Analiza Oportunitatii Aplicarii Practicilor Internationale de Leasing In Republica Moldova

Cuprins

Introducere

I. Fundamente teoretice ale leasingului

1.1. Definirea conceptului de leasing

1.2. Clasificarea operațiunilor leasing

1.3. Leasing versus alte metode de finanțare a investițiilor

II. Experiența internațională ȘI PIAȚA leasing ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Particularitățile funcționării mecanismului de leasing în S.U.A.

2.2. Evoluția leasingului în Europa

2.3. Piața serviciilor leasing în Japonia

2.4. Analiza pieței de leasing din Republica Moldova

III. direcții de implementare a practicilor internaționale de leasing în Republica Moldova

3.1. Evaluarea investițiilor in capital fix în Republica Moldova

3.2. Domenii de integrare a modelelor de leasing în Republica Moldova

Concluzii și recomandări

Bibliografie

anexe

Adnotare

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Leasingul reprezintă o importantă sursă de investire în extinderea și modernizarea procesului de producere pentru întreprinderile mici și mijlocii care întâmpină greutăți în obținerea, spre exemplu, a unui credit pe termen lung. Ratele ridicate ale dobânzilor bancare sunt sufocante pentru antreprenorii care își fac primii pași în afaceri. Serviciile leasing, însă, oferă facilități în obținerea drepturilor de folosință asupra unor utilaje, mașini, echipamente tehnologice. Anume gama largă a utilajului livrat prin tranzacțiile leasing asigură beneficiarului posibilitatea unei alegeri adecvate a acelor obiecte leasing care se vor conforma necesităților tehnologice și posibilităților financiare a entității economice.

Leasingul a devenit o parte componentă a vieții economice mondiale o dată cu dezvoltarea industriei constructoare de autoturisme, atât în SUA, cât și în statele Europei de Vest. Primele tranzacții de leasing, obiectul cărora constituiau autovehiculele, au fost înregistrate în anul 1918. Zoli Frank a fost denumit părintele tranzacțiilor de leasing cu autoturisme. Frank a fost un agent comercial din Chicago, care a conceput și a promovat contractul de leasing pe termen lung la începutul anilor 40 ai secolului XX.

Majoritatea studiilor din literatura de specialitate se rezumă la faptul că leasingul clasic este o invenție americană, transferată de întreprinzătorii americani peste ocean în Europa la mijlocul secolului trecut. Leasingul în Europa de Vest s-a dovedit a fi o oportunitate rentabilă în renovare a utilajului și a unităților de transport. Remarcabil este faptul, că în țările europene, leasingul a asigurat actualmente aproximativ un sfert din totalul de investiții în capitalul fix.

În Japonia leasingul la fel prezintă o istorie de succes în ceea ce privește finanțarea investițiilor și dezvoltarea mediului corporativ și a sectorului de producere/prelucrare. Acest lucru însă nu neagă faptul că prin acest mijloc de finanțare s-a înregistrat un spor considerabil la capitolul utilarea tehnologică în cadrul tuturor sectoarelor din economie. Remarcabil e faptul că, inclusiv prin susținerea din partea statului nipon, tehnologizarea avansată a contribuit și la creșterea calității vieții a populații, ce prezintă un aspect pozitiv în plus pentru optarea soluțiilor de leasing.

La baza extinderii leasingului ca mijloc de dezvoltare a activităților comerciale și de producție rămâne utilizarea efectivă și eficientă a mijloacelor fixe. Leasingul nu s-ar fi dezvoltat dacă societățile de leasing și beneficiarii acestor servicii nu ar fi apreciat utilitatea acestei operațiuni, confirmată în nenumărate exemple de succes anume prin rentabilitatea și siguranța fondurilor investite.

Republica Moldova, fiind printre primele țări din CSI care a legiferat leasingul, se confruntă cu bariere în dezvoltarea anume acestei căi de finanțare a investițiilor. Din păcate avem de furcă cu o bază normativă totalmente controversată, care nu reflectă esența acestei operațiuni economice. Piața leasing din țara noastră îndură nivelul redus al investițiilor străine, nivelul ridicat al inflației, instabilitatea politică. Pe lângă aceasta, companiile leasing se confruntă cu nivelul redus de solicitare a serviciilor leasing, ca rezultat a unei insuficiente informări a potențialilor clienți despre leasingul financiar, precum și din cauza unui cadru legislativ imperfect privind leasingul, lobby insuficient a societăților leasing, capacitatea instituțională redusă și mediul investițional nedezvoltat ș.a.

Republica Moldova, aflată în plina fază de modernizare a economiei naționale, care optează în continuu pentru ajustarea la „modelul european”, are un obiectiv important, cel de a soluționa problema valorificării unei surse optime de finanțare a investițiilor.

În acest context putem menționa actualitatea temei cercetate, care constă în analiza comparativă a practicii internaționale privind operațiunile leasing în vederea determinării căilor de dezvoltare a pieței serviciilor leasing în Republica Moldova.

Gradul de studiere a temei. Tema de cercetare poate fi concepută ca una complexă, ce conține un spectru larg de probleme ce privesc operațiunile leasing, investițiile și mecanismul de finanțare a investițiilor. Motivul pentru care leasingul poate fi considerat o categorie fundamentală pentru analiză. Se atestă o corelare strânsă între diferite domenii de studiu, precum: management, analiza financiară, management comparat, finanțe, gestiunea finanțelor etc.; ceea ce nemijlocit permite aplicarea unei analize aprofundate în domeniu.

În prezenta teză sunt concentrate rezultatele studiilor de caz realizate de centrele internaționale care se axează în special asupra cercetărilor economice și financiare: National Bureau of Economic Research (NBER), European Credit Research Institute (ECRI), The Centre for Enterprise and Economic Development Research (CEEDR), ECASS at the Institute for Social and Economic Research, The European Federation of Leasing Company Associations, Consortium for Educational Policy Analysis University of Missouri Resource Centers, Academia de Studii Economice din București, Universitatea din Alba Iulia și altele.

Nu au fost omise și cercetările efectuate de către centrele autohtone de cercetări în domeniu, precum: Centrul de Studiere a Problemelor Pieței al Academiei de Științe a Moldovei, Centrul de Investigații Strategice și Reforme, Institutul Național de Economie și Informație, Academia de Studii Economice din Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Agrară din Moldova, Agenția Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltarea Internațională (USAID), proiectul BIZPRO.

De menționat este faptul că la cercetarea temei ne-am s-a axat preponderent pe cercetările efectuate în literatura de specialitate din Federația Rusă, dat fiind faptul că mențiunile bibliografice constituie un valoros arsenal de studii de caz privind leasingul. La fel conceptualizarea operațiunilor de leasing a fost constituită într-o manieră aprofundată, ceea ce și a prezentat un sporit interes din partea noastră. Iar concluziile și recomandările înaintate de autorii ruși pot fi aplicate cu brio la conjunctura economică din Republica Moldova, luând în considerare specificul justificărilor economice ale acțiunilor întreprinse în timpul tranziției la economie de piață și similitudinea în experiența țărilor membre a CSI.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei constă în cercetarea aspectelor teoretice ale operațiunilor leasing, a practicii mondiale cu privire la operațiunile de leasing și aplicabilitatea acesteia în cadrul diferitor proiecte investiționale, în special prin prisma procesului decizional în cadrul societăților leasing din Republica Moldova, precum și valorificarea principalelor direcții de implementare și ajustare a experienței internaționale la condițiile specifice modelului moldovenesc, ce ar spori eficiența mecanismului investițional în economia națională.

Obiectivele tezei sunt:

– cercetarea esenței operațiunilor de leasing;

– relevarea avantajelor și dezavantajelor leasingului ca sursă de investire în raport cu metodele clasice;

– studierea experienței internaționale privind desfășurarea tranzacțiilor de leasing;

– efectuarea unui studiu statistic ce va pune în prim plan evoluția investițiilor în mijloace fixe în Republica Moldova;

– evidențierea specificului pieței serviciilor de leasing din Republica Moldova;

– valorificarea principalelor domenii de aplicare a practicilor mondiale de succes privind operațiunile de leasing în Republica Moldova.

Baza metodologică a cercetării științifice. Atingerea scopului și sarcinilor formulate anterior au determinat utilizarea diverselor metode specifice: metoda monografică, metoda economică, statistică, inducția și deducția, precum și alte procedee de cunoaștere științifică a proceselor economice.

Volumul și structura tezei. În conformitate cu scopul și sarcinile cercetării, teza cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și adnotare (în limbile româna și engleza). Volumul tezei este de 86 de pagini de bază.

În Introducere sunt argumentate actualitatea și importanța problemei abordate, scopul și obiectivele tezei, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării, precum și sumarul compartimentelor tezei.

Capitolul I, Fundamente teoretice ale leasingului, include analiza conceptului leasing, conținutului economic și specificului operațiunilor leasing, criteriile de clasificare, funcțiile și principiile leasing, avantajele și dezavantajele acestei surse de finanțare a investițiilor.

Capitolul II, Experiența internațională și piața leasing în Republica Moldova, prezintă un studiu comparat constituit din sistematizarea practicii desfășurării operațiunilor de leasing în S.U.A., Europa și Japonia, precum și cercetarea de piață a sectorului de leasing din Republica Moldova, incluzând la fel analize statistice și abordări transculturale a afacerilor companiilor de leasing.

Capitolul III, Direcții de implementare a practicilor internaționale de leasing în Republica Moldova, cuprinde analiza complexă fluxurilor de investiții în capital fix în Republica Moldova, și relevarea principalelor domenii de aplicare a leasingului, inclusiv utilitatea acestuia în relațiile comercial contractuale cu potențialii clienți a companiei HIDECO S.A..

Concluziile și recomandările, formulate în teză, includ principalele raționamente derivate din premise, sinteza rezultatelor obținute, recomandările de intensificare a procesului de management investițional, precum și de dezvoltare a sectorului leasing.

I. FUNDAMENTE TEORETICE ALE LEASINGULUI

1.1. Definirea conceptului de leasing

Schimbările continue și ireversibile în economia mondială, cerințele avansate față de progresul tehnico-științific în ceea ce ține de reutilarea fondurilor fixe, precum și necesitatea utilizării mai eficiente a resurselor financiare consolidează necesitatea utilizării noilor metode de reînnoire a bazei tehnico-materiale. Din aceste considerente, leasingul, în ultimele decenii, a devenit un instrument netradițional și eficient de investire.

În tabelul 1, sunt prezentate rezultatele studiului premiselor apariției leasingului, sub prisma unei nevoi crescânde de identificare și valorificare a celei mai optime și eficiente căi de finanțare a investițiilor.

Tabelul 1.

Premisele apariției leasingului

Sursa: elaborat de autor

Apariția leasingului se datorează faptului că la un moment dat, au apărut acei subiecți care simt nevoia de un anumit activ fix pentru a pune în aplicare proiectul investițional, însă care se confruntau cu lipsa de resurse financiare.

Cel mai frecvent tip de finanțare este cel prin achiziție din contul propriu, fiind unul sigur și care nu implică cheltuieli financiare în plus, însă care necesită un suport financiar care ar fi îndeajuns finanțării proiectului planificat.

Arenda este de fapt acea modalitate de finanțare care stă la baza relațiilor leasing. Tranzacțiile prin arendă sunt mai des optate în raport cu creditare, însă contractul de arendă este mai puțin favorabil pentru locatar din punct de vederelul 1.

Premisele apariției leasingului

Sursa: elaborat de autor

Apariția leasingului se datorează faptului că la un moment dat, au apărut acei subiecți care simt nevoia de un anumit activ fix pentru a pune în aplicare proiectul investițional, însă care se confruntau cu lipsa de resurse financiare.

Cel mai frecvent tip de finanțare este cel prin achiziție din contul propriu, fiind unul sigur și care nu implică cheltuieli financiare în plus, însă care necesită un suport financiar care ar fi îndeajuns finanțării proiectului planificat.

Arenda este de fapt acea modalitate de finanțare care stă la baza relațiilor leasing. Tranzacțiile prin arendă sunt mai des optate în raport cu creditare, însă contractul de arendă este mai puțin favorabil pentru locatar din punct de vedere a asigurării continuității procesului de finanțare.

Creditul bancar este pe potrivă celor care au nevoie imediat de o sumă fixă de bani, care ulterior vor fi direcționate finanțării proiectului investițional. Cu cât proiectul este mai amplu cu atât beneficiarul de credit va fi supus unei birocrații bancare sufocatoare, în plus se va cere în gaj un bun a cărei valoarea eventual ar răscumpăra valoarea oferită în credit, în caz de insolvabilitate al subiectului.

Ordinul de plată este o formă de finanțare care la fel oferă la mână o sumă de bani imediat necesară, care va fi rambursată în data indicată cu o dobândă respectivă.

Creditul comercial, ca o alternativă a vânzării în rate, într-o oarecare măsură se aseamănă cu leasingul financiar, însă se distinge prin conținutul contractului de finanțare.

Și în fine leasingul – ca cea mai potrivită modalitate de finanțarea a unor investiții în capital fix. Acesta în oarecare măsură înglobează în sine aspectele tipurilor de finanțare anterior menționate, dar concomitent formând o formă distinctă de finanțare printr-o serie de avantaje pe care îl prezintă.

Relațiile de leasing sunt realizate printr-o varietate de instrumente și mijloace, dar cel mai esențial aport în teoria și practica mondială este prezentat de următoarele forme economice: plăți de leasing și investiții. Acestea reflectă relațiile de proprietate, utilizare, punere în aplicare, precum și atribuirea dreptului de proprietate a mijloacelor de producție. Din punct de vedere economic, dreptul de proprietate asupra activelor de leasing (echipament, tehnologii etc.) și organizarea procesului de producție, realizând scopul tranzacției, sunt posibile, în principiu, numai după soluționarea problemei de plată pentru primirea acestor utilaje.

Sursa: elaborat de autor

Figura 1. Modelul general al mecanismului economic privind relațiile de leasing

Cu ajutorul mecanismului de leasing se conectează cei doi factori importanți de producție: munca (antreprenoriatul) și capitalul, care unindu-se oferă, pe de o parte, participarea subiecților de leasing interesați în formarea bugetelor municipale și naționale, și, prin urmare, soluționarea problemelor socio-economice ale societății, și pe de altă parte – extinderea producției și saturația pieței cu bunuri necesare. Dualitatea statutului socio-economic al arendașilor ca executori direcți (angajați) și ca antreprenori independenți, justifică interesul acestora nu numai prin îmbunătățirea consumului personal, ci și prin întrebuințarea acumulărilor de capital, ceea ce creează condiții pentru accelerarea progresului științific și tehnologic.

În Republica Moldova activitatea investițională provine preponderent din mijloacele întreprinderilor, apoi urmând sursele străine, mijloacele bugetare, mijloacele populației și alte surse. Realizarea unei investiții în primul rând presupune efectuarea analizei minuțioase a unei servii complexe de factori ce influențează evoluția în timp a parametrilor economici ale entității economice.

O cerință esențială pentru dezvoltarea activității agenții economici reprezintă anume procesul investițional, iar finanțările prin mecanismul de leasing constituie un suport sigur în acest sens. De altfel această metodă de finanțare a investițiilor constituie o modalitate eficientă de stimulare a procesului de renovare și modernizare a potențialului de producere.

Leasing este cuvânt ce provine din limba engleză, care s-a format de la un derivat al verbului „to lease” − a lua și a da bunuri în folosință temporară. Contractul denumit “lease” în S.U.A. desemna locațiunea bunurilor imobile. Elementul cheie al tranzacției constituia transmiterea în folosință temporară a unui imobil către un neproprietar. Spre deosebire de simpla arendă, care presupune în special drepturi personale, vechiul contract de “lease” desemna transferul unor drepturi reale pe o perioadă fixă de timp, în schimbul unor redevențe.

Leasingul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobiliare (sau mobiliare), prin care chiriașul (utilizatorul) obține avantajele legate de folosința bunului închiriat, în timp ce finanțarea achiziției acestuia și amortizarea investiției de capital sunt făcute de către societatea leasing (locatorul). În schimbul obținerii avantajelor legate de folosința bunului, întreprinderea care l-a închiriat plătește societății leasing o redevență (chirie) care cuprinde: (1) amortizarea bunului, închiriat, (2) costul de oportunitate (dobânzile) aferent(e) fondurilor avansate de societatea leasing pentru cumpărarea bunului respectiv și (3) marja de profit a societății leasing. Chiriașul (utilizatorul) poate întra în proprietatea bunului, închiriat la încheierea contractului leasing, prin plata valorii reziduale a bunului, convenită dinainte. [13, p.244]

Pe durata contractului, redevența se înregistrează ca o cheltuieli de exploatare, iar la încheierea acestuia, valoarea reziduală se înregistrează, respectiv, la active fixe.

La încheierea contractului se pot face și alte două opțiuni: prelungirea leasingului cu negocierea unei noi redevențe; ori restituirea bunului închiriat către societatea leasing.

Durata a contractului leasing este, în mod normal, de 75-80% din durata de viață economică a obiectului leasing, dar se poate conveni și asupra unei durate mai scurte. Societatea leasing rămâne proprietară a bunului până la scadența contractului, cu excepția cazurilor când utilizatorul formulează o intenție fermă și irevocabilă de cumpărare a bunului înainte de expirarea contractului leasing. Contractul leasing este, în general, irevocabil.

În general leasingul parcurge trei pași (Figura 2). În primul rând, compania leasing achiziționează obiectul leasingului de la furnizor, pentru ca ulterior să ofere în arendă finanțată bunul respectiv către locatar.

Sursa: [18, p.2]

Figura 2. Schema simplificară a tranzacției leasing

Analizând schema completă a tranzacțiilor leasing, se observă faptul că deja sunt implicate mai multe părți la contractul leasing: compania de asigurări, banca comercială. Nu este lipsită și autoritatea fiscală, care efectuează controlul activității financiare și a procesului de impozitare.

Sursa: [41, p.12]

Figura 3. Schema completă a tranzacției leasing

Studiind schema relațiilor leasing din Figura 4, putem rezuma că, pe lângă faptul că piața leasing este locul de intersecție a cererii și ofertei, leasingul se distinge prin conținutul său economic, prin subiectul și obiectul care formează relația respectivă. Această modalitate de finanțare implică la fel un set de proceduri, fiind de altfel reglementată printr-un cadru legislativ distinct. Sistemul de plăți leasing poate fi negociat astfel în cât ar permite alegerea celei mai optime căi de rambursare a datoriei.

Sursa: [8, p.139]

Figura 4. Sistemul relațiilor leasing

Ca atare nu există un concept, o noțiune a leasingului unanim acceptată de toți specialiști din domeniu. Problema esențială a terminologiei leasingului constând anume în faptul, că prin leasing se înțelege fie leasingul financiar (locațiune finanțată), fie toate relațiile de arendă.

Conform Federației Europene a Asociațiilor Naționale ale Companiilor leasing, leasingul reprezintă contractul de arendă a mărfurilor, a imobilelor utilizate în scopuri de producție de către arendaș, în timp ce mărfurile se procură de arendator, care își păstrează drepturile de proprietate pentru toată perioada contractului leasing [8, p.12].

Economiștii R. Breily și S. Maiers abordează operațiunea leasing ca utilizarea în arendă, pentru o perioadă de un an și mai mult, a unor bunuri, contra unei serii de plăți fixate. Antreprenorii folosesc leasingul ca o alternativă de finanțare a utilajelor cu perioade mai mari de utilizare [22, p.715].

J. Horne a definit leasingul ca un contract în care proprietarul unui bun (locatorul) acordă unei alte persoane (locatar) dreptul exclusiv pentru utilizarea acestui bun, de obicei pentru o perioadă stabilită de timp, cu achitarea unei rate leasing [12, p.582].

În opinia economiștilor L. Gitman și C. Zutter, leasingul oferă firmei posibilitatea de a obține un activ fix pentru care va achita plăți periodice, stipulate în contract, scutite de altfel de impozitare. Locatarul este cel ce beneficiază de utilizarea activului supus contractului leasing. Locatorul însă rămâne posesorul obiectului leasing. [11].

În literatura economică românească noțiunea leasing este tratată de M. Andreica ca o formă de comerț și finanțare pentru locație, de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni, a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri, întreprinderilor a căror motivație să recurgă la această tehnică de comerț vine din specificul unor operațiuni pe care le realizează (pe termen scurt și nerepetabile) sau din faptul, că nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le cumpăra [13, p.21].

Conform economistului Gh. Gorincu, leasingul reprezintă un sistem eficient de comerț și de finanțare indirectă, prin locație a investițiilor. În cadrul acestui sistem interacționează două categorii de agenți economici, unii care oferă spre închiriere anumite echipamente și alții care folosesc aceste bunuri pe o perioadă convenită, în schimbul unei chirii [13, p.21].

Economistul I. Stoian tratează leasingul ca formă de dare în folosință, contra unei taxe, a mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și a altor bunuri mobiliare sau imobiliare, unor întreprinderi care nu dispun de resursele financiare necesare achiziționării lor, pentru o perioadă determinată, în condițiile de plată și utilizare precizate în contract [13, p.21].

Economistul rus Semenihin V. V. a exprimat esența leasingului ca fiind o metodă ce ușurează procurarea un mijloc fix pentru întreprindere, în schimbul achitării periodice a unor plăți pe un termen destul de lung [37, p.7].

Gazman V. D., însă, percepe leasingul ca un serviciul care este orientat nemijlocit spre îmbunătățirea climatului investițional într-o țară [24, p.7].

Din toată gamă de concepții și definiții ale leasingului, în opinia autorului, esența acestei operațiuni este redată anume în expunerea lui Goremîchin V. A.: leasingul are o triplă bază complicată și păstrează în sine concomitent particularitățile afacerii de credit, activității investiționale și de arendă, care se combină și se interferează reciproc, formând o formă nouă organizațional-juridică de afaceri [25, p.13].

În acest context putem rezuma faptul, că leasingul, ca o tranzacție economică distinctă, este tratat în literatura de specialitate sub trei aspecte:

1. Cea mai largă definire a noțiunii leasing prezintă această metodă de finanțare a investițiilor ca un instrument financiar folosit cu un prim scop de a obține necesarul de investiții, întru achiziționarea de fonduri fixe, accentuându-se asupra eventualei lipse de surse de investiții pentru antreprenor, conservând capitalul statutar al firmei.

2. O altă abordare ne prezintă leasingul ca instrument folosit de unele întreprinderi producătoare de utilaje și alte mijloace de producție, scopul fiind de a vinde aceste fonduri fixe.

3. Într-o a treia accepțiune, se pune pe primul plan activitatea antreprenorială a finanțatorului, care de altfel unește cele două părți contractante (locatar și locator).

1.2. Clasificarea operațiunilor leasing

În literatura economică nu există o tratare unică a tipurilor leasing și se admite combinația de noțiuni. Particularitățile fiecărui tip nu au delimitări clare și, în multe cazuri, proprietățile caracteristice pentru două sau mai multe tipuri leasing sunt reflectate în același acord contractual [8, p.13].

Leasingul prezintă o schemă modernă de finanțare a investițiilor destină modernizării capitalului fix, cu scopul primordial de a spori eficiența activității economice per ansamblu al întreprinderii, prin care clientul beneficiază de un bun, plata făcându-se eșalonat pe perioada contractului de leasing, iar în procesul de contabilizare ratele plătite pot fi deductibile. Comparativ cu alte forme de finanțare, leasingul dispune de avantajul eliminării birocrației necesare acordării unui credit, precum și a garanțiilor financiare doar cu bunul ce face obiectul contractului de leasing. După esența economică, raporturile leasing se divizează în leasingul financiar și operațional.

1. Leasing financiar, care se caracterizează printr-un termen lung al contractului și prin amortizarea totală sau aproape totală a valorii obiectului leasing. Leasingul financiar poate fi asociat cu creditarea procurării pe termen lung. La expirarea termenului leasingului financiar locatarul poate returna obiectul leasing, poete reînnoi contractul și poate procura obiectul leasing la valoarea reziduală. Figura 5 prezintă această formă schematic.

Sursa: [29, p.9-10]

Figura 5. Schema leasingului financiar

2. Leasing operațional, care presupune transmiterea multiplă a obiectului leasing pe un termen mai mic decât termenul lui de exploatare. Se caracterizează printr-un termen redus al contractului leasing și prin amortizarea incompletă a obiectului leasing. Schema relațiilor leasingului operațional este prezentată în Figura 6:

Sursa: [29, p.9-10]

Figura 6. Schema leasingului operațional

Printre altele, leasingul financiar poate fi considerat ca cel mai răspândit tip de tranzacții leasing. El prevede livrarea în leasing a obiectelor pe termen lung cu recuperarea totală a costului acestora în perioada de utilizare. Cu alte cuvinte, leasingul financiar este un credit pe termen lung, dar sub formă de capital activ. Realizarea tranzacției leasing financiar se efectuează conform următoarei scheme: alegerea de către locatar a utilajului necesar; coordonarea prețurilor și a termenului de livrare cu furnizorul și în fine achitarea utilajului comandat de către locatar. Leasingul financiar clasic se caracterizează prin caracterul trilateral al raporturilor leasing și prin recuperarea completă a costului bunurilor. La solicitarea locatarului locatorul procură de la furnizor utilajele necesare și le transmite în leasing locatarului, recuperându-și costurile financiare și obținând venit din încasarea plăților leasing.

Caracteristicile principale ale leasingului financiar:

• societatea leasing achiziționează utilaje în special pentru a le transmite în leasing;

• dreptul de alegere a utilajelor și a furnizorului revine totalmente locatarului;

• furnizorul sau producătorul conștientizează faptul, că utilajele sunt procurate special pentru a fi transmise în leasing, obiectul leasing fiind furnizat direct în adresa locatarului;

• reclamațiile referitoare la calitatea utilajelor, integritatea livrării, înlăturarea defectelor în perioada de garanție sunt suportate de către furnizorul;

• riscul pierderii sau al deteriorării accidentale a utilajelor se va transmite către locatarul după semnarea actului de primire-predare.

Leasingul operațional (o variantă de alternativă pentru noțiunea leasing cu amortizare parțială) se utilizează în cazul când termenul contractului este limitat, iar durata de viața a utilajului depășește cu mult termenul leasing stabilit de contract. Aceasta înseamnă că utilajul nu se amortizează complet pe durata leasing, de aceea poate fi închiriat din nou sau returnat locatorului. Acest tip leasing prevede o responsabilitate mai sporită pentru locatar, pentru obiectul leasing. Ce ține de reparația și deservirea tehnică a utilajelor – furnizorul își va asuma această obligație.

Caracteristicile leasingului operațional:

• termenul de derulare a contractului leasing este substanțial mai mic decât termenul normativ de exploatare a obiectului leasing. Adică, locatorul nu își va recupera costul bunurilor din contul plăților obținute dintr-un singur contract; bunurile fiind predate în leasing din nou și din nou. (remarcabil e faptul, că în tranzacțiile leasing operațional se transmit bunuri din posesia curentă a companiei leasing). Deci, companiile leasing, trebuie să cunoască foarte bine conjunctura pieței serviciilor leasing;

• obligațiile privind deservirea tehnică, reparația, asigurarea sunt asumate de compania leasing, în paralel cu producătorul de bunuri respective;

• beneficiarul leasingul poate rezilia contractul, în caz când utilajele sunt într-o stare ce pune în imposibilitate folosirea lor;

• riscul pierderii întâmplătoare sau al deteriorării bunurilor va fi transmis către societatea leasing;

• mărimea plăților leasing unt mai mari decât în leasingul financiar, deoarece locatorul trebuie să țină cont de riscurile suplimentare;

• la expirarea termenului contractului leasing, de regulă, bunurile sunt returnate locatorului.

O dată cu adoptarea Legii cu privire la leasing, în Republica Moldova, au apărut schimbări pozitive în acest domeniu. În conformitate cu această lege, leasingul poate avea următoarele forme: [4]

a) leasingul financiar − operațiune care trebuie să îndeplinească cel puțin una din următoarele condiții:

• riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului să fie transferate locatarului în momentul încheierii contractului leasing;

• suma ratelor leasing să reprezinte cel puțin 90% din valoarea de intrare a bunului dat în leasing;

• contractul leasing să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului către locatar la expirarea contractului;

• perioada leasing să depășească 75% din durata de funcționare utilă a bunului obiect al leasingului;

b) leasingul operațional − operațiune care nu îndeplinește nici una dintre condițiile contractului leasing financiar;

c) leasingul barter − operațiune în cadrul căreia locatarul achită valoarea ratelor leasing prin bunuri al căror proprietar este;

d) leasingul compensațional − operațiune în cadrul căreia locatorul primește în contul ratelor leasing marfă produsă cu utilajul obiect al leasingului;

e) lease-back − operațiune în cadrul căreia o parte transmite unei alte părți proprietatea unui bun în scopul de a-l lua ulterior în leasing;

f) leasingul de consum − operațiune leasing în cadrul căreia locatarul are calitatea de consumator, definită în legislația privind protecția consumatorului;

g) leasingul direct − operațiune leasing în cadrul căreia locatorul întrunește concomitent și calitatea de furnizor al bunului;

h) leasingul intern − operațiune leasing în cadrul căreia toți subiecții sunt rezidenți ai Republicii Moldova;

i) leasingul internațional − operațiune leasing în cadrul căreia locatorul sau locatarul nu este rezident al Republicii Moldova.

Potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS nr.17 “Leasing” [6], leasingul este clasificat în:

1. Leasing financiar − operațiunea leasing ce transferă în mare măsură toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă sau nu;

2. Leasing operațional − operațiunea leasing ce nu întră în categoria leasingului financiar;

3. Leasing irevocabil − operațiunea leasing care este revocabilă doar:

a) dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puțin probabilă; cu permisiunea locatorului;

b) în cazul în care locatarul contractează cu același locator o nouă operațiune leasing privind același bun sau unul echivalent;

c) în momentul plății de către locatar a unei sume suplimentare, astfel încât la începutul contractului leasing continuarea lui este certă, într-o măsură rezonabilă.

Pentru diferențierea tipurilor leasing pot fi utilizate următoarele două criterii de clasificare: (Figura 7) [13, p.26]

1. Trăsături ale drepturilor de organizare:

• perioada derulării;

• forma de organizare;

• termenul de utilizare și amortizare a obiectelor;

• domeniul pieței.

2. Trăsături economico-financiare:

• diferențierea obiectelor leasing;

• volumul serviciilor oferite obiectelor transmise în leasing;

• sistemul plăților leasing.

Sursa: [13, p. 27]

Figura 7: Clasificarea tipurilor tranzacțiilor leasing

• În funcție de perioada derulării tranzacțiilor leasing, există:

a) leasing de scurtă durată − până la 1 an;

b) leasing de durată medie − de la 1 an la 3 ani;

c) leasing de lungă durată − peste 3 ani.

• După forma de organizare pot fi:

a) Leasingul direct – se consideră cazul în care producătorul de utilaje de sine stătător, fără intermediari, oferă bunuri în leasing;

b) Leasingul indirect – presupune transmiterea bunurilor în leasing prin intermediari. La baza majorității tranzacțiilor leasing se află anume procedura leasingului indirect, care, de altfel, se aseamănă cu vânzarea în rate. La leasingul indirect participă minimum trei părți: producătorul (vânzătorul), locatorul și locatarul (un fel leasing trilateral), dar acesta poate include și un număr mai mare de participanți (leasing multilateral cu participarea instituțiilor financiare, companiilor de asigurare etc.);

c) Leasingul returnabil (lease-back) – reprezintă o tranzacție bilaterală leasing. Beneficiarul leasing este în același timp și furnizor al utilajului dat în leasing. Adică, proprietarul de utilaje le vinde companiilor leasing, încheind concomitent contract leasing pentru aceleași utilaje în calitate de beneficiar leasing;

d) Leveraged leasing – (creditar, de participare sau separat) este una dintre cele mai complicate forme leasing, deoarece este legat de finanțarea multiplă și este destinată proiectelor costisitoare.

• În funcție de termenul de utilizare și amortizare a obiectelor, deosebim:

a) Leasingul financiar (de capital) – presupune oferirea în leasing a bunurilor pe termen lung cu recuperarea totală și, respectiv, cu amortizarea totală a valorii bunurilor;

b) Leasingul operațional – utilajul nu se amortizează complet pe parcursul perioadei de arendă și poate fi arendat din nou.

• După domeniul pieței leasingul poate fi:

a) leasing intern – când toți participanții sunt din același stat;

b) leasing internațional – când cel puțin un participant este din alt stat, ori deține capital într-o firmă cu finanțare mixtă. Leasingul internațional se divizează în leasing: de export, de import, de tranzit.

• După obiectul tranzacției se deosebește:

a) leasingului imobiliar – locatorul construiește sau achiziționează un imobil la comanda locatarului și îl transmite acestuia pentru utilizare, în scopuri de producere sau comerț, cu dreptul de cumpărare a acestuia la încheierea contractului;

b) leasingul mobiliar – include utilaje de producere și construcție, calculatoare, mașini de transport etc.

• După volumul serviciilor oferite obiectelor leasing există:

a) Wet leasing – deservirea tehnică obligatorie a utilajelor, reparația, asigurarea, instruirea personalului, marketing, furnizarea materiei prime etc., care sunt în responsabilitatea locatorul și se includ în plățile leasing;

b) Net leasing – locatorul își asumă toate obligațiile de deservire a bunurilor, aceste cheltuieli nefiind incluse în plățile leasing.

• În funcție de sistemul plăților leasing, se deosebește:

a) Leasingul bănesc –toate plățile sunt în formă bănească;

b) Leasing compensat –plata locatarului sub formă de marfă sau prestare de servicii;

c) Leasingul complex – combină caracteristicele tipurilor descrise anterior, precum și elemente de barter.

Clasificarea operațiunilor de leasing este prezentată de un diapazon complex de modele, ce permite contractarea în baza unor condiții avantajoase, facilitând toate părțile implicate. În acest context de idei, pentru a elucida locul fiecărui dintre participanți la tranzacția de leasing, vom cerceta funcțiile acestora într-o consecutivitate logică.

Funcțiile companiei leasing sunt:

1. efectuarea unei expertize preventive la etapa de pregătire a tranzacției de leasing, în special ce ține de partea tehnică, economică (rentabilitatea) și organizatorică;

2. elaborarea schemei măsurilor asiguratorii;

3. estimarea solvabilității și veridicității contabile a locatarului;

4. evaluarea parametrilor de furnizare a obiectului de leasing (logistica);

5. elaborarea și încheierea contractului leasing între locator și locatar;

6 încheierea contractului de vânzare-cumpărare între locator și furnizor, și a altor acorduri cu părțile terțe atrase;

7. controlul livrării utilajelor în conformitate cu clauzele contractuale;

8. perfectarea și semnarea actului de primire-predare a bunului;

9. controlul respectării condițiilor contractuale;

10. reglementarea utilizării ulterioare a obiectului contractului leasing.

Funcțiile furnizorului constau în:

1. informarea locatorului despre primirea comenzii de livrare a utilajelor;

2. semnarea acordului de vânzare-cumpărare cu locatarul și cu locatorul;

3. livrarea obiectului contractului leasing conform contractului;

4. semnarea actului de primire-predare a obiectului de leasing;

Funcțiile locatarului sunt următoarele:

1. perfectarea cererii de transmitere a echipamentului în leasing;

2. prezentarea documentației privind starea economică și financiară;

3. prezentarea planului de afaceri;

4. semnarea contractului leasing cu societatea de leasing;

5. încheierea contractului de asigurare a obiectului leasingului;

6. semnarea actului de primire-predare a echipamentului;

7. exploatarea a obiectului leasingului în conformitate cu instrucțiunile tehnice;

8. efectuarea plăților leasing conform graficului stabilit;

9. prezentarea rapoartelor contabile și financiare curente la solicitarea locatorului;

10. realizarea condițiilor contractului leasing în măsură deplină;

11. răscumpărarea obiectului leasing, dacă aceasta este prevăzută în contract.

1.3. Leasing versus alte metode de finanțare a investițiilor

Necesitatea și perspectiva leasingului în Republica Moldova au fost evidente chiar la începutul tranziției spre economia de piață. Uzarea totală a fondurilor fixe ale întreprinderilor rămase din perioada sovietică și lipsa mijloacelor proprii pentru modernizarea și reutilarea mijloacelor de producție au fost condițiile ce au generat dezvoltarea leasingului. Cu toate acestea, în anii 1996-2001 dezvoltarea leasingului în țară a fost stopată. Una dintre barierele principale în calea dezvoltării a fost baza juridică și normativă, care a denaturat atât esența economică a leasingului, cât și normele juridice ale tranzacțiilor leasing. [13, p.35]

În condițiile în care mediul concurențial din țară devine tot mai aspru, viteza de reacție a companiilor la schimbările din mediu și găsirea unei metode potrivite de finanțare a investițiilor devine importantă. Leasingul, prin simplitatea și operativitatea sa, este în stare să satisfacă nevoia de fonduri pentru investiții a agenților economici. Astfel aceștia evită procedurile anevoioase ale creditării bancare.

Regula de aur enunțată de economistul american J. Paul Getty sună în felul următor: „Dacă activul își crește valoarea, cumpără-l; dacă se depreciază, alege varianta leasing”. [13, p.36]

Un studiu elaborat de National Business Institute (NBI) din S.U.A:, prezintă motivele pentru care firmele preferă leasingul, în defavoarea alternativelor: [8, p.57]

– pe I loc se situează fluxul de numerar, cu o pondere de 41% – leasingul oferă un avantaj major, comparativ cu cumpărarea directă a unui activ. Investitorul nu își va mobiliza deodată fondurile proprii pentru achiziționarea acelui activ, ci va plăti în ratele leasing, pe un timp destul de îndelungat.

– locul II este ocupat de uzura morală, cu o pondere de 18% – care este datorat faptului că profitul este generat, în general, de utilizarea echipamentului. Leasingul oferă o posibilitate de a reînnoi un echipament cu o vechime de peste doi-trei, ceea ce la rândul său permite o gestiune rațională a activității financiare a agentului economic;

– pe locul III sunt plasate cerințele financiare mai puțin restrictive, cu o pondere de 10% – reprezintă un motiv important pentru cei ce aleg leasingul;

– băncile, spre deosebire de societățile leasing care sunt mult mai lejere, preferă să lucreze cu sume mari pentru care solicită garanții solide, toate acestea presupun o serie de analize riguroase care, de asemenea, sunt anevoioase;

– firmele leasing sunt mult mai flexibile decât băncile (cu o pondere 10%). Din motivul că există companii care se axează pe oferte diferite (utilaje, mașini, imobile, tehnici de calcul), care își cunosc destul de bine nișa sa pe piață și clienții cărora sunt destinate serviciile leasing;

– deductibilitatea unor cheltuieli (cu o pondere de doar 8%) reflectă importanța scăzută pe care o are acest factor în decizia de utilizare a finanțării prin leasing, deși anume scutirea de impozite ar trebui să fie un factor deosebit de motivant pentru beneficiarii acestor servicii.

Avantajele leasingului pentru locatar sunt:

• accesibilitate sporită pentru întreprinderile mici și mijlocii, în comparație cu creditul bancar;

• asigurarea „regulii de aur a finanțării” – sursele se alocă treptat pe toată perioada de folosire a utilajului;

• finanțarea procurării concomitentă cu însăși livrarea a obiectului leasing;

• finanțarea cu termen îndelungat de rambursare;

• termenul contractului leasing, de regulă, corespunde termenului de amortizare a obiectului leasing. De altfel, cu cât este mai mare termenul leasing, cu atât mai lejere sunt condițiile de exploatare a obiectelor leasing;

• periodicitatea plăților pot fi corelate cu comercializarea producției fabricate prin utilizarea bunului leasing, ce permite o stabilitate a previziunilor financiare;

• beneficierea de înlesniri fiscale la plata impozitului pe venit;

• plățile leasing sunt luate la evidență contabilă în totalitate ca cheltuieli și sunt de altfel deductibile din venit până la impozitare;

• flexibilitate sporită în procesul de luare de decizii;

• leasingul nu majorează datoria de bilanț al locatarului și nu modifică raportul capitalul propriu și cel atras, ceea ce permite atragerea unor împrumuturi suplimentare;

• evidența și amortizarea obiectelor leasing se efectuează în bilanțul contabil a societății leasing;

• sunt eliberate surse financiare suplimentare care pot fi direcționate pentru alte cheltuieli de gestiune;

• procurarea la o valoare avantajoasă a obiectului leasing la finele perioadei contractuale.

Avantajele leasingului pentru locator:

• obiectul leasing rămâne în proprietatea companiei leasing pe toată durata contractului leasing; deci aceste bunuri pot fi folosite în alte scopuri, spre exemplu, în calitate de gaj pentru credite bancar;

• posibilitatea de atragere a mijloacelor financiare suplimentare pentru extinderea activității, gajând utilajele livrate în leasing, ba chiar cesionând creanțele pentru plățile leasing,

• investițiile sub formă de bunuri, spre deosebire de creditele bancare, diminuează riscul nerambursării, deoarece locatorul păstrează dreptul de proprietate asupra obiectului leasing;

• serviciile prestate de locator reprezintă o pondere considerabilă din comisionul său;

• sursele financiare sunt direcționate direct către furnizor, în procurarea bunului destinat tranzacției leasing, evitând astfel utilizarea irațională a creditelor atrase;

• amortizării accelerate a obiectului leasing aduce un beneficiu suplimentar la returnare.

Avantajele leasingului pentru furnizor sunt următoarele:

• posibilitatea suplimentă de a vinde producția;

• formarea undei cereri stabile privind bunurile produse;

• activitate economică de durată prin prisma colaborării cu companiile leasing;

• diminuarea din riscul managerial, căci anume locatorul își asumă riscul rambursării costului obiectului leasing prin plățile leasing.

Avantajele leasingului pentru băncile comerciale:

• păstrarea pentru bancă a dreptului de proprietate a obiectelor leasing garantează rambursarea creditului;

• se micșorează povara rambursării creditelor pentru locatori, asigurând o calitate mai bună a procesului de creditare;

• asigurarea lichidității portofoliului de creditare la un nivel mai înalt;

• facilitățile fiscale pentru credite de lungă durată, ceea ce ulterior diminuează costul tranzacției leasing;

• livrarea în leasing peste hotare permite atragerea unor credite mai ieftine din sectorul bancar al țării respective, sau obținerea unor credite tehnice din partea guvernelor din țările care subvenționează exportul producției industriei sale.

Avantajele leasingului pentru țara locatarului:

• leasingul mărește volumul total al investițiilor în economie;

• leasingul mărește concurența între sursele de finanțare;

• valoarea tranzacțiilor leasing internațional nu se ia drept datorie externă în Bilanțul de Plăți și mărește limita datoriei externe stabilite de FMI pentru țară respectivă;

Dezavantajele leasingului pentru locatar:

• plățile leasing nu se întrerup până la expirarea termenului de contract, chiar dacă progresul tehnico-științific uzează moral obiectul leasing;

• locatarul nu câștigă de la majorarea costului rezidual al obiectului;

• tranzacțiile leasing internațional nu exclud riscurile valutare.

Avantajele enumerate față de limitele leasingului sunt suficiente pentru a afirma ferm că leasingul este o formă eficientă de investiții.

Premisele pentru larga utilizare a leasingului sunt următoarele:

• diminuarea folosirii capitalului statutar al întreprinderii în scopul unor achiziții mai mari;

• utilizarea mecanismului de amortizare rapidă a bunurilor transmise în leasing;

• transferul plăților leasing în cheltuielile de producție;

• achitarea plăților leasing atât prin mijloace bănești, cât și prin produse;

• leasingul este un mecanism financiar mai atractiv în comparație cu creditul, deoarece este folosit în exclusivitate pentru achiziții de utilaje, care, la rândul său, reprezintă însăși garanția a tranzacției leasing;

• diminuarea ratelor de dobândă pe piața capitalului de împrumut și, prin urmare, scăderea costurilor tranzacțiilor leasing.

Eficiența economică a unei metode de finanțare este evaluată cu ajutorul modelului Pareto. Adică, putem afirma că finanțarea investițiilor prin leasing este eficientă din punct de vedere economic, în cazul când locatarul și/sau locatorul vor obține un profit economic mai mare, decât în cazul utilizării alternativelor de finanțare a aceluiași proiect. În continuare se va studia leasingul în comparație cu alte surse de finanțare a investițiilor.

În procesul luării deciziilor referitoare la alegerea unei variante raționale de finanțare a investițiilor nu este neapărat urmărirea atingerii doar a eficienței în afaceri. Soluția ar fi efectuarea unei comparări calitative a diferitelor opțiuni. Pentru comparația calitativă a schemelor alternative de finanțare a investițiilor este necesară definirea unei liste de criterii importante. Factori calitativi selectați trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

1) importanța (acestea trebuie să aibă un impact suficient asupra deciziei de a opta o schemă sau alta);

2) comparabilitatea (ce ar permite o identificare neambiguă a valorilor dorite ale indicelui).

În Tabelul 2 vom prezenta asemănările și deosebirile dintre leasing și alte surse de finanțare a investițiilor.

Tabelul 2.

Analiza comparativă a leasingului

Sursa: elaborat de autor

Tabelul 3 pune în prim plan câteva dintre factorii non-preț de bază, care pot ajuta în luarea deciziilor manageriale corecte.

Tabelul 3.

Factori calitativi de analiză comparativă

Sursa: elaborat de autor

Creșterea accentuată leasingului este corelată direct cu avantaje pe care le oferă, inclusiv și în comparație cu procurarea activelor din cont propriu sau apelând la credite. În acest context, vom efectua analiza comparativă a leasingului în raport cu creditul, principalele repere fiind reflectate în Tabelul 4:

Tabelul 4.

Leasingul versus creditul

Sursa: [8, p.47]

În realitate, însă, marea majoritate a întreprinderilor iau ca bază de comparație suma plăților leasing și valoarea creditului raportată la rata dobânzii. Ce drept, nu se ia în considerare micșorarea poverii fiscale, în cazul finanțării prin leasing. Există astfel posibilitatea utilizării uzurii obiectului leasing cu coeficientul de accelerare până la 2, ce va conduce, la rândul său, la diminuarea plăților legate de impozitul pe venit pentru primii ani după achiziția activului.

În opinia autorului, compararea fluxurilor bănești pentru perioada leasingului cu fluxurile bănești legate de perioada creditului este eronată. Adică: dacă, pe perioada leasing, patrimoniul se amortizează deplin, atunci în cazul cumpărării bunului din contul creditului, după rambursarea datoriei întreprinderii îi rămâne patrimoniul pentru care va continua să plătească impozitul pe proprietate.

Printre alte avantaje, cel de bază rămâne a fi anume accesibilitatea sporită a leasingului pentru agenții economici, în comparație cu creditul bancar. Din cauza unor norme stricte legate de activitatea băncilor comerciale, creditul bancar este inaccesibil pentru marea parte a întreprinderilor, care constituie firmele mici și mijlocii. Activitatea companiilor leasing, pe de altă parte, nu este supusă unei stricte reglementări, procedura de oferire a utilajului în leasing este cu mult mai simplă decât cea legată de atragere a creditului.

În continuare vom cerceta leasingul în comparație cu arenda. Deoarece, în marea majoritate a surselor bibliografice noțiunea leasing este întâlnită sub forma de „arenda finanțată”, am putea numi leasingul ca o formă perfecționată a operațiunilor de arendă.

Principală deosebire dintre leasingul și arenda constituie forma de organizare – leasingul, cu excepția celui direct, presupune cel puțin trei părți participante la operațiune; pe lângă în arendă, de regulă, sunt două părți: arendatorul și arendașul.

Dacă să vorbim despre principalul avantaj al serviciilor leasing în raport cu arenda, în special pentru întreprindere, îl constituie scutirea de la plata impozitului pe patrimoniu.

Ne vom referi succint la diferența legată de modalitatea și forma de contractare, deoarece bineînțeles ambele forme sunt distincte prin clauzele contractuale ce le conțin.

În fine nu putem vorbi de divergențe radicale a formelor de finanțare a investițiilor anterior menționate, însă ce privește obiectul care formează tranzacția, diferențele sunt reprezentate în Tabelul 5.

Tabelul 5

Leasingul versus arenda

Sursa: [41, p.15]

Rezumând toate dovezile prezentate mai sus în favoarea leasingului, putem concluziona că, în contextul economic actual din Republica Moldova, avantajele acestui instrument de finanțare relativ nou pentru economia națională, sunt legate, în primul rând, de necesitățile de dezvoltare rapidă a întreprinderilor mici și mijlocii. De altfel, leasingul cu certitudine “economisește” cash, permițând realizarea simultană a mai multor proiecte investiționale.

II. EXPERIENȚA INTERNAȚIONALĂ A LEASINGULUI

2.1. Particularitățile funcționării mecanismului de leasing în S.U.A.

Analiza experienței țărilor dezvoltate în ceea ce privește utilizarea leasingului ca metodă de finanțare a investițiilor permite evidențierea atât a efectelor generate de activitatea de leasing, cât și a însăși premiselor de apariție și dezvoltare a acestui mecanism. [49, p.27]

Aproape fără excepție, practicile economice și/sau manageriale americane s-au dovedit cele mai viabile și eficiente. SUA, cu mai puțin de 7% din populația globului, generează în jur de 40% din veniturile mondiale. Ca urmare, organizațiile economice din întreaga lume au copiat (chiar dacă nu întotdeauna au recunoscut) modelul american de leasing; cele mai larg răspândite și utilizate concepte și metode sunt furnizate de SUA.

În general relațiile de închiriere cunosc o dezvoltare amplă în SUA pe parcursul ultimelor trei secole. Primele trimiteri la desfășurarea operațiunilor de leasing sunt înregistrate chiar în agenda personală a lui G. Washington, subiectul cărora constituia compania de navigație "Potomac", în activitatea căreia președintele american a avut o participație financiară.

La sfârșitul sec. XIX, prin intermediul leasingului s-a axat nu doar asupra soluționării problemei ce ține de scopul cheie a activității corporative – majorarea volumului de vânzări și maximizarea profitului, ci a fost atrasă o deosebită atenția pentru know-how. Aici amintim de compania "Bell" și comercializarea aparatelor de telefonie fixă în anul 1877, și de compania "Hughins", ce punea în vânzare burghiul de 11 laturi.

Au sesizat avantajul tranzacțiilor de leasing cu dreptul de răscumpărare și întreprinderile americane specializate în asamblarea și livrarea utilajelor pentru căile ferate, care, la începutul sec. XX, au început să ofere contracte în acest sens. În cele din urmă, la expirarea termenului stabilit în contract, utilajele arendate se returnau locatorului, care își păstra dreptul de proprietate asupra acestora. Anume acest gen de tranzacție au început să fie numite leasing operațional.

Între timp a parvenit ideea de a livra autoturismele în condițiile de leasing. Acest serviciu era cunoscut la început sub denumirea "Drive-Your-Self". Wolter Gecobson a fost cel care a creat prima companie în domeniu, în anul 1918, Chicago. La fel în Chicago, însă deja în anii 40 ai secolului trecut, agentul comercial din Chicago Zoli Frank a preluat ideea lui Gecobson, înaintând un nou tip de contract de leasing pe piața autovehiculelor – pe termen lung.

Cel de-al doilea război mondial a venit cu un nou flux de interes față de operațiunile de leasing, obiectul cărora au fost utilajele militare, în baza unor contracte guvernamentale, conform legii cu privire la lend-lease. Nu e de mirat faptul că volumul livrărilor americane către aliații săi pe principii de lend-lease a ajuns peste 49 miliarde USD, constituind un aport consistent la creșterea economică a Statelor Unite.

În majoritatea studiilor de caz din literatura de specialitate remarcă faptul că leasingul clasic este în primul rând o invenție americană, fiind apoi transferată peste ocean în Europa de către antreprenorii americani, la începutul anilor 40 ai sec. XX.

Renumita companie "United States Leasing Corporation" a fost întemeiată în 1952 de către Henry Shonfeld, în orașul San-francisco. Aceasta a devenit prima companie modernă, construită la baza tranzacțiilor în condițiile de leasing. Extinderea activității corporației s-a soldat cu deschiderea filialelor în alte țări (Canada – 1959, Marea Britanie – 1960), din acel moment compania a fost redenumită în "United States Leasing International". Acest conglomerat a dat viață unei noțiuni importante în domeniu – leasingul internațional.

La mijlocul secolului douăzeci a avut loc o adevărată revoluție în procesul consolidării relațiilor de leasing în economia americană. În volume tot mai mari a început livrarea mijloacelor de producere: utilaje tehnologice, autoturisme, nave maritime, avioane etc. Leasingul a cunoscut o răspândire masivă, în diferite domenii, iar procesul s-a soldat cu o cotă impunătoare în formarea PIB.

Din punct de vedere comercial, deciziile referitoare la prioritățile inovării și externalizării activităților sunt cele mai importante. Primele determină tipurile de produse și produsele noi în care se concretizează noua tehnologie și punerea în operă a unui montaj managerial, capabil să le operaționalizeze.

Întreprinderile americane și-au bazat evoluțiile dinamice timp de zeci de ani preponderent pe factorul tehnic. Abia la începutul deceniului al IX-lea sub influența managementului japonez și a publicărilor unor lucrări, un loc în numeroase companii este binevenit factorului tehnic, și apoi celui uman.

Remarcabil e faptul, că Guvernul SUA, încă din primele faze de apariție a tranzacțiilor în leasing, a apreciat la justa valoare acest mecanism, acordând susținere mediului antreprenorial. Într-un timp relativ scurt a fost elaborat și implementat Programul de stat privind stimularea leasingului. Pe parcursul ultimilor 50 de ani leasingul a fost recunoscut și promovat din punct de vedere strategic în domeniul politicii economice de stat a SUA.

Nu putem omite și faptul că operațiunile de leasing au fost susținute financiar, în Statele Unite, printr-o implicare masivă în contractarea intermediară de către companiile de asigurări, care, în anii ´50, și-au direcționat resursele întru finanțarea pe scară largă a unor operațiuni de leasing imobiliar și de echipamente industriale, precum și a autoturismelor și unităților de telecomunicații, creând astfel un precedent important în tranzacționarea ulterioară în leasing.

Practic, în SUA, la formarea societăților de leasing individuale, nu li se cere managerilor să aibă studii de un anumit tip. Diplomele contează mai puțin, important este ca individul să fie un bun practician; deprinderile economice sunt formate încă din școală, prin jocuri cu caracter comercial. Managerii de vârf ai companiilor mari de leasing au în general studii economice sau tehnice, dublate de o pregătire specială în domeniul managerial: Master Business Degree sau doctorat în Management.

Însă, pe lângă momente de succes, istoria cunoaște și eșecuri – care au devenit lecții de învățat pentru antreprenoriatul implicat în operațiunile de leasing. Exemplul cu uzarea tehnicii de calcul este unul de bun augur. Astfel, în anii 60 un număr destul de mare de companii de leasing, ce activau în mod independent, au furnizat în masă calculatoarele de firmă IBM în leasing. Modelul IBM-360 a fost cel mai preferabil pe piață, de aceea 50 de societăți de leasing tranzacționau în acest sens, desemnând aceasta drept unica activitate de bază. În primul rând justificarea a parvenit din motivul unei cereri ridicate din partea cetățenilor americani, din motiv că prețul de la producător era mai mare decât la companiile de leasing. Însă lansarea ulterioară de către producător a unui calculator și mai performant, modelul IBM-370, a produs o pierdere majoră a valorii comerciale al predecesorului său IBM-360 livrat în leasing, uzat din punct de vedere moral al progresului tehnico-științific. S-a început returnarea masivă a calculatoarelor. Neachitările plăților de leasing au luat proporții îngrijorătoare. Rezultatul nu a contenit – o mare parte dintre companiile de leasing au falimentat. De asemenea, mari pierderi financiare au înregistrat și companiile de asigurare, care au asigurat valoarea reziduală a calculatoarelor.

O dată cu adoptarea în 1970 a Legii cu privire la companiile de holding bancare (Banc Holding Company Act), a fost declanșat un adevărat impuls în dezvoltarea masivă a pieței americane de leasing. Până la adoptarea acestei legi băncile nu aveau dreptul să se ocupe direct de tranzacții în leasing. Legea adoptată a permis instituțiilor financiare să fondeze companii de leasing în incinta băncii comerciale. Atitudinea responsabilă față noile servicii, practic a lansat în piață un nou flux de încredere și interes pentru leasing.

În SUA, până 1977 întreprinderile puteau să ia în locațiune utilaje fără a le contabiliza, adică se presupunea o evidență extrabilanțieră. Anume din acest motiv, companiile cu datorii mari de bilanț puteau neîngrădit să reutileze faza de producere, fără a reflecta spor la capitolul datorii. Însă tot această practică permitea eschivarea datoriilor. Din acest motiv, în anul 1976 Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară a emis Hotărârea nr.13, care impunea evidența unor tranzacții financiare de locațiune drept achiziții de bunuri și, prin urmare, asumarea obligațiunilor financiare. Scopul acestei hotărâri era delimitarea „leasingului real” de achiziții prin leasing. În Hotărâre erau enumerate următoarele: [13]

• dreptul de proprietate la finalizarea tranzacției îi revine arendașului;

• tranzacția leasing permite achiziția utilajelor la finalul tranzacției contra unui cost mai mic decât cel de pe piață;

• termenul de valabilitate al tranzacției trebuie să fie mai mare sau egal cu 75% din durata de funcționare;

• costul operativ al plăților de leasing (fără plățile de asigurare, gestiune, impozite) trebuie să fie mai mare sau egal cu 90% din costul nominal al utilajelor pe piață.

În cele din urmă, cazul în care tranzacția satisface cel puțin una dintre condițiile sus enumerate, atunci bunurile tranzacționate au fost puse în evidență în bilanțul locatorului ca active, cu corespondent în pasive „Obligații privind leasingul financiar”. Dacă tranzacția nu satisface nici una dintre aceste condiții, atunci bunurile sunt luate în evidență în supliment la bilanțul locatarului.

În acest sens vom remarca principalii factori, care au marcat dinamica a pieței de leasing din SUA, și anume amortizarea accelerată și facilitățile fiscale (până la 10% din valoarea investițiilor era dedusă din suma impozitelor). Dar și existența condițiilor suplimentare a sporit interesul față de leasing: [49, p.29]

• Termenul contractului de leasing, cel mult 30 de ani;

• Furnizarea obiectelor de leasing la prețul stabilit pe piață;

• Graficul uniform al plăților de leasing;

• Asigurarea unei profitabilități înalte;

• Posibilitatea prelungirii contractelor de leasing.

Apoi, după 1986 s-au schimbat condițiile reglementării leasingului internațional, deoarece statul american îl califica drept „subvenții în folosul altui stat” („Export de facilități fiscale”). Facilitățile fiscale, introduse în anii ′60-70 ai secolului al XX-lea în perioada unei inflații accentuate, nu mai erau privite ca un instrument eficient de stimulare a investițiilor de capital în condițiile stabilității economice a anilor ′80.

Din motivele menționate anterior, putem constata faptul că reforma sistemului fiscal în SUA a contribuit la diminuarea accesibilității facilităților fiscale, în special ca urmare a anulării facilităților fiscale a investițiilor și schimbării profilului amortizării. Reforma fiscală a diminuat considerabil profitabilitatea activității economice a societăților de leasing, însă dezvoltarea sectorului dat nu a fost stagnată pe mult timp. [13]

Actualmente crește numărul de tranzacții de leasing returnabil (avioane, vase petroliere, containere) și leasing operațional (mijloace de transport, utilaje tipografice și alt echipament). Putem remarca cu siguranța avansarea leasingului operațional pe piața americană, chiar și fără promovarea unor facilități fiscale speciale.

Accelerarea și amplificarea cercetării științifice și dezvoltărilor tehnice la un nivel de neimaginat cu numai trei decenii în urmă se reflectă în conturarea unor noi tipuri de organizații de leasing și în schimbări semnificative în management. O expresie a acestor evoluții în economia S.U.A. o constituie firmele emergente. Specific este faptul că ele operează în domeniile de vârf ale științei și tehnicii nou apărute, cum ar fi biotehnologia, microprocesoarele.

La fel, în practica americană s-a accentuat importanța fluxului de numerar, reprezentând o componentă esențială a oricărei decizii investiționale. Din acest punct de vedere, leasingul oferă un avantaj major, comparativ cu o cumpărare directă a unui activ, sau atragerea creditelor comerciale. În leasing investitorul nu-și direcționează momentan fondurile proprii pentru achiziționarea unui activ, ci va plăti ratele de leasing în timp, iar fluxul de numerar nu va fi influențat negativ în momentul achiziționării activului cu toată valoarea acestuia, ci în timp, treptat, pe măsura plăților de leasing.

În Statele Unite, în scopul îndeplinirii condițiilor impuse de contractul de leasing financiar, tranzacția trebuie să aibă următoarele caracteristici: [45, p.33]

• investiții minime în echipamente închiriate de către locator nu trebuie să fie mai mici de 20% din valoarea sa;

• locatarul nu poate avea dreptul (opțiunea) de a cumpăra echipamentul la un preț sub valoarea de piață;

• locatarul nu poate investi în echipamentul de leasing, cu excepția așa-numitelor îmbunătățiri inseparabile;

• durata contractului de leasing să nu depășească 80% din durata de viață a echipamentului;

• la sfârșitul termenului contractului, echipamentul de leasing trebuie să constituie o valoare reziduală estimată nu mai puțin de 20% din cea inițială;

• locatorul trebuie să se programeze valoare pozitivă a fluxului de numerar scontat, precum și profiturile totale, indiferent de avantajele fiscale.

În cazurile în care contractul de leasing nu se încadrează strict în aceste standarde, atunci determinarea apartenenței leasingului financiar este interpretată de către instanțele din SUA. În general, instanțele de judecată aplică criteriul "beneficiilor și sarcinilor de proprietate" pentru a stabili dacă locatarul deține echipamentul urmărind un sens economic. În special pentru instanțele judecătorești următoarele fapte sunt deosebit de importante: [45, p.34]

• forma acordului este leasingul;

• leasingul urmărește scopuri comerciale (altele decât beneficiile fiscale);

• locatarul posede un șir de atribute semnificative privind dreptul de proprietate, cum ar fi riscul de pierdere și posibilitatea unor beneficii economice.

În SUA activează peste cincisprezece asociații de leasing, care reunesc operatorii pieței de leasing, ceea ce indică nivelul propriu-zis de dezvoltare a acestui mecanism financiar.

Companiile americane de leasing posedă un sortiment variat de utilaje pentru contractele de leasing: automobile și alte mijloace de transport, linii de producție și utilaje pentru diverse ramuri (industria alimentară, de prelucrare a lemnului etc.), linii de ambalare, utilaje de construcție, computere, mobilă, utilaje pentru bănci, utilaje tipografice, utilaje de telecomunicații, utilaje pentru comerțul cu amănuntul.

Acest domeniu de activitate a devenit o industrie profitabilă pentru mediul de afaceri din SUA. Ponderea SUA constituie peste 90 la sută din piața serviciilor de leasing pe continentul nord american, și peste 50% din volumul mondial. Prin intermediul operațiunilor de leasing în SUA se finanțează mai mult de o treime din investițiile totale în capitalul fix. În prezent operatorii pieței de leasing din SUA pot fi grupați în trei segmente de bază: companiile independente de leasing, companiile de leasing fondate de instituțiile financiare și companiile de leasing fondate de producătorii de utilaje.

În continuare vom efectua un analiză statistică a evoluției leasingului ca parte compone1ntă a formării PIB-ul în SUA. Mai întâi se va aborda aportul cantitativ a tranzacțiilor în leasing în perioada 1997-2013. Remarcă – datele statistice pentru anul 2014 încă nu sunt publicate.

Sursa: Bureau of Economic Analysis. Release Date: November 13, 2014

Figura 8. Dinamica aportului leasingului în PIB în SUA (mld. $ SUA)

Rezultatele prezentate în schema de mai sus relevă faptul că dinamica aportului leasingului în PIB-ul american în general poate fi apreciat ca una pozitivă, cu o tendință în continuă avansare. Datele ne indică asupra faptului că trendul general ascendent a fost negativ influențat în ultimul deceniu de două ori – în 2002 și 2009. Aceștia sunt anii de acutizare a crizei globale, ce și a influențat brusca căderea a indicatorului cercetat. Remarcabil e faptul că viteza de reacție a societăților americane de leasing la calamitățile economice este una ridicată – de fiecare dată revenindu-și timp de un an, iar ulterior înregistrând nivele de profitabilitate și mai avansate, de peste 300 mld. $ SUA, în anul 2013. Ceea ce prezintă încă o dovadă în plus a viabilității sistemului de leasing din Statele Unite și a acțiunilor reactive și proactive a asociaților de leasing din SUA.

În această consecutivitate de idei va urma analiza contribuției procentuale a operațiunilor de leasing în PIB-ul Statelor unite. Această abordare va permite argumentarea dovezilor prezentate anterior în defavoarea reformei sistemului fiscal în SUA, ce a contribuit la diminuarea accesibilității facilităților fiscale.

Sursa: Bureau of Economic Analysis. Release Date: November 13, 2014

Figura 9. Evoluția ratei de penetrare a leasingului în PIB (puncte procentuale)

Din datele prezentate în figura de mai sus putem concluziona faptul că tendința este una descendentă, dat fiind faptul că reforma produsă în sistemul fiscal american, în special ca urmare a anulării facilităților fiscale a investițiilor și schimbării profilului amortizării, a diminuat considerabil profitabilitatea activității economice a societăților de leasing. Și în acest caz atragem atenția asupra efectelor celor două șocuri economice. Cel dintâi în 2002, unul destul de nesemnificativ, fiind urmat de variații în puncte procentuale. Cel de-al doilea val de criza, din 2009, a înregistrat o diminuare dramatică de până -15 P.P. – desemnând un aport nesemnificativ în totalul PIB-ul din economia americană. Deși în 2010 situația s-a revigorat, înregistrând cote semnificative, comparabile cu cele de până la începutul crizei economice mondiale; către anul 2013 valorile scad din nou, relevând o participare modestă a leasingului în PIB în SUA.

În pofida rezultatelor din ultima analiză statistică, autorul remarcă o dezvoltare deosebit de impunătoare a ramurii de leasing în SUA, exemplul căreia rămâne a fi unul de succes, iar practica variată a activităților supuse leasingului desemnează o cultură corporatistă specifică managementului american, în care condiția “Time is money” face față stagnărilor provocate de crizele economice.

2.2. Evoluția leasingului în Europa

Leasingul reprezintă o formă relativ nouă de finanțare a investițiilor în Europa, în principal acesta datează din perioada celui de-al II-lea Război Mondial, când s-a dezvoltat o adevărată industrie a acestor operațiuni în SUA, iar ulterior au fost înființate societăți independente de leasing peste ocean. În acele timpuri, companiile de leasing au avut rol asemănător cu cel al băncilor și altor instituții financiare independente, însă aveau o activitate mai specifică: achiziționarea echipamentelor a fost urmată de transferul în folosință temporară către clienții săi, evitând împrumutarea clasică de bani. În următorii ani, leasingul a cunoscut o amplă dezvoltare în toate țările industrializate de pe vechiul continent, devenind o trăsătură caracteristică a economiei de piață.

În ultimele decenii, nivelul leasingului în statele europene a înregistrat o dinamică ascendentă de dezvoltare, constituind o structură flexibilă în ceea ce privește domeniile de aplicare.

Organul reprezentativ în industria leasingului în Europa este Federația Europeană a Asociațiilor Naționale ale Companiilor de Leasing – Leaseurope, fondată în 1972. Deși a fost înființată ca un forum în care să se discute problemele specifice acestei noi forme de finanțare, între timp a devenit o instituție de promovare a intereselor membrilor săi în tratativele cu Comisia Uniunii Europene, Consiliul Internațional de Standarde Contabile etc. [13]

Începând cu aprilie 2006, Leaseurope reprezintă o organizație specializată în lobby-ul operațiunilor de leasing și a industriei de închiriere auto în Europa, fiind compusă din 44 de Asociații de leasing din 34 de țări europene.

Țările reprezentate sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Maroc, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România , Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Turcia, Tunisia, Ucraina și Regatul Unit.

Misiunea Leaseurope este, în esență, de a reprezenta și promova interesele membrilor săi ca fiind un expert și promulgator a leasingului European și a industriei de închiriere auto.

Pentru a realiza acest lucru, Leaseurope:

– reprezintă leasingul și industria de închiriere auto în coraport cu organismele europene și internaționale, ca un partener corect și de încredere, creând un punct de contact pentru părțile interesate;

– promovează industriile membre, serviciile și contribuția acestora la formarea unui mediu social și economic pozitiv la nivel european și internațional;

– informează membrii săi cu privire la toate evoluțiile europene sau internaționale care pot afecta industria lor;

– dezvoltă și apără pozițiile industriale printr-un masiv suport de cercetare tehnică și expertiză;

– produce statistici la nivel european, pentru a 1) explica cine reprezintă Federația și importanța sa în consolidarea industriei și 2) să evalueze starea actuală a pieței, pentru a identifica tendințele și a facilita evaluarea comparativă;

– oferă membrilor săi o platformă pentru 1) schimbul de opinii și de bune practici; 2) interdependență corporativă și 3) contact cu părți terțe relevante (funcționari ai UE, experți, etc.).

Un alt factor de o importanță majoră, care a asigurat dezvoltarea intensivă a pieței serviciilor de leasing și a stabilit reguli generale de derulare a tranzacțiilor în scopul armonizării legislației statelor aderente, a constituit adoptarea de către Comisia Institutului Internațional de Uniformizare a Dreptului Privat, la 28 mai 1988 în Ottawa, a Convenției UNIDROIT cu privire la leasingul financiar internațional. Până în prezent la această Convenție au aderat majoritatea statelor din Europa de Est (Ungaria, România, Cehia, Slovacia, Letonia) și din CSI (Rusia, Belorus, Uzbekistan), în total 59 de țări semnatare și participante.

În cadrul Convenției au fost definite principalele drepturi și obligațiuni pe care le au părțile semnatare. Prevederile Convenției au caracter general și instituie numai cadrul juridic pe baza căruia urmează să se deruleze operațiunile de leasing și să se soluționeze litigiile apărute, lăsând pe seama dreptului comun determinarea instanțelor competente de soluționare a litigiilor. Convenția cuprinde norme de drept comercial și civil, pe care le adaptează relațiilor triunghiulare care apar într-o operațiune de leasing.

La baza adoptării Convenției au stat următorii factori: [8]

• importanța eliminării constrângerilor juridice existente în derularea tranzacțiilor de leasing internațional și menținerea echilibrului între interesele părților implicate;

• utilitatea stabilirii anumitor reguli legate de prevederile dreptului comercial și privat privind operațiunile de leasing;

• necesitatea conferirii leasingului financiar internațional a unei accesibilități sporite;

• adaptarea regimurilor juridice privind contractul de închiriere a relațiilor tripartite existente în cazul leasingului.

În ultimul timp, la nivelul Uniunii Europene se invocă necesitatea adoptării unei legislații comunitare și unor standarde referitoare la companiile de leasing. Este menționat și faptul că la nivel european se pune problema, din ce în ce mai acut, a implementării prevederilor Tratatului Basel II, care face trimitere și la operațiunile de leasing, astfel încât noțiunea de adecvare a capitalului devine de actualitate și pentru acest segment de piață. În prezent în UE este vehiculată suma de minimum 1 mil. de euro pentru o companie de leasing în capitalul statutar.

În țările Europei de Vest unde astfel de legi au fost aplicate, acestea au fost modelate după Unidroit Convention on International Financial Leasing. Deși Convenția este orientată spre tranzacțiile internaționale, tranzacții de tip cross-border, ea este un model folositor pentru reglementările interne din fiecare țară care are nevoie de legislație specifică de leasing. La scară mondială leasingul se caracterizează prin structură diferită pe ramuri de activitate.

Regimul juridic, circumstanțele și taxele aplicabile de la țară la țară au făcut ca operațiunile de leasing să fie, mai mult sau mai puțin, folosite în unele țări decât în altele. Aceste criterii au influențat și firmele de leasing.

În diferite țări aceste relații economice sunt tratate diferit. Leasingul în Belgia este cunoscut sub denumirea de „location fianeemem”, iar în Italia – „locazione finanziario”.

În Germania legislația nu oferă o definiție a leasingului, contractele de leasing fiind asimilate unei închirieri sau unei vânzări în rate, cunoscute, în Germania, sub denumirea de „konsguter”. Cadrul normativ german prevede opțiunea care transformă leasingul în contract de vânzare-cumpărare în rate de tip special: în cazul leasingului, proprietarul bunurilor rămâne locatorul, iar în cazul vânzării-cumpărării în rate, dreptul de proprietate trece la utilizator, odată cu încheierea contractului. Așadar, în acest caz, leasingul reprezintă închirierea bunurilor destinate consumului, adică o formă de leasing operațional. Reglementările legale privind leasingul sunt prevăzute în legislația fiscală. Un sistem des folosit în Germania este „forfaitering”, utilizat de societățile care cedează contractele de leasing încheiate cu utilizatorii, în favoarea băncilor. [13]

În Franța contractele leasing, care prevăd, la expirarea termenului valabilității contractului, dreptul de răscumpărare contra costul rezidual, sunt considerate tranzacții de credit-arendă și această deosebire este principială, deoarece tranzacțiile de tip credit-arendă sunt reglementate de stat prin alte metode. Legislația franceză nu permite producătorului de bunuri să efectueze operațiuni de leasing. Mai precis, este vorba de o locațiune însoțită de o operațiune de finanțare și de o promisiune de vânzare. În ceea ce privește natura juridică, întâi trebuie delimitat leasingul între părți, dar și între acestea și terți. În Franța, leasingul nu are un caracter translativ, astfel că finanțatorul, în calitatea sa de proprietar, cu drepturi depline, este îndreptățit la capitalizarea și uzura bunului, utilizatorului nerămânându-i decât să înregistreze ratele, ca fiind cheltuieli deductibile. Leasingul, în Franța, este mai mult un contract de închiriere, privit ca o operațiune de creditare, cunoscută sub denumirea de credit-bail.

În multe țări membre ale Uniunii Europene, nu există o lege specială care să reglementeze regimul juridic aplicabil operațiunilor de leasing. Cu toate acestea, leasingul este o tehnică comercială frecvent folosită în relațiile comerciale, având la bază norme de drept civil sau comercial, ori reguli aplicabile anumitor contracte numite, avându-se în vedere, de asemenea, legislația fiscală și contabilă privind leasingul. În Franța, Portugalia, Suedia și Belgia au fost adoptate legi speciale, care stipulează drepturile principale ale finanțatorului și ale utilizatorului de leasing, iar relațiile lor cu furnizorul bunurilor au fost transmise in leasing. În celelalte țări însă, nu au fost adoptate legi speciale cu privire la leasing, aceste reglementări fiind încadrate în limitele legislației comerciale în vigoare. [8]

În fiecare țară reglementarea activității de leasing are particularitățile sale. Acolo unde leasingul este o funcție specifică a băncilor (Italia, Franța), ele reglementează nu numai activitatea bancară, dar și controlează leasingul. În Marea Britanie, Germania băncile controlează doar partea operațiilor de leasing efectuată de structurile subordonate departamental. În Franța activitatea de leasing este strict reglementată de către stat, alături de bănci. În alte țări gestiunea activității de leasing, în comparație cu operațiile bancare, este considerabil simplificată.

Legislația Italiei, Franței prevede cerințe speciale față de mecanismul de leasing. Contractele de leasing trebuie înregistrate de organele judiciare în scopul informării unor persoane concrete, stabilite de legislația proprietarului de bunuri acordate în leasing.

Țări, precum Franța, Austria, Grecia și Italia, stabilesc relațiile de leasing plecând de la concepția proprietarului juridic, restul țărilor din Uniunea Europeană fiind adepte ale concepției proprietarului economic (de regulă, opțiunea este condiția obligatorie a leasingului). În Belgia, Italia, Franța, Spania, Portugalia, una din condițiile obligatorii pentru contractul de leasing este comercializarea bunurilor după expirarea termenului valabilității contractului contra unui cost, în prealabil, acceptat.

Cele mai favorabile condiții pentru piața serviciilor leasing sunt create în Marea Britanie, Germania, Irlanda, Norvegia, și în alte țări dezvoltate. De exemplu în Irlanda, pentru stimularea leasingului, statul acordă companiilor de leasing subvenții și oferă posibilitatea de a folosi regimul accelerat de amortizare, cu impact benefic asupra pieței de leasing. Astfel, Irlanda a devenit centrul mondial al leasingului de avioane și aici activează Centrul Internațional de Servicii Financiare.

Există țări în care dezvoltarea leasingului este supusă unor restricții. De exemplu în Grecia este interzis leasingul imobiliar, al mijloacelor pentru transport de mărfuri, al autobuzelor. Ca o frână acționează și normele de amortizare reglementate de stat.

Unele țări din Europa de Vest, de exemplu Franța, Belgia, Italia, sunt adepte ale conceptului proprietarului economic. Alte țări, ca Marea Britanie, Irlanda, Olanda, stabilesc relațiile reieșind din conceptul proprietarului juridic. În afară de aceasta, unele dintre țările Europei de Vest ocupă în aspect juridic o poziție de mijloc, având în legislația lor elemente caracteristice atât unui, cât și celuilalt sistem legislativ.

În Belgia, Italia, Franța o condiție obligatorie pentru contractul de leasing este comercializarea bunurilor după expirarea termenului valabilității contractului contra unui cost prealabil acceptat (opțiune); în același timp, în Marea Britanie, unde în contract se prevede arenda-vânzarea, opțiunea nu este condiție obligatorie de leasing. În aceste condiții leasingul ia forma unei tranzacții financiare, folosite alături de creditare și alte tipuri de împrumuturi. În Irlanda (46%) și Anglia (36%) leasingul deține cea mai mare pondere în investițiile naționale. Trebuie menționat, că suma nominală a operațiilor de leasing în Anglia este aproape aceeași ca în Germania. [8]

În țările Europei de Est operațiunile de leasing abia au început să se dezvolte. Volumul absolut și ponderea acestor operații sunt destul de neînsemnate, dar există o tendință vizibilă de creștere. Excepție face doar Cehia, care are un nivel mai ridicat al operațiilor de leasing decât Norvegia sau Grecia. Iar după indicatorul ponderii acestor operații, Cehia deține locul patru între țările-membre ale Leaseurope.

Tranziția la economia de piață a Ungariei, Cehiei, Slovaciei și a altor țări din Europa de Est, inclusiv a țărilor CSI, a deschis noi perspective pentru dezvoltarea leasingului. În general, se poate constata că acele țări care au întreprins măsuri economice radicale și nu s-au limitat la reforme parțiale s-au dovedit mai pregătite și mai receptive în dezvoltarea pieței leasingului. Chiar și statele baltice, cu moștenirea istorică din cadrul URSS, au avansat mult în domeniul tranzacțiilor de leasing. Conform datelor statistice, dezvoltarea leasingului în Ungaria, Cehia, Polonia, Estonia, Slovenia se caracterizează în ultimii ani printr-o creștere accentuată, care depășește cu mult parametrii din alte domenii economice naționale.

În practica dezvoltării leasingului, în Ungaria, din motivul că situația financiară a majorității întreprinderilor nu permit procurarea utilajului predestinat modernizării procesului de producție, Banca Centrală a adoptat programul de leasing care simplifică efectuarea operațiilor de leasing pentru întreprinderi și conține următoarele principii:

1. În cercetările tehnico-economice, este necesară specificarea domeniului utilizării și a avantajelor utilajului luat în leasing, care va asigura un nivel tehnic mai înalt al producției finite.

2. O susținere deosebită o are procurarea „pachetelor de leasing”, care presupun furnizarea utilajului, pieselor de schimb, montarea acestuia și, respectiv, darea în exploatare și deservirea.

3. Banca Centrală a Ungarie oferă garanții plătite pentru acoperirea plăților de leasing.

4. Termenul de valabilitate al contractului de leasing nu trebuie să depășească 5 ani.

Reglementarea tranzacțiilor de leasing în Cehia, România, Slovacia, Estonia se efectuează prin legi speciale, pe când în Ungaria și Polonia tranzacțiile de leasing sunt reglementate de Codul civil. Este de subliniat implicarea instituțiilor financiare din aceste țări în dezvoltarea pieței autohtone de leasing.

În țările CSI serviciile de leasing au apărut în anii 90 în condițiile perioadei de tranziție la economia de piață. Având În vedere noutatea fenomenului pentru statele CSI, IFC (International Finanțe Corporation), membră al World Bank, inițiază în anii 1997-2001 implementarea unor proiecte de dezvoltare a leasingului în Federația Rusă și Ucraina. În 2001 a fost inițiat un proiect de dezvoltare a leasingului în țările Asiei Mijlocii: Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan. Scopul principal al acestor proiecte este contribuția pentru utilizarea leasingului ca mecanism financiar pentru amplificarea businessului privat în țările CSI și crearea unui climat mai atractiv pentru investițiile externe și interne în piața leasingului. [49, p.34]

Dinamica pozitivă a dezvoltării pieței serviciilor de leasing în Rusia este condiționată în primul rând de îmbunătățirea condițiilor de creditare a operațiunilor de leasing de către sectorul bancar. În plus la aceasta, unele bănci au început să ofere companiilor de leasing credite de lungă durată pentru 4-5 ani nu numai în valuta forte, dar și în ruble.

În Ucraina în general volumul operațiunilor de leasing este modest. Aceasta se explică printr-un șir de cauze, principala fiind lipsa actelor normative adecvate și benefice activității de leasing. În conformitate cu Codul fiscal al Ucrainei toate plățile de leasing, inclusiv achitarea totală a costului obiectului de leasing se consideră venit total al locatorului și este supus impozitului pe venit.

Spre deosebire de multe alte țări din CSI în Kazahstan este prevăzută prin lege transmiterea în leasing a loturilor de pământ care a contribuit la dezvoltarea leasingului imobiliar.

Analiza particularităților desfășurării operațiunilor de leasing în țările din Europa se va solda cu studiu statistic bazat pe rezultatele cercetărilor efectuate de Leaseurope. În primul rând vom evidenția evoluția tranzacțiilor în leasing din 2000 încoace.

Sursa: Leaseurope's Statistical Enquiries

Figura 10. Dinamica sporului anual al volumului tranzacțiilor leasing în țările din Europa (mld. euro)

În urma crizei economice din 2009 putem afirma cu certitudine că piața de leasing din Europa nu a reușit să-și revină în deplina măsura. În perioada anilor 2009-2011 au fost întreprinse măsuri de aplanare a situației, ce poate fi confirmată printr-un trend în ascensiune, care însă a fost stagnat la treapta de aproximativ 250 mld. euro din volumul anual de tranzacționare în leasing. Această cotă rămâne a fi neschimbată, iar în decursul ultimelor 4 ani piața înregistrează variații nesemnificative în acest sens. Rezultatele palpabile din 2007 rămân deocamdată a fi inaccesibili. Cu toate acestea autorul remarcă eforturile de stabilizare întreprinse de membrii Leaseurope, în pofida conjuncturii economice nefaste din ultima perioadă.

Efectuând o analiză comparativă a rezultatelor activității pieții de leasing din Europa și SUA (vezi Figura 11), putem conchide faptul că în perioada post criză capacitățile de tranzacționare în leasing sunt practic identice, actualmente planând la nivelul de 300 mld. $ SUA (datele furnizate de Leaseurope au fost convertite în dolari americani). Așa dar, SUA rămâne a fi o putere economică unică în felul său, concurând și devansând la capitolul leasing chiar și Federația de asociații europene de leasing, constituită din 34 state membre.

Sursa: elaborat de autor

Figura 11. Leasingul în SUA vs. Europa (mld. $ SUA)

Rezumând toate cele expuse anterior atragem din nou atenția asupra faptului că facilitățile fiscale orientate spre dezvoltarea leasingului reprezintă un stimul puternic pentru dezvoltarea industriei leasingului. Reglementarea relațiilor de leasing în unele țări europene se efectuează prin intermediul unei legi speciale. În alte țări baza legislativă a leasingului este determinată de Codul civil și de legi ce reglementează activitatea de antreprenoriat. În plan instituțional, companiile de leasing în fiecare țară europeană se reunesc în asociații naționale de leasing, iar la nivel continental în Asociația Europeană de leasing, Leaseurope.

Liberalizarea economiei țărilor Europei Centrale și de Est și dorința lor de a deveni parte componentă a circuitului economic mondial au asigurat un ritm înalt de dezvoltare a pieței de leasing și un flux constant de capital străin în acest sector. După mărimea pieței naționale de leasing lideri sunt: Cehia, Polonia, Ungaria. Această activitate se dezvoltă cu succes și în România, Slovenia, Slovacia etc.

Din statele CSI piața serviciilor de leasing este mai puternică în Rusia, unde statul acordă o asistență și sprijin bugetar dezvoltării acestui sector. Peste o treime din locatorii din Rusia sunt companii mici, ai căror clienți sunt întreprinderile mici și mijlocii. În același timp mai mult de jumătate din piața serviciilor de leasing este deținută de 20 de companii mari. [49]

2.3. Piața serviciilor leasing în Japonia

Evoluția economiei japoneze a constituit un adevărat miracol. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, societatea niponă era una feudală. Dezvoltarea economico-socială a fost deosebit de accelerată, astfel încât, în perioada postbelică, managementul japonez a reprezentat pentru culturile occidentale o adevărată Mecca a managementului.

Primul miracol japonez este identificat în perioada Restaurației Meiji, 1868-1945, când de la o societate de tip feudal bazată pe agricultură, japonezii și-au propus industrializarea și făurirea unui stat cu administrație socială, politică și economică modernă. Odată ce erau întemeiate noi întreprinderi acestea erau vândute diverselor familii dinastice, la prețuri mici, deosebit de favorabile. În timp, aceste dinastii industriale cresc și se dezvoltă în giganții industriei Japoneze, purtând numele de ZAIBATSU-ri.

Drept al doilea miracol japonez este considerată capacitatea economiei japoneze de a se reface extrem de rapid după înfrângerea din cel de-al doilea război mondial. În 1954 Japonia a realizat un venit real per capita echivalent cu cel din anii 1936, pentru ca în 1973 să înregistreze chiar o creștere anuală de peste 8%. De asemenea, liberalizarea investițiilor străine a fost făcută în urma presiunilor exercitate de țările puternic dezvoltate, în anul 1973, o firmă străină putând investi până la 50% din valoarea capitalului social al unei firme japoneze, an la care economia era deja extrem de competitivă, atât pe plan intern, cât și extern.

Al treilea miracol, potrivit aprecierilor făcute de unii specialiști americani, este perioada anilor 1980. În această perioadă produsul național brut al Japoniei a fost al treilea ca mărime, iar potrivit previziunilor extrapolarea tendințelor de atunci conducea la poziția numărul unu în anii 2000. Adoptarea tehnologiilor de vârf au făcut ca într-un timp relativ scurt, Japonia să devină lider mondial în sectoarele industriale de vârf: construcții navale, aparate foto, oțel, televizoare, aparate electrice etc.

În Asia leasingul este mai puțin cunoscut, singurul stat în care acesta își face simțită eficiența financiară fiind Japonia. Prima companie japoneză de leasing a fost înființată în 1963. În anii ’60, perioada cu cel mai înalt ritm de creștere economică, nevoia tot mai mare de capital pentru investiții a firmelor japoneze, în raport cu ritmul lent de creștere în furnizarea capitalului dă naștere unui nou mijloc de finanțare, leasingul, care curând a ajuns să finanțeze investiții la o scară mult mai mare decât s-a estimat vreodată. Curând, o mare varietate de firme s-au angajat în domeniul leasingului: bănci locale, case de comerț, firme producătoare și altele.

Prima companie de leasing niponă "Japan Leasing Corporation» a fost înființată în data de 1 august 1963. În următorii cinci ani în cadrul pieței de leasing au funcționat doar trei companii. Între 1968 și 1974 au existat deja peste 20 de noi societăți de leasing, iar volumul tranzacțiilor de leasing a crescut de mai mult de 10 ori. Până la sfârșitul anului 1987, numărul de membri ai Asociației de Leasing Japonia a crescut la 286 de companii.

Între timp Japonia nu aveau nici o legislație de reglementare a contractelor de leasing, iar companii de leasing se bucurau libertatea de a încheia tranzacții. În ianuarie 1979 Comisia de Impozitare a emis anumite norme menite să convingă statul cu privire la necesitatea unui tratament echitabil a locatorilor și locatarilor.

Cu toate că afacerile în leasing au început să se dezvolte în continentul asiatic încă de la începutul anilor 60, în Japonia, cea mai mare și una din cele mai renumite companie rămâne a fi societate de leasing "Century Leasing System", fiind stabilită în anul 1969. Acest lucru impresionant se înscrie în modelul afacerist nipon, fiind unul dintre cele mai conservatiste din lume. La mijlocul anilor ’70, industria de leasing japoneză, în mare măsură, avea caracteristicile pe care le are și astăzi. În Japonia, datorită dezvoltării relativ târzie a pieței de leasing, separarea întreprinderilor industriale de cele comerciale un mare impact nu are.

Un moment de referință este în acest sens anul 1973, criza petrolului fiind dezastruoasă pentru întreaga lume dezvoltată. Japonezii au fost singurii afectați foarte puțin, în mare parte datorită specificului nipon al aprovizionării (mai mulți furnizori pentru fiecare materie primă, material etc.). Occidentalii au început să-și îndrepte atenția înspre organizația și managementul japoneze; acestea se arătau ca fiind cele mai eficiente. Teoreticienii au descris modelul japonez într-o manieră idilică, accentuând aspectele legate de armonie, angajarea pe viață, luarea în grup a deciziilor, rata foarte mică a șomajului (2-3%), creșterea economică susținută, stabilitatea personalului etc. Firmele occidentale, mai ales cele americane mari, au preluat multe practici japoneze.

Leasingul internațional în Japonia a fost abordat într-un context diferit de cel practicat în SUA sau Europa. Cazul în care facilitățile fiscale pentru investiții și amortizarea accelerată nu a fost utilizată în mod adecvat pentru dezvoltarea industriei locale. Sprijinul guvernamental direct a fost demonstrat prin capacitatea de a obține împrumuturi în dolari pe termen lung cu dobândă fixă mai scăzută. Utilizarea fondurilor de subsidii a devenit o bază pentru crearea programului «Samurai Lease», devenind un instrument foarte eficient în mediul în care guvernul promova leasingul internațional, ca parte a politicii economice naționale. La sfârșitul anilor '80. un număr mare de astfel de afaceri au fost încheiate de companiile de leasing din Japonia.

De la mijlocul anilor '80 a existat un ușor trend descendent a activității companiilor de leasing japoneze pe piața externă, ca urmare a deprecierii cursului yenului și de convergența a ratelor dobânzilor la creditele în Japonia și pe piețele externe.

Problemele cu care au fost confruntate întreprinderile nipone în acest domeniu în condițiile trecerii economiei de la o îndelungată și rapidă dezvoltare la o perioadă mai puțin fastă, cu intervale de stagnare sau chiar de criză, au determinat anumite schimbări în managementul lor. Managerii întreprinderilor nipone au acționat în special în domeniul activităților de producție. S-au avut în vedere cu prioritate redimensionarea liniilor de fabricație și, diminuarea costurilor de producție. Acționând pe aceste planuri s-au obținut rezultate economice apreciabile, dar nu suficient de mari. S-a constatat apariția unor dezechilibre între dimensionarea, evoluțiile și managementul direct al sectoarelor de producție și mărimea dinamică și managementul de ansamblu al întreprinderilor.

Ca un mijloc pentru compensarea riscurilor valutare, companiile japoneze au început să practice contracte în dolari, mărci și lire sterline. Din a doua jumătate a anului 1987, datorită măsurilor guvernamentale de stimulare a cererii interne și o stabilizare a yenului, economia a început să se redreseze. Acest proces a fost însoțit de o creștere semnificativă a investițiilor în echipamente.

În afară de aeronavele civile și nave, obiectele operațiunii de leasing internațional au devenit echipamente pentru construcții, calculatoare, echipamente de telecomunicații, piese pentru utilaje si mașini de diferite categorii.

După schimbările produse în regulamentul privind exportul, în 1980, companiile de leasing japoneze au reușit să ofere activele de leasing în afara țării, pentru non-rezidenții, și astfel de tranzacții (cu condiția cheie de decontare în yeni) au devenit cunoscute sub numele de «Shogun Leasing».

Cele mai mari companii independente de leasing din Japonia au organizat rețele de filiale în străinătate. Activitatea sporită a firmelor japoneze pe piața externă a fost însoțită de crearea unui număr foarte mare de sucursale în diferite țări. Primul val de extindere a capitalului societăților de leasing nipone s-a produs în Asia de Sud-est, apoi în Statele Unite, Europa de Vest, China, precum și într-un număr mare de țări în curs de dezvoltare. La începutul 1987 întreprinderile din Japonia au avut deja 104 de reprezentanțe în 17 de țări ale lumii. O astfel de răspândire rapidă a leasingului pe piețele interne și externe a contribuit în mare măsură la stabilirea unui nivel scăzut al ratelor de dobândă la împrumuturi, cazul în care 99% din proprietari japonezi activau în baza capitalului împrumutat.

În afara activității pe piețele de leasing în țările în care acestea au întemeiat filiale, cele din urmă ajută societățile-mamă de a îndeplini rolul unor bănci de investiții în contractele de leasing internaționale. De exemplu, compania «Orient Leasing» a devenit prima companie japoneză de leasing, care în 1986 a participat la finanțarea dezvoltării unui lanț de hoteluri din SUA, și, ca agent de leasing și bancă de investiții, a investit 600 milioane HKD în cadrul proiectului în valoare de 3 miliarde HKD de finanțare a construcției de noi tuneluri rutiere și feroviare submarine din Hong Kong.

Tendințele și structura pieței japoneze a serviciilor de leasing sunt diferite de cele europene. Astfel, ponderea calculatoarelor și a echipamentelor auxiliare este de o treime din întregul volum de contracte în leasing, iar ponderea echipamentelor industriale – aproximativ o pătrime.

Multe companii de leasing mari din Japonia nu se limitează doar la leasingul de echipamente, ci, de asemenea, desfășoară cu brio o serie de tranzacții financiare, cum ar fi investițiile în titluri de creanță, sau finanțările în piața imobiliară.

În general, în Japonia companiile sunt angajate în principal în leasingul financiar de echipamente, nu și în leasingul operațional, ultimul fiind limitat de lipsa dezvoltării pieței de echipamente second-hand, care ar putea fi oferite în utilizare temporară, pe un termen redus de timp.

În prezent există 6 grupuri economice formate pe structura vechilor Zaibatsuri. Fiecare grup cuprinde întreprinderi din toate sectoarele industriale dezvoltate în Japonia. Prin urmare, în fiecare sector concurează cel puțin 6 companii. În mod normal, grupurile industriale sunt formate din firme oligopol – companii membre, plus numeroase companii asociate de dimensiuni mici și medii.

Companiile membre sunt firme de mari dimensiuni, specializate în diferite domenii, care au relații strânse cu restul componentelor grupului. De exemplu, companiile membre aparținând grupului Mitsui întrețin relații cu banca Mitsui Bank, cu compania de comerț și participă ca membri în organismul de elaborare a politicii grupului.

Un număr impunător de companii de leasing japoneze pot fi regăsite printre cele mai mari din lume. Astfel, al doilea după valoarea totală a portofoliului de contracte de leasing (mai mult de 25 miliarde USD) este ORIX Corporation. Compania înregistrează anual contracte încheiate în sumă de aproximativ 10 miliarde USD. În ceea ce privește volumul anual de noi afaceri de leasing, în topul zece mondial se regăsește compania «Tokio Leasing Co» cu cifră de afaceri de 3,2 mld. dolari SUA (întregul portofoliu de leasing a companiei depășește 10 miliarde USD). «Century Leasing System, Inc» urmează în rating cu mai puțin de 3 mld. dolari americani (valoarea portofoliului – peste 5 miliarde). O alta companie, «Sanwa Business Credit», a intrat top 50 locatori din lume. Cifra de afaceri anuală în leasing a acesteia depășește 1 miliard USD, iar valoarea portofoliului total este estimat la circa 2 miliarde.

În Japonia, tranzacția este recunoscută ca fiind leasing financiar în următoarele condiții:

– Durata contractului de leasing este strict fixată, constituind cel puțin 70% durata de viață nominală a obiectului de leasing, iar valoarea totală a plăților de leasing este determinată de o sumă aproximativ egală cu costurile totale pentru achiziționarea proprietății închiriate;

– Este interzisă rezilierea contractului de leasing în timpul perioadei de valabilitate a acordului.

O altă caracteristică a leasingului din Japonia este faptul că o pondere foarte mare din totalul activelor închiriate în leasing reprezintă echipamentele informatice si accesorii – peste o treime din volumul analizat.

Dependentă din punct de vedere tehnologic și săracă în resurse, Japonia a înregistrat numeroase succese chiar în urma preluării unor tehnologii din Vest. Aceste succese obținute de industria prelucrătoare din Japonia în diferite domenii de activitate datează mai ales după cel de-al doilea război mondial. În general, costul ridicat al materiilor prime din import, nevoia adaptării la condițiile geografice locale și sistemul de educație japonez au avut un puternic impact asupra tehnicilor din domeniul producției și în general, asupra managementului producției.

Chiar dacă în baza contractului de leasing se operează cu tranzacțiile de echipament în Japonia, leasingul nu are o reglementare juridică, regăsindu-se în legea impozitului pe societăți și în normele financiar-contabile de înregistrare a operațiunilor de leasing. În Japonia, sunt cunoscute trei forme de leasing: leasingul financiar, leasingul operațional și leasingul de întreținere. Acesta din urmă este cea mai răspândită formă de leasing utilizată în relațiile comerciale japoneze, datorită avantajelor care decurg din el. Astfel, în prețul locației, sunt incluse reparațiile de accidente, asigurarea pieselor de schimb, obținerea certificatului japonez periodic de permis, precum și inspecțiile periodice.

Codul Civil și Codul Comercial japonez nu conțin reglementări directe cu referire la contractele de leasing. Există câteva teorii privind natura legală a contractelor de leasing – unele sunt identice cu contractele de închiriere, altele pun accentul pe aspectele financiare, în timp ce alții le consideră diferite de contractele de închiriere și împrumut, deci nu există o teorie unanimă care definește acest tip de contracte. [8]

Asociația de Leasing Japoneză (JLA) apare în prima jumătate a deceniului șapte, data de constituire a acesteia fiind 15 Octombrie 1971. În data de 1 aprilie 2013 a fost autorizată în calitate de Asociație mixtă de interes public.

Misiunea asociației constă în dezvoltarea industriei de leasing a utilajelor prin realizarea de studii și activități de lobby a serviciilor de leasing. În plus, de a contribui la o mai bună viața oamenilor din Japonia în baza procesului de consolidare, încurajare, și promovare a șanselor egale și neîngrădite pentru activitățile economice.

Activitățile de bază ale JLA sunt:

1. Studii, sondaje, și propuneri privind contractele de leasing și industria de leasing.

2. Publicări și promovări a tranzacțiilor în leasing și a industriei în ansamblu.

3. Consultări privind leasingul și furnizarea informațiilor cu privire la contractele de leasing și industria de leasing.

4. Desfășurarea seminarelor despre contractele de leasing și industria propriu-zisă.

5. Alte activități necesare pentru realizarea misiunii JLA.

Restructurarea industriei de leasing s-a accelerat după 1990, numărul membrilor JLA s-a diminuat și mai mult, iar volumul operațiunilor de leasing a scăzut datorită situației economice. JLA a început să se concentreze pe găsirea unor soluții pentru problemele cu care se confruntă industria leasingului japonez astfel, încât leasingul să devină o bază puternică pentru dezvoltarea afacerilor în Japonia.

Conform datelor furnizate din 1 ianuarie 2015, JLA numără 247 membri, formate din 91 de membri regulați și 156 de membri asociați. Membrii consiliului de conducere a JLA este constituit din 26 de directori și 2 auditori (din 1 aprilie 2013)

JLA pune la dispoziție o formă-standard a contractelor de leasing. Contractele de leasing au un statut egal cu multe alte contracte în cazul insolvabilității locatarului, iar argumentul locatorilor potrivit căruia contractul de leasing este un contract cu titlu executoriu ale cărui rate trebuie plătite înaintea altor obligații” nu este acceptat.

În continuare autorul prezintă rezultatele unui studiu statistic cu privire la piața de leasing din Japonia, începând cu o scurtă incursiune în datele înregistrate în anii 80, și apoi trasând trendul evoluției în perioada anilor 1998-2014, pentru o percepție mai justificată a argumentelor aduse anterior.

Sursa: Japan Leasing Association

Figura 12. Dinamica sporului anual de tranzacții leasing în Japonia (mld. $ SUA)

În Japonia în anii '80 costurile de contractare anual încheiate au crescut de 4,5 ori, ajungând în 1994 la un vârful istoric de 73.7 miliarde dolari SUA. Cu toate acestea, în 1997 a avut loc o scădere semnificativă a activității de leasing ca urmare a exploziei crizei financiare din Asia. Declinul afacerilor japoneze de leasing a ajuns la cota de 4,3% raportată la moneda națională, iar în dolari SUA – 15,8%, comparativ cu 1996. În termeni absoluți, această cifră este de 60.1 miliarde de dolari. Această discrepanță se datorează devalorizării din anul 1997 a yenului față de dolarul american.

Motivul constituie faptul că în cadrul multor companii de leasing japoneze, aparent, se diminua capacitatea de atragere a creditelor low-cost de la băncile japoneze, pe termen lung (fiind practicate masiv anterior), de exemplu, în ceea ce privește tranzacționare în leasing cu nave sau avioane. Datoriile bancare către sfârșitul anului 1998 au fost estimate de la 660 miliarde la 1000 miliarde dolari SUA.

La sfârșitul lunii septembrie 1998, cea mai veche si a doua cea mai mare companie japoneză – Japan Leasing Corporation – a declarat faliment, ceea ce a dus la o depreciere semnificativă a yenului și a cotelor acțiunilor a opt bănci importante japoneze pe Tokyo Stock Exchange. Acesta a fost cel mai mare faliment din istoria de după război a Japoniei. Societatea de leasing nu a putut onora datoriile de 16 miliarde dolari SUA în raport cu companiile nipone de frunte în asigurări și investiții. Falimentul companiei s-a datorat faptului că aceasta se preocupa nu doar de leasing, ci și alte activități, cum ar fi operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri imobiliare. În timpul boom-ul pieței de valori, sfârșitul anilor '80, compania a luat în mod activ bani în datorie, dar după o scădere bruscă a prețurilor pentru terenuri de pământ, lichiditatea companiei a început repede să scadă.

Totuși, comparativ cu situația actuală, rezultatele înregistrate în perioada 1998-2007 pot fi tratate ca fiind impresionante. Însă declinul economic mondial, soldat cu o recesiune care a durat patru ani, a prezentat o depreciere de 40% ce a culminat în 2011 (38,38 mld. dolari SUA), comparativ cu valorile inițial înregistrate în anul 2007 (63 mld. USD). Conform rezultatelor statistice prezentate de JLA, în 2014 piața de leasing din Japonia a înregistrat un volum total de 42,3 mld. dolari SUA, prezentând o ușoară apreciere corelată cu stabilitate economică relativă din ultimii trei ani.

Din analiza efectuată se poate concluziona că, în ciuda lipsei reglementărilor guvernamentale privind activitățile de leasing, leasingul în Japonia este larg răspândit. În același timp, guvernul prevede măsuri de stimulare a cererii interne. Acest fapt confirmă încă o dată importanța participării statului în susținerea producătorului, inclusiv prin leasing.

2.4. Analiza pieței de leasing din Republica Moldova

Republica Moldova este una din primele țări membre ale CSI care a legiferat leasingul printr-un act normativ-legislativ distinct. Primul pas important în instituirea cadrului legal privind operațiunile leasing în Republica Moldova îl constituie adoptarea Legii cu privire la leasing nr.731-XIII din 15 februarie 1996, reprezentând o primă încercare de a reglementa leasingul, ca of formă distinctă de finanțare a proiectelor investiționale.

Pe drept vorbind, dacă să comparăm această bază normativă cu cadrul legislativ din alte țări, vom constata că ca conținut, această primă interpretare legislativă a operațiunilor leasing este mai restrânsă, mai vagă, cuprinzând doar 21 de articole, care reflectă: noțiunile de bază, domeniile de aplicare ale leasingului; aspectele juridice și economice ale operațiunilor leasing financiar; obiectul leasing; formele și tipurile leasing; baza juridică a operațiunilor leasing; drepturile, obligațiunile și răspunderea locatorului și locatarului; clauzele contractului leasing; modalitatea de transmitere a riscului accidental asupra obiectului leasing și dreptul de restituire necondiționată a obiectelor leasing, precum și alte aspecte.

Ulterior, în anul 2005 a fost ajustat cadrului normativ privind activitatea leasing desfășurată în Republica Moldova la etalonul internațional prin elaborarea și implementarea Legii cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28 aprilie 2005, care a întrat în vigoare la 8 iulie 2005 și Legii cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative nr. 60-XVI din 28 aprilie 2005, prin care au fost modificate și completate: Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul fiscal, Codul vamal, Legea cu privire la tariful vamal, Legea privind protecția consumatorului, Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător. [11, 85]

Intrarea în vigoare a noii legi a condus la stabilirea unor condiții mai avantajoase pe piața leasing. Prin urmare, au apărut noi companii leasing, în special cu finanțare mixtă, adică a sporit interesul investitorilor străini pentru piața leasing din Moldova. În noua Lege cu privire la leasing au fost incluse următoarele tipuri leasing: leasingul financiar, operațional, de barter, compensațional, lease-back, de consum, direct, intern și internațional. A fost extinsă gama de obiecte ce pot constitui tranzacția leasing, fiind astfel incluse toate categoriile de bunuri, cu excepția terenurilor agricole, bunurilor scoase din circuitul civil sau al căror circuit este limitat, bunurilor consumptibile, precum și a obiectelor proprietății intelectuale ce nu pot fi cesionate. Legislația a fost perfecționată astfel încât să permită oricărei persoane, fie fizice, fie juridice, de a beneficia de serviciile leasing.

Conform legislației în vigoare, contractul leasing reprezintă actul juridic în baza căruia locatorul se obligă, la cererea locatarului, să-i asigure posesiunea și folosința temporară a unui bun, achiziționat sau produs de locator, contra unei plăți periodice, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul leasing ori de a înceta raporturile contractuale. La semnarea contractului leasing părțile sunt libere să-și structureze relațiile contractuale, contractul fiind bilateral sau multilateral. [11, p.86]

Ultimele modificări în legea privind leasingul au avut loc în 25.07.2014 fiind introdus Articolul 161 privind publicitatea operațiunilor de leasing. Leasingul financiar devine opozabil față de persoanele terțe din momentul înregistrării.

Raporturile juridice aferente leasingului se reglementează și de alte acte normative, precum:

Codul Civil al Republicii Moldova include în sine un șir de prevederi ce reglementează relațiile leasing. Și anume Titlul III, capitolul 26 – închirierea de bunuri, etc. Noul Cod civil (în vigoare din 1 ianuarie 2003) prevede în Titlul III, capitolul 21, articolele 902-920, dispoziții ce au tangență la operațiunile leasing. [3]

Ce ține de Codul fiscal al Republicii Moldova, sunt stabilite principiile generale ale impozitării și reglementării relațiilor legate de executarea obligațiilor fiscale. Evident că aceste dispoziții au o influență directă asupra relațiilor leasing, care, ca și orice altă activitate de antreprenoriat, sunt supuse controlului din partea mecanismului respectiv al statului. Articolul 5, alineatul 18, din Codul Fiscal al Republicii Moldova, definește contractul leasing financiar ca orice contract leasing care îndeplinește cel puțin una din următoarele condiții: [5]

a) riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului, care face obiectul leasingului, să fie transferate locatarului în momentul încheierii contractului leasing;

b) suma ratelor leasing să reprezinte cel puțin 90% din valoarea de intrare a bunului dat în leasing;

c) contractul leasing să prevadă expres transferul către locatar, în momentul expirării contractului, a dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului;

d) perioada leasing să depășească 75% din durata de funcționare utilă a bunului care face obiectul.

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi reglementează activitatea de producere, de executare a lucrărilor și de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri; această reglementare fiind aplicabilă integral și relațiilor leasing.

În continuare autorul propune rezultatele studiului statistic efectuat, cu privire la evoluția și componența investițiilor în mijloace fixe acordate în leasing din 2006 încoace, în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică.

Tabelul 6.

Mijloace fixe acordate în leasing

Sursa: Biroul Național de Statistică

Sursa: Biroul Național de Statistică

Figura 14. Dinamica mijloacelor fixe acordate în leasing (mil. lei)

Din Figura 14 putem conchide faptul că, în urma amplei deprecieri a volumului tranzacționării în leasing, situația pe piața moldovenească de leasing s-a redresat în trei etape. Primele două faze cuprind consecutivitatea aprecierilor valorilor din 2010 și 2011, care în fine au depășit rezultatele din 2006 – constituind 837,1 mil. lei. După o perioadă de stagnare care a durat de-a lungul 2012, în anul 2013 piața tranzacțiilor în leasing a înregistrat un spor remarcabil, cu 40 la sută, atingând un vârf de 1136 mil. lei – la o distanță nesemnificativă față de datele palpabile înregistrate în 2008, ce precedau acutizarea situației economice nefaste mondiale.

Cele înregistrate în Tabelul 6 pot fi rezumate la ideea că din totalul mijloacelor acordate în leasing, ponderea investițiilor în mijloace de transport rămân a fi preponderente. De-a lungul perioadei analizate a fost înregistrată o variație procentuală de la 80 la 90%, iar cotele investițiilor prin leasing în construcții și utilaje rămân extrem de semnificative.

Tabelul 7.

Mijloace fixe acordate în leasing după termen de achitare

Sursa: Biroul Național de Statistică

Din totalul contractelor încheiate în cele mai frecvente rămân a fi pe termen scurt, mai puțin de 3 ani. Motivul reiese din rezultatele analizate anterior privind obiectele de leasing, deoarece cel mai solicitate sunt mijloacele de transport – păi și termenul oferit este de regulă unul redus. Aproximativ la o egală contribuție procentuală în 2013 au înregistrat contractele pe termen mediu, 3-5 ani. O cotă redusă în întreaga perioadă de timp studiată revine contractării pe termen lung, de peste cinci ani – aceste afaceri sunt de regulă destul de anevoios de încheiat, în special din partea societăților de leasing, care omit tranzacționările pe perioadă lungă de timp, evitând riscurile atribuite unor astfel de relații corporative.

Tabelul 8.

Mijloace fixe acordate în leasing clasificate după beneficiari

Sursa: Biroul Național de Statistică

În general în calitate de locatori, într-o măsura practic egală, sunt atât persoanele fizice, cât și cele juridice. Inclusiv și la acest capitol analizat putem concluziona faptul că tendința este una de ascensiune, mai ales datorita valorilor raportate în anul 2013.

În conformitate cu Clasificatorul Activităților Economice al Republicii Moldova (CAEM), activitățile economice în domeniul leasingului financiar sunt cuprinse în grupa J65210. Identificarea operatorilor leasing a fost efectuată inițial în baza ofertelor de publicitate lansate pe piață și ulterior completată pe baza clasificatorului activităților economice din Moldova.

Conform datelor Camerei Înregistrării de Stat, în Moldova sunt 134 de agenți economici având ca obiect de activitate declarat „Închirierea mașinilor și a echipamentului”. Însă, potrivit datelor oficiale, rapoarte de activitate prezintă doar 43 de firme, inclusiv 34 de companii care au dreptul de a acorda servicii leasing, dintre care doar 24 sunt active. Conform experților, 10-11 companii dețin o cotă de peste 90% din totalul portofoliului, iar celelalte companii leasing sunt mici și au un potențial de operare redus. Unitatea de implementare a Proiectul moldo-nipon 2KR nu are statut de persoană juridică, dar este un important operator leasing al tehnicii agricole. După volumul mijloacelor fixe acordate în leasing, lideri pe piață sunt companiile Euroleasing, MAIB-LEASING Leasing, Raiffeisen Leasing, Total Leasing, Top Leasing, care dețin 60% din volumul mijloacelor fixe acordate în leasing. În Anexa 1 sunt prezentate datele companiilor leasing ce activează pe piața din Republica Moldova. Sunt prezentate cele 34 companii cu dreptul de prestare a serviciilor respective, precum și datele fondării acestor necesare pentru studiul formării pieții serviciilor leasing în Moldova.

Biroul Național de Statistică anunță că, în anul 2013 au fost acordate în leasing mijloace fixe în valoare de 1136,8 mil. lei, sau cu 320,7 mil. lei (cu 39,3%) mai mult decât în anul 2012. Partea preponderentă a mijloacelor fixe acordate în leasing au constituit mijloacele de transport în valoare de 961,5 mil. lei (sau 84,6% din totalul mijloacelor fixe acordate în leasing), din care autoturismele au constituit 97,9% din total mijloacele de transport.

După valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing topul primelor cinci companii de leasing (în ordine descrescătoare) s-a plasat în felul următor:

– pentru anul 2013: SRL "Finanțe Leasing Company", SA "MAIB Leasing", SA "Total Leasing", SRL „Capital Leasing” și SRL "Victoria Leasing", care au acordat 72% din valoarea totală a mijloacelor fixe acordate în leasing;

– pentru anul 2012: SA "MAIB Leasing", SRL „Capital Leasing”, SA "Total Leasing", SRL "Raiffeisen Leasing" și SRL "Victoria Leasing”, care au acordat 67% din valoarea totală a mijloacelor fixe acordate în leasing.

În Republica Moldova, leasingul se află în continuă dezvoltare. Piața leasingului în Moldova a evoluat semnificativ începând cu anul 2002, când și-au început activitatea primele companii cu servicii exclusiv leasing: Euroleasing și MAIB-LEASING. În iulie 2003, și-a făcut apariția pe piață și cel de-al 3-lea operator, Banca Socială Leasing, iar în anul 2004, servicii exclusiv leasing a început să presteze și Compania IMC Leasing.

Companiile leasing, de regulă, reprezintă rezultatul afilierii cu instituții financiare autohtone sau cele peste hotare. Societățile leasing autohtone, în mare parte, sunt afiliate anume băncilor, spre exemplu: Euroleasing, MAIB-LEASING, BS-leasing și Electrosistem. Prin urmare, evident, aceste companii care tranzacționează în leasing au acces la resursele băncilor sale, câștigând astfel, în competitivitate. Aceste firme împart avantaje de activitate împreună cu băncile fondatoare, care la rândul își măresc portofoliul de credite, minimizând riscurile legate de gestionarea resurselor financiar împrumutate, ceea ce și duce la descentralizare pieței de credit.

Excelent-leasing formează un grup financiar cu Excelent-Microfinanțare, iar Galas Leasing este afiliată companiei de asigurări Galas, ele reprezentând companiile afiliate grupurilor financiare chiar din Republica Moldova. Ca operator lansat independent pe piața din Moldova poate fi clasat Status Leasing.

În Republica Moldova cunosc o răspândire largă și societățile leasing care au ca fondatori grupuri financiare internaționale, fiind catalogat ca un efect al implementării Legii din anul 2005, printre care: IMC Leasing, Total Leasing, Top Leasing, Raiffeisen Leasing, BT Leasing MD și Optima Leasing. La această categorie putem include și grupul german SIXT, grupul Broadhurst Investment Limited (unul din cele mai mari fonduri de investiții din România). Total Leasing, de pildă, a fost înființată de acționarul majoritar Emerging Europe Leasing and Finance B.V. – companie regională leasing, aflată în portofoliul fondului privat de investiții Balkan Accession Fund.

Biroul Național de Statistică anunță că, în anul 2013 au fost acordate în leasing mijloace fixe în valoare de 1136,8 mil. lei, sau cu 320,7 mil. lei (cu 39,3%) mai mult decât în anul 2012. Partea preponderentă a mijloacelor fixe acordate în leasing au constituit mijloacele de transport în valoare de 961,5 mil. lei (sau 84,6% din totalul mijloacelor fixe acordate în leasing), din care autoturismele au constituit 97,9% din total mijloacele de transport.

După valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing topul primelor cinci companii de leasing (în ordine descrescătoare) s-a plasat în felul următor: pentru anul 2013: SRL "Finanțe Leasing Company", SA "MAIB Leasing", SA "Total Leasing", SRL „Capital Leasing” și SRL "Victoria Leasing", care au acordat 72% din valoarea totală a mijloacelor fixe acordate în leasing.

Asociația Companiilor de Leasing din Moldova a fost creată în februarie 2013. Fondatorii acesteia sunt Express Leasing, MAIB-Leasing, Raiffeisen Leasing și Total Leasing, care împreună dețin o cotă de 70% din piața serviciilor de leasing din țară. În total, în Moldova activează 20 de companii de leasing, iar în 2011 volumul pieței a fost estimat la 60 mil. de euro.

Președintele Asociației este Natan Garștea. Unul dintre obiectivele asociației este de a promova și reprezenta interesele companiilor leasing în primul rând în procesul legislativ, mai ales că în actuala bază normativă în domeniul leasingului sunt o mulțime de lacune. În general, Asociația se va axa asupra problemelor ce țin de achitarea taxei pe valoare adăugată la unele comisioane, aspecte fiscale legate de crearea provizioanelor, procedurile legale de recuperare a bunurilor etc. Însă această organizație se află doar la faza incipientă de dezvoltare și nu se poate vorbi despre apărarea intereselor tuturor companii naționale leasing.

Ideea creării asociației este vehiculată de mai mult timp. Însă la realizarea acesteia trebuie de ținut cont de un șir de factori de ordin procedural și organizatoric. Mai mult ca atât, au loc anumite schimbări în situația de pe piață. În ultimii ani piața s-a maturizat, și deja necesitatea de a avea interesele reprezentate este simțită stringent de participanții acesteia.

La ora actuală se discută foarte mult despre reglementarea pieței leasing din Moldova. Este evident că și companiile leasing doresc să fie auzite în acest proces, să fie luate în considerare opiniile lor. Ele consideră necesar de a fi reprezentate în procesul legislativ și, ca o asociație profesională unică, de a-și promova ideile pentru îmbunătățirea cadrului actual de reglementare în domeniul leasingului. Este un lucru cunoscut că procesul legislativ este demarat la cererea regulatorului, și aici companiile leasing ar dori să poată prezenta o viziune unică și coordonată asupra aspectelor reglementate.

Camera de Comerț a SUA (AmCham) în Republica Moldova colaborează strâns cu companiile leasing în ceea ce ține de reprezentarea lor în procesele normative. Aceasta este cu atât mai bine când mai multe persoane lucrează la aceeași problemă, și ea este privită din unghiuri diferite. Printre altele, trei din cei patru membri actuali ai ACLM sunt și membri ai AmCham.

Însă, discuțiile privind reglementarea pieței leasing nu au fost principalul catalizator pentru crearea asociației. Faza finală de creare a asociației a început în primăvara anului 2011, și principalele sarcini sunt eliminarea barierelor în dezvoltarea leasingului în Republica Moldova și promovarea sa în rândul populației și agenților economici. Anume în acest scop Asociația intenționează să coopereze cu autoritățile, partenerii de afaceri din Moldova și de peste hotare.

III. DIRECȚII DE IMPLEMENTARE A PRACTICILOR INTERNAȚIONALE DE LEASING ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Evaluarea investițiilor in capital fix în Republica Moldova

Investițiile formează acel mecanism economic care favorizează creșterea și dezvoltarea capitalului fix. Dacă vorbim despre progresului tehnic, acesta se află într-o corelație strânsă cu modernizarea fondurilor fixe și extinderea celor existente, fiind extrem de necesară economiei tinere a Republicii Moldova.

Pentru a impulsiona competitivitatea la nivelul sectorului industrial, de producție, este necesară utilizarea unor utilaje moderne, pentru a spori productivitatea și maximizarea profitului.

Plasamentele investiționale în economia țării sunt insuficiente, de aceea modernizarea tehnologică a industriei este practic imposibilă, fiind afectate creșterea productivității muncii și eficiența întreprinderilor industriale. Creditarea se practică pe perioade scurte și nu satisface necesitățile întreprinderilor ce intenționează implementarea unui proiect investițional. Mulți agenți economici nu-și pot permite utilizarea creditelor din cauza lipsei gajului solicitat de băncile comerciale autohtone și a cotei mari a dobânzii bancare, ceea ce creează o lipsă de resurse financiare în activitatea întreprinderilor și influențează negativ asupra relansării lor.

Investițiile constituie un factor ce asigură orientarea tuturor eforturilor pentru a susține economia țării, oferind posibilitatea de a deveni competitivă pe piețele externe și constituind un puternic imbold în dezvoltarea economiei. [13]

Actualmente, leasingul a devenit practic unica oportunitate de renovare a utilajului și a unităților de transport, din simplul motiv că este rentabil, comod în contractare, prezentând un șir de avantaje evidente în comparație cu modalități alternative de investiții, inclusiv cu creditul bancar. Ne mai vorbind de faptul, că ultimii ani, anume leasingul a asigurat în țările europene până la un sfert din investițiile totale în capitalul fix – un rezultat excepțional, fiind un obiectiv la care ar putea tinde și piața leasing din Moldova.

În acest capitol autorul va prezenta rezultatele analizei statistice privind investiții în active materiale pe termen lung și punerea în funcțiune a mijloacelor fixe, în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică.

Tabelul 9.

Principalii indicatori ai activității investiționale

Sursa: Biroul Național de Statistică

Evoluția principalilor indicatori ai activității investiționale pe elemente de structură tehnologică prezintă o tendință generală pozitivă, în special în perioadă post criză (2009) – investițiile în capital fix au depășit valorile din 2008, în anul 2013 stabilindu-se la nivel de 18635,7 mil. lei. Indicatorul decisiv în formarea investiților în mijloace fixe continuă să rămână punerea în funcțiune a mijloacelor fixe, înregistrând astfel o maximă istorică de 16708,3 mil. lei – acest rezultat fiind apreciat ca unul relevant, desemnând o funcționare adecvată a mecanismelor economice naționale.

Sursa: Biroul Național de Statistică

Figura 13 Dinamica investițiilor în capital fix (mil. lei)

După cum a fost menționat anterior, trendul general al investițiilor în mijloace fixe poate fi calificat ca unul în permanentă ascensiunea, în special după deprecierea semnificativă din 2009. În acest sens prognozările economice, oferite de datele preliminare din anul 2014, pot fi apreciate ca fiind optimiste – iar procesul de redresare economică fiind unul de succes.

Cea mai mare parte a investițiilor este generată în prezent de sectorul privat, inclusiv de întreprinderile cu proprietate mixtă și cu participarea capitalului străin.

În perioada analizată investițiile în capital fix finanțate de sectorul public au variat. Cea mai maică valoare a fost înregistrată anume în perioada acutizării crizei economice mondial din anul 2009, înregistrând o participație de 3159,1 mil. lei în investițiile în capital fix. Anume în acest an cota de participare a sectorului public a fost cea mai semnificativă din toată perioada analizată, dat fiind faptul că și mediul privat a redus drastic activitățile în acest sens. Sectorul privat a semnalizat valori istorice din întreaga perioadă de la independență încoace, în ceea ce privește investițiile în mijloace fixe – astfel, în 2013 a contribuit cu peste 9 mld. lei din totalul investițiilor. Întreprinderile mixte și străine, sumate prin participațiunea sa, au variat nesemnificativ în perioada cercetate. Ceea ce poate fi tratat drept faptul că mijloacele financiare străine au o contribuție destul de redusă în procesul investițional.

Tabelul 10.

Investiții în active materiale pe termen lung, pe surse de finanțare (mil. lei)

Sursa: Biroul Național de Statistică

Din datele prezentate în Tabelul 10 putem concluziona că, în perioada de cercetare, mijloacele financiare proprii ale întreprinderilor autohtone au prevalat în formarea investițiile în capital fix, rezultatele anului 2013 practic au dublat valorile înregistrate în 2009, iar acest fapt relevă o revenire destul de rapidă și consistentă de după șocul crizei, iar tendință poate fi apreciată ca fiind într-o continuare creștere. Investițiile din bugetul de stat (sumat cu cele administrativ-teritoriale) în 2013 sunt aproximativ identice cu cele din partea investitorilor străini. În general, evoluția investițiilor străine directe este una descendentă.

În Tabelul 11 autorul a grupat investițiile în mijloace fixe pe tipurile de activități. După cum s-a anticipat, în 2013 investițiile în transporturi și comunicații au prevalat, dat fiind faptul ca statul a promovat o astfel de politică economică în acest sens – din partea bugetului de stat au fost direcționate 3214,1 mil. lei. Industriile prelucrătoare au succedat clasamentul, iar tranzacțiile imobiliare dimpotrivă au cedat, în 2013 sumând 2469 mil. lei – aproximativ cu 30 mil. lei mai puțin decât anul precedent. Motivul reprezintă o cerere mai redusă în piața operațiunilor imobiliare. Remarcabil e faptul că investițiile în sectorul agrar rămân a fi destul de modeste, chiar dacă s-a înregistrat un spor în raport cu anul 2012, totuși valorile în 2011 pot calificate ca maxime statistice istorice.

Tabelul 11.

Investiții în capital fix, pe tipuri de activități economice (mil. lei)

Sursa: Biroul Național de Statistică

Biroul Național de Statistică comunică, că în ianuarie-decembrie 2014 întreprinderile și organizațiile de toate tipurile de activități economice au realizat investiții în active materiale în valoare de 20352,5 mil. lei (în prețuri curente). Comparativ cu perioada respectivă a anului precedent acest indicator a marcat o creștere de 1,8% (în prețuri comparabile).

Investiții în active materiale pe elemente de structură tehnologică. În ianuarie-decembrie 2014 investițiile concentrate în lucrările de construcții-montaj au însumat 10685,1 mil.lei (reprezentând 52,5% din total), fiind în creștere cu 4,4% față de perioada respectivă a anului precedent. Investițiile în utilaje, mașini și mijloace de transport au însumat 8671,8 mil. lei (reprezentând 42,6% din total), fiind în creștere cu 1,7% față de ianuarie-decembrie 2013. În ianuarie-decembrie 2014 se constată majorarea ponderii la lucrările de construcții-montaj cu 1,7% puncte procentuale. Cota-parte a investițiilor în utilaje, mașini și mijloace de transport și în alte cheltuieli s-a micșorat cu 0,4 puncte procentuale, respectiv 1,3 puncte procentuale față de anul precedent.

Investiții în active materiale pe forme de proprietate. Analiza structurii investiționale pe forme de proprietate a arătat că agenții economici și persoanele fizice ai sectorului privat au valorificat 8250,5 mil. lei investiții, sau 40,5% din total investiții realizate. Comparativ cu ianuarie-decembrie 2013 acest volum s-a micșorat cu 15,5% (în prețuri comparabile). Întreprinderilor din sectorul public le-au revenit 44,1% din investițiile utilizate în total pe țară, sau 8972,3 mil. lei, fiind în creștere cu 36,3% față de nivelul înregistrat în ianuarie-decembrie 2013. Întreprinderilor mixte și celor cu proprietate străină le-au revenit 14,4% din investițiile utilizate în total pe țară, sau cu 2,7 puncte procentuale mai puțin față de realizările perioadei similare a anului 2013.

Investiții în active materiale pe tipuri de mijloace fixe. Analiza structurii investițiilor pe tipuri de mijloace fixe arată, că volumul considerabil al investițiilor a revenit valorii utilajelor, mașinilor și mijloacelor de transport, cota-parte a cărora din total investiții a constituit 42,6% (comparativ cu 43,0% în ianuarie-decembrie 2013). Ponderea investițiilor utilizate la construcția clădirilor și edificiilor a constituit 34,2% din total investiții realizate (din care 11,6 % – clădirilor de locuit și 22,6% – altor clădiri și edificii). Cota-parte a investițiilor la construcția clădirilor de locuit s-a micșorat cu 1,1 puncte procentuale față de ianuarie-decembrie 2013.

Mecanismul de leasing, reprezentând o modalitate de intermediere și asigurare a unei tranzacții creditare, este de altfel o etapă firească a dezvoltării împrumutului investițional pe termen lung. În condițiile caracterului limitat al creditării pe termen lung în Republica Moldova, leasingul poate fi considerat ca fiind o alternativă a asigurării cu resurse financiare a procesului investițional.

3.2. Domenii de integrare a modelelor de leasing în Republica Moldova

Dezvoltarea activității leasing a depășit cu mult ratele de creștere a altor segmente ale economiei, chiar și pe fondul unei evoluții în general nefavorabile a economiei noastre. Cu toate acestea, piața leasing este considerată încă insuficient de dezvoltată și structurată.

La moment, cererea pentru serviciile leasing nu este saturată. Motivele sunt: nefamiliarizarea cu acest tip de operații, neconștientizarea beneficiilor din achizițiile prin leasing, nesiguranța de a folosi metode noi de atragere a împrumuturilor, gama îngustă de produse oferite de companiile leasing și, nu mai puțin important, legislația fiscală nestimulatorie pentru acest domeniu.

Numărul redus de produse oferite de unele companii se datorează specificului cererii pe piața națională. Tabelul 12 oferă o imagine asupra ofertelor serviciilor leasing în Republica Moldova.

Tabelul 12.

Ofertele companiilor leasing din Moldova

Sursa: [13]

În Tabelul 13 vor fi prezentate rezultatele studiului comparativ a pieții serviciilor leasing din Republica Moldova și Europa, cu scopul de a desprinde recomandările și direcțiile următoare de activitate care se vor axa pe îmbunătățirea atât a mediului investițional cât și a însăși segmentului operațiunilor leasing din economia națională.

Tabelul 13.

Rezultatele studiului comparativ al leasingului în Europa și Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor

În acest context putem rezuma faptul că condițiile de prestare a serviciilor leasing în Republica Moldova nu sunt din cele mai prielnice pentru beneficiarul leasingului. În primul rând existența unei asociații interstatale leasing în Europa permite înfăptuirea unor condiții de prestare a serviciilor net superioară în raport cu Moldova, dat fiind faptului că interesele locatorilor sunt lobate la cel mai înalt nivel comunitar. La fel sunt binevenite subvențiile acestei structuri economice, care pe termen lung prezinte avantaje substanțiale sectorului economic per ansamblu. Termenul contractului leasing în Moldova este foarte scurt și respectiv dobânzile și comisioanele sunt înalte. Ce ține de gama de servicii leasing oferite în Europa de Vest, este la fel unul superior în comparație cu cele prestate de societățile leasing moldovenești, mai ales în privința leasingului operațional, care în Republica Moldova este asociat doar cu oferirea autoturismelor în leasing.

În urma studiilor efectuate, cercetărilor de date statistice precum și a unei raportări la leasingul european a fost formulată o analiză a punctelor forte și slabe, a oportunităților și riscurilor, rezumată în tabelul ce urmează.

Tabelul 14.

Analiza SWOT a pieții operațiunilor leasing din Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor

Un paradox piața leasing din Moldova îl constituie faptul, că majoritatea companiilor nu se diferențiază în mod semnificativ între ele. Deși consumatorii cunosc în mare parte companiile leasing din Moldova, ei nu le pot deosebi, în esență.

Condițiile de derulare a tranzacțiilor leasing sunt la fel asemănătoare.

Condițiile de livrare prevăd obligatoriu un avans, care variază în funcție de bunul achiziționat. La finele contractului bunul se transmite cu titlu gratuit către societatea leasing, ori se răscumpără la valoarea reziduală.

La fel se achită un comision unic plătit la semnarea contractului, de regulă 1,5-2% din prețul de furnizare.

Dobânda variază în funcție de obiectul finanțat prin leasing și de valuta în care este efectuată plata, uneori ba chiar poate depăși dobânda bancară medie, ceea ce în fine nu poate atrage clientul în defavoarea creditului bancar.

Ce ține de cheltuielile neprevăzute, acestea reprezintă cel mult 2% din valoarea finanțării.

Asigurarea riscului companiei leasing în cazul imposibilității recuperării obiectului leasing, precum și asigurarea în cazul riscului insolvabilității locatarului sunt frecvent întâlnite în contractele leasing.

Termenul oferirii mijloacelor fixe în leasing sunt mici și medii. Actualmente puțini operatori pot oferi servicii leasing pe perioade mai mari de 5 ani, spre exemplu: MAIB-Leasing, IMC Leasing, Total Leasing, Raiffeisen Leasing și Top Leasing pot tranzacționa în aceste condiții.

Promovarea serviciilor leasing la fel nu este cel mai frecvent lucru întâlnit pentru companiile autohtone. Astfel, doar 9 societăți aveau pagini web, pe care erau plasate informații complete despre companie.

Vom rezuma situația legată de ofertele leasing în Moldova încă prin o constatare negativă: activitatea companiilor leasing este concentrată în circumscripția capitalei, iar puținii operatorii deschid reprezentanțe regionale în republică.

În ultimul compartiment al tezei vom înainta câteva practici mondiale de succes privind finanțarea investițiilor prin mecanismul leasingului, divizate pe domenii de activitate, ajustate la specificul teritorial și conjunctura economică, în special prin prisma principalelor directive europene aplicate cadrului normativ din Republica Moldova, în urma semnării Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv RM – UE.

Leasingul imobiliar. Piața creditelor ipotecare se află într-o continuă creștere, în ultimii ani, iar mai multe bănci și companii de creditare încearcă să aducă produse noi și avantajoase pentru a avea o cotă de piață cât mai mare. Alegerea unui credit ipotecar sau a unui leasing imobiliar depinde de veniturile clientului, și cât ar fi de paradoxal uneori creditul cu o rată mai mică nu este cel mai convenabil. Orice ofertă, cât ar fi ea de tentantă trebuie analizată minuțios. Pot fi chiar cazuri când un credit care are o rată mai mică nu este convenabil, din cauza unor condiții stricte impuse de creditor, pentru a-și micșora riscurile creditării.

Dacă să comparăm un credit ipotecar cu o ipotecă imobiliară atunci prima este mul mai populară și oferă rate de creditare ceva mai mici. Pe când leasing imobiliar este mai convenabil persoanelor care nu pot demonstra oficial o mare parte din venituri, au venituri sezoniere sau nu posedă un avans de peste 30-50% pentru achiziția imobilului etc.

Chiar dacă băncile oferă condiții destul de avantajoase se poate întâmpla ca banca să nu accepte acordarea creditului imobiliar, fiindcă nu vă încadrați în condițiile produsului, cum ar fi: aportul inițial foarte mic sau inexistent al beneficiarului, lipsa unui gaj suplimentar pentru a garanta un bun imobil viitor, venituri oficiale prea mici, etc. În acest caz ar fi o soluție un leasing imobiliar care se poziționează ca un produs de alternativă la creditul imobiliar.

Specificul acestui produs este termenul mai scurt de creditare, în general 5 ani, doar în unele cazuri până la 10 ani. Creditele oferite de aceste companiile de leasing au condiții destul de flexibile pentru a corespunde necesităților clientului, dar prețul creditelor e ceva mai mare, din cauza unui grad mai mare de risc. Pe piața leasingului imobiliar unul din lideri este MAIB Leasing care oferă un credit în euro cu DAE 14,7% + asigurarea în favoarea companiei (calculat pentru o sumă de 20 mii euro pe un termen de 5 ani), pentru un credit în lei, DAE crește până la 25,47% . Alte companii care au fost analizate oferă rate de creditare comparabile sau mai mari, anumite din acestea chiar recunosc că nu au oferit nici un credit de leasing imobiliar.

Potrivit experților imobiliari acest produs poate crește în popularitate doar atunci când piața imobiliară va fi într-o creștere accentuată, iar în prezent aceasta se află într-o creștere foarte lentă sau chiar stagnare.

*Dobânda anuala efectiva (DAE) include toate costurile pe care le implică un credit: dobânda anuală, costul asigurării, comision de analiză dosar, taxele de administrare (lunare sau anuale), fie că este vorba despre o sumă fixă, fie că se referă la un procentaj din soldul creditului rămas de achitat.

Land leasing. În China, Land leasing implică vânzarea up-front a drepturilor de ocupare și dezvoltarea terenurilor de pământ pe termen lung. Practica a fost introdus cu titlu experimental în 1987, în Shenzhen și în alte orașe de coastă, ca parte a descentralizării de facto a sistemului fiscal din China. Până la acel moment, autoritățile publice alocau terenuri administrative cu titlu gratuit. Reformele land-leasing au fost destinate stimulării dezvoltării economică la nivel local, permițând orașelor să atragă investiții străine prin furnizarea de drepturi stabile de ocupare a terenurilor pentru investitori. De la început, land leasing a fost legat de investiții în infrastructură. Mai apoi acest tip de leasing a devenit o sursă cu un potențial înalt de venit pentru bugetul de stat, fiind ulterior redirecționate către sistemele de infrastructură, sporind și mai mult poziția competitivă a orașelor pentru o creștere economică a întregii națiuni.

Locatarul, în baza contractului de land leasing, dobândește drepturi de teren pentru o perioadă de la 40 la 70 ani, în funcție de tipul de dezvoltare a proprietății. Terenul care este "vândut" și aprobat spre dezvoltare poate fi recuperat de către stat, dacă nu pământul nu a fost dezvoltat într-o perioadă de timp specificată. Analizele statistice au demonstrat faptul, că veniturile directe din land leasing pot genera o parte substanțială a bugetului de capital municipal pentru o perioadă de 10 la 15 ani. Importanța veniturilor din activitățile de land leasing pentru capacitățile fiscale ale bugetelor municipale și investițiile în infrastructură a introdus autoritățile publice locale în piață de leasing.

Hospital leasing. Global Industry Analysts Inc. (GIA) estimează că 35-40% din echipamentul medical in SUA este închiriat prin leasing. Pe baza acestei estimări, echipamentul medical oferit prin leasing reprezintă o oportunitate pe piață, ce variază de la 133 până la 200 mld. USD anual. Echipamentul medical este a patra cea mai mare categorie de investiții în activele de capital din Statele Unite, în spatele software, computere/periferice și echipamente de comunicații.

Echipamente medicale date în leasing si finanțate de afaceri reprezintă una dintre cele mai mari oportunități de finanțare a echipamentelor disponibile în prezent. În ciuda turbulențelor economice, tendințe și așteptările continuă sa fie pozitive, conduse de parametri demografici și de mediu. Cu toate acestea, leasingul nu este lipsit de riscuri majore. La un nivel minim, efectuarea de afaceri pe această piață necesită expertiză specifică industriei, precum și monitorizare constantă a dinamicii pieței, o cultură puternică și disciplinată, dar și o gestionare de vârf experimentată.

Energy efficiency leasing. Companiile din Marea Britanie investesc în echipamente eficiente energetic pentru a contribui la economisirea energiei și costurilor legate de obiectivele eficienței energetice și ecologice. Alte beneficii ale leasingului pentru eficiența energetică includ faptul că nu există costuri inițiale, plățile sunt 100% deductibile fiscal, bugetarea ușoară, plățile sunt fixe si permite capital de lucru a conservat pentru alte activități de bază sau proiecte.

În acest concept, locatorul nu este nici furnizorul, nici vânzătorul de echipamente; locatorul cumpără echipamentul numai în scopul de leasing. Durata contractului de leasing și plata poate fi determinate în funcție de economiile de energie ale subproiectului de investiții de eficiență energetică. Compania de leasing va furniza serviciile necesare în proiectarea și implementarea unui subproiect al eficienței energetice către clientul, finanțând proiectele prin leasing financiar.

În acest context de idei, autorul propune anume această practică de leasing întru implementare în cadrul întreprinderii în care activează la moment. HIDECO S.A. este o companie din Republica Moldova ce înregistrează o dinamică de dezvoltare impunătoare, fiind deja bine recunoscută pe piața energetică autohtonă. Serviciile prestate de noi corespund normelor internaționale de calitate. Proiectele realizate de către companie contribuie primordial la dezvoltarea regională în sectorul energetic, asigurând îmbunătățirea fiabilității ramurii.

HIDECO S.A. reprezintă:

– 15 ani de prezență pe piața lucrărilor de montaj electric;

– peste 90 profesioniști de specialități diferite;

– experiență de lucru în peste 35 proiecte mari din sectorul energetic;

– companii afiliate și reprezentanțe peste hotarele Republicii Moldova;

– contracte executate în țările CSI, Europei Centrale și de Est;

– sistem integrat al managementului calității;

– aplicarea managementului de proiect;

– garanția siguranței și calității înalte;

– respectarea termenelor în execuția lucrărilor;

– abordare inovațională, aplicarea know-how-ului și tehnologiilor moderne;

– investiții avantajoase în eficacitatea energetică a obiectelor;

– flexibilitate și business parteneriat de încredere;

– soluționare eficientă a sarcinilor de orice complexitate;

– recunoaștere la nivel internațional;

– grija pentru societate și responsabilitate socială;

– protecția mediului înconjurător.

Compania HIDECO este singura companie din Republica Moldova specializată în construcția și întreținerea sistemelor de distribuție autonome de generare/cogenerare/trigenerare a energiei. Procesul de reformare a sectorului energetic din Republica Moldova a relevat necesitatea unei noi abordări privind problema surselor de asigurare cu energie a consumatorilor. Soluția optimă pentru această problemă o oferă energetica de capacitate mică și cogenerarea autonomă. Compania oferă echipament modern de generație nouă de înaltă performanță, atât pentru soluțiile de generare a energiei, cât și pentru cogenerare și trigenerare: microturbine și turbine de capacitate mică.

Acest gen de echipament folosit de compania HIDECO în executarea proiectelor de implementare a energiei distribuite, permite minimizarea pierderilor în procesul de transportare a energiei electrice, iar producerea energiei termice/frigului concomitent cu cea electrică sporește coeficientul de utilizare a combustibilului până la 90% și mai mult.

Din iunie HIDECO S.A. devine distribuitorul regional oficial al companiei americane Capstone Turbine Corporation pe piața Republicii Moldova și unui șir de țări balcanice. În scopul soluționării problemei deficitului de energie electrică și pentru dezvoltarea regiunilor compania oferă ”la cheie” soluții eficiente pentru cogenerarea de capacitate mică. Compania oferă servicii de construcție și deservire tehnică a centralelor cu intervalul de capacități de la 1000 kW, 10-15 MW până la 20 MW-50 MW. Pentru a soluționa problemele de alimentare autonomă cu energie , specialiști companiei HIDECO efectuează o gamă completă de lucrări în construcția stațiilor electrice autonome, acordând asistență clientului la toate etapele – începând cu proiectare și până la darea în exploatare a complexului energetic.

Companie HIDECO oferă următoarele servicii:

– efectuarea auditului energetic complex;

– efectuarea studiului de fezabilitate;

– elaborarea proiectului de generare și a sistemelor auxiliare;

– livrarea și montajul de echipament auxiliar și celui de generare;

– instalarea și punerea în funcțiune a echipamentelor;

– lucrări de construcții și montaj;

– punerea în funcțiune a sistemului de monitorizare și control la distanță;

– darea în exploatare a obiectului energetic;

– servicii de garanție și post-garanție;

– service pe bază de contract;

– instruirea specialiștilor, care vor deservi unitatea energetică;

– gestiunea financiară a proiectelor în curs de desfășurare.

Obiectul distribuției regionale reprezintă un utilaj denumit microturbină, care funcționează în baza principiilor de cogenerare și trigenerare, contribuind la eficiența energetică. Iar produsul de leasing ar prezenta o soluție pentru finanțare unor astfel de investiții. În continuare autorul va oferi o incursiune succintă în domeniu pentru o mai bună percepție.

Microturbinele Capstone – echipament modern reprezentat prin turbine pe gaz de capacitate mică pentru aprovizionarea autonomă a consumatorilor cu energie electrică, termică și frig. Caracteristicele microturbinei СAPSTONE:

• eficiența înaltă a sistemului pe baza microturbinelor este asigurată de două aspecte: un singur element mobil (arborele rotorului) și lipsa pieselor în frecare;

• elementele unicat din construcția microturbinei – rulmenții cu ungere cu aer, exclud necesitatea folosirii uleiului de motor, lichidului de răcire și lubrifianților;

• nivelul scăzut al zgomotului (până la 60 dB) și al vibrațiilor oferă posibilități vaste pentru amplasarea centralelor termoelectrice pe baza microturbinelor Capstone: pe teren deschis în protecție meteorologică, în construcție separată, în interiorul clădirii propriu-zise a obiectului, pe acoperișul edificiului;

• flexibilitate la sarcină, capacitatea centralelor electrice pe baza microturbinelor să funcționeze într-un interval de sarcină de la 0 până la 100% fără sistarea lucrului sau reducerea resursei acestora;

• consumul unui spectru larg de combustibili, inclusiv al celor cu caracteristici instabile ale compoziției și conținut al sulfurilor până la 7%. Tipurile de combustibili sunt variate: gaze naturale de presiune înaltă și joasă, biogaz (gaz anaerob), gaz petrolier asociat, gaz de torță, combustibili lichizi, gaz de cocs, gaz de sinteză (metan, amestecuri propan – butan), gaz cu coeficient caloric scăzut, metanul din straturile carbonifere, metan din mine;

• randamentul centralelor termoelectrice pe baza microturbinelor în regim de cogenerare sau trigenerare poate atinge până la 92%;

• unul din cei mai buni în plan mondial indicatori ecologici, nivelul emisiilor nu depășește 9 ppm.

Eficiența energetică presupune utilizarea rațională a resurselor energetice, reducând folosirea acestora atât prin utilizarea unor echipamente mai productive, cât și prin controlul, gestionarea și utilizarea resurselor energetice auxiliare, precum și optimizarea sistemelor existente.

Eficiența energetică contribuie la realizarea principalelor obiective ale politicii energetice:

– consolidarea securității energetice;

– sporirea concurenței în industrie;

– reducerea impactului negativ asupra mediului.

În plus, utilizarea rațională a resurselor energetice contribuie la diminuarea cheltuitelor comunale pentru populație, precum și reducerea costurilor combustibilului și a cheltuielilor neîntemeiate în construcții pentru unitățile energetice. Astfel, eficiența energetică reprezintă cea mai rentabilă măsură, care contribuie la sporirea profiturilor întreprinderii și la crearea imaginii pozitive a acesteia.

Tehnologiile și soluțiile inovatoare folosite de compania HIDECO permit combinarea avantajelor introducerii soluțiilor inteligente de protecție a mediului cu beneficiile economice rezultate. Dintre cele mai importante criterii de eficiență energetică evidențiem automatizarea clădirilor, ce oferă o reducere semnificativă a consumului de energie.

Schemele de aplicare ale microturbinelor CAPSTONE:

Cogenerare (energie electrică și termică). Pe lângă generarea de energie electrică, microturbina Capstone poate produce căldură. În acest caz centrala termoelectrică pe baza microturbinelor trebuie să fie echipată cu instalație specială, care va utiliza căldura gazelor de eșapament. Astfel de sisteme energetice, care produc concomitent atât energie electrică cât și energie termică sunt atribuite la categoria CHP (Combined Heat and Power). În cazul microturbinelor aceste sisteme se numesc microCHP.

Trigenerare (energie electrică, termică și frig). Schema de trigenerare reprezintă producerea combinată de energie electrică, energie termică și frigului prin intermediul centralelor termoelectrice pe baza microturbinelor Capstone. Frigul este produs de mașina frigorifică cu absorbție, ce intra în componența echipamentului centralei termoelectrice, prin utilizarea căldurii gazelor de eșapament ale microturbinei.

Paralel cu rețeaua. În acest regim mini-CET-ul pe baza microturbinelor produce curent electric sincronizat conform tensiunii și frecvenței din rețea.

Regim autonom. Regimul autonom se caracterizează prin posibilitatea de funcționare a microturbinei independent de rețea, în calitate de sursă de energie de bază. În acest regim puterea de ieșire a mini-CET-ului este determinată de către consumator, iar parametrii curentului electric microturbinelor Capstone sunt setați în dependență de necesitățile conform sarcinii și frecvenței.

Dual mode (autonom și în paralel cu rețeaua) . În acest regim mini-CET-ul pe baza microturbinelor este racordat la rețeaua locală și, după dorința consumatorului, poate fi comutat în regim de funcționare autonom. Comutarea propriu-zisă poate fi efectuată manual și automat, prin intermediul unui dual-mode controler al companiei Capstone.

Concluzii și recomandări

Cercetările activității companiilor leasing din Republica Moldova, precum și a direcțiilor de dezvoltare a acestui segment financiar, au permis formularea următoarelor concluzii:

Leasingul este o modalitate utilizată în finanțarea utilajelor și a echipamentelor pentru dezvoltarea întreprinderilor, prezentând avantaje evidente în raport cu celelalte căi de finanțare.

Fiecare tip leasing are particularitățile sale concrete, care însă deseori se combină. Finanțarea prin leasing financiar reprezintă o formă specială de creditare pe termen lung, iar leasingul operațional este o formă specială a locațiunii pe termen scurt.

Factorii de bază care asigură o popularitate crescândă a serviciilor leasing sunt uzura accelerată a activelor care formează obiectul leasingului și susținerea complexă a acestor activități din partea statului, care acordă scutiri fiscale.

Leasingul este o forma de finanțare a investițiilor absolut distinctă în raport cu creditul comercial și arenda clasica. Prezentând o serie de funcții și avantaje atribuite fiecărui participant la tranzacții în leasing.

Ponderea SUA constituie peste 90 la sută din piața serviciilor de leasing pe continentul nord american, și peste 50% din volumul mondial.

În SUA, piața serviciilor de leasing a înregistrat maxima istorica de peste 300 mld. $ SUA în 2013, devansând chiar perioada ce preceda criza economică mondială.

În multe țări membre ale Uniunii Europene, nu există o lege specială care să reglementeze regimul juridic aplicabil operațiunilor de leasing.

În urma crizei economice din 2009 putem afirma cu certitudine că piața de leasing din Europa nu a reușit să-și revină în deplina măsura.

Chiar dacă în baza contractului de leasing se operează cu tranzacțiile de echipament în Japonia, leasingul nu are o reglementare juridică, regăsindu-se în legea impozitului pe societăți și în normele financiar-contabile de înregistrare a operațiunilor de leasing.

Declinul economic mondial, soldat cu o recesiune care a durat patru ani, a prezentat o depreciere de 40% a volumului tranzacțiilor de leasing pe piața niponă.

Tendințele și structura pieței japoneze a serviciilor de leasing sunt diferite de cele europene. Astfel, ponderea calculatoarelor și a echipamentelor auxiliare este de o treime din întregul volum de contracte în leasing, iar ponderea echipamentelor industriale – aproximativ o pătrime.

Investițiile în capital fix în Republica Moldova în 2013 au devansat valorile înregistrate în 2008, până la acutizarea crizei economice mondiale.

Noua lege cu privire la leasing oferă dreptul de a beneficia de operațiile leasing atât persoanelor juridice, cât și celor fizice. Legea simplifică procedura de rambursare a activelor livrate în leasing. Totodată, barierele principale pentru extinderea acestor afaceri au rămas în cadrul normativ și legislativ ale leasingului, care în fine conduce la formare a costului înalt al tranzacțiilor leasing, ca urmare a aplicării TVA și taxelor vamale, și la subdezvoltarea infrastructurii de asigurări în leasing.

Leasingul constituie o activitate relativ nouă pentru economia Republicii Moldova, iar aportul leasingului în PIB este deocamdată nesemnificativ.

Ritmul de creștere relativ modest de dezvoltare a pieței serviciilor leasing în Moldova este condiționat, nu numai de mediul investițional din economie, dar și de efortul redus din partea instituțiilor publice în promovarea acestor servicii. Totuși tendințele pentru perioada imediat următoare pot fi considerate favorabile din punct de vedere al profiturilor.

În Republica Moldova, principalele active finanțate prin leasing financiar sunt mijloacele de transport și utilajul agricol, având impact pozitiv în dezvoltarea industriei, agriculturii, transportului, modernizării mijloacelor de producție etc..

Asociația Companiilor de Leasing din Moldova a fost creată în februarie 2013. Fondatorii acesteia sunt Express Leasing, MAIB-Leasing, Raiffeisen Leasing și Total Leasing, care împreună dețin o cotă de 70% din piața serviciilor de leasing din țară.

În baza analizei situației economice a companiilor leasing, s-a constatat o stabilitate financiară relativă. Una dintre barierele majore se referă la problematica acumulării de capital, care ar fi suficient pentru introducerea schimbărilor semnificative pe piața leasingului.

Factorii stimulatori ai dezvoltării leasingului în Moldova constituie: avantaje fiscale, în comparație cu creditarea bancară (uzura accelerată, inclusiv atribuirea plăților leasing la costuri de producție etc.), modalitatea accesibilă de finanțare a mijloacelor fixe, precum și riscurile moderate de gestiune pentru vânzătorii de automobile și utilaje fabricate de producătorii autohtoni.

În urma sintezei rezultatelor analizei efectuate în prezenta lucrare, au fost formulate următoarele recomandări:

Din punct de vedere legislativ, se resimte necesitatea adoptării unei reglementări mai eficiente referitoare la procedurile juridice. Spre exemplu, dacă locatarul nu își onorează obligațiunile contractuale, repararea prejudiciilor, deocamdată, se realizează anevoios.

Sectorul leasing, în Republica Moldova, trebuie să beneficieze de un regim fiscal preferențial.

Un stimulent pentru investiții ar constitui reglementarea dobânzii tranzacțiilor leasing, astfel încât aceasta să nu depășească dobânda bancară medie.

Consolidarea Asociației Naționale a companiilor leasing în scopul creșterii atractivității pieței serviciilor leasing în Moldova și promovarea intereselor tuturor participanților pe piața leasing.

Societățile leasing trebuie să stabilească sisteme proprii de evaluare și control al riscurilor, astfel încât să evite apariția acestora sau atunci când riscurile apar să dețină un instrumentariu bine determinat de soluționare a lor. Considerăm că acest lucru se poate realiza prin existența infrastructurilor necesare, care să aibă capacitatea de a furniza informațiile necesare cunoașterii situației în cele mai mici detalii.

Aderarea la Convenția de la Ottawa, care va permite companiilor străine de a încheia contractele leasing în condițiile reglementărilor internaționale.

Aderarea la Federația Europeană a Asociațiilor Naționale ale Companiilor leasing „Leaseurope” va permite o dezvoltare mai accelerată a acestui sector în Republica Moldova.

Aplicarea Acordului Basel va duce la implementarea noilor coordonate de determinare a gradului de adecvare a capitalului instituțiilor de credit și a societăților leasing financiar prin intermediul utilizării ratingurilor acordate de către agențiile specializate.

Pentru consolidarea și dezvoltarea pieței leasing, se propune stabilirea obligației pentru companiile leasing de a dispune de un capital social cel puțin de 500 mii lei, iar ponderea valorii achiziționate pentru un locatar să nu depășească 10% din capitalul propriu al companiei leasing. La fel trebuie să se țină cont de gradul de capitalizare a acestora, media rentabilității necesare a capitalurilor proprii fiind de aproximativ 25-30% pe an, fără luarea în calcul a profiturilor distribuite sub formă de dividende.

Contractul leasing trebuie negociat minuțios de părți, astfel întreprinderile care activează în producere ar putea beneficia de un grafic de plăți în funcție de randamentul de producere, de posibilitatea achitării ratelor leasing va fi efectuată după obținerea beneficiului sau prin prestarea anumitor servicii.

Un avantaj deosebit pentru întreprinderile cu caracter sezonier ar fi modificarea termenului de achitare a ratelor leasing, iar achitarea va fi efectuată după finalizarea sezonului.

În Republica Moldova, pentru asigurarea climatului investițional favorabil, este benefică extinderea utilizării leasingului operațional în cadrul activității investiționale.

În procesul de planificare a activității companiilor leasing trebuie ținut cont faptul, că orice creștere a activelor financiare, conduce la o creștere a celorlalte active și a rezultatelor financiare viitoare, care la rândul lor implică creșterea necesarului de finanțare din exterior. De aceea este necesară existența unui specialist în domeniu care ar gestiona adecvat suportul financiar al societății leasing.

Societățile de leasing din Republica Moldova ar trebui să analizeze posibilitatea extinderii gamei de obiecte oferite în leasing, precum și termenul contractului.

Participare mai masivă capitalului străin în derularea tranzacțiilor leasing internațional și prezența filialelor companiilor europene în calitate de operatori.

Promovarea activă a leasingului imobiliar, ca fiind mai convenabil persoanelor care nu pot demonstra oficial o mare parte din venituri, au venituri sezoniere sau nu posedă un avans de peste 30-50% pentru achiziția imobilului etc.

Introducerea Land leasingului, care poate deveni o sursă cu un potențial înalt de venit pentru bugetul de stat, cu o posibilă redirecționare ulterioară către sistemele de infrastructură.

Lansarea mecanismului de Hospital leasing, reprezentând o oportunitate valoroasă pe piață, ce variază de la 133 până la 200 mld. USD anual. Echipamentul medical este a patra cea mai mare categorie de investiții în activele de capital din Statele Unite, în spatele software, computere/periferice și echipamente de comunicații.

Înaintarea recomandării de aplicare în cadrul companiei HIDECO S.A. a produsului Energy efficiency leasing. În acest concept, locatorul nu este nici furnizorul, nici vânzătorul de echipamente. locatorul cumpără echipamentul numai în scopul de leasing. Durata contractului de leasing și plata poate fi determinate în funcție de economiile de energie ale subproiectului de investiții de eficiență energetică. Compania de leasing va furniza serviciile necesare în proiectarea și implementarea unui subproiect al eficienței energetice către clientul, finanțând proiectele prin leasing financiar.

BIBLIOGRAFIE

I. Documente oficiale. Acte legislative și normative

Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr.82-86.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25 martie 2005, ediție specială.

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprindere nr.845-XII din 03.01.92. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28 februarie 1994 nr.2.

Legea cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2005 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005

Legea Republicii Moldova cu privire la leasing nr. 731-XIII din 15.02.1996 (abrogată). Monitorul Oficial al Re publicii Moldova, 25.07.1996, nr.49-50/461.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 17 «Leases». Leaseurope_KPMG European Leasing

Standardul Național de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”. Revista „Contabilitate și audit”, nr.3, 2002.

II. Manuale, monografii, cărți

Brumă I. Leasingul financiar – formă de investire în dezvoltarea Republicii Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în științe economice. Chișinău, ASEM, 2007.

Contino R.M. The Complete Equipment-Leasing Handbook: A Deal Maker’s Guide with Forms, Checklists, and Worksheets. ISBN 0-8144-0667-X. Published by AMACOM in 2002. 480 pages

Fletcher M., Freeman R., Sultanov M., Umarov U. Leasing in Development. Lessons from Emerging Economies. Washington, D.C.: International Finance Corporation, 2005. 78 pages

Gitman L. J., Zutter C. J. Principles of Managerial Finance. Thirteenth Edition, 2012. 947 p.

Horne J. Fundamentals of Financial Management. New York: Financial Times. Thirteenth Edition, 2008. 744 p.

Malcoci G. Leasingul ca oportunitate investițională în industria Republicii Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în științe economice. Chișinău, UTM, 2010.

Marin D. Finanțele întreprinderii. București: Universitatea România de Mâine, 2006. 276 p.

Nedelea Ș. Management comparat. București: Universitatea Athenaeum, 2011. 47 p.

Oleiniuc M. Notițe de curs la Management comparat. Bălți: Universitatea de Stat "Alecu Russo", 2007. 136 p.

Onica M. C. Finanțele întreprinderii. Galați: Universitatea EUROPLUS, 2010. 139 p.

Rus I. Scurte aprecieri privind importanța leasingului față de alte operațiuni comerciale. Târgu Mureș: Universitatea „Dimitrie Cantemir”, 2008. 11p.

Адамов Н.А. Тилов А.А. Лизинг: правовые и экономические основы, особенности бухгалтерского учета и налогообложения. Учебное пособие, СПб: "Питер", 2005. 66 с.

Акунец В.П., Сивенков О.В. Основы лизинговых сделок. 2005. 65 с.

Аюпов А.А. Инновационный лизинг в банке. Издательский центр ТИСБИ, Казань, 2002г. 160с.

Брейли Р., Майерс С. Принципы корпоративных финансов. Москва: Олимп-Бизнес, 1997. 1087 с.

Васильев С.В. Сравнительный менеджмент. НовГУ им. Ярослава Мудрого. Издание 2-е, испр. и доп. Великий Новгород, 2007. 159 с.

Газман В. Д. Ценообразование лизинга. М.: ГУ ВШЭ. 2006. 148 с.

Горемыкин В.А., Демин Ю.Н., Бочков В.Е. Экономика инвестиционных лизинговых процессов. Учебное пособие. Учебное пособие М.: МГИУ, 2003. 228 С.

Громов С. А. Коренной поворот в Практике применения законодательства о лизинговой деятельности. 2011. 81 с.

Карп М.В. и др. Лизинг. Экономические правовые основы. Второе издание. – Карп М.В., Шабалин Е.М., Эриашвили Н.Д., Истомин О.Б.М.. Под редакцией Коршунова Н.М. М.: ЮНИТИ-Дана, 2001. 191 с.

Кисурина Л.Г. Лизинг: налоговые, бухгалтерские и правовые аспекты. Экономико-Правовой Бюллетень, издательство "Экономика и Жизнь", Москва, 2007 92 c.

Ковалев В.В. Лизинг: финансовые, учетно-аналитические и правовые аспекты. Учебно-практическое пособие. М.: Проспект, 2011. – 283 с.

Коршунов Я.Л. Лизинг. Экономические и правовые основы. 2-е изд., перераб. и доп. М.: ЮНИТИ-ДАНА. 2001. 191 с.

Левкович А.О. Формирование рынка лизинговых услуг. М.: Изд-во деловой и учебной литературы. 2004. 336 с.

Льюис P.Д. Деловые культуры в международном бизнесе: От столкновения к взаимопониманию. Пер. с англ. М.: Дело, 1999. 439 с.

Мясоедов С.П. Основы кросскультурного менеджмента: Как вести бизнес с представителями других стран и культур. Учебное пособие. М.: Дело, 2003. 256 с.

Пивоваров С.Э. Сравнительный менеджмент. Серия «Учебное пособие», 369 стр.

Пивоваров С.Э., Максимцев И.Л. Сравнительный менеджмент. 2-е изд. СПб.: Питер, 2008. 480 с.

Рзаев А.М. Лизинг в России: становление и развитие. Московский международный институт эконометрики, информатики, финансов и права. 2003. 42 с.

Семенихин В.В. Лизинг. Эксмо. 2012. 266 с.

Снігір Л. Лізинг: як використати його переваги. Посібник. Київ: Центр комерційного права, 2011. 130 с.

Сургутов Д.А. Формирование лизинговых отношений в российской экономике. Изд-во Института экономики РАН. 2005. 147 с.

Филонович С.Р., Аленина К.А. Сравнительный менеджмент. Хрестоматия, Пермь: 2003. ПФ ГУ ВШЭ. 318 с.

Философова Т.Г. Лизинг. 3-е изд., перераб. и доп. М.: ЮНИТИ-ДАНА. 2008. 191 с.

Фурс С.А. Методические рекомендации по моделированию и разработке лизинговых проектов. Москва: Финансовая академия при правительстве Российской Федерации, 2004. 86 с.

Черкашин Г.М. Лекции по лизингу. ГОУ Оренбургский государственный университет, Россия\Оренбург, 2003. 49 с.

Шабашев В.А., Федулова Е.А., Кошкин А.В. Лизинг: основы теории и практики. Второе издание. КноРус. 2005. 182 с.

Щеголева Н.Г. Лизинг. Московская финансово-промышленная академия. М. , 2005. 98 с.

Эпштейн М.З. Сравнительный менеджмент. Учебное пособие. СПб.: Изд-во СПбГУЭФ, 2003. 564 с.

III. Articole din presa periodică. Studii generale

Activitatea companiilor leasing. Chișinău: Biroul Național de Statistică, Comunicate de presă, 2008, 2009, 2010, 2011

Leasingul – sursă financiară investițională. Chișinău: ECONOMICA, nr. 2 (72), Academia de Științe din Moldova, 2010. p. 81-86

Leasingul în Moldova: situație reală și oportunități de dezvoltare. Chișinău: Business Consulting Institute, Institutului de Cercetări și Consultanță în Management în cadrul proiectului BIZPro-Moldova, 2002. 77 p.

Peterson, George E. Land leasing and land sale as an infrastructure-financing option. November 2006 / George E. Peterson. – Washington: \The \\World Bank, 2006.-25 p. – (Policy Research Working Paper).

The Future of leasing. PricewaterhouseCoopers, March 2010, 169 p.

ANEXE

Anexa 1.

Datele companiilor leasing din Republica Moldova

Sursa: Biroul Național de statistică

BIBLIOGRAFIE

I. Documente oficiale. Acte legislative și normative

Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr.82-86.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25 martie 2005, ediție specială.

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprindere nr.845-XII din 03.01.92. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28 februarie 1994 nr.2.

Legea cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2005 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005

Legea Republicii Moldova cu privire la leasing nr. 731-XIII din 15.02.1996 (abrogată). Monitorul Oficial al Re publicii Moldova, 25.07.1996, nr.49-50/461.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 17 «Leases». Leaseurope_KPMG European Leasing

Standardul Național de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”. Revista „Contabilitate și audit”, nr.3, 2002.

II. Manuale, monografii, cărți

Brumă I. Leasingul financiar – formă de investire în dezvoltarea Republicii Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în științe economice. Chișinău, ASEM, 2007.

Contino R.M. The Complete Equipment-Leasing Handbook: A Deal Maker’s Guide with Forms, Checklists, and Worksheets. ISBN 0-8144-0667-X. Published by AMACOM in 2002. 480 pages

Fletcher M., Freeman R., Sultanov M., Umarov U. Leasing in Development. Lessons from Emerging Economies. Washington, D.C.: International Finance Corporation, 2005. 78 pages

Gitman L. J., Zutter C. J. Principles of Managerial Finance. Thirteenth Edition, 2012. 947 p.

Horne J. Fundamentals of Financial Management. New York: Financial Times. Thirteenth Edition, 2008. 744 p.

Malcoci G. Leasingul ca oportunitate investițională în industria Republicii Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în științe economice. Chișinău, UTM, 2010.

Marin D. Finanțele întreprinderii. București: Universitatea România de Mâine, 2006. 276 p.

Nedelea Ș. Management comparat. București: Universitatea Athenaeum, 2011. 47 p.

Oleiniuc M. Notițe de curs la Management comparat. Bălți: Universitatea de Stat "Alecu Russo", 2007. 136 p.

Onica M. C. Finanțele întreprinderii. Galați: Universitatea EUROPLUS, 2010. 139 p.

Rus I. Scurte aprecieri privind importanța leasingului față de alte operațiuni comerciale. Târgu Mureș: Universitatea „Dimitrie Cantemir”, 2008. 11p.

Адамов Н.А. Тилов А.А. Лизинг: правовые и экономические основы, особенности бухгалтерского учета и налогообложения. Учебное пособие, СПб: "Питер", 2005. 66 с.

Акунец В.П., Сивенков О.В. Основы лизинговых сделок. 2005. 65 с.

Аюпов А.А. Инновационный лизинг в банке. Издательский центр ТИСБИ, Казань, 2002г. 160с.

Брейли Р., Майерс С. Принципы корпоративных финансов. Москва: Олимп-Бизнес, 1997. 1087 с.

Васильев С.В. Сравнительный менеджмент. НовГУ им. Ярослава Мудрого. Издание 2-е, испр. и доп. Великий Новгород, 2007. 159 с.

Газман В. Д. Ценообразование лизинга. М.: ГУ ВШЭ. 2006. 148 с.

Горемыкин В.А., Демин Ю.Н., Бочков В.Е. Экономика инвестиционных лизинговых процессов. Учебное пособие. Учебное пособие М.: МГИУ, 2003. 228 С.

Громов С. А. Коренной поворот в Практике применения законодательства о лизинговой деятельности. 2011. 81 с.

Карп М.В. и др. Лизинг. Экономические правовые основы. Второе издание. – Карп М.В., Шабалин Е.М., Эриашвили Н.Д., Истомин О.Б.М.. Под редакцией Коршунова Н.М. М.: ЮНИТИ-Дана, 2001. 191 с.

Кисурина Л.Г. Лизинг: налоговые, бухгалтерские и правовые аспекты. Экономико-Правовой Бюллетень, издательство "Экономика и Жизнь", Москва, 2007 92 c.

Ковалев В.В. Лизинг: финансовые, учетно-аналитические и правовые аспекты. Учебно-практическое пособие. М.: Проспект, 2011. – 283 с.

Коршунов Я.Л. Лизинг. Экономические и правовые основы. 2-е изд., перераб. и доп. М.: ЮНИТИ-ДАНА. 2001. 191 с.

Левкович А.О. Формирование рынка лизинговых услуг. М.: Изд-во деловой и учебной литературы. 2004. 336 с.

Льюис P.Д. Деловые культуры в международном бизнесе: От столкновения к взаимопониманию. Пер. с англ. М.: Дело, 1999. 439 с.

Мясоедов С.П. Основы кросскультурного менеджмента: Как вести бизнес с представителями других стран и культур. Учебное пособие. М.: Дело, 2003. 256 с.

Пивоваров С.Э. Сравнительный менеджмент. Серия «Учебное пособие», 369 стр.

Пивоваров С.Э., Максимцев И.Л. Сравнительный менеджмент. 2-е изд. СПб.: Питер, 2008. 480 с.

Рзаев А.М. Лизинг в России: становление и развитие. Московский международный институт эконометрики, информатики, финансов и права. 2003. 42 с.

Семенихин В.В. Лизинг. Эксмо. 2012. 266 с.

Снігір Л. Лізинг: як використати його переваги. Посібник. Київ: Центр комерційного права, 2011. 130 с.

Сургутов Д.А. Формирование лизинговых отношений в российской экономике. Изд-во Института экономики РАН. 2005. 147 с.

Филонович С.Р., Аленина К.А. Сравнительный менеджмент. Хрестоматия, Пермь: 2003. ПФ ГУ ВШЭ. 318 с.

Философова Т.Г. Лизинг. 3-е изд., перераб. и доп. М.: ЮНИТИ-ДАНА. 2008. 191 с.

Фурс С.А. Методические рекомендации по моделированию и разработке лизинговых проектов. Москва: Финансовая академия при правительстве Российской Федерации, 2004. 86 с.

Черкашин Г.М. Лекции по лизингу. ГОУ Оренбургский государственный университет, Россия\Оренбург, 2003. 49 с.

Шабашев В.А., Федулова Е.А., Кошкин А.В. Лизинг: основы теории и практики. Второе издание. КноРус. 2005. 182 с.

Щеголева Н.Г. Лизинг. Московская финансово-промышленная академия. М. , 2005. 98 с.

Эпштейн М.З. Сравнительный менеджмент. Учебное пособие. СПб.: Изд-во СПбГУЭФ, 2003. 564 с.

III. Articole din presa periodică. Studii generale

Activitatea companiilor leasing. Chișinău: Biroul Național de Statistică, Comunicate de presă, 2008, 2009, 2010, 2011

Leasingul – sursă financiară investițională. Chișinău: ECONOMICA, nr. 2 (72), Academia de Științe din Moldova, 2010. p. 81-86

Leasingul în Moldova: situație reală și oportunități de dezvoltare. Chișinău: Business Consulting Institute, Institutului de Cercetări și Consultanță în Management în cadrul proiectului BIZPro-Moldova, 2002. 77 p.

Peterson, George E. Land leasing and land sale as an infrastructure-financing option. November 2006 / George E. Peterson. – Washington: \The \\World Bank, 2006.-25 p. – (Policy Research Working Paper).

The Future of leasing. PricewaterhouseCoopers, March 2010, 169 p.

ANEXE

Anexa 1.

Datele companiilor leasing din Republica Moldova

Sursa: Biroul Național de statistică