ANALIZA PERFORMANȚEI ACTIVITĂȚII DIN PERSPECTIVA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE [302602]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. SCORȚE CARMEN

ABSOLVENT: [anonimizat],

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

ANALIZA PERFORMANȚEI ACTIVITĂȚII DIN PERSPECTIVA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE

COODONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. Scorțe Carmen

ABSOLVENT: [anonimizat],

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Contabilitatea este acea știință și artă a [anonimizat], evaluarea, cunoașterea, [anonimizat], precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice. Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistență a [anonimizat] „socotelilor”.

Contabilitatea financiară cuprinde în câmpul său de acțiune cunoașterea și prezentarea patrimoniului și a [anonimizat] a utilizării elementelor acestuia. Astfel, [anonimizat] (majorare sau diminuare) a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], și anume: [anonimizat], raportul privind fluxul mijloacelor bănești și raportul privind fluxul capitalului propriu.

[anonimizat] a factorilor de producție în cadrul activității interne. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] (rentabilitate, productivitate etc.) diferitelor subdiviziuni de producție (sectoare, secții, ateliere), efectuarea controlului de gestiune și luarea deciziilor gestionare.

[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat] o combinație optimă între eficiență și eficacitate.

Așadar, lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătura cu performanța activității din perspectiva contabilității de gestiune. [anonimizat], o societate cu răspundere limitată, capitolul cinci cuprinzând concluziile și propunerile.

Primul capitol al acestei lucrări, intitulat „Aspecte introductive privind relația performanță-contabilitate de gestiune” face referire la principalele definiții și obiective ale contabilității de gestiune, rolul acesteia și a calculației costurilor și conceptul de performanță economico-financiară. Totodată se analizează performanțele întreprinderii pe baza informațiilor furnizate de contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune și analiza economico-financiară și nu în ultimul rând se realizează o clasificare a cheltuielilor și costurilor.

Cel de al doilea capitol, „Recunoașterea, evaluarea și contabilizarea cheltuielilor și a costurilor la S.C. Gainika S.R.L.”, prezintă documentele folosite pentru evidența cheltuielilor de producție și a rezultatelor producției, procedeele pe bază de costuri prin care se determină costul cesiunilor interne și conturile utilizate în contabilitatea de gestiune.

În capitolul al treilea este realizată o prezentare generală a societății S.C. GAINIKA S.R.L., și anume: obiectivul său de activitate, principalele produse fabricate, numărul de angajați, codul unic de înregistrare, organigrama firmei. Totodată, acest capitol cuprinde o micromonografie privind calculația costurilor prin metoda Direct Costing unde sunt prezentate costurile lunii septembrie 2016 și se realizează analiza cost-volum-profit cu ajutorul indicatorilor specifici.

Capitolul patru prezintă costurile aferente lunii octombrie 2016, presupunând că în această lună productivitatea muncii, salariile și vânzările vor crește cu un procent de 10%.

În ultimul capitol sunt evidențiate principalele concluzii ca urmare a deciziei de creștere a productivității muncii, a salariilor și a vânzărilor cu 10% și recomandările urmate de această decizie.

CAP I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND RELAȚIA PERFORMANȚĂ-CONTABILITATE DE GESTIUNE

Definiția și obiectivele contabilității de gestiune

Transformările economico-sociale ce au avut loc în România după 1989 au determinat mutații importante și în domeniul financiar-contabil, aflându-se în continuare într-un proces de armonizare cu principiile și normele contabilității din țările cu o economie dezvoltată. Contabilitatea de gestiune poate fi definită ca având drept obiectiv, reflectarea tuturor operațiilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de frabricație, activități, secții, decontarea producției obținute, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.

Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor. Contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Contabilitatea reprezintă ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o unitate economică; evidență contabilă.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect ”evidența, calculația, analiza, și controlul costurilor și rezultatelor analitice prin prisma componentelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, pe subdiviziuni organizatorice ale întreprinderii.”

Dacă în contabilitatea financiară sunt recunoscute toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea activității, în contabilitatea de gestiune acestea sunt avute în vedere doar parțial. La determinarea costului de producție sunt recunoscute numai cheltuielile de exploatare și cele financiare (parțial și numai în anumite cazuri), iar cheltuielile extraordinare sunt excluse, considerându-se că ele nu au legătură cu activitatea curentă a unității și, deci, nu contribuie la obținerea producției. Contabilitatea financiară își asumă un rol pasiv de informare, iar cea de gestiune furnizează și instrumente de control de gestiune ale proceselor microeconomice permițând utilizarea sa în adoptarea deciziilor cotidiene.

Contabilitatea de gestiune oferă informații confidențiale privind gestiunea internă a entității, destinația consumului de resurse, modalități de calcul ale costurilor, preformanțele realizate de structurile entității până la nivelul sectoarelor și obiectelor de calculație.

Din punct de vedere fiscal, contabilitatea de gestiune are rolul de a identifica și de a proba documentar ”cheltuielile aferente veniturilor”- acele cheltuieli care au participat la obținerea veniturilor și au căpătat astfel calitatea de cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. În literatura de specialitate, contabilitatea de gestiune mai este definită drept contabilitate managerială, contabilitate analitică sau contabilitate internă.

Contabilitatea de gestiune este parte integrantă a procesului de management. Informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune despre costuri și utilizarea resurselor alocate sunt necesare managerilor pentru orientarea și planificarea strategică, pentru alegerea soluțiilor optime în rezolvarea problemelor cu care se confruntă întreprinderea. Prin organizarea contabilității de gestiune se gestionează mai eficient întreprinderea, dându-se posibilitatea luării la timp oportun a deciziilor care condiționează succesul.

Locul contabilității de gestiune în strctura informațională a întreprinderii este dat de aptitudinea de a oferi informații despre procesele interne care se desfășoară exclusiv sub autoritatea firmei. Analiza performanțelor întreprinderii și a informațiilor necesare controlului de gestiune nu sunt posibile fără cunoașterea obiectivelor contabilității de gestiune care servesc integrării informației contabile în activitatea managerială.

Din perspectiva unei economii de piață dezvoltate contabilitatea de gestiune trebuie abordată pragmatic și vizează în principal următoarele obiective fundamentale:

Realizarea contabilității analitice a stocurilor, a cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor, economico-financiare;

Calculația costurilor produselor, lucrărilor și serviciilor obținute de unitatea patrimonială;

Determinarea prețurilor, tarifelor de vânzare;

Determinarea și controlul rentabilității produselor, lucrărilor și serviciilor prin compararea costurilor cu prețurile de vânzare;

Evaluarea activelor patrimoniale obținute din producție proprie;

Previziunea cheltuielilor și veniturilor, furnizarea de informații privind întocmirea bugetelor interne;

Controlul condițiilor interne de alocare și exploatare a resurselor prin nivelul și structura costurilor.

Obiectivele contabilității de gestiune derivă din însăși obiectivul ei și conturează importanța pe care o are în conducerea întreprinderii moderne, deoarece acestea răspund la trei întrebări esențiale:

Ce vrem să analizăm? Desigur rezultatele care se calculează prin diferența între valoarea produselor vândute și cheltuielie corespunzătoare obținerii lor, iar, în funcție de modul de calcul se pot obține mai multe tipuri de marje și rezultate nete. De aici se desprinde un prim obiectiv al contabilității de gestiune, și anume, calculul costurilor în scopul urmăririi contribuției activității desfășurate la obținerea rezultatelor și a rezultatelor ca atare, dar în mod analitic.

Pentru ce analizăm? Pentru urmărirea gestiunii sub diferite aspecte, în funcție de mai multe tipuri de responsabilitate și care se bazează pe următoarele criterii: productivitate, profitabilitate, rentabilitate, creativitate socială.

Cum analizăm? De aici rezultă o serie de componente ale obiectului contabilității de gestiune al căror conținut și mod de formare trebuie cunoscut pentru a putea fi realizate corespunzător scopului urmărit.

Obiectivele contabilității de gestiune sunt: identificarea, măsurarea, cumularea, analiza, pregătirea, interpretarea și comunicarea informațiilor (financiare și operaționale) utilizate în gestiune în scopul planificării, evaluării și controlului activităților economice ale întreprinderii, precum și asigurarea responsabilității resurselor. Unul dintre obiectivele contabilității de gestiune constă în determinarea bazelor evaluării anumitor bunuri aparținând întreprinderii.

Totodată, obiectivele contabilității interne de gestiune pot fi regrupate corespunzător rezultatelor finale în 3 mari categorii conform lucrării ”Contabilitate și control de gestiune” și anume:

Analiza performanțelor întreprinderii. Contabilitatea internă de gestiune are ca obiectiv prioritar analiza modului de formare a rezultatului sintetic pentru a determina contribuția diferitelor produse, lucrări și servicii la acest rezultat. Ca urmare contabilitatea internă de gestiune nu servește numai la calcularea costurilor, ci mai ales ea trebuie să permită o acțiune asupra lor în sensul optimizării sau reducerii acestora. O reală și performantă contabilitate de gestiune se bazează pe analiza relației ”costuri-beneficiu”, ”costuri-performanțe” care trebuie să includă fiecare produs, zonă sau compartiment al întreprinderii.

Asigurarea informațiilor necesare controlului de gestiune. Contabilitatea de gestiune ocupă un rol central și în procesul de gestiune al întreprinderii și în special, la nivelul fazei de control. Este necesară implementarea unui sistem de control capabil să sesizeze abaterile ce vor apărea între previziuni și realizări, astfel încât să poată fi luate deciziile corective ce se impun.

Ajutor în luarea deciziilor de gestiune și manageriale. Contabilitatea de gestiune are rolul de a furniza informații pe care se pot baza studiile și raționamentele ce permit luarea unor decizii ce vizează viitorul întreprinderii. De fiecare dată când este vorba de un proiect, studiul dosarului pretinde date furnizate de contabilitatea de gestiune cu privire la strctura costurilor. În concluzie contabilitatea de gestiune furnizează informații indispensabile pentru o gestiune previzională, în cadrul acesteia un interes aparte acordându-se procesului de luare a deciziilor pentru fixarea prețurilor de vânzare, pentru continuarea relațiilor cu unul sau altul dintre clienți, pentru continuarea fabricării unuia sau altuia dintre produse.

Rolul contabilității de gestiune și a calculației costurilor

Acțiunea de stabilire a costurilor are un rol important datorită funcțiilor pe care informația costurilor le îndeplinește în procesul decizional în toate fazele acestuia.

Costul de producție, ca indicator economic, îndeplinește variate funcții în cadrul întreprinderilor și ramurilor, joacă un rol important în optimizarea deciziilor la aceste nivele în sensul asigurării autogestiunii economico-financiare. Ca principiu de funcționare a unităților economice, ca formă de conducere microeconomică a cărei necesitate decurge din cerințele organizării și conducerii raționale și eficiente a activității economico-sociale, autogestiunea economico-financiară obligă în permanență la cuantificarea bănească a rezultatelor obținute cu cheltuielile efectuate, a efectelor cu eforturile, urmărindu-se asigurarea eficienței economice maxime, în acest fel, prin costul de producție se cunosc nu numai cheltuielile efectuate, ci și cum a fost folosit fiecare leu cheltuit.

Costul îndeplinește rolul de control asupra cosumului de muncă, impulsionând descoperirea rezervelor interne și sporirea eficienței economice. Acest rol de sprijinire în fundamentarea opțiunilor și deciziilor economice, și-l îndeplinește atât în faza elaborării, fiind în acest sens un criteriu în stabilirea variantei de buget optime, cât și pe parcursul execuției.

Cunoașterea costului de producție al fiecărui produs este importantă și în procesul vânzării mărfurilor, întrucât unitatea economică va urmări, în primul rând, recuperarea factorilor de producție consumați, asigurându-se compensarea resurselor necesare reproducerii condițiilor materiale și personale și, prin aceasta, continuarea procesului de producție.

Pentru a-și îndeplini rolul său autentic, costul de producție, ca indicator economic și mijloc de calculare concisă a cheltuielilor ce se efectuează la nivel de entitate pentru obținerea și desfacerea producției, trebuie să fie științific calculat, asigurându-i-se exactitatea, relevanța și operativitatea.

Calculația costurilor este considerată pe bună dreptate o sursă informațională de bază accesibilă fiecărui nivel de conducere datorită următoarelor aspecte:

Costurile apar peste tot în cadrul entității;

Calculația costurilor este în măsură să explice eficiența activității economice și atingerea sau abaterea de la scopul urmărit;

Informațiile furnizate de calculația costurilor sunt informații de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri;

Răspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice;

Fiecare conducător este răspunzător, la rândul său, pentru costurile din compartimenul pe care îl conduce.

Așadar, contabilitatea reprezintă disciplina care care ca obiect de studiu colectarea cheltuielilor de producție și calculația costurilor; tehnica de înregistrare propriu zisă și de calculație a costurilor este adaptată cerințelor conducerii activității productive.

Definirea conceptului de performanță economico-financiară

Cuvântul performanță este de origine latină, dar semnificația sa vine din limba engleză. În latină, cuvântul „performare” constă în a finaliza o activitate propusă. „To preform” presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumită aptitudine. În domeniul economic, s-au dat mai multe definiții noțiunii de performanță. În diversitatea de definiții se disting trei mari orientări: definiția performanței în funcție de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice, definiția performanței în funcție de crearea valorii și definiția performanței în funcție de productivitatea și eficacitatea întreprinderii. A fi performant înseamnă a realiza sau a depăși obiectivele propuse.

Performanța poate fi considerată ca fiind un rezultat deosebit obținut în domeniul managementului, cel economic, comercial etc. ce implică eficiența, eficacitatea și competitivitatea companiilor și comportamentele lor procesuale și structurale.

Pentru evaluarea performanțelor economico-financiare ale unei firme, se impune luarea în considerare a mai multor categorii de indicatori, atât cantitativi, cât și calitativi, care urmăresc toate aspectele activității acesteia. Sistemul de indicatori ai performanțelor economico-financiare oferă informații managerilor și terților cu privire la eficiența activității de producție și comercializare, la rentabilitatea obținută, la eficiența gestionării resurselor materiale și umane, la creșterea valorii firmei în perioada supusă analizei.

Performanța nu se poate exprima decât ca un ansamblu echilibrat de parametrii complementari, uneori contradictorii, care descriu rezultatele și procesele de atingere a acestor rezultate.

Termenul de performanță cunoaște un grad ridicat de complexitate în prezent, iar, pentru definirea conținutului său, trebuie să se aibă în vedere mai multe laturi ale activității firmei. Definirea noțiunii de performanță presupune, mai întâi, clasificarea conținutului altor două concepte, respectiv eficiență și eficacitate.

Termenul de eficiență cunoaște mai multe accepțiuni în literatura economică de specialitate. Astfel, unii autori consideră că o activitate este eficientă atunci când se atinge scopul dorit cu efort minim. Din punct de vedere managerial, prin eficiență se înțelege măsura în care au fost realizate obiectivele sau scopurile propuse. Performanța managerială se obține, în această situație, în punctul de intersecție dintre calitatea rezultatelor deciziilor și acțiunilor manageriale și calitatea scopurilor sistemului managerial.

Eficacitatea poate fi definită ca măsura în care firma reușește să satisfacă exigențele sau așteptările externe, respectiv ale clienților,statului, furnizorilor, salariaților, acționarilor. O întreprindere devine eficace atunci când reușește să optimizeze modul de utilizare a surselor externe și interne de dezvoltare, precum și corelația dintre acestea, răspunzând cât mai bine așteptărilor terților sau partenerilor externi.

Se poate considera că o întreprindere este performantă atunci când este, în același timp, și eficientă, și eficace. Performanța este astfel o funcție de două variabile, eficiența și eficacitatea, combinația dintre ele reflectând nivelul de performanță a unei firme. În timp ce eficacitatea reflectă gradul de îndeplinire a așteptărilor externe, eficiența este măsurată prin gradul de îndeplinire a așteptărilor mediului intern al întreprinderii.

Performanța se apreciază în legătură cu obiectivele strategice. Tipologia strategiilor a rezultat în urma diversității abordării afacerii.

Pentru analiza performanțelor economico-financiare ale unei întreprinderi, este necesar să se utilizeze un sistem de indicatori care să reflecte, pe de o parte, rezultatele obținute, iar pe de altă parte, eforturile depuse pentru realizarea acestora, caracterizând astfel eficiența generată a activității desfășurate. De aceea, putem aprecia că obiectivele principale ale analizei performanțelor economico-financiare ale întreprinderii sunt analiza rezultatelor din activitatea de producție și comercializare, analiza cheltuielilor, analiza rentabilității.

A fi performant în mediul economic actual presupune utilizarea unui sistem de calcul și de gestiune a costurilor. Firmele utilizează informația de tip cost sub diverse forme în luarea deciziilor.

Performanța obligă la o viziune globală asupra parametrilor interni și externi, cantitativi și calitativi, tehnici și umani, fizici și financiari.

Un sistem de măsurare a performanțelor va arăta gradul în care au fost atinse obiectivele entității. Măsurarea performanțelor este legată de:

Spațiile de responsabilitate;

Dimensiunea organizației;

Autoritatea cu care sunt investiți managerii fără de care nu există motivație.

Analiza performanțelor întreprinderii pe baza informațiilor furnizate de contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune și analiza economico-financiară

Soldurile intermediare de gestiune contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei întreprinderi. Acestea se prezintă sub forma unor marje de acumulare bănească care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, ca diferență între elementele de venituri și cheltuieli aferente fiecărei categorii de activități.

Indicatorii Soldurilor intermediare de gestiune sunt următorii:

Marja comercială este specifică întreprinderilor comerciale, dar o întâlnim și în cazul întreprinderilor cu activitate mixtă.

Producția exercițiului reflectă volumul total al activității producătoare de bunuri sau prestatoarea de servicii, desfășurate în cadrul unei întreprinderi pe parcursul unui exercițiu financiar.

Valoarea adăugată reprezintă plusul de bogăție peste activitatea desfășurată de întreprindere.

Excedentul brut al exploatării reprezintă surplusul monetar potențial degajat de activitatea de exploatare nefiind influențat de sistemul de amortizare și provizioane, politica financiară, politica fiscală și modul de distribuire a dividendelor.

Rezulatul exploatării este reprezentat de surplusul (deficitul) generat de activitatea de exploatare a întreprinderii. Nivelul său exprimă performanțele realizate de întreprindere din activitatea industrială și comercială, ținând cont de politica financiară și fiscală a întreprinderii.

Rezultatul curent al exercițiului ia în considerare atât rezultatul activității de exploatare, cât și pe cel al activității financiare.

Rezultatul extraordinar permite măsurarea influenței elementelor extraordinare în ceea ce privește formarea rezultatului total al exercițiului.

Rezultatul net al exercițiului exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile proprii deținute.

Informațiile furnizate de Situația soldurilor intermediare de gestiune permit efecutarea unei analize a situației generale a performanțelor firmei. În acest scop se urmăresc o serie de corelații între indicatorii prezentați, respectiv:

Indicele valorii adăugate să devanseze indicele producției exercițiului, ceea ce reflectă reducerea ponderii consumurilor materiale în producția exercițiului.

Indicele excedentului brut de exploatare să fie mai mare decât indicele valorii adăugate, ceea ce reflectă reducerea ponderii impozitelor și cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată.

Indicele rezultatului din exploatare să fie mai mare decât indicele excedentului brut din exploatare, ceea ce reflectă reducerea ponderii cheltuielilor cu amortizarea în excedentul brut de exploatare.

Respectarea acestor corelații are consecințe directe asupra performanțelor economico-financiare ale firmei.

Organizarea separată a contabilității de gestiune de contabilitatea financiară nu trebuie percepută ca o secționare a contabilității întreprinderii, cele două subsisteme fiind intercorelate. Aceasta întrucât în contabilitatea de gestiune sunt reflectate, dintr-un punct de vedere propriu, elemente de patrimoniu și operațiuni economice ce sunt evidențiate și în contabilitatea financiară. Astfel, dacă în contabilitatea generală cheltuielile de exploatare sunt urmărite pe elemente primare cu ajutorul conturilor corespunzătoare din clasa 6 ”Conturi de cheltuieli”, în contabilitatea de gestiune aceleași cheltuieli se regăsesc desfășurate pe articole de calculație și după alte criterii determinate de cerințele calculației costurilor (purtători de costuri, locuri de cheltuieli) în cadrul conturilor sintetice și analitice corespunzătoare din cadrul clasei 9 ”Conturi de gestiune”.

Cantitatea de bunuri materiale, lucrări și servicii și cheltuielile efectuate de întreprindere pentru obținerea și desfacerea acestora, constituie obiectul contabilității de gestiune și calculației costurilor, dar fac parte și din obiectul contabilității financiare. Poziția contabilității de gestiune față de contabilitatea financiară poate fi relevată prin următoarele diferențe:

Natura fluxurilor:

contabilitatea financiară se ocupă de analiza fluxurilor de resurse existente între întreprindere și exterior;

contabilitatea de gestiune se ocupă de analiza fluxurilor interne a resurselor din întreprindere;

Destinația informațiilor:

în contabilitatea financiară în principal informațiile sunt destinate utilizatorilor externi (organe financiare, bancare, proprietari, camera de comerț etc.);

în contabilitatea de gestiune informațiile sunt destinate integral beneficiarilor interni pe structurile de competență și decizie;

Conținutul și scopul informațiilor:

Contabilitatea financiară este o contabilitate globală, prezentând situația patrimoniului, situația financiară și rezultatele obținute prin elaborarea de documente de sinteză contabilă periodice;

Contabilitatea de gestiune este o contabilitate de detalii, oferind informații necesare aprecierii modului de utilizare a factorilor de producție în cadrul structurilor tehnico organizatorice interne, servind la înregistrarea și oferirea de informații cu privire la nivelul cheltuielilor comparativ cu bugetele de cheltuieli și la nivelul costurilor produselor, lucrărilor sau serviciilor obținute;

Gradul de normalizare:

Contabilitatea financiară este organizată pe baza unor norme și reguli obligatorii pentru toți agenții economici indiferent de mărimea și specificul activității lor. Este deci o contabilitate normalizată (formalizată);

În contabilitatea de gestiune modul de organizare al acesteia este facultativ, neexistând reguli și norme cu caracter obligatoriu. Este deci neformalizată.

Frecvența informațiilor:

Contabilitatea financiară oferă informații în mod periodic (lunar, semestrial, anual) către beneficiari, existând obligativitatea exactității și preciziei informațiilor;

Contabilitatea de gestiune oferă informații operative (chiar zilnic), pentru aprecierea activității interne a unui agent economic existând prioritatea operativității informațiilor față de precizia și exactiatea lor.

Trebuie menționat faptul că unele operațiuni se înregistrează în contabilitatea financiară, fundamentându-se pe informațiile oferite de contabilitatea de gestiune, avându-se în vedere că determinarea prin inventariere și prin alte procedee a costului efectiv al producției în curs și apoi a celui aferent producției finite se realizează în cadrul contabilității de gestiune. Contabilitatea financiară este puternic influențată de elemente juridice și fiscale. În schimb, contabilitatea internă de gestiune, fiind un produs destinat în exclusivitate întreprinderii, are un caracter opțional, în ceea ce privește modul de organizare al ei. Astfel că, nici o întreprindere nu își poate permite „luxul” renunțării la ținerea unei contabilități de gestiune.

Clasificarea cheltuielilor și a costurilor

Într-un sens extins, noțiunea de cheltuială se referă la expresia valorică a consumului de mijloace materiale și bănești utilizate în vederea satisfacerii necesităților de consum productiv și neproductiv, social sau individual.

„Costul – categorie economică universal acceptată – este o parte a utilităților (mărfuri, bunuri) care compensează utilizarea de mijloace de producție și forța de muncă, în condițiile tehnice, organizatorice și de gestiune, pentru realizarea și vânzarea produselor, lucrărilor sau serviciilor cerute pe piață.”

Pentru a fi un instrument de gestiune util, costul trebuie determinat pe baze economice. În acest sens cheltuielile preluate din contabilitatea financiară vor suferi anumite retratări înaintea integrării lor în costuri având ca obiect fie eliminarea anumitor cheltuieli, fie substituirea unora dintre ele, fie crearea altora, astfel încât cheltuielile să redea cea mai bună expresie economică costurilor. Având la bază afirmația precedentă putem distinge următoarele categorii de cheltuieli:

Cheltuielile neîncorporabile sunt considerate costuri ale perioadei și vor fi trecute asupra cheltuielilor exercițiului la care se referă, deci asupra contului de rezultate fără a fi atașate unor conturi de stocuri. În rândul acestor cheltuieli neîncorporabile normal este să fie incluse cheltuieli de administrație și cheltuielile de desfacere.

Cheltuilelile încorporabile se referă la acele cheltuieli înscrise în contabilitatea financiară și care sunt înglobate în costuri. În funcție de nivelul lor de încorporare se disting:

Cheltuieli integral încorporabile care se includ în costuri cu o valoare identică celei înregistrate în contabilitatea financiară.

Cheltuieli calculate care reprezintă cheltuieli încorporabile în costuri, dar pentru valori distincte de cele înregistrate în contabilitatea financiară, valori recalculate după anumite criterii adaptate nevoii de analiză și control.

Cheltuielile supletive (adăugate) sunt cheltuieli fictive, cheltuieli care se cer a fi încorporate în costuri deși ele nu sunt înregistrate în contabilitatea financiară din rațiuni fiscale și juridice.

Clasificarea cheltuielilor după natura lor economică:

Cheltuielile cu munca vie sunt reflectate prin consumul de forță de muncă și îmbracă forma de:

Cheltuieli cu plata remunerațiilor ce le cuvine presonalului;

Cheltuieli cu contribuțiile legale aferente fondului de salarii;

Alte cheltuieli cu munca vie.

Cheltuieli cu munca materializată sunt cheltuieli ce formează consumurile de mijloace economice de producție, respectiv consumul de mijloace de muncă și de obiecte ale muncii.

Clasificarea cheltuielilor după locul lor de efectuare:

Cheltuielile activității de bază sunt cheltuielile ocazionate, în mod direct de derulare a procesului tehnologic al entității economice. Având în vedere faptul că fără aceste cheltuieli procesul tehnologic de producție nu se poate desfășura ele se mai numesc și cheltuieli tehnologice și în această categorie se includ: consumuri de materii prime, salarii de bază ale muncitorilor direct productivi etc.

Cheltuielile activităților auxiliare. Orice entitate economică are, de regulă, pe lângă secțiile de producție, în care se desfășoară activitatea de bază și una sau mai multe sectoare auxiliare care au ca obiect de activitate obținerea de produse, lucrări și servicii care vor fi folosite pentru buna desfășurare a activității de bază.

Cheltuielile comune ale secției cuprind toate cheltuielile care se fac într-una sau alta din secțiile de producție, dar care nu se pot identifica pe purtător de cost, ci doar pe locuri de cheltuieli.

Cheltuielile generate de administrație cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicii conducerii, organizării și controlului oprațiilor efectuate de o întreprindere și care nu au legătură directă cu cercetarea-dezvoltarea, producția și desfacerea.

Cheltuielile de desfacere cunoscute în literatura de specialitate prin două structuri distincte, cheltuieli de distribuție și cheltuieli de vânzare, acoperă aria cheltuielilor cu formarea locurilor de vânzare, ambalare, publicitate, expunere și anumite servicii după vânzare.

Procesul de producție este un alt criteriu ce stă la baza clasificării cheltuielilor. Astfel se pot delimita:

Cheltuielile tehnologice, care sunt ocazionate în mod direct de defășurarea procesului de producție.

Cheltuielile organizatorice, care sunt ocazionate de desfășurarea normală a muncii, a organizării și conducerii producției și a activității firmei în general.

După modul de repartizare și includere în costul producției și a obiectelor de calculație cheltuielile de producție se împart în:

Cheltuieli directe sunt acelea care pot fi identificate pe un anumit obiect de calculație sau pe purtător de cost încă din momentul efectuării lor astfel se pot repartiza în mod direct cu costul obiectelor respective.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli pentru care echivalentul valoric aferent unui consum de resurse nu se include în costul produsului decât după calcule ulterioare de repartizare și imputare. Ele nu sunt legate nemijlocit de un produs, lucrare sau serviciu, ci privesc producția în ansamblul său, fiind denumite totodată și cheltuieli comune.

În funcție de comportamentul lor față de evoluția volumului fizic al producției cheltuielile se împart în:

Cheltuieli variabile, sunt cheltuielile care se modifică în funcție de variația volumului producției. Deoarece aceste cheltuieli sunt repezentate de operațiile de fabricare a producției se mai numesc cheltuieli operaționale sau ale activității. Din categoria cheltuielilor variabile fac parte: consumul de materii prime și materiale directe, de energie și combustibil în scop tehnologic, salariile de bază ale muncitorilor direct productivi măsurate pentru munca efectuată în producție, cheltuielile cu întreținerea și repararea utilajelor și mijloacelor de transport ale secțiilor etc.

Cheltuielile convențional-constante sau fixe sunt acelea care nu își schimbă, în general, nivelul lor total pe anumite perioade de timp, astfel rămân fixe, oricare ar fi volumul fizic al producției.

Având în vedere modul cum asistă la crearea de noi valori cheltuielile de producție se împart în:

Cheltuieli productive sau eficiente, sunt acelea care au drept rezultat realizarea de valori noi. În această categorie sunt cuprinse toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea normală a procesului de producție, motiv pentru care sunt înțelese a fi cheltuieli eficiente.

Cheltuieli neproductive sau ineficiente, sunt acelea în urma cărora nu se creează noi valori, ci ele se datorează existenței unor minusuri pe linia constituirii și conducerii producției sau entității economice în ansamblul ei. Din acest motiv aceste cheltuieli se mai numesc cheltuieli ineficiente. În această categorie se cuprind pierderile din întreruperi ale procesului tehnologic, pierderile din obținerea unor produse care nu corespund calitativ (rebuturi), cheltuielile datorate depășirii standardelor de consum la materiale sau manoperă, pierderi datorate utilizării inferioare a capacităților de producție.

Criteriile de clasificare a costurilor sunt multiple.

Natura economică a costurilor scoate în evidență 3 categorii de costuri:

Costurile materiale, reprezintă acele costuri ocazionate de consumurile de mijloace de muncă și obiecte ale muncii umane. Exemple: cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor (corpoarle și necorporale); cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de inventar etc.

Costurile salariale reprezintă acele costuri ocazionate de consumurile de forță de muncă. Exemple: cheltuieli cu plata contribuției unității la asigurările sociale, cu plata contribuției unității la fondul de șomaj etc.

Alte costuri sunt reprezentate de celelalte costuri care sunt înregistrate în contabilitatea firmei, mai puțin cele două categorii enumerate anterior. Exemple: cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor; cheltuieli cu energia electrică etc.

În funcție de modul de includere în costul obiectului de calculație, distingem:

Costurile directe reprezintă acele costuri care se pot identifica direct pe obiectul de calculație, putând fi incluse direct în costul de producție. Exemple: cheltuieli cu consumul de materii prime, cheltuieli cu energia electrică etc.

Costurile indirecte reprezintă acele costuri care nu se pot identifica direct asupra obiectului calculației. Acestea nu se includ direct în costul de producție, ci pe baza imputării raționale, ținând cont de anumite criterii de repartizare.

Așadar caracterizând costurile în raport cu variația volumului fizic al producției se pot identifica două tipuri de costuri:

Costurile fixe – cu comportament fix – sunt acele costuri care în întregimea lor rămân neschimbate la o variație a volumului producției, iar pe unitate de produs scad dacă volumul producției este crescător, sau cresc dacă volumul producției este descrescător, au gradul de reacție egal cu zero. Costurile fixe sunt insensibile la variația volumului fizic, al producției sau al gradului de încărcare a capacității, rămânând constante atâta timp cât capacitatea de producție rămâne neschimbată.

Costurile variabile sunt costurile care se schimbă între o anumită dimensiune și în același sens cu modificarea volumului fizic al producției. Orice modificare a volumului fizic al producției va produce o modificare directă asupra costurilor totale, în condițiile menținerii costului variabil unitar la un nivel constant. În funcție de proporția modificării nivelului costurilor variabile față de proporția modificării volumului producției pot fi identificate patru categorii de costuri variabile:

Costuri variabile proporționale sunt acele costuri care în ansamblul lor își schimbă nivelul în același sens și în aceeași proporție cu modificarea volumului producției, iar pe unitatea de produs rămân constante.

Costurile variabile progresive reprezintă acele consumuri de resurse al căror ritm de creștere este ridicat ritmului de creștere a volumului fizic al producției.

Costurile variabile degresive, subproporționale sunt costurile care în totalitatea lor, la o creștere a volumului fizic al producției cresc, dar mai lent decât producția, iar pe unitate de produs scad.

Costurile variabile flexibile sunt acele costuri care au o evoluție neregulată în raport cu modificarea volumului fizic al producției, adică influența diferiților factori de natură financiară sau tehnică pot determina o evoluție a costurilor degresivă, progresivă sau proporțională, caracterul lor schimbându-se alternativ.

În funcție de gradul de influență asupra deciziei manageriale, costurile unei întreprinderi se pot divide în:

Costul marginal reprezintă acel cost diferențiat care este legat de fabricația ultimei unități de produs în vederea atingerii unui anumit volum de producție dat.

Costul de disponibilitate reprezintă tot o lipsă de câștig care rezultă din adoptarea unei decizii care se dovedește ulterior a fi necorespunzătoare, știind că mai există o alternativă care ar fi putut aduce un câștig. Acest cost, ca și costul de disponibilitate, implică anumite plăți care s-ar putea efectua în viitor.

Costul de oportunitate este un cost real, dar se identifică separat, având o relevanță deosebită în luarea deciziilor de către organele competente.

CAP. II RECUNOAȘTEREA, EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA CHELTUIELILOR ȘI COSTURILOR LA S.C. GAINIKA S.A.

2.1. Documente folosite pentru evidența cheltuielilor de producție și a rezultatelor producției

„Operațiile economice și financiare se înregistrează în momentul efectuării lor în documente justificative. Astfel se asigură datele de intrare în sistemul informațional contabil și se fundamentează deciziile. Documentele utilizate pentru a evidenția cheltuielile de producție și a producției obținute diferă de la o entitate economică la alta în funcție de ramura și subramura de activitate în care își desfășoară activitatea, în funcție de particularitățile proceselor tehnologice, a gradului de dotare cu mijloace de prelucrare automată a datelor și a nevoilor sau pretențiilor factorilor de decizie de la diferite nivele organizatorice”.

Documentele utilizate pentru efectuarea operațiilor de evidență a cheltuielilor se pot împărți în 2 mari grupe și anume:

Documente comune unităților din toate subramurile economice. Documentele din această categorie sunt documente tipizate și întocmirea lor are caracter obligatoriu la nivelul economiei naționale. În această categorie pot fi menționate:

Bonul de consum;

Statul de plată;

Factura;

Avizul de însoțire;

Dispoziția de plată;

Chitanța sau bonul de vânzare;

Ordinul de plată;

Extrasul de cont.

Documente specifice fiecărei unități industriale. În această categorie pot fi incluse documente diferite în funcție de specificul proceselor de producție și ramura industrială în care se încadrează entitatea economică. Aceste documente sunt specifice și în funcție de etapele organizării și desfășurării procesului de producție și anume:

Documente privind pregătirea producției care urmăresc respectarea normelor tehnologice și a timpilor de lucru:

Desene de execuție pentru produsele sau comenzile executate;

Extrasele de materiale care vor cuprinde toate cantitățile de materiale necesare executării produselor sau comenzilor;

Listele cu normele de consum specifice;

Listele cu normele de timp, referitoare la manoperă;

Fișa tehnologică.

Documente de lansare a producției în fabricație:

Comanda de frabricație, prin care se lansează în fabricație produsele, lucrările și serviciile, documente în care sunt prevăzuți beneficiarii, cantitățile necesare și termenele de execuție;

Programul de execuție internă în care sunt prevăzute materialele necesare pentru producția programată;

Bon de lucru, document prin care se va stabili munca prestată, operațiile sau lucrările executate precum și evaluarea acestora conform tarifelor aplicate.

Documente de executare și urmărire a producției care cuprind documente justificative de cheltuieli, precum și documente emise în această etapă:

Raportul zilnic de executare a producției;

Raportul de schimb;

Raportul de producție și salarizare.

Documente din etapa predării producției la magazie și a controlului de calitate:

Bonul de predare, transfer, restituire;

Notă de rebut;

Certificat de calitate.

Documente folosite pentru urmărirea cheltuielilor de producție:

Fișă de post calcul;

Fișă de cost analitic pentru cheltuieli efective de produse sau comenzi;

Centralizatorul pentru pregătirea datelor în vederea înregistrării lor în contabilitatea de gestiune.

2.2. Evaluarea pe bază de costuri

Utilizarea costului pentru decontarea prestațiilor dintre secțiile auxiliare se practică atunci când secțiile furnizoare nu au ca obiectiv obținerea de profit, aceasta având rolul de a contribui la buna funcționare a secțiilor principale, unde producția obținută constituie producție marfă.

Procedeele pe bază de costuri prin care se determină costul cesiunilor interne pot fi clasificate în:

Procedee de transfer încrucișat. Principalele procedee de transfer încrucișat de evaluare a producției de fabricație interdependentă sunt:

Procedeul care nu ia în calcul prestațiile reciproce. Acesta este folosit în antecalculații sau când prestațiile reciproce sunt de valoare foarte mică. Se face complet abstracție de prestațiile reciproce dintre secțiile cu producție interdependentă. Costul unitar al producției secțiilor auxiliare cu producție interdependentă se calculează prin raportarea cheltuielilor inițiale ale acestora la cantitatea de producție livrată secțiilor neinterdependente.

Procedeul evaluării prestațiilor reciproce la cost prestabilit. Acest procedeu presupune decontarea prestațiilor dintre secțiile auxiliare din cadrul întreprinderii la costuri antecalculate (standard). De regulă aceste costuri sunt costuri complete. Costul unitar complet standard este format așadar din costul variabil unitar standard și din costul fix unitar standard. Evaluarea și decontarea producției secțiilor furnizoare la costuri complete standard este delicată în cazul variației volumului cesiunilor interne.

Procedeul calculelor iterative (procedeul reiterării). Constă în efectuarea unor calcule succesive de preluare de către secțiile consumatoare a unor cote părți din cheltuielile secțiilor furnizoare. Acest procedeu presupune determinarea coeficienților de reiterare ca raport între producția livrată fiecărei secții beneficiare și totalul producției secției furnizoare; prin ponderea cheltuielilor ficărei secții cu acești coeficienți se determină cotele de cheltuieli primite de fiecare secție beneficiară, respectiv cedate de secțiile furnizoare.

Procedeul calculului algebric. Acest procedeu presupune determinarea costului efectiv al producției de fabricație interdependentă cu ajutorul unui sistem de ecuații limitate. Sistemul se formează pe baza următorului raționament: producția fiecărei secții evaluate în funcție de costul său unitar este egală cu cheltuielile inițiale ale secției, la care se însumează prestațiile primite de la celelalte secții evaluate în funcție de costul unitar.

Procedeul transferului în scară. Potrivit acestui procedeu, costul fiecărui prestator de servicii este transferat în totalitate asupra celorlalte centre, fără o reîntoarcere asupra centrului prestator. Se începe decontarea cheltuielilor, pe baza costului unitar, a centrelor care au doar calitatea de centre furnizoare. Se continuă cu centrele care prestează cele mai multe servicii sau furnizează cele mai multe bunuri celorlalte centre (centrele cele mai „universale”) și au primit cele mai mici cantități. Se termină cu centrele care au furnizat cele mai mici cantități de produse, lucrări și servicii și au primit cele mai mari cantități. Principala problemă pe care o ridică acest procedeu este stabilirea ordinii descrescătoare a universalității secțiilor cu producție de fabricație interdependentă. Procedeul presupune determinarea costului efectiv al producției fiecărui centru în ordinea descrescătoare a „universalității”.

2.3. Contabilizarea cheltuielilor și costurilor

„În planul de conturi general s-a reținut pentru contabilitatea de gestiune o clasă de conturi anume, repectiv clasa 9 „Conturi de gestiune”. Caracteristic acestei clase de conturi este faptul că ea se constituie într-un sistem autonom, în sensul că aceste conturi nu intră în corespondență cu conturile din celelalte clase.”

În raport cu rolul pe care îl îndeplinesc, conturile de gestiune sunt împărțite în trei grupe:

90 „Decontări interne”

92 „Conturi de calculație”

93 „Costul de producție”

Din grupa 90 „Decontări interne” fac parte conturile:

901 „Decontări interne privind cheltuielile”;

902 „Decontări interne privind producția obținută”;

903 „Decontări interne privind diferențele de preț”.

Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” este un cont bifuncțional. Evidențiază toate cheltuielile care fac obiectul contabilității de gestiune. Face legătura, din punct de vedere al nivelului cheltuielilor încorporabile, între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune. Evidențiază toate cheltuielile, atât pe cele aferente producției terminate cât și pe cele aferente producției neterminate.

Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” are rolul de a asigura ținerea evidenței decontărilor interne privind costul producției marfă obținută în cursul perioadei de gestiune. Acest cost este unul bifuncțional, care se creditează în cursul lunii, pe măsura obținerii producției, cu costurile prestabilite ale producției obținute (931) și cu diferențele de preț rezultate (903). Se debitează, la sfârșitul lunii, cu costul efectiv al producției obținute și decontate (921, 922, 923, 924, 925).

Contul 903 „Decontări interne privind diferențele de preț” este un cont de activ. Evidențiază diferențele dintre costul prestabilit și costul efectiv. Se debitează la sfârșitul lunii prin creditul contului 902„Decontări interne privind producția obținută” și se creditează la sfârșitul lunii prin debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Grupa 92 „Conturi de calculație” cuprinde conturile:

921 „Cheltuielile activității de bază”;

922 „Cheltuielile activităților auxiliare”;

923 „Cheltuieli indirecte de producție”;

924 „Cheltuieli generale de administrație”;

925 „Cheltuieli de desfacere”;

Contul 921 „Cheltuielile activității de bază” este un cont de activ. Evidențiază toate cheltuielile directe, identificabile de purtătorul de cost în momentul efectuării (colectării). La sfârșitul lunii primește prin repartizare cotele de cheltuieli indirecte, astfel încât cu ajutorul acestui cont se calculează costul produsului. În debitul contului se înregistrează: colectarea cheltuielilor directe prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” sau a contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare” (dacă cheltuielile provin de la o secție auxiliară din întreprindere și au caracter de cheltuieli directe în raport cu purtătorul de costuri); primirea, prin repartizare la sfârșitul lunii, a cheltuielilor indirecte de producție prin creditul contului 923, a cheltuielilor generale de administrație prin creditul contului 924 și a cheltuielilor de desfacere prin creditul contului 925. În creditul contului se înregistrează la sfârșitul lunii costul efectiv al producției terminate prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” și costul efectiv al producției neterminate prin debitul contului 933 „Costul producției în curs de execuție”.

Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare” este un cont de calculație, de activ, care se debitează, în cursul lunii, prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, cu cheltuielile preluate din contabilitatea financiară și regrupate pe feluri de activități auxiliare, iar în cadrul acestora structurate după cerințele utilizatorului. Contul se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”, la costul efectiv al producției și prestațiile obținute prin activitățile auxiliare, după ce în prealabil s-au stabilit cheltuielile aferente producției în curs de execuție pentru aceste activități, sau prin debitul conturilor 923, 924 și 925 dacă cheltuielile activității auxiliare se repartizează în funcție de destinația acestei producții auxiliare.

„Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, cont de activ, se folosește pentru evidența cheltuielilor indirecte ale fiecărei secții de producție. Se debitează pe măsură ce se efectuează asemenea cheltuieli prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile și se creditează la sfârșitul lunii prin debitul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază” și prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” cu cheltuielile indirecte repartizate asupra producției obținute, respectiv asupra costului subactivității. Nu prezintă sold”.

Contul 924 „Cheltuieli generale de administrație” este un cont de colectare și repartizare, cont de activ, care se debitează în cursul lunii prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, cu cheltuielile de interes general, administrativ-gospodărești, după preluarea și regruparea lor din contabilitatea financiară. Se creditează la sfârșit de lună prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”, pentru cheltuielile aferente producției marfă obținută, după deducerea cheltuielilor aferente producției în curs de execuție, sau prin debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” în cazul în care cheltuielile administrative sunt considerate cheltuieli ale perioadei, deci nu se încorporează în costuri, și se suportă din rezultat.

Contul 925 „Cheltuieli de desfacere” ține evidența cheltuielilor pentru desfacerea produselor fabricate. Este un cont cu funcție contabilă de activ. Se debitează în cursul lunii cu cheltuielile efectuate prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” și se creditează la sfârșitul lunii prin debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază” cu cheltuielile de desfacere incluse în costul complet al acestei producții. Evidența analitică se poate ține pe feluri de cheltuieli. La sfârșitul perioadei de gestiune nu prezintă sold.

Grupa 93 „Costul producției” cuprinde următoarele conturi:

931 „Costul producției obținute”;

933 „Costul producției în curs de execuție”.

Contul 931 „Costul producției obținute”, ține evidența producției fabricate, concretizată în produse finite, semifabricate, lucrări executate sau servicii prestate, investiții proprii și alte activități cuprinse în producția marfă. Se debitează în cursul lunii prin creditul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” cu prețul de înregistrare al produselor obținute și predate la magazine sau predate clienților și se creditează la sfârșitul lunii, la același preț, prin debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Contul 933 „Costul producției în curs de execuție se folosește pentru a ține evidența costului efectiv al producției în curs de execuție. Este cont de activ, care se debitează, la sfârșitul lunii, prin creditul conturilor de calculație a costurilor și se creditează prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”.

CAP.III STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA DE TIP PARȚIAL, DIRECT-COSTING LA S.C. GAINIKA S.R.L.

3.1. Prezentarea societății comerciale Gainika S.R.L.

Societatea comercială Gainika este o societate care are ca principal obiectiv fabricarea încălțămintei și a fost înființată în anul 2007. Aceasta este o societate cu răspundere limitată.

Cu o vastă experiență în domeniu, această societate oferă o gamă variată de încălțăminte pentru damă, bărbați și copii, din piele și înlocuitori, articole de întreținere a încălțămintei dar și marochinărie: pantofi, sandale, încălțăminte sport.

Tipul de activitate, conform clasificării CAEN: 1520 Fabricarea încățămintei

Număr de înmatriculare : J05 /714/2007

C.U.I : RO18204380

Numărul de angajați activi: 77 angajați

Adresa: Str. Moliere nr.42, Oradea

Judetul: BIHOR

Modul de organizare al firmei este prezentat conform organigramei:

3.2. Micromonografie privind calculația costurilor prin metoda Direct Costing la S.C. GAINIKA S.R.L.

Gainika SRL obține în urma procesului tehnologic, în luna septembrie 2015, printre altele, trei produse: sandale, balerini și pantofi. Pentru aceste produse se cunosc următoarele date:

a) cantități recepționate: – sandale: 1500 bucăți;

– balerini: 1700 bucăți;

– pantofi: 2000 bucăți.

b) cantități vândute: – sandale: 1450 bucăți;

– balerini: 1655 bucăți;

– pantofi: 1920 bucăți.

c) costul normat: – sandale: 100 Lei/bucată;

– balerini: 80 Lei/bucată;

– pantofi: 130 Lei/bucată.

d) prețul de vânzare:

– Preț de vânzare sandale = 170 Lei/bucată;

– Preț de vânzare balerini = 160 Lei/bucată;

– Preț de vânzare pantofi = 220 Lei/bucată.

Cheltuielile efectuate în cursul lunii septembrie 2015 sunt conform tabelului următor:

ÎNREGISTRAREA CHELTUIELILOR ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

În data de 01.09.2015 se achiziționează piele în valoare de 35 160 lei de la S.C. PIELOREX S.A. pe baza avizului de însoțire cu numărul 2314, achitarea facturii făcându-se la o dată ulterioară.

Conform: Avizului de însoțire numărul 2314

În data de 01.09.2015 se achiziționează ață în valoare de 3 420 lei de la S.C. DANTEX RO S.R.L. conform facturii cu numărul 5877. Achitarea facturii se face la o dată ulterioară.

Conform: Facturii numărul 5877

În data de 01.09.2015 se dă în consum piele aferentă sandalelor pe baza bonului de consum cu numărul 9900, în valoare de 6 300 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9900

În data de 01.09.2015 se dă în consum piele aferentă balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9901, în valoare de 11 560 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9901

În data de 01.09.2015 se dă în consum piele aferentă pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9902, în valoare de 17 300 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9902

În data de 02.09.2015 se dă în consum întăritură aferentă sandalelor pe baza bonului de consum numărul 9903, în valoare de 900 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9903

În data de 02.09.2015 se dă în consum întăritură aferentă pantofilor e baza bonului de consum numărul 9904, în valoare de 22 440 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9904

În data de 02.09.2015 se dă în consum căptușeală aferentă sandalelor pe baza bonului de consum cu numărul 9905, în valoare de 1 905 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9905

În data de 02.09.2015 se dă în consum căptușeală aferentă balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9906, în valoare de 391 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9906

În data de 02.09.2015 se dă în consum căptușeală aferentă pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9907, în valoare de 2 210 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9907

În data de 03.09.2015 se dă în consum tălpi aferente sandalelor pe baza bonului de consum numărul 9908, în valoare de 75 000 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9908

În data de 03.09.2015 se dă în consum tălpi aferente balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9909, în valoare de 59 500 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9909

În data de 03.09.2015 se dă în consum tălpi aferente pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9910, în valoare de 120 000 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9910

În data de 03.09.2015 se dă în consum ață aferentă sandalelor pe baza bonului de consum numărul 9911, în valoare de 600 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9911

În data de 04.09.2015 se dă în consum ață aferentă balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9912, în valoare de 1 020 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9912

În data de 04.09.2015 se dă în consum ață aferentă pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9913, în valoare de 1 800 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9913

În data de 04.09.2015 se dă în consum catarame aferente sandalelor pe baza bonului de consum numărul 9914, în valoare de 3 000 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9914

În data de 05.09.2015 se dă în consum capse aferente balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9915, în valoare de 1 020 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9915

În data de 05.09.2015 se dă în consum capse aferente pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9916, în valoare de 2 400 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9916

În data de 06.09.2015 se dă în consum elastic aferent balerinilor pe baza bonului de consum numărul 9917, în valoare de 255 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9917

În data de 06.09.2015 se dă în consum șireturi aferente pantofilor pe baza bonului de consum numărul 9918, în valoare de 6 000 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9918

În data de 08.09.2015 se achiziționează materiale pentru ambalat în valoare de 31 200 de la S.C. PRINT COLOR S.R.L. conform facturii numărul 501 aferente celor 3 produse. Achitarea facturii se face la o dată ulterioară.

Conform: Facturii numărul 501

În data de 08.09.2015 se dă în consum materialele pentru ambalat aferente celor 3 produse pe baza bonului de consum numărul 9919, în valoare de 31 200 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9919

În data de 09.09.2015 se dă în consum materialele consumabile pe baza bonului de consum numărul 9920, în valoare de 135 lei.

Conform: Bonului de consum numărul 9920

În data de 11.09.2015 se înregistrează factura de energie electrică în valoare de 5 470 lei conform facturii numărul 3123 aferentă celor 3 produse.

Conform: Facturii numărul 3123

În data de 11.09.2015 se înregistrează factura de apă în valoare de 850 lei conform facturii numărul 544 aferentă celor 3 produse.

Conform: Facturii numărul 544

În data de 15.09.2015 se înregistrează salariile în sumă de 108 000 lei conform centralizatorului statului de salarii numărul 110 și a notei de calcul numărul 10 și contribuțiile sociale aferente, pentru cele 3 produse.

Conform: Centralizatorului statului de salarii numărul 110

Notei de calcul numărul 10

Înregistrare CAS 15,8%

Înregistrare CASS 5,2%

Înregistrare CFS 0,5%

Înregistrare fond de risc 0,4%

Înregistrare indemnizații și concedii 0,85%

Înregistrare fond de garantare salariilor 0,25%

În data de 20.09.2015 se înregistrează cheltuielile cu amortizarea pentru laptopuri în valoare de 250 lei pe lună pe baza notei contabile 500.

Conform: Notei contabile numărul 500

În data de 21.09.2015 se înregistrează chetuielile cu amortizarea mașinilor de cusut, tăiat piele și a rafturilor, comune secțiilor, în valoare de 650 lei pe baza notei contabile 501.

Conform: Notei contabile numărul 501

În data de 22.09.2015 se înregistrează cheltuielile cu amortizarea aparaturii birotice și a mijloacelor de transport, din secția adiministrativă, în valoare de 158,31 lei (10% din amortizarea pe lună) pe baza notei contabile 502.

Conform: Notei contabile numărul 502

În data de 25.09.2015 se achită în numerar impozitul pe clădire în valoare de 1 000 lei, conform chitanței numărul 119.

Conform: Chitanței numărul 119

În data de 27.09.2015 se achită din disponibilul bancar cheltuielile de publicitate în valoare de 200 lei, conform chitanței nr. 122.

Conform: Chitanței numărul 122

În data de 29.09.2015 se înregistrează cheltuielile de telefonie, în valoare de 550 lei pe baza facturii numărul 545 de la ORANGE.

Conform: Facturii numărul 545

ÎNREGISTRAREA CHELTUIELILOR ÎN CONTABILITATEA INTERNĂ DE GESTIUNE, în 30.09.2015 pe baza notei contabile numărul 503

Conform: Notei contabile numărul 503

RECEPȚIA (OBȚINEREA) PRODUSELOR FINITE

Conform bonului de predare-transfer-restituire numărul 442, în 30.09.2015 S.C. GAINIKA S.R.L. obține 1 500 bucăți de sandale la costul normat de 100 de lei/bucată;

1 700 bucăți balerini la costul normat de 80 lei/ bucată și 2000 bucăți de pantofi la costul normat de 130 lei/bucată.

Conform: Bonului de transfer-predare-restituire numărul 442

DECONTAREA CHELTUIELILOR VARIABILE LA SFÂRȘITUL LUNII (DETERMINAREA COSTULUI EFECTIV), în 30.09.2015 pe baza notei contabile numărul 504

Conform: Notei contabile numărul 504

DETERMINAREA ȘI ÎNREGISTRAREA DIFERENȚELOR DE PREȚ, în 30.09.2015 pe baza notei contabile numărul 505

SANDALE – cost efectiv = 125 265

cost prestabilit = 150 000

Diferență favorabilă = 24 735

BALERINI: – cost efectiv = 112 226

cost prestabilit = 136 000

Diferență favorabilă = 23 774

PANTOFI: – cost efectiv = 212 710

cost prestabilit = 260 000

Diferență favorabilă = 47 290

Conform: Notei contabile numărul 505

DECONTAREA CHELTUIELILOR FIXE ASUPRA REZULTATULUI PERIOADEI, în 30.09.2015 conform notei contabile numărul 506

Conform: Notei contabile numărul 506

DECONTAREA PRODUCȚIEI OBȚINUTE, în 30.09.2015 conform Notei contabile numărul 507

Conform: Notei contabile numărul 507

ANALIZA COST-VOLUM-PROFIT

Costul efectiv unitar

=

= = 83,51 lei/bucată

= = 66,02 lei/bucată

= = 106,36 lei/bucată

Costul efectiv unitar pentru producția de sandale este de 83,51 lei/bucată, pentru balerini este de 66,02 lei/bucată iar pentru producția de pantofi este de 106,36 lei/bucată.

Contribuția unitară brută la profit

= –

= 170 – 83,51 = 86,49 lei/bucată

= 160 – 66,02 = 93,98 lei/bucată

= 220 – 106,36 = 113,64 lei/bucată

Fiecare bucată vândută din sandale generează o contribuție bută la profit de 86,49 lei/bucată, fiecare bucată vândută din balerini generează o contribuție brută la profit de 93,98 lei/bucată iar fiecare bucată vândută din pantofi generează o contribuție brută la profit de 113,64 lei/bucată.

Contribuția brută globală

= x

= 86,49 x 1 450 = 125 410,5 lei

= 93,98 x 1 655 = 155 536,9 lei

= 113,64 x 1 920 = 218 188,8 lei

= 499 136,2 lei

Dacă contribuția unitară pentru sandale este de 86,49 lei/bucată, contribuția brută globală a sandalelor este de 125 410,5 lei. Dacă contribuția brută unitară pentru balerini este de 93,98 lei/bucată, contribuția brută globală a balerinilor este de 155 536,9 lei. Dacă contribuția brută unitară pentru pantofi este de 113,64 lei/bucată, contribuția brută globală a pantofilor este de 218 188,8 lei.

În concluzie cele 3 produse sunt rentabile, cu o contribuție de acoperire pozitivă de 86,49 lei/bucată, 93,98 lei/bucată și respectiv de 113,64 lei/bucată.

Rezultatul pe total unitate

R = – CF

R = 499 136,2 – 56 703,31 = 442 432,89 lei

În condițiile actuale de producție și vânzare pentru cele 3 produse analizate, activitatea societății se încheie cu un profit de 442 432,89 lei.

Punctul de echilibru teoretic (Pragul de rentabilitate)

=

= = = 99,33 lei/bucată

În medie, fiecare produs vândut generează o contribuție la profit de 99,33 lei/bucată.

= = 570,86 bucăți

În condițiile fabricării celor 3 produse, societatea trebuie să producă și să vândă 571 bucăți pentru ca rezultatul să fie zero. Orice bucată de produs peste acest prag aduce societății profit, la fel cum orice bucată de produs sub acest prag aduce societății pierdere.

Greutatea specifică

=

= = 0,29

= = 0,33

= = 0,38

Structura punctului de echilibru este următoarea: 29% reprezintă sandalele, 33% balerinii iar 38% pantofii.

Punctul de echilibru pe produs

= x

= 570,86 x 0,29 = 165,84 bucăți

= 570,86 x 0,33 = 188,38 bucăți

= 570,86 x 0,38 = 216,93 bucăți

S.C. GAINIKA S.R.L. trebuie să producă și să vândă 166 bucăți de sandale, 188 bucăți de balerini și 217 bucăți de pantofi pentru a avea rezultatul zero.

Cifra de afaceri

= x

= 170 x 1 450 = 246 500 lei

= 160 x 1 655 = 264 800 lei

= 220 x 1 920 = 422 400 lei

= 933 700 lei

Cifra de afaceri aferentă sandalelor este de 246 500 lei, cea aferentă balerinilor este de 264 800 lei iar cea aferentă pantofilor este de 422 400 lei.

Cifra de afaceri critică

=

= x 100 = x 100 = 53,46%

= = 106 066,79 lei

Cifra de afaceri critică exprimă punctul de echilibru al societății exprimat în unități monetare. S.C. GAINIKA S.R.L. trebuie să vândă de 106 066,79 lei pentru a obține profit.

Factorul de acoperire

x 100

= x 100 = 50,87%

= x 100 = 58,74%

= x 100 = 51,65%

Purtătorii de cost cei mai rentabili sunt balerinii deoarece are factorul de acoperire cel mai mare și anme 58,74%.

= x 100

= x 100 = 53,46%

Factorul de acoperire global arată că aproximaiv 53,46% din valoarea produselor vândute poate să acopere cheltuielile fixe și să inducă profitabilitate.

Coeficientul de siguranță/ Rata marjei de siguranță

= x 100 = x 100 = 88,64%

= x 100 = = 88,64%

= 100% –

= x 100 = 11,36%

= 100% – 11,36% = 88,64%

Volumul producției fabricate și vândute în condițiile date la S.C. GAINIKA S.R.L. poate să scadă cu 88,64%. Orice scădere peste acest prag va face ca societatea să intre în zona pierderilor.

Intervalul de siguranță

= –

= 933 700 – 106 066,79 = 827 633,21 lei

Acest indicator exprimă în unități monetare cu cât pot să scadă vânzările fără ca societatea să intre în zona pierderilor. Prin urmare vânzările societății nu pot să scadă cu mai mult de 827 633,21 lei.

Indicele de prelevare

= x 100

= x 100 = 6,07%

Comparând valoarea indicelui de prelevare (6,07%) cu valoarea factorului de acoperire global (53,46%) se observă că sunt necesare 47,39% din vânzări pentru acoperirea cheltuielilor fixe.

CAP. IV DECIZII PRIVIND CHELTUIELILE ȘI COSTURILE ȘI INFLUENȚA ASUPRA PERFORMANȚEI

Presupunem că S.C. GAINIKA S.R.L. obține în urma procesului tehnologic, în luna octombrie 2015, tot aceleași 3 produse ca în luna septembrie 2015, și anume: sandale, balerini și pantofi. Preconizăm că salariile au crescut cu 10%, productivitatea muncii cu 10% și vânzările de asemenea cu 10%. Astfel, pentru aceste produse se cunosc următoarele date:

a) cantități recepționate: – sandale: 1 650 bucăți;

– balerini: 1 870 bucăți;

– pantofi: 2 200 bucăți.

b) cantități vândute: – sandale: 1 595 bucăți;

– balerini: 1 821 bucăți;

– pantofi: 2 112 bucăți.

c) costul normat: – sandale: 100 Lei/bucată;

– balerini: 80 Lei/bucată;

– pantofi: 130 Lei/bucată.

d) prețul de vânzare:

– Preț de vânzare sandale = 170 Lei/bucată;

– Preț de vânzare balerini = 160 Lei/bucată;

– Preț de vânzare pantofi = 220 Lei/bucată

Cheltuielile efectuate în cursul lunii octombrie 2015 sunt conform tabelului următor:

ÎNREGISTRAREA CHELTUIELILOR ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

În data de 01.10.2015 se achiziționează piele în valoare de 35 160 lei de la S.C. PIELOREX S.A.

În data de 01.10.2015 se achiziționează ață în valoare de 3 420 lei de la S.C. DANTEX RO S.R.L.

În data de 01.10.2015 se dă în consum piele aferentă sandalelor, în valoare de 6 300 lei.

În data de 01.10.2015 se dă în consum piele aferentă balerinilor, în valoare de 11 560 lei.

În data de 01.10.2015 se dă în consum piele aferentă pantofilor, în valoare de 17 300 lei.

În data de 02.10.2015 se dă în consum întăritură aferentă sandalelor, în valoare de 900 lei.

În data de 02.10.2015 se dă în consum întăritură aferentă pantofilor, în valoare de 22 440 lei.

În data de 02.10.2015 se dă în consum căptușeală aferentă sandalelor, în valoare de 1 905 lei.

În data de 02.10.2015 se dă în consum căptușeală aferentă balerinilor, în valoare de 391 lei.

În data de 02.10.2015 se dă în consum căptușeală aferentă pantofilor, în valoare de 2 210 lei.

În data de 03.10.2015 se dă în consum tălpi aferente sandalelor, în valoare de 75 000 lei.

În data de 03.10.2015 se dă în consum tălpi aferente balerinilor, în valoare de 59 500 lei.

În data de 03.10.2015 se dă în consum tălpi aferente pantofilor, în valoare de 120 000 lei.

În data de 03.10.2015 se dă în consum ață aferentă sandalelor, în valoare de 600 lei.

În data de 04.10.2015 se dă în consum ață aferentă balerinilor, în valoare de 1 020 lei.

În data de 04.10.2015 se dă în consum ață aferentă pantofilor, în valoare de 1 800 lei.

În data de 04.10.2015 se dă în consum catarame aferente sandalelor, în valoare de 3 000 lei.

În data de 05.10.2015 se dă în consum capse aferente balerinilor, în valoare de 1 020 lei.

În data de 05.10.2015 se dă în consum capse aferente pantofilor, în valoare de 2 400 lei.

În data de 06.10.2015 se dă în consum elastic aferent balerinilor, în valoare de 255 lei.

În data de 06.10.2015 se dă în consum șireturi aferente pantofilor, în valoare de 6 000 lei.

În data de 08.10.2015 se achiziționează materiale pentru ambalat în valoare de 31 200 de la S.C. PRINT COLOR S.R.L.

În data de 08.10.2015 se dă în consum materialele pentru ambalat aferente celor 3 produse în valoare de 31 200 lei.

În data de 09.10.2015 se dă în consum materialele consumabile, în valoare de 135 lei.

În data de 11.10.2015 se înregistrează factura de energie electrică în valoare de 5 470 lei.

În data de 11.10.2015 se înregistrează factura de apă în valoare de 850 lei.

În data de 15.10.2015 se înregistrează salariile în sumă de 118 800 lei și contribuțiile sociale aferente, pentru cele 3 produse.

Înregistrare CAS 15,8%

Înregistrare CASS 5,2%

Înregistrare CFS 0,5%

Înregistrare fond de risc 0,4%

Înregistrare indemnizații și concedii 0,85%

Înregistrare fond de garantare salariilor 0,25%

În data de 20.10.2015 se înregistrează cheltuielile cu amortizarea pentru laptopuri în valoare de 250 lei pe lună.

În data de 21.10.2015 se înregistrează chetuielile cu amortizarea mașinilor de cusut, tăiat piele și a rafturilor, comune secțiilor, în valoare de 650 lei.

În data de 22.10.2015 se înregistrează cheltuielile cu amortizarea aparaturii birotice și a mijloacelor de transport, din secția adiministrativă, în valoare de 158,31 lei (10% din amortizarea pe lună).

În data de 25.10.2015 se achită în numerar impozitul pe clădire în valoare de 1 000 lei.

În data de 27.10.2015 se achită din disponibilul bancar cheltuielile de publicitate în valoare de 200 lei..

În data de 29.10.2015 se înregistrează cheltuielile de telefonie, în valoare de 550 lei.

ÎNREGISTRAREA CHELTUIELILOR ÎN CONTABILITATEA INTERNĂ DE GESTIUNE

RECEPȚIA (OBȚINEREA) PRODUSELOR FINITE

În luna octombrie 2015 S.C. GAINIKA S.R.L. obține 1 650 bucăți de sandale la costul normat de 100 de lei/bucată; 1 870 bucăți balerini la costul normat de 80 lei/bucată și 2 200 bucăți de pantofi la costul normat de 130 lei/bucată.

DECONTAREA CHELTUIELILOR VARIABILE LA SFÂRȘITUL LUNII (DETERMINAREA COSTULUI EFECTIV)

DETERMINAREA ȘI ÎNREGISTRAREA DIFERENȚELOR DE PREȚ,

SANDALE – cost efectiv = 127 971

cost prestabilit = 165 000

Diferență favorabilă = 37 029

BALERINI: – cost efectiv = 114 932

cost prestabilit = 149 600

Diferență favorabilă = 34 668

PANTOFI: – cost efectiv = 215 416

cost prestabilit = 286 000

Diferență favorabilă = 70 584

DECONTAREA CHELTUIELILOR FIXE ASUPRA REZULTATULUI PERIOADEI

DECONTAREA PRODUCȚIEI OBȚINUTE

ANALIZA COST-VOLUM-PROFIT

Costul efectiv unitar

=

= = 77,56 lei/bucată

= = 61,46 lei/bucată

= = 97,92 lei/bucată

Costul efectiv unitar pentru producția de sandale este de 77,56 lei/bucată, pentru balerini este de 61,46 lei/bucată iar pentru producția de pantofi este de 97,92 lei/bucată.

Contribuția unitară brută la profit

= –

= 170 – 77,56 = 92,44 lei/bucată

= 160 – 61,46 = 98,54 lei/bucată

= 220 – 97,92 = 122,08 lei/bucată

Fiecare bucată vândută din sandale generează o contribuție bută la profit de 92,44 lei/bucată, fiecare bucată vândută din balerini generează o contribuție brută la profit de 98,54 lei/bucată iar fiecare bucată vândută din pantofi generează o contribuție brută la profit de 122,08 lei/bucată.

Contribuția brută globală

= x

= 92,44 x 1 595 = 147 441,8 lei

= 98,54 x 1 821 = 179 441,34 lei

= 122,08 x 2 112 = 257 832,96 lei

= 584 716,1 lei

Dacă contribuția unitară pentru sandale este de 92,44 lei/bucată, contribuția brută globală a sandalelor este de 147 441,8 lei. Dacă contribuția brută unitară pentru balerini este de 98,54 lei/bucată, contribuția brută globală a balerinilor este de 179 441,34 lei. Dacă contribuția brută unitară pentru pantofi este de 122,08 lei/bucată, contribuția brută globală a pantofilor este de 257 832,96 lei.

În concluzie cele 3 produse sunt rentabile, cu o contribuție de acoperire pozitivă de 92,44 lei/bucată, 98,54 lei/bucată și respectiv de 122,08 lei/bucată.

Rezultatul pe total unitate

R = – CF

R = 584 716,1 – 61 869,31 = 522 846,79 lei

În condițiile actuale de producție și vânzare pentru cele 3 produse analizate, activitatea societății se încheie cu un profit de 522 846,79 lei.

Punctul de echilibru teoretic (Pragul de rentabilitate)

=

= = = 105,77 lei/bucată

În medie, fiecare produs vândut generează o contribuție la profit de 105,77 lei/bucată.

= = 584,94 bucăți

În condițiile fabricării celor 3 produse, societatea trebuie să producă și să vândă 585 bucăți pentru ca rezultatul să fie zero. Orice bucată de produs peste acest prag aduce societății profit, la fel cum orice bucată de produs sub acest prag aduce societății pierdere.

Greutatea specifică

=

= = 0,29

= = 0,33

= = 0,38

Structura punctului de echilibru este următoarea: 29% reprezintă sandalele, 33% balerinii iar 38% pantofii.

Punctul de echilibru pe produs

= x

= 584,94 x 0,29 = 169,63 bucăți

= 584,94 x 0,33 = 193,03bucăți

= 584,94 x 0,38 = 222,28 bucăți

S.C. GAINIKA S.R.L. trebuie să producă și să vândă 170 bucăți de sandale, 193 bucăți de balerini și 222 bucăți de pantofi pentru a avea rezultatul zero.

Cifra de afaceri

= x

= 170 x 1 595 = 271 150 lei

= 160 x 1 821 = 291 360 lei

= 220 x 2 112 = 464 640 lei

= 1 027 150 lei

Cifra de afaceri aferentă sandalelor este de 271 150 lei, cea aferentă balerinilor este de 291 360 lei iar cea aferentă pantofilor este de 464 640 lei.

Cifra de afaceri critică

=

= x 100 = x 100 = 56,93%

= = 108 676,11 lei

Cifra de afaceri critică exprimă punctul de echilibru al societății exprimat în unități monetare. S.C. GAINIKA S.R.L. trebuie să vândă de 108 676,11 lei pentru a obține profit.

Factorul de acoperire

x 100

= x 100 = 54,38%

= x 100 = 61,59%

= x 100 = 55,49%

Purtătorii de cost cei mai rentabili sunt balerinii deoarece are factorul de acoperire cel mai mare și anme 61,59%.

= x 100

= x 100 = 56,93%

Factorul de acoperire global arată că aproximaiv 56,93% din valoarea produselor vândute poate să acopere cheltuielile fixe și să inducă profitabilitate.

Coeficientul de siguranță/ Rata marjei de siguranță

= x 100 = x 100 = 89,42%

= x 100 = = 89,42%

= 100% –

= x 100 = 10,58%

= 100% – 10,58% = 89,42%

Volumul producției frabricate și vândute în condițiile date la S.C. GAINIKA S.R.L. poate să scadă cu 89,42%. Orice scădere peste acest prag va afce ca societatea să intre în zona pierderilor.

Intervalul de siguranță

= –

= 1 027 150 – 108 676,11 = 918 473,9 lei

Acest indicator exprimă în unități monetare cu cât pot să scadă vânzările fără ca societatea să intre în zona pierderilor. Prin urmare vânzările societății nu pot să scadă cu mai mult de 918 473,9 lei.

Indicele de prelevare

= x 100

= x 100 = 6,02%

Comparând valoarea indicelui de prelevare (6,02%) cu valoarea factorului de acoperire global (56,93%) se observă că sunt necesare 50,91% din vânzări pentru acoperirea cheltuielilor fixe.

CAP. V CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În concluzie, problema cunoașterii și totodată a măsurării performanței unei întreprinderi reprezintă unul dintre elementele esențiale în aprecierea și îmbunătățirea eficienței și eficacității activității activității economice.

Analizarea performanței presupune măsurarea eficienței sau eficacității cu care se realizează o acțiune sau o operație ce ține de un centru de cost. Măsurarea eficacității prevede obținerea rezultatelor dorite și propuse cu minimum de resurse și anume cu un cost minim. Măsurarea eficienței indică calitatea sau valoarea produsului respectiv serviciului furnizat.

Așadar analiza performanței unei activități se concentrează pe rezultatele obținute din analiza cost-volum-profit specifică metodei Direct-Costing.

Această lucrare cuprinde aspecte teoretice privind performanța activității unei societăți din perspectiva contabilității de gestiune, un studiu de caz privind calculația costurilor prin metoda de tip parțial, Direct-Costing la societatea S.C. GAINIKA S.R.L și totodată o simulare în ceea ce privește decizia majorării productivității muncii, a salariilor și a vânzărilor cu un procent de 10%.

În urma acestui studiu am constatat următoarele:

Costul efectiv unitar pentru producția de sandale este de 83,51 lei/bucată, pentru producția de balerini 66,02 lei/bucată iar pentru producția de pantofi de 106,36 lei/bucată, pe când în situația creșterii productivității muncii, a salariilor și a vânzărilor cu 10%, costul efectiv unitar este mai mic atât pentru sandale (77,56lei/bucată), balerini (61,46lei/bucată) cât și pentru pantofi (97,92lei/bucată) fiind o situație favorabilă societății. Aceasta urmărește să aibă costuri cât mai mici cu producția respectivelor încălțăminte. Această diferență se poate vedea și din graficul 5.1. Costul efectiv unitar.

Fiecare bucată vândută de sandale generează o contribuție brută unitară la profit de 86,49 lei/bucată, în cazul balerinilor de 93,98 lei/bucată iar în cazul pantofilor de 113,64 lei/bucată. Ca urmare a deciziei de a majora salariile, productivitatea muncii respectiv vânzările contribuția unitară brută la profit este mai mare și anume: 92,44 lei/bucată (sandale), 98,54 lei/bucată (balerini), 122,08 lei/bucată (pantofi). Această decizie este favorabilă societății deoarece o contribuție cât mai mare aduce societății un profit considerabil. Diferența este reflectată în graficul 5.2. Contribuția unitară brută la profit.

În condițiile actuale de vânzare și producție pentru cele 3 produse analizate, societatea are un profit de 442 432,89 lei iar în urma creșterii cu 10% a productivității muncii, a salariilor și a vânzărilor profitul este de 522 846,79. Această creștere este reflectată în graficul 5.3. Rezultat pe total unitate.

În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta este mai mare în urma deciziei de majorare a salariilor, a productivității muncii și a vânzărilor (1 027 150 lei comparativ cu 933 700 lei). Această situație este favorabilă societății întrucât orice societate urmărește ca cifra de afaceri să fie mare. (Grafic 5.4. Cifra de afaceri).

Intervalul de siguranță exprimă în unități monetare cu cât pot să scadă vânzările fără ca societatea să intre în zona pierderilor. Prin urmare vânzările societății nu pot să scadă în luna septembrie cu mai mult de 827 633,21 lei, favorabilă fiind situația majorării vânzărilor, a productivității muncii și a salariilor. (918 476,9 lei). (Grafic 5.5. Intervalul de siguranță)

Ca urmare a deciziei de a majora productivitatea muncii, salariile și vânzările cu un procent de 10% se poate observa ca atât cheltuielile fixe cât și cheltuielile variabile au crescut (Grafic 5.6. Cheltuieli fixe-Cheltuieli variabile).

Putem observa ca ponderea cheltuielilor cu materiile prime în total cheltuieli este în luna septembrie de 74,10% iar în luna octombrie de 72,78%. Chiar dacă au fost majorate vânzările, productivitatea muncii și salariile, în luna octombrie, cheltuielile cu materiile prime în total cheltuieli au o pondere mai mică ceea ce ne aprobă că această decizie este una convenabilă societății (Grafic 5.7. Ponderea cheltuielilor cu materiile prime în total cheltuieli-luna septembrie; Grafic 5.8. Ponderea cheltuielilor cu materiile prime în total cheltuieli-luna octombrie).

Ca urmare a celor prezentate, în concluzie, decizia de a majora în luna octombrie a anului 2015 productivitatea muncii, salariile și în același timp și vânzările cu un procent de 10% este o decizie favorabilă pentru societate întrucât, profitul societății este mai mare, cifra de afaceri etc., iar costul efectiv unitar pentru cele 3 produse analizate este unul mai mic.

Deși costurile cu salariile au crescut societatea înregistrează un cost efectiv unitar pentru toate cele 3 produse mai mic, orice societate dorind obținerea cât mai multor produse cu costuri minime. Creșterea salariilor stimulează angajații ceea ce a dus la creșterea productivității muncii și a vânzărilor.

Propunerea mea pentru societatea S.C. GAINIKA S.R.L., pentru a avea o activitate cât mai performantă, este să recurgă la majorarea productivității muncii, a salariilor și a vânzărilor cu un procent de 10% întrucât așa cum am analizat mai sus pentru societate este decizia cea mai bună.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Albu Nadia, Albu Cătălin, Instrumente de management al performanței, volumul I, Editura Economică, București

Albu Nadia, Albu Cătălin, Instrumente de management al performanței, volumul II, Editura Economică, București, 2003

Bușe Lucian, Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2005

Caraiani Chirața, Dumitrana Mihaela și colectivul, Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Ediția a II-a, Editura InfoMega, București, 2005

Căpușneanu Sorinel, Elemente de management al costurilor, Editura Economică, București, 2008

Dumitrana Mihaela, Caraiani Chirața și colectivul, Control de gestiune, Editura Universitară, București, 2010

Epurean Mihail, Băbăiță V., Grosu C., Contabilitate și control de gestiune, Editura Economică, București, 1999

Iacob Constanța, Contabilitatea gestiunii interne a unităților economice, Editura Certi, Craiova, 1994

Pop Valer, Contabilitate internă de gestiune, Editura Treira, Oradea, 1998

Radu Mariana, Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2010

Scorțe Carmen, Contabilitate de gestiune, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2010

Tabără Neculai, Briciu Sorin, Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012

Site-uri:

https://ro.scribd.com/doc/48349603/Contabilitatea-financiara-si-contabilitatea-de-gestiune accesat în 20.06.2016

https://dexonline.ro/definitie/contabilitate accesat în 04.02.2016

https://ro.scribd.com/doc/55481310/Performanta-intreprinderii accesat în 12.02.2016

Legislație:

Legea contabilității nr. 82/1991

OMFP 1802/2014

Articole:

Revista „Analele Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu”, Seria Economie, nr.4/2010

ANEXE