Analiza Mijloacelor de Promovare a Destinatiei Turistice Romania

Introducere

Turismul reprezintă un fenomen al civilizației moderne, puternic ancorat în cadrul vieții sociale, fiind considerat, de asemenea, o minune a acestor timpuri atât prin amploarea și cuprinderea căpătată cât și prin influența sa asupra evoluției economico-sociale a unei țări, determinată de caracterul său de masă și a componentelor sale, ce au permis antrenarea unui vast potențial uman și material.

Aspectul spațiului turistic constituie una dintre componentele esențiale ale activității turistice, aceasta funcționând ca un determinant fundamental pentru desfășurarea călătoriilor, și în mod implicit al turismului în sine, oferind turistului sau a potențialului turist, posibilitatea creării unei imagini proprii asupra unui spațiu de interes turistic împreună cu facilitățile oferite în cadrul acestuia, încă înainte de a efectua vizita propriu-zisă.

Așadar, se poate spune, că turismul actual are în vedere, de asemenea, și punerea în circulație a unor imagini variabile ale aceleași arii turistice, fapt ce este realizat prin desfășurarea activității de promovare prin intermediul utilizării mijloacelor mass-media.

Mass-media reprezintă ansamblul tuturor surselor și a mediilor de informare publică ( a căror informații transmise ajung la un număr foarte mare de persoane ) precum televiziune, radio, internet, presă, apariții periodice ca ziare, reviste etc.

În cadrul acestei lucrări se va urmări tratarea celui mai utlizat mijloc din cadrul celor de promovore turistică prezentă chiar și la nivelul României, respectiv, internetul, urmărind efectele pe care acesta le-a avut asupra dezvoltării și promovării turistice.

România este o destinație turistică recunoscută pentru bogăția și varietatea sa din punct de vedere al potențialului turistic, atât antropic cât și natural, iar primul capitol al acestei lucrări se va concentra asupra acestui aspect, făcând referire la aspectele generale și repere geografice specifice, istoria și dezvoltarea fenomenului turistic în România, potențialul turistic aflat în patrimonial țării dar și aspecte privind economia sa.

Cel de-al doilea capitol va urmări realizarea unei analize asupra importanței industriei turismului și a impactului pe care acesta îl are asupra economiei, pe baza informațiilor statisitce curprinse în cadrul acestuia. Utilizarea informațiilor de natura statistică va permite asigurarea redării concrete a evoluției înregistrate de turismul românesc într-un interval de cinci ani.

Cel de-al treilea capitol va evidenția impactul promovării multimedia a destinației turistice făcând referire la influența utilizării promovării online asupra turismului și a dezvoltării sale împreună cu analiza SWOT a turismului în România

În cadrul celui de-al patrulea și ultim capitol, se vor regăsi propunerea personală privind promovarea multimedia a turismului românesc și a îmbunătățirii sale la nivel online. Așadar, acesta va conține atât prezentarea aspectelor generale cu privire la construirea sau proiectarea unui website cât și a unui model de website menit promovării României ca destinație turistică.

Capitolul 1: Aspecte generale ale economiei și turismului în România

Repere geografice

România reprezintă o țară situată în partea de sud-est al Europei Centrale, între 43-37'07" și 48-15'06" latitudine nordică și 20-15'44" și 29-41'24" longitudine estică, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.

Suprafață țării este de 237.500 , ocupând aproximativ 480 km de la nord spre sud și 640km de la est spre vest. Pe teritoriul acesteia se regăsește o mare parte din suprafața Deltei Dunării și a părții sudice și centrale a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, cu Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord-est, Republica Moldova la est și țărmul Mării Negre la sud-est.

Populația României este de peste 23 de milioane dintre care 89% dintre locuitori sunt români, 7% maghiari, 2% țigani și restul reprezentând diferite minorități precum germani, ucrainieni, sârbi, slovaci, turci, cehi, greci, evrei, armeni, polonezi, albanezi etc.

Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, ca urmare a numărului mare de forme de relief și a repartiției aproximativ egală a principalelor unități de relief ( 35% munți, 35$ dealuri și podișuri și 30% câmpii ) și a grupării reliefului.

Carpații Românești, cu o lungime de 910 km, se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune aflată în centrul țării, respectiv cea a Transilvaniei. Acest lanț muntos este alcătuit dintr-o serie de munți mici și mijlocii ( predominant fiind cei cu altitudine medie), fragmentați, cu pășuni și etaje alpine împreună cu întinse suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă de 2544 m este atinsă în vârful Moldoveanu ( Munții Făgăraș ).

La exteriorul Munților Carpați se află un inel de dealuri, Subcarpații și Dealurile de Vest, reprezentând locurile cele mai populate, datorită bogăției lor în resurse de subsol ( petrol, cărbuni, sare ) și a condițiilor favorabile culturii de viță-de-vie și a pomilor fructiferi.

În est și sud se extind trei mari podișuri ( Moldovei, Dobrogei și Getic ), dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română ( îngustată spre est ) și Câmpia de Vest.

Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime ( Letea, Caraorman, Sărăturile ) pe care se grupează satele de pescari. Aceasta reprezintă, de asemenea, și o componentă a patrimoniului mondial al UNESCO, fiind înscrisă ca rezervație naturală a biosferei.

România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii, râuri, lacuri, ape subterane, ape marine etc. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități.

Teritoriul României găzduiește peste 3700 de specii de plante, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 17 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare.

Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreanul, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostrița, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi.

Delta Dunării este căminul a sute de specii de păsări, incluzând pelicani, lebede, gâște sălbatice și păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea, DeltaDunării reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă.

Turismul în România și potențialul turistic al acesteia

Istoria turismului în România

Turismul reprezintă o formă de recreere alături de alte activități și modalități de petrecere a timpului liber ce presupune deplasarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afară reședinței obișnuite și a desfășurării de activități a căror scop este altul decât cel al îndeplinirii unei activități remunerate pe parcursul șederii în destinația respectivă.

Deși fenomenul turistic a luat naștere încă din vremurile antichității, ca urmare a dezvoltării dorinței oamenilor de a călători, având la bază diverse motive precum: războiul, cuceriri de noi teritorii, schimb comercial, realizarea unor legături cu alți indivizi de pe alte meleaguri garantând, astfel, siguranța călătoriei, împrietenirea oamenilor de aceeași ocupație etc.. Aceasta avea să-și înceapă dezvolarea spre modelul pe care-l cunoaștem astăzi, în preajma sfârșitului secolului al XIX-lea, atunci când căpătase un caracter de masă că urmare a prezentării sale ca un fenomen socio-economic generator de beneficii.

Turismul în România, așa cum este și în cazul multor alte țări ale lumii, reprezintă un fenomen cu o influență deosebită în economia generală a țării, acesta căpătând statutul de coordonată majoră a civilizației societății noastre.

În ceea ce privește evoluția turismului pe pământul românesc se poate spune că acesta a parcurs numeroase etape. Primele semne de activitate turistică în cadrul țării noastre se pot regăsi, într-o formă de dezvoltare, ce se poate consideră a fi la începuturile sale, la nivelul Băilor Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Baziaș etc., acestea fiind zone des vizitate în timpul antichității.

În evul mediu, în condițiile sistemului feudal existent la acea vreme, turismul se manifestase pe teritoriul țărilor românești într-o manieră mult mai restrânsă decât în antichitate, datorită nesiguranței drumurilor și a concepțiilor mistice. Activitatea de turism colectiv se desfășura, mai ales, sub forma turismului de pelerinaj. Documentele vremii indică și o formă de turism colectiv, de masă, determinate de o serie de manifestări laice, etnofolclorice, cu prilejul unor momente festive, tradiționale: sărbători folclorice, târguri, hramuri, nedei etc.

În mod treptat, avea să se afirme și turismul de tip balnear, în localitățile: Băile Felix în secolul al XV-lea, Ivanda și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna în secolul al XVIII-lea, Băile Herculane în anul 1734, Olănești în anul 1760, Borsec în anul 1770 și Vatra Dornei în anul 1788.

În secolul al XIX-lea, stațiunile balneo-climaterice cunosc o dezvoltare deosebită, astfel că până la sfârșitul secolului existau 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale utilizate.

În a doua parte a secolului al XIX-lea apar primele asociații turistice, punând bazele turismului organizat. Acest turism modern avea să se caracterizeze prin intermediul unor noi trăsături și, în special, printr-o evoluție a tipurilor și formelor sale, marcând realizarea unor transformări semnificative atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ cu privire la structura turismului.

Primele grupări, asociații sau societăți care se înființaseră au fost: "Trinitatea vremelnică" din anul 1869, având drept scop întreprinderea de excursiuni, "Societatea carpatină ardeleană a turiștilor" din anul 1880, "Societatea carpatină Sinaia", "Cercul excursioniștilor" la dată de 1 ianuarie 1891, de atfel și, prima organizație turistică din București care își propune să realizeze și să desfășoare excursiuni menite să dezvolte un anumit nivel de afecțiune față de frumusețile naturii și îmbogățirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ce prezentau potențial de atractivitate din diferite puncte de vedere.

În 1971, ca urmare a dezvoltării continue și progresive a turismului în România se înființează Ministerul Turismului și Sporturilor, reprezentând un for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică.

Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneo-climaterice și climaterice, apar și altele noi precum: Mangalia Nord, Năvodari, Voineasa, Costinești, Bâlea Lac, Durau, Piatră Arsă.

Direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului s-au orientat spre valorificarea mai complexă a stațiunilor montane, cu potențial turistic ridicat, spre dezvoltarea stațiunilor balneo-climaterice cu o eficiență recunoscută și modernizarea stațiunilor balneare și climaterice de pe litoral. Sunt, de asemenea, amenajate noi mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune, teleschiuri; iar terapiile balneare sunt dotate cu tehnologii moderne.

În 1982, baza tehnico-materială a turismului cuprindea peste 155.000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri în stațiunile montane de odihnă și practicarea sporturilor de iarnă, în jur de 45.000 de locuri în stațiunile de cură balneară și aproximativ 20.000 în cabane și alte forme de găzduire.

Gradul de utilizare a capacităților de cazare, pe total de țară, a fost în medie de 75%, cuprinzând toate formele de cazare între anii 1975-1989, fiind distribuite astfel: pe litoral 76,9%, în stațiunile montane 73,7%, în stațiunile balneo-climaterice 87%, iar în celelalte centre turistice 70%.

După 1990, s-a instalat o tendința descrescătoare, în ritmuri accelerate datorită deteriorării condițiilor de viață pentru majoritatea românilor și calitatea tot mai slabă a serviciilor turistice, care a determinat petrecerea vacanței în străinătate de către cei cu posibilități financiare mai ridicate. Acestea sunt principalele cauze ale reducerii dramatice a numărului turiștilor.

Dezvoltarea turistica a Romaniei

Turismul, în ceee ce privește România, reprezintă unul dintre sectoarele economice cu un potențial de dezvoltare extrem de mare, dar care însă, la ora actuală, nu este încă valorificat pe deplin, în ciuda faptului că acesta poate deveni o sursă de atracție atât a investițiilor cât și a turiștilor de origine străină. Soluționarea acestui impediment este cu atât mai mult îngreunată de prezența concurenței puternice venite din partea țărilor învecinate statului român precum Ungaria, Bulgaria sau Croația, ce contribuie la ansamblul problemelor legate de competitivitatea turismului românesc.

Potrivit strategiei de dezvoltare din cadrul Planului Național de Dezvoltare 2007-2013, marele avantaj al României pentru dezvoltarea turismului este prezența resurselor naturale și culturale de o mare diversitate și armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării tuturor formelor de turism.

Pentru completarea ofertei turistice generale, România dispune de numeroase resurse turistice de exploatat și valorificat. În acest sens se merită a fi remarcate cele 18 parcuri naționale și naturale, ariile protejate, rezervația biosferă Delta Dunării, bogăția și diversitatea patrimoniului cultural (mănăstiri, cetăți, biserici, monumente), comunitățile umane care păstrează valorile civilizației culturale rurale din viață de zi cu zi, oportunitățile de practicare a turismului de aventură ( oferite de râurile naționale, a speo-turismului, turismului ecvestru, turismului de croazieră pe fluviul Dunărea ), turismului rural etc.

Toate acestea pot permite României dezvoltarea a unor produse turistice mult mai complexe ce pot duce la rândul lor la creșterea numărului total de turiști. De asemenea, oportunitățile pentru atragerea turiștilor străini sunt din ce în ce mai diverse: oferte ale stațiunilor turistice balneare, diferite forme ale turismului de afaceri generate de congrese, simpozioane și expoziții, intrarea României în UE, viață cultural-științifică, deschiderea de afaceri cu firme multinaționale etc.

O problema de importantă națională și locală cu care se confruntă România este reprezentată de gradul diferit de valorificare a potențialului turistic, având în vedere rolul care trebuie acordat respectării capacității de suport, dar și eliminării disparităților economice regionale. În acest context, în timp ce zone precum Valea Prahovei, Brașov și împrejurimi, Constanța și litoralul Marii Negre au un turism de masă la limita superioară și peste a capacității de suport în sezonul de vârf, în restul zonelor turistice circulația turiștilor este la jumătatea capacității de suport și chiar mai mică.

Principalul motiv al acestei situații îl constituie un complex de condiții de exploatare neadecvate, respectiv accesibilitate dificilă, servicii turistice și utilități generale de calitate slabă, programe de agrement insuficiente, rețele de structuri turistice de cazare, alimentație și agrement nesatisfăcătoare și forță de muncă neadecvată cererii pieței.

În raport cu potențialul turistic, dar și comparativ cu statele vecine, ponderea turismului românesc în PIB este mică, la fel și profitul obținut de întreprinzătorii în turism. Această se datorează în principal lipsei produselor turistice complexe, existenței capacităților turistice vechi și nemodernizate și lipsei facilităților pentru realizarea de capacități turistice complexe, modern echipate și dotate. La acestea se adaugă și lipsa capacităților de cazare în zonele turistice care oferă oportunități deosebite pentru practicarea turismului de nișă și a ecoturismului.

De asemenea, există o insuficiență a capacităților turistice în apropierea parcurilor naturale, naționale sau ale altor arii protejate care sunt legiferate. Fără a avea o dezvoltare cantitativă și calitativă optimă a structurilor turistice de cazare, de alimentație și de agrement, resursele turistice naturale nu pot fi valorificate în mod eficient.

În ceea ce privește promovarea turistică, ca factor cheie pentru consolidarea locului pe piețe și obținerea succesului, România trebuie să se alinieze tendinței internaționale de creștere, din ce în ce mai mult, a rolului instituției naționale de promovare a turismului în activitatea intensivă de promovare.

Dezvoltarea turismului reprezintă, pentru multe țări, un obiectiv important al politicii economice, având în vederea efectele benefice asupra producției, consumului, ocupării forței de muncă, relațiilor internaționale etc., rolul său de factor stimulator al progresului și al creșterii. Prin urmare au fost elaborate o serie de obiective ce se urmăresc a fi îndeplinite în scopul atingerii unui nivel de dezvoltare durabilă și eficientă a turismului în România:

– finalizarea procesului de trecere în proprietate privată a echipamentelor turistice, prin acordarea de competențe, în acest sens, organismelor de turism, prin elaborarea unui cadru legislativ stimulativ;

– integrarea, mai largă, a turismului românesc în circuitul mondial de valori, respectiv, recâștigarea cotei de piață de 2,5% din totalul sosirilor internaționale de turiști, deținută la începutul anilor '80, față de mai puțin de 1% cât este în prezent. Realizarea acestui obiectiv implică eforturi promoționale sporite, dar și apropierea ofertei țării noastre, din punct de vedere calitativ și structural, de cea a țărilor curente;

– dezvoltarea și diversificarea ofertei de vacanțe, prin atragerea în circuitul turistic a noi zone, prin promovarea unor noi forme de turism: cultural, rural, de vânătoare etc., prin modernizarea infrastructurii și a echipamentelor specifice, prin îmbunătățirea calității serviciilor;
– utilizarea rațională a resurselor, protejarea și conservarea lor, prin stimularea turismului ecologic, prin organizarea de parcuri și rezervații, prin intensificarea acțiunilor de protejare a mediului;
– formarea unei forțe de muncă cu un nivel ridicat de pregătire profesională, prin stimularea participării la cursuri speciale, printr-o mai atentă selecție a personalului

Acestor obiective le mai pot fi adăugate și altele precum îmbunătățirea calității serviciilor și diversificarea tipologiei acestora, promovarea pe scară largă a metodelor moderne de comercializare a vacanțelor (în principal, prin sistemele de rezervare computerizată), perfecționarea organizării activității prin simplificarea circuitelor economice și, nu în ultimul rând, creșterea eficienței.

Potențialul turistic al României

Datorită varietății teritoriului și istoriei poporului român, potențialul turistic al României este de o varietate și valoare deosebită. El este reprezentat în primul rând de relieful foarte diferit, de o rețea impresionantă de ape curgătoare și stătătoare, de o bogată faună și de o vegetație variată specifice unei zone cu climat reconfortant, iar în al doilea rând, de monumentele istorice și de arhitectură de o inestimabilă valoare științifică, de obiective folclorice și de arte specifice fie unor localități sau a unor regiuni turistice.

Potențialul turistic al României este valorificat într-o măsură acceptabilă, amenajările și dotările existente punând în valoare multe obiective turistice. Atenția care se acordă dezvoltării acestei ramuri a economiei la nivel național a ridicat la valori înalte multe alte elemente cu potențial turistic, activitatea de introducere în circuitul turistic a noi obiective și regiuni fiind în continuă intensificare.

Factorii naturali

Înregistrând o mare varietate, factorii naturali, ca resurse tursitice cu potențial ridicat, au un rol important în dezvoltarea turismului. Prin caracteristicile sale, relieful țării noastre se înscrie ca unul din resursele cu cel mai variat și mai important potențial turistic, el putând fi valorificat prin dotări și amenajări în funcție de diferitele particularități locale și de potențialul lor estetic.

Potențialul turistic montan are ca principale componente culmile înalte cu marea lor varietate de forme (piscuri golașe sau vârfuri acoperite de vegetație, stânci enorme cu aspect de ruine), de un relief cu diferite forme carstice (peșteri, chei), de numeroase urme glaciare (lacuri, căldări), de văi adânci și pitorești etc. Dealurile și podișurile, ca treaptă medie de relief, au un potențial ridicat din punct de vedere turistic, fiind reprezentate de întinse păduri de foioase, de vii sau livezi, de pășiuni, de văi mai largi sau mai înguste înșirate de sate pitorești.

Relieful de câmpie prin prezența unor văi cu lunci largi și însorite de brâuri de vegetație arborescentă, prin existența unor particularități ale micro-formelor de relief (crovuri, meandre, belciuge, maluri abrupte la baza cărora apar șiruri de izvoare), dispune și el de un apreciabil potențial turistic, valorificat, însă în mai mică măsură, în comparație cu acela al munților și dealurilor.

Lunca și, în mod deosebit, Delta Dunării, ca unități de relief joase, prin caracterele lor marfo-hidrografice, floristice și faunistice se înscriu cu un potențial turistic atractiv, valorificat într-o proporție semnificativă.

Rețeaua de ape este unul dintre cei mai remarcabili factori generatori de turism. Apele curgătoare se înscriu cu un potențial ridicat, atât datorită peisajului pe care îl reprezintă în cadrul naturii înconjurătoare, cât și a posibilităților pe care le oferă pentru pescuit sportiv, pentru baie și plajă, pentru atractivitatea diferitelor amenajări hidro-tehnice.

Prin valoarea lor terapeutică, izvoarele și apele minerale generează amenajări și dotări speciale, care au atras și atrag un număr mare de turiști.

Stațiunile balneare sunt astăzi renumite obiective turistice, spre care se îndreaptă fluxuri semnificative de turiști în toate anotimpurile.

Litoralul românesc al Mării Negre oferă o gamă variată de activități turistice, înscriindu-se, după munți, cu cea mai ridicată valoare a potențialului turistic, amenajările și dotările existente transformându-l în cea mai renumită și atractivă regiune turistică a țării, atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional.

Vegetația și fauna au, de asemenea, o importanță turistică, înscriindu-se printre cei mai activi factori generatori de turism, dispunând de un potențial turistic valoros, în toate regiunile țării.

Vegetația ierboasă a pajiștilor naturale (alpine, montane, și submontane) se înscrie ca element cu funcție de componentă a potențialului turistic, iar pădurile constituie un mediu de mare valoare pentru turism, atât în zona montană și deluroasă, cât și în zona de câmpie

( în special când sunt situate pe mal sau în imediată apropiere a apelor). În același timp, valoarea turistică a pădurilor crește prin existența unor arbori declarați monumente ale naturii sau a existenței unor rezervații cu caracter științific sau funcțional. De aceea, datorită posibilităților pe care le oferă pentru turism, alături de funcțiile economice și naturale, pădurile se înscriu, din ce în ce mai mult și ca factor generator de turism.

Fauna acvatică, element de mare atractivitate turistică, constituie o principală componentă a factorilor generatori de turism. Numeroși amatori de recreere prin pescuit sunt atrași de o bogată și variată faună piscicolă a râurilor, lacurilor, iazurilor și mai ales a Deltei Dunării.

Rolul turistic al faunei de interes vânătoresc este în creștere de la un an la altul, recreerea prin vânătoare și mai ales prin pescuit căpătând tot mai mulți adepți, care, în zilele de odihnă sau week-end, fac excursii în regiunile apropiate sau mai îndepărtate de localitatea de domiciliu.

Factorii climatici

Factorii climatici reprezintă un potențial turistic mai ales când se asociază cu alți factori generatori de turism (relief, ape minerale) ce influențează activitățile turistice dintr-o regiune, în funcție de sezon. Astfel, iarna, abundența zăpezii în regiunile montane favorizează practicarea sporturilor de iarnă, "starea vremii" influențând fluxul de turiști, pe anotimpuri și pe regiuni geografice. Regimul termic și cel pluviometric are o apreciabilă influență asupra fluxului de turiști spre mare sau munte, spre ariile forestiere sau spre râuri și lacuri.

Factorii cultural-istorici

Prin caracterul lor de reprezentanți ai trecutului, de evocatori ai timpurilor străvechi, factorii cultural-istorici se înscriu cu o deosebită importanță în potențialul turistic al unui teritoriu.

România are numeroase și variate monumente istorice de o mare valoare ,care prezintă viața din regiunile respective, evidențiază evenimentele din trecutul poporului nostru și fac cunoscute nivelul și caracterul artei românești din diferite epoci și regiuni.

Mănăstirile, palatele, locurile istorice, casele vechi, însoțite de legende și tradiții, sunt tezaure inestimabile ale trecutului poporului nostru și reprezintă un potențial turistic ce rivalizează cu cel al munților și al litoralului.

Peisajul unor așezări constituie obiective turistice cu certe valori, prin forma și arhitectură caselor, prin așezarea și specificul așezării respective. Pe această baza, au fost desemnate ca "sate turistice" câteva așezări rurale din zona montană.

Activitățile artizanale, prin realizarea unor obiective cu tradiție, specifice, de origine populară, constituie și ele un însemnat și apreciat potențial turistic. Se întâlnesc în toate regiunile țării, popularizarea și introducerea lor în circuitul turistic fiind o acțiune permanentă.

Elementele de etnografie și folclor, reprezentate de obiceiurile specifice locului sau regiunii respective, se întâlnesc în multe zone geografice ale țării, bucurându-se de o mare atracție și interes, în unele regiuni renumele lor depășind granițele țării.

Toate categoriile de factori prezintă un potențial turistic național, pus în valoare într-o însemnată măsură, care generează, în funcție de anotimp și de așezare geografică, fluxuri de turiști.

Pentru o valorificare rațională și eficientă a întregului potențial turistic al României sunt necesare: cunoașterea temeinică și aprofundată a tuturor valorilor turistice, amenajarea și dotarea lor corespunzătoare, precum și educarea populației în scopul protejării și conservării tuturor obiectivelor turistice, mari sau mici, importante sau mai puțin importante, a potențialului turistic, indiferent de starea în care se află.

Economia României

Economia românească la sfârșitul anului 1989

Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârșitul anului 1989, după mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, este evidențiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcționare a vieții economice și sociale din acea perioadă. Una dintre trăsături era dominația proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naționale, care și-a pus amprenta asupra funcționării întregului sistem economic românesc.

Astfel s-a impus conducerea unitară centralizată, cu ajutorul planului național unic al întregii activități economice și sociale. Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naționale, realizată pe cinci ani și anual, era mijlocul principal de dirijare și corelare ex-ante a activității agenților economici din toate ramurile producției naționale. La nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială și tacticii de urmat, până la etajele inferioare ale economiei. În aceste condiții, activitatea agenților economici și, în general, macroeconomia, se desfășurau potrivit normelor și reglementărilor stabilite de sus în jos, în concordanță cu indicatorii economico-financiari din planul național unic. Prin exercitarea capacității de decizie, în problemele fundamentale ale activității economice la nivelul macroeconomiei, autonomia managerială a agenților economici era limitată la elemente de mică importanță pentru strategia și tactica întreprinderii. Piața era considerată o componentă pașnică a sistemului economic, rolul ei reducându-se, în principal, la desfășurarea actelor de vânzare-cumpărare, legate de aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor și de trecere în consumul populației a bunurilor economice necesare.

Prețul, dobânda, creditul, salariile, impozitele și taxele erau dirijate de la centru, prin planul național unic, fără să reflecte prin nivelul și evoluția lor, raportul real dintre cerere și ofertă pe piața internă, dar nici condițiile de pe piața internațională. Concurența nu mai avea rolul de a regla piața, de aceea eficiența și rentabilitatea activității agenților economici nu reflectau realitățile interne și internaționale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul național, iar agenții economici nu mai dispuneau de autonomia și libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare.

Procesele de modernizare și retehnologizare a capacităților de producție erau dirijate centralizat prin planuri și programe speciale, adoptate pe ramuri și subramuri, sau chiar pe ansamblul economiei naționale. Relațiile economice externe ale României erau organizate și se desfășurau pe planul național unic, iar acțiunea agenților economici în acest domeniu era în mare măsură supusă conducerii centralizate a economiei naționale. Echilibrarea balanței comerciale se realiza prin creșterea forțată a exporturilor și reducerea drastică a importurilor, având consecințe grave asupra satisfacerii cererilor de pe piața internă și dezvoltării economiei pe termen mijlociu și lung. Eficientizarea comerțului exterior era concepută și urmărită la nivel macroeconomic, iar agenților economici nu li se permitea să adopte cele mai bune măsuri și să folosească cele mai adecvate mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar găsirii unor modalități mai eficiente de conducere a afacerilor internaționale.

Veniturile salariaților și ale țăranilor nu reprezentau eficiența reală a activității depuse de fiecare lucrător, ci de o eficiență globală. Producătorii direcți ai bunurilor economice erau tot mai mult îndepărtați de rezultatele muncii lor. Din cauza fenomenului de înstrăinare economică, oamenii au început să manifeste un comportament individual și colectiv bazat pe nepăsare și lipsă de răspundere, cu consecințe directe asupra motivației muncii. Au existat și o serie de încercări eșuate de perfecționare a mecanismului economic, cu scopul de a crește nivelul rentabilității și competitivității.

Dezvoltarea economico-socială

Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potențialul și nivelul economiei, structura acesteia, eficiența folosirii factorilor de producție și gradul de competivitate internațională, nivelul de trai al populației. În perioada 1950-1989, creșterea economică a avut un caracter extensiv, mai ales după 1970, când s-a accentuat preponderența acțiunii factorilor cantitativi în susținerea indicatorilor macroeconomiei. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producție în întreaga economie, în afară de industrie, unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. Produsul social a înregistrat o creștere rapidă față de venitul național, fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului național în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obține în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.

În deceniul 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investițiilor fiind orientate către industrie. Referitor la contribuția ramurilor la crearea venitului național, tendința dominantă care s-a manifestat în această perioadă a fost legată de schimbarea caracterului structurii de ramură, din agrar industrială în industria agrară.

În 1989, industria și construcțiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producției naționale. Această tendință a fost rezultatul creșterii semnificative a venitului național creat în industrie, și a a unei creșteri mai reduse a venitului național creat în agricultură. Populația ocupată a înregistrat creșteri în industrie și construcții și scăderi în agricultură. Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naționale a crescut, iar ponderea agriculturii a scăzut. Din volumul total al investițiilor din perioada 1950-1989, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce agricultura a primit o parte redusă.

Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltării economico-sociale se obține prin combinarea indicatorilor de nivel, raportați la populație, cu indicatorii eficienței. Față de media europeană a PIB pe locuitor în 1988, de 9725 de dolari americani și de cea mondială, de 3853 de dolari, România cu 2624 de dolari avea un nivel de aproape 3,7 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul mediu mondial. În ceea ce privește indicatorul PNB (produs național brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale), față de o medie europeană de 17,217 dolari și de o medie a țărilor dezvoltate de 32,793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3,74 ori și respectiv de 7,13 ori. Sub aspectul randamentului la cereale, România se situa, la sfârșitul anului 1989, pe unul din ultimele locuri în Europa. Nivelul înregistrat de țara noastră la consumul de îngrășăminte chimice la hectar și la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori și respectiv șase ori mai scăzut, la acești doi indicatori, față de media țărilor europene dezvoltate. De asemenea, producția medie pe vacă furajată a fost în România în anul 1988, de 1955 kilograme, față de media europeană de 3161 kg și media țărilor dezvoltate de 4120 kilograme. Locul României în ierarhia mondială se poate reflecta și cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor, față de media europeană de 1885 de dolari și de o medie a țărilor europene dezvoltate de 3635 dolari. În 1989, s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanței de plăți de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe și creșterea rezervelor internaționale ale României.

Situația în decembrie 1989

La data de 21 decembrie 1989, România avea un produs intern brut de 800 miliarde de lei, adică de aproximativ 53,6 miliarde de dolari, și un curs mediu de schimb de 14,92 lei pentru un dolar. Exporturile României totalizau, în anul 1989, 5,9 miliarde de dolari. Datoria externă a țării, în valoare de 11-12 miliarde dolari, era achitată integral, din februarie 1989. În jur de 58% din venitul național era realizat de industrie și 15% de agricultură. Populația salariată reprezenta peste 73% din cea ocupată. Salariul minim era de aproximativ 2.000 de lei, adică 135 de dolari. România avea peste opt milioane de salariați și 3,6 milioane de pensionari. Peisajul bancar cuprindea cinci instituții – Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară, Banca de Investiții și Casa de Economii și Consemnațiuni.

Economia României după 1989

Odată cu încheierea Revoluției din anul 1989, structura economică a României avea să-și înceapă procesul de tranziție spre un model capitalist, respectiv cea a unei economii de piață. Cu toate acestea, anul 1989 a marcat și începutul unui declin rapid și de reforme complexe la nivel economic al statului românesc.

Printre cele mai mari probleme ale economiei au fost lipsa competitivității produselor autohtone, întreprinderile supradimensionate, tehnologia învechită, sistemul judiciar ineficient etc.

Greșelile cele mai semnificative, specifice acestei perioade de tranziție au fost, printer numeroase altele, confiscarea valutei exportatorilor, retragerea licențelor băncilor străine, liberalizarea lentă a prețurilor și a cursului de schimb, privatizarea și ineficientă companiiilor de stat, incapacitatea menținerii acordurilor Stand-By și FMI, acordarea de credite preferențiale, reforme slad adaptate nevoilor țării, fărâmițarea exploatațiilor agricole, distrugerea sistemelor de irigații etc.

Trecerea la o economie de piață s-a realizat în mod treptat. Perioada 1996-1997 a reprezentat momentul liberalizării cursului de schimb și a prețurilor, punerii în aplicare a unei politici monetare stricte și acordării posibilității cetățenilor străini de a achiziționa terenuri pe teritoriul românesc.

Până în 1988, România a fost cel mai mare partener economic, din Europa de Est, al SUA. În 1988, Nicolae Ceaușescu a renunțat la statutul de “ Națiunea cea mai favorizată “, produsele românești devenind mai scumpe și implicit mai puțin căutate de cetățenii americani. Cu toate acestea, Revoluția din anul 1989, a deschis calea redobândirii acestui statut, respective, în anul 1993 iar în 1994 taxele pentru produsele românești au cunoscut o creștere remarcabilă.

Anul 1992 se remarcă și că anul privatizării marilor companii de stat din diferitele industrii ale țării, prin transferul a 30% din acțiunile sale către un fond privat. Foarte multe dintre aceste acțiuni au fost supraevaluate și la puțin timp după emiterea lor, s-a înregistrat o pierdere a unei părți semnificative din valoarea acestora. În ceea ce privește, celelalte 70 de procente au rămas în proprietatea statului.

Până în 1992, PIB-ul României a scăzut cu aproape 40%, iar producția industrială a scăzut cu peste 45 %. Economia și-a revenit ușor după 1993, dar după 1996 urmează o nouă cădere rapidă.

Până în 1989, datoria externă a României a fost achitată aproape integral, dar în perioada 1989-1996, a crescut de la un miliard USD la peste opt miliarde.

Inflația ajunse la cote alarmante și, că urmare, începuse apariția jocurile de tip caritas sau alte mijloace sau metode de câștig rapid. Acestea nu au făcut decât să sărăcească și mai mult populația, întrucât numărul păgubiților Caritas, SAFI, FNI etc. s-a ridicat la peste 500.000.

Cursul de schimb leu/USD a crescut de la 14 lei/USD în 1989 la peste 3.000 lei/USD în 1996.

După 1989 a fost început un proces de restituire a terenurilor agricole proprietarilor de drept. Această măsură care, în teorie, ar fi trebuit să fie una foarte bună, a fărâmitat exploatațiile agricole. După revoluție numărul exploatațiilor agricole a depășit 4 milioane și din cauza lipsei de experiență a noilor proprietari, vârstei înaintate a acestora, mecanizării reduse a lucrărilor agricole și obținerii greoaie a titlurilor de proprietate, a scăzut productivitatea agriculturii și căpătând de asemenea un character imprevizibil, oscilând foarte mult de la un an la altul.

Producția de energie a urmat același trend și a scăzut până în 1992 cu aproape 30%. Această scădere s-a datorat și scăderii producției industriale, industria fiind cel mai mare consumator de energie din România. După anul 1992 producția de electricitate a crescut treptat, iar în 1996 a fost pus în funcțiune primul reactor al centralei nucleare de la Cernavodă.

Lipsa competitivității produselor românești pe piețele externe și desființarea societăților de stat neperformante au făcut că până în 1991 exporturile României să scadă cu peste 50% și că până în 1996 importurile să crească cu peste 30%, producând o lipsa acută de valută. Valută era obținută foarte greu și cea mai importantă sursă au fost acordurile Stand-By cu FMI, acorduri ce nu au putut fi menținute mai mult de un an după semnarea lor.

Capitolul 2: Analiza circulației turistice în România

Turismul, asemenea altor ramuri importante ale economiei, beneficiază de o statistică riguroasă și foarte exactă. La nivelul României, datele statistice sunt obținute de către Institutul Național de Statistică al României, și furnizate prin intermediul arhivelor ce se regăsesc în cadrul site-ului web al instutului.

Aceste date statisitice reprezintă rezultatele obținute în urmă efectuării a unor cercetări statistice, concretizate, în acest caz, sub forma unor expresii numerice independente, și care îndeplinesc un rol foarte important în ceea ce privește procesul de cunoaștere și înțelegere a situației turismului la nivel național.

Așadar, în cadrul acestui capitol, vor fi prezentate și analizate o parte din aceste expresii numerice, mai bine cunoscute sub denumirea de indicatori statistici, precum indicatorii circulației turistice, repectiv, numărul de sosiri și înnoptări atât a turiștilor în România, îndeosebi cei străini; dar și alți indicatori statistici precum durata medie a sejurului, nivelul cheltuielilor și al consumului turistic, contribuția turismului la produsul intern brut și capitalul investit în cadrul turismului național.

2.1. Indicatorii circulației turistice

Evoluția sosirilor de turiști prevede interpretarea modificărilor numărului de persoane ce au ales Romania ca destinație de vacanță. Turistul fiind definit ca „orice persoană care se deplasează spre alt loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat.”

Tabel nr. 2.1. Evoluția sosirilor de turiști în România

Sursa: Turismul României – Breviar statistic 2014, 2013, 2012, 2011, 2010

Tabelul 2.2 Evoluția sosirilor turiștilor străini în România

Conform tabelelor prezente se poate observa faptul că, deși nivelul sosirilor efectuate de către turiștii străini în România a suferit o creștere constantă în ultimii 5 ani, excluzând anul curent, respectiv de la un număr de aproximativ 1.300.000 în anul 2009 la cel de aproximativ 1.700.000 de turiști străini în anul 2013, turismul în România, se află într-o continuă scădere. Plecând de la această relație de inversă proporționalitate dintre numărul total de sosiri și numărul de sosiri a turiștilor străini în România putem trage concluzia că motivul principal al acestei situații este scăderea numărului de sosiri a turiștilor români în diferitele destinații sau zone de interes turistic aflate pe teritoriul țării.

Numărul înnoptărilor este un indicator de ordin cantitativ care „se determină ca sumă a produselor dintre numărul turiștilor și durata activității turistice exprimată în zile.”

Tabel nr. 2.3. Evoluția numărului de înnoptări în România

Sursa: Turismul României – Breviar statistic 2014, 2013, 2012, 2011, 2010

Tabel nr. 2.4. Evoluția numărului de înnoptări în unități de cazare a turiștior străini

Asemenea numărului de sosiri efectuate de către turiști străini în România observăm că și numărul de înnoptări efectuate de către aceștia se află într-o continuă creștere. Acest lucru însă era de așteptat considerând nivelul semnificativ de creștere a vizitatorilor străini pe teritoriul românesc.

De asemnea, având în vedere, atât datele prezente cu privire la numărul de sosiri în scop turistic și a numărului de înnoptări efectuate de către practicanți ai fenomenului turistic în România, putem presupune că vizitatorii străini sunt la momentul actual unul din factorii ce acționează în mod pozitiv asupra turismului în România. Acest fapt poate fi, de asemenea, observat în cadrul evaluării tabelului nr.2.3. cu privire la evoluția înnoptărilor totale efectuate în România, ținând cont și de datele ce exprimă creșterea în anii 2009 – 2013 din tabelul nr. 2.4., în urmă căreia reiese faptul că, deși în perioada 2009-2012, numărul de innopatari totale a cunoscut o scădere treptată, creșterea constanța a numărului de înnoptări efectuate de vizitatorii străini au dus la schimbarea direcției de dezvoltare, anul 2013 prezentând o creștere a numărului total de înnoptări în România.

Conform tabelelor prezente se poate observă faptul că deși nivelul sosirilor efectuate de către turiștii străini în România a suferit o creștere constanța în ultimii 5 ani, excluzând anul curent, respectiv de la un număr de aproximativ 1.300.000 în anul 2009 la cel de aproximativ 1.700.000 de tursiti străini în anul 2014, turismul în România, se află într-o continuă scădere. Plecând de la această relație de inversă proporționalitate dintre numărul total de sosiri și numărul de sosiri a turiștilor străini în România putem trage concluzia că motivul principal al acestei situații este scăderea numărului de sosiri a turiștilor români în diferitele destinații sau zone de interes turistic aflate pe teritoriul țării.

2.2. Durata medie a sejurului

„Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de sejur a turiștilor într-o anumită zonă.” Își poate însuși valențe atât cantitative, cât și calitative, întrucât se poate considera că o valoare crescută a acestuia indică un nivel ridicat al serviciilor turistice prestate. Durata medie a sejurului în România, că și în cazul multor alte țări, depinde în mare parte de alegerea turiștilor cu privire la atracțiile pe care vor să le viziteze.

Tabel nr. 2.5. Durata medie totală a sejurului în România

Sursa: Turismul României – Breviar statistic 2014, 2013, 2012, 2011, 2010

Tabel nr.2.6. Evoluția comparativă a duratei medie a sejurului dintre turiștii români și cei străni

Sursa: Turismul României – Breviar statistic 2014, 2013, 2012, 2011

Durata medie totală a sejurului în România a avut parte de o creștere constanța. Totuși, se observă faptul că, spre deosebire de ceilalți indicatori statistici, respectiv numărul total al sosirilor de turiști și a numărului total de înnoptări în România, în cadrul duratei medii de ședere, cea pentru turiștii străini a suferit doar mici modificări în perioada 2009-2013, rămânând, în parte la același nivel, în timp ce durata medie de ședere pentru turiștii români a suferit a scădere dramatică în anul 2010, scădere ce a fost remediată în anii următori. Cu toate că anii 2011 – 2013 prezintă o îmbunătățire semnificativă față de anul 2010, nu poate fi ignorat totuși faptul că această se află totuși într-o ușoară scădere.

2.3. Nivelul cheltuielilor și al consumului turistic

Nivelul cheltuielilor se referă la totalitatea sumelor cheltuite de rezidenții acelei țări pentru călătorii de loisir sau afaceri pe teritoriul aceleiași țări. Bunurile de folosință îndelungată cu utilizări complexe nu sunt incluse în această categorie întrucât ele nu fac referire strict la scopuri turistice. Acest indicator nu cuprinde cheltuielile rezidenților în afara granițelor țării de reședință.

Tabel nr.2.7. Evoluția nivelului cheltuielilor turistice

Sursa: www.wttc.org

Tabelul 2.8. Nivelul cheltuielilor turistice în România

În ciua declinului suferit de către circulația tursitica, nivelul cheltuielilor turistice în România, a avut parte de o creștere, în ultimii doi ani ai perioadei 2010 – 2014.

Acest lucru ne indică faptul că nivelul veniturilor populației este unul ce poate permite efectuarea activității turistice de către rezidenții acestei țări și, prin urmare, nu poate fi considerată una din cauzele declinului circulației turistice la nivelul acestora.

2.4. Contribuția turismului la produsul intern brut

Contribuția directă a turismului la P.I.B. este reprezentată de acea cotă a produsului intern brut generată de industrii ce au legătură directă cu turiștii, incluzând hoteluri, agenții de turism, companii aeriene și alte servicii de transport persoane, completate de industriile restaurantelor și de agrement care interacționează direct cu turiștii. Este echivalent cu totalul cheltuielilor din interiorul unei țări provenite din turism și călătorii din care se scad achizițiile înregistrate la nivelul industriilor componente (inclusiv importurile).

Tabel nr. 2.9. Contribuția directă a turismului la P.I.B.

Sursa: www.wttc.org

Contribuția totală a turismului la P.I.B. include valoarea produsului intern brut generată direct de industria turismului și călătoriilor cât și veniturile din industrii adiacente cu contribuții indirecte la această valoare. În plus, se adaugă și valoarea investițiilor de capital din domeniile cuprinse în sfera turismului.

Tabel nr. 2.10. Contribuția totală a turismului la P.I.B.

Sursa: www.wttc.org

În ceea ce privește contribuția turismului la P.I.B.-ul României se poate observă, conform tabelelor nr. 2.9. și 2.10. , că în perioada ultimelor cinci ani, respectiv 2010 – 2014, această a avut parte de o creștere constanța. Acest fapt contribuie la susținerea ideii că turismul are o importantă foarte mare în susținerea economiei țării chiar și în condițiile în care această se află în declin.

2.5. Capital investit

Capitalul investit se referă la sumele cheltuielile cu investițiile de capital de către toate sectoarele din industria turismului și a călătoriilor. Aceasta include și investițiile din alte economii sub forma bunurilor turistice specifice, cum ar fi noi locuri de cazare pentru vizitatori, echipament pentru transportul pasagerilor, precum și restaurante și facilități de agrement pentru uz turistic în mod special.

Tabel nr. 2.11. Evoluția capitaului investit.

Sursa: www.wttc.org

Evoluția capitalului investit în dezvoltarea turismului, conform datelor statisitce ce se ragasesc în cadrul tabelului nr.2.11., exprimă, de asemenea, o evoluție pozitivă, sugerând și de această dată importantă fenomenului turistic și a dezvoltării acestuia din punct de vedere economic.

Capitolul 3: Analiza mijloacelor media de promovare a destinației turistice România

3.1. Analiza SWOT al turismului românesc

„Analiza SWOT reprezintă o tehnică des utilizată de management în sistematizarea informațiilor colectate în urma realizării auditului de marketing. În esență, această analiză este o sinteză a auditului de marketing, care prezintă punctele forte (strengths) și cele slabe (weaknesses) ale organizației, oportunitățile (opportunities) și amenințările (threats) mediului extern”

3.2. Analiza mijloacelor media de promovare a destinației turistice România

România, după cum bine știm, reprezintă una dintre țările europene ce se află în posesia unui potențial turistic, atât natural cât și antropic, extrem de variat, o afirmație a cărei justificare poate fi regăsită, de asemenea, în cadrul primului capitol al acestei lucrări , și care oferă posibilitatea creării și punerii la dispoziția consumatorilor specifici a unor pachete turistice atractive și originale.

În ciuda acestui aspect, trebuie să avem întotdeauna în vedere faptul că nu este de ajuns doar deținerea, în cazul de față, a unui astfel de potențial turistic în vederea atingerii unui nivel de dezvoltare turisitică înaltă, ci este nevoie și de evaluarea corectă și valorificarea eficientă a acestuia, acțiuni ce pot fi realizate cu succes prin utilizarea diferitelor mijloace, metode, tehnici și procedee menite a îndeplini un astfel de obiectiv.

Marketing-ul, se poate spune că este considerat a fi una dintre componentele esențiale ale procesului de valorificare a potențialului turistic, ca urmare a ansamblului de mijloace de care aceasta dispune în vederea promovării turismului și a convingerii potențialilor clienți în cumpărarea pachetelor turistice oferite.

Promovarea reprezintă una dintre acțiunile ce stă la baza desfășurării cu succes a oricărei activități economice, importanța acesteia având o semnificație considerabilă, în special în domeniul turismului, datorită efectelor pe care le poate avea in urma efectuării corecte a acesteia asupra potențialilor clienți pornind de la atragerea acestora și până la fidelizarea lor.

În acest scop, agenții economici, sau, mai bine spus, în cazul nostru, agenții turistici, dispun de o gamă largă de metode de promovare, printre acestea numărându-se cele, considerate în ziua de zi, a fi tradiționale sau clasice, precum promovarea prin agenții de turism, prin ghiduri turistice (cataloage), "de la persoană la persoană" etc. dar și cele moderne, cea mai populară și des utilizată fiind promovarea prin intermediul internetului.

3.2.1. Impactul Internetului asupra promovării și dezvoltării turismului

Internetul reprezintă o rețea globală unitara de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform regulilor de comunicare „TCP/IP”, a cărui scop este cel de a facilita schimbul de date și informații în cadrul diverselor domenii.

Apariția și dezvoltarea internetului către forma pe care o cunoaștem astăzi se datorează, în mod deosebit dezvoltării considerabile a tehnologiei la nivelul sistemelor electronice, fapt ce a determinat realizarea saltului de la îndeplinirea unor funcții precum automatizarea operațiunilor separate de lucru la creearea conceptului de informație globală.

Adoptarea acestui concept ca piatră de temelie în dezvoltarea internetului, a permis transformarea acestuia, în timp, în una dintre cele mai eficiente unelte în desfășurarea operațiunilor importante în cadrul oricărei afaceri indiferent de domeniul de activitate. Acest lucru se datorează avantajelor oferite de către acesta precum: accesul rapid la o cantitate mare de informații, posibilitatea stabilirii unei relații de interconectivitatea a sistemelor utilizate de către mari firme între ele sau față de intermediarii acestora, posibilitatea unei promovari cost-effective ( promovarea prin intermediul internetului beneficiază atât de necesitatea unor costuri minime în realizarea acesteia cât și de o disponibilitate foarte îndelungată, putând ajunge la o afișare de tip 24 de ore din 24, 7 zile din 7 ) a ofertelor de produse și servicii oferite de către firma respectivă, posibilitatea comunicării rapide a diferitelor informații relevante la nivelul activităților desfășurate de firme și intermediarii acestora etc.

Aceste avantaje au prezentat, de asemenea, cauza ce a dus la adoptarea internetului ca un instrument cheie în desfășurarea operațiunilor specifice la nivelul turismului precum transimterea informațiilor de referință despre potențialele destinații turistice, căutarea și rezervarea diverselor circuite, unități de cazare și mijloace de transport.

Astfel, companiile de top ce acționează în domeniul turismului, ca urmare a înțelegerii acestor posibilități oferite, au acceptat internetul și s-au adaptat deja rețelei, reflectate prin formarea propriilor site-uri. Ca urmare, în luna ianuarie a anului 1996 se constatase existența a aproximativ 5000 de site-uri cu informații despre turism, iar în zilele noastre această cifră a ajuns la 80.000 de site-uri. (O’Konner, 1999)

Site-urile de turism, deși au o tematică comună, sunt diferite nu numai din punct de vedere al conținutului, dar și din punct de vedere al managementului propriu. În cele mai multe cazuri, furnizorii de servicii turistice se prezentau ca fiind cei responsabili de acest aspect, dar în ultimii ani, s-a constatat apariția unei inițiative de acționare într-un procedeu similar și din partea intermediarilor. Corporații hoteliere foarte cunoscute precum ‘’Sheraton’’, ‘’Marriot’’, ‘’Hilton’’, ‘’Accor’’, precum și companii mari ajungând să își administreze site-urile în mod independent.

În majoritatea cazurilor lanțurile hoteliere, ce sunt la rândul lor constituite din lanțuri separate, sunt cele ca dețin site-ul principal în cadrul căruia se regăsesc informații despre compania mamă dar și un motor de căutare pentru hotelul dorit. Internetul a devenit platforma principală pentru corporații, dar și pentru furnizorii independenți, care dețin de asemenea site-uri pe care le controlează. Site-urile acestor companii sunt mult mai diverse, dar mai greu de găsit, însă unele firme private dispun de pagini eficiente, inteligibile și inovatoare. O data cu apariția pe internet a site-urilor ce aparțin corporațiilor internaționale și firmelor private, s-au constituit, ceea ce aveau sa se numească, megasite-uri de informații turistice administrate de către intermediari. Aceste noi platforme reprezintă defapt magazine online, ce oferă o gamă numeroasă de produse turistice și care activează după un motor standard de căutare și rezervări. Deși apariția megasite-urilor este una recentă, aceste magazine acumulează majoritatea vânzărilor de servicii turistice online. Numărul biletelor de transport vândute prin intermediul megasite-urilor cum ar fi ‘’Travelocity’’, ‘’Microsoft Expedia’’ și ‘’Preview Travel’’ însumează 1-2 milioane de dolari pe săptămână. (The Economist,1998)

Avantajul utilizării megasite-urilor constă în cantitatea de informații utile pe care le oferă utilizatorilor. Alături de informația comercială se adaugă sfaturi generale pentru călători, ghiduri turistice ce conțin descrieri ale atracțiilor, prognoză meteo, schimbul valutar, hărți, etc. Toate aceste lucruri contribuie la transformarea megasite-urilor în principala sursă de informație a turismului. Prin urmare putem spune că una dintre principalele roluri ale internetului este cel de a furniza cu ușurință informații în cel mai scurt timp.

Internetul are, de asemenea, o influență semnificativă și la nivelul sistemelor de rezervare și distribuție globală.

În ceea ce priveste sistemele de rezervare în cadrul turismului putem spune că acestea sunt utilizate, de obicei, în cazul serviciilor de transport și cazare, dar pot fi, de asemenea, folosite și în cazul restaurantelor de lux, locurilor de campare (în timpul sezonului de vârf), al plajelor și pârtiilor de schi etc. Un sistem de rezervare trebuie să fie capabil să afișeze disponibilitățile și să înregistreze rezervările și anulările în momentul în care acestea sunt făcute. Există trei variante de organizare a sistemelor de rezervare (J.C. Holloway, C. Robinson, 1995):

sub forma unui sistem manual, în care evidența rezervărilor de locuri se operează in cadrul unor diagrame de disponibilități, agențiile de turism transmițând rezervările, respectiv anulările, prin telefon, firmelor prestatoare;

sub forma unui system ce beneficiază de o logistică adecvată, rezervările fiind înregistrate în fișierele sistemului informatic al prestatorului, care menține o legătura telefonica cu agențiile de turism;

sub forma unui sistem adaptat exigențelor și posibilităților erei informatice in cadrul careia firma prestatoare de servicii operează un sistem de rezervări complet automatizat, care poate fi accesat on-line de către agențiile de turism ( sistem de rezervare computerizat ).

Un sistem de rezervare computerizat combină capacitatea computerelor de stocare, memorare și actualizare a informațiilor cu facilitatea de transmitere a acestora prin intermediul internetului, cu scopul de a informa, în timp util, agenții de turism cu privire la capacitățile disponibile la un moment dat.

Înainte de dezvoltarea internetului ca instrument de distribuție, companiile de transport aerian vindeau aproximativ 80% din biletele lor prin intermediul angențiilor de voiaj. Utilizarea acestei metode implica necesitatea de a efectua plata unui comision de vânzare în procent de 7% către aceste agenții de voiaj, ce erau, în general, reprezentate de către companii mici. Odată cu apariția internetului ca instrument de desfășurare a comerțului, companiile aeriene descoperiseă faptul că, deși, costurile unui bilet în cazul rezervărilor on-line erau mult mai mici față de cele percepute de către agențiile de voiaj, numărul de solicitări pentru varianta on-line din partea clienților era cu mult mai mare. Astfel, liniile aeriene au optat spre tranziția către vânzarea directă a biletelor de transport consumatorilor prin adoptarea internetului ca principalul mod de distribuție, reușind în urma acesteia și eliminarea în totalitate atât a necesității de a onora plata unor costuri suplimentare precum acele comisioane de vânzare cât și a agențiilor de voiaj ca element competitiv.

Totuși, această inițiativă a companiilor aeriene a întâmpinat multe dificultăți datorate inabilității acestora de a controla structura de preț a sectorului respectiv.

Acest lucru avea sa se schimbe odata cu aparitia website-ului Priceline.com, ce a reușit să adune toate elementele necesare unui nou concept de afaceri: consumatorilor li se permiteau stabilirea traseului pe care doreau sa il desfasoare impreuna cu fixarea bugetului disponibil acestora.

Astfel, liniile aeriene, extrem de interesate să completeze locurile disponibile ale avioanelor de mare capacitate, veneau în întâmpinarea cererilor respective. Consumatorul plătea o taxă doar în situația în care cererea sa putea fi onorată. Inițial, multe companii aeriene refuzase utilizarea acestui sistem de tip licitație, dar, în cele din urmă, ca urmare a costurilor mari ce implicau operarea avioanelor cu locuri goale, au ajuns la concluzia ca este mult mai benefica valorifcarea oportunităților ce pot fi create în urma utilizării unui website ce întâmpină un număr foarte mare de cereri de bilet. La ora actuală, rezervările online reprezintă unul din segmentele cele mai dinamice ale comerțului realizat pe internet, vânzarea directă de bilete reprezentând 60% din volumul de tranzacții al companiilor de călătorie prin internet.

Sistemele globale de distribuție („Global Distribution Systems") reprezintă o rețea mondială de rezervare folosită de către agenții de turism, site-uri de rezervare on-line și marile corporații, ca un punct unic de acces pentru rezervarea locurilor de avion, camere de hotel, închirieri de mașini, precum și a altor elemente de călătorie.

Aceste sisteme informatizate permit utilizatorilor obținerea de informații cu privire la locurile disponibile, tarife, rezervarea și vânzarea de bilete. Prin urmare, putem constata faptul că, prin conectarea la aceste rețele computerizate prin intermediul internetului, agențiile de voiaj pot concepe ele insăși produsele turistice, fără a mai fi nevoite să apeleze la tur-operatori. La ora actuală, pe piața turistică internațională sunt operaționale sisteme de distribuție globale cu un prestigiu internațional, al căror număr de utilizatori și de servicii evoluează in mod constant precum:

Amadeus oferă servicii de distribuție, dar și instrumente de vânzare pentru toate companiile din industria transporturilor. A fost înființat în 1987, având ca membri fondatori: Air France, Iberia, Lufthansa și SAS. Este o companie cotată la bursă din 1999. Are 155.000 de agenții conectate la sistemul său. Amadeus este singurul sistem care permite companiilor aeriene să folosească facilitățile de vânzare din aeroporturi. Amadeus oferă clientelei sale și programe de gestionare a procesului de vânzare și a rețelei de agenți. Amadeus este lider în Europa și în America de Sud, având o cotă importantă și pe piața americană, africană și asiatică.

Sabre s-a constituit sub forma unui holding (Sabre Holding Corporation), preluând sistemul cu aceeași denumire de la American Airlines și adăugându-i, prin achiziționarea a 35% din acțiuni, sistemul de distribuție ABACUS din Asia. Holding-ul format vinde aranjamente turistice și software pentru agenții cu care lucrează. De asemenea, compania este proprietara site-ului Travelocity, care oferă servicii on-line consumatorilor.

Galileo International a purtat inițial denumirea de Apollo, fiind proprietatea companiei Covia din SUA. Aceasta s-a aliat cu consorțiul european Galileo (cei 4 membri fondatori ai consorțiului fiind Alitalia, British Airways, KLM și Swissair), iar apoi a fuzionat cu acesta și a format Galileo International, la care s-a asociat și Canada. In 1997, cele 11 companii ale sistemului Galileo vând 35% din companie, devenind societate publică. Galileo oferă servicii de rezervare, informații și alte produse, cum ar fi: Galileo Wireless, Galileo e-cruise, XML Select si Galileo View Trip. De asemenea, cu un an în urmă Galileo a oferit serviciul RailMaster, care este un aranjament de rezervare pe căile ferate franceze.

Worldspan este un alt sistem global de distribuție, care oferă o serie de servicii suplimentare legate de călătoria cu avionul. Compania titulară a sistemului este organizată astfel încât să poată desfășura trei categorii de activități: distribuția propriu-zisă a serviciilor de călătorie și turism, comerț electronic și servicii de consultanță, oferite agențiilor de turism. Sistemul de rezervare Worldspan oferă informații turistice unui număr de peste 20.000 de agenții de turism și utilizatori din întreaga lume. Worldspan este lider în ceea ce privește vânzarea electronică în industria transporturilor, ocupând 50% din piața vânzărilor on-line. Sistemul, deși creat relativ recent (1990), numără acum 3200 de angajați și este prezent în 70 de țări. Acționarii principali sunt companiile aeriene Delta Airlines (40%), Northwest Airlines (34%) si TWA Airlines LLC (26%). La nivel corporativ, Abacus a încheiat un acord de cooperare și marketing de servicii cu Worldspan și o acțiune de colaborare cu Sabre. Aceste modificări parteneriale au avut următoarele rezultate: lichidarea switch-ului de acțiuni (fiecare companie deținea 5% din acțiunile celeilalte), formarea unei noi companii Abacus International, conversia a 7300 de agenți Abacus din 16 țări de la Worldspan la versiunea modificată Sabre și intentarea unei acțiuni judecătorești împotriva Sabre de către Worldspan. În anul 1996, a fost lansată pagina de web Worldspan, care oferă informații despre sistem, precum și în Asia, iar în 1999 a intrat în America de Sud, încheind o înțelegere cu Motorola pentru difuzarea informațiilor turistice în sistem wireless. In anul 2000 Worldsapn a pătruns și pe Internet, prin alianța încheiată cu Viator. De asemenea, a mai fost încheiată o alianță cu Passkey.com, care să faciliteze rezervările la hoteluri. Pe plan regional ar mai fi de remarcat alianța strategică încheiată de Worldsapn cu Et-china, menită sa ofere servicii on-line pe piața chineză. Orbitz, un site lansat în anul 2001 prin cooperarea a 5 companii americane, folosește, ca bază de date pentru informațiile sale, tot sistemul Worldspan.

Se remarcă faptul că, în timp ce toate sistemele de rezervare hotelieră computerizată funcționează la un singur nivel, sistemele de distribuție globală aparținând companiilor aeriene permit, obținerea de informații și rezervarea de locuri (servicii) pentru diferite unități de cazare, linii aeriene (fără a fi favorizate companiile fondatoare), societăți de închiriat mașini, companii de transport feroviar, agenții de turism etc. Sistemele de distribuție globală, accesibile inițial numai prin intermediul agențiilor de turism, conectate la aceste rețele, au început să dezvolte căi de acces direct (pentru informare și rezervare on-line) și pentru turiștii pe cont propriu, prin intermediul Internetului.

3.2.2. Impactul internetului asupra promovării și dezvoltării turistice a României

Ultimele realizări în cadrul dezvoltării tehnologice au adus, odată cu sine, nu doar crearea internet-ului ca o rețea de informații globale ci și schimbări majore la nivelul pieței tursitice ca urmare a creării acestei noi unelte. Astfel, majoritatea companiilor ce activează în cadrul acestei piețe au efectuat o tranziție către piața turistică online, tranziție ce a implicat, de asemenea, și adaptarea metodelor de lucru ale companiilor la regulile acestui tip de piață turistică.

Aceasta se datorează atât introducerii internetului ca o metodă eficientă de practicare a comerțului în cadrul turismului cât și a schimbărilor aduse de către aceasta la nivelul comportamentului de cumpărare a utilizatorilor de internet.

Ca urmare, agențiile de turism, pentru a putea susține aceasta nouă piață, au depus eforturi uriașe în realizarea și punerea la dispoziția utilizatorilor a unor aplicații și programe care să le permită efectuarea a diferite operațiuni, precum realizarea de rezervări online, achiziționarea de pachete turistice și posibilitatea efectuării unei informări corecte asupra diverselor destinații turistice și activităților cuprinse în cadrul ofertelor disponibile.

Date fiind benefiicile aduse de către desfășurarea activităților economice pe piață turistică online, majoritatea companiilor au decis dezvoltarea unui nou canal de comunicare, recurgând, astfel, la crearea conceptului de servicii oferite in cadrul mediului online.

În cazul României, piața turistică a înregistrat o creștere remarcabilă, atingând valori tot mai înalte în fiecare an. În anul 2013, în România se constatase existența a unui număr de 3.320 de agenții de turism, aceasta fiind cu 17% mai mult comparativ cu numărul înregistrat în anii precedenți. În ceea ce privește nivelul cifrei de afaceri, agenția de turism cu valoarea cea mai mare se dovedise a fi Happy Tour (182 milioane de lei), urmată de Eximtur (157 milioane de lei), Christian Tour (155,8 milioane de lei), Perfect Tour (110 milioane de lei) și Vola.ro (92.8 milioane de lei). Un lucru ce trebuie remarcat la aceste agenții, este faptul că fiecare, acționează atât în mediul tradițional cât și în cel online al pieței turistice românești. Acest lucru se datorează dorinței agențiilor de turism de a realiza și menține o relație cât mai strânsă cu clienții acestora. Singura excepție o reprezintă agenția Vola.ro, aceasta fiind o agenție de turism ce acționează în mod exclusiv in mediul online al pieței turistice românești.

În ciuda acestui aspect trebuie subliniat faptul că deși agenția Vola.ro acționează în mod exclusiv în mediul online al pieței turistice românești, ea se regăsește, totuși, în lista agențiilor de turism cu cele mai mari valori al cifrei de afaceri.

Aceasta, se prezintă, astfel, ca un exemplu convingător în ceea ce privește importanța internetului în rândurile consumatorilor țintă, ce contribuie, de asemenea, și la formarea unei imagini de ansamblu asupra evlouției sale ca o unealtă a comerțului în cadrul turismului la nivel național.

Un alt exemplu al importanței internetului în domeniul turistic îl constituie crearea diferitelor platforme turistice românești, precum site-ul www.trafic.ro, ce oferă informații asupra a peste 252 de agenții turistice românești înscrise în baza sa de date cât și un număr de peste 1,700 de link-uri către diferite website-uri menite a promova turismul în România.

Altă platformă asemănătoare cu cel menționat anterior, este și www.travelmania.ro, o platforma ce s-a înființat în urma unei investiții inițiale de 20,000 de euro, și a cărui scop a fost cel de a implementa și accentua importanța dezvoltării agențiilor de turism din România.

Site-ul www.infoturism.com reprezintă o altă platformă online dedicată turismului românesc ( desemnată, de asemenea, ca cel mai bun website pentru efectuarea de rezervări online ). În cadrul acestuia, utilizatorii pot obține informații cu privire la procedurile de cazare în cadrul spațiilor specializate, atracții turistice și diverse evenimente ce pot avea loc la nivelul diferitelor destinații turistice ale României. Această platformă deține, de asemenea, parteneriate cu peste 400 de agenții turistice, fiind astfel capabil să ofere peste 10,000 de divere oferte turistice. Existența unor aplicații relevante în cadrul site-ului, împreună cu grafice speciale și cantitatea foarte mare de informații oferite au transformat această platforma în cea mai vizitată din cadrul mediului online al pieței turistice în ultimii 11 ani, având în medie de 500,000 de vizitatori lunar.

Aceste date subliniază un nivel de interes mare al românilor față de piața turistică online, fapt ce are drept consecință încurajarea, nu doar a agențiilor de turism cât și a companiilor de transport românești, de a-și îmbunătății gradul de visibilitate și calitatea serviciilor oferite în mediul online.

Asa cum reiese din cele menționate anterior, în România, în ceea ce privește platformele online de turism, putem spune că acestea sunt folosite în mare parte ca surse de informare asupra destinațiilor și ofertelor turistice ( 90% din cumpărători informându-se online și efectuând achizițiile de pachete turistice offline ) sau pentru efectuarea de rezervări.

Astfel, în ceea ce privește volumul de rezervări efectuate online, România, înregistrase în anul 2011 cel mai înalt indice de creștere în cadrul Uniunii Europene, ajungând de la un procentaj de 59% în anul 2009 spre un procentaj de 77% în anul 2010, creștere ce avea să continuie până în anul 2011.

Conform datelor ce se regăsesc în cadrul sistemului PayU ( principalul integrator de plată în România ), în anul 2012, agențiile române de turism înregistrase o creștere de 30% în vânzări față de anul precedent. Mai mult decât atât, valoarea netă a tranzacțiilor efectuate în cadrul pieței turistice românești crescuse cu 18%. Această valoare netă înregistrase, de asemenea, valori duble în perioada promoțiilor ce implicau oferte de discount din partea agențiilor de turism în funcție de tipul de pachet turistic achiziționat online.

Un alt aspect important ce trebuie luat în cosiderare în cadrul analizei influenței internetului asupra turismului României este reprezentat de statisticile oferite de către Google și Adwords. Așadar, conform rezultatelor unor analize asupra acestui subiect, s-a observat că anumite cuvinte cheie legate de servicii de cazare, casă de oaspeți sau călătorii prezintă un anumit grad de competitivitate, respectiv de 42%, 8% si24%, în timp ce căutările lunare implicând astfel de cuvinte cheie au atins un număr de 823.000, 368.000 și, respectiv, 301.000 de căutări.

O altă serie de cuvinte cheie ce au atins valori mari în ceea ce privește căutări lunare au fost cele aflate în strânsă legătură cu sărbători ( 301.000 de cautari ), pensiuni ( 246.000 ) și hoteluri ( 165.000 ). Aceste date evidențiază interesul românilor de a efectua acțiuni de informare cât mai detaliate și cuprinzătoare prin intermediul utilizării mediului online.

Eficiența internetului ca instrument de promovare a României ca destinație turistică cât și de realizare a comerțului în mediul implicit a determinat agențiile turistice românești să susțină desfășurarea unui proces continuu de menținere și dezvoltare a mediului online a pieței turistice. Printre aceste activități se numără organizarea de conferințe, workshop-uri și seminarii menite a reuni specialiști în turism, precum Conferința Etravel, ce urmărește realizarea unei adunări anuale a unei serii de profesioniști ce pot oferi angajaților în domeniul turistic o pregătire adecvată în ceea ce privește desfășurarea unei afaceri în cadrul mediului online.

Capitolul 4: Propuneri privind promovarea multimedia a turismului din România

4.1. Proiectarea website-ului de promovare

În ziua de azi, deținerea unui website care să funcționeze ca instrument de promovare turistică a unei anumite destinații nu mai este considerată, într-o atât de mare măsură, un lux, pe cât a devenit mai mult o necesitate. Din acest motiv, este foarte important ca în cazul asumării deciziei de proiectare a unui astfel de website, să fie mereu luate în cosndierare o serie de detalii a căror respectare pot asigura îndeplinirea cât mai eficientă a scopului ce stă la baza creării website-ul respectiv.

Pentru mulți utilizatori website-ul poate reprezenta primul contact pe care îl au cu o anumită destinație turistică și din acest motiv acesta trebuie să creeze o primă impresie foarte bună încă din momentul în care este deschisă pagina și până în momentul închiderii sale.

Un website conceput în scopul desfășurării actului de promovare a unei destinații turistice trebuie să dispună de un aspect cât mai profesional. Acesta trebuie să urmărească evitarea cu orice preț a factorilor de influență negativi precum domeniile gratuite, imagini inadecvate din punct de vedere calitativ sau lipsite de un anumit grad de relevanță și alte detalii care pot crea o imagine dezamăgitoare în ochii vizitatorului. Pentru a se evita astfel de greșeli este mereu indicat să se apeleze la un profesionist în domeniu.

De asemenea, este indicată și utilizarea unui „template” în cadrul procesului de creare a unui website în scopul ușurării procesului respectiv. Există unele companii de web-hosting care oferă site-uri pre-proiectate care nu necesită experiență in scopul creării și publicării sale pe internet.

Numele domeniului, reprezintă un alt element ce intră în conceperea unui website și care necesită atenție maximă în momentul alegerii sale deoarece, acesta trebuie să fie cât mai ușor de ținut minte. Un nume care este prea lung, compus din prea multe cuvinte sau mult prea complex riscă crearea unei confuzii ce poate determina descurajarea potențialilor turiști, ca urmare a ingreunării capacității de reținere a numelui respectiv.

Animațiile flash, reprezintă elementele interactive ale unui website, care, în general, sunt evitate, în cazul în care acest lucru este posibil. Motivul ce stă la baza acestei preferințe, se datorează faptului că animațiile de tip flash necesită o conexiune rapidă de internet pentru ca acestea să poata fi incărcate si afișate în mod corespunzător. În cazul în care utilizatorul dispune de o conexiune lentă de internet, acesta riscă încărcarea lentă a animațiilor flash și, în mod implicit, al paginilor accesate în cadrul website-ului respectiv, de către acesta, având drept consecință alienarea sau descurajarea potențialilor clienți în a continua să exploreze sau să revină la website-ul în cauză. Experții spun ca utilizatorul normal de internet este atent aproximativ opt secunde, dacă prezentarea durează mai mult decât atât pentru a se încărca, sunt șanse ca oamenii să părăsească pagina.

Proiectare website-ului trebuie, de asemenea, executată astfel încât să fie cât mai ușor de actualizat indiferent de natura poiectării sale, personală sau de către un profesionist. Acest lucru va permite administratorului atât actualizarea website-ului deținut de acesta cu diferite informații precum oferte speciale sau altele necesare unui potențial turist cât si șteargerea detaliilor și ofertelor învechite pentru a se evita confuziile.

Website-ul construit ar trebui să ofere serviciul gratuit, oferind posibilitatea utilizatorilor de a se înregistra pe un forum, de a participa la concursuri sau de a obține informații care nu sunt disponibile oriunde în altă parte. Acest lucru va mări șansele ca utilizatorii sa revină pe website.

După ce conceperea website-ul este finalizat urmează lansarea acestuia în mediul online. Lansarea acestuia in funcțiunare în cadrul mediului online presupune și verificarea în mod regulat a acestuia pentru depistarea posibilelor erori și bug-uri ce pot apărea. Pagini web ce nu funcționează tind sa testeze în mod negativ răbdarea vizitatorilor, fapt ce poate determina, de asemenea, alienarea acestora. Testarea website-ul trebuie, de asemenea, realizată utilizând browser-ele cele mai comune pentru a se asigura că website-ul respectiv este afisșt in mod corespunzator in fiecare dintre acestea și că nu există erori în transferul de formate de pe o platformă pe alta.

4.2. Prezentarea website-ului de promovare a României

În acest capitol vom prezenta un model de website proiectat cu funcția de promovare a României ca destinație turistică.

Primul pas în procesul de creare a oricărui website este acela de a alege, mai întâi de toate, un nume care să fie ușor de ținut minte pentru orice vizitator ce va ajunge să aibă contact cu acesta dar care să dețină de asemenea un nivel de relevanță față de natura conținutului și a informațiilor pe care le va oferi. Având în vedere aceste condiții necesare a fi îndeplinite în scopul unei numiri eficiente a platformei online ce vom urmări a crea, am optat pentru numele de „Romania Travel&Turism”. Acest nume, consider a fi unul eficient deoarece este compus din termeni care împreuna pot indica, extrem de ușor, utilizatorului atât subiectul principal al conținutului său ( România ) cât și natura conținutului său ( informații turistice și de călătorie cu privire la spațiul românesc ).

Având stabilit numele website-ul, se poate trece la proiectarea propriu-zisă a acestuia, a cărui rezultat final va fi cea a unei platforme online care va dispune de următoarele caracteristici ce urmează a fi prezentate.

Așadar, în momentul accesării paginii web, utilizatorul va fi întâmpinat de un slide-show curpinzând imagini ale diferitelor atracții turistice, atăt de ordin antropice cât și naturale, ce va funcționa pe post de element de fundal, în timp ce în mijlocul ecranului vor fi afișate două butoane:

Language / Limba – buton ce va permite utilizatorului selectarea limbii în care acesta dorește ca website-ul să fie afișat.

Settings / Setări – buton ce va permite utilizatorului să dezactive sau să păstreze activate animațiile de tip Flash. Această opțiune îi va asigura utilizatorului posibilitatea de a explora și viziona conținutul website-ului în mod rapid și eficient, fără a fi afectat de către elemente precum viteza redusă a conexiunii de care acesta dispune, deținerea de calculatoare vechi cu viteze de procesare lentă etc.

În urma realizării acestor setări ințiale, utilizatorul va fi direcționat către pagina principală a platformei. De aceasta dată fundalul paginii va fi cea a unui colaj cu tematică turistică românească ce va cuprinde elemente de cultură, tradiții, gastronomie specifică, atracții turistice antropice și naturale, fauna și vegetația oferită, elemente de relief atractive din punct de vedere turistic în timp ce logo-ul platformei va fi situat în centrul paginii deasupra meniului de navigare.

În ceea ce privește meniul de navigare acesta va fi împărțit în felul următor:

Enter Romania – buton ce va oferi informații generale despre România ce vor fi împărțite la rândul lor în următoarele categorii:

Aspecte generale

Geografie – buton ce va oferi informații de natură geografice cu privire la spațiul turistic românesc

Istorie – buton ce va oferi informații de natură istorice cu privire la spațiul turistic românesc

Arta și cultura românească

Regiuni și locații turistice – buton ce va oferi utilizatorului informații cu privire la prinicipalele regiuni și locații de interes turistic

Atracții turistic – buton ce va oferi o listă și informații cu privire la principalele atracții turistice în România

Informații utile – buton ce va oferi informații structurate în felul următor:

Hărți

Evenimente

Modalități de plată

Rețele telefonice compatibile

Ambasade străine

Ambasade române

Centre turistice românești

Planificare excursii

Furnizori de servicii:

Agenții turistice

Tour operatori

Transport

Hoteluri

Mijloace de transport

Puncte de interes turistic

Galerie – oferind conținut video și foto

Forum – ce va oferi link-uri spre diferite forumuri unde utilizatorii iși pot exprima părerile sau unde pot cere informații suplimentare

Contact – ce va oferi informații precum numere telefonice, adrese de e-mail sau instant messaging (serviciu ce permite utilizatorilor comunicarea în timp real cu alți utilizatori sau cu diferiți administratori pentru a afla mai multe informații)

Website-uri partenere

Concluzii

În urma acestui capitol putem trage concluzia că utilizarea internetului ca mijloc de promovare în domeniul turistic este unul extrem de ușor de realizat în condițiile în care acest lucru se face în mod corespunzător prin respectarea normelor și cerințelor specifice utilizării și defășurării promovării bazate pe acest instrument.

De asemenea, observăm faptul că puterea internetului este determinată de prezența tot mai activă a acestuia în cadrul vieții de zi cu zi, fapt ce se reflectă în preferință oamenilor de a utiliza acest instrument ca principalul mijloc de obținere a diverselor informații. Așadar, nu este de mirare, faptul că internetul a ajuns să fie cea mai eficientă unealtă în cadrul a numeroase activități printre care și cea a promovării, în cazul nostru, a fenomenului turistic la nivel național, întrucât capacitatea sa de a se extinde în cadrul tuturor aspectelor sociale permite cunoașterea și comunicarea în cele mai bune condiții între turist sau potențialul turist și agenții economici ce activează în domeniul turismului.

În ceea ce privește website-urile dedicate promovării României ca destinație turistică am constat faptul că deși acestea aveau în cadrul conținutului lor informații suficiente acestea variau la nivelului raportului dintre cantitatea și calitatea informațiilor oferite. Așadar, propunerea mea a fost cea de a realiza un website care să se concentreze în primul rând pe remedierea acestei probleme. Să atingă și să ofere un nivel echilibrat al cantității și calității informațiilor turistice dorite de către viitorii turiști.

Dar pentru îndeplinirea unui astfel de obiectiv, s-a urmărit ca proiectarea website-ului să fie realizată în așa fel încât rezultatul final obținut să reflecte cea a unei pagini web complete care să îndeplinească toatea nevoile de informare a vizitatorilor fără a crea necesitatea acestora de a efectua căutări a unor platforme online auxiliare de informare în afara website-ului nostru, reprezentând, de altfel, motivul creării butoanelor de Website-uri partnere. Acest buton permițând turiștilor accesul rapid la alte website-uri relevante și de încredere la nivel de informare turistică fără a urma încercări de căutări nereușite în cazul absenței unei astfel de opțiuni în cadrul website-ului nostru, permitându-le turiștilor și economiserea timpului propriu, fapt ce întotdeauna îi va mulțumi și va duce la formarea unei fidelizări a acestuia față de platforma propusă a fi proiectată în cadrul acestui capitol.

Concluzia finală pe care o putem trage este acea că deși internetul are influențe asupra unei game variate de activități ca urmare a apartenenței acestuia la viața noastră de zi cu zi, eficiența acestuia atinge cotele maxime în momentul utilizării acestuia în cadrul desfășurării activității de promovare la nivelul diferitelor industrii printre care și cea a turismului.

Bibliografie

Botezatu C., Mihălcescu C., Iacob I., Sisteme informatice cu baze de date în turism, Editura Universitară, București, 2012

Busuioc M., Management în turism și servicii – Note de curs

Decenzo A.D., Robbins P.S., „Human Resource Management”, Editura John Wiley & Sons, Inc., 2010

Dodu P., Tehnici operaționale în agenția de turism, Editia a II-a, Editura Pro Universitaria, Bucuresti 2008

Dodu P., Tehnologii hoteliere, Note de curs

Firoiu D., Dodu P., Gheorghe C., Dridea C., Industria turismului și a călătoriilor, Editura Pro Universitara, 2010,editia a III-a, modificată și adaugită

Firoiu D., Resursele umane în turism, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Firoiu D., Dodu P., Gheorghe C., Dridea C’, Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor, Editura Pro Universitara, București, 2006

Kerbalek I., (coord.), Economia întreprinderii, Editura Gruber, București, 2004

Maniu L. C. (coord.), Economia serviciilor și globalizarea, Editura Universitară, București, 2013

Neagu V., Busuioc M., Managementul calității serviciilor turistice, Editura ProUniversitaria, București, 2007

Nicolescu O., Verboncu L., Fundamentele managementului organizației, Editura ProUniversitară, București, 2006

Patrichi I.C., Turismul internațional. Evoluție, particularități, tendințe, Editura ProUniversitaria, Bucuresti 2013

Patrichi I., Turismul drabil – o nouă perspectivă, Edit. ProUniversitaris, București, 2012

Stan R., Economia întreprinderii, note de curs 2013-2014

Stănescu D (coord.), Particulariățile tehnologice în serviciile de alimentație, Editura Universitară, București, 2014-2015

Strutzen G., Catering, suport curs, 2014-2015

Strutzen G., Tehnologii în alimentație, suport curs, 2013-2014

Young L., From products to services: Insights and experience from companies which have ambraced the service economy, Wiley University Press, 2008

Zaharia M. ( coord.), Modele și metode cantitative in economia firmei, Editura Uinversitară, București, 2007

Zaharia M., (coord.), Economia serviciilor, Editura Universitară, București, 2005

Zaharia M., (coord.), Economia serviciilor. Aplicații și studii de caz, Editura universitara, București, 2004

Busuioc M.F., Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural in România, Editura Universitară, București, 2008

Dodu P., Patrichi I., Dezvoltarea durabilâ a turismulului, Edit. ProUniversitară, București 2010

Firoiu D., Petan I., Dezvoltarea durabilă a turismului, Edit. ProUniversitaria, București 2005

Weaver D., Sustainable Tourism, Edit. Butterworth-Heinemann, 2006

Powers T., Barrows C.W., Management in the Hospitability Industry, Editura John Wiley & Sons, Inc., 2009

http://www.romania.travel/

http://www.turism.ro/romania_in_date.php

http://www.wttc.org/focus/research-for-action/economic-data-search-tool/

http://wikitravel.org/en/Romania#De_.C5.9Ftiut

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2011-03/2_ANIELA_BALACESCU.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Breviar%20turism_2011.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Breviar%20turism/Turismul_Romaniei_2014.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Turismul%20romaniei_2013.pdf

http://www.ipe.ro/sinteza-Scutaru2.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Online_advertising

www.ro.wikipedia.org

Anexe

Anexa nr.1

Anexa nr.2

Anexa nr.3

Anexa nr.4

Anexa nr.5

Anexa nr.6

Anexa nr.7

Anexa nr.8

Anexa nr.9

Anexa nr.10

Anexa nr.11

Anexa nr.12

Anexa nr.13