Analiza Performanței Sc….pe Baza Ratelor de Rentabilitate

=== 242165bd7aea2e92297b0e124c61ee50bf385206_503880_1 ===

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor

Program de studii: Analiza și evaluarea financiară a organizațiilor

Lucrare de disertație

cu titlul

Analiza performanței SC Alro SA SLATINA pe baza ratelor de rentabilitate

Conducător științific:

Absolvent:

Craiova

2017

Cuprins

Introducere 3

Capitolul I. Rentabilitatea-măsură a performanțelor economico-financiare ale firmei 4

1.1. Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de măsurare a performanțelor 4

1.2.Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate 5

1.3.Sursele informaționale ale analizei ratelor de rentabilitate 16

Capitolul II. Analiza ratelor de rentabilitate la SC Alro SA SLATINA 18

2.1. Prezentarea generală a SC Alro SA SLATINA 18

2.2. Rata rentabilității economice 23

2.2.1. Rata rentabilității economice a activelor 23

2.2.2. Rata rentabilității economice a capitalului angajat 25

2.3. Rata rentabilității financiare 28

2.4. Rata rentabilității resurselor consumate 30

2.5. Rata rentabilității veniturilor 33

2.6. Căi de creștere a rentabilității la SC Alro SA SLATINA 36

Concluzii 38

Bibliografie 40

Introducere

În contextul unei economii de piață, problema fundamentală cu care se confruntă fiecare întreprindere este în strânsă legătură cu locul pe care aceasta îl ocupă în spațiul economic în care activează, obiectivul propus, costurile implicate și șansele de reușită.

Orice firmă își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial dinamic și agresiv, fapt ce o determină să se raporteze în permanență la cererea de piață, să-și evalueze în permanență limitele și resursele de care dispune. În prezent, întreprinderile sunt extreme de afectate de schimbărilece au avut loc în viața economică, socială și politică. Instabilitatea macroeconomică își pune amprenta asupra operațiunilor și comportamentului economic adoptat de întreprinderi.

Informația economică reprezintă un element esențial al dezvoltării fiind prezentă în toate domeniile de activitate. Aceasta trebuie să se dezvolte continuu, astfel încât să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a întreprinderilor și rezultatele activității economico-financiare. Valorificarea eficientă a informației economice se poate realiza doar în cadrul unui sistem informațional economic în care contabilitatea este o componentă de bază.

Obiectivele, problematica și abordarea aspectelor teoretice privind analiza rentabilităților, precum și realizarea performanței în cadrul ALRO SA au determinat structura logică a tezei care constă în introducere, doua capitole, concluzii și surse bibliografice.

Analiza rentabilității este foarte importantă deoarece reprezintă una dintre principalele condiții pentru bună defășurare a activității eficiente de către orice societate, iar în funcție de indicatorii rentabilității, managerul companiei poate planifica activitatea acesteia în vederea dezvoltării eficiente.

În cadrul primului capitol am prezentat aspecte teoretice cu privire la rentabilitatea și performanța unei companii, precum și la corelația care există între acestea.

În cel de-al doilea capitol am prezentat evoluția principalelor rate de rentabilitate în cadrul societății ALRO SA SLATINA, precum și modalitățile prin care ratele rentabilitate pot fi îmbunătățite.

Capitolul I Rentabilitatea-măsură a performanțelor economico-financiare ale firmei

Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de măsurare a performanțelor

Lumea contemporană nu ar putea exista fără preocupări pentru performanță, pentru reușită și pentru succes. Aceste elemente au devenit obiectivele tuturor întreprinderilor ce doresc să răspundă exigențelor economiei de piață și competiției mondiale.

Într-o economie de piață, principalul obiectiv al unei firme îl reprezintă maximizarea rentabilității pe baza căruia se adoptă deciziile de alocare a resurselor privind organizarea, extinderea sau restrângerea producției. Analiza rentabilității este o parte esențială în mecanismul de feed-back la nivelul firmei, asigurând rolul de pârghie de reglare. Astfel, prin analiza rentabilității se stabilesc evoluțiile pozitive sau negative ale anumitor fenomene economice și se emit semnale de redresare sau îmbunătățire a acestora pe baza deciziilor aparatului managerial.

Diagnosticul financiar urmărește identificarea influenței factorilor asupra rentabilității fiecarui tip de activitate și asupra rentabilității globale a întreprinderii. Evaluarea performanței sau non-performanței întreprinderii prin intermediul rentabilității exprimată în termeni absoluți implică abordări structurale și factoriale în vederea stabilirii cauzelor ș imăsurilor ce trebuie luate pentru corectarea, menținerea sau ameliorarea activitățiiîntreprinderii. Diagnosticul financiar,atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Astfel, diagnosticul financiar are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii.În plus, realizarea diagnosticului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

Având în vedere aceste obiective, nu se poate vorbi despre un diagnostic financiar complet, fără a se lua în considerare noțiunile de rentabilitate și risc. Noțiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul acestei dualități: rentabilitate-risc. Astfel, se poate realizaun diagnostic al rentabilității și riscului ce vizează în esență, aprecierea modului în care întreprinderea poate depăși constrângerile referitoare la performanțe, solvabilitate, autonomie și la flexibilitate financiară.

Solvabilitatea sau echilibrul financiar reprezintă capacitatea societății de a-și onora obligațiile față de creditori, pe măsură ce acestea ajung la scadență. Putem spune că acest element a fost printre primele luate în considerare în momentul realizării unei analize financiare, deoarece instrumentele acesteia au fost elaborate de către bancheri sau alți creditori, care erau interesați ca societatea să-și poată îndeplini angajamentele.

Analiza performanțelor întreprinderii constituie un element important în cadrul diagnosticului, prin interpretarea rezultatelor obținute în trecut și în prezent și previzionarea evoluției acestora în viitor. Prin compararea acestor rezultate cu mărimi de referință se poate efectua o evaluare a capacității întreprinderii de a pune în valoare capitalurile deținute, obținând o rentabilitate care să compenseze costurile suportate.

Diagnosticul financiar oferă informații relevante cu privire la evoluția activității întreprinderii în perioada examinată, informații referitoare la ritmul de creștere a activității întreprinderii în raport cu ritmul sectorului. În plus, pune la dispoziția utilizatorilor informații legate de rezultatele obținute, dacă acestea sunt pe măsura mijloacelor folosite, dacă această creștere a fost însoțită de o rentabilitate suficientă, informații legate de structura financiară a întreprinderii și dacă aceasta a fost echilibrată, identifică riscurile, punctele de vulnerabilitate ale firmei și precizează dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate

Noțiunea de rentabilitate este folosită frecvent în teoria și practica financiară, prezentându-se sub diverse forme, de unde rezultă varietatea modalităților de exprimare a acesteia. Astfel, rentabilitatea este definită în Dicționarul Limbii Române Contemporane ca fiind rezultatul financiar al unei activități economice, concretizat în obținerea unor venituri care depășesc cheltuielile. Prin urmare, putem spune că rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub aspecte diferite, dar corelate între ele, și anume: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit, dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate.

Potrivit lui Xavier Richet în “L’économie de l’entreprise”, rentabilitatea cuprinde un ansamblu de indicatori sintetici care permit aprecierea măsurii în care întreprinderea valorifică factorii de producție utilizați.

Rentabilitatea „reprezintă un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cât și relațiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind în consecință și calitatea de a fi un criteriu esențial de apreciere a eficienței economice”.Atunci când determinăm rentabilitatea unei întreprinderi, calculăm de fapt „rentabilitatea cu care au fost investite capitalurile atrase de la diverși investitori”, respectiv gradul în care aceste capitaluri aduc profit. Cei care pun la dispoziția firmei resurse necesare desfășurării activității și dezvoltării acesteia sunt proprietari sau creditori, bănci sau alte instituții financiare.

Rentabilitate este un indicator al eficienței care vine să arate capacitatea societății de a obține profit. Fiind un indicator de eficiență poate apărea sub diverse forme în funcție de elementele care apar în calitate de eforturi depuse de întreprindere, dar și de efectele ce se obțin ca urmare a eforturilor depuse.

Rentabilitatea unei întreprinderi poate fi exprimată atât în mărimi absolute, cât și relative prin intermediul unor indicatori ce permit măsurarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii. Acești indicatori sunt reprezentați de rezultatele obținute de întreprindere, majoritatea fiind determinați pe baza contului de profit și pierdere, și anume: profitul realizat din activitatea desfășurată și ratele de rentabilitate. Analiza profitului, deși oferă informații cu privire la rentabilitatea absolută a întreprinderii, nu constituie decât o etapă preliminară a analizei rentabilității. Rata profitului este fundamentală pentru a caracteriza concurența într-o economie, reflectând alocarea capitalului întreprinderii pentru nevoile economice ale acesteia de a face față concurenței.

Atât pentru diagnosticul intern, cât și pentru utilizatorii externi ai informației privind întreprinderea, cunoașterea capacității de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativă. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte mărimi, în special cu mărimile care exprimă efortul depus pentru obținerea masei profitului, degajându-se astfel rate ale rentabilității care, din punctul de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informațională.Aceste rate scot în evidență rentabilitatea relativă a întreprinderii și exprimă capacitatea acesteia de a asigura remunerarea capitalurilor investite prin utilizarea resurselor de care dispune.Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate și oglindesc multiple laturi ale activității economico-financiare a firmei. Multiplicarea exagerată a numărului de rate utilizate reflectă în final neseriozitatea analiștilor.

Evaluarea eficientă a unei întreprinderi nu presupune utilizarea unui număr cât mai mare de rate, ci alegerea, analiza și interpretarea acelor rate care răspund cel mai bine obiectivelor urmărite de analistul economico-financiar. Pentru a elimina unele erori ce ar putea apărea în utilizarea sistemului de rate, valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul conținutului și al prezentării monetare. Cunoașterea ratelor de rentabilitate este necesară pentru utilizatorii informațiilor financiare deoarece aceste rate prezintă următoarele funcții:

Favorizează orientarea structurii producției pe produse, ramuri si subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj;

Fluxurile economice se redirecționează permanent, imprimând activităților economice o dezvoltare inegală;

Stimulează gestiunea prin utilizarea rațională a resurselor și favorizează segmentarea pieței și diferențierea strategiilor comerciale;

Contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferențierea produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate.

Ratele de rentabilitate prezentate în cadrul literaturii de specialitate sunt clasificate în funcție de mai multe criterii. Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a ratelor de rentabilitate este criteriul funcțional, în conformitate cu care întâlnim:

rate de rentabilitate economică;

rate de rentabilitate financiară;

rate ale veniturile;

rate ale resurselor consumate.

De asemenea, ratele de rentabilitate pot fi împărțite și în funcție de criteriul bazei de raportare în conformitate cu care, se disting două tipuri de rate: rate de rentabilitate propriu-zise, ce prezintă la numitor acele resurse consumate în vedera obținerii rezultatelor și rate de structură care au la numitor un flux global al activității.

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe. Nivelul rentabilității economice trebuie să permită remunerarea acționarilor și creditorilor, în concordanță cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-iîmprumuturi.

În cadrul procesului de desfășurare a activității economice, fiecare societate folosește și consuma diverse resurse economice care poartă denumirea de active, iar utilizarea eficientă a acestora depinde de capacitate pe care o are societatea de a supraviețui din punct de vedere financiar, precum și de a atrage mijloace bănești sau de a-și achita datoriile la scadență.

Rata de rentabilitatea economică poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a activelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite. Valorile ratei rentabilității economice a activelorpe perioada analizată evidențiază faptul că activul economic investit are capacitatea de a degaja un flux monetar pozitiv, care să asigure autofinanțarea creșterii economice a firmei și remunerarea proprietarilor.O prima modalitate de determinare a ratei de rentabilitate economică a activelor este :

Ra==;

unde: PB= profitul brut al companiei

At= activele totale

Ai= active imobilizate

Ac= active circulante

O alta formula utilizată în literatura de specialitate este:

=

ROA poate fi interpretată astfel: câți lei de profit generează un leu investit în active, arătând în acest fel eficacitatea cu care sunt utilizate activele unei firme. Gestionarea eficientă a activelor și implicit, obținerea unei valori ridicate a rentabilității economice, se realizează prin:

folosirea unor echipamente tehnologice performante;

gradul de utilizare al capacității de producție să fie cât mai ridicat.

O altă rată de rentabilitate economică este cea a capitalului investit care se determină pe baza următoarei formule:

Rki=

unde: Ki-reprezintă capitalul investit și se calculează pe baza formulei:

Ki= Capital propriu+Datorii financiare

Pe- reprezintă profitul din exploatare

Dimensiunea ratei rentabilității economice joacă un rol hotărâtor în stabilirea modalității de finanțare pe termen lung și scurt. Tot capitalul avansat în activitatea întreprinderii trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu care este remunerat în măsura obținerii de profit, capitalul împrumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele întreprinderii. O întreprindere ce beneficiază de capital împrumutat, va suporta cheltuieli financiare ridicate care îi vor diminua posibilitățile de autofinanțare. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finanțare, compania va fi nevoită să recurgă la obținerea de noi credite. În aceste condiții se impune criteriul rentabilității: dacă rata rentabilității economice este superioară ratei dobânzii, este posibil și de dorit să se apeleze la credite. Așadar, prin compararea ratei rentabilității economice cu costul capitalului împrumutat ia naștere efectul de îndatorare.

Rata rentabilității economice trebuie apreciată în funcție de rata inflației. O rată a rentabilității economice superioară ratei inflației va putea asigura conservarea “substanței economice” a întreprinderii și chiar reînoirea și creșterea activelor sale economice, într-o perioada cât mai scurtă. În realitate, rata rentabilității economice trebuie să remunereze capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobânzii, plus riscul economic și financiar pe care și l-au asumat cei care au plasat capitalul în compania respectivă.

Rata rentabilității economice trebuie sa fie superioară ratei inflației pentru a fi posibilă o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie și al unui nivel de risc economic și financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispoziția societății, permițând în același timp reînnoirea și creșterea activelor în cadrul societății comerciale.

O altă rată de rentabilitate este rata rentabilității financiare. Acest indicator reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce masură investiția lor este rentabilă sau nu. În analiza acestei rate de eficiență globală, desprindem ideea creării de valoare suplimentară pentru acționari.

Rentabilitatea financiară reprezintă un indicator de bază ce are scopul de a reda performanțele întreprinderii, aceasta aflându-se sub directa incidență atât a politicii financiare a companiei, cât și a politicii comerciale. Prin intermediul acesteia se evidențiază randamentul capitalurilor proprii sau a plasamentelor pe care le efectuează diverși acționari în vederea cumpărării acțiunilor societății. O îmbunătățire a acestei rate arată eficiența activității din punctul de vedere al valorizării capitalurilor proprii.

Cu alte cuvinte, măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin investiția lor de capital în cumpărarea acțiunilor întreprinderii. ROE exprimă capacitatea întreprinderii de distribuire de dividende către acționari și de creștere a rezervelor care, în fapt, reprezintă o creștere a averii acționarilor.Plecând de la considerentul cărata rentabilității financiare exprimăeficiența utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei putem afirma ca aceasta prezintăo importanțădeosebităpentru acționarii firmei, care apreciazăîn funcție de nivelul acesteia dacăinvestițiile lor sunt justificate și dacătotodatăvor continua săsprijine dezvoltarea firmei prin aportul de noi capitaluri sau prin renunțarea pentru o perioadălimitatăla o parte din dividendelecuvenite. Managerii, la rândul lor, vor fi interesați săpăstreze un nivel corespunzător a acestei rate, pentru a-și putea păstra pozițiile și a realiza criteriile de performanțăale firmei.

Această rată se compară cu costul capitalului propriu (kc ). Când ROE> kc, cursul bursier crește și acțiunile întreprinderii devin atractive și va conduce la creșterea averii acționarilor (VAN(CPR)>0). Astfel, cu ajutorul acestei rate se poate analiza oportunitatea investirii în acțiunile unei companii.Rata rentabilității financiare are în vedere proveniența capitalurilor, fiind sensibilă la structura financiară a întreprinderii și în mare măsură influențată de gradul de îndatorare al înterprinderii.

Rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi analizată independent de aspectele legate de structura sa financiară. Pentru orice companie, prezintă interes cunoașterea structurii financiare cu care își poate desfășura o activitate rentabilă, precum și cunoașterea nivelului de îndatorare la care poate apela, astfel încât acesta să nu se reflecte negativ asupra rentabilității sale financiare. Nerespectarea acestei restricții ar conduce la un dezechilibru financiar, în pofida unei rentabilități economice semnificative, care va fi absorbită de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de îndatorare mult prea ridicat. Rata rentabilității financiare a capitalului propriu pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii unei societăți prin cumpărarea acțiunilor societății. Profitul, sursă importantă de finanțare a dezvoltării unei activități, reprezintă parte componentă a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând, în primul rând, participarea acționarilor, prin intermediul dividendelor. O creștere a acestui indicator evidențiază o activitatea eficientă din punctul de vedere al fructificării capitalurilor proprii.

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat în obținerea lui, exprimând în acest fel eficiența efortului materializat în costuri. Literatura de specialitate ne prezintă rata rentabilității resurselor consumate sub următoarele modalități de calcul:

și , acestea reprezentând ratele rentabilității cheltuielilor de exploatare

unde:

Ce – cheltuieli de exploatare;

Aj – Ajustari privind provizioanele de exploatare;

Cdda – cheltuieli cu despagubiri, donatii si active cedate.

, reprezentândrata rentabilității cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

unde:

PR- profitul aferent cifrei de afaceri;

C-cheltuielile aferente cifrei de afaceri

Dimensiunea ratei rentabilității resurselor consumate este dată în principal de variația structurii vânzărilor, a costului unitar și a prețurilor de vânzare.

Asupra ratei rentabilității resurselor consumate se remarcă influența costului, în sensuri diferite, atât prin numărător cât și prin numitorul raportului: creșterea costului antrenează, de pe o parte scăderea numărătorului (a profitului), iar pe de altă parte, creșterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilității resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte rate.

După cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilității resurselor consumate este direct proporțională cu rezultatul exploatării și invers proporțională cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativă a rezultatului exploatării superioară celei înregistrate de cheltuielile de exploatare, creșterea ratei rentabilității resurselor consumate este evidentă. În literatura de specialitate, se discută despre valoarea optimă a ratei rentabilității resurselor consumate ca fiind încadrată între 9% și 15%.

O ultimă rată pe care o voi prezenta este rata de rentabilitate a veniturilor. Această rată arată profitul total care se obține în cadrul companiei, la 100 lei de venituri.Rentabilitatea vânzarilor se poate exprima sub una din urmatoarele forme:

Rata rentabilitatii vânzarilor, calculată pe baza profitului de exploatare, privilegiază interesele furnizorilor de capital și pe cele ale autorității fiscale, deoarece profitul obținut din activitatea de exploatare este utilizat aproape exclusiv pentru remunerarea acestor categorii. De multe ori, aceasta rată este preferată și de manageri, pentru ilustrarea eficienței activității de comercializare a firmei, deoarece reflectă o marja netă care se formează dupa acoperirea tuturor cheltuielilor aferente exploatării, indiferent daca au caracter potențial sau nu. De asemenea, ea arată contribuția managerilor la obținerea performanțelor firmei.

Conform analizei DuPont, ratele de rentabilitate pot fi descompuse în : rate de marjă, rate de rotație și rate de structură a capitalurilor. Mărimea acestor factori cantitativi (marja) și calitativi (rotația și structura capitalurilor) explică rentabilitatea capitalurilor proprii investite și orientează managementul pentru ameliorarea factorilor de rentabilitate mai puțin performanți.

Ratele de marjă (Gross, Operating, or Net Profit Margin, în engleză) sunt rate de structură a componentelor valorice de acumulare (a marjelor) în raport cu veniturile (cu cifra de afaceri).

Există două tipuri de astfel de marje:

– rate de marja brută : MCV%, EBIT%;

– rate de marja netă: EBIT(1-Ʈ)%, PN %)

Ratele de rotație sunt factori calitativi și exprimă intensitatea exploatării activelor întreprinderii. Aceste rate au două forme:

-coeficientul de rotație (viteză): arată câte rotații realizează elemental de activ considerat într-un an prin cifra de afaceri;

-durata de rotație arată numărul necesar de zile pentru o rotație completă a elementului de activ prin CA;

Cu cât activele sunt exploatate mai intens,cu atât viteza de rotație este mai mare și durata de rotație este mai scăzută.

Ratele de structură reprezintă un factor calitativ al rentabilității capitalurilor și exprimă capacitatea întreprinderii de a face față angajamentelor asumate față de furnizori de capital. Acestea sunt indicatori de exprimare a riscului, spre deosebire de ratele de rotație care exprimă profitabilitatea.

ROA poate fi descompusă în două rate: o rată de marja netă (factor cantitativ) și o rată de rotație (factor calitativ).

{rata de marja EBIT} {coef de rotatie al AE}

Din descompunere se observă că ROA poate fi sporită prin creșterea marjei și/sau prin accelerarea rotației activelor.

ROE poate fi descompusă în trei factori:

[Rmarja PN] x [R rotatie AE] x [ R structura]

Analiza rentabilității unei întreprinderi poate fi exprimată și prin dinamica rezulatului net al cărei modalitate de calcul este similară cu cea a cifrei de afaceri, iar analizând corelativ cei doi indici concluzionăm faptul că indicele rezultatului net trebuie să fie mai mare decât cel al cifrei de afaceri.

În practică însă există și situația în care indicele rezultatului net este mai mic decât cel al cifrei de afaceri, cauzele fiind diverse:

costuri totale mari;

costuri mici pe produs;

probleme de evoluție a prețurilor.

În aceste situații în care indicele rezultatului net înregistrează valori mai scăzute pot fi adoptate diferite soluții pentru crearea unui mediu favorabil. Vorbim astfel de analiza costurilor de distribuție și de regie, în cazul în care valorile mai mici ale indicelui rezultatului net sunt determinate de costurile totale prea mari. Pe de altă parte, poate exista și situația în care indicele cifrei de afaceri înregistrează valori mai mari decât cel al rezultatului net ca urmare a unor costuri mari pe produs, caz în care soluțiile ce ar trebui adoptate sunt diferite analize, respectiv analiza randamentului factorilor de producție, analiza organizării subunităților de producție, precum și analiza tehnologie și a tehnicii. În cazul în care valoarea scăzută a indicelui rezultatului net față de cel al cifrei de afaceri este datorat problemelor de evoluție a prețurilor, atunci soluția ar fi compararea prețurilor factorilor de producție cu cele ale produselor finite.

În ceea ce privește analiza rentabilității oricărei companii este important de menționat corelația care există între aceasta și riscuri. Așadar, între cele două există o strânsă legătură, fiind de dorit ca în cadrul oricărei companii să se mențină un anumit nivel al riscului care să permită obținerea rentabilității așteptate. Unul dintre principalele riscuri care afectează rentabilitatea companiei este riscul de exploatare care se determină prin intermediul pragului de rentabilitate, denumit în literatura de specialitate că punctul critic. Există însă și alte riscuri care au impact asupra rentabilității unei societății.

Așa cum am specificat și anterior, rata rentabilității poate îmbrăca diverse forme în funcție de numărătorul raportului prin care se determină aceasta. Astfel că, acest indicator de eficiență este diferit atunci când la numărător se află profitul brut, comparativ cu situația în care la numărător se află profitul net. Diferitele modele utilizate pentru calculul ratelor de rentabilitate oferă informații diferite redând eficiența diferitelor laturi ale activității economice a societății. Așadar, așa cum era de așteptat, acele rate de rentabilitate care sunt determinate pe baza resurselor consumate sunt importante pentru interesele conducătorilor companiei, în timp ce ratele calculate în funcție de capitalul avansat exprimă interesele furnizorilor de capital.

Totodată, trebuie specificat și faptul că, datorită modului de calcul și a informațiilor pe care le oferă, rata de rentabilitate este unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficiență ai întreprinderii, sintetizând atât rezultatele din stadiul de producție căt și rezultatele din stadiul de distribuție.

Calculul ratelor de rentabilitate este important din mai multe puncte de vedere, unul dintre cele mai importante fiind alegerea unei anumite structurii financiare optime care reprezintă întotodeauna o decizie de politica financiară foarte importantă deoarece capitalurile prezintă costuri diferite care afectează societatea și este necesară alegerea optimă a structurii astfel încât să se minimizeze costurile companiei.În alegerea structurii financiare optime a întreprinderii trebuie să se țină seama de anumite criterii: criteriul rentabilității, criteriul riscului, criteriul destinației resurselor și capacitatea de îndatorare. Însă structura financiară nu depinde doar de aceste elemente ci este influențată și de alți factori cum ar fi oscilațiile ratei dobânzii, situația pieței financiare, dar și de comportamentul acționarilor și al băncilor.

Cu toate că, criteriul rentabilității este foarte important în optimizarea structurii financiare a societății, și cel al riscului are un impact foarte mare. În primul rând trebuie menționat faptul că adoptarea unei anumite structurii financiare este în mare măsură determinată de creditor deoarece el este cel care evaluează riscul, care pentru a se proteja împotriva riscurilor la care este expus, acționează cerând anumite garanții și în același timp poate cere participarea debitorului la finanțare cu capital propriu.

Așadar, deși ratele de rentabilitate prezintă numeroase inconveniente, acestea sunt indicatori de bază pentru caracterizarea performanțelor întreprinderii deoarece permit o bună poziționare a companiei în cadrul sistemului strategic căruia îi aparține, dar și o alegere obiectivă a orientărilor viitoare.

1.3.Sursele informaționale ale analizei ratelor de rentabilitate

Analiza ratelor de rentabilitate se bazează pe informațiile furnizate de contabilitate, sintetizate în situațiile financiare, precum și pe cele culese prin mijloace proprii. Prelucrarea informațiilor contabile se realizează cu ajutorul instrumentelor analizei financiare.

Informațiile necesare pentru realizarea diagnosticului rentabilității unei întreprinderi se regăsesc în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și în anexele sale, precum și în alte documente ale contabilității financiare ale firmei. Aceste documente de sinteză fac parte din categoria situațiilor financiare anuale, situații ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005. Informațiile financiare oferite de aceste documente trebuie să fie relevante și credibile pentru realizarea unei analize financiare complete, precum și comparabile pentru a putea urmării evoluția unor indicatori importanți ai acestei analize.

Bilanțul evidențiază starea patrimoniului întreprinderii la un moment dat: începutul sau sfârșitul unui exercițiu financiar, sfârșitul unui semestru sau al unui trimestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat (tabel sau listă ), bilanțul reflectă ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea și folosirea acestora la un anumit moment, evidențiind totodată rezultatul obținut de aceasta. În plus, reprezintă imaginea statică a nevoilor de finanțare a întreprinderii care sunt reflectate în activul bilanțier, respectiv a obligațiilor rezultând din constituirea surselor de finanțare ce se regăsesc în pasivul bilanțier. Acest document contabil indică poziția financiară a unei firme, oferind informații cu privire la capacitatea acesteia de a produce fluxuri viitoare de numerar, precum și informații despre resursele necesare înviitor.

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat. Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria evoluției întreprinderii de la începutul până la sfârșitul exercițiului.

Informațiile financiare obținute în urma efectuării diagnosticului rentabilității și al riscului, precum și cele evidențiate în situațiile financiare ale întreprinderilor sunt importante pentru cei interesați în mod direct să investească (acționari), pentru managerii organizației, creditori, angajați, guvern și agențiile acestuia, analiștii financiari, etc. Acționarii urmăresc, în baza diagnosticului elaborat, să ia decizii pertinente privind vânzarea sau păstrarea acțiunilor de care dispun, considerând echilibrul financiar respectat atunci când remunerarea capitalului investit compensează riscul asumat. În concepția unor autori (F. Modigliani și M.H.Miller), valoarea acțiunilor este dependentă de profit, independentă de dividende, în timp ce alți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că aceasta este egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.

În ceea ce priveste personalul întreprinderii, putem menționa faptul că atât salariile, cât și regimul de participare al acestuia la profit creează interesul salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung.

Capitolul II Analiza ratelor de rentabilitate la SC Alro SA SLATINA

2.1. Prezentarea generală a SC Alro SA SLATINA

Scurt istoric

ALRO Slatina a fost construită ca urmare a deciziei Guvernului României în anul 1963. Privatizarea Alro SA a fost propusă în 2001-2002 conform programului PSAL 2 convenit cu Banca Mondială. După prima etapă de privatizare, guvernul încă deținea pachetul majoritar de acțiuni în companie.

Procesul de privatizare internațională s-a încheiat prin selectarea consorțiului de companii Marco Group (astăzi Vimetco) ca investitor strategic la Alro. În octombrie 2002, Guvernul României a încheiat acordul de privatizare cu Marco Consortium. În prezent, Vimetco N.V. deține peste 80% din acțiunile Alro. De la privatizarea Alro din 2002, Marco Group a investit în companie peste 210 milioane USD, care au permis îmbunătățirea protecției mediului, precum și creșterea cu 20% a producției (la 184.000 de tone), în comparație cu perioadă anterioară privatizării.

Tranzacționarea la Bursa de Valori București s-a făcut începând cu data de 16 octombrie 1997, utilizându-se simbolul ARL.Din primele luni de tranzacționare, acțiunile ALR s-au dovedit printre cele mai atractive acțiuni tranzacționate la bursă (din punct de vedere al lichidității, a evoluției și nivelului cursului), Alro fiind unul dintre puținele "blue-chips" de la BVB. Ca o recunoaștere a valorii Alro, acțiunile sale au fost admise încă de la început la Categoria I a Bursei de Valori, fiind incluse și în portofoliul indicelui BET, ce cuprinde cele mai atractive 10 acțiuni de la bursă.

Obiectul de activitate

SC ALRO SA SLATINA are ca obiect de activitate producerea și comercializarea pe piața internă și la export, de blocuri din aluminiu primar, bare omogenizate din aliaje de aluminiu primar, sârme din aluminiu primar și aliaje din aluminiu și semifabricate din aluminiu și aliaje din aluminiu.

Clienți și furnizori

Clienții Alro SA sunt utilizatori finali și comercianți de metale atât din România, cât și din întreaga lume. Peste 80% din producția realizată de Alro este comercializată pe piața internațională prin intermediul Bursei de Metale de la Londra și în baza contractelor directe pe termen lung cu clienți din 25 de țări ale lumii. State din Uniunea Europeană (Italia, Grecia, Austria, Ungaria etc.), precum și Turcia, țările balcanice și Statele Unite ale Americii reprezintă principalele piețe de desfacere pentru produsele Alro.

Furnizorii interni de alumina ai Alro sunt BBG Alum Tulcea (preluată de către grupul Balli) și Alor Oradea (aflată în proces de închidere operațională parțială), aceasta din urmă beneficiind de bauxita extrasă de către Bauxita Min Dobrești, aflată de asemenea în proces de închidere operațională.

Capitalul social și conducerea societății SC ALRO SA SLATINA

Capitalul social al societății, subscris și vărsat în totalitate, este de 356.889.567,5 RON. Capitalul social este reprezentat de 713.779.135 acțiuni nominative, emise în formă dematerializată, fiecare acțiune având valoare nominală de 0,5 RON.

Acționarii societății sunt:

VIMETCO NV, persoana juridică de naționalitate olandeză, cu sediul în Prins Bemhardplein 200, I 097 JB, Amsterdam, Olanda, înmatriculata în Registrul Comerțului din Amsterdam sub nr. 34169722, cu un aport la capitalul social de 300.464.542 RON = 600.929.084 acțiuni = 84,1898 %;

FONDUL PROPRIETATEA S.A., persoana juridică de naționalitate romana, cu sediul în București, str. Buzesti nr. 78-80, et.7, sector 1, cu un aport la capitalul social de 35.793.257 RON =71.586.514 acțiuni = 10,0292%;

S.C. CONEF S.A., persoana juridică de naționalitate romana, cu sediul în București, str. Splaiul Unirii, nr. 64, et.1, sector 4, înmatriculata în Registrul Comerțului sub nr. J40/377/1991 , având codul unic de înregistrare RO 1555107, cu un aport Ia capitalul social de 13.450.785,5 RON = 26.901.571 acțiuni = 3,7689 %;

ALȚI ACȚIONARI cu un aport la capitalul social de 7.1 80.983 RON = 14.361.966 acțiuni =2,0121 %.

Activitatea societății este condusă de către un Consiliu de administrație compus din șapte membri, persoane fizice sau juridice, aleși de către Adunarea generală ordinară a acționarilor, dintre care un președinte și un vicepreședinte.

Majoritatea administratorilor sunt fi administratori neexecutivi. Președintele Consiliului de administrație și membrii acestuia pot fi persoane de cetățenie sau naționalitate străină. Președintele și vicepreședintele Consiliului de administrație sunt aleși de către și dintre membrii acestuia. În cazul în care președintele se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, pe durata stării respective de imposibilitate, Consiliul de Administrație poate însărcina pe un alt administrator cu îndeplinirea funcției de președinte.

ALRO S.A. asigură efectuarea raportărilor periodice și continue adecvate asupra tuturor evenimentelor importante, inclusiv situația financiară, performanța, proprietatea și conducerea. Compania pregătește și diseminează informații periodice și continue relevante, în conformitate cu cele mai înalte standarde contabile – Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și de raportare financiară și non-financiară. Informațiile sunt diseminate atât în limba română cât și în limba engleză. Compania promovează cel puțin o dată pe an întâlniri cu presa și cu analiști financiari, brokeri, investitori și alți specialiști de piață, în scopul prezentării de analize financiare, relevante deciziei investiționale.

Situația actuală a SC ALRO SA Slatina

În continuare voi prezenta cele mai importante rezultate obținute de societate în anul 2016 .

Anul 2016 a fost un an plin de evenimente pentru Grupul Alro care, totuși, a încheiat 2016 cu EBITDA de 291593 mii RON în scădere față de anul precedent cu mai mult de 10000 mii RON, și a înregistrat profit net ajustat pozitiv. Factorii care au influențat rezultatele operaționale și financiare sunt multipli și de natură diferită. Situația este cu mult îmbunătățită însă, față de anul 2014.

În primul rând, față de anul anterior, toate entitățile din cadrul grupului au majorat producția, de la bauxită la aluminiu, iar vânzările au crescut față de nivelul realizat în 2014, atât pentru aluminiu primar cât și prelucrat. Totodată, comparativ cu 2014, în ceea ce privește evoluția principalelor variabile, în 2015 cotația aluminiului la Bursa din Londra a scăzut cu 11%, în dolari, iar principalele componente ale costurilor Alro, alumina și energia electric ă, au sc ăzut cu 14% și respectiv 22%, în dolari. În ceea ce privește strategia companiei a continuat să se concentreze pe produse primare și procesate cu valoare adăugată, pe controlul costurilor și al productivității, pe alocarea și utilizarea eficientă a capitalului, pe creșterea eficienței energetice, precum și pe asigurarea de materii prime și energie la prețuri rezonabile.

Grafic 2.1.Structura vânzărilor în anul 2015

Sursă grafic: Prelucrări proprii pe baza datelor din raportul financiar 2015 al SC ALRO SA

Grafic 2.2. Structura vânzărilor în anul 2016

Sursă grafic: Prelucrări proprii pe baza datelor din raportul financiar 2016 al SC ALRO SA

În ceea ce privește principalele aspecte operaționale din cadrul anului 2015, trebuie menționat faptul că societatea a continuat strategia axată pe produsele prelucrate cu valoare adăugată mare. Producția de produse de aluminiu procesat a crescut cu 1.004 tone în 2016 față de 2015, în urma majorării volumului de plăci și benzi care compensează scăderea producției de table.În 2016, Alro a reușit să majoreze vânzările de produse primare cu 1,3% față de 2015. Acest lucru s-a datorat unei performanțe solide în sectorul producției de cabluri, reflectate în vânzările de sârmă cu 5,5% mai mari decât în 2015, precum și creșterii vânzărilor de sleburi (de 3,2 ori volumul din 2015), compensând astfel scăderea vânzărilor de bare către terți.Grupul s-a concentrat pe creșterea vânzărilor de produse cu valoare adăugată, după cum se reflectă și în evoluția structurii produselor vândute. Astfel că produsele au avut o pondere de 44% în veniturile din vânzări, față de 28% în 2010.

Pe zone geografice, România rămâne principala piață de livrare a produselor primare, urmată de partenerii tradiționali din Europa de Est, unde Alro își consolidează relațiile cu clienții producători de cabluri.

2.2. Rata rentabilității economice

2.2.1. Rata rentabilității economice a activelor

În cadrul acestui capitol voi analiza ratele de rentabilitate în cazul companiei SC ALRO SA Slatina, având la bază noțiunile teoretice prezentate în cadrul primului capitol și datele din situațiile financiare ale companiei. Perioada de timp pentru care voi efectua analiza rentabilități este de 5 ani și este reprezentată de intervalul 2012-2016.

Pentru început, voi analiza rata de rentabilitate economică a activelor în cazul societății, utilizând că modalitate de calcul formula prezentată în capitolului teoretic, ce exprimă raportul dintre profitul brut obținut de companie în anul respectiv și valoarea activelor totale.

Prin această metodă de calcul se măsoară performanța companiei prin exprimarea eficienței cu care sunt utilizate activele pe care aceasta le are la dispoziția sa. Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 2.1.

Tabel 2.1. Determinarea ratei de rentabilitate economică a activelor (mii lei)

Sursă tabel: Prelucrării proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

În baza datelor din cadrul tabelului prezentat anterior, observăm faptul că, rata de rentabilitatea economică a activelor urmează trendul înregistrat de profitul brut. Astfel că, în anul 2013, profitul brut înregistrează o valoarea mult mai mică față de anul 2012 (o scădere cu 304.481 lei, respectiv cu 87% a nivelului acestuia), în timp ce activele totale au scăzut doar cu 11% față de nivelul din 2012. Aceste evoluții au determinat o rată a rentabilității economice de doar 2,13% față de 14,87% cât era în 2012. În anul 2014 rata rentabilității economice a activelor crește până la 7,32% pe fondul creșterii într-un ritm superior al nivelului profitului (270%) comparativ cu nivelul activelor totale (8%). Trendul ascendent se repetă și în anul 2015, cu un nivel al ratei rentabilității economice a activelor de 14,18%.

În anul 2016, profitul brut înregistrat de societate a prezentat o scăderea cu aproximativ 19.800 mii lei față de nivelul din 2015, în timp ce mărimea ativelor totale a crescut (cu 193.926 mii lei), motiv pentru care în care și rata de rentabilitate economică a activelor a scăzut.

Pentru a înțelege cât mai bine evoluția pe care o prezintă rata de rentabilitate economică a activelor am realizat graficul 2.3.

Grafic 2.3. Evoluția ratei de rentabilitate economică a activelor

Sursă grafic: Prelucrării proprii pe baza datelor din tabelul 2.1.

Pe baza acestui grafic, se observă faptul că rata de rentabilitate economică a activelor înregistrează cele mai mici valori la începutul perioadei de analiză, cea mai scăzută fiind în anul 2013, ceea ce înseamnă că activele au fost utilizate cu o eficiență ce a înregistrat un minim de 6,3% din punctul de vedere al obținerii profitului.

Urmează un trend ascendent al ratei rentabilității economice a activelor (7,32% în 2014 și 14,18% în 2015), pentru ca în anul 2016 să revină pe panta descendentă scăzând pănă la 10,20%.

Așa cum am specificat și în cadrul capitolului teoretic, rata de rentabilitate economică în cadrul oricărei companii, trebuie să fie comparată cu rata de dobândă la care respectiva societate se împrumută pentru a obține capitalurile necesare. Așadar, pentru că rata de rentabilitate economică a companiei ALRO SA Slatina să prezinte valori favorabile din punctul de vedere al performanței societății, este necesar ca aceasta să înregistreze valori mai mari comparativ cu cele ale ratei de dobândă la care obține împrumuturi.

În continuare, voi prezenta o altă modalitate prin care rata de rentabilitate economică a activelor poate fi determinată, respectiv având la bază analiza Du Pont. Așadar, această rată de rentabilitate poate fi calculată prin compunerea a doua raporte, pe de o parte viteza de rotație a activelor totale, iar pe de cealaltă parte, rentabilitatea vânzărilor.

Determinarea ratei de rentabilitate economică a activelor utilizând metoda Du Pont am prezentat-o în cadrul tabelului 2.2.

Tabel 2.2. Rata de rentabilitate economică a activelor, utilizând metoda Du Pont (mii lei)

Sursă tabel: Prelucrării proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Având la baza datele calculate și prezentate în cadrul tabelului 2.2, observăm faptul că rata de rentabilitate economică a activelor calculată prin această metodă prezintă valori diferite comparativ cu cea calculată anterior, însă același trend de evoluție în cadrul perioadei analizate.

Fiecare dintre cele două metode de calcul prezintă utilitate practică în funcție de interesul pe care îl are compania în determinarea acestui tip de rată.

Utilitatea determinării ratei de rentabilitate economică a activelor prin descompunerea acesteia în cele două raporte este dată de oferirea posibilității acesteia de a crește rentabilitatea prin mai multe mijloace, respectiv fie prin îmbunătățirea activității de exploatare, fie prin intermediul unei mai bune gestiuni a utilizării activelor pe care societatea le deține.

În cazul ALRO SA Slatina, observăm o rată de rentabilitate foarte mică în anul 2013, ca urmare a unei valori foarte reduse a ratei de rentabilitate a vânzărilor, de aproximativ 0,003, ceea ce înseamnă că societatea va putea să crească nivelul rentabilității economice a activelor printr-o creștere a eficienței activității de exploatare, deoarece după cum se poate observa, activele sunt gestionate și în acest an, cu o eficiență similară celor din restul anilor de analiză. Același lucru se întâmplă și în anul 2014, în care, cu toate că rentabilitatea vânzărilor crește ușor, rata de rentabilitate economică nu înregistrează o valoare foarte ridicată deoarece și eficiența utilizării activelor este mai scăzută, în această situație compania putând să îmbunătățească atât modalitatea de utilizare a activelor, cât și activitatea de exploatare.

2.2.2. Rata rentabilității economice a capitalului angajat

Cea de-a doua rată de rentabilitate economică pe care o voi prezenta este rata de rentabilitate economică a capitalului angajat. Modalitatea de calcul a acestei rate am prezentat-o în cadrul primului capitol.

Tabel 2.3. Determinarea ratei de rentabilitate economică a capitalului angajat (mii lei)

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Pe baza rezultatelor obținute, observăm faptul că, rata de rentabilitate economică a capitalului angajat înregistrează valori mari, de peste 10% în trei dintre anii de analiză, cea mai mare valoare înregistrându-se în anul 2016, de aproximativ 18%, ceea ce înseamnă că nivelul de remunerație al furnizorilor de capital este ridicat, însă ca și în cazul rentabilității economice a activelor, și în acest caz, rata calculată trebuie comparată cu rata media a dobânzii de pe piață, pentru a putea decide ce este mai favorabil pentru investitori.

Având la baza rezultatele din tabelul 2.3., observăm faptul că rata de rentabilitate economică a capitalului angajat, înregistrează o scădere în anul 2013 față de anul 2012 de aproximativ 15,5 puncte procentuale ca urmare a reducerii profitului de exploatare cu 285.421 lei, cu toate că și capitalul investit urmeaza un trend descendent în această perioadă, el scăzând cu doar 84.943 mii lei în 2013 față de 2012. Așadar dinamica de scăderea a capitalului investit este mult mai redusă comparativ cu cea a profitului de exploatare (capitalul investit scade în anul 2013 față de anul 2012 cu 5%, în timp ce profitul de exploatare scade cu aproximativ 98%.

În anul 2016 reiese cel mai clar relația direct proporțională care există între rentabilitate economică a capitalului investit și profitul de exploatare și relația invers proporțională ce există între rata menționată anterior și capitalul investit. Astfel că, pe fondul unei creșteri cu 23.126 mii lei a profitului de exploatare, respectiv cu 10%, rata de rentabilitate economică a capitalului investit a crescut cu circa 6 puncte procentuale, concomitent cu o scădere a capitalului investit de aproximativ 487.472 mii lei. Cu toate acestea, observăm că rata crește într-o proporție mai mică comparativ cu profitul de exploatare deoarece dinamica scăderii capitalului angajat este mai accentuată, de 26%.

Grafic 2.4. Evoluția ratei de rentabilitate economică a capitalului investit

Sursă grafic: Prelucrării proprii pe baza datelor din tabelul 2.3.

Așa cum am specificat anterior, rata de rentabilitate economică a capitalului angajat este cea care arată renumerația primită de către furnizorii de capital. Observăm că această rată prezintă oscilații în prima parte a perioadei analizate, în timp ce în perioada 2014-2016 înregistrează un trend ascendent, crescând cu aproximativ 8,5 puncte procentuale în anul 2016 față de anul 2014.

În concluzie, în cazul societății ALRO SA Slatina, atât rata de rentabilitate economică a activelor cât și cea a capitalului investit înregistrează valori pozitive, mult mai ridicate în perioada 2014-2016, comparativ cu perioada 2012-2013. Ambele rate de rentabilitate economică prezintă o valoare minimă în anul 2013, valoare mult mai redusă comparativ cu ceilalți ani analizați, ca urmare a faptului că societatea a înregistrat un nivel foarte scăzut atât a profitului brut, utilizat în calculul ratei de rentabilitate economică a activelor cât și a profitului de exploatare, utilizat în calculul ratei ratei de rentabilitate economică a capitalului angajat.

Așa cum am precizat anterior, pentru a stabili dacă rentabilitatea economică înregistrează un nivel bun pentru Alro SA, este necesar ca aceasta să fie comparată cu rata medie a dobânzii. Rata medie a dobânzii am determinat-o că raport între cheltuielile financiare și împrumuturile totale pe termen lung. Rezultate obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 2.4.

Tabel 2.4. Determinarea ratei medie a dobânzii (mii lei)

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Rata medie a dobânzii prezintă un trend ascendent în perioada 2012-2014, crescând în anul 2014 cu aproximativ 6,5 puncte procentuale comparativ cu primul an de analiză. Ulterior, aceasta prezintă o pantă descendentă, valoarea din anul 2016, fiind de 5,9%, cu doar 2,27 puncte procentuale mai ridicată față de anul 2012.

În continuare voi prezenta evoluția grafică a celor doua rate pentru a se observa diferența care există între nivelurile înregistrate de cele două în perioada 2012-2016.

Grafic 2.4. Evoluția ratei de rentabilitate economicăa capitalului investit

Sursă grafic: Calcule proprii

Comparând rata rentabilității economice cu rata medie a dobânzii se observă faptul că aceasta din urmă înregistrează valori mai mici în anii 2012, 2015 și 2016, însă în ceilalți ani de analiză nivelul ratei medii a dobânzii depășește nivelul ratei de rentabilitate economică a activelor. Interpretând rezultatele, în anul 2012, an în care rata medie a dobânzii este cu aproximativ 9 puncte procentuale mai mică comparativ cu rentabilitatea economică a activelor, putem spune că îndatorarea favorizează finanțarea societății prin împrumuturi. Același lucru se întâmpla și în anii 2015 și 2016.

În ceea ce privește anul 2013, rata de rentabilitate economică este aproape de 0%, în timp ce rata medie a dobânzii înregistrează o valoare superioară acesteia, de aproximativ 7,14%, ceea ce înseamnă că îndatorarea nu mai favorizează finanțarea prin împrumuturi.

2.3. Rata rentabilității financiare

O altă rată de rentabilitate este rata rentabilității financiare care arătă în ce măsură investiția celor care au adus capital în cadrul SC ALRO SA Slatina este rentabilă. În determinarea rentabilității financiare voi utiliza formula prezentată în cadrul capitolului anterior, respectiv raportul dintre profitul net obținut la nivelul societății și capitalurile proprii totale ale acesteia. Ca și în cazul rentabilității economice, voi analiza rata de rentabilitate financiară pe perioada 2012-2016.

Tabel 2.5. Determinarea ratei de rentabilitate financiară (mii lei)

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Observăm pe baza rezultatelor obținute și prezentate în cadrul tabelului 2.4. că rata de rentabilitate financiară înregistrează o valoare pozitivă doar un ultimul an de analiză, de aproximativ 6% ceea ce înseamnă că acesta a fost singurul an în care capitalurile proprii investite în această societate au avut cea mai mare posibilitate de a produce profit. În toți ceilalți ani, pentru investitori ar fi fost mult mai avantajos să facă investiții pe piață, la rata de dobândă existentă.

După cum reiese din tabel, începând cu anul 2013, cu toate că rata de rentabilitate financiară înregistrează în continuare valori negative, acestea sunt din ce în ce mai apropiate de zero, ca urmare a diminuării valorii pierderilor înregistrate de companie de la an la an. Astfel că, în anul 2014 rata de rentabilitate financiară crește 0.06 puncte procentuale față de anul anterior, însă creșterea este din ce în ce mai mare, respectiv de 7,7 puncte procentuale în anul 2015 și de 8,2 puncte procentuale în anul 2016. Aceste creșteri apar, așa cum am menționat anterior, ca urmare a diminuării pierderilor, deoarece în anul 2014 societatea înregistrează o pierdere cu aproximativ 11.908 mii lei mai mică, urmând ca în anul 2015 reducerea piederii să fie chiar cu 78% față de anul 2014. Îmbunătățirea elementului aflat la numărătorul raportului de determinare a ratei de rentabilitate financiară se reflectă și în cadrul acesteia cu toate că în anii 2014 și 2015 și capitalurile investite au scăzut deoarece dinamica înregistrată de acestea este mult mai redusă, de 9%, respectiv 2%.

Anul 2016 este anul în Alro SA Slatina înregistrează profit, de aproximativ 67.220 mii lei, lucru care se reflectă și în valoarea înregistrată de rată de rentabilitate financiară, fiind așa cum am precizat, singurul an în care valoarea este pozitivă, de aproape 6% , dinamica înregistrată de aceasta fiind de circa 363%.

Ca și în cazul rentabilității economice, și rentabilitatea financiară poate fi descompusă în două rate, această descompunere fiind foarte importantă în această situație în care rentabilitatea financiară este negativă, pentru a vedea ce anume poate face societatea în vederea îmbunătățirii indicatorului.

Tabel 2.6. Descompunerea ROE conform Du Pont

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Având la baza tabelul 2.5. este lesne de observat faptul că în cadrul societății ALRO SA Slatina eficiența utilizării capitalurilor proprii în cadrul activității de exploatare este destul de ridicată, însă compania este nevoie să intervină în vederea îmbunatățirii ratei prin eficientizarea raportului dintre profitul net obținut de societate și cifra de afaceri înregistrată de aceasta. Acest raport a fost îmbunătățit în anul 2016, făță de anii anteriori, deoarece în acest an înregistrează o valoare pozitivă.

2.4. Rata rentabilității resurselor consumate

În continuare, voi prezenta pentru compania Alro SA Slatina, o altă rată prezentată în cadrul capitolului teoretic și anume rata rentabilității resurselor consumate. Această rată, vine să arate cât costă obținerea unui leu de profit de către Alro SA.

Pentru cazul companiei alese, voi determina rata rentabilității resurselor consumate, utilizând la numitorul raportului cheltuielile de exploatare.

Pentru determinarea ratei rentabilității cheltuielilor de exploatare voi utiliza cheltuielile de exploatare prezentate în contul de profit și pierdere al societății, precum și rezultatul exploatării. Perioada analizei acestei rate este 2012-2016, iar rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 2.7.

Tabel 2.7. Determinarea ratei rentabilității cheltuielilor de exploatare (mii lei)

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Calculând rata rentabilității cheltuielilor de exploatare pe perioada 2012-2016 în cadrul societății Alro SA Slatina, am observat faptul că aceasta prezintă valori pozitive pe toată perioada analizată deoarece rezultatul exploatării înregistrează valori pozitive.

Rezultatul de exploatare prezintă un trend ascendent începand cu anul 2013, același lucru putând să îl observam și în cazul ratei de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare deoarece cheltuielile prezintă valori aproximativ similare. În anul 2013, rezultatul de exploatare prezintă o valoare cu 285.421 lei mai mică comparativ cu cea înregistrată în anul 2012, ceea ce face ca și rata de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare să fie mult mai redusă, valoarea atinsă de aceasta fiind de doar 0,31%. Totodată această reducere drastică a ratei apare și pe fondul unei creșteri a cheltuielilor de exploatare de circa 140.105 mii lei, însă este lesne de observat faptul că valoarea mică a ratei este cel mai mult afectată de reducerea rezultatului de exploatare, doarece dinamica acestuia este superioară cele a cheltuielilor. Cu alte cuvinte, deși cheltuielile au crescut, acest lucru nu a afectat atât de mult rata de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare, pentru că majorarea acestora a fost cu doar 7%, în timp ce reducerea profitului a fost cu circa 98%. Începând cu anul 2014 însă, acestă rata de rentabilitate urmează o pantă ascendentă, crescând cu 5,5 puncte procentuale în 2014 față de anul 2013, pe fondul unei majorări a rezultatului de exploatare cu 114.700 mii lei și a unei scăderi a cheltuielilor de exploatare cu 190.872 mii lei. Situația este similară și în anul 2015. În anul 2016 însă, observăm o creștere a ratei de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare cu doar 21%, ca urmare a unei creșteri a rezultatului exploatării cu doar 23.126 mii lei și a unei scăderi a cheltuielilor de exploatare cu 184.191 mii lei.

Tabel 2.8. Determinarea cheltuielilor de exploatare

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Cheltuielile de exploatare pe baza cărora am determinat acest raport includ mai multe poziții din cadrul conturilor de profit și pierdere ale anilor 2012-2016, astfel că determinarea acestora am prezentat-o în cadrul tabelului 2.8.

Grafic 2.6. Evoluția ratei de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare

Sursă grafic: Prelucrării proprii pe baza datelor din tabelul 2.7.

Observăm pe baza graficului faptul că cea mai mică valoare a ratei de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare este înregistrată în anul 2013, de aproximativ 0,31%, dar și în anul 2014 de aproximativ 5,81%, în timp ce în restul perioadei analizate valorile ratei rentabilității cheltuielilor de exploatare depășesc pragul de 10%. Astfel, în perioada 2014-2016 această rată urmează un trend ascendent, ating maximul de 12,51% în ultimul an de analiză.

2.5. Rata rentabilității veniturilor

Această rată de rentabilitate este una dintre ratele de marjă, iar calcului ei se face în scopul de a determina care este profitabilitatea companiei Alro SA Slatina. Cu alte cuvinte, prin intermediul ratei rentabilității veniturilor vom afla cât de eficientă este activitatea comercială pe care o desfășoară Alro SA în perioada 2012-2016.

Calcului acestei rate, așa cum am precizat și în cadrul capitolului teoretic, îl voi face prin determinarea raportului dintre profitul de exploatare și cifra de afaceri înregistrată de Alro SA.

Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 2.9.

Tabel 2.9. Determinarea ratei rentabilității veniturilor (mii lei)

Sursă tabel: Calcule proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC ALRO SA SLATINA

Așa cum se poate observa, valorile ratei de rentabilitate a veniturilor sunt relativ apropiate, cu excepția anului 2013, în care valoarea ratei este aproape de zero. Acest lucru se datorează faptului că, deși cifra de afaceri nu prezintă o valoarea mai mare în acest an comparativ cu ceilalți, profitul din exploatare înregistrează o valoarea mult mai redusă, comparativ cu ceilalți ani de analiză. Situația apare ca urmare a faptului că, în acest an, cheltuielile totale de exploatare sunt mai ridicate comparativ cu cheltuielile anilor anteriori sau ulteriori anului 2013. De asemenea, în cadrul tabelului 2.9, se observă clar faptul că cifra de afaceri din anul 2013, respectiv principalul venit de exploatare pe baza căruia se determină profitul de exploatare, este redusă, sub 2.000.000 mii lei, ceea ce face că profitul să fie mai mic, ținând cont de nivelul ridicat al cheltuielilor.

În anul 2014, rata de rentabilitate a veniturilor crește cu aproximativ 5 puncte procentuale față de anul 2013, pe fondul unei creșteri a profitului din exploatare cu 107.957 mii lei. În acest an a avut loc, de asemenea, și o creștere a cifrei de afaceri cu circa 45.835 mii lei, ceea ce a dus la reducerea procentului de creștere a ratei comparativ cu cel al profitului de exploatare. În anul 2015 situația sta similar, astfel că rata de rentabilitate crește ca urmare a creșterii profitului din exploatare cu 108.801 lei, însă este împiedicată creșterea în aceeași proporție de o creștere, în același timp, a cifrei de afaceri.

Grafic 2.7. Evoluția ratei de rentabilitate a veniturilor

Sursă grafic: Prelucrării proprii pe baza datelor din tabelul 2.9.

Observăm pe baza graficului 2.7. faptul că rata de rentabilitate a veniturilor prezintă o valoarea apropiată de 0 în anul 2013, care, așa cum am precizat anterior, este anul în care profitul din exploatare este destul de redus ca urmare a unui nivel redus al cifrei de afaceri și totodată a unul nivel mai ridicat al cheltuielilor, comparativ cu ceilalți ani analizați.

În restul perioadei însă nivelul ratei rentabilității veniturilor depășește valoarea de 10%, cu excepția anului 2014, în care această rată este de aproximativ 5,75%. Trendul pe care îl urmează este unul ascendent în perioada 2013-2016, iar nivelul maxim al ratei rentabilității veniturilor se obține în primul an analizat, de aproximativ 13,1%, ca urmare a vânzărilor destul de mari pe care le înregistrează Alro SA, dar și a unor costuri mai reduse aferente activității de exploatare.

Această rată de rentabilitate este foarte importantă în cadrul oricărei companii, așadar și în cadrul Alro SA Slatina, deoarece prin intermediul ei se determină acea marjă netă care rămâne după acoperirea tuturor cheltuielilor de exploatare. În cazul nostru, marja cea mai ridicată este de aproximativ 13,1%, ceea ce înseamnă că în primul an de analiză, aceasta poate fi folosită atât pentru remunerarea furnizorilor de capital cât și pentru efectuarea plăților către autoritățile fiscale. Valoarea redusă a ratei din anul 2013, arată o ineficiență a activității comerciale a Alro SA Slatina, lucru care va trebui să determine firma să scadă gradul de îndatorare în vederea prevenirii scăderii rentabilității capitalurilor.

Grafic 2.8. Comparație privind Rv si Rce

Sursă grafic: Prelucrării proprii pe baza datelor din tabelele 2.7. si 2.9.

Prezentând comparativ cele două rate, respectiv pe cea a rentabilității veniturilor și cea a rentabilității cheltuielilor de exploatare, observăm faptul că pe toată perioada de analiză acestea prezintă valori similare.

Astfel că, atunci când rata de rentabilitate a veniturilor înregistrează minimul de 0,35% în anul 2013 și rata de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare înregistrează tot o valoare minimă, de aproximativ 0,31%. De asemenea, ambele rate prezintă maximul istoric în anul 2012, urmat de anul 2016, cu valori aproximativ similare pentru ambele rate.

2.6. Căi de creștere a rentabilității la SC Alro SA SLATINA

Ratele de rentabilitate prezentate anterior în cadrul companiei Alro SA Slatina înregistrează atât valori ridicate cât și valori scăzute în funcție de rata analizată, dar și de anul la care se referă.

În ceea ce privește rata de rentabilitate economică a activelor, valori înregistrate de aceasta sunt destul de scăzute în unii dintre anii de analiză, comparativ cu rata medie a dobânzii, ceea ce înseamnă că modalitatea în care sunt utilizate activele nu este eficientă și aceasta ar trebui îmbunătățită în vederea creșterii rentabilității. Și rata de rentabilitate economică a capitalului angajat prezintă valori scăzute în anumiți ani de analiză, de exemplu în anul 2013, valoarea este apropiată de zero, astfel că este necesar ca Alro SA Slatina să ia măsuri în vederea îmbunatățirii acestui indicator. Printre măsurile ce pot fi luate menționăm:

accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin optimizarea structurii capitalului investit;

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție.

În mod concret, în vederea sporirii rentabilității, întreprinderea trebuie să acționeze pentru creșterea cifrei de afaceri, pentru reducerea costurilor de producție și nu în ultimul rând, pentru accelerarea vitezei de rotație în vederea eliberării activelor circulante și pe această bază a obținerii unui nivel al producției superior fără a fi antrenate noi mijloace materiale și bănești. În ceea ce privește creșterea cifrei de afaceri a societății Alro SA Slatina în vederea îmbunatățirii rentabilității putem spune că aceasta se poate realiza prin mai multe modalități.

Vorbim în primul rând de creșterea unităților vândute. Acest lucru se poate face doar dacă capacitatea de producție a companiei o permite și totodată dacă există cerere pentru produsele pe care compania le comercializează. Astfel, o creștere a cererii solvabile îi permite întreprinderii o mărire a gradului de utilizare a capacității de producție și pe această bază, a volumului producției vândute. Principala modalitate de sporire a volumului producției și implicit, în condițiile existenței unei cereri solvabile, a volumului producției vândute îl constituie creșterea productivității muncii.

Creșterea cifrei de afaceri în cadrul Alro SA Slatina se poate face și prin modificarea structurii producției vândute. Cu alte cuvinte, creșterea cifrei de afaceri este posibilă în cadrul companiei prezentate atunci când se majorează vânzările de produse ale căror preț este mai ridicat. Important de menționat este faptul că pentru a crește rentabilitatea nu este necesară numai o sporire a ponderii produselor ale căror prețuri de vânzare sunt mai mari decât media acestora, ci și o mărire a ponderii acelor produse ale căror rate de rentabilitate sunt superioare ratei medii de rentabilitate prevăzute.

Nu îl ultimul rând, cifra de afaceri a companiei Alro SA Slatina poate fi crescută prin majorarea prețului de vânzare.

O altă modalitate prin care se poate realiza creșterea rentabilității în cadrul companiei analizată, este prin reducerea costurilor de producție, costuri care, așa cum am observat, reprezintă principala categorie din cadrul cheltuielilor de exploatare.

Concluzii

În această ultimă parte a lucrării voi prezenta concluziile la care am ajuns ca urmare a analizei rentabilității întreprinderii, în general, și a SC ALRO SA Slatina, în particular.

Rata de rentabilitate financiară este cea mai importantă pentru acționari deoarece exprimă eficiența utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei. Așadar, această rată prezintă o importanță deosebită deoarece vine să confirme acționarilor dacă investițiilor lor sunt justificate și dacă ar trebui să își mențină resursele financiare în cadrul societății sau să le plaseze la o rata mai avantajoasă.

În cazul SC ALRO SA Slatina rata de rentabilitate financiară înregistrează în anul 2016 o valoare de aproximativ 5,94% ceea ce înseamnă că pentru acționari investițiile în cadrul acestei societăți sunt destul de profitabile, deoarece pentru investiția de capital făcută, ei vor fi remunerați cu o rată de rentabilitate de 5,94%, comparativ cu ceilalți ani analizați în care societatea înregistrează pierdere ceea ce face ca rata de rentabilitate financiară să nu mai prezinte relevanță deoarece aceasta vine să arate care este renumerarea pe care o vor primii investitorii ca urmare a investiției lor, ori în cazul înregistrării pierderilor nu există remunerare pentru că aceasta se acordă din profitul net.

În ceea ce privește rata de rentabilitate economică, o altă rată foarte importantă pe care am analizat-o în cadrul companiei ALRO SA Slatina, am ajuns la concluzia că aceasta arată eficiența utilizării activelor doar în unii ani de analiză. Astfel că, la începutul perioadei, dar și în ultimii doi ani analizați, valorile ratei sunt destul de ridicate, de peste 10%, ceea ce înseamnă că activele sunt utilizate eficient.

Pentru a fi cât mai relevante rezultatele obținute în urma analizei efectuate, am comparat rata de rentabilitate economică cu rata medie a dobânzii. Am ajuns la concluzia că rata medie a dobânzii înregistrează valori mai mici în anii 2012, 2015 și 2016, însă în ceilalți ani de analiză nivelul ratei medii a dobânzii depășește nivelul ratei de rentabilitate economică a activelor. Interpretând rezultatele, în anul 2012, în care rata medie a dobânzii este cu aproximativ 9 puncte procentuale mai mică comparativ cu rentabilitatea economică a activelor, putem spune că îndatorarea favorizează finanțarea societății prin împrumuturi. Același lucru se întâmplă și în anii 2015 și 2016.

În ceea ce privește anul 2013, rata de rentabilitate economică este aproape de 0%, în timp ce rata medie a dobânzii înregistrează o valoare superioară acesteia, de aproximativ 7,14%, ceea ce înseamnă că îndatorarea nu mai favorizează finanțarea prin împrumuturi.

Rata de rentabilitate a veniturilor este o altă rată de rentabilitate importantă pe care am analizat-o la nivelul Alro SA Slatina. Valorile ratei de rentabilitate a veniturilor sunt relativ apropiate cu excepția anului 2013 în care valoarea ratei este aproape de zero. Acest lucru se datorează faptului că, cifra de afaceri prezintă o valoare mai mare în acest an, comparativ cu ceilalți ani de analiză și totodată profitul din exploatare înregistrează o valoarea mult mai redusă. Acest lucru apare din cauza faptului că, în acest an cheltuielile totale de exploatare sunt mai ridicate comparativ cu cheltuielile din ceilalți ani.

Rata de rentabilitate a resurselor consumate, respectiv a cheltuielilor de exploatare, este ultima pe care am determinat-o și am ajuns la concluzia că Alro SA Slatina înregistrează cea mai mică valoare a ratei de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare în anul 2013, de aproximativ 0,31%, dar și în anul 2014 de aproximativ 5,81%, în timp ce în restul perioadei analizate valorile acesteia depășesc pragul de 10%.

În concluzie, Alro SA Slatina prezintă valori diferite ale ratelor de rentabilitate în perioada analizată, respectiv atât rate de rentabilitate ce arată eficiența cât și valori ale ratelor ce impun luarea anumitor măsuri în vederea îmbunatățirii acestora, măsuri care pot fi luate atât la nivelul cifrei de afaceri cât și a costului de producție.

Bibliografie

Constantin Căruntu, Diagnosticul financiar-Modalitate de obținere a performanțelor financiare ale firmei, Analele Universității “C. Brâncuși, Nr 1/2010

Constantin Căruntu, Rata rentabilității financiare. Impactul ROE asupra dezvoltării întreprinderii, Analele Universității “C. Brâncuși”, Nr 2/2009

Dalina Dumitrescu, Gestiunea financiară a intreprinderii-suport de curs, București, 2014

Georgeta Vintila, Gestiunea financiară a intreprinderii-Suport de surs, București 2014

Georgeta Vintila, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a VI-A, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Gheorghiu Alexandru, Analiza economico-financiara la nivel microeconomic, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Ion Stancu, Armeanu Ștefan Daniel, Balu Florentina, Ivanescu Dan, Jianu Ioana, Finanțe. Gestiunea financiară a întreprinderii Volumul 3, Editura Economică, București, 2003

Ion Stancu, Finanțe, Ediția a 4-a, Editura Economică, București, 2007

Ion Stancu, Revista Audit financiar, București , Anul XI, Nr 107- 11/2013

Ion Stancu, Finanțe corporative cu Excel, Editura Economică, București, 2012

Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiunea financiară de întreprindere, Ediția a II-A, revizuita și adăugita, Editura Economică, București, 2003

M. Ghinea, Perfecționarea diagnosticului financiar al intreprinderii-teza de doctorat, București, 2009

Nicolae Sichigea, Laura Vasilescu, Dorel Berceanu, Nicoleta Florea, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Universitaria, Bucuresti, 2013

Petre Brezeanu, Gestiunea financiară a întreprinderii în economică de piață: concepte, teorii, politicii financiare și studii de caz, Editura Fundației “România de Maine”, București, 1999

Petcu, M., David-Sobolevschi, I., Sandu, R., Analyse économique et financière, Editura ASE, București, 2005

Radu Stroe, Gestiunea financiară a intreprinderii-note de curs și aplicații, Biblioteca Digitală, ASE

Robu Vasile, Georgescu Nicolae,Analiza economico–financiara, Editura ASE, Bucuresti, 2001

Silvia Petrescu, Analiza financiară aprofundata, Editura Universitatea “Al I Cuza”, Iași, 2005

Stancu Ion, Finanțe, Editura Economică, București, 2007

Tiplic Gabriela, Analiza rentabilitatii economice in dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Victor Dragota, Finanțe corportative-suport de curs Master fiscalitate, București, 2015

Victor Dragota, Laura Obreja Brasoveanu, Ingrid Mihaela Drgota, Management financiar. Diagnosticul financiar la întreprinderii, Volumul I, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2012

Victor Dragota, Laura Obreja Brasoveanu, Ingrid Mihaela Drgota, Management financiar. Politicii financiare de întreprindere, Volumul II, Editura Economică, București, 2003

Vasile Ilie, Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2010

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizational capabilities, Physica A 389, 2010

http://www.alro.ro/sites/default/files/alro/2016/Grupul%20Alro%20Rezultate%20financiare%20si%20operationale%202015%20%282%29%20%5BRead-Only%5D.pdf

www.bvb.ro