Analiza Performantei Bancare

CUPRINS

INTRODUCERE

Sistemul bancar românesc nu este afectat foarte grav de criză pentru că băncile autohtone s-au limitat la operațiunile clasice de economisire-creditare, ferindu-se să gestioneze produse financiare complexe, cu un grad mai ridicat de risc. Activitatea de creditare este extrem de profitabilă în România, bancile comerciale prezente aici nu au avut nevoie să apeleze la produse sofisticate pentru a realiza marje de profit mari.

Instituțiile bancare dețin un rol important în cadrul sectorului financiar, în buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, astfel că de-a lungul timpului a constituit o preocupare permanentă crearea unui sistem bancar funcțional, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii, care să satisfacă exigențele tuturor potențialilor clienți, de la apariția primelor manifestări bancare până în prezent. Această lucrare se concentrează în mod evident asupra sistemului bancar, ca si componenta indispensabila a ansamblului economic.

Ținând cont de realitatea economică și financiară, atât pe plan internațional cât și pe plan intern, fiecare țară și implicit și România este interesată în crearea unui sistem bancar solid, care să permită asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător dezvoltării mecanismelor financiare. Am ales această temă în urma impactului pe care sistemul bancar îl are în întreaga economie și ținând cont de faptul că o economie de piață nu poate funcționa fără bănci profitabile și bine consolidate. Odată cu dezvoltarea economiei și îmbunătățirea mediului de afaceri din România sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare exponențială. In contextul provocărilor impuse de globalizare, procesul integrării europene care este echivalent cu procesul de dezvoltare a României, nu poate fi realizat fără existența unui sistem bancar performant, care să facă față concurenței acerbe dintre țările lumii. Factorii determinanți ai economiei românești – tranziție, integrare, globalizare – oferă oportunități importante pentru creșterea performanțelor economico – financiare, realizarea de profituri suplimentare, dar și riscuri majore.

Băncile românesti nu sunt obisnuite să-și asume riscuri, lucru reiesit și din maniera prin care au reusit sa transfere de fiecare data toate riscurile catre clienti, prin majorarea dobanzilor și comisioanelor, prin limitarea plafoanelor maxime de îndatorare și prin solicitarea de garanții suplimentare.

Acesta este unul dintre motivele pentru care în România, comparativ cu alte state europene, creditele sunt foarte scumpe.

Cei mai afectati de criză sunt clienții băncilor care vor contracta mai greu creditele din cauza politicii monetare restrictive impusă de BNR de scumpire a creditelor și de limitarea accesului la finanțare pentru o parte din populație.

CAPITOLUL 1

ANALIZA EVOLUȚIEI PIEȚEI BANCARE ÎN ROMÂNIA

ÎN PERIOADA 2008-2014

1.1. Evoluția sistemului bancar din România după 2008 – impactul crizei financiare asupra sistemului bancar din România

Evoluția numărului de instituții financiare pe parcursul anului 2013 și 2014 (până în august) nu indică schimbări importante. Încetinirea semnificativă a declinului activității economice a permis desfășurarea activității de intermediere financiară fără un volum ridicat de fuziuni și achiziții, riscurile fiind administrate în interiorul instituțiilor financiare sau al grupurilor financiare din care fac parte.

S-a majorat numărul de brokeri de asigurări și fonduri deschise de investiții, dar s-a și restrâns numărul de societăți de servicii de investiții financiare. Piața de capital a suferit șocuri importante în perioada 2008 – 2014, cauzate în principal de criza financiară internațională, dar redresarea cotațiilor bursiere a crescut interesul investitorilor pentru plasamentele în fonduri de investiții.

Mărimea sectorului bancar (activele raportate la diferite variabile – PIB, depozite, credite) este un element important pentru stabilitatea financiară pentru că poate influența atât riscurile pentru sistemul financiar cât și contagiunea.

Gradul de intermediere financiară, calculat ca pondere a activelor bancare în PIB, continuă să situeze România (aproximativ două treimi din PIB) mult sub media UE (de trei ori PIB-ul) și chiar sub valorile înregistrate de celelalte noi state membre. Gradul de concentrare al sistemului bancar romanesc rămâne moderat, cu o creștere mai pronunțată pe partea depozitelor.

Trendul crescător al gradului de intermediere înregistrat în anul 2009 s-a datorat în principal scăderii PIB, însă pentru 2010 ritmul de creștere în termeni nominali al activului net al sectorului bancar a fost mai lent decât cel înregistrat de PIB, ceea ce a condus la un grad de intermediere ușor mai scăzut decât în 2009.

Băncile din România au înregistrat după 2008 o creștere semnificativă a aversiunii față de risc, atitudine pe care au păstrat-o. Dovada o constituite faptul că băncile s-au orientat cu precădere spre plasamente în titluri de stat în condițiile în care proporția creanțelor asupra sectorului privat a oscilat în jurul valorii de 55% din total.

Din perspectiva structurii activelor sectorului bancar s-au consemnat două modificări semnificative față de 2008:

ponderea creanțelor asupra băncii centrale s-a diminuat (de la 15.7% la 31 decembrie 2008 la 14.2% la 31 decembrie 2010 și la 13.1% la finele lunii martie 2014);

ponderea creanțelor asupra sectorului guvernamental s-a majorat (de la 12.7% la 15.8% și, respectiv, la 16.3%);

creditele acordate pe termen lung rămân dominante (57%).

1.2. Cota de piață a principalelor bănci în cadrul sistemului bancar din România

În România piața pare din ce în ce mai concurențială. Cota de piață cumulată a principalelor patru bănci a scăzut lent dar sigur în ultimii 5 ani, ajungând să reprezinte în prezent mai puțin de 50% din activele bancare totale. Graficele ilustrează faptul că piața bancară din România este insuficient dezvoltată – profiturile mari atrag noi competitori și stimulează extinderea afacerilor, iar economiile de scară nu-și pun amprenta asupra dimensiunii băncilor la fel ca în SUA.

1.3 Evoluția pieței bancare din România comparative cu piața bancară din țările vecine

Evoluția creditelor ipotecare în Cehia (2007-2011), Polonia (2006-2011), Bulgaria (2009-2012), precum și ponderile creditelor ipotecare în total credit intern și în PIB înregistraTe în aceste țări sunt sintetizate în Anexa nr. 2.După cum se poate observa din această anexă, în toate țările supuse analizei creditul ipotecar a înregistrat un trend ascendent, cu creșteri semnificative în termeni reali de la an la an, iar în cazul Cehiei și al Poloniei ponderea creditelor ipotecare în total credit intern a crescut de circa 5 ori în anul 2011 comparativ cu începutul perioadei analizate, în timp ce ponderea acestora în PIB s-a dublat. Nivelurile net superioare ale acestor indicatori față de cele înregistrate în România reflectă faptul că țara noastră se află pe unul dintre ultimele locuri între țările din centrul și estul Europei, în ceea ce privește dezvoltarea pieței creditului ipotecar. În țările supuse analizei, au existat doi factori principali care au stimulat dezvoltarea creditului ipotecar: (i) acordarea de facilități beneficiarilor de credite ipotecare, prin implicarea activă a statului și (ii) diversitatea surselor de finanțare (inclusiv pe termen mediu și lung), datorată aplicării în paralel, în cadrul sistemului bancar, a două sau mai multe dintre următoarele modele de finanțare consacrate în domeniul creditului ipotecar:

– modelul băncii comerciale (finanțare pe baza depozitelor atrase de la clientelă) – unicul

model de finanțare operabil în România;

– modelul băncii ipotecare (finanțare prin emisiune de obligațiuni ipotecare);

– modelul casei de economii pentru domeniul locativ (cu participarea activă a statului);

– modelul pieței secundare (refinanțarea creditelor ipotecare prin vânzarea creanțelor către

instituții autorizate de pe piața secundară).

Implementarea acestor modele în cadrul sistemului bancar al fiecărei țări a presupus timp, eforturi legislative și instituționale, dar s-a concretizat într-o evoluție pozitivă a creditelor ipotecare, cu impact social

In graficul prezentat mai sus se observa o scadere de la 65,42% a creditelor ipotecare acordate in lei in anul 2012 pana la aproape jumatate,insemnand 31,06% la 31.12.2014.

La polul opus,creditele ipotecare acordate in valuta au cunoscut o crestere spectaculoasa, de la 34,58% la 68,94% in 2014.

Tabelul reprezentat ne ilustreaza evolutia creditelor ipotecare din diverse tari ale Europei. Putem observa cu usurinta ca Bulgaria si Romania se afla la sfarsitul clasamentului,inregistrand o pondere in creditarea interna de 0,69% fata de Cehia spre exemplu care are 5,23% in 2013 sau fata de Polonia ce inregistreaza credite in valoare de 70.886,80 de milioane de dolari,cu 4,75% pondere.

In perioada 2008-2014 in Europa Centrala si de Est volumul emisiunilor de obligatiuni ipotecare cunoaste in Cehia o crestere spectaculoasa,ajungand la aproape 900 de mil de USD,in timp ce Polonia,Letonia si Slovacia inregistreaza o crestere aproape inseziabila.

Volumul creditelor acordate IMM-urilor inregistreaza o scadere la sfarsitul anuolui 2012,fata de prima jumatate a anului,in timp ce in 2013 si 2014 cunoaste o evolutie ascendenta,ajungand sa creasca cu aproximativ 10.000 mil lei.

1.4. Perspective evolutive ale pieței bancare

Industria bancara din Europa Centrala si de Est continua sa arate o profitabilitate buna si va avea in anii urmatori rezultate peste cele inregistrate in Europa de Vest, potrivit analistilor grupului bancar italian UniCredit, citati de Bloomberg.

„Cu un randament al capitalului investit estimat la 10.9% pentru anii 2012-2015, regiunea va inregistra o rata de profitabilitate atractiva si mai sustenabila decat cea din Europa de Vest”, se arata intr-un raport al departamentului de analiza strategica al UniCredit, cea mai mare banca occidentala dupa active din Europa Centrala si de Est.

Autoritățile de reglementare, liderii politici si bancile centrale incearca sa protejeze Europa impotriva contagiunii crizei datoriilor suverane din zona euro. Noi cerinte privind lichiditatea institutiilor de credit occidentale, care controleaza 75% din sistemul bancar din estul Europei, au limitat creditarea necesara pentru finantarea companiilor si populatiei.

Activele bancare totale din regiune au crescut chiar si in timpul crizei declansate de prabusirea Lehman Brothers si in timpul crizei datoriilor din Europa, chiar daca ritmul a fost mai lent, arata studiul, publicat, marti, la Viena. Avansul activelor bancare in intervalul septembrie 2008 – septembrie 2012 a fost de 7.3%, la 2.900 de miliarde de euro.

"Avansul mai lent al activelor totale vine in contextul abordarii mai prudente, deteriorarii calitatii activelor si oportunitatilor limitate de investitii. In plus, raportul dintre imprumuturi si depozite joaca un rol mai important, subliniind necesitatea imbunatatirii structurii de finantare (…)", arata studiul.

Eficienta costurilor si managementul riscului vor ramane factorii determinanti pentru rezultatele bancilor în Europa Centrala si de Est

În regiune se pot distinge diferente clare, "cu Turcia si Rusia avand performante peste asteptari, în timp ce profitabilitatea sectoarelor bancare din Balcani si Ucraina este limitata.

CAPITOLUL 2

ROLUL ȘI FUNCȚIILE ING BANK ÎN CADRUL SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

2.1. Prezentare ING Bank

ING (Internationale Nederlanden Groep) a fost ȋnființatǎ in anul 1991 prin parteneriatul dintre Nationale-Nederlanden și NMB Postbank Group. Ȋn timpul acestor 17 ani de activitate, ING a devenit o companie multinaționalǎ care desfǎșoarǎ diverse activitǎți ȋn acest spațiu geografic.

ING este o companie financiarǎ care promoveazǎ serviciile bancare, cele de investiții și asigurǎri de viațǎ. Grupul ING are peste 85 de milioane de clienți ȋn Europa, Statele Unite, Canada, America Latinǎ, Asia și Australia. Mizȃnd pe experiența grupului, serviciile oferite sunt de o calitate superioarǎ, care se adapteazǎ nevoilor clienților persoane fizice, dar și marilor companiilor.

Grupul ING dorește sa promoveze produsele sale prin sistemul de retail pentru a satisface nevoile clienților ȋn asigurǎri de viațǎ, investiții, alǎturi de serviciile bancare. Compania investește din ce in ce mai mult in segmentul de produse bancare.

Politica acestui grup bancar constǎ in realocarea eficientǎ a capitalului social, prin colaborari și parteneriate la nivel mondial.

Ȋn toate activitǎțile sale, ING urmǎrește sǎ atingǎ interesele tuturor celor care apeleaza la serviciile grupului: clienți, parteneri de afaceri, angajați și ȋntreaga societate. ING dorește sǎ vina ȋn sprijinul tuturor cetǎțenilor.

2.2. Analiza a portofoliului de servicii și produse

Pentru a raspunde exigentelor clientilor, banca este organizata in mai multe departamente care ofera servicii de o inalta calitate profesionala:

Operatiuni pentru persoane juridice

Operatiuni pentru persoane fizice

Piete financiare

Consultanta fuziuni si achizitii

Institutii financiare

Servicii de custodie

Cercetare

ING Bank Romania ofera o gama intreaga de servicii bancare pentru persoane juridice, incluzand:

Servicii de cash management

Operatiuni de casierie

Plati interne si intermationale

Finantare

Facilitati pe termen mediu

Leasing international

Servicii de cash management

Servicii bancare electronice

Extrase de cont la distanta

Rapoarte specifice

Rapoarte pe timpul zilei la fiecare 30 minute

Informatii financiare

Plati in lei si in valuta

Aprobare la distanta a platilor (doua locatii diferite)

Posibilitatea de a dezvolta interfete pentru diferite sisteme contabile

¤ Carduri pentru persoanele juridice in USD (AMEX)

¤ Ridicare si livrare de numerar

¤ Debitare interna directa

¤ Servicii de colectare pe intreg teritoriul tarii (numerar, ordine de plata, cecuri) cu creditarea automata a contului ING

¤ Solutii de efectuare a platii salariilor

¤ Servicii regionale de cash management

Operatiuni de casierie

Depunere de numerar

Retragere de numerar

Emiterea de cecuri de calatorie – doar pentru clientii ING

Incasarea de cecuri de calatorie – doar pentru clientii ING

Plati interne si internationale

1. SWIFT, cod SWIFT INGBROBU

2. Telex

3. Multicash

4. Ordine de plata

Finantare

Finantarea capitalului de lucru:

Linie de descoperit de cont

Acordarea de avansuri pe termen scurt

Finantarea activitatii comerciale:

-Emiterea de garantii de plata si de buna executie

-Finantarea comertului de marfuri

-Pre-finantarea exportului

-Finantarea post-export

-Decontarea tratelor comerciale si a cambiilor acceptate

-Acreditive

-Tranzactii documentare ca emiterea si acceptarea de acreditive

-Solutii adaptate nevoilor de finantare pentru import si export

Finantare structurata

Finantare prin vanzare de actiuni

Finantare pe termen scurt (bridge financing) si pe termen mediu

Facilitati pe termen mediu

Rata a dobanzii flotanta sau fixa (doar in valute convertibile)

Leasing international

• Leasing international pentru automobile si vehicule ,pentru persoane juridice

2.3. Analiza a cotei pe piata pe personae fizice si juridice pe produse

În 2012 rezultatul din exploatare înregistrat a fost de 1.4 miliarde euro în sectorul bancar și de 1.3 miliarde euro în cel de asigurări, acesta începând să crească în 2013, atingând valoarea de 5.7 miliarde euro, respectiv 1.6 miliarde euro. Această valoare nu a fost menținută însă și pe parcursul anului 2014, înregistrându-se doar 4.7 miliarde euro, cu 1 miliard mai puțin comparativ cu anul precedent, lucru valabil în sectorul bancar. În ceea ce privește venitul obținut din asigurări acesta a continuat să crească ajungând la 2.2 miliarde euro.

În ceea ce privește venitul net obținut de cele două divizii vom observa o evoluție diferită de la an la an.

2.4. Perspective de dezvoltare

În vreme ce IFN-ul său de profil, ING Commercial Finance, și-a redus semnificativ activitatea, banca din grup a pus accent pe factoring.

Elemente definitorii au fost anul acesta „relansarea activității de factoring din cadrul băncii pentru clienți din segmentul întreprinderi mici și mijlocii, precum și implementarea unor platforme electronice performante pentru administrarea obligațiilor de plată a clienților mari către furnizori.

Experiența ultimilor ani a condus la conștientizarea riscului de neîncasare și de aici necesitatea gestionării acestui risc. „În actualul context economic, acest produs poate constitui un motor de creștere. Asigurându-și încasarea și lichiditatea prin factoring fără regres, compania își concentrează eforturile pe activitatea de bază și poate accesa mai ușor credite de natură investițională.

CAPITOLUL 3

PERFORMANTELE BANCARE LA ING

3.1. Analiza bilantului ING

ING Bank este prima bancă ce a pus în funcțiune, pentru prima dată în țara noastră, bancomate la care pot fi efectuate tranzacții în euro. Deocamdată acestea se găsesc doar în București și pot fi folosite doar de către persoanele ce au carduri emise de către sucursalele acestei bănci.

Primii clienți au avut parte și de surprize, acestea constând în comisioane de 0,5% din totalul sumei retrase, depunerile nefiind urmate de comisioane.

În anul 2011 ING Bank România s-a clasat pe locul 9 cu 14,3 miliarde lei de active și pe locul 4 în ceea ce privește profitul, cu 127 milioane lei (a se vedea tabelul nr.2).

BILANȚ

incheiat la data de 31 decembrie 2013

– lei –

– Ici –

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE la data de 31 decembrie2014

– lei –

3.2 Indicatorii de apreciere a calității activelor

Evaluarea calității activelor bancare prezintă o importanță deosebită în analiza de ansamblu a performanțelor bancare și se realizează cu ajutorul indicatorilor calității activelor, care pun în evidență structura activelor unei bănci din punct de vedere al performanței și din punct de vedere al capacității de a produce venituri.

Pentru evaluarea activelor bancare literatura și practica de specialitate folosește o serie de indicarori, cei mai importanți fiind următorii:

PONDEREA CREDITELOR ÎN TOTAL ACTIVE = * 100

2013 : *100=65,421%

2014:*100 = 65,348%

Din analiza indicatorului putem observa faptul că creditele dețin o pondere însemnată în totalul activelor. Ușoara scăderea a ponderii creditelor in totlal active reflectă o scădere a riscului asumat.

Această indică creșterea gradului de lichiditate a băncii pentru că creditele presupun imobilizări de fonduri pe diferite termene.

GRADUL DE ACOPERIRE A CREDITELOR PRIN PROVIZIOANE

= * 100

2013 : * 100 = 0,270%

2014 : * 100 = 0,300%

Acoperirea prin porvizioane a cunoscut o ușoară creștere ceea ce arată o înrautățire a protofoliului de credite al băncii. Aceasta presupune creșterea ponderii creditelor neperformante și a celor restante în totlaul creditelor acordate și în totalul activelor. Deci putem spune că tinde spre o reducere a calițății managementului portofoliului de credite.

PONDEREA CREDITELOR RESTANTE IN TOTAL CREDITE

= * 100

2013 : *100 = 7.73%

2014: *100 = 9.17%

Din calcularea indicatorului ponderea creditelor restante în total credite se observă creșterea creditele restante de la 7,73%, în anul 2013 la 9,17% în anul 2014.

3.3 Indicatorii de apreciere ai eficienței

Activitatea de ansamblu a băncii poate apreciată prin calcularea și compararea următorilor indicatori de eficiență:

RATA PROFITULUI BRUT = *100

Acest indicator reflectă valoarea veniturilor obținute pentru realizarea și prezintă gradul în care centrul de profit realizează dezideratul maximizării veniturilor în condițiile minimizării cheltuielilor.

2013 : *100=3,17%

2014 : *100=2,61%

Nivelul acestui indicator relevă obținerea unor rezultate bune , fară asumarea unor riscuri excesive de către bancă. Veniturile au crescut în timp ce profitul brut a scăzut ceea ce relevă o creștere a cheltuielilor, ceea ce ar putea însemna că gestionarea resurselor nu afost foarte bună.

RENTABILITATEA = * 100

Măsoară rezultatele managementului bancar, de optimizare a fluxurilor elementelor de activ în corelare cu volumul și structura resurselor atrase.

2013 : * 100=3,28%

2014 : * 100=2,68%

PRODUCTIVITATEA MUNCII LUCRĂTORULUI BANCAR

Exprimă eficiența lucrătorului bancar.

2013 : = 67267,3 LEI/Sal

2014 : = 62590,87 LEI/Sal

Se constată o scădere a calității managementului resurselor umane, deoarece a avut loc o scădere a productivității muncii.

PONDEREA SALARIILOR ÎN TOTALUL CHELTUIELILOR CU FUNCȚIONAREA BĂNCII = * 100

2013 : * 100 = 56,79%

2014 : * 100 = 56,07%

Au crescut cheltuielile administrative ale băncii, ponderea cheltuielilor cu salariile în totalul cheltuielilor de funcționare scăzând.

GRADUL DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIN COMISIOANELE ÎNCASATE = * 100

2013 : * 100 = 118,95%

2014 : * 100 = 123,50%

Menținerea nivelului ridicat al salariilor determină scăderea profitului, și are loc și scăderea ponderii de acoperire a cheltuielilor salariale din comisioane. Gradul de acoperire a salariilor din comisioane a crescut.

GRADUL DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR DIN COMISIOANE

* 100

2013 : *100 = 67,55%

2014 : * 100 =69,24%

Se observă tendința băncii de a acorda o importanță mai mare veniturilor din comisioane, acestea fiind stabile și nu presupun angajarea băncii în plasamente foarte riscante. De altfel gradul de acoperire a cheltuielilor din comisioane a cunoscut o creștere de aproximativ 2,6 procente.

Activitatea bancară are probleme în sfera managementului resurselor umane, banca confruntându-se cu o scădere a productivității muncii, dar și a ratei profitului și rentabilității.

3.5 Indicatori de profitabilitate și rentabilitate bancară

RENTABILITATEA FINANCIARĂ = * 100

2013 : * 100 =86,67 %

2014 : * 100 = 80,64%

Din calcularea indicatorului de rentabilitate financiara se observă o scadere a profitului net de la 86,67%, în anul 2013 la 80,64% în anul 2014.

RENTABILITATEA ECONOMICĂ = * 100

2013 : * 100 = 12,39%

2014 : * 100 = 11,64%

Din calcularea indicatorului de rentabilitate economica se observă scaderea profitului net de la 12,39%, în anul 2013 la 11,64% în anul 2014.

EECTUL DE PARGHIE=

2013 : * 100 = 68,15%

2014 : * 100 =68,91 %

Din calcularea indicatorului efectul de parghie se observă o crestere a activelor de la 68,15%, în anul 2013 la 68,91% în anul 2014.

RATA PROFITULUI NET= * 100

2013 : * 100 = 3,173%

2014 : * 100 = 2,61%

Din calcularea indicatorului rata profitului net se observă scaderea profitului net de la 3,173%, în anul 2013 la 2,61% în anul 2014.

RATA UTILIZĂRII ACTIVELOR = * 100

2013 : * 100 =40,081 %

2014 : * 100 = 44,84%

Din calcularea indicatorului rata utilizarii activelor se observă o cresterea veniturilor de la 40,081%, în anul 2013 la 44,84% în anul 2014.

3.6 Indicatorii de apreciere a lichidității și solvabilității

Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea băncii de a efectua in orice moment plati din conturile titularilor, la cererea acestora, banca trebuind sa dispuna de rezerve suficiente respectiv active ce pot fi utilizate ca mijloace de plata sau care pot fi transformate operativ in astfel de mijloace, aceste rezerve influentand in mod direct gradul de lichiditate al bancii.

Limita minima a indicatorului de lichiditate este 1 si se calculeaza ca raport intre lichiditatea efectiva (total active + total angajamente in afara bilantului primite) si lichiditatea necesara (total obligatii + total angajamente in afara bilantului date).

Lichiditatea bancara mai poate fi apreciata si de alti indicatori:

Lichiditatea activelor lichide este un indicator care masoara cele mai lichide active ale bancii, iar o valoare mare a sa demonstreaza o buna capacitate de reactie la eventualele probleme generate de lipsa de lichiditate. Se calculeaza ca raport procentual intre numerar, titluri guvernamentale , operatiuni interbancare si totalul activelor.

Lichiditatea activelor lichide = Credite / Surse atrase x 100;

Lichiditatea creditelor arata gradul de lichiditate al creditelor, respectiv capacitatea de rambursare a acestora, creditele fiind appreciate cu un grad de lichiditate redus. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre total credite si total active, nivelul sau ridicat indicand o lichiditate activa scazuta.

Lichiditatea creditelor = Credite / Total active x 100;

Lichiditatea activelor sigure daca are o valoare ridicata inseamna ca riscul de lichiditate este scazut. Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre numerar, depozite, titluri guvernamentale si totalul activelor.

Lichiditatea activelor sigure = Active lichide sigure / Total active x 100;

Lichiditatea interbancara exprima pozitia unei banci fata de celelalte banci din sistemul bancar, comparandu-se creantele cu obligatiile bancii in raport cu restul bancilor din sistem. Acest indicator poate fi determinat separat pentru relatia cu banca centrala si separate pentru celelalte banci prin intermediul indicatorului ,,capitalurilor fierbinti” care se determina ca raport procentual intre active pe piata monetara si pasive pe piata monetara.

Lichiditatea creditelor:

a) (Credite / Active )x 100

2013: 31.893.224 / 47.494.119,031 x 100 = 67,15%

2014: 31.555.334 / 48.027.709,809 x 100 = 65,70%

b)( Credite / Surse atrase )x100

2013: 31.893.224 / 41.281.536 x 100 = 77,25 %

2014: 31.555.334 / 41.365.679 x 100 = 76,28 %

Lichiditatea activelor sigure:

c) (Active lichide sigure / Surse atrase) x 100

2013: 13.899.403,87 / 41.281.536 x 100 = 33,66 %

2014: 14.183.763 / 41.365.679 x 100 = 34,28 %

Indicatorii privind solvabilitatea reflectă capacitatea băncii de a susține cu ajutorul capitalului întreaga activitate,calculandu-se ca raport procentual între capital propriu si total active(sau credite sau surse atrase).

SOLVABILITATEA = * 100

2013: *100=17,49%

2014:*100=18,67%

Deoarece a scăzut volumul creditelor,indicatorul de solvabilitate calculat ca raport între capitalul propriu si credite a cunoscut o creștere in anul 2014 fața de 2013.

SOLVABILITATEA= * 100

2013:*100=13,51%

2014:*100=14,24%

Dată fiind creșterea capitalului propriu al băncii in intervalul 2013-2014 se observă creșterea solvabilității băncii pusă in evidență de acest indicator.

SOLVABILITATEA =* 100

2013:*100=11,55%

2014:*100=12,08%

CAPITOLUL 4

RISCURILE ASOCIATE ACTIVITĂȚII BANCARE ING

Asumarea riscurilor este parte componentă a afacerii ING Bank. Fiind o companie de servicii financiare active în sectorul bancar și investițional, ING Bank este în mod natural expusă la o varietate de riscuri. Însă, pentru măsurarea riscurilor ING Bank a recurs atât la metode de gestionare a riscurilor în activitățile sale de afaceri de zi cu zi, cât și la planificare strategică.

„Managementul riscului bancar joacă un rol vital în procesele noastre disciplinate de management al investițiilor. Evaluăm și monitorizăm implicațiile tuturor deciziilor noastre de investiție.”

Analiza riscului de creditare a băncii ING pentru perioada 2012-2014

Tabelul Clasele de riscuri – ING Bank

Sursa: ING

După cum se observă din tabelul alăturat, ING Bank înregistrează pe parcursul anului 2012 o valoare a riscului de credit de 7.503, iar anul 2013 reflectă o valoare a riscului de creditare de aproximativ 8.686. Aceste valori financiare evidențiază efectul creșterii economice globale din acest interval de timp, efectul creșterii volatilității pieței și îmbunătățirii instrumentelor economice și financiare.

Așadar, pe parcursul acestor 2 ani, categoriile de riscuri la care ar fi putut fi expusă societatea au fost ținute permanent sub control, fiind atent monitorizate în cadrul departamentelor de specialitate ale băncii. Pe parcursul anului 2014, ING Bank înregistrează o pondere a riscului de credit de circa 9.991, valoare care reflectă puternic efectele crizei economice financiare internaționale, așadar, efectele conjuncturii economice dificile.

Figura nr.4.1. Categorii de riscuri – ING Bank

4.1. Riscul de lichiditate

În principiu riscul de lichiditate este măsurat cu ajutorul indicatorilor privind lichiditatea, consider importantă și analiza următorilor indicatorilor ce privesc situația lichidității băncii, respectiv a riscului de lichiditate.

rata lichidității:

O valoare de peste 50% indică niveluri de lichiditate puternice și practici de administrare a fondurilor bine dezvoltate. Banca are acces sigur la suficiente surse pentru constituirea de fonduri în termeni favorabili, pentru nevoile de lichidități prezente și anticipate

Pentru a observa evoluția acestui indicator în cadrul ING, vom sintetiza în tabelul următor activele lichide înregistrate de bancă, depozitele atrase, respectiv raportul dintre acestea ce corespunde ratei lichidității în perioada 2010-2014

Tabel nr. 2 Evoluția ratei lichidității înregistrată de ING în perioada 2010-2014

Figura nr. 4.2. Evoluția ratei lichidității în perioada 2010-2014 (prelucrat după tabel nr. 2)

După cum se observă din graficul realizat anterior, prin prisma acestui indicator se poate aprecia că banca are niveluri de lichiditate medii în primii 3 ani, apropiindu-se de 50%, în ultimii 2 ani rata lichidității având un trend descendent, cea mai mică valoarea a acesteia fiind înregistrată în anul 2013. De asemenea, putem observa că există o diferență substanțială între rata lichidității înregistrată în anul 2012, când aceasta are cea mai ridicată valoare (49.61%) și cea înregistrată în anul 2013 când înregistrează cea mai mică valoare (33.36%).

4.2. Riscul de solvabilitate

Riscul de solvabilitate este cel de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbția pierderilor eventuale.În schimb, riscul de credit arată riscul degradării solvabilității contrapartidelor, nu a instituției împrumutătoare.

Acest risc rezultă, pe de o parte, din suma totală a fondurilor proprii disponibile și pe de altă parte din riscurile ce se produc (decredit, de piață, de rată, de schimb etc.)

Capital propriu2013 = 5.507.082

Expunerea netă2013 = Elementele de activ ponderate în funcție de risc + Elementele extrabilantiere echivalate în elemente bilanțiere și ponderate după risc

Expunerea netă2013 = 990.281 * 0% + 8.392.575 * 0% + 368.030 * 20% + 535.915 * 50% + 31.477.629 * 100% + 4.549.005 * 100% + 157.577 * 100% + 1.066.941 * 100% + 50.130 * 100% + 76.262 * 100% + 259.714 * 100% = 37.978.821,5

Is1 = Capital propriu * 100 = 5.507.082 * 100 = 14,5%

Expunerea neta 37.978.821,5

Fonduri proprii2013 = Capital propriu + Capital suplimentar

Fonduri proprii2013 = 6.399.153

Is1 = Fonduri proprii * 100 = 6.399.153 * 100 = 16,84%

Expunerea neta 37.978.821,5

Capital propriu2014 = 5.507.082

Expunerea netă2014= Elementele de activ ponderate în funcție de risc + Elementele extrabilantiere echivalate în elemente bilanțiere și ponderate după risc

Expunerea netă2014 = 990.281 * 0% + 8.392.575 * 0% + 368.030 * 20% + 535.915 * 50% + 31.477.629 * 100% + 4.549.005 * 100% + 157.577 * 100% + 1.066.941 * 100% + 50.130 * 100% + 76.262 * 100% + 259.714 * 100% = 37.978.821,5

Is1 = Capital propriu * 100 = 5.507.082 * 100 = 14,5%

Expunerea neta 37.978.821,5

Fonduri proprii2014 = Capital propriu + Capital suplimentar

Fonduri proprii2014 = 5.611.306

Is1 = Fonduri proprii * 100 = 5.611.306 * 100 = 15,42%

Expunerea neta 36.372.608,5

Ambii indicatori calculați în anul 2013 și 2014 au valori superioare celor impuse de reglementările BNR, IS1 ≥ 8% și IS2 ≥ 12%, se observă o tendință de ușoară scădere de la un an la altul.

4.3. Riscul de variatie a ratei dobanzii

Riscul de rată a dobânzii este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării de profituri estimate care apare din fluctuațiile de piață ale ratei dobânzii.Riscul de rată a dobânzii este riscul evoluțiilor nefavorabile a rezultatelor ca urmare a modificării ratelor

Relația dintre modificarea ratei dobânzii si modificarea venitului neti din dobanda

Sinteza indicatorilor riscului de rată a dobânzii se prezintă astfel:

Analiza datelor evidențiază faptul că pentru prima bandă de scadență ,0-1 luni escartul este negativ, banca având mai multe pasive sensibile la variația ratei dobânzii cu scadență de sub o lună decât active, ceea ce semnifică faptul că la o creștere a ratei dobânzii, venitul net din dobânzi va scade.

Pe următoare bandă de scadență , respectiv 1-3 luni, valoarea GAP este pozitivă, lucru care arată faptul că banca dispune pentru aceste maturități de mai multe active sensibile la variația ratei dobânzii decât pasive, modificarea ratei dobânzii în sens descrescător determinând în aceste cazuri o diminuare a venitului net din dobânzi.

Pentru banda de scadență 3-12 lunu, banca înregistrează din nou o valoarea negativă a escartului, situație care va duce la diminuare venitului net din dobânzi la o creștere a ratei dobânzii.

Pe ultimele două benzi de scadență respectiv 1-5 ani și peste 5 ani, valoare escartului fiind pozivită, o scădere a ratei dobânzii va genera o diminuare a venitului net din dobânzi întrucât banca dispune de mai multe active sensibile la variația dobânzii decat pasive.

4.4. Riscul valutar

Deținerea activelor și pasivelor în devize face ca banca să fie expusă riscului de schimb, ca urmare a variației cursului de schimb valutar.

Riscul de schimb valutar și riscul dobânzii se întrepătrund pentru că, cumpărarea sau vânzarea la termen a valutei, dă naștere riscului de schimb, iar plasarea capitalului astfel obținut dă naștere riscului de dobândă.

Managementul riscului de schimb valutar presupune protejarea împotriva riscului, măsurarea riscului și gestiunea propriu-zisă.

CONCLUZII

Pe măsură ce economiile țărilor din Europa de Est se maturizează, iar afacerile și piețele financiare devin din ce în ce mai integrate pe piața internă a Uniunii Europene, rolul managementului riscului de creditare va crește în mod semnificativ, riscul de creditare, fiind o componentă importantă a managementului și strategiei băncii ING.

În conformitate cu strategia adoptată, obiectivul financiar major al băncii este obținerea de profituri la nivel scontat, acțiune a cărei realizare presupune existența anumitor condiții de incertitudine, respectiv asumarea unui risc. În aceste condiții, banca urmărește maximizarea profitului său o dată cu menținerea riscului la un nivel acceptabil.

Dată fiind importanța acestuia pentru activitatea instituțiilor bancare, atât instuțiile de credit, cât și autoritatea de supraveghere trebuie să promoveze și să susțină noile modele teoretice.

Regula confirmată de practică este că o evaluare de risc corect efectuată atât pentru bancă cât și pentru împrumutat, generează profitabilitate pentru ambele părți.

Problemele sistemului bancar românesc de după 1989 nu se rezumă la duratele excesive de structurare a unor bănci sau la falimentul altora, au existat și probleme obiective, Sistem de analiză bancară Sinteza tezei de doctorat 13 independente de voința băncilor, cărora ele au fost silite să le facă față. Este vorba, în primul rând, despre inflația galopantă din perioada 1993-1994, respectiv 1997-1998, care a forțat băncile să supraliciteze investițiile în active imobiliare (preponderent sedii), pentru a-și conserva capitalul propriu. La înrăutățirea situației financiare a mai concurat si un sistem contabil și fiscal absolut nefast, care a impozitat masiv profiturile inflatate, uneori chiar pierderi reale, contribuind la decapitalizarea continuă a băncilor românești cu capital in lei. A existat, in plus, și o lipsă de fermitate a băncii centrale, care a permis acumularea unui volum important de credite neperformante fără să ia măsurile cuvenite la timp. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, a început o nouă etapă de evoluție a sistemului bancar românesc. Procesul integrării europene este echivalent cu procesul de dezvoltare a României pe calea reformei, luând în considerare modelul existent al statelor europene.

Referitor la criza financiară și la impactul acesteia în lumea bancară, am descris conjunctura social-economică și politică în care s-a declanșat criza precum și factorii declanșatori. Unele teorii economice moderne resping ideea unei teoretizări generale a crizelor economico-financiare, conform cărora acestea pot fi încadrate într-un model general valabil, considerându-se că fiecare criză financiară este unică, fiecare reprezentând de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, într-o anumită conjunctură social-economică și politică. Conform acestor teorii crizele nu pot fi anticipate, astfel încât efectele negative ale acestora să fie aduse la nivel minim. Criza creditelor ce a izbucnit în SUA în august 2007 a dus la falimentul unora dintre cele mai mari bănci din lume, iar efectele sale sunt resimțite în prezent pe piața financiară europeană. După falimentul Lehman Brothers, preluarea Merrill Lynch de către Bank Of America și naționalizarea American Internațional Group (AIG), guvernul american a adoptat ,,Legea pentru stabilizarea economică” menită să salveze sistemul financiar american de la colaps.

Criza economică internațională a produs mari fluctuații și pe piața economică din România, afectând atât piața bursieră cât și piața valutară. Cu toate acestea Guvernatorul Băncii Naționale a dat asigurări că sistemul bancar din România este stabil, explicând că băncile străine care dețin participații pe piața românească nu își pot scoate banii în orice condiții. Impactul crizei financiare globale asupra sistemului financiar românesc este relativ limitat au concluzionat membrii Comitetului Național pentru Stabilitate Financiară (CNFS) care au analizat impactul crizei internaționale asupra instituțiilor, piețelor și infrastructurii financiare, precum și asupra economiei reale din România.

Odată cu manifestarea crizei economice mondiale în rândul țărilor europene, sistemul bancar românesc este expus și el reacțiilor directe sau indirecte ale crizei. Astfel că instituțiile de credit din sistemul bancar românesc nu mai au un rol majoritar în creditarea companiilor, dar rămân principala sursă în cazul populației. Creditarea s-a orientat către IMM-uri precum și către companiile care activează în domeniul comerțului și al serviciilor. Regulamentul nr. 11din 2008 al BNR privind creditarea populației a creat condiții pentru trecerea de la credite cantitative la credite calitative. Nu se mai caută creditarea cu orice preț, băncile încep să ia în considerare calitatea creditelor și nu volumul creditelor.

Se poate remarca faptul că managementul unor instituții bancare, speriat de ceea ce s-a întâmplat pe plan mondial și de repercursiunile crizei financiare, a devenit chiar mai exigent decât recomandările Băncii Naționale. În acest context economic și financiar, în care produsele bancare cunosc un oarecare regres în ce privește dezvoltarea lor, considerăm că unul dintre produsele care are șanse să se dezvolte în continuare este cardul. Putem concluziona că: – evoluția creditării interne va depinde tot mai mult de capacitatea băncilor de a atrage resurse de pe plan intern; procesul de creditare trebuie continuat pe baze de prudențialitate deoarece riscurile din activitatea de creditare, în aceste condiții de incertitudine economică, se pot amplifica de la o perioadă la alta; – băncile trebuie să descopere noi oportunități de creditare care să funcționeze și în această perioadă de criză, contribuind la ieșirea din impasul creat. Ca și oportunități de creditare recomandăm: IMM-urile și firmele care se finanțau până în prezent pe plan extern; populația cu un grad mare de solvabilitate; societățile prin care se derulează proiecte de infrastructură. Sistem de analiză bancară Concluzii 46 Pentru asigurarea viabilității unei instituții bancare, managementul bancar trebuie să monitorizeze atât performanța instituției bancare, respectiv profitabilitatea bancară, cât și riscul de lichiditate. Între profitabilitate și lichiditate bancară există o strânsă interdependență, de capacitatea băncii de a crea lichidități si de capacitatea de plasare a acestora pe piață depinzând și profitabilitatea instituției bancare.

Pentru limitarea impactului crizei financiare asupra economiei românești și implicit asupra sistemului bancar, considerăm că sunt necesare crearea următoarelor premise: – Luarea constantă a unor măsuri prudențiale și administrative de către BNR astfel încât să tempereze creșterea creditului neperformant acordat sectorului privat și susținerea creditării în monedă națională în detrimentul celei în valută. – Situarea rezervelor minime obligatorii la un nivel ridicat permite ajustarea graduală a lichidității din sistemul bancar, în funcție de evoluția condițiilor de piață. – Menținerea raportului creanțe/restante și îndoielnice/capitaluri proprii la un nivel redus. – Menținerea nivelului garantat al depozitelor (pe persoană și pe bancă) constituite la instituțiile de credit la o valoare care să încurajeze atragerea de depozite atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice, precum și în scopul evitării panicii, care odată instalată ar duce la retragerea masivă a sumelor depozitate în sistemul bancar. – Modificarea normelor privind provizionarea, pentru a continua procesul de restructurare sau reeșalonare a creditelor neperformante (în prezent, potrivit normelor actuale, nu pot fi ajutați clienții în cazul unor restructurări sau reeșalonări, fără ca banca să aibă probleme privind profitabilitatea și solvabilitatea).

Păstrarea actualului nivel de provizioane afectează lichiditatea și profitabilitatea și indicatorii de prudențialitate ai băncii. – O măsură eficientă anticriză o reprezintă diminuarea ratelor dobânzilor de politică monetară și contribuirea la creșterea investițiilor. România trebuie să-și adapteze politicile macroeconomice la noul context creat de criza financiară internațională, astfel că vulnerabilitatea economiei românești față de turbulențele financiare internaționale implică necesitatea recalibrării mix-ului de politici economice în concordanță cu provocările generate de acestea.

O asemenea reechilibrare a pachetului de politici macroeconomice vizează în primul rând reducerea treptată a deficitului de cont curent, dezechilibrul extern reprezentând principala sursă de vulnerabilitate a economiei față de restrângerea lichidității și de deteriorarea pieței financiare internaționale. Putem afirma că o economie puternică, stabilă și viabilă duce automat la existența unui sistem bancar solid și performant.

BIBLIOGRAFIE

Andrieș, Alin, Cocriș, Vasile, Managementul riscurilor și al performanțelor bancare, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010

Bazno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Ed. Economică, București, 2012

Bențe Corneliu, “Gestiunea modernă a riscurilor bancare în contextul dezvoltării pieței asigurării creditului”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011

Bratonovic Brajovic, Sonja, Greuning, Hennie, Analiza și managementul riscului bancar, Ed. Irecson, București

Căpraru, Bogdan, „International banking. Teorie și practici”, editura C.H.Beck, București, 2011.

Dănilă, N, Managementul lichidității bancare, Ed. Economică, București, 2012

Dragomir-Drăgoi Elena–Violeta, “Managementul performanțelor bancare”, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2010

Hennie van Greuning, Analiza și managementul riscului bancar, Institutul Irecson, București, 2014

Koch, Timothy, MacDonald, Scott, Bank Managament, Thomson South-Western, USA, 2013

Nițu, I., Managementul riscului bancar, Ed. Expert, București, 2010

Stoica, Maricica, Gestiune bancară, Ed. Luminalex, București, 2012

www.ing.ro

www.bankingnews.ro

http://www.ziare.com/ing/romania-stiri/