprins:

S.C. Mecanica Farmec S.R.L.;

S.C. Farmec Plast S.A.;

S.C. Complex Alimentație Publică Farmec S.R.L.

În cadrul birourilor și compartimentelor își desfășoară activitatea 36 ingineri, 74 economiști, 68 specialiști cu studii superioare și 63 persoane cu studii medii.

S.C. FARMEC S.A. este orientată spre satisfacerea cerințelor exigente ale clienților săi, prin implementarea unui management al calității în conformitate cu standardul internațional SR EN ISO 9001-2001. În implementarea, menținerea și îmbunătățirea managementului calității compania Farmec se obligă să aloce resurse materiale și umane necesare aplicării integrale a dispozițiilor cuprinse în documentele managementului calității. Politica firmei în domeniul calității este cunoscută de întreg personalul reprezentând un punct de reper pentru întreaga organizație în analiza performanțelor companiei.

3.3. Sistemul de prelucrare a datelor

SC FARMEC folosește un program informatic personalizat elaborat de informaticienii din cadrul Departamentului I.T. creat în Acces. Sistemul informatic asigură circuitul informațiilor pe întregul flux de aprovizionare, producție, vânzări și oferă informații detaliate la nivel de document, operațiune, zi, lună, an, separat pe fiecare reprezentanță, depozit. Programul informatic respectă prevederile Legii 82/1992 cu privire le registrele de contabilitate și oferă jurnalele solicitate pentru accize, TVA.

Programul vine în întâmpinarea nevoilor compartimentelor, datorită volumului mare de muncă și a diversității datelor care trebuie obținute prin prelucrarea informației primare dar și a faptului că prelucrarea manuală a devenit anevoioasă.

În cadrul compartimentului financiar-contabil, obiectivul acestui program este în special urmărirea modului în care se realizează evidența stocurilor pe gestiuni, precum și urmărirea datoriilor față de furnizori și a creanțelor față de clienți.

Programul este utilizat pentru înregistrarea intrărilor în unitate, gestiunea stocurilor, vânzări și operații de încasări și plăți, permițând prelucrarea și obținerea de date într-un timp cât mai scurt posibil.

3.4. Analiza lichidității și solvabilității financiare

În ceea ce privește analiza lichidității financiare, am considerat a fi necesar să calculez următorii indicatori:

Rata lichidității curente: RLC = *100

Rata lichidității imediate: RLI = *100

Rata lichidității efective: RLE = *100

Capitalul de lucru: CL = Active circulante-Datorii pe termen scurt

Rata capitalului de lucru: RCL = *100.

Referitor la societatea S.C. FARMEC S.A am ales ca și perioadă de analiză ultimii 5 ani, respectiv perioada 2009-2013, în tabelul 1 observându-se o evoluție oscilatorie a acestor indicatori.

Rata lichidității curente sau Current Ratio în limba enegleză este considerată a fi una din ratele financiare cele mai importante în cadrul unei întreprinderi. Prin intermediul acestei rate se poate observa dacă întreprinderea este capabilă să-și achite datoriile pe termen scurt folosind activele circulante. Conform O.M.F.P. nr. 3055/2009, această rată este necesar să se situeze aproape de valoarea de 200%, în cazul în care se depășește valoarea de 250% se presupune faptul că activele circulante nu sunt gestionate corect, intervalul de siguranță financiară optim fiind între 150% și 250%. În situația în care se înregistrează valori sub 100%, întreprinderea se află în incapacitate de plată a datoriilor pe termen scurt.

Analizând rata lichidității curente în perioada 2009-2013, în tabelul 1 se poate observa că doar în anul 2010 societatea se încadrează în intervalul de siguranță, în ceilalți patru ani depășind nivelul maxim, atingând în anul 2012 valoarea de 282,86% ceea ce înseamnă că activele nu sunt gestionate corect.

Rata lichidității imediate sau Quick Ratio în limba engleză, arată dacă întreprinderea poate face față datoriilor pe termen scurt utilizând activele circulante cu lichiditate ridicată, mai exact trezoreria și creanțele societății . În România, pentru această rată intervalul de siguranță financiară este considerat optim între 50% și 100%. În ceea ce privește societatea S.C. FARMEC S.A. se poate constata că pe întreaga perioadă analizată s-au înregistrat valori peste nivelul maxim, ajungând să înregistreze în anul 2012 valoarea maximă de 199,31%, ceea ce reprezintă că există un nivel ridicat al elementelor de creanță și trezorerie.

Rata lichidității efective sau Cash Ratio în limba engleză, este indicatorul cu ajutorul căruia se poate măsura capacitatea societății de a-și achita obligațiile de plată pe termen scurt cu ajutorul disponibilităților bănești (trezoreria). Intervalul de siguranță financiară în acest caz este considerat ca fiind optim între 20% și 60%. Din tabelul 1 se poate observa că pe perioada analizată 2009-2013, societatea S.C. FARMEC S.A. se încadrează în intervalul de siguranță doar în anul 2010 și 2011, în 2009 însă a înregistrat valori sub nivelul minim ceea ce înseamnă că a avut un nivel scăzut al disponibilităților bănești în comparație cu nivelul datoriilor pe termen scurt. În ultimii doi ani de analiză valorile înregistrate au depășit nivelul maxim, de unde rezultă că există un management defectuos al disponibilităților bănești.

Tabelul 1. Analiza lichidității financiare

(Sursa: calcule proprii)

Figura 8. Analiza lichidității financiare

(Sursa: calcule proprii)

Capitalul de lucru sau Working Capital în limba engleză, măsoară capacitatea societății de a-și onora la scadență datoriile pe termen scurt. Acest indicator mai este cunoscut în literatura de specialitate și sub denumirea de fond de rulment.

"Dacă CL=0 entitatea se află într-o stare de echilibru financiar pe termen scurt precar deoarece orice disfuncție ce afectează realizarea activelor curente poate afecta starea de echilibru a entității. În practică însă, această situație se întâlnește destul de rar.

Dacă CL>0 entitatea se află în echilibru financiar pe termen scurt deoarece dispune de o marjă de siguranță privind finanțarea activelor curente, marjă realizată pe seama unei părți din capitalurile permanente.

Dacă CL<0 entitatea se află în stare de dezechilibru pe termen scurt adică datoriile curente finanțează atât activele curente cât și o parte din activele imobilizate."(Achim, M.V., Borlea, S.N., 2012:235). În cazul societății analizate, capitalul de lucru înregistrează valori peste 0, adică societatea este în echilibru financiar pe termen scurt, având o evoluție crescătoare pe perioada analizată.

Rata capitalului de lucru sau Net working capital to total asset în limba engleză, arată cât reprezintă capitalul de lucru în total active. Se consideră ca fiind favorabilă o medie de 5% a acestei rate, dar în cazul societății analizate valorile înregistrate depășesc această medie și cresc de la un an la altul ajungând în anul 2013 la 31,37% .

Tabelul 2. Analiza lichidității financiare

(Sursa: calcule proprii)

Prin urmare starea de lichiditate financiară poate fi influențată de mai mulți factori:

"creșterea rentabilității activității de exploatare

accentuării gradului de participare al activelor la circuitul economic

creșterii ponderii elementelor de numerar și echivalente de numerar în totalul activelor curente ale entității

o viteză de rotație a creanțelor în creștere

o viteză de rotație a creanțelor care depășește viteza de rotație a datoriilor

o viteză de rotație a stocurilor în creștere

fluxuri de numerar pozitive din activitatea de exploatare, investiții și finanțare."(Achim, M.V., Borlea, S. N.,2012:236)

În realizarea analizei solvabilității financiare am ales să calculez următorii indicatori:

Rata solvabilității generale:

RSG = *100

Capacitatea de rambursare a datoriilor: Crd =

Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat: TIE = *100

Rata de acoperire a dobânzilor din cash: CCR = *100.

Cu ajutorul primului indicator, mai exact cu Rata solvabilității generale, se poate determina cât la sută din activele totale pot stinge datoriile totale. Referitor la intervalul de siguranță financiară în cazul acestei rate se consideră a fi optim dacă se află între 150% și 300%.

În tabelul 3 se poate observa că valorile înregistrate în perioada analizată scad de la un an la altul, însă depășesc pragul maxim al intervalului de siguranță financiară.

Capacitatea de rambursare a datoriilor arată modul în care resursele proprii de autofinanțare nete reușesc să acopere datoriile totale ale societății. Intervalul de siguranță considerat optim în acest caz este de peste 0,25 , ceea ce înseamnă că societatea este capabilă să-și plătească toate datoriile în cel mult 4 ani de la contractare.

În perioada 2009-2013, societatea S.C. FARMEC S.A. a înregistrat valori peste limita minimă acceptată, ceea ce reprezintă faptul că societatea are o capacitate de rambursare a datoriilor foarte bună, în 2009 fiind de 1,94 după care a început să scadă de la un an la altul, în anul 2013 ajungând la 0,51.

Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat sau în limba engleză Time interest Earned, reflectă posibilitatea societății de a-și achita cheltuielile cu dobânzile pe baza rezultatului exercițiului înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit. În România pragul minim acceptat cu privire la această rată este de cel puțin 2.

Referitor la societatea analizată, în tabelul 3 se poate observa că această rată de acoperire a dobânzilor din rezultat depășește pragul minim acceptat înregistrând în ultimii 3 ani valori foarte mari, rezultând deci că societatea are o capacitate foarte bună de a-și acoperi dobânzile din rezultat.

Rata de acoperire a dobânzilor din cash sau Cash coverage ratio în limba engleză, este de asemenea o altă rată cu ajutorul căreia se poate reflecta modalitatea prin care societatea își achită cheltuielile în ceea ce privește dobânzile din cash. În cazul acestei rate pragul minim acceptat este de 2,6 ori.

Starea de solvabilitate financiară este influențată pe lângă factorii amintiți la starea de lichiditate și de alți factori cu un anumit nivel de complexitate care urmăresc o perioadă îndelungată de timp:

”viteza de rotație a activelor imobilizate

politica monetară a creditelor

stabilitatea economică și politică.”(Achim, M.V., Borlea, S.N., 2012:240)

Tabelul 3. Analiza solvabilității financiare

(Sursa: calcule proprii)

3.5. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale

Pe baza datelor din tabelul 4 se poate observa că ponderile veniturilor si cheltuielilor din exploatare în total venituri înregistrează mici fluctuații, acestea fiind destul de apropiate. Ponderea de peste 99% a veniturilor din exploatare în total venituri pe întreaga perioadă analizată rezultă din vânzarea produselor fabricate și distribuirea lor. Obținerea veniturilor este o situație favorabilă și dorită de către orice societate comercială, putând fi utilizate pentru stingerea datoriilor sau pentru creșterea activelor.

Cheltuielile din exploatare au înregistrat ponderi de peste 89% ajungând în anul 2013 la 93,36% , cheltuieli efectuate pentru obținerea produselor și vânzarea acestora. Aici mai pot fi incluse cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile, cheltuieli de protocol, cheltuieli privind publicitatea.

Tabelul 4. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale

(Sursa: calcule proprii)

Figura 9. Analiza performanțelor financiare în raport cu veniturile totale

(Sursa: calcule proprii)

3.6. Analiza ratelor de profitabilitate comercială

În urma calculelor efectuate, rata marjei comerciale are un procent foarte ridicat în cazul societății FARMEC S.A. , această situație denotă faptul că există o activitate cu comerțul de mărfuri eficientă, ceea ce reprezintă un aspect favorabil pentru societate. O pondere de peste 10% a veniturilor din vânzări de mărfuri în cifra de afaceri netă, reflectă faptul că societatea este focalizată și pe activități comerciale. Această rată prezintă care este procentul de adaos comercial pe care îl utilizează întreprinderea. În tabelul de mai jos de poate observa că din anul 2011 și până în ultimul an de analiză, anul 2013, societatea analizată a înregistrat creșteri de la un an la altul, în 2013 ajungând la un adaos comercial de 52,18%.

Rata marjei nete a profitului a avut o evoluție fluctuantă pe perioada analizată, în anul 2011 înregistând procentul maxim de 7,49% după care în următorii ani rata a început să scadă ajungând la valoarea minimă de 5,32% în anul 2013. Chiar dacă în ultimii ani de analiză se înregistrează o ușoară scădere, valorile sunt net superioare intervalului mediu al sectorului. Acest interval este cuprins între 1,5% – 6,5% .

Rata marjei brute a profitului înregistrează o evoluție oscilatorie în perioada 2009-2013, dar cu toate acestea se află peste nivelul mediei sectorului care este cuprinsă între 1% -6%. Dacă valorile sunt peste medie înseamnă că societatea prin activitatea desfășurată obține profit din cifra de afaceri netă.

Evoluția marjei brute din vânzări este fluctuantă, valorile înregistrate fiind între 1,96% și 9,03%. Aceste valori justifică faptul că există o bună capacitate de a obține profit din vânzări prin raportarea profitului strict obținut din vânzări și vânzările propriu-zise.

De asemenea, rata marjei brute a profitului din exploatare a înregistrat o evoluție fluctuantă în cei cinci ani supuși analizei, procentul cel mai ridicat s-a înregistrat în primul an de analiză datorită capacității societății de a obține profit în urma activității de exploatare. În situația în care valorile încep să scadă și ajung la un procent relativ mic rezultă o capacitate slabă a societății de a putea obține profit din activitatea de exploatare.

Tabelul 5. Ratele de profitabilitate comercială

(Sursa: calcule proprii)

3.7. Indicatori utilizați în vederea estimării nivelului de rentabilitate a societății

Analiza valorii adăugate (VA)

Valoarea adăugată face parte din categoria indicatorilor sintetici care reflectă capacitatea societății de a creea valoare în urma utilizării factorilor de producție într-un interval de timp mai îndelungat. Cu ajutorul ei se poate estima mult mai bine eficiența economică, forța de muncă și instrumentele de producție sunt utilizate eficient. Valoarea adăugată poate fi calculată prin două moduri: metoda sintetică sau mai este cunoscută sub denumirea de metoda indirectă și metoda analitică sau mai este întâlnită sub denumirea de metodă directă. Prima metodă, cea sintetică este cea mai utilizată în calcularea valorii adăugate pentru că se utilizează ușor și este o metodă exactă. Formula de calcul în acest caz fiind următoarea: VA=MC+MI , unde:

MC-reprezintă marja comercială, iar

MI-reprezintă marja industrială.

A doua metodă, metoda analitică, permite observarea felului în care valoarea adăugată este distribuită între cei care contribuie la desfășurarea activității firmei. Se calculează după următoarea formulă: VA=Cs+IT+A+CF+Pn, unde:

Cs-reprezintă Cheltuieli cu personalul

IT-reprezintă Impozite și taxe

A-reprezintă Cheltuieli cu amortizarea

CF-reprezintă Cheltuieli financiare

Pn-reprezintă Profitul net.

”Marja comercială reprezintă valoarea nou creată în sfera comerțului, de entitățile cu profil comercial, cât și de entitățile cu profil productiv care desfășoară activitate de comerț prin magazinele proprii de desfacere.”( Achim, M.V., Borlea, S.N., 2012:282). S-a demonstrat că există cazuri în care două întreprinderi cu activitate comercială, cu aceeași cifră de afaceri, obțin marje comerciale diferite. Acest indicator se calculează după următoarea formulă: MC=VM-CD, unde VM reprezintă venituri din vânzarea mărfurilor și CD reprezintă cheltuieli privind mărfurile. Se poate observa în tabelul 6 că din anul 2011 până în 2013 s-au înregistrat creșteri de la un an la altul ceea ce înseamnă că societatea înregistrează vânzări tot mai mari de la un an la altul, cheltuielile neprezentând modificări semnificative.

Marja industrială este indicatorul care prezintă valoarea nou creată de această dată de ramura productivă efectuată de o societate cu caracter productiv. Formula de calcul a acestui indicator este: MI=Qe-[CM+LT], unde Qe-reprezintă producția exercițiului, CM-reprezintă cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile și LT-reprezintă lucrările și serviciile executate de terți.

Producția exercițiului este indicatorul cu ajutorul căruia se prezintă activitatea productivă globală a societății, care la rândul ei este compusă din producția valorificată pe perioada exercițiului, fie din producția realizată și necomercializată sau din producția care viza consumului intern. Se calculează după formula: QE=QV+QS+QI , unde QV-reprezintă producția vândută (evaluată în prețuri de vânzare), QS-reprezintă variația producției stocate alcătuită din variația producției în curs de execuție și variația stocului de produse finite (evaluată în costuri de producție), iar QI-reprezintă producția de imobilizări (evaluată în costuri de producție). Un inconvenient al indicatorului este că are un caracter eterogen, aceasta deoarece este exprimat în diferite baze de evaluare.

Tabelul 6. Valoarea adăugată

(Sursa: calcule proprii)

Figura 10. Valoarea adăugată

(Sursa: calcule proprii)

Rezultatul net al exercițiului (RNE)

Datorită acestui rezultat net se poate ști exact care este rezultatul întreprinderii la sfârșitul perioadei de activitate după achitarea cheltuielilor precum și a impozitului pe profit. Pentru acționari acest indicator este foarte important deoarece cu ajutorul lui se pot realiza previziuni referitoare la politica de investiții a societății, se poate măsura competența echipei manageriale cu privire la activitatea întreprinderii. Acesta poate fi utilizat atât pentru remunerarea acționarilor cât și pentru acoperirea, când este cazul, a pierderilor înregistrate pe parcursul activității.

Tabelul 7. Evoluția rezultatului net al exercițiului

(Sursa: calcule proprii)

Figura 11. Evoluția rezultatului net al exercițiului

(Sursa: calcule proprii)

În cazul societății analizate rezultatul net al exercițiului înregistrează profit pe întreaga perioadă de analiză, având o evoluție fluctuantă. Pe baza graficului de mai sus se poate observa că în anul 2011 rezultatul net al exercițiului a înregistrat valoarea maximă de 8,302,959 RON, iar în anul 2010 a înregistrat valoarea minimă de 5,170,504 RON. Aceste rezultate se datorează faptului că în cei cinci ani de analiză veniturile totale au fost superioare cheltuielilor totale, înregistrând creșteri de la un an la altul, dar cu toate acestea veniturile au rămas superioare cheltuielilor.

Rezultatul curent (RC)

Rezultatul curent este defapt rezultatul privind rentabilitatea societății, rezultat în urma activității de exploatare precum și a activității financiare înainte de achitarea impozitului.

Tabelul 8. Evoluția rezultatului curent

(Sursa: calcule proprii)

După cum se poate observa în tabelul 8, rezultatul din exploatare înregistrează profit pe întreaga perioadă de analiza, diferențele de la un an la altul nu sunt semnificative, în anul 2010 înregistrând valoarea cea mai mică 6,739,034 RON, iar în 2011 a înregistrat o creștere ajungând la valoarea maximă de 9,853,823 RON.

În ceea ce privește rezultatul financiar însă, în primul an de analiză s-a înregistrat o pierdere de -1,483,220 RON datorită creșterii mai alerte a cheltuielilor financiare comparativ cu veniturile financiare. Din 2010 situația s-a îmbunătățit înregistrând creșteri semnificative de la un an la altul, de la 3,226 RON în anul 2010 la 629,055 RON în anul 2012, până în 2013 când a înregistrat o mică scădere. Această creștere este cauzată de creșterea veniturilor financiare mult mai mari în comparație cu cheltuielile financiare.

Rezultatul curent a înregistrat profit pe perioada 2009-2013 având în vedere că rezultatul din exploatare și cel financiar au înregistrat valori pozitive, valorile din ultimii trei ani de analiză fiind destul de apropiate.

3.8. Analiza rentabilității economice

Pentru determinarea rentabilității economice se utilizează patru rate: rata rentabilității activelor, rata rentabilității economice, rata profitabilității activelor și rata rentabilității cheltuielilor.

Cu ajutorul ratelor din tabelul 9 am calculat modul în care societatea reușește să-și gestioneze cât mai convenabil resursele în vederea obținerii unor rezultate satisfăcătoare.

Tabelul 9. Evoluția ratelor rentabilității economice

(Sursa: calcule proprii)

Rata rentabilității economice (RRE) arată cât la sută din activele totale au participat la generarea de rezultate brute. Intervalul de siguranță acceptat în acest caz este între 4% și 10%. În perioada 2009-2013 valorile înregistrate de S.C. FARMEC S.A. se încadrează în intervalul de siguranță, ceea ce înseamnă că resursele sunt gestionate eficient, în anul 2011 atingând valoarea maximă de 8%.

Rata profitabilității activelor (BEP) arată dacă întreprinderea obține câștig în urma utilizării resurselor pe care aceasta le deține. Se determină ca raport între EBIT și total active. Media sectorială a indicatorului este 17%, însă nivelul înregistrat de rata profitabilității activelor în cazul societății analizate este între 5,75% și 8%, un nivel relativ redus.

Figura 12. Evoluția ratelor rentabilității economice

(Sursa: calcule proprii)

Rata rentabilității activelor (ROA)

După cum am precizat și în capitolul II, ROA este indicatorul care arată cât profit a generat capitalul investit. Rata rentabilității activelor este folositoare în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la un nou proiect, dacă se va accepta proiectul sau se va respinge. În țările dezvoltate, se consideră ca fiind optim ca această rată să se încadreze între 3% și 9%.

Figura 13. Rata rentabilității activelor

(Sursa: calcule proprii)

În urma calculelor efectuate și pe baza graficului atașat mai sus se poate observa că societatea FARMEC S.A. se încadrează în intervalul considerat optim de 3%-9%. În anul 2011, ROA a înregistrat cel mai mare procent din perioada analizată, mai exact 6,64% , ceea ce înseamnă că în acest an a obținut cel mai mare profit din utilizarea resurselor.

3.9. Rata rentabilității financiare

Această rată se înfățișează în două forme: rata rentabilității capitalului propriu (ROE) și rata rentabilității capitalului angajat sau permanent (RCPM). Cu ajutorul ratei rentabilității capitalului propriu se poate determina profitul obținut din investiția efectuată de către acționari, rezultatul reflectând ponderea profitului net în capitalul propriu.

Tabelul 10. Rata rentabilității financiare

(Sursa: calcule proprii)

În țările dezvoltate rata rentabilității capitalului propriu trebuie să fie cuprinsă între 2%-15%. Din tabelul 10 se poate observa că FARMEC S.A. se încadrează în acest interval, nivelul său variază între 5,05% și 7,85%. Creșterea valorii sale se datorează atât creșterii performanțelor obținute din activitatea comercială cât și creșterii obținute din felul în care activele totale sunt gestionate, doar dacă are loc o scădere a gradului de finanțare a activelor din surse proprii.

Rata rentabilității capitalului angajat (RCPM) are o evoluție fluctuantă în perioada analizată, atingând valoarea maximă de 9,47% în anul 2011 la fel ca și rata rentabilității capitalului propriu.

Figura 14. Rata rentabilității financiare

(Sursa: calcule proprii)

CONCLUZII

Lucrarea intitulată ”Analiza performanțelor financiare a societății S.C. FARMEC S.A.” a avut ca și scop analiza performanțelor financiare și evoluția societății pe o perioadă de cinci ani.

Din punct de vedere al lichidității, societatea a înregistrat valori peste nivelul maxim ceea ce înseamnă că reușește să facă față datoriilor pe termen scurt, însă are un nivel ridicat al elementelor de creanță și trezorerie. De asemenea s-a constatat că societatea are o capacitate foarte bună de a-și acoperi dobânzile din rezultat, aceasta deoarece rata de acoperire a dobânzilor din rezultat depășește pragul minim acceptat.

Rezultatele obținute referitoare la veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare, se datorează pe de-o parte veniturilor obținute din vânzarea produselor fabricate și pe de altă parte cheltuielilor efectuate pentru obținerea produselor. Un alt aspect favorabil societății este că exercită o activitate eficientă privind comerțul cu mărfurile, rata marjei comerciale înregistrând un procent ridicat.

Având în vedere că veniturile totale sunt superioare cheltuielilor totale, în perioada analizată, 2009-2013 rezultatul net al exercițiului a înregistrat profit.

Ca și recomandări, societatea ar fi de preferat să-și gestioneze mai eficient lichiditățile, să încerce să-și mărească capacitatea de producție, să țină întotdeauna cont de dorințele clienților actuali precum și a celor potențiali, în acest fel va reuși să se mențină pe primele locuri pe piață oferind produse cât mai bune și la prețuri acceptabile.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Achim, M. V., Borlea, S. N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Bătrâncea, I., Bătrâncea, L. M., Moscviciov, A., Analiza financiară a întreprinderilor românești, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Bătrâncea, I., Bătrâncea, L. M., Moscviciov, A., Metode și tehnici de analiză financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Ciumaș, C., Economia societății de asigurare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009

Jianu, I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura CECCAR, București, 2007

Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009

Nistor, I., Lăcătuș, V.D., Văidean, V., Cuceu, I., Finanțele întreprinderii-Noțiuni teoretice și aplicative, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011

Pintea, M.O., Teză de doctorat-Abordări financiare și non-financiare privind creșterea performanțelor entităților economice, Cluj-Napoca, 2011

Pintea, M.O., Performanța entităților economice în contextul dezvoltării durabile, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011

Verboncu I., Zalman M., Management și performanțe, Editura Universitară, București, 2005

Articole:

Cardoș, B.M., Muț, M.E., Modele ale măsurării performanței organizaționale, Revista de Management și Inginerie Economică, Vol. 11, Nr. 3, 2012

Gruian, C.M., Ce înțelegem prin performanța companiei?, Analele Universității ”Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 4/2010

Munteanu, V., Andrei-Coman, N., Zuca, M., Posibilități de analiză a performanțelor întreprinderii pe baza Contului de Profit și Pierdere, Audit Financiar, anul IX, 2011

Stancu, I., Stancu, D., Oproiu, A., Studiu empiric privind factorii determinați ai performanței financiare a întreprinderii-Sistemul DuPont, Audit Financiar, anul XI, 2013

Tănase, G.L., Ștefănescu, A., Bugetele și performanța entităților economice din perspectiva non-financiară, Audit Financiar, anul XI, 2013

Turcu, D.R., Turturea, M., Studiu privind raportarea performanței prin sistemul de indicatori:perspectiva financiară a Balanced Scorecard, Audit Financiar, anul XI, 2013

ANEXE

Elemente Bilanț S.C. FARMEC S.A. :

Indicatori din Contul de Profit și Pierdere ai S.C. FARMEC S.A. :