Analiza modului în care se pot combina și respecta toate principiile [624224]

1 | P a g e
Analiza modului în care se pot combina și respecta toate principiile
didactice, pe suportul unei secvențe didactice din cadrul disciplinei
„Educație Antreprenorială”

Introducere
Pricipiile didactice fac referire la procesul de învăță mânt din punct de vedere al
funcționa lității sale, al interdependenței și relaț iilor dintre com ponentele sale, dintre acestea ș i
conținutul s ău. Altfel spus , acestea nu se limitează numai la cunoș tinte sau doar la o anumită
latură a educa ției, ci la procesul de învăță mânt c a un sistem prin care se urm ărește, în ultima
instan ță, realizarea idealului educa țional, dezvoltarea integral -vocaț ional ă a personalit ății
umane.
Principiile didactice sunt norme s au teze generale care orientează și imprimă un sens
funcțional procesului de î nvățământ, asigurându -i astfel premisele neceare îndeplinirii
obiectivelor și sarnicilor pe care le urmă rește în desfăș urarea sa.
Înainte de a deveni norme c ălăuzitoare pentru desf ășurarea propriu -zisă a procesului de
învățământ, principiile au constit uit obiectul unei elabor ări pe baza generaliz ării experien ței în
organizarea acestui proces și a valorific ării rezultatelor știintelor ce vin în sprijinul didacticii.
Astfel se explic ă nu numai geneza acestor principii, ci și îmbogățirea conținut ului lor de la o
etapă istoric ă la alta.
Pentru ca elevul să fie subiect al propriului proces de formare și însușire a noilor
informații trebuie să se pornească de la ideea că în învățare trebuie să existe un proces activ de
înțelegere și asimilare a informației, adică să fie participant activ la desfășurarea lecției.
Prin efectuarea alternanței dintre concret și abstract, prin participarea directă a elevului,
prin observații intuitive, prin efortul repetat și conștient al elevului asociat cu interesul asupra
cunoa șterii, procesul de învățare se face gradual, încet, informația are o durabilitate mai mare
și însușirea devine temeinică.
Respectând aceste norme, cadrul didactic evită improvizațiile și rezolvările spontane.
Dar asta nu înseamnă că se va înlătura în tot alitate apariția unor fenomene și manfestări
întâmplătoare, neprevăzute.
Se vorbe ște foarte mult despre un învăță mânt centrat pe elevi dar mai pu țin despre cum
anume înva ță elevii mai bine. A preda bine și a implica elevii în procesul de înv ățare necesit ă
în primul rând o înț elegere a factorilor care favorizeaz ă studiul aprofundat al unui numar de
concepte care leag ă studiul disciplinei de via ța real ă, favorizeaz ă o evaluare formativ ă,
continu ă, stimuleaz ă interesul elevilor pentru anumite domenii sau aspe cte ale cunoa șterii, leag ă
teoria de practic ă și de via ța de fiecare zi.
Prin con ținutul acestei lucr ări se încearcă înlesnirea descoperirii și înțelegerii faptului
că trebuie s ă existe o legatură între principiile didactice care au con ținut psiho -pedagogic și
accesibilitatea con ținutului informativ al disciplinei Educație antreprenorială pentru ca procesul
de învățare să ducă , cu succes, la formarea și dezvoltarea tră săturilor psiho -pedagogice ale
elevilor.

2 | P a g e
Secvență didactică
Liceul Colegiul X din Bacău
Profesor
Clasa a X -a
Data
Aria curiculară : Științe
Disciplina : Educație Antreprenorială
Unitate de învățare : Inițierea și derularea unei afaceri
Subiect : Planul de afaceri și problemele aplicării acestuia
Competențe vizate :
 Definirea planului de afaceri
 Care este rolul acestuia
 Stabilirea conținutului unui plan de afaceri
Obiective operaționale
Pe durata desfășurării orei, elevii vor fi capabili să :
1. Înțeleagă definiția unui plan de afaceri ;
2. Să determine etapele de parcurgere a întocmirii planului de afaceri ;
3. Să înțeleagă conținutul un ui plan de afaceri ;
4. Motivele pentru care este întocmit un plan de afaceri ;
5. Riscurile unui plan de afaceri .
Resurse :
Procedurale – conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, m unca în echipă
și brainstorming;
Materiale – exemplu de plan de afaceri .
Moduri de organizare frontal, individual, pe grupe de câte 4
Întrebări date pentru a introduce noua lecție : Ce înțelegeți printr -un plan? Cum poate fi
realizat un plan ? Elevii pot răspunde simultan, pentru a afla cât mai m ulte opinii și pentru a se
desfă șura o mică dezbatere.
1. Definiția planului de afaceri
„Planul de afaceri este un instrument de lucru ce se folosește pentru a începe și
derula o afacere, care necesită resurse materiale, financiare și umane. Prin intermediul său
sunt valorificate experiența și realizările din trecut cu scopul de a proiecta vi itorul prin cele mai
adecvate metode de estimare și aproximare ”.

3 | P a g e
Ce trebuie să înțelegeți și să rețineți din această definiție ? Se poate realiza un
brainstorming din care elevii să știe:
– De către cine este realizat planul de afaceri ;
– În ce moment va fi realizat un plan de afaceri ;
– Că e ste indispe nsabil pentru o noua afacere, pentru finanțări noi, pentru proiecte
noi;
– Că e ste un document scris ce descrie natura afacerii ce urmează să fie pusă în
aplicare ;
– Vor fi cuprinse piața -țintă, avantajele față de competitori, resursele și aptitudinile de
care dispun .
Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră care îi va arăta elevului poziția în
care se află firma și destinația, locul unde vrea să ajungă. Aceasta cuprinzând binențeles și
puncte de reper și alte elemente ajutătoare pentru o bună orientare în mediul economic.
Pentru ce tip de afacere se poate realiza un plan de afaceri? La această întrebare elevii
trebuie să răspundă individual, dându -le șansa de a se afirma în fața elevilor și a profesorului .
2. Ce etape trebuie parcurse pentru a întocmi un plan de afaceri?
Vor fi utilizate conversația euristică și brainstormingul.
Exemple de întrebări pentru elevi : Ce trebuie să știm înainte de a începe u n plan? Ce
informații trebuie să avem înainte de concepera unui plan de afaceri?
 Culegerea informațiilor necesare, asta însemnând date despre prețuri, concureți,
furnizori, date tehnice, juridice ;
 Planificarea efectivă a activităților respective – alegerea strategiei potrivite și găsirea
căilor de atingerea a obiectivelor stabilite ;
 Redactarea planului, semnificând etapa de alegere a formei optime de prezentare
către destinatar a rezultatului etapei anterioare .

Fig. 1. Planul de afaceri Întocmirea unui
plan de afaceri
Culegerea
informațiilor Planificarea
efectivă a
activitățilorRedactarea
planului

4 | P a g e

Figură 2. Fluxul realizării planului de afaceri
3. Conținutul unui plan de afaceri
Un plan se bazează pe următoarele elemente
– Un întreprinzător(omul de afaceri) care își asumă conștient anumite riscuri și dorește să
obțină un anumit profit
– Mai multe activități care consumă resurse și care generează profit(idee de afaceri)
– Un mediu în care se desfășoară aceste activități(mediul de afaceri)
Planul de afaceri conține :
1. Rezumatu l planului de afaceri;
2. Diagnosticarea afaceri i;
3. Misiunea și obiectivele afacerii;
4. Analiza pieț ei;
5. Marketing și vânză ri;
6. Produse / servicii ;
7. Managementul producț iei / serviciilor ;
8. Managementul firmei ;
9. Necesarul de fonduri ;
10. Informa ții financiare ;
11. Managementul de risc .
Fixarea obiectivelor
Unde vreți să ajungeți?
Randamentul investiției
Produse/piețe
Productivitate
Expansiune/consolidare
Analiza
Puncte forte
Puncte slabe
Oportunități
Amenințări

Stabilirea strategiei
1.Strategii
2.Resurse necesare
3.Responsabilități de
implementare și
motivații
Diagnosticarea
situației actuale
-Produse/piețe
-Resurse umane,
materiale,
financiare
-Organizare
-Rezultate
Analiza mediului
economic de evoluție
Cererea pieței
Clienții
Competitorii
Tehnologii existente
Forțade muncă
Alte infor mații
Întocmire
a planului
de afaceri

5 | P a g e

4. Motivele pentru care este întocmit un plan de afaceri
Ce rol are planul de afaceri?
Se poate utiliza explicația și conversația euristică.
– Demonstrarea faptul ui că afacerea merită finanțată;
– Antreprenorul se poate ghida pe parcursul activității ;
– Controlul și adaptare în funcție de evoluție ;
– Planul de afaceri reprezintă primul contact care îl are un potențial investitor sau
creditor ;
– Noii investitori vor să fie siguri că s -a realizat o analiză competentă a punctelor
tari și a punctelor slabe ale afacerii, a riscurilor și a oportunit ăților.
5. Riscurile unui plan de afaceri
Riscuri există în orice fel de afacere ș i nu avem cum s ă evităm să abordă m acest aspect
deosebit de important î n cadrul planului de afaceri. Planul de afaceri trebuie s ă scoată în
evidență atât pă rțile forte c ât și părțile slabe ale unei afaceri, ale unui proiect viabil și totuși,
reprezentat de antreprenori reali ști, obiectivi, cu picioarele pe pămâ nt.
Principalele greșeli atunci câ nd se realizează un plan de afaceri sunt următoarele:
Greșeli de prezentarea a planului de afaceri:
 Prea exact;
 Prea diluat;
 Prea ușor;
 Prea complicat de înțeles;
 Prea lung;
 Prea scurt.
Greșeli de ansamblu ale planului de afaceri:
 Convingerea personală cum că planul de afaceri, este însăși afacerea;
 Exces de paginație;
 Încredințarea prezentării planului de afaceri unei persoane mediocre;
 Teama de imperfecțiune;
 Supercontrolul etapizării, în special al informației conținute;
 Teama că planul de afaceri poate fi refuzat;
 Convingerea cum că planul propriu este mult mai important decât com enzile clienților;
 Eforturi premature de găsire a fondurilor financiare;
 Convingerea că, cap italul de risc este singura sursă de capital;
 Neconsiderarea informațiilor negative privind firma.

6 | P a g e
6. În final ul lec ței, se va da ca tem ă pentru acasă, realizarea unui plan de afaceri pe grupe
de câte patru e levi, prezentând pentru început, în clasă, tema aleasă astfel încât acestea
să nu se repete și grupele care s -au format .
Principiile procesului de învățămâ nt
Principiul însușirii active și conștiente îl are în centrul atenției pe elev, ca subiect al
propriului proces de formare. Prin partciparea activă presupune înțelegea clară a conținutului
de studiat , fără a se memora mecanic. Elevul trebuie să facă asociații de date, idei, corelănd
noile informaț ii cu cele vechi, integrarea lor în structurile anterioare și binențeles reformularea
acestora. Prin înțelegere este activată interpretarea critică, capacitatea de argumentare, modul
de prelucrare și organizare a informațiilor și capacitatea de a le folosi și de a le aplica în
rezolvarea preoblemelor. Informațiile trebuie asimilate printr -un efort propriu al elevului de a
gândi optim, pe inteligență și celelalte procese intelectuale, motivațional -afective și voință.
„A forma gândirea înseamnă a forma operații, iar a forma operații înseamnă a le elabora
sau construi în acțiune și prin acțiune” (I. Nicola, 1996, p.352). Din acest punct de vedere elevul
a devenit atât obiect cât și subiect al procesului de învățare, cuno aștere și formare. Participarea
intelectuală este susținută de învățare, curiozitate, interese, nivel de aspirație, trebuințele
afective, care au rol de orientare a activității de învățare.
Acest p rincipiu depinde de competența psihopedagogică a profesorului, adică de
utilizarea unor metode, procedee activ -participative, crearea de situații de învățare care își au
baza pe autonomia intelect uală și acțională a elevilor, st imularea imaginației creatoare, a
poten țialului lor creator, a gândirii criti ce dar și a gândirii divergente pe strategii euristice.
Acest principiu presupune respec tarea a unor cerințe fundamentale și anume :
a. Formarea atitudinii juste față de învățătură ;
b. Asigurarea înțelegerii în procesul de învățământ ;
c. Formarea spiritului de îndep endență .
Prin formarea atitudinii juste față de învățătură se înțelege crearea unei imagini corect e
în ceea ce privește învățarea și conștientizarea elevului asupra obligațiilor școlare drept
principala sa îndatorare, principala cale de afirmare și sursă d e satisfacții.
În cadrul acestei secvențe didactice profesorului îl poate determina pe elev să dezvolte
o atitudine justă față de învățătură prin diverse sarcini didactice și prin anumite recompense.
Printre ele ar putea fi exprimarea fiecă rui elev în ceea ce privește dorința acestuia de a înființa
pe viitor o întreprindere. Fiecare poate spune pe râ nd ce idee au și de ce ar vrea să o pună în
aplicare. În acest fel își dau seama că școala le este de mare ajutor în ceea ce privește viitorul
lor financiar și în ceea ce privește cariera pe care o vor începe.
Pentru ca elevul să aibă asigurată înțelegerea în procesul de învățământ cadrul didactic
trebuie să se preocupe de realizarea unei comunicări didactice veritabile expunere corectă a
conținut ului, limbaj clar, concis și accesibil, un ritm optim al comunicării dar și combinarea
tuturor formelor de comunicar e. Un alt mod de asigurare a înțelegerii în procesul de î nvățământ
este preocuparea pentru a stimula interesul elevilor, declanșarea, formar ea și dezvoltarea
motivației intrinseci prin combinarea unor forme variate de activitate cu clasa și anume frontală,
individuală și pe grupe, utilizarea unui stil didactic stimulativ, creativ și participativ. Dar și

7 | P a g e
utilizarea de procedee activizante și a nume trasarea unor sarcini cognitive la începutul predării
cu rol de fixare.
Iar formarea spiritului de independență și creator poate fi realizat prin activități
semiindependente și independente, iar aici poate fi cerința cadrului didactic către elevi de a face
un plan de afaceri pe o structură dată, dar pe o temă, diferită aleasă de ei.
Principiul asigurării între teorie și practică presupune ca ceea ce se însușește în procesul
de învățământ să poată fi valorificat în activitățile ce vor urma pentru o mai bună integrare
socială și profesională. În prezent învățământul românesc nu mai presupune achiziționarea unui
mare volum de date și informați, ceea ce conducea la un verbalism excesiv, ineficient în ceea
ce privește integrarea profe sională și socială. Pri n teorie și prin practica educațională sunt
evidențiate două direcții diferite dar care se completează :
 Folosirea informațiilor și a datelor nou asimilate pentru rezolvarea unor sarcini,
prin aplicarea definițiilor, a regulilor, a formulelor în rezolvarea problemelor și
realizarea de relații intra și interdisciplinare prin aplicarea de reguli în contexte
noi.
 Realizarea unor activități concrete, materiale precum în cazul nostru planul de
afacere, care le oferă o perspectivă asupra viitorului, î nțelegând de ce este
necesar un plan .
Prin intermediul acestui principiu elevului îi este asigur ată viziunea aspupra depășirii
distanței dintre a ști și a face, dintre ideal și real conducând, implicit, la apropierea
învățământului de viață, la înrădăcinarea lui în viață și întoarc erea sa cu fața către practică. Dar
și practica de foarte multe ori poate juca rolul cel mai important în privința asimilării de noi
cunoștințe, prin formularea de întrebări și dezvoltarea unei motivații pentru aflarea
răspunsurilor, a so luțiilor.
Legătura dintre teorie și practică duce la demonstratrea corectitudinii teoriei prezentate
în cadrul unei lecții, înțelegerea unor cunoștințe anterioare , evaluarea gradului de înțelegere a
elevului din teoria prezentată, formarea de priceperi și deprinderi de folosire a noilor informații,
posibilitatea de a integra în viața cotidiană cunoștințele dobândite în cadrul școlii, posibilitatea
fixării mai ușoare și mai durabile a informațiilor, demonstrarea importanței și valorii științei și
asigurarea unei integrări socio -profesionale.
În cadrul lecției Planul de afaceri și problemele aplicării acestuia legătura dintre
teorie și practică poate fi foarte ușor respectată prin realizarea de către elevi împreună cu
profesorul a unui plan de afaceri. În ace st fel vor fi puse în practică informațiile acumulate și
vor căpăta mai mult sens pentru aceștia.
Principiul intuiției
Comenius afirma următoarele: „Începutul cunoașterii trebuie întotdeauna să plece de la
simțuri pentru că nimic nu se găsește în intelectul nostru care să nu fi fost mai întâi în simțuri”.
Foarte mult timp s -a crezut că singura modalitate de aflare a adevărului este intuiția în
defavoarea operației de abstractizare. Procesul de cunoaștere era considerat ca are momente
independente u nele de altele, pe când intuiția era redusă la demonstrarea noilor informații pe
baza materialelor did actice, ceea ce conducea la un „ verbalism al imaginilor” . Cu timpul intuiția
a devenit un scop în sine, lecția cuprinzând în cea mai mare parte material d idactic. Din punct

8 | P a g e
de vedere psihologic intuiția înseamnă cunoaștere nemijlocită, directă a obiectelor și
fenomenelor.
Intuiția mai poate fi analizată și din punct de vedere rațional, ce semnifică aflarea unei
soluții brusc, fără a conștientiza modul de de scoperire a acesteia, care s e poate întâmpla la prima
înfăți șare a problemei, fie la o scurtă perioadă după un efort fără succes, urmată de o pauză.
Intuiția îndeplinește mai multe funcții didactice (I. Nicola, 1996, p.354):
 este izvor de informații, sub forma reprezentărilor, în vederea prelucrării,
elaborării generalizărilor și formării capacităților de a opera cu aceste concepte;
 funcția de concretizare a intuiției, în sensul că „un concept odată elaborat pe
calea abstractizării sau pe cale pur logică, urmează să fie aplicat din nou
obiectelor și fenomenelor reale, cazurilor particulare”.
Rolul cadrului didactic este acela de a realiza modul de utilizare a intuiției pe parcursul
lecțiilor, de a pregăti și organiza materialul intuitiv, de a conduce și valorifica realizarea intuirii.
În cadrul secvenței didactice prezentate intuiția poate fi antrenată de către cadrul didactic
cu ajutorul unor scheme. În prima figură fig. 1 le este prezentată elevilor succesiunea de etape
care trebuie parcursă pentru a întocmi un plan de afaceri. Acesta conținând trei etape și anume :
 Culegera informațiilor necesare ;
 Planificarea efectivă a activită ților;
 Redactarea planului .
A doua figură fig. 2 prezentată în cadrul lecției constă în dezvăluirea întregului proces
care stă la baza planificării și întocmirii planului de afaceri.
Prin aceste figuri, scheme sintetizate ale etapei proiectării unui plan de afaceri elevul
înțelege modul în care o firmă ia naștere și cum aceasta supraviețuiește în continuare. Cu
ajutorul acestor figuri elevul înțelege și reține mult mai ușor aceste info rmații.
Intuiția îndeplinește două funcții și anume izvor de informații prin reprezentări și funcț ia
de concretizare prin care gâ ndirea ia formă în plan concret, verificându -se acumularea noilor
informații.
Procesul intuiției trebuie să fie realizat în mo d stimulativ, incitant și plăcut, prin
materialul intuitiv trebuie determinată o implicare rațională , care conduce la dezvoltarea
gândirii și la formarea de noi noțiuni, intuiția trebuie condusă astfel încât să se dezvolte spiritul
de observație, trebuie s ă se realizeze prin mai multe simțuri.
Procesul de învățare bazat pe intuiție determină obținerea unor cunoștințe mult mai clare
și mai vii, care se vor păstra mult timp și vor avea o forță de convingere mult mai mare, elevii
vor prezenta mai mult interes și motivație pentru cun oaștere, formarea spiritului de observație,
generarea dezvoltării proceselor de cunoaștere, evitarea verbalismului, asigurând bazele unei
solide înțelegeri a fenomenelor și a proceselor.
Principiul sistematizării și continuității presupune ca toate informațiile tran smise să fie
organizate și proiectate astfel încât să se realizeze o continuare logică a celor acumulate anterior,
în care să se integreze sistemic, asigurând o înaintare progresivă în învățare.

9 | P a g e
Sistematizarea exprimă ce rința ca întreg conținutul proiectat și transmis elevilor să fie
organizat într -un sistem și să asigure condițiile adecvate pentru integrarea acestuia în sistemul
achizițiilor anterioare ale elevilor.
Continuitatea constituie o consecință firească a condițiilor sistematizării evidențiind
articularea logică a conținuturilor asimilate în diferite momente temporale.
Această cerință este asigurată atât prin documentele școlare (planul cadru, programele
școlare, manualel e școlare), cât și prin activitatea didactică propriu -zisă.
Cantitatea tot mai mare a informațiilor dar și uzura sa mor ală au condus la o nouă
problemă și anume cum să realizăm procesul de învățare să fie cât mai eficient. Iar aici intervine
principiul sis tematizării și continuității, care prin respectarea sa produce formarea unui stil de
muncă intelectuală propriu și eficient.
Pentru o predare structurată cadrul didactic trebuie să realizeze mai multe operațiuni și
anume :
 Identificarea ideii de bază a dis ciplinei ;
 Documentare amplă asupra problemei ;
 Ordonarea informațiilor pe baza unei idei centrale ;
 Realizarea unei structuri a prezentării sale, care să fie oferită elevilor, un plan de
idei;
 Notarea principalelor idei pe tabla ;
 Organ izarea de recapitulări .
Profesorul face apel la informațiile dobândite anterior pentru a fixa noile cunoștințe,
pentru o mai bună înțelegere și pentru fixare durabilă a acestora. S -a observat că informațiile
care nu își au o bază anterioară sunt mult mai greu de asimilat și mai greu de înțeles.
Principiul sistematizării și continuității are rolul de a integra corect și complet noile
informații, de a sesiza legăturile dintre acestea pe arii tot mai largi și îndepartate de conținuturi
și integrarea treptată a noilor informații în s inteze cât mai largi.
În ceea ce privește acest principiu cadrul didactic are o foarte mare responsabilitate,
pentru că pe de o parte trebuie să fie original astfel încât să capteze cât mai mult atenția elevilor
dar și să respecte programa școlară. Cadrul didactic trebuie să își realizeze un plan de lecție care
să fie în conformitate cu documentele școlare dar și să corecteze abaterile acestora. Pentru
eventualele teme care trebuie predate dar nu există o bază de informații profesorul trebuie să o
construi ască și să o ofere elevilor.
Pentru secvența didactică Planul de afaceri și problemele aplicării acestuia profesorul
trebuie să verifice dacă există o bază pentru acestă lecție. Acesta începe prin a -i întreba pe elevi
dacă știu ce înseamnă un plan, ce cuprinde un plan, ce îi poate împiedica să realizeze sau să
ducă la bun sfârșit acel plan. Înainte de a începe predarea acestui nou capitol cu tema Planul
de afaceri și problemele aplicării acestuia cadrul didatic trebuia să fi predat în orele anterioare
noțiuni despre întreprinzător, calitățile și competențele acestuia și ce reprezintă o întreprindere.
Prin respectarea acestui principiu se va determina o în vățare mai ușoară și mai
temeinică, consolidarea priceperilor și deprinderilor, deprinderea de a realiza independent
sinteze, dezvoltarea voinței și a caracterului și crearea unui stil personal de muncă individuală.

10 | P a g e
Principiul accesibilității procesului de învățământ
Prin intermediul acestui principiu este respectată nevoia ca desfășurarea procesului de
învățământ să se realizeze în concordanță cu posibilitățile reale ale elevilor, nivelul intelectual,
fizic și pregătirea anterioară.
„Este vorba, în fon d, de asigurarea unor relații între cerințe, structura personalității,
efortul individului și rezultate”, conchide I. Nicola (1996, p.357).
Prin accesibilizare se înțelege stabilirea unei legături între sarcinile de învățare și
particularitățile specifice vârstei, iar prin respectarea acestui principiu se asigură în secvența de
învățare trecerea de la inferior la superior, de la apropiat la îndepă rtat, de la simplu la complex,
de la particular la general.
Nu se poate pune semnul egal între accesibilizare și eliminarea dificultăților, obstacolele
din procesul de învățare. Învățarea trebuie să fie accesibilă elevilor atunci când elevul se
confruntată în mod constant și conștient cu ostacole pe care, cu ajutorul profesorului, devine
capabil să le depășescă. Astfel elevul se transformă în subiect al educației, capabil de
autoconstruire și autodevenire. Obstacolele propuse de către cadrul didactic elevilor trebuie să
nu fie sub posibilitățile lor , nici la nivelul lor dar nici foarte mult peste acestea. Elevul trebuie
să fie determinat să se autode pășescă astfel încât obstacolele în învățare să devină un instrument
al dezvoltării și transformării posibilităților în realitate.
Dacă elevul este stimulat de către cadrul didactic și este susținut energetic de cătr e
propria sa motivație, elevul își rezolvă sarcinile, își stabilește echilibrul între dezvoltarea și
perfecționarea proceselor și capacităților sale psihice. Dar dacă acesta primește cerințe ce îi
depășesc posibilitățile elevul va resimți efecte negative p recum memorarea mecanică, scăderea
motivației, indiferență și stagnare psihică.
În învățământul modern s -a trecut de la „o școală pentru toți” la „o școală pentru
fiecare”. Este tratat raportul între ceea ce este elevul la un moment dat și ceea ce poate s ă
devină și include factorii de personalitate, procesele și capacitățile psihice, toate „condițiile
interne” care mijlocesc acțiunea influențelor externe.
Individualizarea este foarte greu de realizat de către cadrul didactic chiar dacă efectivele
claselor au fost reduse, prin lege, la 20 -25 de elevi . De cele mai multe ori cadrul didactic
încearcă să particularizeze sarcinile didactice la nivel de grup mic de elevi sau chiar individual.
Tratarea individuală se poate realiza pr in intermediul mai multor procedee (vezi I.
Nicola, 1996, pp. 359 -360):
 acțiuni individualizate ce se desfășoară pe fondul activităților frontale, cu
întreaga clasă de elevi; în această situație, tratarea individuală este subordonată
celei frontale, în sen sul că în anumite momente profesorul poate avea în atenție
doar câțiva elevi, în timp ce ceilalți realizează sarcinile formulate anterior de
către acesta;
 acțiuni individualizate sugerate și impuse în cadrul procesului de învățământ,
dar care se realizează în afara lui (de exemplu, temele diferențiate pentru acasă,
lectura și bibliografia suplimentară etc.);
 activități pe grupe de nivel (împărțirea clasei în grupe relativ apropiate sub
raportul potențialului intelectual și repartizarea unor sarcini diferite );

11 | P a g e
 activități în clase speciale, pentru elevi cu aptitudini deosebite sau pentru elevi
cu handicap (cu programe și metodologii specifice).
În cadr ul lecției prezentate principiul accesibilități poate fi respectat prin ascultarea
fiecărui elev la întrebarea : Ce afacere ar realiza ei pe viitor? . Astfel fiecare elev a re prilejul să
se facă ascultat . Urmând ca la finalul lecției aceștia urmând să aibă ca temă realizarea unui plan
de afacere dar având ca idee centrală dorința lor de a-și crea propria afacere sau mediul în care
aceștia își doresc să își constriască o carieră. Prin această cerință se respectă individualizarea
dar totodată și accesibilitatea fiecărui elev, această temă nefiind una grea doar cere puțină
imaginație și mai multă documentare.
Principiul însușirii temeinice (al durabilității performanțelor)
Prin acest principiu se cere ca rezultatele să fie consistente, iar noile informații să
persiste în timp și să fie utile . Aprofundarea cunoștințelor asimilate, trăinicia lor în timp,
rapiditatea și fidelitatea cu care acestea sunt reactualizate, precum și folosirea eficientă,
operativă a capacităților, priceperilor, deprinderilor în activitățile de învățare și în cele practic e
reprezintă condiții importante pentru realizarea obiectivelor educaționale contemporane.
Temeinicitatea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor se asigură prin integrarea progresivă a
noilor achiziții dar și prin tehnici de învățare necesare acumulări i, consolidării și reactualizării
cunoștințelor în situații variate. S-a observat că memorarea logică bazată pe înțelegere, pe
stabilirea asemănărilor și a deosebirilor, pe integrarea noilor cunoștințe în sistemul cognitiv
dobândit anterior este superioară memorării mecanice bazată pe simpla repetare a materialului
prin autenticitate, economicitate și productivitate.
S-au determinat anumite direcții de acțiune, și anume :
 modul de învățare ;
 eforturile de fixare ;
 procesul de aplicare în practică .
Prin modul de învățare este evidențiată necesitatea de a respecta concomitent toate
celelalte principii didactice însemnând că noile informații vor fi temeinice doar dacă au fost
înțelese și dobândite în mod activ cu ajutorul suportului intuitiv, legate de practică ș i aplicabile
în practică, sistematizate în mod logic și resimțite ca fiind utile și interesante de către elev.
În ceea ce privește eforturile de fixare trebuie să ne aducem aminte de legile uitării, de
valoarea memorării logice, rolul pe care îl are exerci țiul în fixare .
Referitor la procesul de aplicare în practică a informațiilor învățate, trebuie să fie
evaluat în fiecare lecție de predare dar și în lecțiile de recapitulare și evaluare.
Pentru ca acest principiu să fie respectat trebuie aplicate câteva reguli și anume :
 Centrarea eforturilor cadrelor didactice pe elemente ese nțiale ale conți nuturilor precum
și pe formarea capacității de a deosebi și selecta esențialul de neesențial ;
 Îndrumarea elevilor în formarea și respectarea unui program zilnic de s tudiu,
caracterizat prin echilibru, nivel înalt de performanță și autoexigență ;
 Utilizarea cu valențe maxime a repetării;
 Exigență permanentă și rațională a educatorului față de elevi, alimentată de presupoziția
optimistă că omul poate întotdeauna mai mul t;

12 | P a g e
 Cultivarea simțului de responsabilitate al elevului pentru asigurarea îndeplinirea
sarcinilor, element de bază în construirea devenirii sale personale .
Concluzii
De reținut faptul că fiecare principiu în parte reprezintă cerințe care trebuie respectate
în organizarea și conducerea procesului de învățământ, reguli care concretizează aplicarea lor
efectivă. Prin respectarea principiilor și a fiecăruia în parte, în interdependență unele de altele
se poate ajunge la reușita procesului de învățământ. Nu conte ază cât de mult se dezvoltă
repertoriul principiilor didactice și normele didactice, ele nu vor putea să acopere varietatea
infinită a situațiilor de instruire și nu vor fi capabile să furnizeze soluții convenabile pentru toate
genurile de schimbări care s e produc în derularea proceselor instructiv -educative.
O cantitate prea mare de cunoștințe, lipsa actualizării și utilizării curente în aplicații a
cunoștințelor dobândite, determină în mod inevitabil uitarea acestora. Prin practica didactică
cunoștințele dobândite în mod activ, temeinic, sistematic, accesibil și practic sunt ușor de
actualizat.
Sunt câteva reguli care presupun respectarea principiilor didactice:
 asigurarea unei predări intuitive și accesibile ;
 direc ționarea însuș irii cuno ștințelor spre o asimilare logic ă, intuitiv ă, con știentă,
temeinic ă și accesibil ă;
 stimularea partici pării active a elevilor la lecții și asigurarea continuit ății partici pării
acestora la procesul de înv ățare;
 asigurarea motiva ției învățării, în concordan ță cu aspira țiile individuale ale fiecărui
elev (de autodepăș ire);
 obținerea unei motiva ții favorabile și a satisfac ției înv ățării;
 asigurarea credibilit ății adevă rurilor și transformarea lor în convingeri și deprinderi
știintifice;
 sporirea posibilit ăților de a utiliza în mod concret și profitabil informa ția asimilată ,
oferind poten țialului intelectual individual ș anse superioare de reu șită, atât pe plan aplicativ
cât și pe plan creativ .
În concluzie, pentru o înv ățarea de succes nu trebuie încurajat ă învăț area pe de rost, însu șirea
mecanic ă a informa țiilor; accentul se va pune pe întelegerea prealabil ă a cuno știntelor înainte de a fi
stocate sau reproduse. Profesorul talentat va apela la tactici, metode, procedee active și participative,
va stimula și încuraja creativitatea, imagina ția și spiritul lor critic.

13 | P a g e
Bibliografie

1. Costică Lupu, (Suport de curs -2016), Teoria și metodologia instruirii
2. www.didactic.ro
3. www.edu.ro
4. www. forum.portal.edu.ro /Normativitatea
5. Manual „Educație Antreprenorială” Natalia Lazăr, Maria Mitrache 2013
6. Constantin Cucoș , (2014),Polirom, Pedagogie

14 | P a g e
Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………. pag. 1.
Secvență didactică ………………………………………………………………….. pag. 2.
Principiile procesului de învățământ ……………………………………….. pag. 6.
Principiul însușirii active și conștiente ………………………………. ……. pag. 6.
Principiul asigurării între teorie și practică ……………………………….. pag. 7.
Principiul intuiției …………………………………………………………………. pag. 7.
Principiul sistematizării și continuității ……………………………………. pag. 8.
Principiul accesibilității procesului de învățământ …………………….. pag. 10.
Principiul însușirii temeinice (al durabilității performanțelor) …….. pag. 11.
Concluzii…………………….. ………………………………………………………….. pag.12.
Bibliografie ……………………………………………………………………………… pag 13.
ANEXE