. Analiza Oportunitatii Si a Procedurii de Introducere Si Cotare la Bursa a Societatilor Comercia

introducere

Bursa, în general, cu atât mai mult bursele de valori, joacă în lumea contemporană, atât pe termen lung cât și pe termen scurt, un rol deosebit de important, influențele puternice pe care le produc determinând considerarea acestora ca fiind unul din stâlpii de cea mai mare importanță pe care se sprijină lumea contemporană.

Cu privire la bursă, literatura de specialitate dă numeroase definiții care conțin atât elemente comune, cât și multe deosebiri.

Astfel, în "Dicționar cu termeni și expresii utilizate în tranzacții de bursă" de Virgil Popescu și Maria – Ana Dumitrescu, bursa este definită ca "o instituție nonprofit în cadrul căreia au loc tranzacții organizate cu titluri financiare, drepturi și titluri pe mărfuri, executate după reguli stabilite, obligatorii pentru participanți; caracteristica principală a bursei este întâlnirea în același loc și în același timp a unei multitudini de cumpărători și vânzători care tranzacționează simultan mai multe obiecte. Fără a efectua tranzacții în folos propriu, bursa asigură condițiile ca ele să aibă loc după reguli stricte de licitație cu participarea legală, indiscriminatorie a partenerilor pe piață.

"Bursa este reuniunea periodică a persoanelor care se adună pentru a realiza operațiuni cu valori mobiliare și mărfuri; termenul indică și locul unde aceste persoane se întâlnesc". (Robert)

Bursa este piața publică organizată după uzuanțe unde sunt tratate valori mobiliare și alte bunuri fungibile.

Bursa = instituția sau piața în care se fac tranzacții cu h

rtii de valoare, mărfuri, devize și alte forme de bogăție în funcție de raportul cerere – ofertă.

Bursa = instituție unde se negociază hârtii de valoare și valute străine sau unde se desfășoară tranzacții de mărfuri.

În structura sa actuală coexistă două tipuri de bursă: cele de mărfuri, pentru care se folosește în mod obișnuit termenul de burse comerciale, și cele de valori.

Formarea și afirmarea bursei exprimă însăși devenirea relațiilor de schimb, a pieței, ca structură definitorie a economiei moderne.

Pentru a se ajunge aici s-a parcurs însă un îndelungat proces evolutiv, în care au fost create, treptat, premisele materiale și instituționale ale bursei.

Apariția și dezvoltarea burselor este o consecință firească și, totodată, mărturie a proceselor pe care societatea le-a înregistrat în domeniul schimburilor și al organizării pieței.

Primele forme ale pieței financiare se regăsesc, după unele lucrări de specialitate, încă cu mult înaintea erei creștine.

După apariția primelor operațiuni bancare în Mesopotamia, câteva secole mai târziu romanii vor perfecționa acest sistem bancar bazat pe împrumutul cu dobândă și inventau sistemul bursier.

În Roma antică, publicanii (oameni de afaceri îmbogățiți în urma campaniilor militare care se ocupau cu anumite activități legate de finanțele publice) au construit societăți importante (societates publicanorum), în comandită pe acțiuni, ale căror acțiuni se negociau în bazilici construite special în acest scop. Vânzarea acțiunilor se făcea prin argentării, un fel de notari, și agenți de schimb. Aceasta este considerată originea burselor de valori.

Prăbușirea Imperiului Roman a atras după sine și pe cea a sistemului bursier, pentru ca peste 500 de ani să se ridice din nou. Acțiunile și obligațiunile au început să fie folosite progresiv și cu prudență. Abia în secolul al XIV – lea se va crea un centru care să grupeze schimburile. Acest loc, deși râvnit de italieni nu se va afla, totuși, în peninsula lor, ci în Flandra, mai precis la Anvers. Aici se vor întâlni oameni de afaceri pentru a negocia scrisorile de schimb sau mărfurile care urmau să fie livrate ulterior încheierii tranzacției.

Edificiul unde aveau loc aceste tranzacții a primit atunci numele de "bursă", care provine de la familia Van der Bursen care locuia la câțiva kilometri de acolo, la Burges. Lângă hotelul lor numit Hotel des Bourses, comercianții aveau obiceiul să se întâlnească pentru a negocia.

Acest local avea gravat pe frontispiciu trei pungi (fr. bourses) de unde și denumirea dată localului.

Astfel, Anvers devine centrul financiar al imperiului lui Carol Quintel, în secolul al XVI – lea.

De asemenea, frontonul bursei era ornat cu inscripția "pentru folosința comercianților din toate țările și de toate limbile".

Locul de naștere al primelor burse în sensul de locul unde se întâlneau bancherii, negustorii, agenții de schimb și curierii pentru a încheia tranzacții în mod public poate fi atribuit orașelor – stat Genova, Florența și Veneția.

Afirmarea bursei în lumea comercială și financiară se realizează odată cu apariția burselor de la Londra (1554), Amsterdam (1608) și Paris (1639). Pe măsura dezvoltării bursei se produce și un proces de diferențiere a burselor de mărfuri de cele de valori. Se apreciază că bursa de valori a apărut, ca instituție distinctă, înaintea celei de mărfuri: patentul din 1 septembrie 1771 al împărătesei maria Tereza crează prima bursă de valori în adevăratul sens al cuvântului, adică o piață organizată, având un statut și un regulament propriu de funcționare.

bursa din romÂnia – organizare Și funcȚionare

tradiȚiile bursei din RomÂnia

Primele începuturi ale piețelor bursiere de mărfuri și de valori în țara noastră se situează pe la începutul secolului trecut.

După ce în 1839 s-a încercat, fără rezultate, să se organizeze o piață bursieră, în 1840 a fost promulgat și pus în aplicare "Codicele de comerț al Țărilor Românști" extins din 1864 și în Moldova. Acest cod de comerț tradus după codul francez din 1807 consacra un titlu special pentru bursele de comerț, mijlocitorii de schimb și samsarii. O piață liberă pentru valori, efecte și valută exista prin 1860, bancherii și negustorii făcând tranzacții la Hanul cu Tei, la cursuri ce țineau cont de informațiile primite de la Constantinopol și marile centre occidentale.

Prin legea de la 1 iunie 1881 "Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri" s-a realizat o organizare mai temeinică a burselor din vechiul regat. Această lege, modificată în 1886, a fost aplicată până în 1904 când a fost înlocuită cu "Legea asupra burselor de comerț" modificată ulterior.

Legea din 1881, realizată după legislația franceză făcea referiri atât la bursele de valori cât și la cele de mărfuri. Conform acestei legi, bursele se înființau numai prin decret regal, la propunerea Ministerului Agriculturii și Comerțului și numai în orașele în care camerele de comerț și industrie aveau suficiente resurse pentru întreținerea localului și personalului lor. La bursă se admiteau, în principal, următoarele acțiuni: negocierea efectelor publice și private, târgul acțiunilor diverselor societăți agricole, industriale și comerciale, târgul scrisorilor funciare rurale sau urbane și a tuturor hârtiilor negociabile; vânzarea materialelor metalice, a monedelor, a tot felul de mărfuri, închirierea vaselor de transport pe uscat și pe apă, diverse tranzacții relative la comerțul continental și maritim, interior și exterior, asigurările de tot felul, etc.

Bursa din București a fost deschisă la 1 decembrie 1882 pentru ca peste o săptămână să apară și cota bursei publicată în Monitorul Oficial. Datorită negocierilor care aveau loc în afara cotei, direct cu clienții, în câteva zile dispare cota oficială, în ziare publicându-se pe lângă cota oficială la care se făceau puține tranzacții și rubrica "Piața București" care cuprindea cursurile de pe piața liberă.

În provincie funcționau bursele din Iași, Galați și Brăila care publicau operațiunile de cereale și schimb valutar, efectele se negociau în număr redus doar la bursa din Iași, care însă în 1883 își închide porțile.

Deși în 1883 reapare cota oficială iar în 1886 se amendează legea, până în 1904 bursa va rămâne mai degrabă o ficțiune decât o piață autentică.

La 9 mai 1904 se dă "legea asupra burselor de comerț" prin care se aduce o nouă organizare burselor de comerț din vechiul regat, organizare a cărei necesitate a fost determinată de rezultatele puțin satisfăcătoare ale legii din 1881. Noua lege marchează un moment important în activitatea bursei, deverul acesteia crescând spectaculos inclusiv prin transferarea în incinta bursei a multor afaceri încheiate anterior în afara bursei. Dacă în 1882 se negociau 21 de titluri, din care 6 acțiuni, restul efecte, în 1904 numărul lor crește la 43 (din care 21 de acțiuni). Activitatea bursei va fi însă afectată de evenimentele social – politice ale vremii; în timpul răscoalei din 1907 cursul unor valori mobiliare marchează o scădere; războiul balcanic din 1912 – 1913 duce la pierderi masive de curs, recuperate însă ulterior; în timpul primului război mondial bursa rămâne închisă.

În octombrie 1918 bursa se redeschide și cunoaște o activitate deosebit de intensă: cursurile cresc foarte mult, localul bursei devenind neîncăpător. Întreaga perioadă 1919 – 1925 a fost caracteristică pentru o piață a Au, creșterea fiind impulsionată de diferite categorii de valori (acțiunile societății de transport, apoi cele bancare și cele ale societăților de asigurare).

Creșterilor din 1919 – 1925 le urmează însă 7 ani (1926 – 1932) de scăderi dezastruoase. De la o bursă în plină fierbere se ajunge la un număr de operatori "ce puteau fi lesne numărați".

Datorită existenței pe teritoriul României, după 1918, a trei regimuri legale: legea din 1904 în vechiul regat extins și în Basarabia, cel austriac în Bucovina și cel din Transilvania și Banat, în 1929 se votează o nouă lege bursieră care a unificat legislația și a adus o serie de modificări de concepție și soluție juridică impuse de cerințele dezvoltării activității bursiere în țara noastră și concordante cu practica internațională.

Prin legea din 1929 s-au definit bursele ca "instituții publice, beneficiind de personalitate juridică și autonomie". De asemenea, bursele au fost supuse controlului și supravegherii Ministerului de Industrie și Comerț. O inovație importantă o constituie separarea burselor de mărfuri. În noua lege se acordă o atenție sporită conducerii și organizării bursei, controlului asupra operațiunilor, modului de recrutare a personalului.

Efectele noii legi în planul tranzacțiilor bursiere s-au manifestat treptat, fiind afectate de trendul ascendent al bursei atât în țară cât și pe plan internațional. Abia la sfârșitul anului 1933 încep să crească cursurile, volumul tranzacțiilor rămânând încă redus.

La bursa din București se negociau acțiuni și efecte în tranzacții la vedere, cele la termen deși admise prin legea din 1929 nu au fost practicate. În 1935, de exemplu, erau cotate la bursă 56 de acțiuni ale diferitelor societăți și 77 de titluri cu dobândă fixă, numite și rente.

Prin legea din 1929 se definesc tranzacțiile la vedere sau operațiunile "pe bani gata" ca fiind toate negocierile ce se lichidează în ziua în care au fost încheiate sau cel mai târziu a doua zi de bursă și pentru care părțile au depus, odată cu ordinul de negociere, bani sau efecte.

Mecanismul tranzacțiilor din perioada interbelică este următorul:

Prima etapă este plasarea de către client direct la agent sau remizier a ordinului, în care se menționează felul titlului, sensul operațiunii, număr de bucăți, precum și cursul pe care îl acceptă. Dacă agentul nu putea executa ordinul el nu era obligat cu nimic față de client.

A doua etapă este cea a executării ordinelor primite de agenți prin negociere în bursă pe bază de strigare.

De exemplu, pentru executarea ordinului, un agent cere cu voce tare: "cumpăr creditul minier cu 360", alt agent răspunde: "vând creditul minier cu 365", al treilea intervine oferind 364. Primul agent, dacă nu are ordin limită oferă 362 sau mai mult. Când agentul cumpărător a oferit 363, preț ce convine agentului vânzător, acesta strigă: "ți-am dat", iar celălalt răspunde: "ți-am luat", prin aceste formule operațiunea fiind considerată încheiată (numărul de bucăți era stabilit prin regulamentul bursei pe categorii de prețuri, în cazul prezei pe categorii de prețuri, în cazul prezentat mai sus va fi obligatoriu 50 de bucăți, prețul situându-se între 100 – 500 lei). Odată cu încheierea tranzacției cursul va fi anunțat de agenți funcționarului bursei care îl înscrie în registrul de procese – verbale, precum și celui care îl trece pe tabelul din incinta bursei.

A treia etapă o constituie comunicarea în legătură cu executarea ordinului. Agentul poate executa ordinele clientului sau cele primite de la remizier. Imediat ce a executat ordinul, agentul îl arată pe remizier, care, la rândul său, predă o notă de încheiere clientului vânzător dintr-un carnet timbrat, parafat și vizat de sindic. O notă similară o predă cumpărătorului iar o a treia agentului. Remizierii sunt obligați să predea agenților notele până la ora 13, iar pentru operațiunile încheiate după-masă în afara bursei oficiale, până a doua zi.

A patra etapă este executarea operațiunii. Vânzătorul titlurilor se prezintă cu ele la agentul indicat pe nota primită de la agent sau remizier, unde le predă în cel mult 24 de ore de la încheiere, peste acest termen având loc executarea silită prin sindicul bursei.

În executarea tranzacțiilor intervine casa de compensații astfel: agentul vânzător trimite titlurile "casei" care face controlul acestora, pe de altă parte el poate fi cumpărător față de același client, urmând să primească titlurile de la "casă". "Casa" nu face deci altceva decât să compenseze aceste poziții, evidențiind soldurile. Dacă agentul a cumpărat mai mult decât a vândut el va primi diferența ținând seama de cursurile cu care a încheiat fiecare tranzacție, în caz contrar va datora diferența.

Legendă:

Comisarul guvernului: numit prin Decret Regal avea rolul de a controla pe agenții de schimb și pe sindicul bursei, veghind, în numele puterii la respectarea legii și regulamentului bursei;

Asociația bursei: organul superior al administrației bursei, având o componentă distinctă la bursele de mărfuri și respectiv cele de valori;

Comitetul bursei: organ format din delegații departamentelor economice, instituțiilor, Camerelor de Comerț, BNR, delegații Asociației Bursei, Sindicul Bursei și delegatul agenților de schimb care asigură conducerea și administrarea curentă a activității bursei;

Agentul de schimb: organul oficial care făcea negocierea efectelor publice și private, valorilor mobiliare, cecurilor valutelor și devizelor având monopolul tranzacțiilor respective;

Revizierii: organ de execuție al agentului oficial;

Sindicul bursei: șeful de drept al agenților oficiali, el având sarcina de a menține disciplina în rândurile acestora, să exercite un control permanent asupra operațiunilor;

Camera sindicală: o asociație a agenților de schimb;

Camera de Lichidare și Compensațiuni: înființată de Camera sindicală, avea menirea să compenseze și să lichideze operațiunile de bursă dintre agenți, precum și cele făcute de aceștia cu clienții lor.

reorganizarea Bursei de valori dupĂ 1989

Simbolul liberului schimb – bursa – este unul din primele care recucerește țările blocului de Est, după căderea zidului Berlinului din noiembrie 1989. Fără a mai avea răbdare fiecare țară estică își dorește propria piață de schimb.

La 21 iunie 1990 reprezentanți ai majorității burselor europene și americane se reunesc în Ungaria pentru a asista la redeschiderea oficială a primei burse din Europa de Est după o întrerupere de 40 de ani.

La 2 iulie 1991 a fost inaugurată bursa din Polonia, aceasta instalându-se în fostul sediu al Partidului Comunist.

Renașterea altor burse din Europa Centrală continuă de atunci într-un ritm susținut cu Praga în 1993, Vilnius – Lituania în septembrie același an, Kiev – Ucraina câteva luni mai târziu.

In România, redeschiderea Bursei de Valori a avut loc la 21 aprilie 1995, prin decizia Comisiei Naționale de Valori Mobiliare, ca instituție publică investită cu personalitate juridică ce își desfășoară activitatea pe principiul autofinanțării.

Guvernul României a autorizat Banca Națională a României să pregătească premisele necesare pentru realizarea operațiunilor bursiere cu titluri financiare. BNR propunea constituirea unui organ de stat subordonat Parlamentului României cu împuterniciri specifice privind constituirea burselor de valori, a agenților de schimb și a intermediarilor precum și în ceea ce privește supravegherea și controlul desfășurării operațiunilor bursiere în România. Aceasta este Comisia Operațiunilor Financiare (COF) ai cărei 5 membri vor fi numiți de Președintele României și confirmați de Parlament.

Bursele de valori se vor constitui conform articolului 44 din "Legea privind valorile mobiliare și bursele de valori", "ca instituții publice prin decizie a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, numai după ce minim 5 societăți de valori mobiliare au solicitat și primit autorizația de negociere în bursă".

Se urmărea reconstituirea Bursei de Valori ținând cont de tradiția românească din perioada interbelică precum și de cele mai moderne proceduri și tehnici utilizate pe piața mondială.

Prima variantă a proiectului de lege a fost redactată în perioada octombrie 1991 – mai 1992. In a doua jumătate a anului 1992, în baza unui acord de asistență tehnică cu bursa din Toronto, s-a trecut la redactarea, împreună cu experții canadieni, a unei noi variante a proiectului de lege. Această variantă, numită și "Legea valorilor mobiliare și a burselor de valori", a fost înaintată în iunie 1993 Parlamentului, discuția ei fiind amânată după vacanța parlamentară.

Intre timp, la 26 august 1993, a fost publicată Ordonanța Guvernamentală nr. 18 privind reglementarea tranzacțiilor nebursiere cu valori mobiliare și organizarea unor instituții de intermediere a acestor tranzacții. Spre deosebire de lege, în care s-a propus constituirea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Ordonanța a recurs la înființarea Agenției de Valori Mobiliare ca direcție a Ministerului de Finanțe, condusă de un Consiliu de Coordonare și compusă din 11 membri.

Principalele principii care au stat la baza constituirii Bursei de Valori au fost:

Principiul separării – conform căruia se separă activitatea bancară de activitatea de intermediere de valori mobiliare, după modelul american;

Principiul specializării. Autorizarea intermediarilor de valori mobiliare se face cu condiția ca aceștia să desfășoare anumite activități, de exemplu:

vânzarea/cumpărarea de valori mobiliare în calitate de intermediar, ca agent în contul clienților;

vânzarea/cumpărarea de valori mobiliare în calitate de intermediar, acționând în cont propriu;

garantarea plasamentului valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;

transmiterea ordinelor clienților pentru a fi executate prin intermediul altor agenți autorizați;

deținerea de fonduri și/sau valori mobiliare ale clienților în scopul executării ordinelor privind respectivele valori mobiliare, etc.

Termenul utilizat de lege pentru a desemna legal firmele care pot desfășura activități de intermediere de valori mobiliare (fie în cont propriu ca dealeri, fie în contul clienților ca brokeri) sunt societățile de valori mobiliare, a căror activitate a fost stabilită prin Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 3/1996 și Legea nr. 52/1994 în articolele 6 și 4, aliniat 1, litera e.

Pentru a autoriza o societate de valori mobiliare, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie persoane juridice române legal constituite conform Legii 31/1990 privind societățile comerciale;

capitalul social să fie constituit din acțiuni nominative cu drept de vot, valoarea acestuia variind între 100.000.000 lei și 600.000.000 lei în funcție de actrivitatea desfășurată;

în momentul înregistrării, capitalul să fie subscris și vărsat integral, în proporție de 75% numerar, restul de 25% putând fi adus ca aport în natură;

societatea sau acționarii semnificativi să nu dețină nici un fel de participare într-o altă societate de valori mobiliare, cu excepția membrilor Consiliului de Administrație sau ai Comitetului de Direcție precum și a agenților de valori mobiliare ai societății. Aceștia pot deține acțiuni într-o altă societate de valori mobiliare numai dacă aceasta este deschisă și are acțiunile înscrise la cotă într-o bursă de valori și numai cu condiția ca deținerile individuale și cumulate să nu depășească 5%, respectiv 20% din capitalul subscris al unei societăți de valori mobiliare, precum și cu condiția să nu fie aleși ca membri ai conducerii unei astfel de societăți de valori mobiliare.

Eliberarea autorizației se face numai după depunerea cererii de autorizare standard și plata taxei de autorizare care, inițial, a fost de 1.000.000 lei.

După înființarea Bursei, la 21 aprilie 1995, la 27 aprilie 1995 a fost constituită Asociația Bursei, compusă din 24 de societăți de valori mobiliare fondatoare care au îndeplinit condițiile enumerate mai sus. Asociația Bursei este organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursei, fiecare societate de valori mobiliare membră având dreptul la un vot în adunările generale ale Asociației Bursei.

Oficial, Bursa de Valori București a fost deschisă la 23 iunie 1995, primele tranzacții având loc la 20 noiembrie 1995.

organizarea Și funcȚionarea bursei de valori bucureȘti

Așadar, organul suprem în luarea deciziilor privind activitatea bursei este Asociația Bursei.

Conducerea Bursei de Valori revine Comitetului Bursei format din 9 reprezentanți aleși de Asociația Bursei de Valori București. Directorul general, numit de Comitetul Bursei, exercită competențele de administrare a activității curente a instituției și este abilitat pentru a reprezenta instituția în fața autorităților publice și în relațiile acesteia cu persoanele fizice și juridice.

Activitatea Comitetului Bursei este sprijinită de două comisii speciale:

Comisia de Etică și Conduită – ale cărei principale atribuții sunt constatarea săvârșirii faptelor care contravin regimului juridic bursier și investigarea împrejurărilor în care s-au săvârșit acestea, formularea propunerilor de sancționare a persoanelor vinovate și de adoptare a măsurilor de reintrare în legalitate;

Comisia de Inscriere la Cota Bursei de Valori – care hotărăște asupra înscrierii, promovării, suspendării sau retrogradării valorilor mobiliare de la Cota Bursei de Valori și poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de la Cotă.

Celelalte instituții ale Bursei de Valori București sunt Camera Arbitrală – care soluționează diferendele dintre membrii Asociației Bursei, dintre aceștia și agenții lor pentru valori mobiliare, dintre agenți, precum și dintre clienți și membrii Asociației Bursei și Comisarul General al Bursei numit de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca reprezentant propriu ce are misiunea de a supraveghea și controla activitatea acesteia.

Schematic, cadrul instituțional al Bursei de Valori București se prezintă ca în schema de pe pagina următoare.

Organizarea Bursei de Valori este prezentată în ANEXA 1.

In vederea realizării obiectului său de activitate, bursa este organizată pe direcții, fiecare având anumite responsabilități reglementate prin Regulamentul de Organizare și funcționare al BVB. Acestea sunt:

Direcția Membri și Emitenți

coordonează activitatea legată de funcționarea societăților membre ale Asociației Bursei precum și a societăților emitente înscrise la Cota Bursei, asigură menținerea unei legături permanente cu membrii Asociației Bursei și coordonează activitatea de reglementare a activității membrilor, supraveghind conduita acestora.

asigură serviciile necesare înscrierii și menținerii la Cota Bursei a valorilor mobiliare aparținând societății emitente în vederea tranzacționării respectivelor valori mobiliare precum și cadrul necesar funcționării unei piețe transparente;

Direcția Operațiuni Bursiere

coordonează și asigură desfășurarea activității de tranzacționare și supravegherea pieței, urmărind furnizarea continuă a informațiilor de către societățile emitente.

supraveghează desfășurarea tranzacțiilor și fluctuației pieței, stabilește limitele de tranzacționare pentru societățile de valori mobiliare, urmărește tranzacțiile și este abilitată să suspende tranzacționarea în scopul menținerii unei piețe ordonate.

asigură ținerea evidenței valorilor mobiliare înscrise în Registrul Bursei, precum și efectuarea transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare înregistrate. Asigură compensarea sumelor rezultate în urma tranzacțiilor efectuate în cadrul bursei, precum și urmărirea desfășurării în condiții optime a activității de decontare.

Direcția Relații Publice și Cercetare – Dezvoltare

coordonează și asigură activitățile care formează și întrețin relațiile Bursei cu publicul, mass – media și comunitatea de afaceri. Elaborează strategiile de imagine și promovare a instituției în aceste medii. De asemenea, desfășoară activitățile de cercetare în domeniul direcțiilor de dezvoltare a Bursei în ceea ce privește mecanismul de tranzacționare, stabilește formula de calcul și componența indicelui bursier, realizează analize și situații de piață pentru societățile membre și pentru publicul larg.

Directia Juridică

asigură cadrul legal necesar desfășurării activității membrilor Asociației Bursei și a personalului acestei instituții;

Direcția Informatică

asigură funcționarea rețelei de calculatoare din cadrul Bursei și suportul fizic de comunicație a sistemului informatic al Bursei cu societățile membre precum și cu alte sisteme;

Direcția Economică

asigură administrarea eficientă a resurselor materiale și financiare ale instituției, în scopul desfășurării optime a activității Bursei.

elaborează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al Bursei de Valori București, urmărește executarea acestuia, efectuează activitățile de organizare a personalului precum și activitățile administrative.

oferta publicĂ – modalitate de introducere pe piaȚĂ a valorilor mobiliare

Introducera efectivă pe piață a valorilor mobiliare se realizează, în general, utilizând diferite tehnici speciale și diferențiate de la un nivel al pieței la altul.

Pe piața bursieră primară, intrarea se face prin:

a.) procedură ordinară de punere indirectă la dispoziția unui intermediar financiar a titlurilor pe care societatea intenționează să le ofere spre vânzare, prețul fiind stabilit de comun acord între societate și intermediar.

b.) oferta publică de vânzare.

Această procedură, practicată în Franța din 1978, constă în punerea la dispoziția pieței a unei cantități de titluri la un preț de ofertă ferm și definitiv, autoritățile tutelare ca și bursa fiind obligate să informeze publicul în legătură cu condițiile ofertei respective.

În ziua introducerii, bursa primește ordinele de cumpărare și le execută pe cele care au prețul de ofertă egal cu cel fixat de societate. În situația unui dezechilibru, repartizarea se face proporțional cu raportul dintre cerere și ofertă. Dacă cererea este mai mică decât oferta de vânzare, se consideră că oferta este pozitivă dacă cererea acoperă cel puțin 80% din volumul tuturor acțiunilor scoase la vânzare. Dacă cererea este mai mică atunci se organizează o nouă ofertă la un preț cu 5% mai mic decât cel inițial.

Tipuri de ofertă publică de vânzare:

oferte publice de vânzare nominative: ordinele depuse trebuie însoțite de datele de identificare ale celor care au făcurt subsrierile;

ofertă publică succesivă: se utilizează atunci când cererea este foarte redusă, oferta trebuind să fie reînnoită la prețuri mai mici;

c.) vânzarea direct la bursă la un preț minimal fixat de societatea emitentă înainte de introducere.

Pentru admiterea introducerii prin această metodă există limite (cantitative – număr de acțiuni și/sau valorice sub forma unei părți din capitalul social) minimale diferite de la o țară la alta.

Pe piața bursieră secundară, procedura cel mai des utilizată este vânzarea indirectă prin cedarea titlurilor în favoarea unui intermediar care le vinde progresiv.

În România, Legea 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori folosește termenul de ofertă publică, aceasta fiind definită ca “oferta făcută de un emitent sau de către investitor pentru a vinde, a cumpăra, a transforma, a schimba sau a transera valori mobiliare ori drepturi aferente acestora”. Oferta este difuzată prin intermediul mijloacelor de informare în masă sau este comunicată pe alte căi și adresată publicului larg, cu condiția posibilității clare de receptare a acesteia din partea a cel puțin 100 de persoane nedeterminate.

Scopul ofertei publice este subscrierea sau vânzarea de valori mobiliare. În funcție de acest scop, se disting 3 tipuri de ofertă publică:

inițială;

primară;

secundară.

tipuri de ofertĂ publicĂ

Oferta publicĂ iniȚialĂ

Este prima ofertă publică de vânzare de acțiuni pe care o face o societate închisă pentru a deveni o societate deschisă.

Conform Regulamentului CNVM nr.6/1995 privind oferta publică de vânzare de valori mobiliare o societate închisă este “o societate comercială pe acțiuni ale cărei documente constitutive prevăd restricții privind libera transferabilitate a acțiunilor sale, interzic orice distribuție de valori mobiliare” sau care nu îndeplinește limitele minime prevăzute pentru capitalul social și numărul de acționari astfel: 1 miliard de lei capital social iar numărul de acționari să fie mai mare de 500 de acționari, exceptând angajații respectivei societăți, care dețin împreună minim 10% din acțiunile aflate în circulație.

O societate deschisă este, conform aceluiași regulament, “o societate pe acțiuni constituită prin subscripție publică ale cărei acțiuni sau alte valori convertibile în acțiuni au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate și încheiate cu succes”.

Dacă o societate are la sfârșitul exercițiului financiar un capital mai mare de 1miliard de lei și mai mult de 500 de acționari, cu excepția angajaților, care dețin împreună 10% din acțiunile aflate în circulație, atunci ea este considerată deschisă. În acest caz societatea trebuie să informeze CNVM, să respecte cerințele de informare a publicului, acțiunile devenind liber transferabile pe o piață secundară organizată.

De asemenea, în situația în care la societatea deschisă numărul de acționari scade sub 50 iar capitalul social se reduce sub limita de 100 de milioane, atunci ea devine societate închisă fiind radiată din Sistemul de evidență a valorilor mobiliare al CNVM.

Condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru realizarea unei oferte publice inițiale:

valorile mobiliare oferite au fost subscrise și plătite de minim 50 de persoane,

minim 10% din volumul total al acțiunilor aflate în circulație sunt deținute de către public.

Oferta publică inițială se face pentru majorarea capitalului social cu minim 20% și este considerată încheiată cu succes dacă au fost subscrise și plătite minim 60% din valorile mobiliare care au fost oferite public, dacă în prospect nu se specifică alt procent. Nerespectarea acestor proceduri duce la anularea ofertei publice cu urmtoarele consecințe:

valorile mobiliare subscrise vor fi anulate și radiate din cont;

sumele vărsate de subscriptori vor fi înapoiate acestora, fără a se percepe asupra lor o taxă comision;

cheltuielile ocazionate de derularea ofertei publice vor cădea în sarcina ofertantului și a societății de valori mobiliare implicate.

oferta publicĂ primarĂ

Este oferta publică făcută de un emitent care propune spre subscriere către investitorii existenți și potențiali valori mobiliare emise deja, în scopul plasării pe piață.

Oferta primară de acțiuni se face numai pentru majorarea capitalului social, iar oferta primară de obligațiuni se face numai pentru majorarea capitalului permanent și se realizează prin contractarea unei datorii pe un termen mai mare de 12 luni.

Suma încasată din vânzarea emisiunii de valori mobiliare revine emitentului, succesul fiind asigurat de subscrierea și plata a 60% din valorile mobiliare care au fost subscrise public.

oferta publicĂ secundarĂ

Aceasta este făcută de un proprietar de valori mobiliare care oferă spre vânzare către investitorii existenți și potențiali, valori mobiliare emise în prealabil.

Suma încasată din vânzarea valorilor mobiliare revine proprietarului respectivelor valori mobiliare.

În cazul în care oferta publică secundară este o ofertă publică inițială, acțiunile oferite prin ofertă secundară au fost dobândite inițial la constituirea societății ca societate pe acțiuni prin plasament privat care reprezintă conform CNVM “vânzarea de către emitent a întregii emisiuni de valori mobiliare unui număr maxim de 35 de investitori sofisticați rezidenți și nerezidenți în România, în condițiile contactării a maxim 100 de persoane determinate pe baza unor criterii prestabilite și în conformitate cu reglementările specifice ale CNVM".

În cazul în care societatea este deschisă, acțiunile oferite prin ofertă publică secundară au fost dobândite printr-un plasament privat, printr-o ofertă publică de vânzare, de cumpărare, prin achiziționarea lor de pe altă piață secundară sau orice altă modalitate de lansare.

Oferirea spre vânzare a valorilor mobiliare de către proprietarii lor a cel puțin 5% din volumul total al valorilor mobiliare, de aceeași clasă aflate în circulație, ale unei societăți deschise, se face numai prin ofertă secundară sau printr-un plasament secundar privat.

Plasamentul secundar privat reprezintă “vânzarea de către un proprietar existent a cel puțin 1% din valorile mobiliare de același tip și clasă aflate în circulație ale unui emitent unui număr maxim de 35 de investitori, în condițiile contactării a maxim 100 de persoane determinate pe baza unor criterii prestabilite și în conformitate cu reglementările specifice ale CNVM” (Regulamentul CNVM nr.6/1995, capitolul 1).

Orice ofertă publică de vânzare se face numai cu autorizarea prealabilă a CNVM.

caracteristicile ofertei publice

a.) Valorile mobiliare ce fac obiectul unei oferte publice vor fi emise în formă dematerializată și evidențiate prin înscrieri în cont. Ofertantul trebuie să facă dovada deținerii valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei publice.

b.) Pentru realizarea ofertei publice, ofertantul va întocmi o cerere de autorizare pe care o va depune la CNVM împreună cu oferta publică și anexele la prospect.

CNVM va decide cu privre la cererea de autorizare a ofertei publifce în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Dacă se solicită informații suplimentare sau o modificare a celor prezentate inițial, din inițiativa CNVM sau a ofertantului, termenul de 30 de zile se întrerupe și reîncepe să curgă de la data depunerii respectivelor informații sau modifocări.

c.) Decizia de realizare a ofertei publice aparține AGA sau ofertantului, de aceea CNVM nu-și poate exprima acordul sau dezacordul în legătură cu oferta publică. În acest sens pe coperta prospectului de ofertă publică se face următoarea mențiune; “autorizația acordată de CNVM nu constituie garanție sau în vreun fel apreciere a CNVM în legătură cu oportunitatea, avantajele sau dezavantajele, profitul sau riscurile pe care le-ar putea prezenta tranzacțiile de încheiat prin acceptarea ofertei publice; autorizația certifică numai regularitatea ofertei în privința exigențelor legii și ale normelor adoptate în aplicarea acestora".

d.) În urma ofertei publice, vechii acționari pot să-și mențină procentul de proprietate deținut în societate, conform dreptului de preemțiune stabilit conform Legii nr.31/1990, prin cumpărare de acțiuni aparținând unei noi emisiuni, înainte de începerea ofertei publice propriu-zise, la un preț mai mic decât cel prevăzut în prospectul de ofertă publică.

e.) După obținerea autorizației, ofertantul și/sau societatea de valori mobiliare implicată va face cunoscut prin mijloace de comunicare în masă, cu obligația anunțului într-un ziar de largă circulație, respectiva ofertă publică cu cel puțin 7 zile înainte de derularea acesteia. Termenul de valabilitate a ofertei publice este cel prevăzut de ofertant în prospect, dar nu poate fi mai mare de 180 de zile de la dat obținerii autorizației. Acest termen poate fi prelungit cu încă 180 de zile cel mult de la data expirării autorizației inițiale.

f.) Oferta publică se poate încheia anticipat cu condiția ca obiectul ofertei să fi fost integral tranzacționat sau după minim 7 zile de la deschiderea acesteia atunci când potențialul de plasare s-a epuizat și dacă în prospect s-a prevăzut astfel.

Oferta publică poate fi anulată în termen de 90 de zile de la data primirii de CNVM a raportului privind rezultatele acesteia.

g.) O altă caracteristică a ofertei publice o reprezintă plata de către ofertant a unei taxe de 100000 lei pentru persoane fizice și 2000000 lei pentru persoane juridice pentru obținerea autorizației ofertei publice.

modalitĂȚI ȘI METODE DE REALIZARE A OFERTEI PUBLICE

Modalitățile utilizate pentru realizarea ofertei publice sunt următoarele:

plasament direct;

plasament intermediat.

Plasamentul direct se realizează de către ofertant fără participarea unei societăți de valori mobiliare la stabilirea caracteristicilor valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei sau în procesul identificării și contractării investitorilor potențiali.

Distribuirea ofertei se face, în acest caz, la sediul ofertantului și cu personalul său sau la sediul și cu personalul altor societăți la care ofertantul deține poziție majoritară. Personalul implicat va acționa numai în numele și contul ofertantului.

Plasamentul intermediat presupune realizarea ofertei publice cu sprijinul și prin intermediul uneia sau mai multor societăți de valori mobiliare.

metode de plasament intermediat

Metoda “plasament garantat”

Conform acestei metode, societatea de valori mobiliare, în baza unui “Contract de garantare a plasamentului”, își asumă întregul risc și se angajează să cumpere întreaga ofertă în nume și în cont propriu în scopul distribuirii ei către public. Cumpărarea valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei se realizează la un preț stabilit de comun acord numit preț de emisiune, revânzarea realizându-se la un preț mai mare numit preț de vânzare.

Diferența dintre cele două prețuri este marja de intermediere care revine societății de valori mobiliare.

Pentru a reduce riscul la care se expune SVM-ul prin cumpărarea întregii oferte se poate constitui un sindicat de intermediare. În acest caz, marja de intermediere se împarte între manager (SVM – inițiatoare) și membrii sindicatului de intermediere.

Metoda “celei mai bune execuȚii”

Această metodă se utilizează atunci când se urmărește plasarea întregii oferte pe piață sau când o parte din ofertă a fost distribuită și ofertantul are nevoie de asistență pentru plasarea părții rămase.

Spre deosebire de metoda anterioară, în acest caz SVM se angajează să distribuie maximul posibil de valori mobilire către public fără însă a se obliga să le preia în nume propriu.

Intermediarul va primi o sumă fixă drept comision pentru plasarea întregii oferte. Dacă nu s-a plasat întreaga ofertă, SVM va primi o cotă pro rata din comisionul total stabilit prin contract fără a mai avea vreo obligație ulterioară față de ofertant.

Metoda “totul sau nimic”

Emitentul încheie un Contract de plasament cu societatea de valori mobiliare pentru vânzarea întregii emisiuni sau părții din aceasta care i-a fost încredințată, anulând oferta dacă aceasta nu a fost subscrisă în întregime.

De asemenea, societatea de valori mobiliare se obligă la vânzarea integrală a părții din oferta care i-a fost încredințată, în caz contrar valorile mobiliare se înapoiază ofertantului. Dacă societatea de valori mobliliare plasează întreaga ofertă, atunci încasează marja de intermediere, în caz contrar neprimind nici o compensație pentru cheltuielile efectuate.

Metoda “stand-by”

Societatea comercială emite acțiuni către acționarii existenți prin utilizarea dreptului de preemțiune și apelează la serviciile unei societăți de valori mobiliare pentru plasarea pe piață a părții rămase nesubscrise de acționarii existenți.

Emitentul plătește societății de valori mobiliare, înainte de derularea ofertei, un comision dinainte stabilit prin contract, în schimbul căruia societatea de valori mobiliare se angajează să cumpere toate acțiunile rămase nesubscrise după expirarea termenului de exercitare a dreptului de preemțiune.

Metoda “plasament asigurat”

Această metodă se utilizează mai ales pentru plasamentul de obligațiuni atunci când emitentul solicită obținerea de fonduri într-un interval de timp scurt și managerul nu are la dispoziție destul timp pentru a constitui un sindicat de intermediere. Societatea de valori mobiliare oferă emitentului de obligațiuni un preț ferm de cumpărare pentru un anume număr de obligațiuni cu o anumită scadență și dobândă, acesta având la dispoziție 24 de ore pentru a accepta sau nu oferta. Dacă oferta de preț este acceptată, atunci societatea de valori mobiliare cumpără obligațiunile societății, pe care le vinde apoi clienților săi sau altor societăți de valori pentru distribuirea către clienții acestora.

Societatea de valori mobiliare care face oferta trebuie să aibă în prealabil cereri ferme pentru majoritatea obligațiunilor pe care le cumpără și să utilizeze diferite metode de limitare a riscului de a pierde ca urmare a revânzării la un preț mai mic decât cel de cumpărare.

Metoda “licitaȚie olandezĂ”

Conform acestei metode, pentru ca întreaga ofertă să fie subscrisă, ofertantul sau societatea de valori mobiliare reduce succesiv prețul de vânzare, investitorii putând cumpăra la oricare din prețurile propuse de ofertant. Totalitatea ordinelor înregistrate vor fi executate la un singur preț de vânzare, cel de la închiderea licitației, pentru toți investitorii care au solicitat să cumpere la un preț egal sau mai mare.

Metoda “licitaȚie competitivĂ”

Se recomandă pentru distribuirea de obligațiuni. Această metodă se bazează pe tehnica licitației în plic și constă în specificarea prețului și condițiilor oferite de o societate de valori mobiliare pentru cumpărarea întregii emisiuni. Emitentul alege societatea de valori mobiliare care face cea mai bună ofertă (cel mai mare preț și cea mai mică dobândă, dacă este cazul), licitația fiind câștigată de societatea care se oferă să cumpere emisiunea la cel mai mic cost net din punct de vedere al emitentului.

etapele ofertei publice

Faza pregătirii ofertei publice:

formularea unei păreri cu privire la oportunitatea realizării obiectivelor propuse de emitent pentru a fi finanțate cu suma obținută din oferta publică;

analiza și determinarea prețului de piață al valorilor emise și aflate în circulație;

oferirea de informații privind condițiile de piață, cererea estimată și gradul de interes al investitorilor potențiali cu privire la volumul și tipul valorilor mobiliare;

sprijinirea ofertantului în dimensionarea, stabilirea tipului, a prețului de emisiune, a prețului de vânzare;

stabilirea momentului cel mai favorabil de începere a ofertei publice și a duratei acesteia.

Faza premergătoare autorizării prospectului de către CNVM:

realizarea prspectului și depunerea acestuia spre autorizare la CNVM;

contactarea investitorilor potențiali și prezentarea informațiilor economice și financiare privind emitentul și activitatea acestuia, cu specificarea că oferta publică este în curs de autorizare;

primirea și centralizarea cererilor de cumpărare preliminare ale investitorilor potențiali, pe care societatea de valori mobiliare va încerca să le satisfacă în timpul ofertei publice;

stabilirea metodei de intermediere utilizată, organizarea dacă este cazul a unui sindicat de intermediere și a unui grup de vânzare, precum și întocmirea contractelor între managerul sindicatului și ofertant;

pregătirea unui plan de marketing pentru realizarea unei publicități eficiente a emisiunii.

Faza desfășurării ofertei publice:

întocmirea, depunerea spre avizare la CNVM a materialelor publicitare, inclusiv a anunțului publicitar și publicarea acestuia după avizare;

distribuirea și vânzarea valorilor mobiliare către public;

întocmirea situației centralizate a noilor proprietari ai valorilor mobiliare efectiv vândute;

realizarea decontării și înregistrarea noilor proprietari în Registrul de valori mobiliare.

Faza de raportare a încheierii ofertei publice:

întocmirea și prezentarea de către CNVM a rezultatelor ofertei publice, a informațiilor privind emitentul și valorile mobiliare oferite public, care vor fi înregistrate în sistemul de evidența al CNVM.

conȚinutul prospectului de ofertĂ publicĂ

Date generale:

identificarea emitentului (denumire, sediu înregistrat, data și numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului);

tipul, clasa, numărul și principalele caracteristici ale valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei publice;

prețul de vânzare al valorilor mobiliare;

prețul de emisiune al valorilor mobiliare (preț de subscriere), reprezentând prețul net pe care îl primește emitentul (preț de vânzare minus marja de intermediere);

mărimea fondurilor care se scontează a fi obținute pe ofertă;

metoda utilizată pentru oferta publică (plasament direct sau intermediat);

se va specifica dacă emitentul are valori mobiliare listate la Bursa de Valori;

principalii factori de risc ai ofertei publice.

Informații despre emitent:

denumirea, codul fiscal și sediul înregistrat al societății comerciale;

data și numărul de înmatriculare al societății comerciale la Registrul Comerțului;

forma și obiectul de activitate al societății comerciale;

durata societății comerciale;

capitalul social subscris și vărsat, fondul de rezervă, valoarea bunurilor aduse ca aport în natură în societatea comercială, modul de evaluare și numărul de acțiuni acordate pentru acesta;

ofertele publice precedente;

plasamentele private precedente: fondurile obținute și destinația acestora, investitorii;

denumirea acționarilor semnificativi;

condițiile pentru valabilitatea deliberării Adunării Generale;

numărul salariaților și al colaboratorilor externi și structura acestora pe acxtivități în cadrul societății comerciale;

Informații privind activitatea emitentului:

rezultatele economico-financiare înregistrate în ultimii 3 ani:

principalele activități desfășurate de emitent și ponderea acestora în totalul cifrei de afaceri a emitentului;

structura organizatorică;

titlurile care depășesc în total 10% din activele totale ale emitentului;

titlurile de participare deținute de emitent;

segmentul de piață al principalelor produse ale emitentului;

sarcini care grevează activele fixe ale emitentului;

brevete, mărci înregistrate, drepturi de autor;

perspectivele dezvoltării activității emitentului;

bilanțul contabil pentru ultimii 3 ani, certificat de cenzori externi, independenți, înregistrați la CNVM și confirmat de organele financiare teritoriale ale Ministerului de Finanțe, raportul cenzorilor pentru perioada respectivă.

Elemente informaționale privind oferta publică:

hotărârea AGA a societății comerciale privind majorarea de capital sau contractarea unei datorii prin emisiunea de obligațiuni și de acceptare a ofertei publice, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României;

mărimea și caracteristicele ofertei publice de valori mobiliare;

tipul, clasa, seriile, valoarea nominală și prețul de vânzare al valorilor mobiliare care urmează a fi oferite public;

în cazul ofertei primare, deținerea încasărilor obținute din vânzarea valorilor mobiliare, studiul de fezabilitate, analiza de proiect cu prezentarea valorii actuale nete și a randamentului pentru respectivul proiect de investiții;

locul și datele de deschidere și închidere a ofertei publice;

procedurile folosite în caz de exces de subscripție sau în caz de cerere insuficientă;

prevederile referitoare la drepturile de dividende, conversie, răscumpărare, drepturi de vot, drepturi de lichidare;

prevederile referitoare la modificarea drepturilor deținătorilor de valori mobiliare;

emitentul va prezenta informații privind intenția de achiziții de noi capacități de producție sau de notificare a celor existente, precum și dacă intenționează să-și modifice gama de produse și piețe de desfacere;

emitentul va specifica dacă intenționează să preia sau să fuzioneze cu altă societate;

în prospectul ofertei publice de obligațiuni vor fi incluse și informații privind: subordonarea față de creanțele și drepturile creditorilor și/sau ale deținătorilor altor valori mobiliare emise sau garantate de emitent, contractele financiare ale emitentului, inclusiv cele referitoare la plata dividendelor, majorările de capital.

In cadrul emisiunii de titluri de credit, prospectul va cuprinde și indicatori financiari de îndatorare, gradul de acoperire a dobânzilor din încasări și informațiile privind activele și veniturile.

aplicaȚie practicĂ: prezentarea ofertei publice de vÂnzare de valori mobiliare la societatea comercialĂ electroaparataj s.a.

La data de 8 septembrie 1997, FPS a inițiat o nouă modalitate de privatizare care prevede vânzarea prin ofertă publică, până la sfârșitul acestui an, a unor pachete minoritare de acțiuni de maxim 40% pentru 25 de societăți comerciale. Pentru 20 dintre acestea FPS folosește Sistemul de Distribuție Continuă prin BVB, celelalte derulându-se prin agențiile proprii ale societăților de valori mobiliare.

In acest scop, Bursa de Valori București a elaborat o procedură de distribuție prin bursă a valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei publice.

Distribuția utilizează Sistemul de Tranzacționare și Execuție automată adaptat cerințelor specifice ofertei publice de vânzare de valori mobiliare până la închiderea ofertei publice interzicându-se vânzarea în bursă a acțiunilor ce fac obiectul acestei oferte. Decizia de distribuție trebuie să fie dată în termen de maxim 15 zile de la data depunerii tuturor documentelor solicitate.

Aprobarea distribuției se face de către Comisia de înscriere la Cota Bursei pe baza prospectului de ofertă publică aprobat de CNVM.

Pentru desfășurarea ofertei publice de vânzare, FPS a înființat un departament special "Piața de capital" care se va ocupa de vânzarea prin ofertă publică prin Bursa de Valori București a unor pachete de acțiuni de minim 5%, dar nu mai mult de 2/3 din valoarea capitalului social la unele societăți comerciale și de vânzarea unor pachete minoritare de până la 5% din valoarea capitalului social la societățile cotate pe piața secundară, până la sfârșitul anului fiind vândute 30 de societăți, în ritmul 4 – 5 societăți pe lună, prețul de vânzare fiind stabilit de FPS dacă societatea nu este cotată. Dacă societatea este cotată la BVB, FPS va vinde acțiunile la prețul din ultima zi de tranzacționare (înainte de declanșarea ofertei publice) sau la un preț al pieței unificat cu prețul stabilit de FPS.

Dacă societatea este cotată pe Rasdaq, FPS va vinde acțiunile tot prin BVB, la prețul stabilit de Consiliul său de Administrație. Societățile de valori mobiliare care vor avea contract cu FPS-ul pentru derularea ofertei, vor utiliza principiul "primul ofertant sosit va fi primul servit" neexistând restricții legate de mărimea pachetelor de acțiuni care pot fi cumpărate de un investitor.

Astfel, această modalitate de privatizare a început cu societatea comercială Electroaparataj S.A.

prezentarea societĂȚii

Electroaparataj a fost înregistrată la Registrul Comerțului municipiului București la data de 07.02.1991 sub numărul J 40/309/1991 și are codul fiscal 51/30.10.1992.

Sediul societății: București, bulevardul Pierre de Coubertin, nr. 3 – 5, sector 2, cod poștal 733091.

istoricul societĂȚii

Societatea s-a constituit în anul 1949 sub numele de "Electro – Aparataj" prin comasarea următoarelor întreprinderi:

"Electroaparataj – Andre Prott" înființată în 1947 sub numele de Fabrica de Material de Protecție, a aparținut Ministerului Apărării Naționale până în 1947, fiind denumită ulterior I.M.S. – Obor. Fabrica producea tâmplărie, tablă, confecții presate, aparataj electric. In 1949, întreprinderea trece sub numele "Electroaparataj – Andre Prott" în cadrul Centralei Industriei Electrotehnice, producând aparate pentru instalații interioare, aparate electrice industriale neautomate și materiale electroizolante;

"Industria Electrică Românească" s-a înființat în 1935, preluând personalul disponibilizat în urma închiderii unei fabrici private de produse electrotehnice din Cluj. După naționalizare, întreprinderea a fabricat contactoare, separatoare și întrerupătoare și avea 500 de angajați.

Ulterior, societatea a mai inclus:

fabrica "Electrocasnica" – înființată prin naționalizarea unei întreprinderi româno – americane de lustre și corpuri de iluminat, comasată cu întreprinderea Metaga (Slatz și Dabi) din Sibiu care producea aparate electrocalorice, corpuri de iluminat și instalații de încălzit industriale.

Apoi s-a hotărât dezvoltarea Electroaparataj ca fabrică de aparataj de joasă tensiune, etapă realizată astfel:

în perioada 1951-1953 se dă în funcțiune prima hală, se construiește turnătoria cu o suprafață totală de 1.500 mp și se înființează clădirea laboratorului cu o suprafață de 3.600 mp, repartizată pe 3 nivele;

în perioada 1962-1970 se extinde suprafața productivă prin construirea de noi hale și ateliere și dotarea cu mașini și utilaje (ateliere de montaj, hala matrițeriei, atelier de galvanizare cu stație de epurare a apelor reziduale, atelier de presaj bachelită, magazii, etc.);

în 1974 se dau în folosință o cantină-restaurant, un liceu electrotehnic și un cămin de nefamiliști.

În 1990 societatea a fost reorganizată juridic ca societate pe acțiuni, ca urmare a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a HG nr.1327/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie.

În anul 1995-1996, societatea a fost cuprinsă în programul de privatizare în masă, inițiat în baza Legii pentru accelerarea privatizării nr.55/1995. Ca urmare a acestui program 59,808% din acțiunile societății au fost distribuite cetățenilor români îndreptățiți.

Electroaparataj este în prezent persoană juridică română având forma juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române.

activitatea societĂȚii

Conform statutului și contractului adoptate prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor societății nr.35 din 25.04.1997, societatea are următoarele obiecte de activitate:

producție:

fabricarea de articole de materiale plastice;

fabricarea de mașini și aparate electrocasnice;

fabricarea de aparate neelectrice;

producția de aparataj electric de joasă tensiune pentru distribuție și comandă;

producția de lămpi electrice și echipament de iluminat;

producția de echipamente electrice pentru motoare și vehicule;

producția de componente electrice;

producția de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule;

fabricarea de subansamble, echipamente mecanice și electromecanice de semnalizare, piese de schimb cum sunt: piese pentru locomotive de cale ferată, pentru tramvai și material rulant armătură și utilaj pentru liniile de cale ferată și de tramvai, inclusiv piese pentru ele; utilaj mecanic și electromecanic de semnalizare, utilaj pentru dirijarea mișcării pentru căile ferate, pe liniile de tramvai, șosele, căi fluviale interne, în locurile de parcare a autovehiculelor, în amenajările portuare și aeroportuare, piese pentru acestea;

comerț:

comerț intermediar cu articole de menaj și de fierărie;

comerț intermediar cu produse diverse;

comerț cu ridicata cu aparate electrice și de uz gospodăresc;

comerț cu amănuntul cu bunuri de consum diverse;

comerț cu ridicata cu deșeuri și resturi;

comerț cu ridicata cu alte tipuri de mașini utilizate în industrie, comerț, navigație;

alte tipuri de comerț cu ridicata;

comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun;

alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate;

comerț cu amănuntul cu articole de iluminat și articole de uz casnic;

comerț cu amănuntul cu articole și aparate electrice și de uz casnic;

servicii:

reparații de articole electrice și de uz gospodăresc;

alte mijloace de cazare;

activitațe de cantină;

activitate de cercetare aplicativă;

dezvoltare aplicativă;

activități de contabilitate, revizie contabilă, consultații în domeniul fiscal;

activități de studiere a pieței și de sondaj;

activități de testare și analize tehnice;

alte activități de servicii prestate întreprinderilor.

capitalul societĂȚii

Capitalul social al Electropaprataj S.A. este în valoare de 32.856.884.000 lei, din care în natură 32.092.958.027 lei divizat în 32.856.884 acțiuni nominative în valoare de 1000 lei, subscris și vărsat integral.

Acțiunile societății sunt nominative, dematerializate, evidențiate prin înscrieri în cont și indivizibile.

Capitalul social este deținut după cum urmează:

tabelul 1: acȚionarii emitentului

Conform acestui tabel, societatea are un acționar care are o poziție de control, respectiv ofertantul, care deține 40,107% din acțiunile societății.

valoarea bunurilor aduse ca aport În naturĂ În societatea comercialĂ, Modul de evaluare Și numĂrul de acȚiuni acordate pentru aceasta

Conform statutului și contractului adoptate prin Hotărârea AGA nr.35/25.04.1997, din capitalul social înregistrat de 32.856.884.000 lei, valoarea totală a aportului în natură este de 32.092.958.027 lei.

Aportul în natură este constituit din :

Capitalul social s-a stabilit la înființarea societății prin H.G. nr.1327/1992. Evaluarea mijloacelor fixe s-a realizat ulterior prin reevaluări succesive conform H.G. nr.26/1992 și H.G. nr.500/1994. Înregistrarea terenurilor în bilanțul contabil s-a realizat în anul 1995 pe baza titlurilor de proprietate, la valoarea de inventar.

fondul de rezervĂ

Fondul de rezervă al Electroaparataj S.A. este în valoare de 3.150.247.000 lei, conform bilanțului contabil încheiat la 31.12.1996 și Raportului de Audit Financiar și Certificare a Bilanțului Contabil pe 1996 din 16.05.1997.

profituri nedistribuite

Conform bilanțurilor contabile la 31.12.1994 și 31.12.1995, întregul profit obținut a fost repartizat conform reglementărilor legale în vigoare.

Profiturile nedistribuite la 31.12.1996 în valoare de 1.134.484 mii lei, au fost încorporate în fondul de rezervă conform hotărârii AGA nr.35/25.04.1997.

veniturile societĂȚii

Veniturile realizate de societate în perioada 1994-1997 se prezintă după cum urmează:

tabelul 2: veniturile societĂȚii (mii lei)

Se observă o creștere a tuturor veniturilor realizate de societate. Veniturile din exploatare au fost obținute de societate ca urmare a proiectării, fabricării și comercializării de produse industriale (65-70%) și bunuri de consum (30-35%).

Proiecțiile pentru anii următori prevăd o creștere a cifrei de afaceri de 4-5% anual, superioară în general ritmurilor estimate de creșterea produsului intern brut de 2-3%. Având în vedere că societatea are drept clienți în majoritate societăți comerciale industriale, creșterea vânzărilor societății este determinată direct de creșterea activității acestora.

concurenȚa

piaȚa internĂ

a.) Aparatajul electric de comutație de joasă tensiune. Societatea este principalul producător de astfel de aparataj din țară, acoperind în opinia conducerii societății aproximativ 70% din piața națională. Acest sector s-a dezvoltat în ultimii ani prin apariția unor firme private mici, al căror obiect de activitate constă în fabricarea unui număr redus de tipovariante. Pe termen scurt și mediu, acestea nu prezintă o amenințare pentru societate, care deține un nomenclator extins de produse.

Dintre întreprinderile mari, singurii competitori ai societății sunt Contactoare S.A. Buzău și numai în domeniul contactoarelor de până la 63A, cu o producție de cca. 10 ori mai mică decât cea a societății, și Electroalfa S.A. Botoșani.

Un procent de 2-3% din aparatajul industrial este oferit pe piața internă de producători străini, la o calitate mai bună dar la prețuri de 2-3 ori mai mari, ceea ce face ca numărul cumpărătorilor acestor produse să fie redus. Principalii competitori externi ai societății pe piața internă sunt reprezentați de Tehnomecanique, Siemens, Ana Brawn Boveri, Merlin Gerin.

Față de aceste societăți, Electroaparataj oferă următoarele avantaje:

termene reduse de livrare a produselor către clienți;

piese de schimb furnizate rapid și la prețuri mai convenabile;

relații comerciale tradiționale;

dependența clienților societății de componentele furnizate, ceea ce determină stabilirea acestora pe termen lung.

b.) În cadrul sectorului de aparataj electrocasnic, societatea se consideră cel mai reputat producător român de astfel de produse, deținând 30-40% din acest sector. Competitori ai societății, cumulând 20-25% din piața internă sunt Electroargeș S.A. Curtea de Argeș pentru anumite tipuri de aspiratoare și râșnițe pe care le oferă pe piață la prețuri mai accesibile dar la o calitate mai scăzută, Electrotel S.A. Alexandria și Electromureș S.A. Tg. Mureș.

40% din piața internă a aparatajului electrocasnic îl reprezintă produse de import:

10-15% produse de slaba calitate, la prețuri mici, din Turcia și China;

20-30% produse de lux, la prețuri mult mai mari decât produsele similare ale societății, realizate de firme străine cu reputație.

piaȚa externĂ

În prezent, societatea realizează exporturi în țări din Europa de vest, Arabia Saudită, Israel, SUA, Canada, etc..

invetiȚii recente

Societatea a stabilit un plan de investiții eșalonat pe 5 ani, până în anul 2002, care include atât investiții de urgență pentru înlocuirea utilajelor uzate fizic și completarea capacităților, cât și investiții de întreținere necesare pentru menținerea și întrețienrea capacităților exitente de producție. Valoarea planificată a investițiilor este de aproximativ 1 milion de dolari SUA anual.

În cursul anului 1996, conducerea Electroaparataj S.A. a realizat un studiu de restructurare tehnologică și modernizare a proceselor de producție, analizat de AGA și avizat de Ministerul Industriilor. Studiul relevă necesitatea completării parcului existent de mașini și utilaje specifice activității societății, pentru care este necesar un efort investițional de cca. 13 miliarde lei, la prețurile din 1996.

Investițiile recente realizate de societate au inclus echipamente românești și mașini și utilaje importate din Franța, Elveția și Germania. Recent, societatea a investit într-o linie de galvanizare – nichelare lucioasă cu tamburi din Germania, în valoare de 703.207.000 lei.

tabelul 3: investiȚii realizate În anii 1994-1996

indicatori financiari

Indicatorii financiari calculați pentru perioada 1994-1996:

solvabilitate

lichiditate

indicatori de profitabilitate

indicatori de activitate

fond de rulment

tabelul 4: indicatori financiari

Analiza indicatorilor financiari prezentați în tabelul 4 reflectă următoarele:

în anul 1995 scade capacitatea societății de a face față obligațiilor scadente deoarece crește mărimea creditului, pentru ca apoi, în anul 1996, să se înregistreze o creștere a solvabilității unității;

scăderea peroadei de recuperare a creanțelor ca urmare a preocupării conducerii societății pentru încasarea în termen cât mai scurt a contravalorii produselor livrate și a perioadei de achitare la termenele stabilite a obligațiilor comerciale deși în anul 1996 societatea s-a confruntat cu lipsa de lichidități datorită blocajului financiar;

creșterea fondului de rulment reflectă alocarea tuturor acumulărilor nete ale exercițiului anterior în creșterea activelor circulante. Plata dividendelor se face după încheierea exercițiului financiar, către jumătatea anului următor. Până atunci profiturile nerepartizate se înscriu în categoria capitalurilor proprii;

creșterea randamentului capitalului social datorită creșterii mai repede a profitului net decât capitalul social;

scăderea ratei profitului pentru că deși cifra de afaceri a crescut și cheltuielile societății au crescut.

În perioada 1994-1996, societatea a declarat situația dividendelor după cum urmează:

tabelul 5: situaȚia dividendelor

Dividendele au fost distribuite după cum urmează:

aferente anului 1994:

dividendele cuvenite Fondului Proprietății de Stat au fost plătite eșalonat în perioada 08.11.1995-08.01.1996;

dividendele cuvenite Fondului Proprietății Private au fost plătite eșalonat în perioada 08.11.1995-04.04.1996;

aferente anului 1995:

dividendele cuvenite Fondului Proprietății de Stat nu au fost plătite până la data de 28.06.1997;

dividendele cuvenite Fondului Proprietății Private nu a fost plătită suma de 303.806 mii lei;

aferente anului 1996:

urmează a fi distribuite acționarilor în perioada 01.08-31.10.1997.

Elemente informaȚionale privind oferta publicĂ

Oferta publică de vânzare s-a referit la un număr de 13.100.794 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 1000 lei ale emitentului, deținute de ofertant, care reprezintă 39,966% din acțiunile societății. Valoarea totală a ofertei este de 22.926.389.500 lei.

Acțiunile puse în vânzare sunt dematerializate și evidențiate prin înscrieri în cont, prețul de vânzare al acestora fiind de 1750 lei pe acțiune, care este format din prețul pe care-l primește ofertantul de 1669 lei/acțiune la care se adaugă comisionul intermediarului de 81 lei/acțiune. Intermediarul este societatea de valori mobiliare Capital Securities S.A.

Compensația intermediarului a fost stabilită în conformitate cu clauzele contractului de plasament intermediat nr. 731/09.06.1997, încheiat între ofertant și intermediar, după cum urmează:

suma de 80 milioane lei pentru activitatea de culegere a informațiilor, redactare a prospectului și obținere a autorizației ofertei de la CNVM;

un comision de 4.6% din prețul de vânzare al acțiunilor pentru fiecare acțiune vândută, sub rezerva autorizării încheierii ofertei de către CNVM.

Perioada de derulare a ofertei publice de vânzare de acțiuni a fost stabilită de la 8 septembrie 1997 până în ziua de 8 noiembrie 1997, orele 13.00.

Costurile ofertei publice constau în:

plata unui comision de 0,6% din valoarea tranzacției de către societatea de valori mobiliare Bursei de Valori București;

plata de către ofertant a unui comision de procesare, concomitent cu înaintarea către bursă a cererii de distribuție, în valoare de 3.500.000 lei care nu se mai restituie dacă cererea a fost respinsă.

rezultatul ofertei publice

Cele 39,996% din acțiunile deținute de FPS la societatea Electroaparataj S.A. au fost vândute chiar din prima zi, constituind un adevărat succes.

Tranzacțiile cu acțiuni Electroaparataj au fost executate încă de la 9.30 (deschiderea bursei), simbolul de piață fiind "ZZZELY". Până la 12.00 se vânduseră 12,5 milioane acțiuni, ultimul pachet de 46.000 de acțiuni epuizându-se la ora 13.00, cu 30 de minute înainte de închiderea bursei. Ofertele s-au desfășurat în piață continuu: imediat ce se introduceau ordinele de vânzare se și executau ordinele de cumpărare. Astfel, pe tabela electronică a Bursei de Valori București nu au apărut ordinele de cumpărare ca în cazul societăților comerciale cotate, ci doar tranzacțiile executate și cantitatea oferită spre vânzare ce se diminua corespunzător.

Oferta publică a rămas teoretic deschisă încă 7 zile, dar practic ea s-a încheiat chiar din prima zi.

Sumele au fost:

21.865.225.200 lei pentru ofertant;

1.061.164.314 lei pentru intermediar;

138.000.000 lei pentru BVB.

oportunitatea cotĂrii la bursa de valori bucureȘti a societĂȚilor comerciale

introducerea valorilor mobiliare la cotĂ

Produsele ce fac obiectul tranzacțiilor bursiere îl constituie valorile mobiliare. Pentru a putea fi tranzacționate în bursă, valorile mobiliare trebuie să fie admise la cotația oficială.

Pot fi negociate la bursa de valori obligațiuni emise de stat și de alte organisme de drept public, obligațiuni emise de societăți, acțiuni ale unor societăți pe acțiuni și alte produse de derivate.

Introducerea în Bursă a acestor categorii de valori mobiliare se poate efectua prin înscrierea acestora în cotația oficială. Admiterea unei valori mobiliare în cotația oficială nu reprezintă un drept ci trebuie să fie solicitată de colectivitatea emitentă. Societatea care solicită înscrierea la cotă a acțiunilor sale și care obține această calitate se numește că este listată la Bursă.

Procedura de admitere comportă trei faze (ANEXA 2):

întocmirea dosarului de admitere care cuprinde documentația solicitată de bursa de valori, inclusiv raportările financiare ale ultimilor 3 – 5 ani încheiați;

asumarea unor obligații de către societatea care solicită înscrierea valorilor mobiliare la Cotă, în conformitate cu Regulamentul de înscriere a valorilor mobiliare la Cota bursei de valori, precum:

informarea autorităților bursiere în timp util asupra tuturor evenimentelor sociale care afectează existența juridică a societății (modificări statutare, modificarea capitalului),

imprimarea înscrisurilor în conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern și internațional,

asigurarea la una sau mai multe bănci, ori societăți de asigurări, etc.

examinarea și aprobarea cererii de către compartimentul de înscriere la cotă a bursei respective.

Introducerea valorilor mobiliare la bursă presupune și o publicitate prealabilă. De asemenea, publicarea în buletinul de cotații presupune și atribuirea unui cod pentru fiecare valoare mobiliară introdusă în bursă.

Cotarea constă în codificarea și gruparea principalelor caracteristici și mărimi de preț înregistrate de titlurile financiare pe piață într-o perioadă dată. Cotațiile valorilor mobiliare tranzacționate la o bursă cuprind mai multe date, cum ar fi: variația anuală maximă și minimă, mărimea dividendului și a profitului, raportul preț/câștig, numărul de valori mobiliare tranzacționate, mărimea variației față de ziua precedentă.

Introducerea valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori București este reglementată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

În vederea introducerii, promovării și menținerii la Cota Bursei, emitenții valorilor mobiliare vor respecta legislația în vigoare cât și regulamentele și procedurile specifice stabilite de către Bursă.

Societățile care solicită cotarea acțiunilor trebuie să îndeplinească anumite condiții. De asemenea, odată cu înaintarea către Bursă a cererii de înscriere a valorilor mobiliare la cotă, însoțită de documentele cerute, va fi plătit, de către emitent, un comision de procesare a cărui valoare este fixă și nu se rambursează dacă cererea a fost respinsă.

Dacă societatea care solicită listare a primit de la Comisia de Înscriere la Cotă “ Decizia de însciere la cotă”, atunci ea trebuie să plătească comisionul de înscriere. Acest comision este diferențiat în funcție de valoarea nominală a valorilor mobiliare emise și aflate în circulație; plata se face după 12 luni calculate de la data intrării în vigoare a “Deciziei de înscriere la Cotă” și de categoria la care sunt înscrise valorile mobiliare.

În general, comisionul de înscriere nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei pentru categoria a II-a și 3.000.000 lei pentru categoria I.

În cazul obligațiunilor și altor valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune și de către autoritățile administrației publice centrale și locale, comisionul de înscriere = 0,001% x valoarea nominală totală, iar pentru obligațiunile emise de societățile comerciale acest comision este egal cu 1/2 x rata comisionului pentru acțiuni x valoarea nominală totală.

Rata comisionului este stabilită în funcție de categoria la care sunt înscrise acțiunile:

pentru categoria de bază

pentru categoria I-a

Cota Bursei de Valori București este structurată pe următoarele sectoare:

sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;

sectorul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autoritățile administrației publice centrale și locale și de către alți acționari;

sectorul internațional, rezervat valorilor mobiliare emise de persoane juridice din străinătate.

Înscrierea la Cota Bursei În cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romÂne.

Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române este organizat pe două categorii: categoria II (de bază) și categoria I.

Pentru înscrierea valorilor mobiliare la Cotă, societatea trebuie să îndeplinească o serie de cerințe, cuprinse în ANEXA 3.

Pentru înscrierea acțiuniloe la Cota Bursei trebuie ca cel puțin 15% din numărul acțiunilor emise și aflate în circulație, să fie deținute de cel puțin 1800 de acționari, excluzând persoanele implicate și angajații emitentului. Fiecare din acești 1800 de acționari trebuie să dețină un număr de acțiuni a căror valoare totală minimă să fie de 100.000 lei. Procentul minim de 15% trebuie să reprezinte minim 75.000 de acțiuni.

Înscrierea la CotĂ a obligaȚiunilor Și a altor valori valori mobiliare emise de cĂtre stat, judeȚe, oraȘe, comune, autoritĂȚi ale administraȚiei publice centrale Și locale Și alte autoritĂȚi.

Obligațiunile și alte valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități, sunt de drept admise la Cotă la primirea de către Bursă a documentului de emisiune și a plății comisionului prevăzut în procedurile Bursei, spre deosebire de obligațiunile emise de societățile comerciale.

Asfel, pentru înscrierea la cotă a obligațiunilor, trebuie ca cel puțin 30% din numărul obligațiunilor emise și aflate în circulație să fie deținute de cel puțin 1000 de deținători, excuzând persoanele implicate și angajații emitentului. Fiecare dintre aceștia trebuie să dețină un număr de obligațiuni a căror valoare totală minimă să fie de 300.000 lei. Procentul de 30% trebuie să reprezinte minim 50000 de obligațiuni.

Înscrierea la Cota Bursei În cadrul sectorului internaȚional.

Pentru înscrierea valorilor mobiliare în cadrul sectorului internațional, emitenții trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și emitenții autohtoni, cu condiția de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor mobiliare desemnată de Bursă.

Valorile mobiliare străine, emise de persoane juridice străine, se afișează distinct de cele autohtone.

MenȚinerea la Cota Bursei a valorilor mobiliare

Menținerea la Cota Bursei a valorilor mobiliare începe odată cu intrarea în vigoare a deciziei de înscriere a acestora.

Pentru menținerea valorilor mobiliare la Cotă, emitenții vor trebui să achite comisionul de menținere și, de asemenea, să furnizeze informațiile cerute de Bursă, informând permanent și pe deplin publicul atât despre evenimentele importante cât și despre deciziile ce pot afecta prețul valorilor mobiliare.

De asemenea, Bursa are dreptul de a suspenda, retrage și retrograda valorile mobiliare în anumite condiții prezentate de regulamentele Bursei.

Astfel, Bursa poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent în cazul în care:

emitentul nu respectă condițiile Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei;

nu mai poate fi menținută sau restabilită o piață ordonată a respectivelor valori mobiliare;

au loc fuziuni, reorganizări, divizări, consolidări, reclasificări;

acționarii iau decizia de retragere de la Cotă;

emitentul nu plătește vreunul din comisioanele datorate Bursei și menține această situație de cel mult două luni după data exigibilității comisionului respectiv;

emitentul nu respectă cerințele formulate de Bursă în legătură cu furnizarea informațiilor;

emitentul nu întocmește rapoartele financiare conform principiilor contabile prevăzute de legislația în vigoare, sau care nu se conformează altor cerințe contabile solicitate de Bursă.

Bursa are, de asemenea, dreptul de a retrage de la cotă valorile mobiliare ale emitentului căruia i s-a inițiat procedura de faliment.

Decizia de retragere de la cotă aparține Comitetului Bursei și se poate lua numai cu avizul CNVM.

Așa cum am spus, bursa este organizată pe două categorii, fiecare cu cerințe specifice. In situația în care societatea nu poate respecta condițiile impuse de nivelul respectiv, Bursa poate decide retrogradarea valorilor mobiliare din categoria I în categoria a II-a, în cazul în care:

cerințele referitoare la profitul net nu sunt îndeplinite;

procentul minim prevăzut pentru acțiuni este mai mic de 10%, iar pentru obligațiuni este mai mic de 20%;

numărul minim necesar de acțiuni emise și aflate în circulație scade sub 1500, sau valoarea totală minimă este mai mică de 90000 lei;

numărul deținerilor de obligațiuni, excluzând persoanele implicate și angajații este mai mic de 800, sau dacă valoarea totală minimă deținută de aceștia este mai mică de 250.000 lei.

efecte ȘI eforturi ale cotĂrii valorilor mobiliare

Efecte ale cotĂrii BVB

a) Asigurarea atragerii continue de resurse bănești importante de pe piața de capital.

Societățile comerciale pe acțiuni au două surse de finanțare din exterior a activității: băncile comerciale și piața de capital. Participarea pe piața de capital are ca primă etapă transformarea societății comerciale pe acțiuni din societate “închisă” în societate “deschisă” prin realizarea unei oferte publice autorizată de Comisia Națională de Valori Mobiliare, în conformitate cu Legea 52/1994.

Înscrierea la Cota BVB aduce cu sine modalități mai practice de finanțare, materializate prin existența unei game variate de instrumente specifice pieței de capital. În această categorie se situează emisiunile de obligațiuni convertibile sau de acțiuni având atașate “warvante”. Aceste instrumente acordă un drept de cumpărare ulterioară de acțiuni ale emitentului, la un preț prestabilit. Investitorii vor fi mai repede atrași în cumpărarea unor astfel de instrumente ce dau drept de cumpărare ulterioară de acțiuni cotate la BVB decât necotate, datorită transparenței și accesibilității pe această piață bursieră.

b) Publicitate gratuită

Sumarul tranzacțiilor din fiecare ședință de tranzacționare, în care apar și denumirile societăților comerciale care au valori mobiliare înscrise la Cota Bursei, este transmis agențiilor de presă internă și internațională, principalelor ziare și posturi de radio și televiziune din țară.

c) Creșterea reputației.

Reputația de care se bucură societățile comerciale “deschise” care au valori mobiliare înscrise la Cotă, poate duce la creșterea segmentului de piață comercială pe care acționează aceste societăți, acesta fiind un element important împotriva concurenței.

Mărirea reputației se poate manifesta direct, prin facilitățile comerciale de creditare și de plată pe care emitentul le poate obține din partea furnizorilor și clienților săi.

d) Creșterea lichidității valorilor mobiliare.

Bursa de Valori București este o instituție specifică pieței de capital care, prin mijloacele pe care le are la dispoziție, impune societăților comerciale “deschise” cotate la BVB, distribuirea informațiilor referitoare la aceste societăți către publicul larg. Aceste informații ajung la investitorul final, persoană fizică sau juridică, atât direct cât și prin intermediul studiilor făcute de specialiștii și consultanții de specialitate.

Transparența emitenților, care au valori mobiliare înscrise la Cota Bursei de Valori București, prin intermediul informațiilor oferite public, contribuie la urmărirea cu ușurință a tranzacțiilor și cotărilor de pe piața bursieră și atrage investitorii prin accesul facil și echitabil pe această piață de capital, crescând astfel lichiditatea valorilor mobiliare.

Investitorii doresc să aibă posibilitatea ca în orice moment să-și poată vinde acțiunile deținute, cu un cost cât mai mic și într-un timp cât mai scurt, deci ca valorile mobiliare să posede lichiditate. Acest lucru este realizat de BVB ca piață organizată de tranzacționare a valorilor mobiliare înscrise la Cotă. Investitorii își focalizează astfel mai repede atenția asupra societăților comerciale “deschise” înscrise la BVB decât asupra celor neînscrise.

Aceste aspecte sunt și mai importante în situația de tranziție în care se află economia românească.

e) Pentru operațiunile de fuziuni, preluări, etc.

Existența unei valori recunoscută pe piață pentru o societate comercială are o mare importanță în operațiunile de fuziuni, preluări sau orice alt fel de relație partenerială de tip “joint – venture”. Analizele ocazionate de aceste operațiuni vor folosi valoarea deja existentă și reală dată de piața bursieră și nu o valoare contabilă. Acest lucru avantajează mult pe emitentul ale cărui acțiuni sunt înscrise la Cota de Valori București, bineînțeles în cazul în care firma își desfășoară activitatea în bune condiții. Piața reacționează, în acest caz pozitiv, ducând la menținerea sau creșterea prețului bursier al acțiunilor.

Fuziunea este operațiunea prin care două sau mai multe societăți comerciale se combină într-una singură, unindu-și patrimoniile. In urma unei operațiuni de fuziune sau de preluare, acționarii vechi primesc, în locul vechilor acțiuni deținute, acțiuni ale firmei noi sau ale firmei cumpărătoare. In ambele cazuri trebuie stabilită paritatea de schimb între acțiunile noi și cele vechi. Această operațiune este mult facilitată în cazul existenței deja a unei valori recunoscută pe piața bursieră.

f) Plata creditorilor cu acțiuni.

Emitenții înscriși la Cota Bursei de Valori București au ca modalitate de lichidare a creanțelor către diverși creditori, acoperirea sumei datoriilor cu echivalentul în acțiuni, aceasta în cazul în care creditorii emitentului sunt de acord cu această variantă.

Lichidarea creanțelor prin plata creditorilor cu acțiuni se poate face datorită existenței a unei valori de piață a respecivelor valori mobiliare, cât și folosirii ca mijloc de plată.

Pe lângă aceste efecte mai pot exista de exemplu: creșterea cotei managerilor pe piață, simplificarea înregistrărilor în registrele acționarilor și obligațiunilor.

Eforturi ale cotĂrii ale BVB

a) Controlul suplimentar asupra personalului de conducere al emitentului.

Acest “control” suplimentar se manifestă prin semnarea de către conducerea emitentului a “Angajamentului de înscriere la cotă” și prin acceptarea, astfel, a retricțiilor, disciplinei și modului de comportare specific impus de reglementările BVB. Cotarea la Bursa de Valori București presupune acceptarea, de către conducerea emitentului, a unor eforturi suplimentare impuse de BVB, în comparație cu situația anterioară, de societate comercială “deschisă”, dar necotată.

b) Costuri suplimentare.

Înscrierea la Cota BVB presupune plata anumitor comisioane specificate de reglementările Bursei de Valori București. De asemenea, un emitent care are valori mobiliare înscrise la Cota Bursei de Valori București, trebuie să suporte, în plus, și cheltuielile necesare pentru a face publice informațiile continue și periodice.

ordinele de bursĂ

Ordinul de bursă reprezintă, conform art. 406 din Regulamentul privind tranzacțiile bursiere, oferta de cumpărare sau de vânzare a valoriulor mobiliare înscrise la Cota Bursei de Valori București.

Un ordin este acceptat la tranzacționare dacă conține cel puțin următoarele informații:

tipul ordinului (vânzare sau cumpărare);

simbolul și descrierea valorilor mobiliare;

cantitatea;

prețul limită;

perioada pentru care este valabil ordinul;

contul pentru care se execută ordinul;

numărul ordinului în evidența societății de valori mobiliare.

Ordinul de bursă se transmite fie în numele și pe contul societății membre, fie în numele societății membre și în contul clientului.

Pentru a fi onorate, ordinele de bursă trebuie să îndeplinească, să respecte anumite condiții și anume, ordinele de cumpărare în nume propriu, prin executare, să nu afecteze capitalul minim net ce trebuie menținut de fiecare societate de valori mobiliare membră a bursei, iar ordinele de cumpărare în numele clientului se execută atâta timp cât există în cont disponibilul bănesc necesar acoperirii reglementărilor în vigoare.

Ordinul de bursă rămâne valabil și se supune regulilor Bursei până când este executat, expiră, este retras sau este anulat de către bursă.

Ordinele se diversifică în funcție de durata de valabilitate a prețului, a condițiilor de preț și de cantitatea de titluri financiare.

În funcție de intervalul de timp în care un ordin își păstrează valabilitatea, există:

ordin de tranzacție la zi – care trebuie executat numai în cursul zilei în care a fost lansat, la încheierea zilei de lucru, ordinul neexecutat se anulează automat. În absența unei mențiuni exprese, toate ordinele sunt ordine de tranzacție la zi.

ordin de tranzacție cu valabilitate prestabilită de investitor – valabilitatea maximă a unui ordin este de până la 6 luni, investitorul având dreptul de a-l anula oricând, înaintea executării lui.

Având drept criteriu de ordonare prețul de tranzacție, avem două categorii de ordine la prețul pieței sau la un preț prestabilit:

ordinele la piață – în care investitorul nu specifică un preț anume ci impune tranzacționarea imediată la prețul pieței;

ordinele "limită" și "stop limită" – prețul de tranzacție trebuie să respecte condițiile de mărime impuse de investitor;

ordinele de tranzacție "stop" – are calitatea de a preveni o pierdere potențială și, concomitent, de a proteja câștigul potențial al investitorului în valorile mobiliare în cauză.

O ordonare pe criteriul cantitate – tranzacție de titluri financiare – diferențiază între:

ordin a cărui tranzacție este acceptată numai integral de investitor,

ordin a cărui tranzacție este acceptată și parțial.

Pe piața bursieră din România se utilizează, acum, două tipuri de titluri:

la piață (Market order): ordinul de a vinde sau cumpăra un anumit număr de acțiuni la prețul cel mai apropiat de momentul prezentării ordinului. Ordinele trebuie să aibă o "marcă de timp" pentru a se asigura o prioritate și o protecție a clienților;

ordinul limită (limit order) este un ordin de vânzare sau cumpărare a unui număr de acțiuni la un anumit preț sau la unul mai bun. Ordinul limită este supus priorității de timp și nu poate fi executat până ce toate ordinele precedente nu au fost executate.

Există două mari grupe de ordine de tranzacție la piață:

ordine "cumpără la piață";

Exemplu:

Investitorul lansează ordinul "cumpără la piață 100 de acțiuni OLT"; agentul cumpără la prețul pieței cele 100 de acțiuni, în contul și pe răspunderea clientului care acceptă prețul și se obligă să îl achite. Ordinul se execută imediat indiferent de prețul pieței.

ordine "vinde la piață";

Ordinul "vinde la piață cele 100 de acțiuni OLT" cere ca agentul să vândă imediat, la prețul peței 100 de acțiuni OLT din stocul investitorului, el creditează contul acestuia cu suma obținută și apoi îl informează în legătură cu condițiile în care a avut loc tranzacția.

Și ordinul de tranzacție la limită cunoaște două forme:

ordinul "vinde la limită" prin care investitorul specifică prețul minim, limită, de la care agentul poate începe vânzarea titlurilor sale financiare;

Exemplu: ordinul "vinde la 500 limită 100 acțiuni ABC" specifică agentului că poate să înceapă vânzarea când prețul titlului financiar respectiv ajunge la 500 sau mai mult.

ordinul "cumpără la limită" prin care investitorul specifică prețul maxim la care se angajează să cumpere titlul financiar vizat.

Exemplu: Ordinul "cumpără la 1600 limită 200 acțiuni AZO" indică acceptul investitorului ca agentul să cumpere titluri financiare când prețul ajunge la/sau sub valoarea 1600.

cursul bursier

Pe baza ordinelor bursiere transmise de clienți societăților de valori mobiliare se formează cursurile bursiere, cotațiile pentru fiecare valoare mobiliară cotată la bursă.

Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta pe piața bursieră.

În România, pentru titlurile cotate la categoria de bază se utilizează mecanismul de licitație la preț unic iar pentru titlurile de la categoria I mecanismul de tranzacționare continuă.

Procedura tranzacțională permite echilibrarea cererii și ofertei prin aplicarea următoarelor reguli:

toate ordinele "la piață" trebuie executate cu priodritate;

urmează toate ordinele de vânzare cu o limită inferioară, precum și toateordinele de cumpărare cu o limită superioară.

Spre exemplu, ultimul curs cotat al acțiunii "MNP" din cota oficială a bursei a fost 5880.

Se înregistrează următoarele ordine:

ordine de cumpărare:

325 acțiuni la "cel mai bun curs";

25 acțiuni la cursul maxim de 5980;

100 acțiuni la cursul maxim de 5970;

75 acțiuni la cursul maxim de 5950;

150 acțiuni la cursul maxim de 5940;

225 acțiuni la cursul maxim de 5920;

75 acțiuni la cursul maxim de 5900;

150 acțiuni la cursul maxim de 5880;

ordine de vânzare:

175 acțiuni la "cel mai bun curs";

50 acțiuni la cursul minim de 5900;

75 acțiuni la cursul minim de 5920;

125 acțiuni la cursul minim de 5930;

75 acțiuni la cursul minim de 5940;

50 acțiuni la cursul minim de 5950;

125 acțiuni la cursul minim de 5970;

200 acțiuni la cursul minim de 5980.

Centralizarea ordinelor se face descrescător la cumpărare și crescător la vânzare, în așa fel încât să se realizeze contrapartida.

cerere ofertĂ

Având în vedere cursul anterior se observă dezechilibrul între 1125 ordine de cumpărare și 175 ordine de vânzare.

Din tabelul de mai sus se observă că echilibrul se poate realiza parțial la cursul 595, cererea și oferta echilibrându-se în jurul valorii de 525 acțiuni. La acest curs vor fi executate următoarele ordine:

toate ordinele de cumpărare și vânzare la "cel mai bun curs";

toate ordinele de vânzare limitate la mai puțin 5950;

toate ordinele de cumpărare limitate la mai mult de 5950;

jumătate din ordinele la 5950 sunt executate iar celelalte 25 rămân în portofoliu. Ordinele de vânzare la această limită deși sunt la "cursul atins" se spune că sunt parțial servite.

indicele bursier

Indicii bursieri exprimă evoluția cursurilor valorilor mobiliare pe piață.

În România, pe lângă indicele oficial BET mai există: VAB BX, BIG BSE Index, Indicele Compus Gelsor.

BIG BSE Index se calculează utilizând prețul mediu la sfârșitul ședinței de tranzacționare. Indicele este calculat de SVM Bucharest Investment Group de la 20.11.1995 pornind de la o valoare de 1000 puncte.

Formula de calcul ia în considerare toate agrestările obligatorii ori de câte ori capitalizarea totală a companiilor suferă modificări datorate unei noi listări sau creșterii capitalului social.

Indicele Compus Gelsor este lansat în 1995 furnizând o tendință a pieței de care să beneficieze toți cei interesați de evoluția generală a prețurilor. Indicele calculat în funcție de prețul de închidere al acțiunilor are formula următoare:

VAB BX a apărut în 1995.

Prezentat în premieră cu ocazia Forumului Economic al Mării Negre, indicele bursier VAB INDEX calculat de Divizia de analiză a societății VANGUARD, a fost lansat din necesitatea de a oferi clienților instituționali informații complete asupra evoluției pieței. Calculat după modelul matematic al indicelui american Standard & Poor's (SP500) dar putând fi ajustat cu fiecare societate nou listată, VAB INDEX a fost respins de către oficialii BVB, care nu și-au asumat responsabilitatea asupra efectelor pe care utilizarea acestui indice le poate avea asupra deciziei investitorilor. Cu toate acestea, indicele neoficial al pieței bursiere românești a fost preluat deja de către agenții de bursă Reuters sau Blumberg Business News.

Valoarea de referință calculată la 21 noiembrie 1995 a fost de 1000 puncte.

S-a introdus și un indice bursier dolarizat $ VAB INDEX obținut prin ajustarea indicelui VAB la cursul de schimb leu/dolar oficial al BNR. Indicele VAB poate fi ajustat permițând încorporarea noilor acțiuni introduse în ring.

Indicele oficial al Bursei de Valori București numit Bucharest Exchange Trading, BET, a fost creat pe 19 septrmbrie 1997, data de start fiind 22 septembrie 1997.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră și este creat pentru a reflecta tendința de ansamblu a prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni tranzacționate la Bursa de Valori București. Așadar, indicele BET este calculat ca o medie ponderată cu capitalizarea prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni cotate la Bursa de Valori București. Valoarea prețurilor din fiecare zi este raportată la prețurile corespunzătoare din data de referință (t=0):

unde:

N = numărul de acțiuni din portofoliul indicelui (N=10)

pi0 = prețul mediu ponderat al acțiunii i la momentul de referință t=0 (adică la 19 sept. 1997)

pit = prețul mediu ponderat al acțiunii i la momentul curent t

qi0 = numărul total de acțiuni emise din acțiunea i la momentul t=0.

Pentru a compensa orice efect artificial asupra prețului de tranzacționare datorat măsurilor de divizare, consolidări de acțiuni, fuzionări ale firmelor sau orice modificări ale capitalului social al unei acțiuni aflate în portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustată cu un factor de corecție f în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Astfel se realizează continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui:

O societate este inclusă în portofoliul indicelui dacă îndeplinește următoarele condiții:

acțiunile trebuie să fie cotate la categoria I a BVB;

acțiunile trebuie să aibă cea mai mare capitalizare bursieră, de asemenea, se urmărește ca suma capitalizărilor firmelor ale căror acțiuni sunt în portofoliul indicelui să depășească 60% din capitalizarea bursieră totală;

acțiunile trebuie să fie cele mai lichide, această caracteristică fiind aproximată prin totalul valorii tranzacțiilor pe acțiunea respectivă, se urmărește ca suma valorii totale a tranzacțiilor acțiunilor din portofoliul indicelui să fie de cel puțin 70% din valoarea totală tranzacționată.

În situația în care există acțiuni care nu mai corespund regulilor de includere în portofoliul indicelui iar altele care sunt tranzacționate corespund acestor reguli, se procedează la o actualizare a portofoliului indicelui. Și în acest caz, factorul de corecție f este recalculat pentru a compensa această modificare. Toate modificările portofoliului indicelui se fac periodic și se decid de către Comitetul Indicelui, care analizează și decide trimestrial actualizarea acestuia conform celor de mai sus.

componenȚa indicelui la 19 sept. 1997

Modificările coșului indicelui BET la 16 februarie 1998 au fost determinate de:

înlocuirea acțiunilor Oțelinox (simbol: INX) cu ALRO S.A. Slatina (simbol: ALR);

modificarea ponderilor acțiunilor în capitalizarea indicelui: Antibiotice Iași, Terapia Cluj-Napoca și Oltchim Rm. Vâlcea ca urmare a majorării capitalului social al acestor acțiuni.

Motivele care au stat la baza deciziei de înlocuire sunt:

menținerea reprezentativității portofoliului de acțiuni al indicelui prin includerea societății ALRO care are o pondere constant mare în valoare totală tranzacționată zilnic (peste 30%);

ponderea mare a societății ALRO în capitalizarea bursieră totală (peste 5%). Aceasta contribuie și la uniformizarea ponderilor în capitalizarea bursieră folosită în ponderea indicelui, ceea ce conduce la o protecție sporită a indicelui împotriva eventualelor variații artificiale;

păstrarea diversității acțiunilor societăților din coșul indicelui, conform metodologiei anunțate din broșura indicelui (care a și determinat selectarea societății Oțelinox pentru înlocuire).

Ponderile indicelui BET sunt formate de capitalizarea bursieră în care intră numărul total de acțiuni emise de către societățile ale căror titluri se află în coșul indicelui.

componenta indicelui la 16 februarie 1998

SURSA: Buletinul BVB

Valoarea indicelui este calculată în timp real și este afișată atât pe tabela electronică, cât și pe toate terminalele agenților din ringul bursei sau corectate la distanță la sistemul de tranzacționare automată.

indicele bet – evoluȚia bet în perioada 01.01- 10 iulie 1998

* Prețul acțiunilor ALRO a influențat indicele BET, ALRO înlocuind OȚELINOX din componența BET.

De asemenea, indicele este preluat în timp real de către agențiile REUTERS (pagina BETI) și DOW JONES TELERATE, el apărând și în pagina Internet a bursei (http://bse.ccir.ro).

Indicele BET – Compozit

La 17 aprilie a fost publicat al doilea indice oficial BVB, indice compozit. Denumirea abreviată este BET-C. Data de referință pentru indicele BET-C va fi 16 aprilie, iar valoarea de start va fi, ca și în cazul indicelui BET de 1000 puncte.

Această măsură a fost luată datorită necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor titlurilor tranzacționate la Bursa de Valori București.

Indicele BET-C a fost calculat folosind aceeași formulă ca și pentru indicele oficial BET și anume media ponderată cu capitalizarea bursieră a prețurilor titlurilor aflate în portofoliul indicelui. Prețurile care se folosesc sunt cele medii. Baza indicelui conține prețurile medii din data de referință 16 aprilie.

Datorită faptului că scopul principal de creare a indicelui compozit este de a reflecta evoluția tuturor acțiunilor tranzacționate, în cazul indicelui vor fi automat incluse noile societăți pe măsură ce sunt cotate, în ziua următoare după formarea prețului de piață. Pentru a compensa orice efecte artificiale asupra prețului de piață (datorită adăugării de noi titluri, a divizărilor/consolidărilor de acțiuni, fuzionărilor de firme sau oricăror modificări ale capitalului social) valoarea indicelui este ajustată (indicele este racordat) cu un factor de corecție în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Astfel se asigură continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui. factorul de corecție este valoarea indicelui din ziua anterioară modificării coșului indicelui.

Indicele BET-C este exprimat atât în lei cât și în USD ("dollar terms") fiind astfel un indicator util pentru investitorii români și străini. Exprimarea în USD se realizează prin convertirea prețurilor în lei la cursul BNR din ziua respectivă.

Acțiunile incluse în portofoliul indicelui la data începerii publicării indicelui sunt următoarele:

SURSA: "BURSA" – 16 APRILIE 1998

Valoarea indicelui este calculată în timp real și afișată atât pe tabela electronică cât și pe toate terminalele agenților din ringul bursei sau conectate la distanță la sistemul de tranzcționare automată. De asemenea, indicele este preluat în timp real de către agențiile de știri Reuters și Doe Jones Telerate și apare pe pagina Internet a bursei: http://bsc.ccir.ro.

evoluȚia indicelui bet-c În rol Și usd

În perioada 23.04.-10.07.1998

exemplu: cotarea sc mopariv sa la bursa de valori bucureȘti

Societatea comercială MOPARIV S.A. are sediul în Râmnicu Vâlcea. Obiectul de activitate al societății este măcinarea cerealelor, fabricarea și comercializarea produselor de morărit panificație, zaharoase și produse făinoase, prestări servicii precum și operațiuni de import – export în activitatea proprie.

istoric

Societatea a luat ființă în anul 1968 cu ocazia împărțirii administrativ – teritoriale a țării în județe, sub denumirea de “Întreprinderea Județeană de Morărit și Panificație” Vâlcea.

Activitatea se desfășoară pe raza județului Vâlcea, cu producție de măciniș cereale în localitatea Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, Băbeni, Horezu, Călimănești, Govora, Olănești.

De la înființare s-au parcurs următoarele etape:

I. 1968 – 1977: s-au construit și pus în funcțiune Fabrica de Pâine Troian Râmnicu Vâlcea, cu o capacitate de 50 t/24 h, dotată cu utilaje și tehnică modernă;

II. 1978 – 1989: s-au pus în funcțiune moara de porumb Râmnicu Vâlcea, cu o capacitate de 140 t/zi și moara de grâu Râmnicu Vâlcea, cu o capacitate de 240 t/zi. De asemenea, s-au construit și pus în funcțiune Fabrica de pâine Călimănești, capacitate 20 t/24 h, Fabrica de pâine Bujoreni – Râmnicu Vâlcea, cu o capacitate de 30 t/h, s-au făcut diverse modernizări (parcul auto, dotare cu utilaje și mijloace de transport noi);

III. 1990 – 1997: s-au construit și pus în funcțiune Fabrica de pâine Govora și s-a retehnologizat Moara de grâu Bujoreni.

În fiecare perioadă s-a diversificat producția, realizându-se 20 produse de bază și 60 sortimente noi.

În 1990 Întreprinderea de Morărit și Panificație s-a transformat, conform Legilor 15/1990 și 31/1990, în societate comercială pe acțiuni cu capital majoritar de stat sub denumirea de S.C. “MOPARIV” S.A., documentele de constituire fiind H.G. 1353/1990 și statutul Societății.

La data înmatriculării, capitalul social subscris și vărsat integral a fost de 300571 mii lei – capital integral de stat – reprezentând 60120 acțiuni nominative a 5000 lei fiecare acțiune.

Structura capitalului era de 70% FPS și 30% din acțiuni le deținea FPP.

După înmatriculare statutul a suferit următoarele modificări:

13.03.1993 – capitalul social se majorează de la 300571 mii lei la 3188229 mii lei, urmare a aplicării H.G. 26/1992;

17.06.1993 – FPS deținea 70%, adică 446352 acțiuni în valoare de 5000 lei = 2231809300 lei, iar FPP V Oltenia 30%, ceea ce înseamnă 191293 acțiuni în valoare de 5000 lei fiecare;

la 07.12.1994 se majorează capitalul de la 3188229 mii lei la 19322850 mii lei și se împarte în 772914 acțiuni a 25000 lei fiecare;

la data de 18.04.1995 a fost încheiat un contract între FPP V Oltenia în calitate de vânzător și Asociația MOPARIV PAS în calitate de cumpărător, prin care au fost vândute 116024 acțiuni cu o valoare nominală de 25000 lei fiecare, în valoare totală de 2900600000 lei; plata sumei s-a făcut prin 3314 carnete cu certificate de proprietate a 875000 lei. Aceasta a avut caracterul unei oferte publice, FPP V Oltenia vânzând 15% din acțiunile deținute.

De asemenea, la această dată managerul a devenit proprietarul a 1400000 lei, adică a 56 acțiuni cu o valoare nominală de 25000 lei fiecare.

La această dată structura era:

11.07.1996 – capitalul social se majorează de la 19322800 mii lei la 23375375 mii lei, ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, acțiunile fiind transmise către FPS și FPP V Oltenia. Astfel, structura a devenit:

O altă modificare a capitalului social se realizează la 29.11.1996 prin reevaluarea mijloacelor fixe și determină creșterea acestuia la 23593071000 lei.

În această perioadă se încheie un contract de cesiune între FPS și manager, prin care se majorează cota aferentă managerului de la 0,006 la 0,13%.

Astfel, la 11.03.1997 structura acționariatului era:

Prin Cererea de Înscriere de Mențiuni nr. 6091/17.06.199, structura capitalului social în valoare de 23593071000 lei, împărțit în 23593071acțiuni cu valoare nominală de 1000 lei fiecare, se modifică prin apariția acționarilor rezultați în urma Procesului de Privatizare în Masă care primesc prin cesiune 3671341 acțiuni de la FPS. Apar astfel un număr de 18283 persoane fizice care au subscris cupoane nominative de privatizare și carnete cu certificate de proprietate la SC MOPARIV SA. Procesul de Privatizare în Masă a început în 1995, când SC MOPARIV SA avea un capital social de 19322850000 și s-a alocat 19% din acesta, respectiv 3671341000 lei, pentru PPM. Având loc o suprasubscriere de cupoane nominative de privatizare și carnete cu certificate de proprietate, alocarea acțiunilor către cei îndreptățiți s-a făcut pe baza unui coeficient de alocare de 4,9242. Pe durata desfășurării PPM capitalul social total al SC MOPARIV SA a suferit majorări, ca urmare a obținerii titlului de proprietate asupra terenurilor și a reevaluărilor anumitor active. PPM s-a încheiat prin eliberarea certificatelor de proprietate, la data de 11.09.1996 și primirea actului de cesiune nr. 2021/07.03.1997 de la SIF Oltenia (fostul FPP V Oltenia).

Structura acționarilor:

În ceea ce privește investiția în valorile mobiliare, SC MOPARIV SA deține la Banca Agricolă un număr de 40 de acțiuni, cu valoare nominală de 5000 lei fiecare, în valoare totală de 2000000 lei.

Un alt eveniment important petrecut în cadrul societății MOPARIV SA a fost hotărârea fuziunii prin absorbție cu SC PRODILACT SA. Fuziunea societății comerciale prezentată mai sus este necesară și oportună din următoarele considerente:

în urma fuziunii cu SC PRODILACT SA, societatea devine producător de sortimente agricole diversificate, produse de morărit, produse zaharoase, lapte și produse lactate, carne bovină și porcină și preparate din carne, etc;

se asigură cantitățile de untură necesare produselor zaharoase și făinoase la prețuri reduse, fără a mai apela la alți furnizori;

se asigură desfacerea produselor de făină din grâu și porumb la ferma de creștere și îngrășare a animalelor necesară furajării, la prețuri reduse;

datorită circuitului închis în cadrul unităților fuzionate, se estimează reducerea creditelor care ar trebui contractate;

se asigură, începând chiar din 1998, noi locuri de muncă prin reactivarea progresivă a capacităților de producție, în condițiile modernizării și retehnologizării acestora.

In urma fuziunii, capitalul social va fi de 23805496 mii lei, corespunzător unui număr total de acțiuni de 23805496 acțiuni a 1000 lei/acțiune, în următoarea structură:

Înscrierea la cotĂ

În vederea înscrierii la B.V.B., Societatea Comercială MOPARIV SA a depus o cerere de înscriere alături de documentația cerută de regulamentele și procedurile Bursei.

S-a considerat că prin cotarea la Bursă, societatea va avea o serie de avantaje legate de:

creșterea lichidității valorilor mobiliare;

creșterea rapidității transferului de proprietate;

creșterea prestigiului societății;

creșterea interesului publicului și al mass – media față de societate;

apariția unei valori recunoscute pe piață;

posibilitatea atragerii de resurse bănești importante de pe piața de capital;

mărirea numărului de alternative de finanțare;

cointeresarea angajaților prin distribuirea de acțiuni.

decizia de Înscriere

În urma deciziei de înscriere nr. 83/27.08.1997, Comisia de Înscriere la Cotă decide înscrierea la Cotă în sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române în categoria a II-a a acțiunilor SC MOPARIV SA acțiuni nominative din clasa I, cu o valoare nominativă de 100 lei, într-un număr de 23593071. În urma aprobării cererii de înscriere la Cotă, SC MOPARIV SA a încheiat un contract de registru din 30.09.1997 cu Registrul Bursei, în urma căruia Bursa va acționa ca agent de depozitare, de înregistrare și de transfer. Această hotărâre de înscriere a acțiunilor în Registrul BVB, a fost luată după o analiză a avantajelor și costurilor pe care le presupune Registrul Român al Acționarilor și Registrul Bursei, la acea dată neexistând registre independente.

Comisioanele practicate de Bursă și plătite de MOPARIV erau, la acea dată, de 300 USD – comision de procesare, 600 USD – comision de înscriere în Registrul Bursei și 1800 USD – comision de înscriere la Cota Bursei, având în vedere mărimea capitalului social. De asemenea, un alt cost plătit a fost valoarea contractului de reprezentare cu SVM.

Încheierea contractului de registru cu RRA presupunea plata valorii contractului de 6000 USD pentru 20000 – 30000 acționari, iar la acestea se adaugă taxele pentru rapoarte suplimentare furnizate de RRA, respectiv înregistrare, depozitare și transfer.

Principalele rezultate economico – financiare:

Notă: dividendele din anii 1994 și 1995 sunt calculate pe o acțiune de 25000 lei, iar 1996 și 1997 sunt calculate pe o acțiune de 1000 lei.

Indicatori sintetici de analiză a performanțelor financiare pe perioada 1993 – 1995:

Indicatorii de lichiditate măsoară capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor sale pe termen scurt.

Rata lichidității globale și rata lichidității intermediare arată că societatea are un nivel minim recomandabil în perioada 1993 – 1995.

Rata lichidității imediate este un indicator mult mai sensibil decât primul, arătând posibilitatea societății de a-și plăti imediat datoriile pe termen scurt. Nivelul acestui indicator are o evoluție relativ nefavorabilă, situându-se în intervalul analizat sub 0,2 (cu excepția anului 1994, când valoarea sa a fost apropiată de nivelul minim recomandabil).

Indicatorii de rentabilitate se calculează având în vedere profitul brut sau net și cheltuielile de producție sau capitalul propriu.

Rentabilitatea costurilor este bună. După cum se observă în tabel, rentabilitatea costurilor, exprimată ca raport între profitul brut și totalul cheltuielilor, prezintă valori oscilante de la 3,54% în 1994, la 8,82% în 1994 și la 6,97 în 1995. Aceasta înseamnă că pentru fiecare 100 lei cheltuiți s-a obținut un beneficiu între 3 și 9 lei.

Rentabilitatea financiară se calculează ca raport între profitul net și capitalul propriu. Aceasta are valori mari, însă valorile sunt artificiale întrucât capitalul social, principala componentă, a suportat, din 2 în 2 ani, modificări, conform reevaluărilor legale, fapt ce a condus la o neomogenitate a acestui indicator.

Rentabilitatea economică, calculată ca raport procentual între rezultatul din exploatare și total active, prezintă valori bune, societatea obținând din activitatea de exploatare a activelor sale un profit de 3,72 lei în 1993, 9,98 lei în 1994 și 12,28 lei în 1995.

Un indicator mai relevant a fost rata rentabilității nete, privită ca raport între profitul net și veniturile totale realizate. Astfel, din 100 lei venit, societatea a obținut profit de 1,91 lei în 1993, 4,72 lei în 1994 și 4,24 lei în 1995. După cum se observă, acest indicator a avut o tendință relativ crescătoare, dar cu valori scăzute.

Marja de profit realizată, reflectă, de asemenea, o rentabilitate a vânzărilor în creștere. Nivelul relativ definit al celor doi indicatori – marja de profit și rata rentabilității nete, pune în evidență faptul că veniturile totale ale societății, deși sunt realizate în mod preponderent din venituri din exploatare, cuprind venituri semnificative din producția stocată și din subvenții de exploatare.

Indicele bonitate reprezintă gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri. Conform literaturii de specialitate, valorile optime se situează peste 120%. După cum se observă din rezultatele prezentate în tabel, deși societatea și-a acoperit cheltuielile din veniturile realizate, acest indicator s-a situat sub pragul optim.

Viteza de rotație – acest indicator arată eficiența cu care au fost folosite resursele proprii de care a dispus societatea în perioada analizată. Viteza de rotație a stocurilor arată numărul de zile în care se efecuează o rotație a stocurilor. Aceasta se calculează ca raport între nuvelul stocurilor x nr. de zile și cifra de afaceri.

Datele din tabel arată că, deși viteza de rotație a stocurilor a crescut, ea prezintă valori relativ scăzute, ceea ce reflectă o bună gestionare a stocurilor.

Perioada de recuperare a creanțelor se calculează ca raport între creanțe x nr. de zile și cifra de afaceri. Acest indicator arată timpul mediu în care creanțele sunt încasate și depinde de politica societății în ceea ce privește creditul acordat clienților săi. Perioada de recuperare a creanțelor are un nivel bun, chiar și în condițiile datorate blocajului financiar existent încă în economia națională.

Perioada de rambursare a datoriilor, calculată ca raport între datorii x nr. de zile și cifra de afaceri, are o tendință de creștere, ajungând la 54 zile.

Evaluarea performanȚelor financiare 1996 – 1997

Analiza principalilor indicatori economico – financiari în perioada 1996 – 1997 reflectă o activitate, în general, bună a societății.

Astfel, se înregistrează o scădere a lichidității imediate și a solvabilității, ceea ce determină acordarea capacității societății de a-și plăti imediat datoriile pe termen scurt și de a face față împrumuturilor contractate.

Cu excepția indicatorilor care reflectă gradul de îndatorare, care a crescut de la 6,32% la 8,24% și a rentabilității costurilor, ceilalți indicatori au avut o evoluție favorabilă.

Aceasta s-a datorat creșterii capitalului social care însă, nu are o bază reală ci este determinată de reevaluări a veniturilor societății, a profitului brut și implicit, a celui net.

Astfel, datorită creșterii mai rapide a veniturilor totale decât a cheltuielilor, se înregistrează creșterea gradului de acoperire a cheltuielilor din venituri față de anul 1996 cu 3,490%, o creștere a ratei rentabilității nete, astfel că în 1996, din 100 lei venit, societatea a obținut un profit de 3,69 lei, iar în 1997 de 4,60 lei, indicatori în creștere și față de anii anteriori.

rezultatele economico – financiare pe primele 4 luni ale anului 1998

Structura acționariatului la data de 05.06.1998, conform ultimului Registru de Bursă, este următoarea:

FPS = 12831814 acțiuni (54,39%);

SIF Oltenia = 1281066 acțiuni (5,43%);

salariații societății = 3289037 acțiuni (13,94%);

alți acționari = 6191154 acțiuni (26,24%).

Activitate de producȚie

Pe primele 4 luni ale anului 1998, față de datele din BVC pe anul 1998, s-au realizat următoarele:

Din datele de mai sus rezultă că pe primele 4 luni ale anului 1998, deși cantitativ există o creștere la aproximativ toate grupele față de prevederile BVC-ului pe 1998, valoric avem o scădere. Motivul este că pe această perioadă nu s-au modificat prețurile la sortimentele existente.

Activitate de personal

La 30 aprilie 1998, numărul de personal realizat a fost de 1152 persoane. Față de 31 decembrie 1997, se înregistrează o reducere de 31 persoane, din următoarele cauze:

pensionări limită vârstă = 10 persoane;

pensionări invaliditate = 7 persoane;

deces = 1 persoană;

desfaceri contract de muncă (șomaj, disciplinar, transfer) = 13 persoane.

Activitate de investiȚii

Pe primele 4 luni ale anului 1998, programul de investiții a fost de 950 mil. lei, realizându-se un volum de 703 mil. lei, asigurat din fonduri proprii.

În structură, volumul de investiții se prezintă astfel:

achiziții centre de desfacere (2 buc.) = 30 mil. lei;

achiziții cuptoare cu microunde pentru centrele de desfacere cu amănuntul ( 5 buc.) = 6 mil. lei;

instalație de gaze la Moara Oltul Drăgășani = 79 mil. lei;

lucrări consolidare Moara grâu Bujoreni = 587 mil. lei.

Activitate financiarĂ

La 30 aprilie 1998 se înregistrează următoarea situație economico – financiară:

La 30 aprilie 1998, din totalul creditelor de 9.666.582 mii lei existente la 31 decembrie 1997, mai are de rambursat suma de 3.820 mil. lei, credite cu termen de rambursare mai și iunie 1998.

Evaluarea acȚiunilor

Valoarea unei acțiuni poate fi considerată sub mai multe aspecte:

a) valoare nominală egală cu suma capitalului social, divizată la numărul de acțiuni (N) emise:

b) valoarea patrimonială – exprimată prin valoarea contabilă și valoarea intrinsecă;

valoarea contabilă (Vct) =

unde Vct = valoarea contabilă

An = activ net

N = număr total de acțiuni

Activul net reprezintă diferența dintre activul total și datorii.

Valoarea intrinsecă exprimă activul net corelat cu plusurile din minusurile de activitate latente ce revin pe o acțiune.

unde Vi = valoarea intrinsecă

Anc = activ net corectat

N = numărul total de acțiuni

c) valoarea de piață este prețul la care se efectuează schimbul de acțiuni. Această valoare se exprimă prin intermediul raportului cerere – ofertă.

Cursul bursier este influențat de o serie de elemente din care cele mai importante sunt legate de:

situația financiară a societății respective;

evoluția pieței bursiere națională și internațională;

fenomene pur bursiere ce influențează cererea sau oferta;

indicatori de evaluare a acțiunilor prin intermediul valorii unei acțiuni.

* = valoarea este calculată ca o medie a prețurilor înregistrate în cele trei luni de la cotarea societății.

Notă: Scăderea valorii contabile a acțiunilor este determinată de creșterea numărului de acțiuni ca urmare a aplicării programului de privatizare în masă și implicit, de modificare a valorii nominale la 1000 lei/acțiune.

Evaluarea financiară se realizează pe baza unor indicatori financiari cum ar fi:

a) profitul pe acțiune, care exprimă capacitatea emitentului de a obține profit:

unde PPA = profit pe acțiune, Pn = profit net

N = număr total de acțiuni existente pe piață

b) rata de distribuire a dividendului:

unde d = rata de distribuire a dividendului

Dn = dividende nete

Pn = profit net

c) dividend pe acțiune:

unde DPA = dividend pe acțiune

Pnr = profit net repartizat acționarilor

N = număr de acțiuni existente pe piață

d) randamentul dividendului:

unde R = randamentul dividendului

D = dividend repartizat

Co = curs la cumpărarea acțiunii

e) coeficientul PER exprimă eficiența plasamentului în acțiuni:

unde PER = coeficient de capitalizare

C = curs mediu bursier

Pn = profit net pe acțiune

Evaluarea tehnicĂ a acȚiunilor.

Se observă creșterea prețului acțiunilor MOPARIV la sfârșitul anului.

EvoluȚia MOPARIV În perioada 01.01.-17.07.1998

Sursa: "Bursa" – ian. – iulie 1998

Din analiza efectuată se observă o continuă scădere a prețului acțiunilor MOPARIV datorită, în principal, scăderii interesului investitorilor față de piața de capital, în special, ca urmare a insuficienței reformei economice și anume privatizarea societăților comerciale cu capital de stat.

Luna iulie este cea în care s-au înregistrat cele mai mici prețuri pe fondul scăderii drastice a valorii tranzacțiilor la BVB.

Cel mai mare preț de vânzare în perioada analizată, a fost înregistrat pe 17 martie 1998, acesta fiind de 853,47 lei/acțiune, iar cel mai mic este de 640 lei/acțiune.

mecanismul de tranzacȚionare al bursei de valori bucureȘti

caracteristicile bursei de valori bucureȘti

Fascinațiile pieței de capital sunt numeroase. Fiecare participant la piața de capital urmărește realizarea unor aspecte importante din activitatea sa. Astfel, emitenții sunt interesați de tehnicile, dimensionarea și etapizarea procesului de finanțare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor. Societățile de valori mobiliare sunt preocupate de lărgirea obiectului de activitate prin acoperirea unei game largi de activități, de configurare optimă a front – office-ului și back – office-ului. Instituțiile de supraveghere urmăresc respectarea principiilor și reglementărilor generale ale pieței. Creatorii și administratorii de piețe (tehnicienii) sunt preocupați de aspecte mai puțin vizibile publicului larg care constituie tehnica și, în același timp, condiția de existență a pieței însăși, printre care: tehnicile de tranzacționare,creditarea,garantarea,compensarea, decontarea operațiunilor.

Modalitățile de realizare a lor sunt, de cele mai multe ori, rezultatul aplicării tehnologiei, de aceea voi prezenta în continuare tehnica de tranzacționare utilizată de către Bursa de Valori București.

Pentru aceasta este însă necesară, mai întâi, prezentarea tehnicilor elementare de formare și negociere a prețurilor.

După numărul de participanți, există 3 tipuri:

a) Negocierea simplă.

Caracteristic acestei tehnici de analiză este faptul că se află în competiție, de fiecare parte (partea vânzătorului și partea cumpărătorului), câte un singur participant.

Prețul de start cerut de vânzător este mai mare decât cel oferit de cumpărător. Pe parcurs, fiecare dintre ei își îmbunătățește prețul (în sensul contrapartidei), stabilindu-se prețul final la o valoare de compromis între cele două limite inițiale.

Grafic, această strategie se prezintă astfel:

b) licitație simplă.

În cazul licitației simple, de o parte se situează un singur participant, iar de cealaltă mai mulți.

Indiferent de tipul licitației (de vânzare sau de cumpărare), participanții aflați în contrapartea participantului unic vor intra în competiție îmbunătățind prețul de la valoarea inițială impusă de contraparte. Se spune că ei “licitează”, prețul final coincizând cu cea mai bună ofertă.

licitaȚie simplĂ de cumpĂrare

licitaȚie simplĂ de vÂnzare

c) Negociere complexă.

Această tehnică presupune existența unor piețe evoluate, cu cel puțin un grad minim de lichiditate, piețe în care există de fiecare parte mai mulți participanți.

In acest caz negocierile sunt “paralele”, cu pachete de prețuri inițiale (de ambele părți) și cu un pachet de prețuri finale.

Ca și în cazul negocierii simple, prețurile finale se situează între prețurile inițiale ale celor două părți. Similar licitației simple, părțile “licitează”, îmbunătățesc prețurile în favoarea contrapărții. Acest lucru se petrece atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător, ceea ce a determinat denumirea acestei pieță ca o piață dublu licitată.

Clasificarea pieȚelor secundare

Piețele secundare de capital se caracterizează prin existența mai multor participanți de ambele părți.

Criterii de clasificare a pietelor secundare

după continuitate:

piețe intermitente: prețul se formează pe bază de fixing,

piețe continue.

după suportul tranzacțiilor, negocierile se pot desfășura:

prin strigare liberă (“open outcry”)

prin calculator (tehnici electronice)

după localizarea ringului de negociere:

piețe centralizate

piețe descentralizate

după proprietatea asupra pieței și accesul operatorilor:

private de sorginte anglo – saxonă

publice (de stat) – piețele sunt instituții publice cu acces liber al operatorilor

după tehnica tranzacțiilor:

sisteme bazate pe dubla licitație (“prin driven system”)

sisteme bazate pe creatorii de piață (“quote driven system”)

Cele două piețe din România, Bursa de Valori București și Rasdaq, sunt piețe electronice.

Bursa de Valori București este o societate publică cu sistem centralizat bazat pe dubla licitație.

Premisa sistemului bazat pe dubla licitație este uniformitatea operatorilor care tranzacționează în piață.

Astfel, la un moment dat, un operator este fie vânzător, fie cumpărător deși poate să primească în același timp atât ordine de vânzare cât și de cumpărare. Din portofoliul său de ordine de vânzare sau cumpărare, operatorul va încerca să-l execute, la un moment dat, pe cel mai bun (cel cu prețul cel mai mare la cumpărare, sau cel mai mic la vânzare).

Pentru a analiza acest sistem ne putem imagina că toți operatorii activi, la un moment dat reprezintă fie ordine de vânzare, fie ordine de cumpărare. Acești operatori încearcă pe de o parte să atragă contrapartea într-o zonă a prețurilor convenabilă propriilor interese, iar pe de altă parte acordă o atenție sporită participanților din propria parte (vânzare sau cumpărare) alături de care se licitează, pentru a nu putea pierde în favoarea lor o oportunitate tranzacțională.

În fiecare moment, pozițiile de vânzare și de cumpărare pot fi imaginate ca două liste de ordine ordonate. Există o listă a ordinelor de vânzare (ASK) și o listă a ordinelor de cumpărare (BID). Cel mai bun preț de vânzare este cel mai mic din listă, iar cel mai bun preț de cumpărare este cel mai mare din listă.

Legendă:

ASK = cel mai bun preț de vânzare

BID = cel mai bun preț de cumpărare

Caracteristica unei piețe cu licitație dublă este schimbarea rapidă a valorilor (și adeseori, deși nu în mod obligatoriu, a operatorilor) pentru cele mai bune prețuri de vânzare și cumpărare.

Diferența dintre cele mai bune prețuri (ASK și BID) (fig. 1) nu este constantă: pe o parte ea are o variație pulsatorie în timp (variindu-și mărimea), pe de altă parte glisează pe verticala prețurilor. Două sunt forțele de care “ascultă” evoluția celor două curbe:

o forță de atracție, prin care curbele se apropie datorită dorinței celor două părți (vânzători și cumpărători) de a încheia contracte, conform acestei forțe părțile își îmbunătățesc sucesiv prețurile anunțate, pentru ca prin aceasta să determine o mișcare asemănătoare din partea contrapartidei;

o forță de respingere care apare atunci când distanța dintre părți (prețuri) devine mică.

În această situație, pentru a se reface distanța pot avea loc câteva tranzacții rapide, sau poate avea loc alunecarea bruscă a celor două curbe, una urmărind-o pe cealaltă care se retrage, fie în sus când există o supracerere, fie în jos când există o supraofertă.

Explicația acestei evoluții decurge din tendința de a echilibra cererea și oferta la un anumit preț. Când acesta a fost atins, urcările pe verticală încetează lăsând loc fluctuațiilor sau amplitudinii minime obișnuite.

Prețurile pentru care se încheie contracte se găsesc obligatoriu pe una din cele două curbe. Un contract se efectuează însă, de câte ori un operator aparținând unei părți a acceptat cel mai bun preț al părții opuse. Linia care unește prețurile punctuale este puternic zigzagată sărind de pe o curbă pe alta, ea reflectând trendul comun (când există) al celor două curbe, dar nefiind identică cu nici una.

Un lucru foarte important de reținut despre această piață este că, pentru ca ea să funcționeze, este necesară o lichiditate superioară. În lipsa acesteia, de exemplu la apariția unor zvonuri, piața se poate deplasa grav într-o direcție sau alta, de obicei în jos, conducând la creșteri sau, mai ales, la scăderi dramatice ale cursurilor.

depozitarea ȘI Înregistrarea valorilor mobiliare

Înregistrarea valorilor mobiliare emise în formă dematerializată sau cele emise în formă fizică și imobilizate, se realizează prin Registrul Bursei de Valori.

Registrul reprezintă acele evidențe ale Bursei, care au ca principal scop ținerea Registrului de Acțiuni, a Registrului Acționarilor și a Registrului Obligațiunilor.

Bursa de Valori București asigură depozitarea valorilor mobiliare, atât a celor emise în formă dematerializată, cât și a celor emise în formă fizică și imobilizate, conform procedurii mai sus menționată.

Registrul conține informații referitoare la :

numele și prenumele persoanelor fizice și denumirea (numele comercial) persoanelor juridice;

numărul de identificare al persoanelor fizice și juridice, care va fi stabilit prin procedurile Bursei;

cetățenia, respectiv naționalitatea persoanelor înregistrate;

domiciliul/reședința persoanelor fizice și sediul social al persoanelor juridice;

tipul și clasa valorilor mobiliare deținute;

numărul valorilor mobiliare deținute.

Eventualele modificări ale datelor menționate, ca rezultat al unor evenimente specifice (schimbarea numelul, a adresei, etc) sunt operate în Registru în cel mai scurt timp. De asemenea, având în vedere tranzacțiile care pot apare între rude, moștenitori, donații, hotărâri judecătorești și a altor tranzacții bursiere, prin intermediul Registrului se asigură transferarea titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător, sau, după caz, de la vechiul proprietar la noul proprietar.

schema 1. ConȚinutul registrului

Din punct de vedere al organizării, Registrul conține trei secțiuni:

secțiunea 1 – secțiunea conturilor clienților care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare. Aceasta conține informațiile referitoare la deținerile de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare;

secțiunea 2 – secțiunea conturilor clienților care au cont deschis la o societate de valori mobiliare: conține toate informațiile referitoare la deținerile de valori mobiliare ale clienților unei societăți de valori mobiliare. Deschiderea în Registru a conturilor clienților care au cont deschis la o societate de valori mobiliare se va face la cererea acestora, fie prin transferarea valorilor mobiliare din secțiunea 1 în secțiunea 2, fie direct în secțiunea 2;

secțiunea 3 – secțiunea conturilor proprii ale societăților de valori mobiliare, conține toate informațiile referitoare la deținerile de valori mobiliare ale unei societăți de valori mobiliare în nume propriu.

schema 2. Organizarea registrului

Bursa poate transmite, la cererea societăților emitente, lista acționarilor, necesară în vederea convocării Adunării Generale a Acționarilor, a plății dividendelor sau pentru alte scopuri.

De asemenea, Bursa poate pune la dispoziția fiecărei societăți de valori mobiliare lista propriilor clienți și înregistrarea deținerilor de valori mobiliare ale acestora, pentru confruntarea cu evidențele proprii ale societății.

Schema 3: InformaȚii furnizate de Registrul Bursei.

Astăzi, la aproape trei ani de la deschiderea Bursei, există o serie de registre independente care oferă servicii legate de valorile mobiliare, alegerea uneia sau alteia are în vedere avantajele oferite.

sistemul de tranzacȚionare

Bursa de Valori București utilizează pentru efectuarea tranzacțiilor un program asistat de calculatoare, denumit Sistem de Tranzacționare și Execuție Automată (STEA) (ANEXA 2).

STEA oferă posibilitatea de a realiza în regim computerizat întreaga gamă de operațiuni specifice activității de tranzacționare: editarea și introducerea de ordine de bursă, executarea tranzacțiilor, accesul la informațiile referitoare la tranzacții și decontarea tranzacțiilor, inclusiv istoricul tranzacțiilor, precum și regăsirea a diverse alte informații relevante cu privire la tranzacționare.

Accesul agenților de bursă la STEA este realizat prin intermediul unui terminal, care este conectat, împreună cu alte terminale, la un calculator central IBM AS/400 din seria 500, serie considerată a fi cea mai avansată din lume în acest moment. Softul cu care operează acest computer central a fost achiziționat de la firma canadiană EFA Software Services LTD, care a furnizat programe multor instituții bursiere din lume. Spre deosebire de programele specifice de informare extrabursiere, care realizează operațiuni de informare – raportare, softul bursei administrează tranzacțiile înseși, verificând existența acțiunilor în cont înaintea acceptării ordinului de vânzare și eliminând astfel posibilitatea ca un investitor să poată vinde acțiuni pe care nu le posedă în cont. În același timp, caracteristicile de înaltă performanță ale computerului IBM AS/400 îl fac să poată fi oricând contactat la o rețea națională sau internațională de tranzacționare la distanță, iar standardul lui de securitate, definit după normele Departamentului Apărării al guvernului Statelor Unite, este dintre cele mai înalte, STEA permite efectuarea tranzacțiilor pe două tipuri de piețe bursiere: piața continuă și piața intermitentă. Avându-se în vedere faza actuală de dezvoltare a bursei, a fost ales sistemul de tranzacționare pe piața continuă.

Ședința de tranzacționare pe piața continuă este formată din cinci etape:

Pre – deschiderea

Este perioada în care se pot introduce ordine de bursă care nu vor fi procesate însă, pentru a genera tranzacții, până în momentul deschiderii automate.

În această etapă se formează un preț potențial de deschidere al pieței pentru valorile mobiliare tranzacționate în ședința respectivă. Acest preț se determină printr-un algoritm de fixing, astfel încât volumul de valori mobiliare tranzacționate să fie maxim.

Deschiderea automată

În această etapă prețul calculat de sistem prin algoritmul de fixing devine prețul efectiv la care se efectuează tranzacțiile, iar ordinele de vânzare și de cumpărare care au fost identificate prin algoritm sunt executate, realizându-se astfel tranzacții la prețul de deschidere.

Sesiunea de tranzacționare continuă

În cadrul acestei etape, valorile mobiliare se tranzacționează continuu, nu la un curs unic ci la prețuri care se modifică permanent în funcție de evoluția cererii și ofertei.

Sistemul de tranzacționare oferă posibilitatea agentului de bursă de a ști care este cel mai bun preț de vânzare și cel mai bun preț de cumpărare din piață, care este cantitatea de valori mobiliare cerută sau oferită, care sunt variațiile prețurilor între ultima și penultima tranzacție realizată, precum și între ședința curentă și cea precedentă, care sunt datele de ansamblu privind evoluția pieței, etc.

Închiderea pieței

Se realizează prin închiderea automată a pieței electronice. Din acest moment personalul bursei tipărește rapoartele de tranzacționare și afișează prețurile valorilor mobiliare tranzacționate. De asemenea, în această etapă se pot introduce ordine destinate următoarei ședințe de tranzacționare, având termenul de valabilitate cel puțin până la data efectuării acesteia, se pot deschide conturi și se pot efectua transferuri în Registru.

Închiderea ședinței – oprirea accesului agenților de bursă la sistemul de tranzacționare.

tipuri de tranzacȚii efectuate la Bursa de valori bucureȘti

TRANZACȚII LA VEDERE

Aceste tranzacții se mai cunosc și sub denumirea de tranzacții “cash” sau “pe bani gata”.

Tranzacțiile la vedere se caracterizează prin aceea că cel care adresează ordinul de vânzare sau cumpărare își asumă obligația ca în perioada de lichidare normală să pună la dispoziția partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând prețul tranzacției. Aceste tranzacții se derulează pe baza contului “cash”, deschis de client la firma de brokeraj.

Un investitor poate cumpăra valori mobiliare cu condiția să plătească integral valoarea lor, sau poate vinde valori mobiliare cu condiția de a deține acele valori mobiliare.

Operațiunile la vedere se derulează la Bursa de Valori București în următoarele etape:

a) Inițierea tranzacției.

Această etapă este etapa în care se adresează ordinele de vânzare sau de cumpărare agenților de valori mobiliare de către clienți.

Ca regulă generală, firmele care acceptă efectuarea unei tranzacții se obligă să o execute cu bună credință, cu grija care se așteaptă în mod normal de la un intermediar, precum și în conformitate cu regulile și uzanțele bursei.

b) Determinarea prețului de deschidere al acțiunilor pe baza mecanismului de licitație la preț unic și alocarea valorilor mobiliare respective.

Să presupunem că prețul de deschidere al acțiunilor “SANEVIT” a fost stabilit la 39800 lei la cumpărare și 39900 lei la vânzare. Prețul de cumpărare este prețul la care bursa cumpără titlurile (deci clientul vinde), iar prețul de vânzare este cel la care bursa vinde.

c) Executarea ordinelor.

În funcție de ordinul transmis de către client agentului de valori mobiliare, ordin la piață sau ordin limită, acesta se execută.

Pentru tranzacțiile efectuate se plătește o taxă de bokeraj care nu poate depăși 8%, atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător.

În vederea efectuării tranzacțiilor, clientul datorează societății de valori mobiliare comisioane care se plătesc astfel:

prin deducerea lor, de către SVM, din valoarea totală a tranzacției, în cazul vânzării de valori mobiliare;

prin preluarea lor, de către SVM, din contul de numerar al clientului, în cazul cumpărării de valori mobiliare

Pe lângă tranzacțiile la vedere, la Bursa de Valori București mai sunt admise:

TRANZACȚIILE SPECIALE

Acestea sunt tranzacții cu valori mobiliare înscrise la Cotă, dar care au loc în afara STEA. Ele trebuie raportate Bursei pentru a fi supravegheate prin procedurile Bursei, operate și făcute publice de către aceasta.

Sunt considerate tranzacții speciale tranzacțiile efectuate sub efectul Legii 52/1994, respectiv ofertele publice și preluările precum și tranzacțiile cu valori mobiliare care au o valoare mai mare de 100 milioane lei sau care reprezintă o cantitate ce depășește 5% din emisiunea de valori mobiliare efectuată de emitent și transferul de titluri făcut pentru a regla/ajusta o eroare legată de ordin.

TRANZACȚIILE CROSS

Sunt acele tranzacții realizate pe baza unor ordine de vânzare și de cumpărare emise de clienții aceleiași societăți de valori mobiliare, ordine care sunt introduse în sistemul de tranzacționare împreună, fără a mai intra separat în relație cu alte ordine aflate în piață și fiind înregistrate automat de sistem ca realizând o tranzacție.

CONTUL GRUP

Contul Grup a fost introdus în luna iunie 1997 pentru simplificarea vânzării pachetelor de acțiuni deținute de acționarii care au primit aceste acțiuni în cadrul Procesului de Privatizare în Masă. Numărul mare de ordine de vânzare provenite de la asemenea acționari și dimensiunea redusă a pachetului de acțiuni puse în vânzare prin aceste ordine micșorează eficiența ședinței de tranzacționare în ansamblul ei. Prin contul Grup, pachetele mici de acțiuni provenite de la diverși acționari sunt grupate într-un cont comun (cont grup) care este utilizat la vânzare ca atare, reducându-se astfel numărul de tranzacții pentru același număr de acțiuni; nu poate fi utilizat la cumpărare.

Bursa de Valori București stabilește, conform procedurii 4.4. de suspendare a tranzacțiilor în cadrul Bursei de Valori București, anumite niveluri de protecție în vederea menținerii unei piețe ordonate și echitabile și a protecției investitorilor împotriva variațiilor semnificative de preț.

Aceste niveluri de protecție sunt:

nivelul de alertă pentru valorile mobiliare;

nivelul de oprire pentru valori mobiliare;

nivelul de suspendare a pieței.

a.) Nivelul de alertă pentru valorile mobiliare reprezintă o variație a prețului de referință al ședinței curente față de prețul de referință al ședinței precedente de +/- 20%.

În această situație Serviciul Tranzacționare și Supravegherea Pieței va contacta societatea emitentă și SVM-urile care au fost implicate în tranzacțiile care au determinat aceste fluctuații și va informa operativ conducerea executivă a Bursei despre acest eveniment.

b.) Nivelul de oprire pentru valorile mobiliare reprezintă o variație a prețului de referință al ședinței curente față de prețul de referință al ședinței precedente de +/- 30%.

În acest caz, Serviciul Tranzacționare și Supravegherea Pieței va opri temporar de la tranzacționare valoarea mobiliară respectivă pentru un interval de minim 30 de minute.

În acest interval de timp, Serviciul Tranzacționarea și Supravegherea Pieței contactează societatea emitentă și societatea de valori mobiliare pentru a determina o posibilă explicație. Dacă fluctuația este determinată de un eveniment important, societatea emitentă va elabora un comunicat în care să furnizeze informații complete despre acest eveniment, comunicat distribuit ulterior participanților.

c.) Nivelul de suspendare a pieței este o variație procentuală de -12% a indicelui Bursei față de ședința precedentă de tranzacționare.

În acest caz, ședința de tranzacționare se suspendă timp de 30 de minute, timp în care conducerea executivă a Bursei va informa imediat, prin telefon sau fax, membrii Comitetului Bursei despre suspendarea ședinței de tranzacționare, solicitând, în același timp, Serviciului Cercetare Dezvoltare evoluția piețelor internaționale.

Dacă după reluarea ședinței de tranzacționare variația procentuală negativă a indicelui Bursei atinge valoarea de 15% față de valoarea din ședința precedentă de tranzacționare, ședința se suspendă pe durata întregii zile de tranzacționare. Momentul reluării tranzacționării este decis de membrii Comitetului Bursei.

Prin procedurile bursei s-a introdus, de asemenea, pasul de cotare, respectiv diferența minimă dintre cel mai bun preț al unui ordin de cumpărare și cel mai bun preț al unui ordin de vânzare. Acesta va fi:

– sub 500 lei –––––––––––––– 1 leu

– între 500 și 2000 lei –––––––––– 10 lei

– între 2.000 și 10.000 lei –––––––- 50 lei

– între 10.000 și 50.000 lei –––––––- 100 lei

– între 50.000 și 100.000 lei ––––––– 500 lei

– peste 100.000 lei ––––––––––– 1000 lei

compensarea ȘI decontarea tranzacȚiilor

Derularea operațiunilor de compensare și decontare a tranzacțiilor presupune, mai întâi, realizarea schematică a fluxului de documente determinat de operațiunile de vânzare/cumpărare pe care le generează clienții societăților de valori mobiliare după ce aceștia, în prealabil, au avut deschis un cont de disponibilități sau de acțiuni, după caz.

SCHEMA 4. FLUXUL OPERAȚIUNILOR

Primirea ordinelor de vânzare – cumpărare

Completarea ordinelor de vânzare – cumpărare și transmiterea acestora la Departamentul Tranzacții

Transmiterea ordinelor agenților de bursă

Introducerea tuturor ordinelor în sistemul de tranzacționare al bursei

Primirea raportului de tranzacționare și raportului de decontare

Transmiterea raportului de tranzacționare și a raportului de decontare la Departamentul Tranzacției, pentru verificare

Transmiterea ordinelor de vânzare – cumpărare completate cu date aferente tranzacției

Transmiterea raportului de tranzacționare și a raportului de decontare la Departamentul Contabilitate pentru verificare și efectuarea evidenței în contabilitate

Transmiterea raportului de tranzacționare și a raportului de decontare confirmat, precum și a ordinului de plată (în cazul societăților plătitoare), la departamentul de decontare în cadrul bursei

Transmiterea raportului de decontare și a ordinului de plată la Banca de Decontare

Virarea banilor necesari decontării tranzacțiilor din contul curent în contul de decontare

Transmiterea confirmării clienților, cel mai târziu a doua zi după efectuarea tranzacției

Transmiterea la BNR, care va face transferul sumelor din conturile de decontare al băncilor debitoare în contul special al Bursei de Valori și, de asemenea, transferul sumelor din contul special al Bursei de Valori în conturile de decontare ale băncilor creditoare. BNR va confirma Bursei de Valori până la 16,15 efectuarea decontării, în conformitate cu instrucțiunile date de Bursa de Valori, prin remiterea Confirmării de Decontare Finală

Rolul Bursei de Valori București în ceea ce privește compensarea și decontarea tranzacțiilor, constă în stabilirea corectă a sumelor nete de plată sau de încasat pentru fiecare societate de valori mobiliare în parte precum și în asigurarea decontării acestor sume.

Decontarea tranzacțiilor se face prin intermediul Băncii de Decontare care este, începând cu luna iunie 1997, Banca Națională a României (schema 5).

SCHEMA 5. SCHEMA DE DECONTARE A TRANZACȚIILOR BURSIERE

Motivele pentru care s-a recurs la decontarea operațiunilor prin Banca Națională a României în defavoarea Bankcoop SA sunt legate, în principal, de introducerea serviciilor de custode, care implicau ca băncile custode să-și deschidă cont la banca de decontare a Bursei, care nu mai putea fi o bancă comercială deoarece, conform legii, băncile comerciale nu-și pot deschide cont la o altă bancă comercială, dar și calitatea serviciilor pe care BNR, prin poziția sa de bancă a băncilor, le poate presta.

Decontarea tranzacțiilor are loc la trei zile lucrătoare de la încheierea tranzacțiilor. Astfel, după încheierea tranzacțiilor, Bursa va transmite societăților de valori mobiliare Raportul de Tranzacționare, Raportul de Compensare, Raportul de Decontare și Raportul de Comision, agenților custode Raportul de Compensare și cel de Decontare, iar băncilor Raportul de Decontare Bancară. În situația în care brokerii, respectiv agenții custode, sunt conectați de la distanță, aceștia își vor tipări propriile rapoarte.

După primirea rapoartelor de la Bursă, societățile de valori mobiliare și agenții custode au obligația de a verifica și confirma aceste rapoarte. Pot, astfel, apărea două situații și anume: societatea de valori mobiliare are obiecții cu privire la aceste rapoarte și transmite, în scris, aceste obiecții Bursei, sau nu transmite Bursei rapoartele primite în termenele stabilite, caz în care Bursa le consideră însușite și acceptate de către societatea de valori mobiliare respectivă sau de agentul custode.

Următorul moment este transmiterea de către Bursă băncii de decontare, a Balanței pentru decontarea finală. De asemenea, în momentul în care societățile de valori mobiliare debitoare confirmă rapoartele, ele emit ordine de plată în vederea alimentării contului de decontare de la băncile pe care acestea le-au desemnat ca fiind bănci de decontare. Agentul custode va emite ordinul de plată în baza Raportului de Decontare Bancară primit de la Bursă.

Ordinele de plată vor cuprinde sumele nete corespunzătoare poziției rezultate în urma compensării între societățile de valori mobiliare sau între societatea de valori mobiliare și banca emitentă a ordinului, dacă aceasta are calitatea de agent custode.

În vederea stingerii obligațiilor față de societățile de valori mobiliare creditoare sau, după caz, a agenților custode creditori, Bursa va întocmi, pe baza Raportului de Compensare și a Raportului de Decontare, ordine de plată, din contul special de decontare de la BNR în contul băncilor.

Pe baza documentelor primite de la Bursă (ordine de plată), BNR efectuează plăți din contul special al Bursei în contul curent al băncilor creditoare. Aceste ordine sunt verificate de BNR care informează Bursa asupra eventualelor neconcordanțe existente între ordinele de plată primite și sumele înscrise în Balanța pentru decontarea finală, după care confirmă operațiunile. O dată cu confirmarea efectuării de către Banca de Decontare a tuturor operațiunilor de decontare, Bursa va efectua în Registru transferul de proprietate asupra valorilor mobiliare conform datelor cuprinse în Raportul de Tranzacționare.

Pentru a limita riscul de neplată a obligațiilor societăților de valori mobiliare rezultate din tranzacționare, Bursa a stabilit o limită de tranzacționare pentru fiecare societate în parte, limită ce se calculează după formula: 3(SCP + VNCM) > = 3(CNP – VNP) + CNC + VNC

unde:

SCP = valori mobiliare deținute de societatea de valori înscrisă în secțiunea 3 a Registrului;

VNCM = valoarea netă minimă a capitalului;

CNP = valori mobiliare cumpărate de societatea de valori mobiliare în nume propriu și aflate în curs de decontare;

VNP = valori mobiliare vândute de societatea de valori mobiliare în nume propriu și aflate în curs de decontare;

CNC = valori mobiliare cumpărate în numele și în contul clienților și aflate în curs de decontare;

VNC = valori mobiliare vândute în numele și contul clienților aflate în curs de decontare.

Din analiza modului de derulare a mecanismului de compensare și decontare a tranzacțiilor și a riscurilor care pot apărea în derularea acestui proces, în special de neplată, se deduc două mari categorii de avantaje pe care le oferă decontarea prin Banca Națională:

1) Rapiditate

Decontarea la BNR se realizează chiar în ziua în care s-a primit situația care urmează a fi decontată. Mai mult, BNR are capacitatea de a realiza decontarea în aceeași zi cu compensarea tranzacțiilor, însă procedurile Bursei impun un decalaj de două zile între aceste procese;

2) Securitatea desfășurării procesului de decontare

Securitatea operațiunilor este asigurată printr-un complex de proceduri constituit pe mai multe trepte:

în momentul primirii Balanței pentru Decontarea Finală de la BVB, Banca Națională vizionează situația contului sintetic al băncilor debitoare pe balanța BVB;

dacă o bancă are un debit se aplică proceduri de garantare unilaterală care presupun executarea garanțiilor sub forma titlurilor de stat la valoarea de piață din momentul respectiv sau a depozitelor interbancare pe care BNR le utilizează în același scop;

dacă aceste garanții nu sunt suficiente, atunci se utilizează garanțiile bilaterale. În această situație, celelalte bănci aflate în poziție creditoare, în limita unei marje pe care o comunică săptămânal BNR, au posibilitatea să participe la scoaterea din poziție debitoare a băncii ce nu-și poate acoperi această poziție într-o anumită zi, urmând ca ulterior să-și răscumpere valoarea creditului acordat băncii respective și dobânzile aferente. Pentru a putea beneficia de garanțiile bilaterale, fiecare din cele 14 bănci participante la operațiunile de decontare ale BVB, au obligația de a încheia contracte bilaterale cu toate celelalte bănci participante;

dacă nu există nici garanții unilaterale, nici bilaterale, atunci BNR refuză balanța și o înapoiază casei de compensații care are obligația de a proceda la întocmirea unei noi balanțe pentru ziua respectivă prin scoaterea din calcul a băncii sau a societății de valori mobiliare ce nu-și poate acoperi poziția debitoare.

Vechea bancă de decontare, Bankcoop, nu putea asigura un proces de decontare rapid și sigur în aceiași parametri ca Banca Națională. În primul rând, Bankcoop nu avea posibilitatea să solicite garanții sub forma titlurilor de stat sau a depozitelor bancare bilaterale. Totodată, în ceea ce privește rapiditatea Bankcoop – o bancă comercială, realiza decontarea finală tot la nivelul BNR, procesul fiind astfel întârziat. În plus, decontarea prin Bankcoop se făcea bilateral, necesitând mai multă lichiditate în sistem, dezavantaj eliminat prin concentrarea fluxurilor la nivelul Băncii Centrale.

evoluȚia tranzacȚiilor la bursa de valori bucureȘti

După ce am urmărit modul de organizare și funcționare al Bursei de Valori București, modul de tranzacționare, este interesant să urmărim și modul în care a evoluat piața bursieră, din punct de vedere al tranzacțiilor efectuate, de la deschidere (1995) și până în prezent, având în vedere implicarea Bursei pe piața de capital românească și, de asemenea, faptul că în 1997 Bursa de Valori București a devenit una din cele mai dinamice burse din această zonă a continentului.

In 1995, BVB a început cu 7 titluri cotate la categoria de bază, la sfârșitul anului 1996 se tranzacționau 17 titluri la aceeași categorie de bază, la sfârșitul anului 1997 se tranzacționau 76 de titluri, din care 13 la categoria I (categorie inaugurată la sfârșitul lunii ianuarie 1997) și 63 la categoria de bază, pentru ca la 30 aprilie 1998 să se tranzacționeze acțiuni emise de 98 societăți comerciale, din care 83 la categoria de bază și 15 la categoria I. Pe parcursul întregului an 1996 s-au tranzacționat cu puțin peste un milion de acțiuni în valoare totală de 15.167 miliarde lei (5.279 milioane USD), anul 1997 a marcat o etapă a performanțelor bursiere propriu – zise.

Evoluția volumului tranzacțiilor și a numărului de acțiuni tranzacționate se prezintă pe fiecare lună în parte astfel:

IANUARIE 1997

În luna ianuarie volumul tranzacțiilor a depășit 150 milioane de lei. Acest eveniment s-a produs însă pe fondul deprecierii monedei naționale în raport cu dolarul american și al măsurilor inflaționiste luate de Guvern prin creșterea ratei dobânzii de refinanțare.

Topul celor mai active cinci acțiuni este:

FEBRUARIE 1997

Principalele evenimente ale lunii februarie au fost introducerea la categoria I a BVB, începând din 18 februarie, a Combinatului Chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, care numai în două ședințe de tranzacționare s-a instalat pe locul trei în topul celor mai tranzacționate, cumulând în a doua sesiune 32% din valoarea tranzacțiilor, precum și introducerea tranzacțiilor cross, tranzacții ce oferă posibilitatea brokerilor de a realiza ordinele clienților prin corelare (încrucișare).

În această perioadă vedeta este producătorul de îngrășeminte Azomureș, pe ale cărui acțiuni se operează 80% din tranzacții. De asemenea, realizarea în perioada 30 ianuarie – 11 februarie a trei tranzacții speciale, au determinat creșterea valorii totale a tranzacțiilor până la nivelul de 6,3 miliarde lei. Au mai fost introduse la cotă 4 societăți.

Topul celor mai active cinci acțiuni:

AZO – Azomureș, ART – Artrom, CRB – Carbid – Fox, FOR – Foraj Sonde Craiova, OLT – Oltchim.

MARTIE 1997

Ordonanța Guvernului privind convocarea adunărilor generale ale acționarilor la societățile din programul de privatizare în masă a determinat creșterea prețurilor societăților cu profit potențial ridicat și scăderea la cele mai puțin atractive.

În această perioadă indicele VAB – General care urmărește capitalizarea întregii piețe de capital românești a înregistrat o creștere de 13,0 procente, atingând valoarea de 665 puncte, iar valoarea medie a tranzacțiilor săptămânale pe Bursă a crescut de la 4,5 miliarde la 6,2 miliarde.

APRILIE 1997

În această lună s-a înregistrat o creștere de 36% pentru Bursă datorată și impactului pozitiv asupra investitorilor, al subordonării FPS de către Guvern și al semnării acordului stand – by cu FMI.

De asemenea, cea mai activă societate Azomureș, a înregistrat un volum record de 25,5 miliarde lei, ca urmare a unei tranzacții speciale reprezentând 4,5% din societate.

MAI 1997

Din luna mai au început să se facă tranzacții în Bursă, timp de 5 zile pe săptămână, brokerii putând tranzacționa de acasă. Datorită derulării unui număr sensibil mai mare de tranzacții, valoarea acestora s-a menținut peste pragul de 5 miliarde.

Topul celor mai active cinci acțiuni:

Acțiunile Policolor au crescut mai ales după ce a fost făcută publică intenția de a trece la categoria I.

Din cauza rezilierii contractului de vânzare a 51% din acțiuni (partea FPS din capitalul Azomureș) către concernul Euro Trading Chemicals, asupra acțiunilor Azomureș planează incertitudinea, ceea ce determină fluctuații importante ale prețului.

Pentru celelalte acțiuni continuă procesul de acumulare de pachete, proces punctat de efectuarea de tranzacții speciale.

În această perioadă a început tranzacționarea societăților Navlomar București, Someș SA Dej, Stratusmob Blaj și Sinteza Oradea.

IUNIE 1997

Aprobarea Ordonanței de urgență privind investițiile străine a generat fluxuri noi de capital mai întâi pe piața valutară, antrenând o ușoară apreciere a leului și apoi pe piața de capital stimulând creșterea prețurilor. Un alt semnal favorabil pentru piață a fost nivelul de 1,5% al taxei pentru fiecare tranzacție și eliminarea taxelor pe venitul obținut din aprecierea capitalului investit în valori mobiliare.

Valoarea totală a tranzacțiilor a fost de 336455 milioane lei, adică 46.922.480 USD, cea mai mare valoare înregistrându-se pe 12 iunie 65521 milioane lei, adică 9.093.871 USD.

IULIE 1997

Evoluția pieței de capital din România a fost influențată de evenimentele politice astfel: citirea declarației finale a summitului de la Madrid a determinat scăderea indicelui VAB cu 4 procente pentru ca, mai apoi, vizita președintelui SUA să determine creșterea indicelui cu 3,5 procente.

14 iulie

A scăzut volumul tranzacțiilor datorită rezultatelor summitului de la Madrid pentru ca mai apoi să crească datorită vizitei președintelui SUA, Bill Clinton.

Cele mai tranzacționate acțiuni au fost cele ale societății Oltchim, deși prețurile au scăzut.

14 – 18 iulie

Principala problemă a pieței de capital este prezența activă a capitalului străin. Dacă pâna atunci fondurile de investiții au pompat bani în piața de capital fără a se uita cu atenție la societățile cotate, o dată ce piața a devenit operantă a determinat investitorii să analizeze mai bine societățile cotate. Astfel, acțiunile au devenit neinteresante pentru investitori, iar românii le considerau scumpe.

28 iulie – 1 august

În această săptămână volumul tranzacțiilor a ajuns la 15,6 miliarde lei. Au crescut acțiunile Artic cu 13%, Oțelinox de la 25000 la 52090 lei, dar au fost și scăderi importante – Aurora Târgu Frumos cu 49%.

AUGUST 1997

Dacă în prima parte a lunii volumul tranzacțiilor a scăzut continuu de la 15,6 miliarde lei la 6,3 miliarde, pe 8 august ajungându-se astfel la o valoare a tranzacțiilor medie zilnică sub 10 miliarde, în perioada 11 august – 22 august prețul acțiunilor s-a oprit din scădere, volumul tranzacțiilor crescând la 8,9 miliarde lei.

Ultimile venite, Morărit – Panificație Galați, Peco Arad, au determinat creșterea capitalizării bursiere la 5421,2 miliarde lei.

În această săptămână a intrat în ring Moldomedia SA Iași, pregătindu-se Automobile Dacia Pitești.

25 – 29 august

Se înregistrează o scădere a prețurilor medii la circa jumătate din societățile din categoria I.

SEPTEMBRIE 1997

Valoarea totală a tranzacțiilor în luna septembrie (200,56 miliarde lei) a scăzut față de aceeași perioadă a lunii august (224,75 miliarde lei), nivelul capitalizării bursiere fiind la sfârșitul acestei luni de 5378 miliarde lei.

De asemenea, au fost admise la cotă Șantierul Naval Constanța și Automobile Dacia Pitești la categoria I și trei societăți la categoria a II-a: Ermat Ploiești, Tomiris Iași și Albapam Alba Iulia și s-a introdus, pe 22 septembrie, indicele oficial al Bursei: BET.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră și este creat pentru a reflecta tendința de ansamblu a prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni tranzacționate la Bursa de Valori București.

OCTOMBRIE 1997

Piața bursieră românească a cunoscut o tendință de revigorare, valoarea tranzacțiilor ajungând la 235 miliarde lei. Reducerea prețurilor principalelor societăți, pe de o parte, ca și introducerea de noi societăți la tranzacționare (SC Alro SA, SC Semănătoarea, etc) pe de altă parte, au reprezentat puncte de atracție pentru investitori ceea ce a determinat ca pe ansamblu, performanțele să fie încurajatoare.

Nivelul capitalizării bursei a ajuns la 6022 miliarde lei datorită, în principal, celor 8 societăți nou admise. De asemenea, volumul tranzacțiilor în USD a fost de 30,48 milioane USD, iar nivelul capitalizării bursiere, de 777,94 milioane USD.

NOIEMBRIE 1997

Valoarea totală a tranzacțiilor în luna noiembrie a atins 164 miliarde lei, reprezentând doar 70% din valoarea totală a tranzacțiilor realizate în luna precedentă. De altfel, performanțele acestei luni au fost cu mult depățite de cele din lunile de vară.

Capitalizarea bursieră, în ultima ședință de tranzacționare a lunii noiembrie, a fost de 4548,9 miliarde lei, nivelul acestui indicator fiind în continuă scădere. De asemenea, numărul de acțiuni tranzacționate și de tranzacții au reprezentat 67% și respectiv 64% din valoarea acestor indicatori din luna precedentă.

DECEMBRIE 1997

Valoarea totală a tranzacțiilor în ultima lună a anului , a fost de 120,5 miliarde lei, reprezentând doar 73,45% din valoarea tranzacțiilor realizate în luna noiembrie. Capitalizarea bursieră în ultima ședință de tranzacționare a lunii decembrie a fost de 5055 miliarde lei, depășind capitalizarea bursieră a ultimei tranzacții din luna noiembrie, fapt datorat în principal creșterii prețurilor societăților din categoria I.

În această lună s-a redus activitatea bursieră.

Un eveniment important a fost semnarea, la 20 decembrie, a unui acord de cooperare dintre Bursa de Valori București și Bursa de Valori din Atena. Acest acord prevede ca în perioada următoare să se deruleze un program de cooperare balcanică prin care societățile emitente românești și grecești să-și poată tranzacționa acțiunile pe cele două piețe.

IANUARIE 1998

Luna ianuarie a anului a fost un început promițător, volumul zilnic de tranzacționare ridicându-se la 4 – 5 miliarde lei. valoarea totală fiind de 122,2 miliarde lei.

Principalele evenimente au fost: introducerea serviciilor de custodie directă prin cele două instituții bancare autorizate ca bănci custode ABN AMRO și ING BANK și au fost admise la tranzacție cinci societăți noi, numărul total ridicându-se la 81.

FEBRUARIE 1998

Valoarea tranzacțiilor în luna februarie a fost de 164,76 miliarde lei, cu 35% peste luna ianuarie. De altfel, toți indicatorii sintetici ai performanțelor bursiere au înregistrat creșteri. Pe fondul creșterii numărului de societăți tranzacționate și a creșterii prețurilor la principalele societăți, capitalizarea bursieră a ajuns la sfârșitul lunii la 7.143 miliarde lei zilnic, cu 36,6% mai mare decât în luna precedentă. A avut loc o singură ședință de tranzacționare specială pentru Azomureș, la 16 februarie, tot atunci având loc și actualizarea portofoliului indicelui BET, acțiunile Oțelinox fiind înlocuite cu cele Alro Slatina. Pe ansamblu, situația a fost influențată și de o oarecare stabilitate a mediului economic și politic, condiții ce au conferit încredere și curaj investitorilor de a pătrunde pe această piață. Au fost autorizate alte două bănci, Citibank România și Société Générale SA să ofere servicii de custodie devenind membre ale sistemului de compensare, decontare și registru la BVB.

Indicele BET a câștigat 90,81 puncte.

MARTIE 1998

Valoarea totală a tranzacțiilor în luna martie a fost de 343,02 miliarde lei, depășind de peste două ori performanțele lunii precedente. De asemenea, valoarea medie zilnică s-a dublat ajungând la 15,6 miliarde lei. Capitalizarea bursieră a atins la sfârșitul lunii valoarea de 6663,38 miliarde lei, ușor mai redusă comparativ cu sfârșitul lunii precedente. Totuși, șn medie, capitalizarea bursieră a fost mai ridicată (6915,96 miliarde lei comparativ cu 6327,29 miliarde lei media capitalizării bursiere în luna trecută), fapt datorat și admiterii la tranzacționare a 4 noi societăți, numărul total devenind 92. Numărul total de tranzacții a crescut substanțial, cu 74,56%, respectiv 28,08%. Indicele BET a avut o evoluție constantă pe parcursul lunii martie. În această lună au avut loc și primele oferte publice de vânzare a unor pachete de acțiuni deținute de FPS la ICME București și la Ciprom Ploiești, societate care este de altfel și tranzacționată la BVB.

APRILIE 1998

În această lună valoarea tranzacțiilor a fost de 231249,6 milioane lei ceea ce reprezintă o scădere cu 32,57% față de luna anterioară. Capitalizarea bursieră a ajuns în această lună la 6.813.961 mil. lei (corespunzător ultimei zile de tranzacționare). De asemenea, în această perioadă a fost introdus indicele compozit BET – C, la 16.04.1998, valoarea de pornire fiind 1000 puncte, ajungând la sfârșitul lunii la 1062,85 puncte.

În luna aprilie numărul societăților cotate a ajuns la 98.

MAI 1998

Cotațiile au scăzut dramatic în această lună și mai ales în ultima zi a lunii, atât datorită influențelor crizelor financiare din Asia și din Rusia, cât și datorită stagnării reformei. Capitalizarea bursieră a fost în această perioadă de 5.764.187 mil. lei, iar valoarea tranzacțiilor s-a ridicat la 217,1398 miliarde lei, așadar, mai scăzută cu 14.109,8 mil. lei.

Indicele BET, ce caracterizează cele mai lichide 10 acțiuni, a fost în scădere ajungând la sfârșitul lunii la 586,97 puncte BET – USD, iar BET – ROL la 663,17, de asemenea indicele BET – C a scăzut ajungând la 885,24 puncte.

IUNIE 1998

Și în această lună valoarea tranzacțiilor a scăzut ajungând la 26,11886 miliarde lei, capitalizarea fiind de 5.650.916 mil. lei, adică 651.778.061 USD. Se observă, așadar, scăderea lichidității pieței față de luna anterioară. Indicele BET a pierdut 0,85 puncte față de ultima valoare a lunii mai, iar indicele BET – C a scăzut cu 1,36 puncte variind cu 0,16 %, numărul societăților cotate fiind 104 puncte, din care 17 la categoria I și 87 la categoria a II-a.

SURSA: BULETINELE BVB APR. '97 – IUNIE '98

*capitalizarea corespunde ultimei ședințe de tranzacționare a lunii respective.

La sfârșitul lunii decembrie 1997 se tranzacționau la BVB 76 de societăți, din care 13 la categoria I.

Industria chimică este cel mai bine reprezentată în capitalizarea bursieră (51%) deținând 11% din numărul societăților cotate. Sectorul metalurgic este cel mai bine reprezentat în numărul total al societăților tranzacționate (12%) și deține 17 % din capitalizarea bursieră. Creșterea ponderii acestui sector în capitalizare se datorează societăților noi admise la Cotă (Alro Slatina, Oțel Inox Slatina, Industria Sârmei Câmpia Turzii), după cum aportul unor societăți importante ca Automobile Dacia Pitești, Compa Sibiu, a condus la creșterea ponderii sectorului de mijloace de transport atât în numărul total de societăți cotate, cât și în capitalizarea bursieră.

capitalizarea bursierĂ

Pe fondul creșterii numărului de societăți tranzacționate și a prețurilor acestor societăți, valoarea capitalizării bursiere a crescut până în luna februarie a anului 1998, de altfel aceasta a fost valoarea cea mai ridicată și anume 7143 miliarde lei. Această revigorare a fost determinată de stabilizarea situației economice (depășirea crizei politice din luna ianuarie, vizita FMI și încheierea acordului cu această organizație, realizarea proiectului de buget). De asemenea, FPS a anunțat lista celor 96 de societăți ce vor fi privatizate prin BVB anul acesta.

Ulterior acestei luni până la data analizată, activitatea Bursei a fost în continuă scădere, deși numărul societăților listate a crescut în fiecare lună.

Această scădere a fost determinată de reducerea investitorilor pentru piața de capital românească. Reducerea numărului cumpărătorilor și creșterea vânzărilor a dus la scăderea fără precedent a prețului mediu și a numărului de acțiuni tranzacționate.

concluzii

Odată cu deschiderea Bursei de Valori București a fost creat cadrul juridic, organizațional și funcțional de manifestare a proceselor complexe ce definesc piața de capital. Din aceste considerente putem observa că Legea 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori a fost o condiție sine qua non pentru începerea acestei activități în țara noastră. Tot în acest scop, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost înființată pentru a supraveghea la buna desfășurare a activității pe piața de capital, scopul ei principal fiind protecția investitorilor.

Faptul că piața financiară este un sistem dinamic, complex, caracterizat de mecanisme de autoreglare bazate pe raportul cerere – ofertă, reflectă efectele psihologiei investiționale, a comportamentului social și a motivațiilor naționale. Problemele care apar sunt generate de inexistența unei piețe financiare timp de patruzeci de ani, care a determinat o serie de efecte negative preintre care cel mai important rămâne lipsa de cultură financiară a investitorilor particulari.

Atracția unor aspecte fascinante ale investițiilor în valori mobiliare, dar și inexistența cadrului legal care să permită funcționarea normală a acestei piețe, au generat, în primii ani de tranzacție, unele evenimente neplăcute pe această piață, alimentând scepticismul investitorilor în legătură cu fiabilitatea acestei piețe, dar mai ales de capacitatea și profesionalismul sectorului privat.

Având în vedere structura și domeniile de activitate a societăților care cotează la bursă, se pune problema veridicității informațiilor oferite de aceasta, având în vedere că Bursa reprezintă, așa cum s-a arătat de mai multe ori țn această lucrare, un “barometru” al dinamicii activității generale din economie.

În contrast cu promovarea unei imagini favorabile și deci cu puterea de seducție a câștigurilor oferite de piața de capital, activitatea pe această piață a stârnit puțin entuziasm printre firmele private și investitori, la acest dublu dezinteres contribuind mai mulți factori.

* Piața de capital din România a fost constituită să facă posibile emisiunile de valori mobiliare din cadrul programului de privatizare în masă și nu să mobilizeze disponibilitățile.

În general, societățile care au cerut listarea la Bursa de Valori București au fost determinate de conjunctura de moment și nu de posibilitățile pe care le oferă piața bursieră.

Listarea la Bursa de Valori București a primului set de societăți a fost practic întâmplătoare, neținându-se cont de una din trăsăturile definitorii ale bursei, aceea că pe ea se tranzacționează societățile de maximă credibilitate (blue – chipsurile).

* Cele mai sigure investiții în valori mobiliare și anume investițiile în obligațiuni, practic lipsesc de pe piață dacă nu luăm în calcul acțiunea de pionierat întreprinsă în România de SITA Finance, prin care s-a coordonat emisiunea de acțiuni a firmei Siderca. Din nou investitorii individuali sunt privați de posibilitățile certe de investiții, emisiunile de stat de până acum făcându-se pentru acoperirea deficitului bugetar și nu pentru încurajarea pieței de capital.

Având în vedere analiza efectuată în cadrul lucrării, se poate aprecia că listarea la Cota BVB are multiple avantaje asupra societății prin posibilitatea atragerii continue de resurse bănești importante de pe piața de capital, prin creșterea reputației și prin posibilitatea pe care o oferă Bursa de plată a creditorilor: prin intermediul acțiunilor.

De asemenea, Cotarea la BVB are efecte favorabile și asupra investitorilor, care pot realiza tranzacții cu valori mobiliare cu un cost mai mic și într-un timp cât mai scurt, chiar dacă, deocamdată, în România investițiile în valori mobiliare au un caracter întâmplător, pur speculativ, cu eventuale câștiguri pe termen scurt, dar imposibil de planificat pe termen lung.

Piața de capital poate lua amploare pe măsură ce va răspunde intereselor investitorilor și al emitenților deopotrivă, iar instrumentele financiare tranzacționate vor prezenta o mai mare credibilitate, provenind de la societăți performante, cu situație financiară sănătoasă, cu perspective de creștere, care știu să atragă și să folosească resursele mobilizate de investitori.

contul de profit Și pierdere

(înregistrări contabile) – mii lei – –

bilanȚ

(Înregistrări contabile)

CERINȚE PENTRU ÎNSCRIEREA VALORILOR MOBILIARE

LA COTA BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI

ANEXA 1

ORGANIGRAMA BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI (SURSA: REGULAMENTUL BVB)

ANEXA 3: DOCUMENTE NECESARE ÎNSCRIERII LA COTA BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI

bibliografie

1. Gabriela Anghelache: "Piețe de capital și tranzacții bursiere", Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997

2. Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu: "Piețe de capital și burse de valori", Ed. Adevărul, Buc., 1992

3. Gheorghe Ciobanu: "Bursele de valori și tranzacțiile la bursă", Ed. Economică, 1997

4. Andrei Dobrescu: "Tranzacții cu efecte publice", Ed. Eurasia, 1996

5. Mihaela Gradu: "Tranzacții bursiere: piețe futures și de opțiuni", Ed. Economică, 1995

6. Bogdan Ghirlic-Micu: "Bursa de Valori", Ed. Economică, Buc., 1997

7. Dominique Gallois: "Bursa. Origine și evoluție", Ed. Teora, Buc., 1997

8. Anne – Marie Dupont: "Analyse technique", Les editions d'organisation, Paris, 1989

9. Ion Stancu: Préparatifs pour la mise en place d'un marché financier en Roumanie, ASE, 1993

10. Ion Stancu: Finanțe. Teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderii, analiza și gestiunea întreprinderii, Ed. Economică, Buc. 1997

11. Ion Popa: BURSA, Ed. Adevărul, Buc. , vol. 1 și 2, 1993 și 1994

12. Vergil Popescu: Curs de pregătire a agenților de valori mobiliare, ANSVM, 1997

13. Jean – Claude Tournier: Gérer un miniportofeuille en bourse", Les éditions d'organisation, Paris, 1989

14. Bernard & Colli: "Vocabular economic și financiar", Ed Humanitas, Buc., 1994

15. Lucia Abil: "Dicționar bursier", Ed. Economică, Buc.

16. Marius Băcescu, Angelica Băcescu-Cărbunaru: "Dicționar de macroeconomie", Ed. Economică, Buc., 1997

17. DEX: Dicționar explicativ român, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1996

18. *** BVB "Piața de capital: material documentar"

19. *** BVB "Ghidul de înscriere la Cota BVB"

20. *** Regulamentele și procedurile BVB

21. *** Regulamentele CNVM

22. *** Instrucțiuni CNVM

23. *** ANSVM: "Reguli de practică onestă"

24. *** Legea nr. 52 privind valorile mobiliare și bursele de valori, MO nr. 52/1994

25. *** HG nr. 500 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social, MO 208/1994

26. *** HG 473 privind procedura de schimbare a carnetelor cu certificate de proprietate și/sau al cupoanelor nominative de privatizare contra acțiuni

27. *** Publicația "Capital"

28. *** Publicația "Curentul"

29. *** Publicația "Bursa"

30. *** Publicația "Tribuna economică"

31. *** Revista "Piața financiară"

32. *** Buletinele lunare ale BVB, 1997