Analiza Orasului Husi

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………….

Capitolul 1. Caracterizare fizico-geografica a localitatii Husi si a imprejurimilor acesteia…

1.1 Poziție geografică…………………………………………………………………………..

1.2 Geologia………………………………………………………………………………………..

1.3 Relieful……………………………………………………………………………………………

1.4 Hidrografie………………………………………………………………………………………

1.5. Elemente bio -pedo-climatice………………………………………………………………

1.5.1Clima…………………………………………………………………………………..

1.5.2 Solurile……………………………………………………………………………………

1.5.3 Flora și fauna………………………………………………………………………………..

Capitolul 2. Evoluția orașului Huși……………………………………………………………………………………..

2.1. Istoric ……………………………………………………………………………………………………

2.2. Evoluția amprentei localității…………………………………………………………………….

2.3. Evoluția tipului de construcții……………………………………………………………………..

2.4 Dezvoltarea durabila a așezării………………………………………………………………………

Capitolul 3.Populația localității Huși. Populatie si resurse umane…………………………………………

3.1. Date demografice……………………………………………………..

3.2. Educație………………………………………………………………………

3.3. Sanatate…………………………………………………………………………………

3.4. Ocupații………………………………………………………………………

3.5. Viață socială (traditii)…………………………………………………………….

Capitolul 4. Evoluția economiei localității Husi…………………………………………………………

4.1. Economia localității în perioada interbelică…………………………………………………..

4.2. Economia localității anterior anului 1989…………………………………………..

4.3. Economia localitații între 1990 și 2014…………………………………………………

4.4. Dezvoltarea durabilă…………………………………………………………….

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Deși face parte din grupa vechilor orașe ale patriei noastre, orașul Huși nu a format până în prezent obiectul unui studiu de sistematizare integrală.

Din documentarea făcută, rezultă că în timpul orânduirii feudale, toată atenția era îndreptată asupra episcopiei, iar în perioada capitalistă asupranucleului urban, cuprins în interiorul centurii formată de m onumentele istorice.

Această situație a întârziat mult sistematizarea urbană a regiunii și a creat încadrul locuit al orașului contraste accentuate, atât sub aspectul diferențierii declasă a populației, repartiției ei teritoriale, cât și sub aspectul arhitectural edilitar.

Orașul Huși ne prezintă cele mai evidente forme ale diferențierii dintre sectoarele urban și rural.

Capitolul 1.

Caracterizare fizico-geografica a localitatii Husi si a imprejurimilor acesteia.

Orașul Huși este așezat în partea de est a Podișului moldovenesc, la 48° și 40' latitudine nordică și la 28° și 3' longitudine estică, ocupând o parte din bazinulsuperior și mijlociu al râului Huși, afluent pe dreapta al Prutului.

Din punct de vedere geomorfologic, orașul este așezat pe terasele de confluență dintre râurile Drăslăvăț, Șara, Turbata și Răiești care prin unirea lor formează valea Hușilor.

Spre vest și sud apare o ramă de dealuri înalte (d.Lohanului 305 m, d.Dobrina 366 m, d.Huși 365 m, d.Corbului 300 m, d.Rusca 268 m și d. Vulpe 268 m)în timp ce la nord și est înălțimile reliefului coboară, în medie, între 200 și 100m(dealurile Șara, Rotundoaia, Turbata , Dric).

Cea mai mare înălțime din apropierea orașului o întâlnim în partea de vest, sud-vest, în d.Dobrina, 366 m, iar cea mai coborâtă este la ieșirea râului Huși dinoraș, 60 m altitudine absolută. Altitudinea maximă de relief trece de 300 m. Ea oferă contraste de peisaj foarte variate ce se pun în evidență în orizontul local printr -un relief etajat în trepte de la sud către nord și de la vest către est.

În strânsă legătură cu altitudinea reliefului se înscriu în peisaj și alte elemente ale cadrului fizic: clima, hidrografia, solurile și vegetația. Astfel, în zonadealurilor înalte din vest și sud, clima mai umedă a determinat crearea unei zonemai bogate în ape subterane și de suprafață, apariția domeniului forestier, cupăduri de stejar, carpen și chiar fag, cu soluri zonale de pădure, în timp ce la altitudinea orașului (între 200 și 60 m) și îndeosebi înspre nord și est, clima maiuscată de antestepă și stepă a favorizat degradarea hidrografiei și apariția unei altevegetații și unor soluri din grupa cernoziomurilor degradate și a cernoziomurilor propriu-zise. Lunca Prutului, care limitează spre est Podișul moldovenesc, se află situatăla numai 8 km de oraș.

Prin poziția sa geografică, orașul Huși apare ca un centru de populație dezvoltat într-o zonă de contact, cu variate condiții fizico-geografice, având multe asemănări, din acest punct de vedre, cu orașul Iași.

Poziție geografică.

Municipiul Huși se situează în depresiunea omonimă, la o altitudine de 70-120 m, la 45 km est-nord-est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate cu podgorii.

Pozitia geografic-matematica a orasului Husi este la intersectia paralelei de 46 grade si 41 minute latitudine nordica cu meridianul 28 grade 03 minute longitudine estica. De aici putem deduce desfasurarea conditiilor climatice si social-economice din acest teritoriu.

Din punct de vedere geografic, orasul se afla asezat in sud-estul Depresiunii Husi, parte componenta a Podisului Central Moldovenesc, ce se incadreaza in Podisul Barladului, ca diviziune a Podisului Moldovei din nord-estul Romaniei.

Pe directia sud-nord se afla intre orasele Galati si Iasi (circa 130 km, respectiv 83 km), iar pe directia est-vest se afla la distanta aproximativ egala intre orasele Barlad si Chisinau, la limita dintre placa rusa si cea a Dobrogei.

Administrativ, orasul Husi (fosta resedinta a judetului Falciu) apartine de judetul Vaslui, fiind limitat, astfel:

la nord-vest cu comuna Tatarani,

la nord Dupa-Epureni,

la nord-est comuna Dranceni,

la sud-est comuna Stanilesti,

la sud comuna Padureni,

la vest comuna Cretesti.

Prin poziția sa geografică, orașul Huși apare ca un centru de populație dezvoltat într-o zonă de contact, cu variate condiții fizico-geografice, având multe asemănări, din acest punct de vedere, cu orașul Iași.

Geologia

Formațiunile geologice, care alcătuiesc relieful orașului și al împrejurimilor sale, aparțin Sarmaticului mijlociu în bază, Sarmaticul superior și Pliocenul inferior, la partea superioară (Meotic și probabil, în partea sudică și sud-vestică, Dacian).

Sarmațianul mijlociu constituie fundamentul imediat al reliefului. El apare la zi în fruntea teraselor Prutului dintre Pogănești și confluența sa cu valea Hușilor. La sud de această confluență el dispare în adâncime. Rocile din care este alcătuit sunt nisipuri, gresii și chiar calcare oolitice, la care se mai adaugă argile șimarne cu intercalații argilo-nisipoase, repartizate neuniform în suprafață și cu treceri laterale de la nisipuri la argile și gresii.

În cuprinsul orașului, Sarmațianul mijlociu a fost interceptat în foraje,imediat sub talvegul văilor Turbata și Șara. În localitatea Pogănești, de la E – NE de oraș, același Sarmațian apare până la altitudinea absolută de 100 m. Prin aceasta, structura de monoclin a platformei moldovenești se confirmă și în acest sector.

Peste Sarmațianul mijlociu urmează un suborizont de trecere de la Sarmațianul mediu la cel superior, cunoscut în literatură sub numele de "nisipurile de Mingir" (N.Mac) ce constituie fundamentul reliefului teraselor inferioare și înparte al celor superioare din oraș, până la nivelul de cca. 110 m altitudine absolută. El este alcătuit dintr-un facies nisipos, cu intercalații de argile și marne, ca în dealul Voloseni (sud-est de oraș) și pe văile Drăslăvățului, Șara și Turbata. Peversantul de SE al dealului Dricului, între cimitirul orașului și Valea Recea, la altitudinea de 85-100 m, apar nisipuri sarmatice din "suborizontul de Mingir", cu intercalații subțiri de marne sub formă de lentile și "bolovani rulați", cu diametrulpână la 10 cm prinși într-un complex petrografic propriu unei structuri de deltă fluvio-maritimă.

Fig.1. – Profil geologic pe versant ul sudic al văii Drăslăvăț.

1 – nisipuri; 2 – marne; 3 – gresii în lentile.

 Între 100 –  110 m și 210 –  220 m altitudine absolută, apare Sarmațianul superior (Chersonianul) alcătuit din nisipuri cu concrețiuni de gresii și intercalațiide marne și argile.

 Profile foarte instructive apar deschise pe versantul sudic al văii Drăslăvățului, în d. Coțoi și d.Corbului.

 Începând de la altitudinea de cca. 210 m în sus, apare Meoticul, constituit dintr-un complex conglomeratic, ușor cimentat, cu caracter discordant. E alcătuitdin nisipuri cu marne și gresii sarmațiene rulate, peste care se succed alternanțe demarne, argile și nisipuri cu poziții structurale ce amintesc de solzii aluvionari ai deltelor fluvio-lacustre.

Această succesiune se continuă până către înălțimile maride peste 300 m din dealurile Dobrina și Huși. Problema existenței Dacianului, în acoperișul profilelor din dealurile celemai înalte, nu a fost încă probată printr-o faună fosilă, așa că limita între Meotic și Dacian, în această regiune, nu este încă definitiv stabilită.

 Ca structură, poziția stratelor geologice, în mare, este orientată pe direcția NV-SE, iar în amănunt ea are un caracter torențial – încrucișat, mai ales la partea superioară a profilelor (în depozitele pliocene). Este aceeași structură ca și în restul Podișului moldovenesc.

Relieful

Evoluția reliefului, pe care e așezat orașul Huși, este strâns legată de istoricul dezvoltării rețelei hidrografice. Pe măsură ce s-a adâncit, începând de la nivelul teraselor superioare pânăla lunca actuală, a cărei altitudine absolută nu depășește 23-24 m la latitudineaorașului, valea Prutului și afluenții săi direcți, printre care și valea Huși, și-au coborât nivelul modelând relieful în acord cu noile baze de eroziune locale. În aceste condiții podișul înalt al Hușilor,din sectorul Dobrina-Huși, care avea la sfârșitul Pliocenului și începutul Cuaternarului o extindere mai mare înspre est și nord, a fost denudat prin eroziune regresivă de către afluenții Prutului la care trebuie să adăugăm și alunecările de strate care au jucat un rol foarte important în evoluțianivelelor interfluviale. Tranformarea unor văi, primordial consecvente, în văi cucaracter subsecvent, ca de exemplu valea Drăslăvăț – Huși și în mare parte valea Recea, a contribuit și mai mult la modelarea reliefului în direcția formăriidepresiunii deluroase de astăzi (depresiunea Hușilor), asemănătoare cu Câmpia Moldovei din zona orașului Iași.

În regiunea orașului se poate vorbi chiar de o peneplenizare parțială de subsecvență. În evoluția reliefului un rol important l-a jucat și alcătuirea petrografică, alternațe de argile, marne, nisipuri cu intercalații de gresii. Eroziunea și-a desfășurat activitatea mult mai ușor în aceste complexede roci moi. Multe dintreptele de relief interfluviale apar ca nivele petrografice (litologice), pe marne, nisipuri sau gresii. De câte ori alternează aceste succesiuni de roci tot de atâtea orise schimbă și aerul de familie al formelor de relief. Această situație o întâlnim înzona "Coastei Hușilor" de la sud și sud-vest de oraș, care apare în trepte, sub formaunor polițe terasate și care, în partea de vest și nord a Hușilor, trec din categoria nivelelor subordonate coastei, la nivele interfluviale independente, ca în dealurile Șara, Rotundoaia, Curmătura, Turbata. Deci, treptele de relief sculptural se succedpe categorii de faciesuri petrografice și evoluează în raport cu nivelele de bază localedin bazinul râului Huși, la care se adaugă evoluția prin intersecție a versanților înconcordanță directă și cu etajarea stratelor acvifere subterane.

Cu excepția ramei înalte a dealurilor de la vest și sud de oraș, restulreliefului din zona Hușilor este foarte nou, Pleistocen-Holocen. Tinerețea lui poate fi constatată atât din profilele văilor cât și din forma pe care o au interfluviilesculpturale și acumulative, în comparație cu relieful teraselor din lungul văii Prutului.

Din punct de vedere genetic, reliefurile pe care e așezat orașul pot fi clasificate în reliefuri acumulative și reliefuri sculpturale. Dintre reliefurile acumulative întâlnim terase, glacisuri, coluvii și șesuri, iar dintre reliefurilesculpturale, interfluviile (nivelele de eroziune) și pantele sculpturale.

Terasele reprezinta reliefurile cu cea mai largă răspândire pe teritoriul orașului, ocupând mare parte din interfluviile Drăslăvăț – Șara, Șara – Turbata(d.Rotundoaia) și interfluviul Turbata – valea Recea (d.Dricului). Partea superioară a interfluviilor este ocupată de terasele înalte (între 90 și 140-150 m altitudine absolută) iar în partea inferioară a acestora, îndeosebi în sectorul Drăslăvăț – Turbata – Râiești, se desfășoară o treaptă de relief mai joasă, este terasa inferioară. Terasa inferioară este larg desfășurată pe valea Drăslăvățu lui începând dinamonte de Școala medie viticolă și până la confluența dintre Drăslăvăț cu Valea Râieștilor. Cea mai mare dezvoltare o are pe partea stângă a văii și numai îndreptul școalei viticole apare ca o prispă îngustă și pe malul drept. Lățimea ei oscilează între 200 – 600 m, cu maximum de lățime în apropierea confluenței Drăslăvățului cu valea Răiești. Panta longitudinală a terasei are în medie oînclinare de 15‰, amintind tipurile de terase din zonele de confluență, formate peseama conurilor de dejecție. Ea este alcătuită din aluviuni nisipoase, nisipo-argiloase și cu lentile denisip, cu rare intercalații de pietrișuri. Grosimea lor oscilează între 3-6 m, cuabundente ape subterane ale căror oscilații pe verticală creează condiții specialepentruconstrucțiile cu subsoluri și beciuri, îndeosebi în sectorul de est, înspreabatorul orașului. Aluviunile apar sub formă de lentile, cu structură torențială-încrucișată. În timpul cutremuru lui din 1940 casele clădite pe această terasă au înregistrat crăpături ușoare.

Din punct de vedere geomorfologic, orașul este așezat pe terasele deconfluență dintre râurile Drăslăvăț, Șara, Turbata și Răiești care prin unirea lorformează valea Hușilor. Spre vest și sud apare o ramă de dealuri înalte (d.Lohanului 305 m,d.Dobrina 366 m, d.Huși 365 m, d.Corbului 300 m, d.Rusca 268 m și d. Vulpe 268 m)în timp ce la nord și est înălțimile reliefului coboară, în medie, între 200 și 100m (dealurile Șara, Rotundoaia, Turbata, Dric).

Cea mai mare înălțime din apropierea orașului o întâlnim în partea de vest, sud – vest, în d.Dobrina, 366 m, iar cea mai coborâtă este la ieșirea râului Huși din oraș, 60 m altitudine absolută.

  Altitudinea maximă de relief trece de 300 m. Ea oferă contraste de peisaj foarte variate ce se pun în evidență în orizontul local printr – un relief etajat în trepte de la sud către nord și de la vest către est.

  În strânsă legătură cu altitudinea reliefului se înscriu în peisaj și alte elemente ale cadrului fizic: clima, hidrografia, solurile și vegetația. Astfel, în zonad ealurilor înalte din vest și sud, clima mai umedă a determinat crearea unei zone mai bogate în ape subterane și de suprafață, apariția domeniului forestier, cupăduri de stejar, carpen și chiar fag, cu soluri zonale de pădure, în timp ce la altitudinea orașului (între 200 și 60 m) și îndeosebi înspre nord și est, clima maiuscată de antestepă și stepă a favorizat degradarea hidrografiei și apariția unei altevegetații și unor soluri din grupa cernoziomurilor degradate și a cernoziomurilor propriu-zise.

Hidrografie

Rețeaua hidrografică a Municipiului Huși este formată din râul Huși și afluenții săi, pâraiele Drăslăvățul și Râiești. Pârâul Râiești este format la rândul său din pâraiele Turbata și Șara la nord, care curg dintre colinele ce împrejmuiesc municipiul. Pârâul Broșteni preia apa altor pâraie mai mici: Ochiul, Schitul, Zavatii și Drăslăvăț.

Izvorând din dealurile ce înconjoară Municipiul Huși, pâraiele acestea evidențiază condițiile fizico-geografice ale regiunii pe care o străbat. Structura lor este formată dintr-un strat mai gros la centru și mai subțire la margini, de roci permeabile și impermeabile, climatul cu salturi termice bruște de la iarnă la vară, cu temperaturi ridicate și ploi torențiale vara.

Un alt element al cadrului fizic este apa subterană și apa de suprafață.

   Apele subterane .Din punct de vedere hidrogeologic, Hușul se plasează, ca și Iașul, în partea de vest a platformei podolico-ruse. În cadrul acestei unități, se potdistinge două categorii mari de strate acvifere:

stratele acvifere captive din depozitele paleozoice, mesozoice și terțiare ceacoperă platforma precambriană, care însă nu au făcut obiectul observațiilornoastre;

stratele acvifere libere din depozitele acumulative cuaternare, care sereflectă în urbanistică și asupra cărora colectivul nostru și-a îndreptat atenția.

 Stratele acvifere libere. Pe baza măsurătorilor de adâncime a apelor subterane, efectuate în cca. 300 de puncte, în perioada 5-10 iulie 1954, și a informațiilor culese de la locuitori, orașul Huși poate fi împărțit în trei raioane hidrogeologice cu influențe distincte în urbanistică:

Raionul de terasă cu două subraioane:

a) subraionul terasei superioare;

b) subraionul terasei inferioare;

Raionul glacisului de contact

Raionul pantelor deluviale.

Raionul de terasă, subraionul terasei superioare ocupă cam 43% din spațiul intravilan al Hușului, fiind repartizat în trei zone:

una la NE de Turbata și Răiești, cuprinzând toată regiunea de la N de strada Petöffi, 11 Iunie, str.Crucii parte din str.Filimon Sârbu și Olga Bancic;

a doua zonă, situată între Turbata șiȘara, cuprinzând parte din strada Șara, Hodea, Rotundoaia, drumul Berdelea,d.Cotroceni și străzile Patraș, Anton Adam, Elena Pavel și Căpitan Ianculescu;

a treia zonă, la S de Șara, cuprinzând regiunea din jurul gării, regiunea de podgorie a episcopiei, str.Saca și sectorul dintre str.7 Noiembrie, str. Republicii, parte dinstr. Tolstoi,1 Mai, Jomir, Caragiale, Paul Barais și Ștefan cel Mare.

Din punct de vedere geologic, unitatea teraselor superioare este formată din aluviuni nisipoase și argilo-nisipoase, cu intercalații de marne calcaroase și foartepuține prundișuri. Adâncimea stratului acvifer variază în genere între 8-15 m. Dacăîn unele puncte din d.Dricului valorile depășesc cu mult această cifră, atingând 20,21,24 și chiar 30 m aceasta se datorește faptului că uneori acumulativul deterasă vine în contact direct cu nisipurile sarmațiene, permițând astfel infiltrarea apelor meteorice la adâncimi mai mari. Direcția de scurgere a stratului acvifer este NV-SE, coborând de laaltitudinea de 130-100 m la 70 m. Dată fiind grosimea mare a zonei de aerație, fluctuațiile de nivel sunt în general mici, în jur de 0,5 m și numai foarte rar 1 m. Aceasta face ca terasele superioare să fie sectoarele cele mai uscate ale orașului Huși și ca atare cele maifavorabile pentru construcții.

Temperatura stratului acvifer variază între 10° și 12° (iulie 1954), în raportcu adâncimea.

În ceea ce privește calitatea, dată de conținutul în săruri, apa din acestsubraion hidrogeologic prezintă unele variații în funcție de componența solziloraluvionari. Dacă în multe puncte apa terasei superioare este bună la gust,sunt destul de frecvente și cazurilecând ea este sălcie. Aceste variații sepot vedea și din compararea datelorprivind duritatea apei. Găsim astfel apă aproape dură (fântâna publică Nicolae Romila de pe str .Șara are duritatea = 16,8° G/15.VI.1954), dură, ca de exemplu apa fântânii din stația Huși (D = 21,2° G/26.V.1954), cea de la secția de pompieri (D = 20°G/27.V.1954) și fântâna de la MAT, (D= 27,4° G/3.IV.1954), sau sunt cazuri când apa este foarte dură, ca de ex.apa fântânii de la Școala metalurgică(D = 42,5° G/28.I.1954). Duritatea mare a apei o face în unele cazuri improprie chiar pentru uzul casnic și cu atât mai mult pentru industrie, pH-ul variază în jur de 7 în timpul verii atingând în unele puncte chiar 8.

Subraionul terasei inferioare este localizat de o parte și de alta a văilorDrăslăvăț și Răiești, ocupând cca. 30% din spațiul intravilan. Constituția geologică perioada de primăvară. Este zona cea mai umedă a orașului, pusă în evidență și prin solurile de lăcoviște. Umiditatea acestei terase este sporită și de aportulscurgerilor de pantă. Fără îndoială că acest fapt și mai ales variațiile nivelului hidrostatic se reflectă și în urbanistică: subsolurile și beciurile sunt în parte umede, iar în regiunea sud- estică a terasei chiar unele case neizolate sunt igrasioase. Nivelul hidrostatic al stratului acvifer este înclinat de la N la S, spre valea Drăslăvățului care constituie un dren natural și de asemenea de la NV la SE înraport cu structura geologică a regiunii și cu panta generală a reliefului. Apa, ca și în terasa superioară, este în general dură (fântâna Școlii viticoleD = 25,7°G, la 14.X.1953. dată fiind concentrarea mare în săruri, sunt cazuri cândapa nu poate fi utilizată pentru spălat, pentru fiert legumele și chiar pentru stropit grădinile. pH-ul este în general 8 și foarte rar 7 (iulie 1954). Temperatura apei variază în jurul a 11°.

Cantitatea mare de apă pe care o conține terasa aceasta se datorește șilegăturii ce există între acest subraion hidrogeologic și cel al terasei superioare. Același fapt, ca și asemănarea constituției geologice, explică apropierea calitativă aapei din cele două subraioane.

Ceea ce trebuie remarcat este prezența unui strat acvifer ascendent, prinsîn două fântâni din SE orașului, între Turbata și str.Cuza Vodă, datoritădeschiderii unui strat acvifer captiv din Sarmațian în aluvionarul de terasă. În aceste fântâni apa se ridică la cca. 0,5 m deasupra solului și are gustul și mirosul desulf datorită dizolvării ghipsului din Sarmațian. Utilizarea subraionului terasei inferioare, ca spațiu pentru clădit, impune oserie de măsuri, care să preîntâmpine influențele negative provocate de fluctuațiile nivelului hidrostatic și de inundațiile de pantă.

Raionul glacisului de contact, situat la piciorul Coastei Hușului, de-alungul Drăslăvățului, parazitând în parte terasa inferioară, formează cea de-a doua unitate mare hidrogeologică a orașului. Constituită din nisipuri, lentile de argilă șielemente rulate (marne, gresii), este o zonă bogată înapă și în același timp umedă,mai ales primăvara, dat fiind alimentarea laterală atât din pânza deluvială cât șidin scurgerile de pantă.

Adâncimea nivelului hidrostatic în iulie 1954 era, în general, între 3-7 m. Variațiile pe verticală fiind însă foarte mari (2-3 m), primăvara apa ajunge frecventla suprafață.

Raionul hidrologic al pantelor deluviale ocupă cca. 26% din spațiul orașului, fiind situat de o parte și de alta a văilor Turbata și Șara și pe stângapârăului Răiești. Aici sunt cuprinse străzile Gh.Doja, Petöffi, Burghelea, Răiești,Mucenic, Octavian Hagi, Filimon Sârbu, parte din str. Cotroceni, Corni, Al.Ionescu Șara, Barbu Lăutaru, Melchisedek, Episcopiei, Maior Popescu și Eminescu. Totacestui raion îi aparține și tot spațiul de la sud de Drăslăvăț în afara intravilanului. În acest raion hidrogeologic, nivelul hidrostatic al stratului acvifer areadâncimi foarte variate, pe de o parte în raport cu alternanța marnelor, nisipurilorși argilelor dispuse lenticular, pe de altă parte în raport cu grosimea materialului alunecat pe pante. Frecvent, apa se află la o adâncime de 1-6 m, dar sunt și puncteîn care adâncimea depășește această valoare ajungând până la 15 m atunci cândapar lentile permeabile în Sarmațian. De aceea, raionul pantelor deluviale se prezintă ca un mozaic de zone umede, semiumede și uscate, care se reflectă și însalubritatea cartierelor ce ocupă această unitate hidrogeologică.

Ceea ce deosebește cele trei raioane hidrogeologice este adâncimea la carese găsește nivelul hidrostatic al stratului acvifer și valoarea variațiilor lui peverticală.

Ceea ce mai caracterizează pantele deluviale este lipsa lor de stabilitate; alunecările de teren, care se produc atât la sud de oraș, cât și de-a lungul văilor Turbata și Șara sunt activate de apa subterană. În acest subraion sunt de asemeneaputernice scurgerile de pantă, care adesea transformă drumurile în adevărate rigole. Alimentarea acestei unități hidrogeologice se face pe de o parte din precipitațiile ce cad pe suprafața ei, iar pe de altă parte din stratul acvifer al teraseisuperioare vecine și în plus din stratele acvifere captive. Nu numai adâncimea arevalori diferite, dar și fluctuațiile nivelului hidrostatic variază de la 1 m și chiar maipuțin, până la 2-3 m.

Temperatura apei variază în jurul a 11°. Ușor alcalină, pH = 7-8, apapantelor deluviale prezintă în ceea ce privește duritatea cel mai accentuat mozaic:puncte cu apă dură, alături de altele cu duritate mijlocie.

Apele de suprafață. Rețeaua hidrografică, ce drenează teritoriul orașului este constituită dindouă artere mai importante: Drăslăvățul, în S și Răiești, format din Turbata șiȘara, în partea de N. Aceste artere se unesc la E de oraș formând râul Huși. Izvorând din dealurile ce înconjoară orașul Huși, pâraiele acestea reflectă înregimul lor condițiile fizico-geografice ale regiunii pe care o străbat. Structura lenticulară de roci permeabile și impermeabile, climatul cu salturi termice bruște dela iarnă la vară, cu temperaturi ridicate și ploi torențiale vara, lipsa unei amenajărisistematice a pantelor sunt elemente care explică viața acestor pâraie.

Regimul hidrografic al pâraielor Drăslăvăț și Răiești are un caracter torențial. Primăvara, când topirea zăpezilor se face în ritm rapid, în urma creșteriibruște a temperaturii, sau vara, în urma ploilor torențiale, pâraiele acestea transportă mari cantități de apă, ieșind uneori din matcă, ca de ex. Răiești, înamonte de podul ce face legătura între str. Ralea și Teodoru.

Acțiunea de eroziune liniară și laterală, ajutată și de scurgerile de pantă șide asemenea favorizată de constituția geologică a regiunii, se intensifică la apelemari amenințând cudistrugerea: podurile (podul de la bariera Sf. Ioan), drumurile(str.Răiești) și chiar gospodăriile locuitorilor (locuințele din str.Pavel nr.12,Episcopiei nr.32, Schit nr.25, Carp nr.26).

Variațiile de nivel ale acestor pâraie prezintă amplitudini foarte mari: dacă,în perioada de vară, abia au câțiva cm de apă (Șara și Turbata în iulie 1954, aveau 10-20 cm), apoi primăvara, la topirea zăpezilor, sau vara după ploile torențiale seînregistrează creșteri de câțiva m (3-5 m). Încă o dovadă a caracterului torențial alacestor pâraie este atât prezența pietrișului și bolovănișului puțin rulat și de calibru mare aflat în albia lor, cât și a unor bulgări, cu diametru uneori de 20 cm, constituiți dintr-un amestec de marne, nisip, gresii și concrețiuni calcaroase.

Dacă avem în vedere rețeaua de posturi hidrometrice cu măsurători de debite de aluviuni din sistemele hidrografice ale Podișului Moldovei (peste 20), putem spune că există și o informare asupra evacuării aluviunilor din principalele rețele de râuri. În plus, există o serie de cercetări aplicate asupra sedimentării din câteva lacuri de baraj din bazinul râului. Toate acestea pot oferi o imagine generală asupra ratei eroziunii versanților, dar și asupra cantității de aluviuni. Rămâne însă deschisă cunoașterea relațiilor dintre volumul depozitelor erodate de pe versanți într-un timp dat și cel evacuat dintr-un bazin de o anumită mărime, în același timp; cu alte cuvinte, raportul de efluență a aluviunilor.

Influența faciesului petrografic în procesul scurgerii poate fi ușor urmărită,mai ales în partea superioară a bazinelor acestor pâraie, unde alternanțaformațiunilor permeabile și impermeabile imprimă caracterul de intermitențăscurgerii. Pârăul Ochiuri, la confluența cu Drăslăvățul, la 2 zile numai după o ploaie este complet sec, deși sunt indicii că la viituri apa atinge înălțimi de 1 m. În cursul inferior însă, pâraiele ce drenează Hușul nu seacă niciodată datorită alimentării laterale din strate le acvifere ale teraselor și pantelor deluviale, pentru care albiile adâncite ale acestor pâraie servesc ca drenuri naturale.

Prezența marnelor calcaroase în complexul de roci prin care curg, ca șilegătura cu ape subterane din regiune, face ca și apa pâraielor să prezinte caractereasemănătoare din punct de vedere chimic: apă ușor alcalină, pH -ul fiind între 7-8 (iulie 1954). Dată fiind adâncimea mică la data observațiilor, temperatura apei erapuțin deosebită de cea din atmosferă.

Nu numai rețeaua hidrografică se răsfrânge ca un factor negativ pentru oraș, ci și scurgerile de pantă, care în unele sectoare sunt foarte puternice. Unele din străzi, fără a mai pomeni de drumurile dintre vii, se transformă în adevărate rigole în care apa atinge în timpul ploi lor torențiale înălțimi în jurul a 1 m (Vasile Roaită, Burghelea, Bd. I.C.Frimu, Barbu Lăutaru, Nedelcu). La schimbarea depantă se produc inundații ca în sectoarele Școlii viticole, la intersecția străzii Arghire Ștefan cu strada Castroian, datorită apei ce vine dinspre gară; în regiunea cuprinsă între Drăslăvăț, str.Ilie Pintilie și Arion; pe str.Cuza Vodă; în regiuneadin lungul văii Râiești cuprinsă între străzile Velciu, Țacu, Octav Hagi, sau în zonade intersecție a străzilor Vasile Roaită și Răiești.

Pentru înlăturarea caracterelor negative ale apelor de suprafață, se impun o serie de măsuri ca plantarea malurilor, construirea de baraje și chiar crearea unorbazine de retenție în amonte de oraș cu ajutorul cărora să se regularizeze regimul râurilor; de asemenea e necesară utilizarea rațională a versanților acestor văi, cât șifolosirea unui sistem de canalizare care să absoarbă apa de scurgere evitându-se astfel efectele inundațiilor de pantă.

Elemente bio -pedo-climatice.

Țara noastră a fost împărțită, în funcție de repartiția și valoarea elementelor climatice, în 5 tipuri de climat. Orașul Huși se încadrează în tipul declimat D.f.b.x. Acest climat se caracterizează, în general, prin veri calde cutemperaturi medii de 19°-21° în luna iulie și ierni aspre, cu temperaturi medii de -3°până la -6° în luna ianuarie. Amplitudinea medie anuală are o valoare de 25°. Șapte luni din an au temperatura medie lunară sub + 10°, iar temperatura medie anuală ecuprinsă între +8° și +9,5°. În ceea ce privește al doilea element climatic,precipitațiile, acestea prezintă un maximum în luna iunie.

În raport cu expoziția și orientarea reliefului, cu gradul de păstrare a solului cât și al utilizării terenurilor, iau naștere, pe anumite suprafețe, unele condițiuni locale, care se deosebesc de condițiile generale ale tipului de climat din regiune.

Clima.

Clima Municipiului Huși este temperat continentală, specifică Europei Răsăritene, cauză a circulației atmosferei și a unghiului de incidență a razelor solare cu suprafața orizontală a terenului la solstiții și echinocții.

Temperatura medie anuală, calculată pe o perioadă de 31 ani (1923-1953) pentru orașul Huși și împrejurimile sale, este de 9,5°, ca valoare fiind egală cu media țării.

Temperatura media lunară. Pe baza temperaturilor medii lunare, calculate pentru aceeași perioadă, se observă că luna cea mai receeste luna ianuarie cu o valoare medie de – 3,4°. Cele mai scăzute temperaturi medii din ianuarie sunt cuprinse între –12°, în 1924 și +4,3°în 1936. Luna cea mai călduroasă esteiulie, cu o valoare medie de 21,7°. Cea mai ridicată temperatură medie 25,1° a fost înregistrată în luna iulie, 1936, iar cea mai scăzută – 19,7°în 1933.

Temperatura medie pe anotimpuri. Dacă calculăm media pe anotimpuri,constatăm că temperatura de -2,06° din anotimpul rece, face posibilă menținerea pesuprafața solului a unui strat de zăpadă, capabil să ferească de îngheț semănăturilede toamnă, butucul de vie îngropat și diferitele plante deornament din zona orașului. Primăvara, temperatura crește în medie cu 11°, ceea ce permite accelerarea proceselor fiziologice în organismul plantelor, contribuind astfel la trecerea lor mai rapidă în faza de rodire.

În medie, luna iulie atinge maxima absolută de 35,5°, iar minima absolutăde 10,3°; în luna ianuarie, media maximă absolută este de +8,62°, iar minim aabsolută de -20,36° .Cea mai ridicată temperatură, 40,2° în orașul Huși, s -a înregistrat la 3 iulie 1938, iar cea mai scăzută temperatură, – 29,1°, s-a înregistrat în 1937, la 1 februarie. Amplitudinea termică absolută a atins valori maxime în 1937, de 65,8°.

Calculându-se valoarea precipitațiilor pe aceeași perioadă (1923-1953), s-aconstatat că în medie cad anual în regiunea orașului Huși, 524,08 mm. Cea maimare cantitate de precipitații înregistrată anual la Huși, a fost de 814 mm, în 1933;iar cantitatea cea mai scăzută, 333 mm s-a înregistrat în 1934.

Dacă analizăm repartiția precipitațiilor pe anotimpuri, constatăm că perioada cu precipitații maxime se suprapune perioadei calde.

În general, regimul pluviometric este favorabil culturilor. Primăvara, cantitatea de 118,4 mm de precipitații, plus apaprovenită din topirea zăpezilor diniarnă, este suficientă pentru acondiționa începutul de dezvoltarea ciclului vegetal .Din analiza diagramei precipitațiilor medii lunare, seconstată că în decursul anului se înregistrează un maxim și două minime.

Maximul se situează la începutul verii; începe din luna aprilie printr-un salt și apoi crește

atingând valoarea cea mai mare 80,9mm, în iunie, după care scade treptat până în septembrie. Ca o consecință a ploilor de toamnă, acest maxim revine în octombrie, dar cu valoare mult mai scăzută (47,1mm). În noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie precipitațiile se mențin la nivelul de 30-40 mm lunar.

Se constată că din totalul precipitațiilor ce se înregistrează în medie într-olună, între 31,4% și 44,3% cad sub formă de ploi torențiale. S-au semnalat cazuri, când normala de precipitații lunară a fost depășită demaximum în 24 de ore, de exemplu : la 17 iulie 1947 au căzut 89,8 mm (N = 61,4 mm); la 8 iulie 1948 au căzut 97,0 mm (N = 61,4 mm); la 21 aug. 1950 au căzut 88,2 mm (N = 48,9 mm).

Stratul de zăpadă atinge în medie grosimea maximă în lunaianuarie, 32 cm grosime, ce poate crește de la 1cm în 1930, la 110 cm în 1929.

Grosimea cea mai mică de zăpadă se înregistrează de obicei la începutul și sfârșitul anotimpului rece, atingând valori de 12,6 cm în luna martie și 12,5 cm în luna noiembrie. Aceste valori au oscilat pentru martie, între 62 cm în 1932 și 1 cm în1935, 1937 și 1947, iar pentru luna noiembrie, între 34 cm în 1942 și 1 cm în 1934.

Calculată pe o perioadă de 31 de ani, media grosimii stratului de zăpadăeste de 99,7 cm anual. Această valoare a atins maximul în iarna 1928-1929, de 164cm, iar minimul în iarna din 1929-1930, 12 cm.

Grosimea stratului de zăpadă, după cum s-a mai arătat, are mare importanță. De valoarea acestui strat depind posibilitățile de păstrare înbune condițiuni a butucului de vie îngropat, care nu rezistă așa ușor la -29,1°(minima absolută înregistrată la 1.II.1937). În plus, apa provenită din topirea zăpezii, sporește umezeala solului. Ea constituie o rezervă serioasă, pentrudezvoltarea vegetației de la începutul primăverii, când precipitațiile sunt reduse.

Vântul este un element climatic foarte important, deoarece prin frecvența și tăria cu care bate, poate produceurcarea sau scăderea temperaturii și de asemenea poate condiționa dezvoltarea perioadelor secetoase sau umede.

Analizând roza frecvenței vântului, construită pentru perioada 1923-1953, constatăm că vântul predominant în tot anul se înscrie cu direcția NV, N și Vîn primul rând și apoi cu direcția SE și S. În general,vânturile cu direcția V, NV și N sunt umede; cele nordicesunt reci. Vânturile din S E și E sunt uscate.

Roza vânturilor construită după frecvență, pe anotimpuri, indică în linii mari acelașilucru: în perioada de iarnă, frecvența cea mai mare o auvânturile din N, NV și V. Primăvara, predomină direcția N, NV și V dar se pun în evidență și vânturile cu direcția S, SE și SV. Acestea din urmă sunt vânturi ce favorizează topirea rapidă a zăpezilor.

Vara se fac mai simțite vânturile dinspre V, NV, N și SV, ceea ce face săcrească valoarea precipitațiilor din acest anotimp.Tot în anotimpul cald se resimtevântul uscat din SE, care mărește evaporația și deci sporește valoarea umidității absolute.

Toamna se manifestă vânturile cu direcția S, N, V și chiar SE. În acest anotimp se înregistrează și calmul cel mai mare din an, de 41,4%.

Analizând roza tăriei vânturilor construită pentru anii 1947 – 1950, se desprind următoarele: tăria cea mai mare a vântului se înregistrează din direcția NV, V și N în primul rând și apoi din direcția SE, S și SV.

Frecvența și tăria mare a vântului de N și NV e favorizată și de orientarea văii Prutului înaceeași direcție. Dealurile din nordul și estul Hușilor,cu înălțimea redusă, nu pot constitui un obstacol încalea acestor curenți. Vântul cu direcția SE și Epătrunde foarte ușor în bazinul Hușului, prin largadeschidere dintre d. Dricului și d. „La Ogradă”.

În concluzie, roza vântului după frecvență, suprapusă pe roza vântului după tărie, se înscrie cu aceleași direcții predominante în tot timpul anului.

Solurile

Solul pe care s-a dezvoltat podgoria Hușilor este destul de variat, ca efect al variatelor condiții fizico-geografice care se întâlnesc pe acest relief de tranziție de lalunca joasă a Prutului la dealurile înalte ale Crasnei.

Deosebim șase tipuri și complexe de soluri diferite: cernoziom propriu-zis, cernoziom degradat, sol brun și brun cenușiu de pădure podzolit, complex de cernoziomuri subțiri de panta, sol aluvionar, sol de lăcoviște.

Cernoziomul propriu-zis s-a format și a evoluat în condițiile zoneifitoclimatice de stepă și ale unui relief mai tânăr. El acoperă toată regiunea de laNE de p.Recea, terasa inferioară din partea de SE a d.Dricului și se insinueazăintrazonal pe ambele flancuri erodate ale văii Turbata și Șara, cum și pe o porțiunedin flancul stâng al Drăslăvățului. De asemenea, sub forma unei benzi destul deînguste, el acoperă zona de glacis de pe partea dreaptă a p. Drăslăvăț.

 Cernoziom degradat, caracteristic condițiilor de antestepă, ocupă tot restul bazinului până aproape de culme, unde trece treptat spre solul de pădure. DealulDricului, d. Curmătura, d. Turbata, d. Rotundoaia, d.Șara, precum și o parte din d.Rusca, sunt acoperite de acest tip de sol. Prin curmătura Ruscăi el face legătura cucernoziomul degradat din partea sudică. În tot arealul ocupat de el, cernoziomul degradat s- a format pe depozitele terasei medii și superioare, pe coluviuni, sau direct pe succesiunea de marne și nisipuri.

  Solul brun- cenușiu de pădure și solul cenușiu de pădure podzolit ocupă rama de înălțimi de peste 190-200 m ce limitează bazinul viti-pomicol spre vest șispre sud. Acest sol s-a dezvoltat sub influența unui climat de pădure, a pădurii de Quercinee și de Quercinee cu fag, și a substratului în cea mai mare parte nisipos. sau nisipo-gresos. Înspre Dobrina, dominată de fag și carpen, acest sol se podzolește din ce în ce mai puternic.

Coasta din partea de sud a orașului Huși ca și versantul nord-estic al d.Dricului, ambele într-un avansat proces de degradare și eroziune, nu permitevoluția normală a solurilor. Aici întâlnim un complex de cernoziomuri de pantă cuorizonturile subțiri, cu orizonturile amestecate, sau chiar cu orizonturile erodate până la roca mumă. Pânza de apă care apare în ochiuri la baza liniei de desprinderesau în spatele monticulelor de alunecare de pe aceste coaste, condiționeazăexistența a numeroase petece de lăcoviște calcaroasă ocupate de o vegetație higrofilă cu sălcii, răchită și plop. Acest complex de soluri s-a format și se formează și astăzi, fie direct pe succesiunea de nisipuri și argile, fie mai ales, pe o manta deluvială demateriale desprinse de la cornișă și alunecate pe pante.

În fundul acestui bazin, pe văile înguste ale Drăslăvățului și Turbatei, ca și pe șesul comun al acestora, întâlnim aluviuni, soluri aluvionare și soluri de lăcoviște calcaroasă. Acestea din urmă s-au format ca efect al excesului de umiditate cu carbonați din substrat .

Flora și fauna.

Un profil fitogeografic, făcut din valea Prutului până în dealul Dobrina, străbate trei zone de vegetație: zona stepei, zona antestepei și zona de pădure. Aceste trei zone de vegetație, sub forma unor benzi înguste, paralele, se întâlnesc întot lungul Prutului dintre stepa Jijiei și stepa Elanului, pe coasta de tranziție de la lunca Prutului la dealurile podișului moldovenesc.

  Întregul bazin viti-pomicol al Hușului e cuprins în zona de antestepă, care prezintă o dezvoltare mai mare în această regiune, ea îngustându-se apoiatât spre nord cât și spre sud. O dată cu îngustarea ei se observă și o restrângere azonei de podgorie, ceea ce dovedește încă o dată dependența mare care există întrezona antestepei și utilizarea viti-pomicolă.

 Zona de antestepă se pune în evidență printr-o serie de boschete, redii,pădurici, în special pe porțiunile mai degradate ale pantelor. În inventarul acestor redii este nelipsit gorunul (Quercus robur ), jugastrul ( Acer campestre ), ulmul(Ulmus campestris ), teiul (Tilia cordata , mai ales), cornul (Cornus mas ), sângerul(Cornus sanguinea ), dârmozul (Viburnum lantana ), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare ), păducelul (Crataegus monogyna) , verigariul (Rhamnus cathartica ),clocotișul ( Staphylea pinnata ), porumbarul (Prunus spinosa ) etc.

  Spre Prut vegetația de antestepă trece într-o bandă de stepă care prezintăo lățime mai mare spre NE de pârăul Recea dar care se îngustează în dreptuldealului Voloseni, datorită înaintării acestuia până la marginea luncii. Vegetația de stepă este aproape de nereconstituit, stepa fiind ocupată aproape în întregime deculturi agricole. Cele câteva petece de pășune cuprinse înaceastă zonă suntdominate de graminee (Poa, Festuca, Bromus, Andropogon ) și mai puțin leguminoase (Medicago, Lothus, Astragalus, Trifolium). Se mai întâlnesc apoi asociații de Artemisia austriaca și de Achilea (coada șoricelului). Fără a forma asociații, dar destul de frecvent, întâlnim pe aceste imașuri o serie de plante spinoase ca: Eryngium (scaiul), Ceratocarpus (ciulei), Carduus (ciulin), Xantium (holera) etc. care compromit în mare măsură valoarea furajeră a acestora. Pădurea este cantonată pe rama înaltă din vestul și sudul bazinetului Huși. Avem de-a face cu o pădure de Quercinee (stejar, gorun, carpen, tei, ulm) pedealurile din partea de sud și cu o pădure de făgeto-carpinete + Quercinee, pe liniade înălțimi din vest: d. Lohanului, d.Dobrina, d. Huși.

 În vatra orașului întâlnim un amestec de arbori ornamentali și pomifructiferi. Dintre arborii și arbuștii ornamentali menționăm în ordinea dominației numerice: Aesculus hippocastanus (castan), Tilia argentea (teiul mirositor), Robinia  pseudacacia (salcâm),  Acer pseudoplatanus (paltin),  Acer tataricu Acer negundo, Acere platanoides , Picea excelsa , Pinus silvestris, Thuja orientalis, Morus alba, Populus tremula, Ailanthus glandulosa, Juglans regia, Syringa vulgaris, Ligustrum vulgare, Elaeagnus angustifolia, Ribes sp.etc.

Arealul in care este incadrat municipiul Husi are o fauna relativ variata (mistretul, pisica salbatica, mai rar lupul). Se intalnesc si animale cu blana pretioasa: vidra, bizamul si cainele enot. In zona zona de stepa si silvostepa se intalnesc: rata salbatica, lisita, gainusa de balta.

Fauna piscicola este mai bogata in apele si baltile Prutului unde se intalnesc : crapul , salaul, stiuca, platica, mreana, cleanul, scobarul, somnul, linul, carasul si bibanul.

Capitolul 2. Evoluția orașului Huși.

2.1. Istoric

Desi atestat documentar în anul 1487, orasul Husi îsi pierde vechimea în istorie. În această problemă s-au dus discuții de către filologi, istorici și geografi. Însă, oricare ar fi rezultatele viitoare, trebuie să arătăm că această regiunea intrat în folosința elementului uman cu mult înainte de începuturile orânduirii feudale. În cadrul cercetărilor făcute în regiunea Huși s-au descoperit rămășițele materialelor ce aparțin culturilor Cucuteni B (La Coțoi), Bronz- Hallstatt (Râșești) și migraților (în vatra orașului, Bălțați). Noile date completează prețioasa colecție a profesorului V.Bujoreanu de la liceul de băieți Huși, ce cuprinde material preistorice din întreaga regiune Huși. Aceasta înseamnă că sectorul de silvostepă a constituit un punct de atracție pentru populație.

O probleme spinoasă a istoriografiei hușene este cea dintâi mentionare a numelui localitătii în documente scrise după înfiintarea statului Moldova, în 1359. Numele a două sate în spatiul actual al orașului sunt mentionate la începutul secolului al XV-lea, din vremea domniei lui Alexandru cel Bun: Crăiniceștii și Leucușeștii, pe Draslavita. Actul datează din anii 1414 – 1419, consemnând o danie a domnitorului. În schimb, toponimicul Huși apare mult mai târziu, în ultima parte a domniei lui Ștefan cel Mare. Pe 17 decembrie 1487, pe Ștefan cel Mare îl găsim în Huși. De aici scria brașovenilor că a înteles solia trimisă prin concetăteanul și juratul lor Nicolae, și că, prin el, își exprimă unele dorinte către dânșii. Este cea dintâi pomenire a Hușilor în acte interne, pe 17 decembrie 1487. Peste trei ani, la 15 octombrie 1490, Vodă Ștefan dă hrisovul de fixare a ocolului târgului Vaslui pentru care cumpărase 16 sate și siliști. Hotarul “tăia“ drumul ce merge de la Vaslui la Huși.

În lucrările mai vechi, orașul Huși apare sub diferite forme: Huș , Huz, Hufz, Huschi, Huswares, Huși, sau Haș și Hus. Aceste forme au constituit baza de plecare pentru interpretările etimologice.

Astfel unii au susținut că toponimicul de Huși s-ar datori unei colonii slavo-ungare din curentul husit 1460-1570. Această interpretare este dată prima dată la 1646 de Bandinus, care afirmă că după tradiția locului, orașul Huși este înființat de husiți ce au fost izgoniți la 1460 dintre hotarele Ungariei în Moldova. Alții consider că toponimicul derivă din cuvântul unguresc hus: carne, căsăpii.

Considerăm că interpretarea cea mai justă a fost dată de G.Ghibănescu, însensul că Huși vine de la un nume de familie, Hușul, nume ce este amintit de documentele secolelor XV-XVI, în stepa Elanului „Marina fata Husului”, 1495, 1502(9). G. Ghibănescu susține că înființarea târgului Huși, ar fi în directă legătură cu desființarea târgului Sărata 1489, din care populația s -a refugiat aici, fiind un locmai sigur.

I.Melchisedek afirmă că orașul s- a transformat la 1432 fără a dovedi însă aceasta printr-un act. Documentele consultate ne arată însă că ținutul Fălciu figura ca unitate administrativă încă de la începutul sec.XV „la 1421 Alexandru cel Bun s-a întâlnit cu un diplomat francez la Cozia în ținutul Fălciu” (1).

Topicul de Huși se întâlnește sub formă de instituție bisericească, biserica Huși 1495 (14), Episcopia de Huși 1592 (14), Curtea Domnească, Ocolul de Huși (9),târgul Huși (9) drumul cel mare al Hușilor (9), podgoria Huși (9), orașul Huși capitala ținutului și județului Fălciu.

Dintre aceste topice cel mai frecvent apar Episcopia Huși, Curtea Domnească și Târgul Huși. Huși a fost reședința domnească a lui Ștefan cel Mare, Bogdan, PetruRareș, Alexandru Lăpușneanu, Ion Vodă cel Cumplit ș.a.

Prezența voievozilor aici se deduce și din numeroasele acte scrise în Huși,„…scris în Huși, 1507” (G.Ghibănescu, vol.28, p.100, p.96); „…scris în Huși, 1547,1548, 1546, 1560, 1555” (G.Ghibănescu, vol.21); 1548 (vol.20,p.32); 1589, 1560 (vol.4,p. 157,190); pisar în Huși (vol.21 p.97; vol.IV, p.67).

În Huși, Ieremia Movilă a înființat Episcopia pe care a înzestrat – o cu 6 sate, de hrană (Novaci, Epureni, Duda, Pogănești, Stănilești, Corni) (G.Ghibănescu, vol.VIII, p.280). În cadrul acestei Episcopii au activat fețe bisericești ca: Dosoftei, autorul Psaltirei în versuri 1658; Varlaam, 1692 și Veniamin Costache 1793.

Tot în epoca feudală orașul Huși este important și pentru funcția administrativo- economică. Organizarea lui rezultă din prezența în Huși a unor funcționari specifici orașelor. În 1612 „ureadnic de Huși…șoltuz și 12 pârgari” (9)sau în 1652 „Petrii Podolaan, șoltuz de Huși cu 12 pârgari și vornicul de HușiEnache… a pus pecetea târgului său să se știe”(9).

Ca târg orașul Huși apare din sec. XV până în sec. XIX. Considerăm că pentru această perioadă, Huși n-a prezentat în mod permanent un rol economic important. Așa se explică absența orașului Huși din numeroase hărți din epoca feudală și prezența în schimb a Fălciului.

Date despre Huși mai găsim în însemnările călătorilor străini ce au străbătut pământul Moldovei sunt interesante în aceasta privință însemnările lui Bandinus de la 1646: Huși un târgușor locuit de români și unguri, aceștia din urmăfiind mai numeroși: 682 suflete”.

Sursa: http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/falciu/index.html

Aceeași apreciere o face și Dimitrie Cantemir la începutul ces. XVIII, „Huși târg mic”.

Hușii se dezvoltă mai ales în partea primă a sec. XIX, când atrage unnumăr mai mare de populație: în 1829 avea 1865 de familii , în 1859 avea 12764 de locuitori . După aceste date populația prezintă un caracter cvasi staționar.

Întârzierea dezvoltării urbane se datorește și pulverizării vieții comercialeîn târguri și târgușoare care concurează Hușii ca: târgul Răducăneni (1838),Drânceni (1863), Hoceni (1846), Docolina (1838), Urdești (1831), Codăești (1838), Poeni (1837), Crasna (18).

Orașul își accentuează caracterul de „oraș de podgorie ” și centru principal pentru comercializarea vinurilor. Trăsăturile sale economice reflectă în cea mailargă măsură legătura strânsă ce s-a cristalizat între oraș și regiunile înconjurătoare agricole sau forestiere.

2.2. Evoluția amprentei localității

Din analiza sumară a texturii, rezultă că dezvoltarea orașului a fost condiționată de proprietatea feudală a episcopiei, de direcția căilor de comunicație și de fragmentarea reliefului vetrii. Târgul Huși a fost inițial domnesc până în sec. XVIII după care dată devine târg episcopal. Sub această formă Hușii cuprindea teritoriul episcopieiactuale, lângă care se dezvoltase nucleul târgului.

În harta lui Bawr, Hușul este înscris sub forma unui sat, situat în partea de SV-V a episcopiei. El nu are simbolul târgurilor ca Foltschi, Vaslui. În plus târgul nu este legat de marele drum al Prutului, Fălciu-Stănilești, movila Răbâii; singurul drum comercial trece de la movila Răbâii prin Huși spre Rusca-Elan.

Date mai precise asupra evoluției spațiale ne prezintă planul (Melchisedek) (1771). După acest plan târgul este extins în zona de confluență a pâraielorDrăslăvăț, Temasa (Riesci) în fâșii paralele cu orientarea NS. Profilul are direcția VE și prezintă următoarele sectoare: – sectorul episcopiei cuprinde spre vest o livadă, actualul teren cu vie; – la est este înscris târgul cu mahalaua Pleșa, spre sud, de la N.Mavrocordat;-urmează în continuare, mahalaua Broșteni, formată din poslușnici șitârgoveți; -în partea de est e mahalaua Plopeni, populată de poslușnici și târgoveți. Partea de nord a acestei fâșii are notița, „de la I.Movilă”.

Planul Melchisedek cuprinde date privitoare la structura națională apopulației. În părțile nordice ale primelor două fâșii este conturat un spațiu în carese menționează cuvântul „bulgari”. Valoarea planului crește și prin menționarea satului Corni în NV, cu poslușnici și târgoveți și ograda lui Lazăr, Voloseni în SE.Planul suferă din lipsa unor elemente care să sprijine precizarea spațială a târgului. Singurele elemente de orientare spațială sunt clădirile episcopiei, rețeauahidrografică și topicele cartierelor ce se păstrează și azi în vatra târgului Huși.

Limitele târgului vechi ne sunt indicate și de un număr de biserici, careformează o centură între târg și zona rezidențială rurală. Arhivele acestor bisericine arată că ele au fost ridicate de meșteșugarii, breslarii târgului Huși după cumurmează: Biserica Sfinții Voievozi (1855 construită cu sprijinul breslei tăbăcari), Biserica Înălțării (1833 de breasla băcani), Biserica Sf. Nicolae (1837 de breasla bogasieri), Biserica Sfântul Dumitru (1834 – 1846, a fost ridicată pe ruinele alteia mai vechi). Toate aceste monumente istorice se găsesc situate pe interfluviul dintre pârâul Drăslăvăț și Răiești, conturând vechiul târg de formă alungită, pe axaprincipală Drânceni -Dobrina.

Târgul nu reușește să ocupe întreg interfluviul, iar în afara acestuiaprezintă o arie de risipire de tip podgorie. Versantele de sud și vest-nord-vest, erau îmbrăcate parțial de păduripâlcuite, din care se mai păstrează și azi seminceri mai ales spre Schit și Dobrina.La începutul sec. XIX se întâlnesc pâlcuri de pădure și pe d.Dric până la Biserica Sf.Dumitru unde în apropiere era un bordei încadrat de pădure.

În harta lui G.Filipescu Dubău (și Antonu Parteni), Hușul apare ca centruurban, cu o populație de 12 764 locuitori. El era legat de depresiunea Prutului printrei drumuri simple. Legătura cu ținutul Codăești-orașul Iași se făcea prin Epureni-Lohan. Drumul cel mai mare apare în direcția est-vest legând Hușul de Vaslui. Dinreprezentarea cvartalelor construite rezultă că acestea se grupau în jurul episcopiei.

Primul plan cuprinde întreaga proprietate a târgului Huși formată dinvatra târgului, imașul târgului și viile ce înconjoară vatra târgului, în total 2400 fălci. Vatra târgului este mărginită de șanțul târgului, având o formă alungită VE,ce se suprapune în general intefluviului dintre Tubata și Drăslăvăț. Spre NV vatratârgului este separată net de cătuna fostă clăcașă Corni. În cadrul celor 319 de fălcise cuprind: vatra târgului (295 fălci), ceairu cu Episcopia (9 fălci), dughenile Episcopiei (5 fălci) și grădinarii (10 fălci) în sectoarele de confluență a celor 2 pâraie. Se menționează că sectorul de la vest de Episcopie nu era parcelat pentruconstrucții. Spre N limita construcțiilor depășește parțial pârăul Turbata. Din acestplan rezultă că târgul se grupa mai ales în limitele patrulaterului central ce se înscrie între barierele Drânceni, Rusca, Vaslui și Episcopie. Se remarcă în specialextinderea grupării bulgare în partea centrală estică a târgului, grupare ce eramenționată de Melchisedek lângă Episcopie.

În general, târgul Huși prezintă o arie continuă de construcții în parteacentrală, și cu două nuclee spre schit și Valea Seacă. Interesele de exploatare ale Episcopiei au frânat extinderea orașului spre V, pe terenul cel mai salubru. Planul cuprinde și două lacuri de acumulare pe pârăul Huși și Recea.

Planul orașului de la 1885 este mult mai complet sub raport geografic. Elcuprinde în special vatra orașului, în care trasează suburbiile și străzile principale.Din textul ce însoțește planul se pot face următoarele aprecieri:

Orașul se întinde pe 300 ha și este împărțit în 4 suburbii:

Suburbia Cotroceni cuprinde partea central-vestică Episcopia și târgulvechi până la Biserica Înălțării;

suburbiaBroșteni cuprindea bazinul Dr ăslăvăț, până în avale de Coțoi,și partea centrală a orașului dintre Cuza Vodă și Ghica Vodă;

suburbia Plopeni cuprindea partea de SE până la Movila Volosenii;

suburbia Riesci cuprindea sectorul Dric, inclusiv str.Tăbăcari.

Planul ne arată că orașul eraîncadrat de podgorie, iar sectorul Episcopiei din suburbia Cotroceni era neconstruit și ocupat de ceair și livezi. Orașul nu reușisesă se lege cu Corni și nici să se extindă spre valea Seacă – Ochiul. El se lega de regiune prin 12 bariere dintre care cele m ai importante rămân tot cele vechi. Îninterior, orașul merge spre o precizare a funcțiilor sale. Acest fapt îl desprindem din toponimia străzilor cu denumiri de bresle și din fixarea piețelor comerciale.

Din această perioadă se păstrează următoarele construcții: Teatrul comunal(1852), clădirea pompieri (1866), clădirea Sfatului popular (fost spital, 1864), școalade fete (1880), arhiva Sfatului popular Huși și mai multe case vechi comerciale.

Un moment istoric în dezvoltarea orașului îl constituie construcția căii ferate Crasna – Huși, din 1890. Construcția gării în partea central-vestică a silitorașul să se extindă spre d.Dobrina, deci să se organizeze o parte din teritoriulEpiscopiei pentru noile cerințe ale sale. Pătrunderea acestui cap de linie feratăpeste d. Lohanului în depresiunea Huși a înviorat în general și economia ruralăcăreia i s -a oferit un nou punct de valorificare a produselor, mai ales în urma închiderii schelelor Prutului. Prin aceasta a crescut și calitatea urbană a centruluiHuși. Cu ajutorul căii ferate orașul a primit materiale pentru reconstrucție și avalorificat mai ușor produsele locale.

Traseul căii ferate nu -i economic, deoarece accidentul de relief, d.Dobrina, impune consum de energie, iar pantele nestabile creează nevoia unor permanente măsuri de întreținere. Construcția căii ferate a înviorat acțiunea de urbanizare a orașului însănumai pentru sectoarele centrale locuite de exponenții clasei exploatatoare. Mai târziu se construiesc și grupul clădirilor Ministerului Justiției (1893), Școala viticolă (1908- 1910) și se organizează parcul din fața Episcopiei (1896), iar în est târgul devite (1890) și la vest de calea ferată, oborul de cereale Dobrina (1880).

In 1900, orașul atinge suprafața de 350 ha. El se dezvoltă în p erioada dintre cele două războaie mondiale prin îndesirea sectoarelor marginale muncitorești – agricole și păstrarea de spații verzi neorganizate, în sectorul burghezo – moșieresc. Contrastele geografice interne sunt prea evidente în vatra actualului oraș, mai ales între partea centrală și suburbiile rurale. Lipsa unei orientări urbane a contribuit ladezvoltarea unui oraș haotic, extins orizontal și fără creștere pe verticală.

2.3. Evoluția tipului de construcții

Nu se poate vorbi în ceea ce privește municipiul Huși de un stil arhitectural respectat la nivelul întregului oraș, ci de un amestec de stiluri specifice diferitelor perioade istorice.

Episcopia Hușului a păstrat o mare parte din trăsăturile stilului arhitectonic moldovenesc. Acest stil este unul foarte important în evoluția arhitecturii în spațiul de la est de Carpați, acesta îmbinând alături de factorii locali o seamă de influențe străine: bizantine (planul bisericii, forma bolților și a arcurilor și elemente de decor exterior), gotice (prezența contraforților, bolți ridicate pe nervuri, chenarele de la uși și ferestre) și armenești în elemente de decor exterior.

Cu ocazia unor construcții cu caracter obștesc, începute în anul 1959, continuate în anii următori, în centrul orașului Huși, au ieșit la iveală material arheologice, dintre care unele ne olitice aparținând culturii Cucuteni și altele care provin dintr-o așezare geto-dacică timpurie. Aceste descoperiri se concentrează întriunghiul cuprins între străzile 1 Mai, Al.I.Cuza și Republicii, pe o suprafață de circa 4 ha. În timp ce resturile neolitice au fost scoase la lumină de pe întreaga porțiune sus menționată, materialele aparținând culturii geto-dacice timpurii, aufost descoperite numai în partea de N-V a acesteia, în raza stradelei Locotenent Mitache.

Orașul Huși este reședința raionului administrativ cu același nume. Datorită funcției de reședință de raion, în interiorul lui se localizează un sectorocupat de instituții. Numărul clădirilor ocupate de instituții este de 180. Ele înscriu în spațiul orașului ozonă evidentă. Aceasta ocupă o parte din sâmburele central al orașului și este situată pe interfluviul Șara-Drăslăvăț. Ea are formaalungită V-E și se axează pe trei din arterele principale de circulație. Ocupă axacare leagă gara de centru (nu în întregime), cu un nucleu mai important lângă gară ,apoi strada Liceului de băieți cu un nucleu mai important în jurul fostei episcopii și sectorul din sudul zonei comerciale și meșteșugărești. Zona administrativo-culturală este formată din clădiri cu aspect atrăgător, în stil moldovenesc. În trecut această parte a orașului aparținea marii burghezii.Mare parte din clădirile din acest sector sunt construite la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX. Inițial această zonă nu era atât de extinsă. Astfel axa gară-centrua fost ocupată abia după construirea căii ferate, eveniment în urma căruia orașul amanifestat tendința de a se extinde spre gară.

Din harta funcțiilor se constată că un spațiu întins este ocupat de clădiri pentru locuințe. În interiorul zonei rezidențiale a orașului Huși putem desprinde o zonificare a clădirilor după aspect, după materialul de construcție și după poziția pecare o au în intravilan, atât față de nucleul central, cât și față de principalele arterede comunicație. Astfel am putut deosebi două subzone: subzona urbană și subzone semiurbană. În interiorul acesteia din urmă se pot observa cu oarecare greutateanumite sectoare urbane.

Zona rezidențială a orașului Huși se întinde dincolo de limitele zonelorcomercială, meșteșugărească, industrială și administrative -culturală, acesteaocupând o poziție centrală. Ea ține până la limitele orașului, dincolo de care secontinuă sub forma de locuințe izolate în podgorie. În interiorul zonelor comercială, meșteșugărească, industrială și administrativă, sunt multe clădiri care au funcțierezidențială, iar unele funcție mixtă comercialo – rezidențială, meșteșugărească – rezidențială etc. Acestea sunt construite mai ales din cărămidă și acoperite cu tablă și mairar cu țiglă.

Către pâraiele Șara și Drăslăvăț se întinde subzona semiurbană care are cea mai mare întindere. În mare parte ea nu este corespunzătoare unui centru urban. Diferitele cartiere mărginașe ale Hușului nu se deosebesc prea mult de sate,atât prin funcțiile pe care le au, cât și prin aspect. Această subzonă este locuită de o populație cu ocupații agricole.

Un aspect mai atrăgător îl prezintă cartierul Corni și unele porțiuni dincartierul Broșteni. Cartierele Plopeni și în special Răiești, au cazuri frecvente decase acoperite cu paie și stuf. Locuințele au dependințe (grajduri pentru vite, coșare,magazii, hambare, beciuri, crame). În jurul lor, sunt numeroase spații ocupate deculturi de vii și în special de livadă. Această subzonă privită de pe dealul Coțoi, neapare ca un întins spațiu verde în care sunt presărate case.

O oarecare îndesire a construcțiilor are loc numai în lungul străzilo rprincipale care leagă cartierele cu centrul orașului.

În concluzie, din analiza funcțiilor putem constata că orașul Huși areperspective de dezvoltare în direcția industrială și viticolă – pomicolă – horticolă. Hușul ar putea deveni unul din centrele importante ale Moldovei, pe baza a resurselor bogate, până în prezent neîndeajuns valorificate. Un alt fenomen urbanistic ce dezavantajează fizionomia orașului este repartiția clădirilor după materialul de construcție al acoperișurilor. Ca material de construcție pentru acoperișuri se folosește: tabla, țigla și alte materiale.

Constatăm că clădirile acoperite cu tablă sau țiglă, se limitează tot la partea centrală a orașului pe terasa dintre pâraiele Șara și Turbata, continuându-se spre marginea orașului, doar în lungul căilor de comunicație principale. Clădirile acoperite cu alte materiale se grupează în suburbia Corni și regiunea Dricului materialul de construcție (acoperișuri).

Dacă comparăm materialele de construcție a clădirilor și a acoperișurilor, putem trage concluzia și mai clară a aspectului mixt urbano-rural al orașului Huși.

Artera principală care a impus evoluția orașului are o direcție vest-est, legându- se cu drumurile ce merg spre nord și sud, fie pe valea Lohanului,fie pe valea Prutului.

Față de drumurile longitudinale ale Moldovei pe valea Prutului sau valeaLohanului, regiunea orașului Huși prin șaua ce se creează între dealul Dobrina șidealul Lohanului, oferă o cale de acces transversală.Cu toată energia de relief spre valea Lohanului, v.Bârladului se constată existența unor strânse legături cu valea Bârladului, datorită căii ferate. În trecutorașul era legat de valea Prutului prin cale ferată și n-ar fi greșit, dacă în viitor s-arstudia tehnico-economic, legătura feroviară cu Iașii și Fălciul. Prin aceasta s-armări posibilitățile de valorificare a produselor regiunii Huși-Elan.

O privire de ansamblu asupra planului orașului Huși, ne arată că acest orașare o textură a străzilor neregulată.Condițiile de miocrorelief au determinat textura locală, adaptată în primulrând la circulația vest-est, apoi la circulația locală către regiunea viticolă. Prima textură apărută s-a grupat în lungul arterei principale vest-est.

Comparativ cu textura existentă în anul 1885, după harta lui V.Săghinescu,constatăm crearea unor densități mari în regiunea Corni-Dealul Dricului și altecartiere mărginașe cuprinse între artera Cuza Vodă și Drăslăvăț care au dus la otextură haotică.

Din sinteza hărții „Repartiția căilor de comunicație după materialul de construcție”

constatăm o grupare a căilor organizate în partea centrală a orașului șiîn lungul arterelor principale de circulație vest-est sau către nord-vest și sudcăile de comunicație. Aproximativ 60% din suprafața intravilanului este deservită de o rețea decăi de comunicație pietruite.

Se atrage atenția asupra unor sectoare negative a căilor de comunicație,create de acțiunea puternică a agenților denudației, mai ales acolo unde șoseaua merge în pantă, sau la transversarea pâraielor Turbata, Șara și Drăslăvăț.

În circulația interioară, semnalăm de asemenea existența unor strangulațiicum ar fi rampa C.F.R., transversarea orașului Huși spre valea Prutului și altelecare îngreunează circulația normală.

Remarcăm lungimea mare a căilor de comunicație pavate cu piatră de râu,de origine carpatică. Lipsa acestora ar fi grăbit erodarea interfluviului construit.

În concluzie, din analiza căilor de comunicații ale orașului Huși se constatăcă acest element geografic contribuie la urbanizarea diferitelor sectoare ale orașului.Prezența în sectoarele marginale a străzilor nepavate, accentuează caracterul rural. Se menționează că nu există legătură prin construcții de artă, între orașul central șisectoarele Șara, Răiești.

2.4. Dezvoltarea durabila a așezării

O aprecierea științifică asupra importanței economic -geografice a unui centru de populație, necesită în primul rând cunoașterea cauzelor care au c ondiționat apariția și dezvoltarea acestuia. Cercetările ne – au dus la concluzia că dezvoltarea orașului Huși afost condiționată de un complex de factori geografici, care au creat succesiv sau concomitent condiții diferite.

Înființarea primului nucleu al actualului oraș a fost favorizat și de elementele mediului geografic. Dacă se analizează harta se constată că locul ales are o poziție geograficăcorespunzătoare sub raport fizic -geografic.Teritoriul actualului oraș Huși este situat la marginea codrului, ocupândzona de silvostepă. Deci, de la început peisajul natural a oferit un complex variat de materii prime aparținând celor trei sectoare economice: codrul, silvostepa și stepa.În același timp trebuie să menționăm că teritoriul orașului Huși se găseșteîncă din vechime pe axul principal de legătură dintre valea Bârladului și a Prutului, prin valea Lohanului și șaua Dobrina. Însă cu toate aceste particularități favorabile legate de teritoriu,organizarea orașului s-a făcut târziu. Întârzierea este specifică și altor orașe dinMoldova și ea se explică prin lipsa de interes din timpul orânduirii feudale.

O primă înviorare în viața Hușilor o creează, în trecut, reactivitatea vadului Albița, din fața movilei Răbâia. La începutul sec. XIX documentele menționează„șleaul Răbâia, drumul cel mare al Hușilor, pe lângă movila Răbâia”

Rolul hotărâtor în dezvoltarea orașului l-a avut însă întărirea funcțieiadministrativ-politice, prin schimbarea definitivă a capitalei ținutului Fălciu, de laFălciu la Huși 1832-1834 . Din acel moment orașul Huși a început să crească,deși regiunea nu-și modificase structura peisajului natural. Orașul Huși a devenittreptat exponentul cel mai urban din cadrul actualei regiuni depresionare a Prutului, păstrând totuși silueta unui centru rural în curs de urbanizare.

Datele istorice ne arată că actualul oraș Huși a trecut prin formele: sat, mănăstire, curte domnească, târg. În epoca feudală, Hușul este important prin dezvoltarea sectorului agricol,comercial și industrial – meșteșugăresc. El avea o populație de amestec, de adunătură, formată din târgoveți, poslușnici, clăcași și meseriași. În vatra târguluise putea face net diferențierea de clasă. Populația a înregistrat mari fluctuații numerice.

Ocupația de bază o forma agricultura. Populația suburbiilor, foste colonii, cași a satelor supuse Episcopiei, era, în cea mai mare parte, clăcașă. Același document menționează că locuitorii mahalalelor Broșteni,Corni, Cotroceni erau și crescători de vite. Și târgoveții aveau vii și creșteau vite de vie.

Au fost mai multe proiecte. Unul propunea construcția unui tunel din Lohan spre p.Turbata, cu gară pe dealul Dric. Altele s – au ocupat de posibilitatea legăturii văii Prutului, cu Fălciul. Vinurile de Huși ocupă locul al doilea după Cotnari (Dimitrie Cantemir). Dările erau însă atât de mari încât s-au iscat conflicte deschise între târgoveți șiEpiscopie, iar o parte din populație a părăsit târgul lăsând șiliștile Corni și Broșteni.

Prin venirea grupului catolic și bulgars-a completat forța de muncă și s-aîntregit planul de cultură cu plante noi ca: legume și zarzavat, cultura dudulupentru viermii de mătase și a tutunului. Ulterior s-a introdus cultura năutului și a florii-soarelui.

O altă ocupație veche era comerțul practicat de neguțătorii târgului. Aceștia erau obligați în primul rând să plătească bezmăn, potrivit înscrierilor de embatic. Obișnuit Episcopia „încasa banii după dughene, stupi, porumb, vii… pentrutârgul acesta Huși ce este dat danie la Episcopie”. „Târgoveții din Huși ce sunt șezători cu casele și dughenele pe vatratârgului Huși, sunt obligați să dea venit la Episcopie… adică pentru tot vinul șirachiul ce vor vinde în cârciumi…”

Negustorii erau organizați pe bresle și se grupau cu dughenile lor pe anumite străzicu o anumită specializare; astfel în apropierea bisericii Sf. Nicolae erau bogasierii (manufactură), apoi saidacarii (argintarii), pescarii, băcanii. În partea de est a târgului erau str. Olăriei și târgul Făinei. În str. Olăriei se pot vedea și acum vechile case comerciale de la 1861.

Pe lângă nucleul comercial permanent, erau și târguri periodice ca târgul devite și târgul de cereale. La finele sec. XIX funcționau, după Săghinescu, 6 piețe comerciale: Sf.Neculai, Pescăriei, Lăptăriei, Verdețurilor, str. Dumitru și Primăriei. În aceeași perioadă s-m au dezvoltat și meseriile, specializate mai ales în prelucrarea produselor locale. Sectorul de creștere a animalelor în special bovine, era apreciat și de Dimit rie Cantemir „boii cei mai frumoși se găsesc pe pârâul Sărat în ținutulFălciilor… fiindcă aceste câmpuri au sare din belșug și fac ierburi subțiri și grase…ei cresc așa de multe vite că – și plătesc cu ele dările”.

Produsele acestui sector sunt prelucrate de breasla tăbăcari (de pe actual str. Tăbăcari), blănari (actuala str. Petrov), abageri și producători de săpun.

Breasla ciubotarilor a avut un mare rol economic în Huși. Din catastihul publicat de A.Ciurea, rezultă că breslele ciubotarilo r s-au organizat înainte de 1790 „catastihul cel vechi ce au fost s -au prăpădit”.

Mai era dezvoltată industria ușoară alimentară reprezentată de berării(fabrici de bere) și mori

Hrisov M. Sturza, 1848 (Arh. Sfat., cazier 28). Ba ndinus, la 1646, arată că populația Hușului s – a întregit și cu populația catolică fugită dintr- un sat de lângă Huși, din cauza birurilor și cu populația venită din Ciobârciu(G.I.Năstase).

Sectorul meseriilor se poate reconstitui și astăzi după stilul clădirilor dinstr. Olăriei și după unele topice ale străzilor. El a suferit unele schimbări în perioada 1920- 1940. În prezent acest sector se reorganizează în limitele vechi însăcu o structură mult mai complexă.

În concluzie, orașul Huși a fost întârziat în urban izare de înceata dezvoltare a forțelor de producție, specifică epocii feudale și capitaliste. Să analizăm pe rând elementele geografice urbane actuale.

Capitolul 3.

Populația localității Huși. Populatie si resurse umane.

Loc de întretăiere a marilor drumuri, Husiul a fost o vatră a convergentelor etnice, în care elementul daco-roman a iesit biruitor în romanitate. Dar trebuie amintit că pe aici au trecut si grecii, de pe la anul 650 î. Hr., apoi, după puternica colonizare romană, gotii (de pe la mijlocul secolului al III-lea, d. Hr.), vizigotii, hunii (din anul 376, d. Hr.), vandalii, gepizii, avarii si bulgarii. Acestia au trecut ca furtuna si nu au lăsat urme.

Mult mai statornici s-au dovedit a fi slavii, la începutul secolului al VI-lea, îndeobste triburile antilor si sclavinilor, care au fost asimilati de autohtoni, dar care au lăsat urme în toponimia huseană (Dobrina, Draslavăt, Ograda, s.a.), unii considerând că si toponimicul Husi li s-ar datora. La sfârsitul secolului al X-lea au apărut pecenegi, iar în secolul al XI-lea au apărut cumanii,care vor stăpâni aproape două veacuri, începând ei însă si să se crestineze, process întrerupt de năvălirea tătarilor în 1241. Papa urmărea ca prin catolicizarea cumanilor, să-iconvertească si pe romani.

Tătarii au spulberat planurile, dar n-au îngenunchiatcrestinismul ortodox. Există putine date cu privire la numărul si componenŃa populaŃiei înacea perioadă. La 1494, se estimează pentru Husi circa 500-600 locuitori, iar pesteaproape un secol, în 1590, circa 1000-2000. La 1803, populatia Husiului, după Gh.Ghibănescu, vorbeste de 2800 de locuitori (din care 168 evrei). În partea a doua a secolului al XlX-lea, mai ales până la 1877, ca urmare a migrării populatiei din cartierele (foste asezări rurale) din jur, a dezvoltării de tip urban (administratie judeteană, gruparea credinciosilor în jurul episcopiei, dezvoltarea mestesugurilor si comertului), populatia creste, Husiul ajungând de la 1859, în categoria oraselor mari ale tării.

În 1859, Husiul avea 12.756 de locuitori din care numai 2.703 stiau carte. Prin urmare, până la 1803, orasul Husi putea fi socotit oras mic; la 1832 – oras mijlociu, iar la 1859 – oras mare. O statistică a anului 1871 vorbeste de existenta a 18.500 de locuitori. Ulterior populatia începe să scadă (1873 – incendiu devastator, războiul de la 1877). La 1891 în Husi erau doar 12.660 locuitori. În 1897 erau 14.309 locuitori, din care 8.972 ortodocsi si 3.587 evrei. În 1912 populatia era de 15.652. Trebuie mentionat că în timpul primului război mondial, populatia orasului a crescut spectaculos, prin marele aflux de refugiati, ajungând în 1918 la 20.913 locuitori, cifră pe care o va mai atinge abia în 1966. La recensământul din 1992, orasul avea 32.688 de locuitori. La recensământul din anul 2002, populatia orasului era de 29.582 locuitori, dintre care 15.238 sunt femei si 14.344.

3.1. Date demografice

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, la 1 ianuarie 2014, populația stabilă a Municipiului Huși era formată dintr-un număr de 28.660 persoane, valoare ce reprezintă 6,35% din efectivul populației județului Vaslui și 14,82% din populația urbană județeană. În Huși, sunt înregistrați 0,77% din locuitorii din Regiunea Nord – Est și 0,13% din populația de la nivelul României.

Comparativ cu anul 1990, populația stabilă, în anul 2014, aînregistrat o scădere procentuală de 11,01%, respectiv 3.546 persoane.

Distribuția populației pe sexe este una relativ echilibrată, 51,73% din locuitori fiind de sex feminin (14.825 persoane) și 48,27% de sex masculin (13.835 persoane).

Populația stabilă la 1 ianuarie 2014

Sursa:INS

În urma Recensământului Populației și Locuințelor din anul 2011, în Municipiul Huși a rezultat o populație stabilă de 26.266 persoane, reprezentând 6,64% din populația județului Vaslui.

Conform datelor de la Recensământul Populației și Locuințelor din anul 2011, structura pe etnii este următoarea: 90,96% români, 0,43% romi, 0,03% evrei, 0,03%maghiari, 0,01% italieni, 0,03% altă etnie, iar pentru 8,51% din populație nu există informație disponibilă.

Sursa: INS, calcule Addvances

În Municipiul Huși, 74,00% dintre locuitori sunt de religieortodoxă, 17,22% de religie romano – catolică, 0,06% suntcreștini după Evanghelie, 0,02% creștini de rit vechi, 0,03% sunt de religie penticostală, iar pentru 8,55% din populație informația este nedisponibilă.

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, populația Municipiului Huși este în curs deîmbătrânire. Pe grupe mari de vârstă, populația tânără (0 –19 ani) reprezintă 19,21% din populația stabilă amunicipiului, populația adultă (20 – 64 ani) reprezintă69,79% din total, iar populația vârstnică (65 ani și peste) reprezintă 11,00% din total.

Sursa: Recensământul Populației și Locuințelor, 2011

Piramida vârstelor arată în partea superioară o prezență afenomenului de supra – mortalitate a populației de sexmasculin, comparativ cu cea de sex feminin.Durata medie a vieții în anul 2013, în județul Vaslui este de 74,74 ani pentru ambele sexe, respectiv de 70,70 ani pentru bărbați și de 78,09 ani pentru femei. În mediul urban al județului Vaslui, durata medie de viață pentruambele sexe este mai ridicată, de 75,65 ani, pentru bărbațifiind de 72,12 ani, iar pentru femei de 79,2 ani, potrivitdatelor oficiale ale Institutului Național de Statistică.

Sursa: INS, calcule Addvances

Populația Municipiului Huși poate fi caracterizată cuajutorul indicatorilor statistici demografici.

Gradul de îmbătrânire demografică al Municipiului Hușieste de 787,80‰, ceea ce presupune că la 1.000 depersoane tinere, cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani, revin787,80 persoane vârstnice, de peste 65 ani și peste. Comparativ cu gradul de îmbătrânire al populației la niveluljudețului Vaslui, valoarea înregistrată în Municipiul Hușieste inferioară (787,80‰ față de 843,60‰). Mai mult decâtatât, gradul de îmbătrânire al populației din Huși este maiscăzut și față de valoarea de la nivelul Regiunii Nord – Est (852,31‰) și a României (1028,91‰).

Rata de dependență demografică caracterizează potențialul de activitate al populației și are o valoare de 332,59‰ în Municipiul Huși, în anul 2014.

Acest indicator măsoară presiunea exercitată de populațiainactivă (tânără și vârstnică) asupra populației active (populația adultă) din municipiu; la 1.000 persoane cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 ani revin 332,59 persoanetinere (0 – 14 ani) și persoane vârstnice (65 ani și peste).

Rata de dependență demografică de la nivelul municipiuluieste inferioară celei de la nivel județean (476,97‰),regional (453,30‰) și național (431,7‰).

Raportul de dependență al tinerilor reprezintă raportuldintre persoanele cu vârsta de 0 – 14 ani și persoaneleadulte cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani și are o valoare de 186,03‰. Așadar, la 1.000 persoane adulte revin 186,03 persoane tinere.

Aceeași situație a inferiorității valorii raportului dedependență al tinerilor față de nivelul județean (258,72 ‰),regional (244,72 ‰) și național (212,80 ‰) se înregistrează șiîn cazul acestui indicator.

Rata de înlocuire a forței de muncă la nivelul Municipiului Huși are o valoare de 558,10‰. Această valoare înseamnă că 1.000 persoane adulte (15 – 64 ani) vor fi înlocuite peste15 ani cu doar 558,10 persoane, creându-se un deficit deresurse de muncă de 441,9 persoane.

Acest indicator are de asemenea valori mai reduse pentru Municipiul Huși comparativ cu celelalte zone. De această dată, situația este negativă, peste 15 ani deficitele de forță de muncă la nivelul județului Vaslui fiind de 223,85 persoane, de 265,83 persoane la nivel regional și de 361,6 persoane la nivel național.

Acest indicator măsoară presiunea exercitată de populațiainactivă (tânără și vârstnică) asupra populației active (populația adultă) din municipiu; la 1.000 persoane cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 ani revin 332,59 persoanetinere (0 – 14 ani) și persoane vârstnice (65 ani și peste).

Rata de dependență demografică de la nivelul municipiuluieste inferioară celei de la nivel județean (476,97‰),regional (453,30‰) și național (431,7‰).

Raportul de dependență al tinerilor reprezintă raportuldintre persoanele cu vârsta de 0 – 14 ani și persoaneleadulte cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani și are o valoare de 186,03‰. Așadar, la 1.000 persoane adulte revin 186,03 persoane tinere.

Aceeași situație a inferiorității valorii raportului dedependență al tinerilor față de nivelul județean (258,72 ‰),regional (244,72 ‰) și național (212,80 ‰) se înregistrează șiîn cazul acestui indicator.

Rata de înlocuire a forței de muncă la nivelul MunicipiuluiHuși are o valoare de 558,10‰. Această valoare înseamnă că 1.000 persoane adulte (15 – 64 ani) vor fi înlocuite peste15 ani cu doar 558,10 persoane, creându-se un deficit deresurse de muncă de 441,9 persoane.

Acest indicator are de asemenea valori mai reduse pentru Municipiul Huși comparativ cu celelalte zone. De această dată, situația este negativă, peste 15 ani deficitele de forță de muncă la nivelul județului Vaslui fiind de 223,85 persoane, de 265,83 persoane la nivel regional și de 361,6 persoane la nivel național.

Indicatori statistici demografici, la 1 ianuarie 2014

Sursa: INS, calcule Addvances

În anul 2013 s-au înregistrat, la nivelul Municipiului Huși, un număr de 216 născuți vii și 293 decedați, rezultând astfel unspor natural negativ de 77 persoane.

Tendința de la nivel național este de scădere a număruluide nou născuți și creștere a numărului de decese – fapt cedetermină un spor natural negativ, în perioada 2008 –2013.

Rata natalității corespunzătoare municipiului a fost de7,48‰, în anul 2013, ceea ce presupune că la 1.000 locuitori,s-au născut 7 copii (născuți vii). Rata natalității înregistrată în Huși are o valoare inferioară ratei natalității din județ(11,1‰), din mediul urban vasluian (12,6‰), din regiune(10,5‰), precum și ratei natalității de la nivel național(9,3‰).

În anul 2013, rata mortalității în municipiu a fost de 10,14‰,valoare inferioară celei la nivel județean (11,8‰), regional(11,2‰) și național (11,7‰). Pe de altă parte, rata mortalitățiide la nivelul municipiului a fost superioară celei de lanivelul mediului urban al județului Vaslui (8,4‰).

Rata mortalității infantile se afla la un nivel de 8,23‰ înMunicipiul Huși, în anul 2012, sub valoarea județeană(10,1‰), regională (9,9‰) și națională (9,0‰), dar valoaremai crescută față de mediul urban vasluian (6,8‰).

În perioada 2000 – 2012, rata mortalității infantile a fluctuatîntre o valoare maximă de 16,95‰, în anul 2000 și o valoare minimă de 3,36‰ în anul 2007.

Starea civilă a populației. În anul 2013, în Municipiul Huși sauoficiat 149 de căsătorii și s-au înregistrat 51 de divorțuri.

Rata nupțialității a avut o valoare de 5,2‰ în Huși, în anul2013, valoare superioară celei înregistrate la nivel județean (5,0‰), regional (5,1‰) și național (5,1‰), însă inferioarăcele de la nivelul mediului urban al județului (7,2‰).

Rata divorțialității avea în același an o valoare de 1,77‰, ceea ce înseamnă că la 1.000 locuitori din Huși s-au desfăcut 1,8 căsătorii. Valoarea indicatorului este inferioară celei de la nivelul județean (1,45‰), regional (1,45‰) și național (1,3‰), însă inferioară celei din mediul urban vasluian (1,94‰).

Cauzele migrației externe sunt diverse, dar cele mai desîntâlnite derivă din nemulțumirile legate de nivelul de trai,de oportunitățile de dezvoltare personală și/sau a familiei.

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2009 s-au înregistrat 410 persoane careau plecat cu domiciliul (inclusiv migrația externă) din

Municipiul Huși și 272 persoane care s-au stabilit cu domiciliul (inclusiv migrația externă) în municipiu.Soldul schimbărilor de domiciliu din municipiu, în anul2009, a fost negativ, de -138 persoane, în scădere cu 9,80% față de anul 2000.

În anul 2013, un număr de 621 persoane au plecat cu reședința din Municipiul Huși și 474 persoane s-au stability cu reședința în municipiu. Soldul schimbărilor de reședință avea o valoare negativăde -147 persoane, în anul 2013, în creștere cu 82,88% comparativ cu anul 2000.

Soldul migrației externe din Municipiul Huși are o valoareegală cu zero, în anul 2009. A fost înregistrat un număr deemigranți de 11 persoane, în scădere cu 59,26% față de anul2000. Numărul imigranților a fost de asemenea de 11 persoane, egal cu cel din anul 2000.

Numărul mediu al salariaților din Municipiul Huși, înregistrat în anul 2013, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, a fost de 5.448 persoane,b reprezentând 10,58% din totalitatea salariaților din județul Vaslui, 1,09% din cei din Regiunea Nord – Est și 0,12% din cei de la nivel național.

În anul 2013, numărul mediu al salariaților din municipiu ascăzut cu 24,08% (1.728 persoane), comparativ cu anul2000, când s-a înregistrat cel mai mare număr de salariați,pentru perioada 2000 – 2013.

Pe de altă parte, numărul mediu al salariaților a crescutcomparativ cu anul 2011, când s-a înregistrat cel scăzutnumăr de salariați, cu 16,91% (788 persoane).

În anul 2013, câștigul salarial mediu net la nivelul județului Vaslui avea o valoare de 1.172 lei/persoană, cu 50 lei maimult decât în anul precedent. Comparativ cu nivelulcâștigului salarial nominal net înregistrat la nivel regional (1.321 lei/persoană) și național (1.579 lei/persoană), înjudețul Vaslui se înregistrează un câștig salarial inferior.

Evolutia numarului mediu de salariati in Municipiul Husi

Sursa:INS

Numărul mediu de șomeri înregistrat în Huși, în primele 9 luni ale anului 2014 a fost de 597 persoane, în scădere cu 38,77% (377 persoane) față de aceeași perioadă a anuluiprecedent (974 persoane).

În septembrie 2014, numărul șomerilor înregistrați era de528 de persoane, din care 82,77% șomeri primeau indemnizație și 17,23% șomeri erau neindemnizați.

În ceea ce privește nivelul de pregătire a șomerilor din Municipiul Huși, din septembrie 2014, cea mai mare parte a acestora au absolvit ciclul de învățământ primar, gimnazial, profesional (57,95% dintre șomeri). Șomerii cu studii liceale și profesionale reprezintă 32,58%, iar cei cu studii superioare reprezintă 9,47%.

Rata somajului in anul 2013 (%)

Sursa:INS, estimari Advances

Pe grupe de vârstă, se reliefează faptul că majoritateașomerilor (67,61%) înregistrați în septembrie 2014, înmunicipiu, au 40 de ani și peste. Totodată, se semnalează opondere destul de ridicată a numărului de șomeri tineri, 9,85% șomeri având o vârstă mai mică de 25 ani primar, gimnazial, professional 57,95 % liceal și postliceal 32,58 % învățământ superior 9,47%

3.2. Educație

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2013, în Municipiul Huși funcționează 11unități educaționale, 3 gestionează activitatea desfășuratăîn ciclul primar și gimnazial, 3 sunt grădinițe și 5 sunt licee.

În anul 2013, unitățile educaționale din Municipiul Huși sunt dotate cu 190 săli de clasă și cabinete școlare, 21 laboratoare școlare, 17 ateliere școlare, 2 săli degimnastică, 6 terenuri de sport și 344 PC-uri, conformdatelor oferite de Institutul Național de Statistică.

Conform Ministerului Educației Naționale, rețeaua unităților de învățământ a Municipiului Huși cuprinde următoarele instituții:

Școala gimnazială ”Mihail Sadoveanu”

Școala gimnazială ”Ion Creangă”

Școala gimnazială ”Anastasie Panu”

Colegiul Național ”Cuza Vodă”

Seminarul Teologic Liceal Ortodox ”Sf. Ioan Gură

de Aur”

Colegiul Agricol ”Dimitrie Cantemir”

Liceul Tehnologic ”Ioan Corivan”

Liceul Tehnologic ”Sfânta Ecaterina”

3 Grădinițe.

Infrastructura scolara din Municipiul Husi

Sursa: INS

Astfel, în Municipiul Huși, în anul 2013, la o sală de clasă revin 31,37 elevi, această valoare fiind superioară atât celei de la nivel județean (28,49 elevi/sală de clasă), cât și celei de la nivel național (30,23 elevi/sală de clasă).

În anul 2013, la un laborator școlar revin 283,81 elevi,valoare apropiată celei de la nivel județean (274,79 elevi/laborator școlar) și superioară celei de la nivel național (136,90 elevi/laborator școlar), conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică.

În ceea ce privește situația atelierelor școlare, în Municipiul Huși, în anul 2013, la un atelier școlar reveneau 353,65 elevi, valoare inferioară celei de la nivelul județului Vaslui, unde

la un atelier școlar reveneau 954,89 elevi, precum și celei de la nivel național (697,94 elevi/atelier școlar).

La nivel local, la un PC revin 17,48 elevi, valoare superioară comparativ cu situația de la nivelul județului Vaslui (14,21 elevi/PC) și cu cea de la nivel național (10,23 elevi/PC), în anul 2013.

Atât în Municipiul Huși, cât și în Județul Vaslui nu sunt prezente filiale ale universităților, însă, cele mai apropiate centre universitare sunt la Iași, la 85 km de Municipiul Huși, la Bacău, la 130 km și la Galați, la 167 km distanță.

În anul 2013, populația școlară a Municipiului Huși este de 5.960 persoane, dintre care 14,3% (855 copii) reprezintă elevi înscriși în învățământul preșcolar și 85,7% (5.105 persoane) sunt elevi înscriși în învățământul primar, gimnazial și liceal.

Evoluția populației școlare din Municipiul Huși, pe tipuri de învățământ

copii și elevi

Sursa:INS

3.3. Sanatate

Ocrotirea sănătătii este asigurată în Husi prin reteaua de sănătate alcătuită din unităti care activează în sistem public si unităti din sistemul privat, asistenta medicală primară desfăsurându-se în sistemul traditional unde, în prezent se înregistrează o trecere dinspre sistemul public spre cel mixt si privat.

În municipiul Husi functionează un spital, o policIinică, 12 cabinete medicale, un dispensar scolar, o cresă, un spital bolnavi cronici si handicap sever, un cămin spital bătrâni, 10 farmacii.

Spitalul municipal ”Dimitrie Castroian’’ din Huși a funcționat în anul 2013, cu un total de personal angajat cu carte de muncă de 350 din care 51 medici. În cursul anului 2013, spitalul a funcționat cu secții de spitalizare continuă, ce dispuneau de 285 de paturi.

Spitalul dispunde de ambulatoriul integrat cu cabinet în specialitățile: medicină internă; ORL; oftalmologie; chirurgie generală; obstetric ginecologie; pediatrie; neurologie; dermatovenerologie; endocrinologie; psihiatrie; recuperare, medicină fizică și balneologie; cardiologie; ortopedie și traumatologie, cabinet medicină dentară (care asigură și urgențele); sală

de tratament; compartiment statistică medicală; aparat funcțional. Laboratoarele deservesc atât paturile cât și ambulatoriul integrat.

În cursul anului 2013 a fost tratat un număr de 13.446 pacienți pe spitalizare continuă și 3.524 pacienți pe spitalizare de zi. Bolnavii externați în cursul anului 2013 sunt în proporție de 98,29% din județul Vaslui, restul de 1,71% fiind din alte județe .

Corpurile Spitalului Municipal au fost modernizate recent, Spitalul beneficiind de o infrastructură adecvată activității medico-sanitare. Cu toate acestea, spitalul se confruntă cu probleme ce țin de obținerea anumitor avize specific funcționării dar și de lipsa personalului specializat dinanumite secții.

Numărul cabinetelor medicale de familie, raportat la 10.000 de locuitori, este de 4,50 comparativ cu județul Vaslui – 3,99 cabinete medicale de familie la 10 000 de locuitori și cu Regiunea Nord – Est – 4,58 cabinete de la 10000 de locuitori.

Cabinete medicale la 10.000 de locuitori in Muncipiul Husi, 2013

Sursa: ONRC

Suficiența numărului farmaciilor și al punctelor farmaceutice din Huși (4,50 farmacii/10.000 locuitori) este evidențiată prin comparația cu nivelul județean (3,27 farmacii/ 10.000 locuitori) și cel regional – 3,88 farmacii/10.000 locuitori. Această medie este apropiată celei de la nivel național (4,21 farmacii/ 10.000 locuitori).

Farmacii si puncte farmaceutice la 10.000 de locuitori, in municipiul Husi, 2013

Sursa: ONRC

Asistenta socială a fost un domeniu, practic inexistent în România, în perioada 1972-1989, desi înainte de această perioadă, România se număra printre tările Europei cu cel mai înalt nivel al măsurilor de protectie socială existente.

Consiliul Local al municipiului Husi are în subordinea sa următoarele servicii publice:

ServiciuI Public Local de Asistentă Socială si Cantina de Ajutor Social.

Serviciul Public Local de Asistentă Socială este un serviciu public care functionează în

Subordinea Consiliului Local al municipiului Husi, fără personalitate juridică, înfiintat prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Husi nr. 21/27 martie 2003.

Cantina de Ajutor Social este unitate publică de asistentă socială cu personalitate juridică si functionează în subordinea Consiliului Local al municipiului Husi.

Cantina de Ajutor Social prestează servicii sociale gratuite persoanelor aflate în situatii economico-sociale sau medicale deosebite. Cantina asigură hrana zilnică pentru 85 persoane. Costurile sunt suportate de la bugetul local.

Unele organizatii neguvernamentale din municipiul Husi au obtinut sprijinul financiar al Consiliului Local al municipiului Husi si anume:

Centrul Diecezan Caritas care asigură asistenta socială si îngrijire medicală la domiciliu pentru persoane vârstnice;

Asociatia Comunitară "Totul pentru viată" care asigură asistentă socială si îngrijire medicală pentru persoane vârstnice, dependente, marginalizate, bolnavi cronici;

Fundatia STAR OF HOPE ROMÂNIA care asigură interventii la nivelul familiei în situatii de risc, desfasurând activităti cu părinti si copii.

În ceea ce priveste asistenta socială, în Husi există :

Casa de tip familial pentru copilul cu dizabilităti neuro-psiho-motorii – Husi

Centrul de recuperare pentru copilul cu handicap – Husi

Birou asistentă maternală – Husi

Furnizori privati de servicii sociale din domeniul protectiei si promovării drepturilor copilului:

Servicii de tip rezidential: Casa „O rază de soare”, Asociatia Congregatia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi – Husi;

Servicii de zi: Centrul de zi „Sf. Anton”, Asociatia Congregatia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi – Husi;

Per ansamblu, se poate afirma că în municipiul Huși există condiții bune pentru desfășurarea activității medicale, fiind însă necesară atragerea de personal medico-sanitar calificat. Conform reprezentanților administrației locale, o soluție ar fi crearea de facilități atractive pentru cadrele medicale specializate. De asemenea, ca urmare a dezvoltării continue a tehnologiilor și tehnicilor medicale, se impune modernizarea continuă a unităților medicale.

3.4. Ocupații

Structura profesională a populației ocupate este repartizată după cum urmează: 38,90% lucrează în industrie, construcții și transporturi; 16,30% în comerț, repararea și întreținerea autovehiculelor, a bunurilor personale și casnice; 12,60% în agricultură; 3% în activități financiare bancare și de asigurări; 8,9% în învățământ; 5,4% în sănătate și asistență socială; 4,5% în administrația publica și apărare; 10,4% alte activităti.

Sursa: Planul integrat de dezvoltare urbană a Municipiului Huși.

3.5. Viață socială (traditii)

Cel mai important eveniment cultural-sportiv, devenit traditie a Husului, desfasurat in fiecare toamna de peste 35 de ani in organizarea Casei de Cultura Husi, este: "Toamna Culturala Huseana". Urbea a avut dintotdeauna o traditie culturala bogata, daca nu in extens-o, cel putin calitativ.

Inceputurile sale sunt marcate de entuziasmul unor oameni care si-au dorit ca Husul sa recapete stralucirea sa antebelica. Incepand cu anul 2002, in cadrul Toamnei culturale Husene, se organizeaza la inceputul lunii octombrie, "Zilele Husilor", manifestare culturala de mare amploare, organizata impreuna cu Consiliul Local si Primaria Husi, ce cuprinde: un Festival folcloric; spectacole de muzica si teatru; targul testerilor populari; etc.

Toamna culturala a devenit de cativa ani traditie. S-a incercat sa i se numere anii dar nu s-a reusit, pentru ca mai inainte au fost diferite alte sarbatori, ale strugurilor, vinului, recoltei si altele. Sigur, manifestatrea in sine, a aparut odata cu via si vinul: la prima cana cu tulburel a aparut si prima chiuitura. S-au adaugat peste secole cantece, strigaturi, jocuri, ajungand in zilele noastre, la un program de 7 arte in 7 zile. Alaturi de talentele locale au participat mari personalitati ale culturii si artei romanesti.

Un alt proiect, devenit intr-e timp traditie a luat ființă în anul 2008, se numeste “Deschide ușa, creștine!” si se desfășoară în fiecare an în luna decembrie, când la români sărbătorile de iarnă sunt adevărate sărbători de suflet. De la Sfântul Nicolae și până la Sfântul Ion, românii se simt în sărbători.

Scopul acestui proiect este acela de a promova tradițiile și obiceiurile poporului nostru cu privire la sărbătorile de iarnă, comoară de neprețuit moștenirea din moși-strămoși, pentru a nu se pierde dragostea pentru tradiție, portul popular și pentru tot ceea ce este autentic”- a spus initiatoarea acestui proiect, Pascal Liliana.

Cel mai așteptat este însă, Crăciunul, considerat ca sărbătoare a nașterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creând tradiții și obiceiuri adaptate culturii lor specifice.

Capitolul 4.

Evoluția economiei localității Husi

Municipiul Husi se afla pe locul 3 în judet, după numărul de întreprinderi care îsi

desfăsoară activitatea, fiind depăsit de Vaslui si Bârlad, cele două municipii din judet mai

mari ca populatie decat Husi.

Domeniile de activitate cu cea mai mare pondere in cifra de afaceri totală judeteană sunt:

• comertul cu amănuntul si ridicata (peste 44%);

• agricultură (13,59%)

• constructii de masini (11,72%)

• industria alimentară (9,57%)

• constructiile (7,80%)

• industria usoară si industria pielăriei (cu 2,50 si, respectiv, 2,16%).

În cadrul sectorului tertiar îsi desfăsoară activitatea 36,00 % din totalul populatiei active.

Pe lângă ramurile devenite deja traditionale în municipiu (industria pielăriei si încăltămintei, industria textilă, industria alimentară etc.) se constată o tot mai mare ocupare a populatiei în sectorul serviciilor, sector ce va trebui sprijinit în dezvoltarea sa viitoare, si care prezintă un potential important în economia zonei de actiune urbane.

Ponderea relativ mare a populatiei ocupate în sectorul serviciilor este determinată în principal de restrângerea locurilor de muncă în sectorul secundar (industrie si constructii) si nu de existenta unui nivel foarte ridicat de asigurare cu servicii a populatiei orasului.

În ceea ce privește cifra de afaceri a agenților economici județeni din anul 2013, aceasta însumează 5.057,35 milioane lei, reprezentând 7,83% din cifra de afaceri obținută la nivel regional. Cifra medie de afaceri pe agent economic este de 879.692,83 lei, cu 7,4% mai mică decât media pe unitate economică de la nivel regional (950.185,09 lei).

Productivitatea muncii – calculată ca raport dintre cifra totală de afaceri și numărul de salariați – la nivelul județului Vaslui este de 152.151,21 lei, cu 17,5% mai mică decât în regiune (184.425,91 lei).

În cele 5.749 unități economice din județul Vaslui îșidesfășoară activitatea, potrivit ONRC, 33.239 salariați, media pe unitate fiind de 5,78 salariați. Numărul total de salariați din județ reprezintă 9,49% din numărul total de salariați din Regiunea Nord-Est.

Distribuția numărului de agenți economici din județ pe sectoare economice arată că cel mai dezvoltat sector este Comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor, 2.451 firme având acest domeniu de activitate (42,63% din total firme).

Poziția secundă este urmată de Industria prelucrătoare cu 687 agenți economici (11,95% din total firme), iar pozițiab terță de Construcții cu 562 firme (9,78% din total firme).

Alte sectoare mai bine reprezentate la nivel județean sunt:

Transport și depozitare (393 firme – 6,84% din total firme),

Activități profesionale, științifice și tehnice (392 firme – 6,82% din total firme), Agricultură, silvicultură și pescuit (351 firme – 6,11% din total firme), Hoteluri și restaurant (242 firme – 4,21% din total firme).

Comparativ cu anul 2008, în anul 2013, numărul de înmatriculări, de la nivel județean, s-a diminuat cu 12,69%, ajungând de la un volum de 1.568 înmatriculări la 1.369 înmatriculări.

Dacă în perioada 2008-2013, la nivelul județului Vaslui, numărul total de înmatriculări a fost de 8.640 (8,89% din volumul regional al înmatriculărilor), numărul radierilor a fost mai scăzut, de 7.098 (adică 8,83% din numărul de radieri de la nivel regional).

4.1. Economia localității în perioada interbelică.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, orașul Huși a intrat și în preocupările geografice , însă fără a se fi dat soluții pentru rezolvarea problemelor de interes colectiv ca: posibilități de construcție, alimentarea cu apă și energie electrică. Orașul a fost lăsat să se dezvolte haotic, sectoarele cu înfățișare și funcții rurale câștigând teren din ce în ce mai mult. Nucleul urban n-a reușit să asimileze suburbiile orașului, acestea din urmă având și azi un evident caracter rural și înapoiat.

Economia Municipiului Husi era reprezentată în principal de agricultură, însă această ramură a avut de suferit din cauza climei secetoase și a lipsei pădurilor. În proporție importantă era cultivată vița de vie (până în 3.500 de hectare). Suprafața arabilă era de peste 70.000 de hectare, adică circa 65% din suprafața municipiului și 0,20% din suprafața totală a țării. Din suprafața arabilă a municipiului, marea proprietate deținea peste 16.000 de hectare, iar mica proprietate aproape 54.000 de hectare. Marea parte a suprafețelor arabile era cultivată cu cereale (porumb, orz, grâu, ovăz, secară, mei). Fânețele cultivate și alte culturi furajere ocupau aproximativ 9.000 de hectare, plantele furajere aproape 3.000 de hectare, iar plantele industriale circa 7.000 de hectare. De asemenea, existau pășuni pe mai mult de 19.000 de hectare, iar pădurile ocupau aproape 20.000 de hectare.

Lipsa zăcămintelor și a altor resurse naturale, dar și gradul scăzut de urbanizare au determinat o dezvoltare slabă a industriei. În anul 1935, în municipiu existau: 26 de mori, 2 fabrici de tricotaje, 5 fabrici de dărăcit lână, 3 fabrici de lumânări, o fabrica de săpun, 2 fabrici de de cărămizi si o fabrica de tăbăcărie.

Comerțul se realiza în principal cu produse agricole, vin, struguri, fructe, lână și brânzeturi. În perioada interbelică, comerțul s-a dezvoltat în jurul drumurilor importante ce traversau municipiul. Pe teritoriul municipiul, în fiecare an pe data de 14 septembrie se organiza un târg în acare erau comercializate de la lapte, branzeturi si legume pâna la tricotaje, lumanari, lana, sapun, etc.

Transporturile erau realizate atât pe căile rutiere, cât și pe cele feroviare. Rețeaua de drumuri a municipiul însuma 524 km și era împărțită astfel: drumuri naționale (36 km în total, din care Direcțiunea Generală a Drumurilor întreținea 34 km de drum pietruit, restul de 2 km pavați revenind comunelor urbane), drumuri județene (105 km pietruiți în întregime și întreținuți de administrația județului), drumuri comunale (383 km). Municipiul era străbătut de drumul național, ce făcea legătura între următoarele localități: Bârlad – Huși – Chișinău. De asemenea, municipiul dispunea de o rețea de căi ferate cu lungimea totală de 28 km, din care 9 km de linii principale simple și 1.2 km de linii înguste simple, fiind legate între ele prin gara Huși.

4.2. Economia localității anterior anului 1989

După 23 august 1944 și la Huși s-a deschis calea nefastă a dominației sovietice și a comunismului. Orașul a suferit toate transformările administrativ-organizatorice, economice, politice și culturale prin care a trecut România timp de peste 4 decenii.

Deși orașul a decăzut din rangul de centru județean (pierzând importante instituții și avantaje economice), deși alte orașe i-au luat-o înainte, și la Huși s-au înregistrat prefaceri edilitare, economice și demografice importante.

Orașul cunoaște o dezvoltare mai intensă după constituirea în 1968 a județului Vaslui. În perioada 1968 – 1989 au fost amplasate numeroase obiective industriale, de construcții, transport, comerciale, instituții publice și în paralel s-a desfășurat și un vast program de construcții de locuințe.

4.3. Economia localitații între 1990 și 2014

Începând cu anul 1990, economia municipiului Huși parcurge o perioadă critică, o mare parte a unitătilor industriale functionând cu mult sub capacitătile proiectate. Această situație se răsfrânge și asupra celorlalte activități (de transport, construcții) rezultând disponibilizarea unui număr mare de salariați.

Producția industrial la sfârșitul anului 1994, realizată în municipiul Huși se ridica la 27.447 mii. lei, conform evidențelor locale. Industria textilă, confecții, pielărie și încălțăminte deține 38,70 % din valoarea producției realizată în municipiul Huși, cu 1.189 angajați, în ultima perioadă se constată o scădere a acestei ramuri industriale cu implicații asupra numărului de angajați.

Industria alimentară și a băuturilor deține 42,10 % din valoarea producției realizate în municipiul Huși, cu 680 angajați, în ultima perioadă se constată și în aceasta ramură o scădere cu implicații asupra numărului de angajați.

Industria de mașini si echipamente este o ramură reprezentativă din punct de vedere aproducției și al numărului de salariați, chiar dacă este reprezentată printr-o singurăsocietate, respectiv: S.C. "PETAL" S.A. care produce și comercializează utilaje petroliere, metalurgice și alimentare. Această ramură deține 10.50 % din valoarea producției realizate în municipiul Huși, cu 580 angajați.

Industria de construcŃii metalice și a produselor din metal deŃine 0,10 % din valoarea producției realizate în municipiul Huși cu cca 210 angajați, în ultima perioadă se constata si in aceasta ramura o scădere a acestei ramuri cu implicații asupra numărului de angajați.

Valoarea producției acestei ramuri era de 20 % din totalul producției industriale. Având în vedere ca toate unitățile sunt cu capital privat, se lucrează la capacitățile solicitate, cu cca 350 salariați ai acestor unităși.

Activitatea comercială are o contribuție deosebită în dezvoltarea economică, care s-a dezvoltat continuu și unde legile economiei de piață și facilitățile privatizării se resimt cel mai pregnant. În 1992 se înregistrau peste 300 societăți comerciale cu cca 1.240 angajați iar în prezent numărul acestor unități a crescut.

Sectorul terțiar cuprinde celelalte activităŃi care s-au dezvoltat într-un ritm mai mic decât comerțțul. Municipiul Huși în raport cu numărul de persoane ocupate în acest sector se situează pe ultimele locuri în ansamblul municipiilor pe țară.

În cadrul sectorului terțiar își desfășoară activitatea 36,00 % din totalul populației active. Pe lângă ramurile devenite tradiŃionale deja în municipiu (industria pielăriei și încălțămintei, industria textilă, industria alimentară, etc.) se constată o tot mai mare ocupare a populației în sectorul serviciilor, sector ce va trebui sprijinit, în dezvoltarea sa viitoare.

Ponderea relativ mare a populației ocupate în sectorul serviciilor este determinată în principal de restrângerea locurilor de muncă în sectorul secundar (industrie și construcții) și nu de existența unui nivel foarte ridicat de asigurare cu servicii a populației orașului.

Din estimările făcute se poate constata că în ierarhia subramurilor industriale, primele trei locuri sunt deținute în ordine de:

• industria alimentară;

• industria textilă;

• industria pielăriei și încălțămintei.

Activitatea de construcâii s-a diminuat și în municipiul Huși datorită puținelor posibilități de finanțare a acestora după ce statul s-a retras din finanțarea construcțiilor de locuinâe (acestea dețineau cea mai mare pondere în volumul activității de construcții). Conform datelor culese de la Oficiul Județean de Statistică, figurează ca reprezentativă societatea de construcții S.C. “RECON" S.A., cu 277 salariați (1994), dar în prezent are 165 salariați.

În urma documentării pe teren și a datelor puse la dispoziŃie de Consiliul Local Huși, se constată că activităi de construcție desfășoară și societățile:

• S.C. TRICONS S.R.L. – construcții civile si industriale, cu un minim de 58 salariați;

• S.C. HIDROTEHNICA S.A. – construcții civile si industriale cu 30 salariați;

• S.C. BENISTAR S.R.L. – producție de cărămidă, bolțari.

Pe zone ocupaționale, structura se prezintă astfel:

• în zona ocupațională Vaslui: 2118 microîntreprinderi, 207 IMM-uri și 9 intreprinderi mari

• în zona ocupațională Bârlad:1368 microîntreprinderi,130 IMM-uri și 5 întreprinderi mari

• în zona ocupațională Huși: 756 microîntreprinderi, 97 IMM-uri și 4 întreprinderi mari

• in zona ocupațională Negrești: 143 microîntreprinderi și 21 IMM-uri

• in zona ocupațională Murgeni: 165 microîntreprinderi și 14 IMM-uri.

Se poate observa că municipiul Huși se află pe locul 3 în județ, după numărul de întreprinderi care își desfașoară activitatea, fiind depășit de Vaslui și Bârlad, cele două municipii din județ mai mari ca populație decât Huși.

Procentual, municipiului Huși îi revine o cotă de 15 puncte din cifra de afaceri totală județeană la nivelul anului 2006, pentru circa 6,45% din populația judeŃului.

Domeniile de activitate cu cea mai mare pondere în cifra de afaceri totală judeteană sunt:

• comerțul cu amănuntul și ridicata (peste 44%);

• agricultură (13,59%)

• construcții de mașini (11,72%)

• industria alimentară (9,57%)

• construcțiile (7,80%)

• industria ușoară și industria pielăriei (cu 2,50 și, respectiv, 2,16%).

În zona ocupațională Huși o pondere mai ridicată o are domeniul industriei pielăriei (13,92% din cifra de afaceri totală pe zonă, comparativ cu 1,95% cât reprezintă ponderea acestui domeniu în cifra de afaceri totală județeană).

De asemenea, o pondere mai mare o are domeniul industrie alimentară comparativ cu situația existentă la nivelul județului (13,9% faŃă de 8,67% la nivelul județului). În ultimaperioadă de timp comerțul – atât comerțul cu amănuntul cât și cel en-gros – manifestă o dinamică pozitivă.

Structura pe profile comerciale este următoarea:

• magazine alimentare – 133;

• magazine nealimentare – 100;

• baruri, restaurante – 50;

• comerâ ambulant – 67;

• servicii de piață – 26 (frizerii, saloane infrumusetare, vulcanizări, reparatii auto,

birouri copiat acte etc.)

În municipiul Huși factorii naturali si social – economici au contribuit la dezvoltarea agriculturii. Dintre factorii naturali fac parte formele de relief, condițiile climatice, resursele de apă dulce și solurile. Acești factori sunt favorabili în Huși unei agriculture moderne, cu specific pentru cultura vitei-de-vie, a pomilor fructiferi, legumelor, cerealelor si a plantelor tehnice. Cultura cerealelor se situează pe primul loc si este urmata de cultura vitei-de-vie. Cultura plantelor este mai dezvoltata decât creșterea animalelor.

La nivelul Municipiului Huși, la 31.12.2013, erau înregistrați la Registrul Comerțului 1.222 agenți economici activi din punct de vedere juridic, din care 762 agenți economici activi din punct de vedere economic (62,36%). Din totalitatea agenților economici activi din punct de vedere juridic, 55,16% sunt SRL-uri, 43,29% sunt PF-uri, iar 1,55% agenți au alte forme de organizare.

Densitatea agenților economici activi din punct de vedere economic, de la nivel local, este de 26,38 unități la 1.000 de locuitori. Densitatea agenților economici activi din punct de vedere economic de la nivelul municipiului Huși este peste media județeană (12,89) sau regională (18,36). La 31.12.2013, agenții economici activi din punct de vedere economic din Municipiul Huși au realizat o cifră de afaceri de 435,49 milioane lei, au obținut un profit de 24,34 milioane lei și au 4.837 salariați.

Densitatea agenților economici activi

din punct de vedere economic, la 31.12.2013

agenți economici activi/1.000 de locuitori

Sursa: ONRC

Raportat la nivel județean, în Municipiul Huși sunt înregistrați 13,25% din agenții economici activi din punct de vedere economic de la 31.12.2013 și au realizat 8,61% din cifra de afaceri județeană, au obținut 12,36% din profitul firmelor din județ și concentrează 14,55% din angajații acestora.

Productivitatea medie a agentilor economici

activi din punct de vedere economic, la 31.12.2013

cifra de facerii mii lei/salariat

Sursa: ONRC

Conform datelor ONRC, cifra medie de afaceri pe agent economic în Huși este 571,51 mii lei, cu 35,03% mai scăzută decât la nivel județean și cu 39,85% mai scăzută decât înm regiune.

Productivitatea muncii (raportul dintre cifra totală de afaceri și numărul de salariați), la 31.12.2013, era de 90,03 mii lei. Asemenea cifrei medii de afaceri pe agent economic, productivitatea muncii în Huși este inferioară celei din județ (152,15 mii lei) sau din regiune (184,43 mii lei).

În ceea ce privește distribuția agenților economici pe clase de mărime, 87,40% sunt microîntreprinderi (au maxim 9 salariați), 10,50% sunt întreprinderi mici (au între 10 și 49

salariați), 1,84% sunt întreprinderi mijlocii (au între 50 și 249 salariați) și 0,26% sunt întreprinderi mari (au peste 250 salariați).

Pe sectoare economice, în Municipiul Huși se evidențiază sectorul de comerț, industria prelucrătoare și construcțiile, atât după numărul de agenți economici activi economic, cât și după cifra de afaceri realizată.

În anul 2013, la nivelul Municipiului Huși, s-au înregistrat 139 de înmatriculări, din care 58,99% au fost persoane fizice și 41,01% SRL-uri. În 2013, numărul de înmatriculări din municipiu a fost cu 24,11% mai mare decât în anul precedent (2012), dar cu 15,24% mai redus decât în 2008.

Evoluția numărului de înmatriculări și radieri

în Municipiul Huși

Sursa: ONRC

În 2013, s-au înregistrat 98 de radieri în municipiu, din care 62,24% SRL-uri și 36,73% persoane fizice. Față de anul anterior (2012) numărul de radieri din 2013 din municipiu a fost mai ridicat cu 6,52%, iar față de anul 2008 a fost cu 46,27% mai mare. În perioada 2008-2013, numărul înmatriculărilor și radierilor de la nivelul municipiului a avut aceeași evoluție precum cea de la nivel județean.

În anul 2013, în Municipiul Huși s-au înregistrat 10,15% din înmatriculările și 9,89% din radierilor de la nivel județean, anul 2010 fiind critic pentru astfel de operațiuni ale mediului privat local la Registrul Comerțului.

4.4. Dezvoltarea durabilă

Viziunea de dezvoltare reprezintă un concept strategic ce cuprinde aspectele spațiale și non-spațiale, cantitative și calitative esențiale ce țin de evoluția viitoare a localității.

Viziunea oferă un sens dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice, permițând o activitate administrativă coerentă și o gestionare eficientă a resurselor proprii.

Viziunea de dezvoltare a municipiului Huși se corelează cu obiectivele pe termen lung ale dezvoltării teritoriale regionale și naționale, ce vizează reducerea disparităților de dezvoltare socio-economică prin creșterea competitivității pe plan economic, dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază, precum și valorificarea eficientă a capitalului uman.

Viziunea de dezvoltare a municipiului Huși se bazează pe trei direcții generale: revitalizarea economică a municipiului prin valorificarea superioară a resurselor locale îmbunătățirea condițiilor de trai ca urmare adezvoltării economice și a serviciilor publice creșterea calității vieții prin protejarea factorilor de mediu.

Obiectivul general al strategiei este creșterea nivelului de trai al cetățenilor localității. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare investiții semnificative în ceea ce privește infrastructura rutieră și serviciile publice. Desigur că aceste obiective nu pot fi realizate fără sprijinirea concomitentă a economiei locale, de care depinde crearea de locuri de muncă, puterea de cumpărare a cetățenilor și, implicit, creșterea nivelului de trai. Vor fi create oportunități reale de dezvoltare profesională și posibilități variate de petrecere a timpului liber. De asemenea, municipiul Huși va oferi cetățenilor săi șanse egale de dezvoltare, prin reducerea disparităților existente între zonele centrale și cele periferice.

Dezvoltarea economică a municipiului Huși se va baza pe valorificarea resurselor economice locale, coroborată cu o politică eficientă de atragere a investitorilor străini și impulsionare a investițiilor locale, prin oferirea de noi oportunități de dezvoltare a spiritului antreprenorial local.

Prin atragerea de investiții se vor crea noi locuri de muncă diversificate, care să satisfacă pregătirea de specialitate a forței de muncă locale. Potențialul natural de care dispune municipiul Huși poate reprezenta cheia dezvoltării socioeconomice a municipiului și chiar a localităților învecinate.

Realizarea și atragerea de investiții în agricultură și industria prelucrătoare trebuie să devină o preocupare principală a administrației publice locale pentru următorii ani.

Sectorul turistic va reprezenta o componentă importantă în dezvoltarea socio-economică. Promovarea pe plan turistic a municipiului se va axa pe valorificarea resurselor naturale existente, cât și a celor cultural – istorice.

Municipiul Huși își va continua dezvoltarea urbană în concordanță cu principiile dezvoltării durabile, reducând semnificativ implicațiile negative ale activităților antropice asupra mediului și contribuind la îmbunătățirea factorilor de mediu.

Sursa: Strategia de dezvoltare economico-socială a municipiului HUȘI cu orizontul de timp 2014- 2020

Plan sectorial de acțiuni al Muncipiului Husi

SECTOR OBIECTIVE SECTORIALE

Sursa: Strategia de dezvoltare economico-socială a municipiului HUȘI cu orizontul de timp 2014- 2020

Concluzii

Bibliografie

I. Gugiuman, „Zonele de influență economică ale orașului Huși” ,1943.

Maria Rădoane, Nicolae Rădoane, Ionuț Cristea, Impactul riscurilor hidro-climatice și pedo-geomorfologice, accesat din http://geography.ro/rapoarte/Riscuri naturale Bazinul barladului.pdf, la data de 07.01.2016.

Strategia de dezvoltare economico-sociala a municipiul Husi cu orizontul de timp 2014-2020. http://www.primariahusi.ro/strategie.html accesat la data de 11.01.2016.

Strategia de dezvoltare locală a municipiului Huși pentru perioada programatică 2007 – 2013, http://www.primariahusi.ro/strategie.pdf., accesta la data de 07.01.2015.

Iacob Castolada 1584, http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015.

Iohan Baptista Homano, 1769. http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015.

Ivan Danielov 1812, http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015.

Nicola Vischer, http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015.

Al.Calimach1797, http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015.

Plan integrat de dezvoltare urbana a Municipiului Husi, http://www.primariahusi.ro , accesat la data de 08.01.2016.

Institutul National de Statistica, http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 04.01.2016.

Oficiul National Al Registrului Comertului, http://www.onrc.ro/index.php/ro/, accesat la data de 03.01.2016.

http://www.husi.ro/ro/toamna_culturala_huseana.htm

http://husipesurse.ro/concursul-judetean-deschide-usa-crestine-la-a-viii-a-editie-galerie-foto

http://www.husi.info/asezare/ accesat la data de 14.01.2015.

http://ro.scribd.com/doc/104440635/Studii-Si-Articole-Privind-Istoria-Orasului-Husi-Vol-I#.,accesat la data de 10.01.2015

Anuarul episcopiei Husi,1935.

Arhiva Bisericii Sfinții Voievozi, nr. 26.

Arhiva Bisericii Înălțării , nr. 6.

Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae, nr.14.