Analiza Mediului de Afaceri din Romania din Perspectiva Atragerii de Investitii Straine Directe

INTRODUCERE

Investițiile străine directe au devenit, în prezent cea mai importantă sursă de finanțare externă pentru toate țările lumii indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Acest gen de investiții s-a dovedit a fi o sursă de finanțare mult mai stabilă și mai utilizată decât investițiile de portofoliu și decât împrumuturile bancare pentru că sunt mult mai puțin afectate de crizele financiare.

România este implicată în prezent în diferite procese economice, dintre care cele mai importante sunt globalizarea, integrarea economică europeană și tranziția la economia de piață.

Integrarea economică europeană presupune creșterea productivității prin competiție sporită, specializare și alocarea eficientă a resurselor prin piețe. Tranziția la economia de piață a însemnat restructurarea și privatizarea firmelor de stat și transformarea lor în societăți comerciale competitive, creșterea permanentă a exporturilor românești, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și atragerea de investiții străine.

Investiția străină constituie motorul esențial al strategiei dezvoltării României. Ea face parte din câtegoria fluxurilor financiare care nu generează datorie externă și reprezintă, în prezent, principala sursă de finanțare internațională a țărilor în dezvoltare și în tranziție. De asemenea, este percepută ca un indicator al creșterii încrederii internaționale în susținerea întregului proces al tranziției.

În România, investițiile străine directe ajută la schimbarea comportamentului firmei, promovează un nou standard de calitate al produselor, contribuie la mobilizarea și alocarea eficientă a resurselor. Prin aceasta, ele participă la formarea sistemului economiei de piață și stimulează creșterea economiei.

Am ales această temă pentru a evidenția rolul și efectele investițiilor străine directe dar și nevoia mediului de afaceri al României din perspectiva atragerii de ISD-uri, acestea având o influență mare asupra modernizării economiei noastre. Investițiile trebuie direcționate către acele sectoare ale economiei care produc o creștere economică sustenabilă, precum industria prelucrătoare, agricultura, turism, și nu în sectoare speculative, cum sunt retailul și imobiliarele.

Mi-am propus în lucrarea de față să exprim cât mai clar de ce este nevoie de capital străin, care sunt metodele de atragere a investițiilor străine directe și care sunt neconcordanțele din sistem și cum pot fie ele soluționate, având în vedere importanța investițiilor străine directe în relansarea economiei românești și alinierea ei la standardele europene.

Metodele utilizate în acest demers au fost cercetarea bibliografică și utilizarea site-urilor de pe internet care aparțin instituțiilor economice românești, altor state europene și organizațiilor internaționale de profil.

În primul capitol al lucrării am urmărit să definesc conceptul de investiții străine directe și să evidențiez principalele coordonate ale mediului de afaceri din România.

Capitolul al doilea prezintă investițiile străine directe în procesul de tranziție parcurs de România, dar si o analiză aprofundată a evoluției și efectelor investițiilor stăine directe în România

În cel de-al treilea capitol, am prezentat direcțiile privind îmbunătățirea atragerii ISD-urilor în România, înfățișând în același timp perspectivele investițiilor străine la nivel economic, politic și social în contextul integrării europene.

Iar în ultimul capitol am dorit să evidențiez cu ajutorul unui studiu de caz, rolul semnificativ al investițiilor străine directe în restructurarea și dezvoltarea sectorului auto din România și evoluția acestei industrii.

CAPITOLUL 1.

PRINCIPALELE COORDONATE ALE MEDIULUI DE AFACERI DIN ROMÂNIA

Principalele elemente ale mediului de afaceri românesc

Crearea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltării afacerilor este un element central al politicilor economice ale României,având în vedete faptul că asigurarea unor conditii propice este de importantă crucială pentru initierea,supravegherea și dezvoltarea afacerilor intr-o piață liberă,globalizată,competitivă. Sprijinirea,protejarea și îmbunătățirea mediului de afaceri, este un domeniu în care intervenția publică, prin elementeșe de politică publică,poate lua forme dintre cele mai diverse și poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării economice. Oricare ar fi însă acțiunile directe ale autorităților publice de sprijinire a mediului de afaceri, acestea trebuie să pornească de la o cunoaștere clară a contextului în care trebuie să aibă loc intervenția publică, a oportunității și impactului acesteia in cadrul unui proces complex de planificare strategică prin care autoritatea publică își stabilește obiective, linii de actiune și activități specifice.

Așadar, eficacitatea oricărei măsuri de politică de sprijinire a mediului de afaceri depinde în mare măsură de capacitatea autorității publice de a analiza nevoile actuale, de a anticipa evolutiile viitoare, de a construi o viziune strategică și de a o duce la îndeplinire.

Politica pentru mediul de afaceri, este o politică publică prioritară a guvernului, constituind în același timp parte a angajamentelor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În acest context, ditecțiile prioritate pentru îmbunatățirea mediului de afaceri au fost centrate pe susținerea întreprinzătorilor privați și pe stimularea liberei inițiative, în special prin măsuri de îmbunătățire a cadrului de reglementare, simplificare a procedurilor administrative și pe facilitarea accesului la finanțare.

Strategia dezvoltării mediului de afaceri românesc

Cadru general:

La nivel de planificare strategică, există mai multe documente cadru –generale sau sectoriale- concentrate pe diferite aspecte relevante pentru mediul de afaceri, de la Programul Național de Reforme (2007-2008), până la Strategia guvernamentală pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii in perioada 2004-2008. Acestea, deși incontestanil au adus un plus de valoare intervențiilor publice in domeniile specifice pe care le vizează, sunt suficiente pentru a asigura un cadru strategic proriu-zis pentru îmbunătățirea mediului de afaceri.

La fel, Planul de Acțiuni pentru dezvoltarea mediului de afaceri in contextul european 2008-2009, asigura coerența acțiunilor administrației publice centrale în domeniul numai pe termen scurt.

Strategia dezvoltării mediului de afaceri, vizează configurarea unui mediu de afaceri deschis,transparent si atractiv, caracterizat de predictibilitate si de un cadru normativ clar, stabil si coerent, susținut de un cadru instituțional adecvat, în concordanță cu practica altor state membre ale Uniunii Europene.

Cadrul general este definit de Programul de Guvernare 2009-2012 al Guvernului României, Capitolul 11 „Mediul de afaceri, IMM-uile,concurență și protecția consumatorului”.Acesta cuprinde patru obiective specifice, urmărite prin mai multe direcții de acțiune.

Al doilea obiectiv, este strâns legat de mediul de afaceri și anume: „Crearea unui mediu de afaceri care să stimuleze competitivitatea firmelor și dezvoltarea de abilități și competențe antreprenoriale ridicate, capabile să facă competiției atât pe piața unică europeană, cât în exteriorul Uniunii Europene”. Direcțiile de acțiune menite să dezvolte și să perfecționeze mediul de afaceri existent. Astfel, a doua acțiune importantă are caracter strategic legat de mediul de afaceri: „Elaborarea și implementarea unei strategii integrate și transparente pentru îmbunătățirea si dezvoltarea mediului de afaceri, pe baza evaluării și valorificării factorilor cu impact asupra competivității firmelor și a promovării măsurilor de îmbunatățire a cadrului legislativ si organizatoric”.

În Programul de Guvernare sunt incluse acțiuni care privesc:

Consolidarea mediului de afaceri și dezvoltarea activităților din domeniul profesiilor liberale;

Intensificarea dialogului si creșterea transparenței reglementărilor prin formalizarea consultărilor publice-private in sfera managementului reglementărilor mediului de afaceri

Colaborarea cu direcțiile de specialitate din cadrul instituțiilor publice de specialitate din cadrul instituțiilor publice centrale pe teme referitoare la impactul integrării europene asupra mediului de afaceri .

Cadru strategic:

În prezent există atât o serie de documente de planificare strategică – documente-cadru – generale sau sectoriale cu impact asupra diferitelor aspecte legate de mediul de afaceri, ca de exemplu Programul Național de Reforme 2007/123/CE a Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne (Directivă Servicii) etc.

Preocuparea pentru crearea unui mediu de afaceri stabil, stimulativ și predictibil a condus la elaborarea și dezvoltarea unor elemente strategice concretizate în Planul de acțiuni pentru dezvoltarea mediului de afaceri in context european 2008-2009. Prin acest plan de acțiuni s-a urmărit armonizarea cadrului legislativ existent, pentru reglementarea inițierii și derulării afacerilor, precum și consolidarea capacităților instituționale de coordonare a problematicilor specifice mediului de afaceri. Prin planul de acțiuni se acordă o atenție deosebită simplificării procedurilor administrative cu impact asupra mediului de afaceri, stimulării și dezvoltării unei piețe concurențiale.

Mediul de afaceri în contextul crizei economice

Recesiunea economică actuală este cauzată de o criza financiară severă la nivel mondial, ceea ce nu va permite recuperarea rapidă. Un studiu al Fondului Monetar Internațional, care a examinat 122 fenomene de recesiune începând cu anul 1960, a arătat că în recesiunea adusă de crizele financiare investițiile continuă să scadă și după ce a fost atins punctul cel mai de jos al căderii economice. În același timp, cheltuielile de consum cresc mult mai lent, ceea ce nu contribuie la dinamizarea cererii agregate.

Datele istorice arată că revenirea este mai lentă dacă sunt mai multe țări afectate simultan. Sincronizarea crizei în mai multe țări din Europa este un fenomen agravant și va conduce la o revenire mai lentă a economiilor. Deoarece în multe țări încrederea în mediul de afaceri s-a diminuat va fi nevoie de un timp îndelungat pentru revenirea la nivelul anterior anului 2009.

Mai mult, expunerea economiei românești este condiționată de: dependența de piețele externe (piață internă mică), deficite de cont curent mari, dependența mare de fluxurile de capital străin, volume mari de credite în valută. Totuși, cea mai importanră vulnerabilitate este legată de nevoia de finanțare externă. Evolutia economiei reale din anul 2009 a fost puternic afectată de criza economică și financiară, în condițiile în care România este o economie relativ mică și cu un grad de deschidere ridicat.

Studii recente arată că economia României a suferit o cadere apreciabila de la o medie anuală de 7% creștere in perioada 2006-2008, la -7,1% in anul 2009. Reducerea a fost determinată de diminuarea cererii interne cu 13,7% și a celei externe cu 10,1%. În cadrul cererii interne consumul final a scăzut cu 11,1% ca urmare a deteriorării dinamicii creditării, evoluțiilor negative și incertitudinilor asociate pieței forței de muncă, iar formarea brută de capital fix s-a redus cu 22,6% în condițiile reducerii influxului de investiții străine directe și incertitudinilor legate de cerere de bunuri și servicii. Datele pentru primul trimestru al anului 2010 arată o foarte ușoară revenire dar se estimează că PIB-ul nu va crește în anul 2010 deficitul fiind de 8,0%, iar în anul 2011 creșterea va fi de maxim 2%, în timp ce datoria publică este de așteptat să crească de la 30,5% din PIB la 35,8% in 2011. Pe termen mediu se estimează o creștere moderată a PIB-ului.

Singura component majoră care a înregistrat în continuare o contribuție pozitivă la creșterea reală a PIB-ului au fost exporturile nete, respectiv cu 8,3 procente, dar și aceasta ca urmare a diminuării exporturilor de bunuri și servicii in primele 9 luni cu 10,1% față de diminuarea importurilor cu 24,3%.

Graficul 1: Echilibrul bugetar și datoria guvernamentală a României

Pe termen mediu, criza curentă va avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri din România. Climatul de afaceri va fi caracterizat prin precauție sporită, lichiditate mai redusă, fluxuri reduse de capital străin, reglementări mai stricte și acțiuni de minimizare a riscului ceea ce va diminua capitalul investit.

1.1.3 Mediul de afaceri românesc din perspectiva internațională

Mediul de afaceri din România a fost analizat din mai multe perspective luând în considerare seturi de criteria și indicatori. Pentru Strategia Dezvoltării Mediului de Afaceri considerăm importante două astfel de analize international care au inclus și România. De asemenea, trebuie menționat că, în funcție de metodologia folosită (indicatorii aleși, criteriile folosite etc. ) rezultatul ierarhiilor și al concluziilor diferă de la un stat la altul.0

Perspectiva Băncii Mondiale

În condițiile aderării la Uniunea Europeană, economia românească a trebuit să facă față condițiilor impuse de apartenența la piața unică: oportunități pentru unele sectoare, competiție pentru toate. Modul în care reușește economia românească să facă față acestei ipostaze dublate de efectul vizibil al crizei financiare globale se poate vedea în Raportul Anual al Băncii Mondiale, ”Doing Business 2010”, unde, sub aspectul ușurinței de a face afaceri, România se clasează pe locul 55 din cele 183 de state analizate, dupa Bulgaria și Ungaria dar înaintea unor state europene precum Polonia și Cehia.

Graficul 2: Mediul de afaceri din România în clasamentul global al Băncii Mondiale ( 2010 )

Mediul de afaceri din România și din 10 state din Europa, în anul 2009, ilustrează decalajul care separă România de medie primele 10 state din Europa în ceea ce privește poziția deținută în clasamentul mondial la șapte dintre cei 10 indicatori selectați de Banca Mondilă pentru analiză. Cel mai mare ecart se observă la situația plății impozitelor, urmată de închiderea unei afaceri, condiții de angajare pe piața muncii și obținerea autorizațiilor de construire. Doing Business este unul dintre rapoartele de cercetare care s-au efectuat cu cea mai mare regularitate, în condițiile menținerii aceluiași set de indicatori și metodologii de culegere și raportare, aspect care permite efectuarea nu numai a unor analize descriptive de natură static, dar și urmărirea evoluției în dinamica pe mai mulți ani a modului în care performează țările pe total și pe fiecare dintre ariile de cercetare tematică.

Graficul 3: Mediul de afaceri din România și din 10 state din Europa, în anul 2009

Referindu-ne doar la statele membre ale Uniunii Europene, se poate menționa că cele mai înalte poziții în clasament, și deci cel mai favorabil mediu de afaceri, o au Anglia (locul 5), Danemarca (locul 6) și Irlanda (locul 7). Cele mai scăzute poziții sunt ocupate de Italia (locul 78) și Grecia (locul 109) .

Din aceste comparații se poate trage concluzia că România ocupă o poziție medie în clasamentul format din țările membre ala Uniunii Europene și se situează în prima treime din totalul celor 183 de țări analizate de raportul Băncii Mondiale, ceea ce demonstrează avantajul competitiv al României, care poate fi fructificat prin adoptarea strategiilor economice corecte și prin implementarea consecventă a acestora.

Perspectiva Economist Intelligence Unit

Raportul special al publicatiei britanice The Economist, analizeaza modul în care criza economică va afecta mediul de afaceri pe termen mediu. Metodologia specifică folosită poartă numele „Modelul de ierarhizare a mediului de afaceri” (BER). Raportul a acoperit 82 de țări si a folosit 10 criterii și 91 indicatori specifici. Trebuie spus că metodologia folosită de The Economist Intelligece Unit, este mai complicate decât cea folosită de Banca Mondială (10 indicatori) .

Cel mai favorabil mediu de afaceri, se regăsește în America de Nord (IMA>8) deși în perioada 2009-2013 va înregistra o scădere de 5%.

În țările din Europa de Vest, se poate constata o ușoara scădere a Indicelui Mediului de Afaceri de la 7,67 la 7,39.

Tabelul 1: Evoluția Indicelui Mediului de Afaceri la nivel regional

Cu toate acestea, țările din acestă regiune sunt bine reprezentate la nivel de vârf. Jumătate din primele 20 de țări sunt din această rediune. În clasamentul 2009-2013, pe primele locuri se situeaza țări cum ar fi Finlanda (locul 1), Elveția (locul 5), Danemarca (locul 6), Suedia (locul 8) etc. Această situație reflectă o stabilitate politică importantă si increderea că nu vor fi făcuți pași înapoi de la economia de piață.

Țările din Europa central și de est, inregistrează valori ale Indicelul Mediului de Afaceri care le situează în partea mediană a clasamentului. Excepție. Fac Cehia și Estonia care au poziții apropiate de primele 20 clasate (locul 22, respective 24).

România, înregistrează o valoare a Indicelui Mediului de Afaceri de 6,19 care o situează pe locul 48. Se poate constata un ușor progress al țării noastre care a câștigat un loc în clasament

Tabelul 2: Evoluția Indicelui Mediu de Afaceri în Europa centrală și de est

În concluzie, deși cu o traiectorie fluctuantă în decursul ultimului deceniu, totuși diversificarea cadrului instituțional pentru promovarea și sprijinirea mediului de afaceri la care s-a ajuns la nivelul anului 2010 poate asigura garanția unei implementări eficiente, precum și o mai bună diseminare a informațiilor referitoare la masuri de acțiune și programe specifice către beneficiarii vizați prin Strategia Guvernamentală pentru îmbunătățirea și dezvoltarea mediului de afaceri

Reglementările legislative specifice investițiilor și afacerilor

Regimul actual al investițiilor străine în România a fost conceput pentru atragerea investitoriloe străini. Principiile fundamentale în materie, adoptate în plan comunitar, sunt transpuse în legislația românească: libertatea formelor și modalităților de investiții, accesul liber pe piața și în toate domeniile de activitate economică, tratamentul de egalitate aplicat investitorilor români și străini, rezidenți sau nerezidenți.

Potențialul economic al României este încă atrăgător prin prisma dimensiunii pieței interne (a doua piață din Europa Centrală, după Polonia),gradul ridicat de pregătire a forței de muncă, importanței resurselor existente și, nu în ultimul rând, a proximității față de țările Europei Occidentale, care constituie prima sursă a investițiilor.

Percepția investitorilor străini față de economiile în care investesc depend de mai multi factori, cum ar fiȘ asigurarea macrostabilității economice, simplificarea procedurilor fiscal și ale flexibilității codului muncii, investițiile în infrastructura de transport și în cea informațională, stabilitatea legislative.

Potrivit raportului Investing in a Rebound. ,The 2010 KT Kearney FDI confidence index, din aprilie 2010, România se situează în topul celor mai atractive 20 de economii ale lumii, pentru prima data în istoria sa.

Graficul 4: Indicele încrederii investitorilor străini (2010)

Percepția investitorilor elvețieni

Un raport al Ambasadei Elveției din România adduce o serie de clarificări privind percepția investitorilor elvețieni privind mediul de afaceri românesc. Din perspectiva acestora, România este o piață interesantă care a furnizat mai multe oportunități de afaceri. Se estimează că investițiile elvețiene în România au atind cifra de 988 milioane euro, la finele anului 2009. Cei mai importanți investitori în România au fost: Holcim (aproape 50% din total), Expur, Intercontinental, Nestlé etc.

Pentru investitorii elvețieni, cele mai importante criteria (pe o scală de la 1 la 5) sunt, în ordinea importanței dupa cum urmeaza:

Tabelul 3: Principalele criterii folosite de investitorii elvețieni pentru a investi în străinătate

De asemenea, raportul menționat identifică o serie de bariere percepute de investitorii elvețieni. Pe primul loc se situează birocrația, urmată de disciplina bugetară si politicile economice neclare. O barieră importantă este considerate infrastructura de transport.

Tabelul 4: Principalele bariere percepute de investitorii elvețieni

Piețele și concurența

Evoluțiile democrafice, modificările structurale și de volum ale resurselor de muncă din România din ultimii 10 ani au generat un context general mai puțin favorabil pentru implementarea cu success a cadrului strategic care a avut ca principal obiectiv realizarea unei ocupări depline, de calitate și durabile.

În acest sens, conform analizelor realizate, atât la nivelul României, cât și la nivelul Uniunii Europene în ansamblul, cele mai importante tendințe demografice cu impact major asupra ocupării conturează următoarele aspecte :

Scăderea continuă a populației totale a României

În perioada 2000-2012 populația totală a României a scăzut cu peste un million de personae ceea ce reprezintă o pierdere de 5,0 puncte procentuale. Ritmul annual de scădere al populației s-a diminuat în a doua jumatate a perioadei analizate dar tendu=ința s-a menținut.

Această tendință este contrară cu cea a Uniunii Europene în ansamblu, care în perioada 2005 – 2012 a înregistrat o creștere absolută de populație de 12,8 milioane persoane. Ponderea populației totale a României în populația totală UE 27 era în anul 2012 de 4,2%, înregistrându-se o scădere a acesteia cu 0,2% față de anul 2005.

Graficul 5: Evoluția populației totale în România

În ultima decadă s-a înregistrat o tendință continuă de creștere a vârstei mediane a populației României de la 34,4 ani în 2000 la 36,4 ani în 2005, ajungând la 38,3 ani în 2010 și 38,9 la 1 ianuarie 2012.

Ponderea populației în vârstă de muncă în total populație, a înregistrat o tendință evidentă de creștere, pe fondul scăderii populației tinere. Astfel, ponderea populației în vârstă de muncă (15 – 64 de ani) în total populație, a crescut pentru România, de la 68,2% în anul 2000 la 70% în anul 2012, iar pentru media UE 27 a scăzut de la 67,2% în anul 2000 la 66,9% în anul 2011.

Scăderea ponderii populației tinere în total populație, este mai accentuată în a doua parte a perioadei analizate. Cea mai mare scădere este înregistrată pentru grupa de vârstă 0 – 19 ani, de 3.5%, de la 23,9% în anul 2005 la 20.4% în anul 2012, ceea ce va avea consecințe viitoare atât pentru creșterea ocupării, cât și pentru politicile de asigurări și asistență socială.

Ca urmare a schimbării structurii pe vârste a populației, rata de dependență de vârstă în România înregistrează tendințe divergente față de UE 27 în ansamblul său (pentru UE 27 această rata crește de la 48,9% în 2000 la 49,2% în 2010, iar pentru România scade de la 46,4% în 2000 la 43,0% în 2012.

Aceste diferențe și tendințe contrare se datorează în principal scăderii mai accentuate în România a ratei de dependență pentru tineri față de media UE 27 și a sensului diferit de variație a ratei de dependență a vârstnicilor în România față de media europeană.

Graficul 6:

Piața muncii

Modelul României de creștere economică, din perioada 2000-2010, bazat mai mult pe consum intern și nu pe ocupare, a fost unul nesustenabil, criza punând în evidență vulnerabilitățile acestuia. Chiar daă în perioada 2000-2008 s-au înregistrat ritmuri de creștere economică mari,ocuparea forței de muncă nu a fost influențată semnificativ de acest context favorabil.

In perioada 2000-2012, România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata de ocupare a popilației în vârstă de muncă 20-64 de ani, 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forței de muncă vârstnice 55-64 de ani și 6,9 puncte procentuale din rata de ocupare feminine de 20-64 ani.

Pe niveluri de educație, tendința de scădere a populației ocupate în vârstă de muncă (15-64 ani) se manifestă pentru populația cu studii medii (ISCED 3-4) și pentru populația cu nivel de pregătire scăzut (ISCED 0-2), pentru populația cu studii superioare (ISCED 5-6) se înregistrează o evoluție pozitivă a ocupării.

Această evoluție, contrară tendinței generale de reducere a populației ocupate, a indus modificări importante de structură, ponderea populației ocupate cu studii superioare în total ocupare crescând de la 9.8 % în anul 2000 la 18.6 % în anul 2012. Această modificare de structură poate fi interpretată ca o tendință de îmbunătățire a calității locurilor de muncă.

Având în vedere estimările, în perspectiva anului 2020, cu privire la continuarea tendinței de creare de locuri de muncă care să solicite un nivel de educație ridicat, ponderea populației ocupate cu studii superioare în total populație ocupată trebuie să își continue evoluția ascendentă.

Tabelul 5: Evoluția populației ocupate (15-64) pe sexe și nivele de educație în perioada 2000-2012

Tendințele de creștere a numărului de femei cu studii superioare a fost mai pronunțată față de cea corespunzătoare bărbaților, deși nu s-au înregistrat diferențe semnificative în privința ratelor de ocupare.

Datele referitoare la populația ocupată în vârstă de muncă (15-64 ani) pe regiuni scot în evidență faptul că doar regiunea București-Ilfov înregistrează o evoluție pozitivă (creștere de 105 mii de persoane ocupate) în perioada 2000-2012, celelalte regiuni înregistrează evoluții negative. Regiunile cu cele mai negative evoluții din această perspectivă fiind Sud-Muntenia cu o scădere de peste 204 mii de persoane și Sud-Vest Oltenia cu o scădere de peste 150 mii de persoane.

Tabelul 6: Tabelul 7:

Evoluția ratei de ocupare pe regiuni Evoluția populației ocupate (15-64 ani) pe regiuni între

2000-2012

Regiunea București-Ilfov a fost singura regiune care a înregistrat în anul 2012 o rată de ocupare a populației în vârstă de muncă mai mare decât în anul 2000. Cea mai dramatică diminuare a ratei de ocupare pe regiuni s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia de peste 8 puncte procentuale.

Rata ridicată de sărăcie în muncă (In-work poverty), se referă la situația în care veniturile obținute prin muncă nu permit persoanei și familiei, care se află în întreținerea sa, să scape de sărăcie. Deși ocuparea este văzută ca fiind cea mai bună metodă de ieșire din starea de sărăcie, sunt persoane care lucrează și se află în risc de sărăcie. Accesul la ocupare nu este suficient pentru îmbunătățirea situației lor.

În anul 2010, rata de sărăcie în muncă înregistrată în România a fost de 17,3% în scădere față de nivelul înregistrat în anii precedenți dar cu mult peste media europeană UE 27 de 8,4% (2010).

Tabelul 8: Evoluția ratei în muncă 2007 – 2010

Modificările în plan regional ale populației ocupate și ratelor de ocupare trebuie să fie avute în vedere la momentul dezvoltării programelor regionale și locale de ocupare a forței de muncă. În acest context, resursele financiare alocate în perioada 2014-2020 vor avea un rol fundamental în reducerea discrepanțelor dintre regiuni și în creșterea gradului de ocupare a forței de muncă la nivel regional.

Piata materiilor prime

Conform cotațiilor afișate de principalele burse pentru cereal, carne sau oleaginoase, prețurile prentru principalele materii prime sunt în scădere ușoară de mai multe luni consecutiv, confirmând previziunile privind creșterea producției agricole și o încetinire a ritmului de creștere pentru cererea de produse agricole. Organizația pentru Alimente și Agricultură, aparținând

Organizației Națiunilor Unite a anunțat pentru trimestrul doi din 2014 o scădere continua a indicelul prețurilor pentru materiile prime alimentare.

Indicele calculate de organizație, este cu 11% mai mic decît în februarie 2011, moment în care prețurile materiilor prime agricole au atins un maxim istoric.Organizația pentru Alimente și Agricultură, estimează că în 2014 recolta mondială de cereal se va situa la nivelul de 2,515 miliarde tone.

Indicatorii macroeconomici arată că escaladarea prețurilor materiilor prime alimentare în perioada 2009-2012, nu a influențat semnificativ prețul alimentelor. Începând cu toamna anului 2012, prețurile materiilor prime au intrat pe un ușor trend ascendant, dar au revenit pe creștere în 2013.

Tabelul 9:

Compania Toepfer, unul dintre cei mai mari intermediary de pe piața cerealelor din România, a lansat un raport potrivit căruia agricultorii români vor avea o productivitate medie la cereal de 3,9 tone/hectar, în crestere cu 13% față de sezonul trecut.

La 28 mai 2014, grâul de panificație ajunsese la un preț mediu de 197,25 euro pe tonă, pe piețele representative, potrivit datelor afișate de Ministerul Agriculturii. În iulie 2013, prețul scăzuse la 157 euro pe tonă, un minim al precedenților trei ani.

Ultimele estimări, arată că producția autohtonă de cereal va fi anul acesta ușor peste recordul din anul 2012, fiind în creștere cu 0,9 milioane tone, însă impactul asupra economiei ar putea fi mai mic decât în 2012 ca urmare a scăderilor de preț determinate de cererea mica de pe piețele internaționale.

Potrivit ultimului raport Elanco, va fi nevoie de o creștere de până la 50% a producției de carne de porc în următorii 30 de ani, pentru a se putea acoperi cererea, acest tip de carne fiind cea mai consumată la nivel mondial. Spre deosebire de lapte și ouă, cererea pentru carnea de porc per persoană s-a dublat din 1961. Până în anul 2050, analiștii au arătat că va fi nevoie de 28,3 grame per persoană pentru a satisface cererea globală. Deși pare simplu, asta ar însemna o producție mai mare cu 61 de milioane de tone până la nivelul total de 179 de milioane de tone.

Pe piața autohtonă, producția totală de carne a crescut cu 14,3% fata de anul 2011, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică. Potrivit Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, piața industriei avicole din România este estimate la circa un milliard de euro, iar consumul intern de carne de pasăre la circa 400.000 tone, peste 85% fiind susținut din producția internă.

Graficul 7:

Un index al celor mai importante 55 de alimente, calculate de Organizația pentru Alimente și Agricultură la nivel mondial, scăzut si el cu 1,2 procente, până la 207,8 puncte, de la un nivel de 210,3 puncte în aprilie, potrivit datelor Națiunilor Unite.

Pe piața europeană, indicele prețurilor pentru produsele alimentare, conform datelor afișate de Eurostat, indică o creștere de 1,2% a prețurilor pentru principalele categorii: panificație, carne și preparate din carne, lapte și preparate din lapte, legume si fructe.

În Europa, indicele comparatviv al prețurilor produselor alimentare este analizat în rapoartele Eurostat și arată că valorile pentru anul 2013 sunt în creștere ușoară, dar apropiate de cele înregistrate în anul 2011.

România, continua să înregistreze printre cele mai mici prețuri la produsele alimentare din Uniunea Europeană. Deși este singura țară din Uniunea Europeană care nu aplică TVA diferențiat decât pentru o categorie, indicele prețurilor arată că la nivelul annului 2013 prețurile pentru alimente și băuturi nealcoolice în România erau la un nivel de 71% din media prețurilor din țările Uniunii. Doar Polonia avea un indice al prețurilor mai mci, respectiv 65%. Pentru băuturile alcoolice, indicele prețurilor situa România pe prima poziție, cu cele mai mici prețuri 73% din media europeană, în timp ce prentru țigări și alte produse din tutun, România ocupa locul 12 din cele 27 de state member. Cu alte cuvinte, ultimii doi ani au conservat prețurile produselor alimentare pe piața autohtonă și nu au ținut cont de scăderea prețurilor la materiile prime.

Tabelul 10:

Consiliul concurentei

Consiliul Concurenței este o autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop de Legea Concurenței . Autoritate națională de concurență pune în aplicare și asigură respectarea prevederilor naționale și comunitare în domeniul concurenței. În același timp, Consiliul Concurenței are rolul de autoritate națională de contact în domeniul ajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, și instituțiile publice, furnizorii și beneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.

Începând cu anul 2011, Consiliul Concurenței administrează și Legea privind combaterea concurenței neloiale . Din același an, în cadrul Consiliului Concurenței funcționează și Consiliul de supraveghere din domeniul feroviar .

Rolul autorității române de concurență este de a garanta funcționarea normală și corectă a piețelor prin aplicarea eficientă a regulilor de concurență, pentru ca, în final, să se asigure o promovare cât mai bună a intereselor consumatorilor.

Investigații declanșate

În anul 2011, Consiliul Concurenței a inițiat 27 investigații, din care 24 privind posibile încălcări ale legislației de concurență și 3 privind anumite sectoare economice (anchete sectoriale).

Graficul 8: Investițiile declanșate nr. 2009-2011

În 2010 și 2011, numărul investigațiilor nou deschise s-a diminuat față de anul 2009 cu 19%, respectiv cu 16%. Această evoluție indică faptul că autoritatea de concurență și-a accentuat eforturile pe finalizarea cazurilor aflate deja în derulare.

Referitor la cele 24 de investigații privind posibile încălcări ale legislației de concurență declanșate în anul 2011,menționăm că aproximativ 60 % au fost inițiate prin autosesizare.

Sectoarele economice în cadrul cărora au fost deschise sunt importante atât din punctul de vedere economic, cât și în ceea ce privește efectele directe ale posibilelor practici anticoncurențiale la nivelul consumatorilor. Principalul sector vizat a fost cel al energiei/gazelor (30% din numărul total al investigațiilor inițiate). Una dintre investigațiile inițiate în acest sector a fost rezultatul colaborării Consiliului Concurenței cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se menționează faptul că 71% din investițiile referitoare la posibile înțelegeri anticoncurențiale orizontale vizează trucări ale procedurilor de licitație publică

Graficul 9: Structura investițiilor privind posibila încălcare a legislației de concurență initiate în anul 2011,

în funcție de legislația incidentă (%)

Graficul 10: Structura investițiilor privind posibila încățcare a legislației de concurență inițiate în anul 2011,

în funcție de practica anticoncurențială investigată (%)

În anul 2011, perioada medie în care au fost finalizate cazurile de încălcare a regulilor de concurență s-a redus față de 2010 cu 33%, respectiv cu 1,4 ani (16,8 luni), fapt ce arată că autoritatea română de concurență și-a concentrat eforturile semnificativ în acest sens. Comparativ cu anul 2009, însă, durata de finalizare rămâne ridicată, această stare de fapt putând fi explicată de numărul ridicat al cazurilor aflate în analiză în anul 2011 (luând în calcul investigațiile aflate în derulare la începutul anului și pe cele nou deschise pe parcursul acestuia, în anul 2011 s-au aflat în evaluare cu 50% mai multe cazuri comparativ cu 2009). Multe dintre cazurile finalizate în anul 2011 au fost cazuri vechi, prezentând o complexitate ridicată.

Statistic, în funcție de natura încălcării legislației de concurență, investigațiile finalizate în anul 2011 au durat în medie: 6 ani – înțelegeri anticoncurențiale și abuz de poziție dominantă, 5,3 ani – abuz de poziție dominantă, 3 ani – cartel, 2 ani – înțelegeri verticale anticoncurențiale, 1,6 ani – punerea în aplicare a unei concentrări economice înaintea emiterii undei decizii de către Consiliul Concurenței, 1,1 ani – acțiuni anticoncurențiale ale administrației publice.

Graficul 11: Durata medie de derulare a investițiilor privind posibila încălcare a legislației de concurență și

a anchetelor sectoriale finalizate, 2009-2011 (ani)

În anul 2011, numărul de decizii privind concentrările economice a continuat trendul descendent. Această evoluție poate fi explicată de contextul economico-financiar, care a redus procesul fuziunilor și achizițiilor de întreprinderi din economie, având ca rezultat diminuarea numărului de cazuri analizate de Consiliul Concurenței, dar și de modificarea Legii concurenței din vara anului 2010, moment de la care s-a renunțat la deciziile de neintervenție (ce erau emise atunci când operațiunea nu intra sub incidența Legii)

Graficul 12:.

În anul 2011, au fost aplicate amenzi în valoare de 1.246.641.324 lei (294.164.875 euro), fiind sancționate 64 de întreprinderi pentru practici anticoncurențiale, 39 pentru nefurnizarea de informații în cadrul anchetelor sectoriale și două pentru punerea în aplicare a unor concentrări înainte de emiterea unei decizii a Consiliului Concurenței. Comparativ cu anul 2010, valoarea amenzilor a crescut de 9,3 ori. Amenzile aplicate în anul 2011 au depășit de peste 36 de ori bugetul Consiliului Concurenței.

Graficul 13: Amenzile aplicate, 2009-2011 (milioane euro)

Statistic, din punctul de vedere al naturii încălcării legislației de concurență, în anul 2011, 72% din cuantumul total al sancțiunilor aplicate au fost pentru carteluri, 22% pentru abuz de poziție dominantă, 6% pentru înțelegeri verticale anticoncurențiale, 0,3% pentru punerea în aplicare a unei concentrări economice înainte de emiterea unei decizii a Consiliului Concurenței și 0,2% pentru nefurnizarea informațiilor solicitate în cadrul anchetelor sectoriale.

În ceea ce privește amenda medie pentru cazurile dovedite, valoarea înregistrată a fost: pentru cartel 297,6 milioane lei (70,2 milioane euro), abuz de poziție dominantă 134,2 milioane lei (31,7 milioane euro), înțelegeri anticoncurențiale verticale 13,3 milioane lei (3,1 milioane euro), punerea în aplicare a unei concentrări economice înainte de emiterea unei decizii a Consiliului Concurenței 1,8 milioane lei (431,2 mii euro), nefurnizare a informațiilor solicitate în cadrul anchetelor sectoriale 1,2 milioane lei (291,5 mii euro). Per întreprindere sancționată, valoarea medie a amenzii a fost: pentru cartel circa 47 milioane lei (11,1 milioane euro), abuz de poziție dominantă 134,2 milioane lei (31,7 milioane euro), înțelegeri verticale anticoncurențiale 1,9 milioane lei (436,1 mii euro), iar pentru nefurnizarea informațiilor solicitate în cadrul anchetelor sectoriale 63,4 mii lei (circa 15 mii euro).

În decembrie 2011, Consiliul Concurenței a finalizat investigația referitoare la posibila încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto, benzină și motorină, angro și cu amănuntul, din România, a Legii concurenței și a dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției, comercializării, dezvoltării tehnice sau investițiilor.

În urma audierilor întreprinderilor implicate, autoritatea de concurență a constatat încălcarea legislației de concurență de către OMV Petrom, OMV Petrom Marketing, Lukoil, Rompetrol Downstream, MOL și ENI, prin participarea la o înțelegere și/sau practică concertată având ca obiect renunțarea la comercializarea cu amănuntul a benzinei Eco Premium pe piața românească.

În acest caz, piața relevantă a fost definită ca fiind piața comercializării cu amănuntul a benzinei Eco Premium pe teritoriul României. Benzina Eco Premium era un sortiment de combustibil cu o cerere specifică, caracteristicile acestui produs satisfăcând necesitățile speciale ale anumitor tipuri de autoturisme, în special cele care nu erau echipate cu dispozitiv catalitic. Trebuie menționat că, în conformitate cu prevederile legale privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei, începând cu 1 ianuarie 2005 s-a admis introducerea pe piață numai a benzinei fără plumb, fiind interzisă, practic, comercializarea benzinei care conținea tetraetil de plumb. La acel moment, toate întreprinderile implicate au ales, în mod liber, să comercializeze sortimentul de benzină Eco Premium, promovându-l în rândul consumatorilor care utilizau anterior benzină cu tetraetil de plumb ca fiind înlocuitorul acestui produs. În perioada 2005-2007, cererea de Eco Premium a reprezentat între 18-28% din volumul total al vânzărilor de benzină realizate de către părțile implicate.

În cursul procedurilor, părțile implicate au invocat existența unei obligații legale de retragere a sortimentului Eco Premium de pe piață începând cu 1 ianuarie 2009. În fapt, nu exista nicio interdicție legală de a continua comercializarea benzinei Eco Premium după data de 1 ianuarie 2009. Din punctul de vedere al legislației incidente, orice sortiment de benzină putea fi comercializat în continuare pe piața românească, cu condiția respectării obligației reducerii conținutului de sulf de la maxim 50 la maxim 10 mg/kg. Ajustarea respectivă era impusă pentru toate sortimentele de benzină. La data de 31 decembrie 2008, atât benzina Eco Premium, cât și celelalte două sortimente de benzină existente (benzina fără plumb COR 95 și benzina fără plumb COR 98) aveau un conținut de sulf de maxim 50 mg/kg. De la 1 ianuarie 2009, întreprinderile implicate și-au luat toate măsurile pentru a putea vinde în continuare benzina fără plumb COR 95 și COR 98 cu un conținut de sulf de maxim 10 mg/kg. Aceste măsuri nu au fost întreprinse și pentru sortimentul Eco Premium, pe care întreprinderile hotărâseră să îl elimine de pe piață.

În consecință, discuțiile desfășurate pe o perioadă de aproximativ un an, și, în final, înțelegerea propriuzisă prin care întreprinderile implicate au convenit să renunțe la comercializarea unui produs, au garantat părților implicate faptul că niciuna dintre ele nu va mai comercializa benzina Eco Premium și, implicit, nu va mai satisface cererea consumatorilor pentru acest sortiment de benzină. O asemenea garanție era importantă pentru întreprinderile implicate, deoarece prin intermediul ei părțile au eliminat practic riscurile și incertitudinile pe care le presupune concurența, înlocuindu-le cu cooperarea practică dintre ele. Înțelegerea a permis părților implicate să reducă gama sortimentală de produse și să nu se mai concureze între ele pentru toate cele trei categorii de benzină comercializate, așa cum o făceau în perioada anterioară încălcării incriminate. Această înțelegere a fost considerată de Consiliul Concurenței ca fiind o încălcare a Legii concurenței și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Durata încălcării săvârșite de întreprinderile OMV Petrom, OMV Petrom Marketing, MOL, Lukoil și ENI a fost de la 10 mai 2007 până la 1 aprilie 2008, iar pentru Rompetrol Downstream, de la 1 noiembrie 2007 până la 1 aprilie 2008.

Cuantumul amenzilor aplicate prin Decizia 97/27.12.2011 au fost următoarele: OMV Petrom – 366.530.965 lei, OMV Petrom Marketing 137.288.031 lei, Lukoil – 136.894.846 lei, Rompetrol Downstream – 159.553.612 lei, MOL – 80.267.746 lei și ENI – 11.194.766 lei.

Capitolul 2.

ANALIZA EVOLUTIEI SI EFECTELOR INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE IN ROMANIA

Investițiile străine directe au devenit, în prezent cea mai importantă sursă de finanțare externă pentru toate țările lumii indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Acest gen de investiții s-a dovedit a fi o sursă de finanțare mult mai stabilă și mai utilizată decât investițiile de portofoliu și decât împrumuturile bancare pentru că sunt mult mai puțin afectate de crizele financiare.

România este implicată în prezent în diferite procese economice, dintre care cele mai importante sunt globalizarea, integrarea economică europeană și tranziția la economia de piață.

Integrarea economică europeană presupune creșterea productivității prin competiție sporită, specializare și alocarea eficientă a resurselor prin piețe. Tranziția la economia de piață a însemnat restructurarea și privatizarea firmelor de stat și transformarea lor în societăți comerciale competitive, creșterea permanentă a exporturilor românești, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și atragerea de investiții străine.

Investiția străină constituie motorul esențial al strategiei dezvoltării României. Ea face parte din câtegoria fluxurilor financiare care nu generează datorie externă și reprezintă, în prezent, principala sursă de finanțare internațională a țărilor în dezvoltare și în tranziție. De asemenea, este percepută ca un indicator al creșterii încrederii internaționale în susținerea întregului proces al tranziției.

În România, investițiile străine directe ajută la schimbarea comportamentului firmei, promovează un nou standard de calitate al produselor, contribuie la mobilizarea și alocarea eficientă a resurselor. Prin aceasta, ele participă la formarea sistemului economiei de piață și stimulează creșterea economiei.

2.1 Evoluția Investițiilor Străine Directe în perioada 2000-2013

Investiția străină a constituit motorul esențial al strategiei dezvoltării României, în care obiectivele propuse și provocările au luat o cu totul altă dimensiune o dată cu perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

Integrarea europeană a constituit principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare, care a fost confirmat de încheierea negocierilor de aderare a României și Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004.

Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România a intrat într-o nouă etapă, în care economia românească a trebuit să își reafirme potențialul de participare activă pentru a atinge convergența economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia.

Pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană și atragerea de investiții străine directe a permis o evoluție economică pozitivă. Investițiile au avut o creștere constantă mai ales în perioada de pre aderare, în 2005 menținându-se la un nivel ridicat de 6,6% din PIB.

Prin aderarea la Uniunea Europeană, România și-a sporit gradul de atractivitate ca țară de destinație pentru investiții străine directe, mai ales față de investitorii proveniți din țări membre U.E.

Investițiile străine directe în România au crescut progresiv astfel, dacă în 2003 participarea investițiile străine directe la capital, erau în valoare de doar 1,3 mil euro, cifra a ajuns până în 2012 la 795 mil euro.

România a trecut la începutul anilor 2000 prin transformări de natură economică și politică menite să stabilească economia liberă de piață, prin privatizarea întreprinderilor deținute de stat și prin deregularizarea economiei. Rezultatele nu au întârziat să apară: cererea internă a început să-și revină, inflația a scăzut, încrederea în piața s-a îmbunătățit, poziția externă a fost în continuare consolidată.

Evoluția soldului ISD-urilor, a început să crească încă din anul 2003 de la 7,1 miliarde euro, ajungând la un maxim de 39,3 miliarde euro în anul 2012, iar în anul 2010.

În anul 2004, ISD-urile au crescut datorită aderării Romaniei la NATO, crescând astfel nivelul de încredere al investitorilor asupra țării. Au crescut investițiile în domenii precum cel prelucrator, comerț și domeniul serviciilor.

În anul 2005 a fost adoptată cota unică de impozitare, fapt ce a atras investițiile străine directe, observându-se o creștere semnificativă în anul 2006. Această creștere s-a datorat și privatizării celei mai mari bănci din Romania: BCR, statul obținând pentru 37% din acțiuni, 2.2 mld Euro.

În perioada 2005- 2008, datorită intensificării procesului de privatizare, investițiile străine directe au crescut, înregistrând nivele fără precedent.

Apropierea de momentul aderării la Uniunea Europeană a dus la creșterea încrederii investitorilor străini și la o intensificare a creșterii economice care a condus la o și mai mare atractivitate pentru investitorii străini.

Însă cei cinci ani de creștere susținută a investițiilor străine directe au luat sfârșit odată cu anul 2008. Cauzele scăderii fluxurilor ISD sunt:

Creșterea primelor de risc, în contextul perspectivelor nefavorabile privind creșterea economică;

Concentrarea ISD în sectoare puternic afectate de criza economică – tranzacții imobiliare, industria auto, metalurgie;

Tendința de majorare puternică a costurilor cu forța de muncă până în 2008.

În România, contribuția investițiilor străine la creșterea economică, îndeosebi ale multinaționalelor, s-a evidențiat pe cele trei segmente principale: balanța de plăți, ocuparea forței de muncă și creșterea economică.

„Importanța investițiilor în economie decurge și din conținutul concret al efortului investițional. Investiția presupune mobilizarea și punerea în circulație a unor importante resurse productive într-o structură foarte diferită ca natură și volum, precum capital, tehnici și tehnologii de vârf, competențe organizatorice și manageriale.” În cazul țărilor cu economii în dezvoltare sau în tranziție, aceste resurse nu pot fi asigurate din economia internă, și de aceea, aceste state își elaboreaza politici de atragere a unor investitori externi capabili să asigure o cât mai bună structură a investițiilor. În acest sens se observă o creștere a ponderii companiilor cu participare extranațională la crearea valorii adaugate în cadrul economiilor naționale, precum și o creștere a numărului de locuri de muncă, a resurselor financiare interne. Rolul lor preponderent pozitiv din perspectiva economică face ca prezența lor să fie preponderent benefică pentru majoritatea populației țărilor gazdă.

Efectele Investițiilor Străine Directe asupra economiei României

2.2.1 Impactul ISD asupra creșterii economice

Comparativ cu situația înregistrată la nivel național, la nivelul regiunilor de dezvoltare nu se constată o corelație directă și puternică între fluxurile de capital străin atrase și nivelul de dezvoltare decât în cazul regiunii București-Ilfov. Datele înregistrate cu privire la contribuția fiecărei regiuni de dezvoltare la realizarea PIB evidențiază existența unor decalaje, în special între zona cu cea mai mare pondere,respectiv Bucuresti-Ilfov care deține peste 19% din PIB, și regiunea cea mai puțin reprezentativă, și anume zona de Sud-Vest care contribuie numai cu 9% la formarea PIB. De remarcat faptul că aceste două regiuni dețin prima și respectiv penultima poziție în ceea ce privește ponderea în fluxurile de ISD atrase, decalajul existent fiind, însa, cu mult mai accentuat.

Astfel, regiunea București-Ilfov a atras peste 60% din intrările de capital străin în timp ce zona de Sud-Vest care înregistrează cel mai scăzut nivel de dezvoltare economică a receptat numai 3,4% din fluxurile de ISD. În același timp, regiunea Nord-Est care deține cea mai scăzută pondere în stocul de ISD receptate la nivel național (1,3%) contribuie semnificativ la realizarea PIB (12,5%). De asemenea, zonele de Sud, Centru și Nord-Vest deși dețin o pondere relativ ridicată în PIB, situată la nivelul de peste 12% ca și în cazul regiunii Nord-Est, atrag numai o parte nesemnificativă a intrărilor de ISD, respectiv sub 7,5%, valoare mai scăzută decât cea înregistrată de regiunea de Sud-Est (8,4%) a cărei contribuție la formarea PIB este de 11,3%. În consecință, datele de mai sus sugerează faptul că nivelul de dezvoltare regională deși influențează intrările de capital străin nu reprezintă singurul criteriu în stabilirea deciziei de a investii într-o anumită zonă.

Alegerea amplasamentului de către investitorii străini a fost influențată de o multitudine de factori, dintre care cei mai importanți sunt:existența forței de muncă calificate și a personalului cunoscător de limbi străine; nivelul de dezvoltare din punctul de vedere al industriei respective; existența unor centre universitare și a unei infrastructuri fizice dezvoltate; apropierea de un aeroport, precum și apropierea de furnizori și de clienți. În opinia noastră, acești factori în ansamblul lor ar putea explica preferința investitorilor străini pentru regiunea București-Ilfov care beneficiază nu numai de un nivel de dezvoltare mai ridicat, dar și de existența forței de muncă calificate și a infrastructurii fizice necesare dezvoltării afacerilor,comparativ cu regiunile de Nord-Est și Sud-Vest defavorizate sub aceste aspecte.

Așadar, analizele efectuate au evidențiat dezechilibrul înregistrat în dezvoltarea economiei românești, concretizat în existența unor decalaje accentuate între diferitele regiuni, sugerând, în același timp, posibilitatea atenuării acestora prin participarea capitalului străin sub forma investițiilor directe.

Dat fiind faptul că o creștere economică susținută și durabilă este posibilă numai în condițiile unei dezvoltări armonioase, care să includă toate zonele țării, atenuarea decalajelor regionale, inclusiv prin participarea capitalului străin, ar trebui să reprezinte o prioritate reală a factorilor de decizie. În acest sens, având în vedere aspectele prezentate, primii pasi ar trebui să vizeze câteva direcții principale, și anume:

Creșterea semnificativă a gradului de absorbție a fondurilor europene și utilizarea eficientă și eficace a acestora (în 2007 absorbția de fonduri europene a fost sub 1%, aproape de 0% , datorită, de exemplu, lipsei proiectelor fezabile de investiții), ceea ce ar genera o dezvoltare a infrastructurii fizice și instituționale cu impact pozitiv asupra fluxurilor de ISD atrase. Analizele efectuate au demonstrat importanța infrastructurii fizice și instituționale în atragerea investitorilor străini, motiv pentru care considerăm că esențiala fructificare a oportunităților care au apărut în acest sens odată cu integrarea României în Uniunea Europeană.

Aplicarea mai eficientă a politicii U.E. în domeniul ajutoarelor de stat (acordate astfel încât să se evite crearea unor distorsiuni ale mediului concurențial; se acordă pe sectoarele care au potențial de dezvoltare), inclusiv a celor privind investițiile (străine și autohtone), prin eliminarea ajutoarelor de tip „salvare-restructurare” și direcționarea acestora cu prioritate către obiectivele care vizează efectele benefice pe termen lung, cum ar fi: dezvoltarea regională, dezvoltarea activităților de inovare și C&D, creșterea nivelului de pregătire a forței de muncă, susținerea întreprinderilor mici și mijlocii care constituie coloana vertebrală a economiei românești.

Implicarea mai activă a agențiilor de dezvoltare și a agenției pentru investiții străine (ARIS) în promovarea regiunilor țării ca zone investiționale prin elaborarea unor proiecte concrete și identificarea și abordarea potențialilor investitori străini. Atragerea unor investitori străini prin proiecte punctuale care urmăresc specificul zonei și valorificarea la maximum a potențialul acesteia, în special în zonele defavorizate sub aspectul dezvoltării economice, ar putea contribui la reducerea decalajelor regionale.

2.2.2 Impactul ISD asupra investițiilor de capital

Una dintre căile prin care investițiile străine directe influențează indirect creșterea economică, este formarea capitalului autohton, întrucât ISD au efect multiplicator asupra investițiilor interne. Prin efecte de antrenare, investițiile străine directe au stimulat investițiile autohtone, a căror dynamică a fost superioară comparativ cu cea a fluxurilor de capital străin, contribuind astfel, indirect, la dezvoltarea activităților productive, în principal, a celor aflate în amonte sau în aval față de obiectul de activitate al filialei străine.

Un alt efect pozitiv al influxurilor de capital străin constă în suplimentarea resurselor interne contribuind, astfel, la reducerea deficitului între economiile interne și necesarul de investiții și, în consecință, la creșterea formării brute a capitalului fix. Inițial,fluxurile de ISD au înregistrat niveluri relativ reduse și au fost îndreptate preponderent către procesul de privatizare, ceea ce a minimizat impactul pozitiv al intraărilor de capital străin constând în dinamizarea achiziționării de active fixe. Ulterior, se înregistrează treptat o creștere a ISD atrase concomitent cu o modificare sensibilă a structurii acestora în favoarea investițiilor de tip“greenfield”, astfel încât impactul intrărilor de capital străin, se manifestă din ce în ce mai puternic. Începând cu anul 2004 s-au înregistrat niveluri superioare ale ponderii ISD, acestea fiind cuprinse între 23% și aproximativ 32%, datorate, atât preocupării investitorilor străini pentru modernizarea activității cât și creșterea competitivității produselor realizate pentru a face față concurenței de pe Piața Unică, cât și intensificării investițiilor străine de tip “greenfield” în vederea consolidării poziției pe piața regională, în contextul integrării României în Uniunea Europeana.

Așadar, impactul fluxurilor de ISD asupra investițiilor de capital se concretizează în efecte pozitive reprezentate atât de suplimentarea capitalului intern destinat achiziționării de active fixe, cât și în stimularea investițiilor autohtone, cu influențe favorabile evidente, directe și indirecte, asupra creșterii economice.

2.2.3 Impactul ISD asupra balanței de plăți

Impactul cantitativ și calitativ al investițiilor străine directe asupra balanței comerciale este negativ, atât datorită dinamicii mai accentuate a importurilor firmelor străine decât cea a exporturilor realizate de către acestea, cât și ca urmare a faptului că s-au importat cu precădere bunuri cu valoare adaugată mare și s-au exportat, în cea mai mare parte, produse cu un grad de prelucrare scăzut. Această evoluție nefavorabilă s-a datorat, în principal, unor cauze legate de implementarea investițiilor străine, orientarea preponderentă către activitățile de comerț și lipsa capabilităților autohtone necesare dinamizării avantajelor comparative prin ISD.

Investițiile străine directe au reprezentat o sursă importanta de finanțare a deficitului de cont curent, în special începând cu anul 1997 când sau receptat fluxuri mai mari de capital străin.

De asemenea, pe ansamblul economiei, companiile străine „extrag mai puțin decât introduc”, efectul financiar net (calculat ca diferența între intrările și ieșirile de capital) accentuându-se odată cu creșterea influxurilor de ISD. În acest context, intrările masive de capital străin constând, în principal, în participații si profit reinvestit, în defavoarea creditelor externe, ar putea contribui semnificativ la echilibrarea balanței de plăți externe, prin diminuarea deficitului de cont curent.

2.2.4 Impactul ISD asupra cheltuielilor și veniturilor bugetare

Efectele investițiilor străine directe atrase s-au reflectat asupra deficitului bugetar, capitalul străin influentând atât direct cât și indirect evoluția acestuia. Pâna la nivelul anului 2002, ISD îndreptate preponderent către procesul de privatizare și aflate, în cea mai mare parte, în faza de implementare, au contribuit la adâncirea deficitului bugetar. Ulterior, ca urmare a intensificării preocupării investitorilor străini pentru dezvoltarea unor activități „pe teren gol” și atingerii fazei de maturitate în cazul majorității investițiilor implementate în perioada anterioară, investițiile străine directe au avut o influență benefică asupra deficitului bugetar concretizată în creșterea veniturilor din taxe și impozite dar și prin diminuarea cheltuielilor de natură socială (crearea de noi locuri de muncă cu impact pozitiv asupra ratei somajului).

2.2.5 Impactul ISD asupra forței de muncă

Din ultimele aprecieri, impactul investițiilor străine directe asupra calității forței de muncă constă atât în contribuții benefice, concretizate în dinamică pozitivă a câstigurilor salariale cât și îmbunătățirea pregătirii angajaților, cât și în efecte economice și sociale negative, pe termen lung, datorate creșterii dramatice a numărului cazurilor de îmbolnăviri profesionale. În plus, ca urmare a faptului că cea mai mare parte a capitalului străin a fost îndreptată către activități intensive în muncă, în detrimentul celor bazate pe cunoștințe și tehnologie, contribuțiile pozitive sunt relativ reduse, fiind limitate la câteva domenii de activitate din sectorul serviciilor (intermedieri financiare și telecomunicații).

2.2.6 Impactul ISD asupra productivității, eficienței și competitivității economice

Investițiile străine directe au generat efecte semnificative la nivel microeconomic reflectate asupra productivității, eficienței și competitivității activităților care au beneficiat de intrări mai mari de capital străin. În acest sens, analizele efectuate permit evidențierea următoarelor modificări favorabile și nefavorabile, asociate investițiilor străine directe.

Prin efectele reflectate asupra productivității, eficienței și competitivității activităților economice, investițiile străine directe au contribuit la restructurarea economiei românești, în sensul dezvoltării anumitor domenii de activitate din industria prelucrătoare (ca de exemplu industria mijloacelor de transport rutier) sau din sectorul serviciilor (comerț, telecomunicații și intermedieri financiare) concomitent cu restrângerea activității în alte domenii industriale (ca de exemplu industria materialelor de construcții).

România, aflată în prezent în stadiul doi al ciclului dezvoltării investiționale, pătrunderea masivă a capitalului străin orientat, într-o mai mare măsură, către activitățile care încorporează un conținut ridicat de resurse locale și, în principal, de tehnologie și cunoștiințe, ar putea favoriza ameliorarea calității factorilor de producție existenți și crearea unor factori de producție specializați. În acest sens, atât teroria cât și practica economică, inclusiv experiența celorlaltor state central și est europene, demonstrează că pe măsură ce fluxuri din ce în ce mai mari de ISD vor patrunde în economie, impactul acestora asupra mediului economic, social si natural va depinde semnificativ de politicile guvernamentale aplicate.

Drept urmare, strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să se axeseze cu prioritate pe îmbunătățirea capabilităților umane și tehnologice, singura opțiune viabilă în vederea reducerii decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, prin aplicarea unor măsuri care să vizeze:

îmbunătățirea calității resursei umane, prin creșterea investițiilor în educație, inclusiv a celor care urmăresc formarea continuă a forței de muncă, întrucât construirea unei societăți bazate pe cunoaștere nu este posibilă în condițiile în care educația reprezintă numai un obiectiv marginal;

stimularea activităților de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin realizarea unor parteneriate între sectorul public si cel privat;

încurajarea inițiativei locale, prin reducerea birocrației și prin crearea unui cadru administrativ eficient;

încurajarea firmelor investitoare să-și dezvolte activitățile generatoare de valoare adăugată mare și să investească în acele activități care sporesc avantajele comparative ale resurselor autohtone;

stimularea formării bazate pe activități înrudite, inclusiv prin implicarea mai activă a administrației locale în soluționarea problemelor și doleanțelor investitorilor (exemplul Ungariei și al Poloniei este relevant în acest sens).

În vederea reducerii decalajelor față de celelalte state europene, România are în mod obiectiv nevoie de investiții străine directe care să completeze efortul autohton, susținând creșterea competitivității și eficienței resurselor, activelor și capabilităților. Având în vedere atât experiența proprie cât și exemplele pozitive ale unor state central europene, ca maximizarea raportului dintre contribuțiile pozitive și negative ale investițiilor străine directe impune promovarea unor politici guvernamentale adecvate, orientate către utilizarea inteligentă a fluxurilor de capital străin ca instrument al strategiei de dezvoltare.

2.3 Politici de promovare și atragere a investițiilor străine directe în România

2.3.1 Politicile de promovare a ISD-urilor

În sens general, prin politica economică se întelege: O direcție de acțiune definită, selectată din mai multe alternative, care urmărește în condițiile date, să ghideze și să determine decizii prezente și viitoare; un plan, la nivel înalt, continuând obiective generale si proceduri acceptabile, aparținând unui organism guvernamental.

Referitor la politicile de atragere a investițiilor străine directe, simpla realizare a unui plan, oricât de complex, este o condiție necesară dar nu și suficientă pentru atragerea investițiilor străine. Implementarea unor politici nu este posibilă fară existența unor premise economice, premise juridice si instituționale. Toate aceste premise formează capacitatea de a atrage investiții străine directe.

2.3.2 Capacitatea de a atrage investiții străine directe

În privința capacității de atragere a investițiilor străine directe, un aspect important este reprezentat de asigurarea cel puțin a unui cadru minimal privind societățile comerciale, concurența, falimentul, asigurările, sistemul bancar, impozitarea, sistemul contabil și altele.

Un alt aspect se referă la deschiderea economiei în fața investitorilor străini, țările care au atras mai mulți investitori străini au fost cele care au deschis complet economia, permițând respectarea reglementărilor tehnice, de protecție a mediului dar și accesul investitorilor străini în toate domeniile de activitate.

Importantă în atragerea capitalului străin este și atitudinea populației și a partidelor politice față de investițiile străine. Este evident faptul că în cazul unei atitudini ostile față de investitorii străini, atât la nivelul populației cât si la nivelul unor partide politice, investitorii străini vor fi descurajați și vor evita să acționeze pe piața respectivă.

Capacitatea de a atrage investiții străine directe poate fi privită si din punctul de vedere al competitivității unei economii. Gabor Hunya prezintă o analiză în care competitivitatea economiilor naționale poate fi considerată prin prisma capacității de a vinde, de a atrage activități și investiții, precum de a prezenta structuri economice flexibile, adaptabile evoluțiilor mediului economic intern și internațional.

2.3.3 Clasificarea politicilor de atragere a investițiilor străine directe

Pentru atingerea unor obiective naționale de politică economică, utilizarea investițiilor străine directe se poate face sub o mare diversitate de forme. Politica economică a unui stat poate stabili priorități pe ramuri – domeniile în care se dorește efectuarea de investiții; pe regiuni – locul în care se dorește efectuarea investițiilor; pe probleme – problemele care trebuie rezolvate cu ajutorul investiției străine.

Cu cât un guvern va stabilii mai precis astfel de obiective pentru fiecare perioadă, cu atât va putea mai bine să folosească diverse pârghii economice pentru a dirija investițiile către obiectivele dorite.

Politicile privind investițiile străine directe pot fi clasificate astfel:

Politici minimale ce prevăd doar posibilitatea unui investitor străin de a desfașura activități economice într-o altă țară;

Politici de promovare a investițiilor străine directe care pun accentul pe marketingul unei țări ca destinație a proiectelor de investiție;

Politici de atragere a investițiilor străine directe care, în plus față de activitatea de promovare, prevăd si o componentă de negociere activă, cu acordare de stimulente deseori substanțiale, în vederea determinării unui investitor sa își localizeze investiția într-o țără dată;

Politici de menținere a investitorilor străini deja prezenți în economie. Dată fiind mobilitatea capitalurilor internaționale, menținerea unui investitor străin nu este un fapt automat, care vine de la sine. Menținerea unui investitor o perioadă cât mai lungă de timp într-o economie necesită măsuri active si personal specializate;

Politici mixte care includ în diferite proporții variantele de mai sus.

2.3.4 Atragerea investițiilor străine directe în România

România are serioase decalaje, față de statele din jur în ceea ce privește starea economică, în general, și cu atât mai mult din punctul de vedere al investițiilor străine directe atrase.

Elaborarea strategiilor de atragere a investițiilor străine este concepută selecționând diferiți factori de influență: facilități fiscale și stimulente; dezvoltarea mediului de afaceri la nivel european și mondial; stimulentele care au dovedit eficiență mare în atragerea investițiilor străine; aplicarea unei metode de perfecționare continuă și de promovare a investițiilor străine.

Această strategie presupune: eliminarea barierelor administrativ-birocratice care determină costuri suplimentare la înființarea și în timpul funcționării întreprinderii; asigurarea unui cadru stabil de reglementare a mediului de afaceri; introducerea serviciilor on-line pentru a veni în întâmpinarea nevoilor întreprinderii, pentru facilitarea accesului firmei la informații publice legate de dezvoltarea afacerilor și în relația cu administrația publică; creșterea competitivității întreprinderilor din sectorul productiv și servicii; orientare către cerințele sectorului productiv, a domeniului cercetare-dezvoltare; promovarea instrumentelor financiare adresate întreprinderilor mici

Stimulentele joacă un rol important în multe state, atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare. Într-o succintă definiție, stimulentele investiționale îmbracă forma oricărui avantaj economic comensurabil acordat unor anumite categorii de firme sau, în mod specific, unor firme cu scopul încurajării inducerii la nivelul acestora a unui anume comportament, dezirabil din perspectiva țării gazdă.

Stimulentele pot fi grupate în trei categorii: cele fiscale, financiare și de altă natură. Din categoria stimulentele fiscale fac parte reducerile sau scutirile de la impozitare a cifrei de afaceri, a beneficiilor, a valorii adăugate, a taxării importurilor sau exporturilor, reducerea cotizațiilor stabilite asupra forței de muncă. Stimulentele financiare privesc cu prioritate subvențiile directe, creditele preferențiale (cu o rată a dobânzii mai mică decât cea practicată pe piață). Ultima categorie de stimulente cuprinde servicii subvenționate furnizate de agențiile de promovare a investițiilor, avantaje în privința accesului la piață și protejarea segmentului de piață deținut prin accesul preferențial sau garantarea accesului la piețele publice și protejarea pieței investitorului prin restricționarea importului de produse concurente; acordarea de subvenții pentru clădiri, terenuri, servicii de electricitate și telecomunicații; existența unui regim privind schimburile valutare.

Date empirice arată că acordarea de stimulente pentru atragerea de investiții străine directe este în creștere pe plan mondial, cele mai răspândite fiind stimulentele fiscale și cele financiare. Stimulentele fiscale sunte preferate de țările în curs de dezvoltare în timp ce țările dezvoltate oferă,în general stimulente financiare întrucât dispun de resurse necesare acordării unor stimulente directe.

Existența unui cadru legislativ stabil și transparent este esențială pentru atragerea ISD în țara respectivă. După 1989, posibilitatea efectuării de investiții străine directe în România a fost reglementată prin adoptarea Decretului-Lege nr.96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România. În conformitate cu prevederile acestui act normativ, devenea posibilă constituirea de societați comerciale cu participare străină de capital, atât prin asociere cu persoane juridice sau persoane fizice române, cât si prin participare 100% a capitalului străin.

Stimulentele acordate de România privesc:

Noile investiții- Decizia guvernamentală numărul 1165/2007 cu privire la stimularea creșterii economice prin intermediul investițiilor străine stabilește: investiția inițială de minimum 30 milioane Euro să creeze cel puțin 300 de locuri de muncă noi în toate sectoarele de activitate; alocarea de fonduri nerambursabile; Ordinul numărul 296/2007 stabilește acordarea de stimulente în susținerea investițiilor în parcurile industriale: scutirea de taxe pe clădiri și terenuri, posibilitatea de a modifica destinația unui teren din parcul industrial, scutirea de taxe la retragerea terenului din circuitul agricol pentru integrarea acestuia în parcul industrial.

Crearea de noi locuri de muncă. Legea numărul 76/2002 în legătură cu sistemul de asigurări pentru șomeri și stimularea angajării forței de muncă stabilește:

se oferă până la 50% cotă parte din cheltuielile de pregătire pentru până la 20% din personalul angajat;

stimularea angajatorilor se face prin: subvenționarea slujbelor; oferirea creditelor în condiții avantajoase pentru a crea noi slujbe;

oferirea de fonduri nerambursabile;

Capitolul 3

DIRECȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA ATRAGERII ISD ÎN ROMÂNIA

3.1 Politica fiscal-bugetară în România

Politicile fiscale și bugetare sunt direcționate pentru crearea unui mediu economic sănătos, care să asigure finanțarea decentă a sectorului public, eforturile specialiștilor în domeniu având drept obiective principale distribuirea echitabilă a poverii fiscale, eficientizarea sistemului de colectare a veniturilor și o mai rațională distribuție a cheltuielilor bugetare, vizând, în principal, proiecte și programe de restructurare, proiecte de dezvoltare regională, de reconversie a unor sectoare ale industriei, de reabilitare și de dezvoltare a infrastructurii, etc.

Politica fiscală, reprezintă ansamblul de măsuri guvernamentale privitoare la metodele și tehnicile de impozitare, la raportul dintre impozitele directe și cele indirecte, la stabilirea canalelor de procurare a veniturilor fiscale, la urmărirea ratei presiunii fiscale, în scopul influențării dezvoltării economice și vieții sociale.

Politica fiscală reprezintă un instrument extrem de important prin care statul poate ajunge la o stabilitate a economiei. În situația în care se află România acum, gradul de libertate în elaborarea politicii fiscale se restrânge, datorită existenței unor parametrii ai acestei politici.

În ceea ce privește armonizarea politicii fiscale a României cu cea existentă în Uniunea Europeană întâlnim următoarea situație:

sistemul fiscal este nearmonizat, excepțiile fiind TVA, accizele la combustibili, gaze naturale, electricitate, alcool și tutun;

taxa pe valoarea adăugată (TVA) nu poate să fie mai mică decât 15% cota standard și 5% cota redusă; accizele au stabilite niveluri minime pentru fiecare din cele cinci produse menționate mai sus.

3.1.1 Politica fiscală în România

Veniturile bugetare estimate pe baza evoluției indicatorilor macroeconomici și a legislației fiscale actuale prezintă următoarele caracteristici:

ponderea veniturilor bugetului general consolidat în produsul intern brut va fi, în intervalul 2001-2009, în scădere ușoară față de perioada anterioară, dar având în vedere ritmul de creștere al produsului intern brut, în volum se vor înregistra totuși creșteri ale veniturilor bugetare;

ponderea impozitelor directe va înregistra o scădere către orizontul prognozei, (de la 17,6% în anul 2002, la 16,6% în anul 2006), evoluție menită să încurajeze dezvoltarea și acumularea;

în contrapartidă, impozitele indirecte vor avea o evoluție ascendentă, situându-se la orizontul prognozei, cu 0,7 puncte procentuale peste nivelul anului 2002.

Evoluția veniturilor bugetului general consolidat în perioada 2000-2009, este prezentată în tabelul de mai jos :

Pe categorii, ponderea în produsul intern brut a principalelor impozite directe, va evolua astfel:

impozitul pe profit își menține constantă ponderea pe întreaga perioadă prognozată, legislația în domeniu, aprobată recent, asigurând un sistem unitar de facilități pentru toate categoriile de contribuabili, plătitori de impozit pe profit;

contribuțiile de asigurări sociale continuă să dețină ponderea cea mai mare (peste 10% din produsul intern brut), deși vor înregistra o scădere ușoară ca pondere în total venituri (de la 38,0% în anul 2002, la 34,2% în anul 2006), în special ca urmare a reducerii cotelor, începând cu anul 2003 și menținerii sub control a politicii salariale;

impozitul pe venit (circa 3,2-3,7%) va avea un trend crescător determinat de lărgirea bazei impozabile ca urmare a reducerii contribuției la asigurările sociale, concomitent cu creșterea cotei medii de impozit, prin trecerea într-o nouă treaptă de impozitare. (Ministerul Finanțelor Plublice)

3.1.2 Politica bugetară în România

Ca pondere în produsul intern brut, evoluția categoriilor de cheltuieli în structură economică este diferită, în funcție de poziția actuală a acestora și de coordonatele politicii sectoriale și a respectării țintei de deficit asumate de 2,65% anual.

Se estimează sensul descendent, al cheltuielilor de personal, supuse unui proces de monitorizare, fundamentat pe o bună politică de personal, concomitent cu implementarea măsurilor de reformă a administrației publice pe perioda 2001-2006, dupa care cheltuielile de personal prezinta un trend ascendent.

Cheltuielile materiale și servicii au o pondere aproximativ constantă, luând valori din intervalul 6-7% din PIB.

Subvențiile scad, reflectând dezangajarea treptată a statului în economie, ca urmare a atingerii unui nivel ridicat de realizare a privatizăriipe perioada 2001-2006, după care tind să crească.

Transferurile vor deține, în continuare, ponderea cea mai mare în produsul intern brut, reflectând principalele priorități ale politicii guvernamentale, respectiv asigurarea cofinanțării asistenței financiare de la Uniunea Europeană și alte organisme financiare internaționale și transferurile sociale destinate finanțării costurilor legate de protecția socială.

Cheltuielile de capital vor avea un trend pozitiv și vor fi canalizate către proiectele finanțate din fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene, pentru infrastructură, mediu, dezvoltare rurală.

O politică fiscală restrictivă în timpul influxurilor de capital ajută la restrângerea cererii agregate și la atenuarea creșterii prețurilor, poate limita aprecierea reală a cursului valutar (în special atunci când cea mai mare parte a cheltuielilor, guvernamentale se datorează bunurilor necomercializabile – nontradables), poate limita deficitul contului curent, poate descuraja influxuri suplimentare (prin reducerea ratei dobânzii) și poate crește gradul de economisire.

3.1.3 Relansarea creșterii economice în România

În România, aproape 80% din populație a înregistrat scăderi de 30-50% aferente nivelului de trai, produsul intern brut, investițiile, exportul au înregistrat de asemenea scăderi importante. Aceste diminuări au fost însoțite de dezechilibre cum sunt: șomajul, datoria externă, economia subterană, situația economică precară a unor mari categorii ale populației, etc.

Pentru economia românească, anul 2004 a fost cel mai bun de după 1989. În anul 2004 s-a înregistrat o creștere economică de 8,5%. Trebuie precizat că la creșterea înregistrată a PIB-ului a contribuit în mare măsură creșterea volumului de activitate în: industrie, construcții, servicii. Valoarea adăugată brută creată în aceste trei domenii reprezintă aproximativ 83,9% din întreaga mărime a PIB-ului.

În anul 2005, creșterea economică a fost determinată de mărimea volumului de activitate și deci a valorii adăugate brute din construcții și servicii. Contribuția acestor două sectoare la formarea produsului intern brut a fost de 54,8%.

Potrivit INS, consumul populației a contribuit cel mai mult (8%) la creșterea produsului intern brut al României în 2007, din punct de vedere al utilizării acestuia, atât ca urmare a ponderii mari de 77% pe care o deține în utilizarea PIB, cât și pe seama majorării volumului acesteia. În primul semestru al anului 2008 a fost consemnat cel mai înalt nivel al creșterii economice, înregistrându-se o majorare a produsul intern brut cu 8,8% comparativ cu semestrul I 2007, ceea ce reprezintă cea mai mare creștere economică din cadrul statelor membre UE. (Guvernul României).

În perioada analizată, bugetul general consolidat a înregistrat deficit începând cu anul 2000 când a reprezentat 4,7% din PIB, iar în următorii ani a variat între 1-4 % din PIB. Pentru anii 2002-2009 s-a prognozat o valoare a deficitului bugetului general consolidat de 2,65% din PIB, valoare țintă care de altfel s-a realizat, urmărindu-se respectarea criteriului de convergență în vederea aderării la Uniunea Europeană, respectiv încadrarea deficitului bugetar în limita de 3% din PIB.

Deși, în prezent, deficitul bugetar este principalul factor inflaționist, trendul descrescător al soldului primar începând cu anul 2001 a fost urmat îndeaproape de evoluția descendentă a inflației medii anuale. Aceasta confirmă necesitatea menținerii la cote reduse a deficitului bugetar, precum și a unui sold primar pozitiv, obiectiv favorizat de reducerea dobânzilor. Pe de altă parte, scăderea accentuată a inflației pe ultimii ani este și rezultatul reducerii magnitudinii influenței principalilor factori inflaționiști: ajustarea prețurilor administrate, modificarea accizelor la unele produse, inexistența unui climat concurențial în sectorul utilităților publice, persistența indisciplinei financiare.

În perioada analizată (2000-2008), se constată o reducere a cheltuielilor cu dobânzile aferente datoriei publice, fapt ce a condus la diminuarea corespunzătoare a surplusului primar. Totodată, se observă și o reducere a inflației, concomitent cu diminuarea deficitului bugetului general consolidat și a dobânzilor la datoria publică, ceea ce indică, de fapt, o relație de condiționare între deficitul bugetar și inflație.

Dobânzile la datoria publică înregistrează o evoluție descendentă, ceea ce indică o orientare a resurselor spre alte sectoare, respectiv al investițiilor. Scăderea acestor cheltuieli se bazează pe:

creșterea performanțelor economice, reflectate în capacitatea mărită de autofinanțare a agenților economici, conducând la scăderea presiunii asupra ratei dobânzii;

folosirea veniturilor din privatizare pentru diminuarea datoriei publice interne;

acțiunile de îmbunătățire a managementului datoriei publice și trezoreriei, precum și a unor reglementări privind o mai bună previzionare necesităților de finanțare a plăților curente.

Această tendință de diminuare a deficitului bugetar înseamnă pentru economie o reducere a cererii de capital de împrumut din partea statului, resursele disponibile fiind destinate în cea mai mare parte investițiilor. De asemenea, trebuie precizat și faptul că se observă o orientare către împrumuturile externe pentru finanțarea și refinanțarea deficitelor bugetare, fapt ce subliniază din nou această reducere a presiunilor asupra ratei dobânzii, deci și asupra inflației.

3.2 Rolul existenței și funcționalității sistemului financiar asupra IMM-urilor

În ultimii 50 de ani, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) au devenit actori economici valoroși în economiile țărilor lumii, prin prisma locurilor de muncă asigurate și a contribuției lor directe la creșterea nivelului de trai al comunitaților în care operează. Prin dimensiunile lor reduse, IMM-urile potențează caracterul de atomicitate al pieței, reducând puterea întreprinderilor mari de a o influența. În plus, numărul lor mare stimulează concurența limitând pozițiile de monopol ale marilor întreprinderi și micșorând astfel posibilitatea acestora de a crește prețurile. Prin abilitatea lor de a răspunde prompt cerințelor locale, datorită flexibilității de care dau dovadă, deseori IMM-urile ajung să acționeaze pe piețele locale mult mai eficient decât agenții economici mari

Importanța și actualitatea temei de cercetare rezultă din poziția ocupată de IMM-uri în cadrul sectorului privat al statelor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare. În acest sens doar la nivelul Uniunii Europene („UE”), la sfârșitul anului 2011 erau înregistrate peste 20,8 milioane de astfel de entități care asigurau aproximativ 87,5 milioane locuri de muncă (Ecorys, Cambridge Econometrics, 2011).

Îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor joacă un rol crucial în promovarea spiritului antreprenorial și intensificarea concurenței la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene. Accesul la capital suficient și adecvat pentru a crește și a se dezvolta este unul din principalele obstacole cu care se confruntă cele mai multe dintre IMM-urile europene.

Această situație este agravată de dificultățile întâmpinate de întreprinderile mici și mijlocii în relația cu intermediarii financiari care consideră finanțarea lor ca o activitate cu risc crescut și rentabilitate scăzută. Reticența intermediarilor financiari vizavi de finanțarea IMM-urilor este accentuată de o serie de factori (World Bank, 2008):

costuri administrative ridicate. Indiferent de mărimea împrumutului acordat sau clasa de mărime a întreprinderii solicitante creditorii suportă o serie de costuri fixe (de analiză a dosarului solicitantului, de înregistrare, de monitorizare), în momentul în care acordă împrumuturi. Din această perspectivă costurile administrative ridicate asociate cu acordarea de împrumuturi mici fac ca finanțarea IMM-urilor să nu reprezinte pentru intermediarii financiari o afacere profitabilă;

lipsa bunurilor tangibile care ar putea fi utilizate ca și garanții. IMM-urile sunt considerate de către creditori și investitori ca fiind debitori cu risc ridicat datorită insuficienței activelor deținute, a vulnerabilității lor la fluctuațiile pieței și a ratelor ridicate de mortalitate;

asimetria informațională existentă între IMM-uri și creditori/investitori. Lipsa de experiență a IMM-urilor în a furniza creditorilor situații financiare sau planuri de afaceri adecvate, îngreunează activitatea de evaluare a propunerilor de investiții.

Multe guverne și instituții financiare internaționale au încercat să abordeze problemele legate de barierele în calea finanțării IMM-urilor prin dezvoltarea unor programe de susținere a micilor întreprinzători.

Acesta este și cazul guvernului României, care, de la intrarea țării în Uniunea Europeană, a susținut crearea de pachete de instrumente financiare (fonduri de garantare, produse de creditare, etc) orientate spre facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare, în concordanță cu cele mai bune practici europene. Inițiativele în acest domeniu, derulate până în prezent, au încercat să întârească capacitatea intermediarilor financiari (instituții de microcreditare, bănci, fonduri cu capital de risc etc.) de a susține, la nivel național și regional, investițiile derulate de sectorul privat. În plus statutul de membru al Uniunii Europene asigură României dreptul de a beneficia de transferuri financiare orientate spre facilitarea accesului la cunoaștere și inovare, sporirea clarității și predictibilității mediului de afaceri, educația și pregatirea în domeniul afacerilor.

Accesul IMM-urilor la finanțare este legat indisolubil de costul modalităților de finanțare și de structura financiară a solicitantului. De multe ori însă, intermediarii financiari pun la îndoială capacitatea IMM-urilor de a prezenta proiecte viabile în care să se poată investi. Sursele de finanțare ale întreprinderilor diferă între țări datorită caracteristicilor specifice ale întreprinderilor, nivelului de dezvoltare al sistemului financiar și mediului instituțional care guvernează.

La nivel de țară, diferențele privind modul de finanțare al activității microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii sunt mai pregnante din motive care țin în mare parte de factori specifici întreprinderii cum ar fi profitabilitatea, tangibilitatea activelor, volumul vânzărilor, oportunitățile de dezvoltare, costurile de faliment etc. Înțelegerea modelelor de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii și a modului în care acestea se modifică o dată cu dezvoltarea instituțională are implicații politice importante.

La nivelul multor țări, inclusiv al celor din cadrul Uniunii Europene, factorii de decizie consideră că întreprinderile mici și mijlocii au acces inadecvat la sursele de finanțare, ca urmare a imperfecțiunilor pieței. Drept urmare, resurse semnificative sunt canalizate în programe de 3 promovare și finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii. În general, finanțarea IMM-urilor depinde de cererea și oferta de resurse financiare existentă la un moment dat pe piață. Dacă partea legată de ofertă este exogenă întreprinderii, cea legată de cerere depinde în totalitate de obiectivele sale de creștere, de nivelul rentabilității scontate și de riscurile pe care consimte să și le asume la un moment dat. În acest context, analiza factorilor care influențează structura financiară a întreprinderilor oferă indicii cu privire la matricea de finanțare urmată permițând identificarea elementelor care facilitează accesul IMM-urilor la capitalul de împrumut.

De aproape trei decenii întreprinderile mici și mijlocii ocupă un loc semnificativ pe scena economică globală fiind unul dintre principalele subiecte de dezbatere atât în rândul economiștilor cât și ai factorilor de decizie politică. Neglijarea acestor entități în literatura de specialitate a fost oarecum ironică ținând cont de faptul că, în majoritatea țărilor acestea ocupă cel mai mare procent în cadrul sectorului privat asigurând locuri de muncă și generând valoare adăugată. IMM-urile sunt importante pentru toate economiile lumii, dar mai ales pentru cele ale țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu probleme legate de ocuparea forței de muncă și distribuția veniturilor pe cap de locuitor.

Factorii determinanți ai structurii capitalului IMM-urilor din România diferă ca semnificație și semn nu doar la nivelul microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii ci și la nivelul sectoarelor de activitate în care acestea operează. De exemplu rata imobilizărilor necorporale are un impact distinct asupra gradului de îndatorare pe termen lung al IMM-urilor pe clase de mărime și sectoare de activitate. Microîntreprinderile și întreprinderile mici active în sectorul construcțiilor își finanțează activele imobilizate necorporale apelând la îndatorarea pe termen lung, în timp ce structura capitalului IMM-urilor din sectorul primar nu este afectată de rata activelor imobilizate necorporale. Analiza empirică realizată sugerează faptul că factorii determinanți ai structurii capitalului IMM-urilor din România diferă ca semnificație și semn nu doar la nivelul microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii ci și la nivelul opțiunilor de finanțare al acestora.

3.3 Analiza și evaluarea mediului de afaceri și a climatului investițional

În ultimii ani, mediul de afaceri din țară s-a înrăutățit esențial. Schimbarea generală a mediului de afaceri a fost determinate de 2 grupe de factori, care s-au dezvoltat în direcții opuse:

Ameliorarea mediului de afaceri, a avut loc datorită influenței pozitive a factorilor, care determină direct starea climatului de afaceri;

Înrăutățirea mediului de afaceri, a avut loc, în mare masură, din cauza influenței negative a factorilor ce caracterizează situația generală din țară.

Astfel, o îmbunătățire semnificativă a politicii de reglementare a business-ului – modificarea legislației, îmbunătățirea sistemului de impozitare, dezvoltarea reformei regulatory și altele pot îmbunătăți doar partial climatul de afaceri.

Însă, fără schimbări esențiale a situației generale în țară, în special, stabilizarea indicatorilor macroeconomici, îmbunătățirea condițiilor social-economice și politice, depășirea conflictelor interne și externe, crearea unui mediu favorabil pentru desfășurarea business-ului este imposibil.

Factorii care au influențat mediului de afaceri

Cea mai esențială schimbare pozitivă s-a înregistrat la potențialul inovațional al întreprinderilor. Aceste îmbunătățiri au avut loc, în primul rând, datorită implementării mecanismului de protecție a proprietății intelectuale, dezvoltării instituțiilor infrastructurii care susțin întreprinderile în elaborarea și implementarea inovațiilor, precum și în rezultatul sporirii interesului întreprinderilor față de implementarea inovațiilor.

Însă, evaluarea generală a potențialului inovațional și a tuturor indicatorilor acestuia, atestă influența negativă a acestora asupra climatului de afaceri. Cel mai negativ, este indicatorul lipsei cooperării dintre business și instituțiile de cercetare și inovare.

Schimbarea reglementărilor legislative, de asemenea, a influențat pozitiv asupra climatului de afaceri. Îmbunătățiri, au avut loc pe toate elementele ce asigură legislația, mai cu seamă, s-a îmbunătățit essential calitatea legilor privind reglementarea business-ului și s- îmbunătățit corespunderea actelor normative-legislative cu legile adoptate.

Au fost înregistrate schimbări positive, referitoare la accesul cetățenilor la ligislația privind antreprenoriatul și ameliorarea respectării legilor în societate și business. Ameliorarea informării cu privire la legislație s-a produs în mare măsură, datorită internetului, cu toate că accesul la internet rămâne a fi limitat pentru mulți locuitori din localitățile rurale.

Schimbarea influențelor regulatorii ale statului, în ansamblu, a influențat pozitv mediul de afaceri. În primul rând, s-a îmbunătățit esențial procedura de înregistrare a întreprinderilor. Schimbări pozitive s-au înregistrat și conform altor direcții ale influențelor regulatorii – obținerea autorizațiilor special pentru efectuarea business-ului, efectuarea evidenței contabile și prezentarea raportului, efectuarea inspecțiilor și controalelor la întreprinderi etc.

Foarte dificilă rămâne, procedura de lichidare a întreprinderilor, care se caracterizează prin complexitate înaltă, dificultate și implică cheltuieli financiare sporite. Asupra stării mediului de afaceri, se reflectă negativ inspecțiile și controalele de stat la întreprinderi, atât procedura de efectuare, cât si numărul acestora.

Schimbarea relațiilor dintre business și autorități, precum și ameliorarea activității funcționarilor de stat, implicate în reglementarea business-ului, nu este prea esențială, dar au influențat pozitiv mediul de afaceri. Aceste schimbări positive, au avut un rol essential la sporirea atractivității României pentru investitorii străini.

A fost create baza normative-legislativă referitoare la investitorii străini; există garanții de stat pentru investitorii străini, în vederea protecției investițiilor acestora; România, continua astfel cursul integrării în economia mondială.

Atitudinea societății față de investitorii străini, este pozitivă. În ansamblu, acest factor a demonstrate nu doar schimbări pozitive, ci a influențat pozitiv și asupra mediului de afaceri, atât în anul 2007, cât și în anul 2009.

Unul dintre cel mai negativ factor care a influențat evoluția mediului de afaceri este instabilitatea sistemului politic. Acesta a demonstrat nu doar un nivel scăzut al investițiilor străine directe, cât și o tendință extrem de negativă a acestora.

Studiu de caz

INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN INDUSTRIA AUTO DIN ROMÂNIA ȘI EVOLUȚIA ACESTUI SECTOR

Industria auto din România se caracterizează în prezent printr-o tulburare generată pe de o parte de infuzia de capital străin atras de forța de muncă ieftină, bine calificată, costurile modice, experiența redusă în relațiile cu partenerii străini, dorința si voința pentru colaborare și dezvoltare a românilor, iar pe de altă parte de producătorii români de componente auto, care se află într-o continua evoluție, prospectând constant piața, pentru stabilirea de noi contacte, în vedrea încheierii de noi angajamente cu partenerii străini.

Cât despre infrastructura de transport rutier din România, aceasta este una care măsoară în prezent 82.386 km, din care doar 23.630 km sunt modernizați.

Segmentul cu cea mai importantă creștere a industriei auto din România este reprezentat de producția de componente pentru automobile, această creștere fiind stimulată de dinamica industriei mijloacelor de transport rutier. Obiectivul principal de atractivitate al acestor firme este producția de componente din materiale metalice, plastice și cauciuc, dar si componente electrice și electronice. În prezent companiile finalizatoare au transferat către industria de componente acțiunile întreprinse referitor la gradul de inovare si de competitivitate a produselor în contextul asigurării unei dezvoltări durabile. Așadar companiile care finalizează produsele și producătorii de componente se influențează reciproc pentru realizarea produsului finit.

4.1 Industria auto în România

Industria constructoare de autovehicule din România a apărut în anii 1950 și s-a dezvoltat și diversificat cu precădere începând cu anii 1970. Ea cuprindea producători de tractoare, autocamioane, autobuze, autovehicule de teren și autoturisme: Fabrica de automobile Marta (Arad); Fabrica de automobile Dacia (Pitești); Fabrica de automobile de la Craiova; Fabrica de automobile de la Timișoara; Fabrica de automobile de la Câmpulung; Fabrica de autocamioane Roman Brașov; Fabrica de autoutilitare Rocar București (autobuze, troleibuze, microbuze, autocamionete, etc); Uzina Tractorul Brașov;

În 1989, țara noastră producea o serie de autovehicule, de la Lastun (un autoturism de mici dimensiuni cu un motor de 500 cmc) până la camioane de mare tonaj, în special pentru piața internă, dar și pentru export. Fabrici de autovehicule existau la Mioveni, Craiova, Câmpulung-Muscel, Timișoara și Brașov. Astăzi, mai avem doar două dintre acestea: Craiova și Mioveni. Ambele au fost cumpărate de mari producători internaționali și de aceea au supraviețuit. În cadrul fabricii de la Brașov se mai produce numai atunci când statul acordă subvenții, fabrica de la Câmpulung a dat faliment, iar cea din Timișoara și-a închis definitiv porțile.

După revoluția din 1989, o serie de producători auto, printre care Mercedes, Audi, Hyundai, Volvo, Toyota sau Peugeot au dorit sa producă mașini în România sau să cumpere una dintre firmele autohtone.

Perioada următoare s-a caracterizat printr-o conjunctură de factori favorabili industriei de automobile, dintre care amintim:

Preluarea producatorului intern de automobile, DACIA de către grupul Renault.

Stabilirea în România a unor mari producători de componente auto.

Promoțiile oferite de importatori s-au concretizat în reduceri de prețuri sau în echipări mai bogate ale automobilelor.

Derularea în mod constant a programului de înnoire a parcului auto (denumit programul “Rabla”)

Producătorul intern de automobile, Dacia, a crescut ritmul de producție, fiind astfel în măsură să facă față cererii pentru noul său model Logan, cea mai vândută mașină de pe piața românească.

Stabilirea în România a unui nou producător de automobile, Ford, prin preluarea uzinelor de la Craiova.

4.2 Investiții străine în industria auto din România

Cu toate că deschiderea economiei din România nu a coincis cu momentul în care marii producători de componente auto s-au stabilit la noi în țară, aceștia preferând inițial țările din împrejurimi, industria auto din țară este una dintre țintele preferate ale investitorilor străini.

S.C ARO S.A. Câmpulung

ARO (Auto Romania) a fost primul producător de autoturisme de teren din România, avându-și sediul în Câmpulung-Muscel. Compania și-a început producția în 1957, însă a cunoscut succesul abia după anii 1970, când au lansat pe piață autoturismul de teren denumit ARO, vehiculul fiind cotat ca unul dintre cele mai bune autoturisme off-road din vremea respectivă. Însă după 1989 producția a mers în scădere, autoturismul ieșind din fabricație în anul 2003.

Statul român a vândut la sfâșitul anului 2003, pentru prețul de 180.000 USD, 68,7% din ARO, companiei americane cu sediul în Brazilia, Cross Lander USA Inc., deținută de John Perez. În contractul de privatizare erau prevăzute mai multe obligații: să lanseze un nou autoturism de teren; sa realizeze o infuzie de capital de 3 milioane de euro până la 5 ianuarie 2005, dată până la care trebuia să realizeze și un aport de capital de 1,4 milionae de euro; să investească pentru protecția mediului 600.000 de euro; iar investitorul străin urma să beneficieze de facilități fiscal semnificative. De asemenea au fost anulate datorii către bugetul de stat reprezentând 50 milioane USD cu condiția ca noua societate să își achite ulterior toate obligațiile financiare către buget. Investitorul stăin nu a respectat contractual de privatizare, fapt ce a dus la reorganizare juridică și la lichidarea societății, viitorul fabricii de autoturisme de la Câmpulug fiind astfel pecetluit odată cu vânzarea companiei către un investitor neinteresat în modernizarea și dezvoltarea producției.

Fabrica de automobile de la Craiova

În cadrul fabricii de automobile de la Craiova regăsim 3 perioade distincte: colaborarea cu Citroen, perioada Daewoo și perioada Ford.

1. Colaborarea cu Citroen

Primul model produs de cei de la Citroen în țara noastră s-a numit Oltcit, numele provenind de la îmbinarea cuvintelor Oltenia și Citroen. În cadrul fabricii de la Craiova au fost produse trei versiuni ale modelului Oltcit: Club, Special și Axel 12 TRS. Condițiile impuse de reprezentanții regimului Ceaușescu nu erau foarte convenabile, fapt ce a provocat tensiuni între statul roman și investitorii francezi care au acceptat să preia 36% din fabrică. După 1990, înțelegerea cu guvernul român a fost anulată.

2. Investiția Daewoo în România

Daewoo Motor Company a fost primul producător de automobile străin care a intrat pe piața românească, formând în anul 1994 împreună cu S.C Automobile Craiova S.A. o societate mixtă – denumită Daewoo Automobile România S.A. Ulterior, Daewoo Motor Company a dobândit calitatea de acționar principal, prin preluarea a 51% din acțiunile societății comerciale Daewoo Automobile România S.A. Până în anul 2000 au fost realizate investiții de aproximativ 700 mil. USD pentru modernizarea fabricii de la Craiova, construirea unei fabrici de motoare și cutii de viteză, dar și o nouă linie de producție si o nouă linie de montaj.

Grupul Daewoo a intrat în colaps financiar și a fost divizat în anul 2008. Și situația Daewoo Automobile Romania S.A. s-a deteriorat continuu, datorită faptului că Daewoo Motor Company, care intrase de asemenea în faliment, nu a mai oferit societății comerciale Daewoo Automobile România S.A. noi modele pentru producție, încetând orice finanțare.

În acest context, în 2006, statul român, a plătit 60 mil, USD pentru pachetului majoritar de acțiuni, (51% de acțiuni deținute de Daewoo Motor Company Coreea) și a devenit astfel unicul acționar. Prin documentul semnat au fost șterse toate datoriile companiei Daewoo Automobile România către Daewoo Motor Coreea.

3. Investiția FORD

În anul 2007 și-au manifestat interesul în achiziționarea Automobile Croaiova S.A., trei mari producători: Ford, General Motors și Tata Motors din India. Compania Ford a fost cea care a încheiat contractul cu statul român pentru 57 milioane de euro, reprezentând 72,4% din capital, producătorul american angajându-se la investiții directe de 675 milioane euro pentru modernizarea fabricii și la suplimentarea numărului de angajați.

Compania americană a inclus în planul de afaceri pentru viitor proiecte care țintesc realizarea a 245.000 de unități în anul 2011 și a 300.000 de mașini în anul 2013, din care pentru export a prevăzut un procent de 80-90%.

Renault în România

Al doilea producător străin care a intrat pe piața românească a fost grupul francez Renault, care a preluat în 1999 fabrica de automobile Dacia S.A. Pitești, constituind o nouă societate S.C Automobile Dacia S.A. Francezii au cumpărat 51% din acțiuni, investiția ridicându-se la aproximativ 50 milioane UDS.

În această colaborare, România a participat cu clădiri, utilaje, terenuri si muncitori, la care se adaugă facilități fiscale și vamale importante acordate de guvern. În schimb, francezii au promis să investească 269.7 milioane USD și să facă Dacia a doua marcă a firmei Renault.

Compania Renault-Dacia a lansat încă din primul an de existență pe piața românească modelul Dacia Nova urmat de varianta sa îmbunătățită Dacia Supernova. Modelul s-a bucurat de un succes impresionant pe piața internă datorită calității și fiabilității ridicate în raport cu un preț relativ scăzut. La sfârșitul anului 2004 a fost lansat modelul Dacia Logan care a înregistrat atat un succes pe piata internă cât și peste hotare, numărul autoturismelor vândute depășind 161.0000 în anul 2005. Acest model a beneficiat de o lansare la export în 14 țări, ajungând să ocupe o poziție importantă în regiunea Europei Centrale și de Est, cu o cota de piață de peste 2%.

Un aspect important pentru România este faptul că investitorii străini au înființat o unitate, Renault Technologie Roumanie S.R.L, dedicată exclusiv cercetării-dezvoltării ceea ce dovedește interesul francezilor pentru creșterea calității și competitivității produselor realizate.

Având in vedere datele prezentate anterior, putem identifica patru perioade care au marcat evoluția industriei auto în România după 1989:

1994: Primului investitor străin (Daewoo Coreea) intră pe piața românească și formează împreună cu S.C Automobile Craiova S.A. a o societate mixtă – denumită Daewoo Automobile România S.A.

1999: Intră pe piață al doilea investitor străin care a preluat fabrica de automobile Dacia S.A. Pitești, în cadrul procesului de privatizare și a constituit o nouă societate S.C Automobile Dacia S.A.

2003: Compania românească ARO este privatizată către un investitor neinteresat în modernizarea și dezvoltarea producției, lucru ce a dus la ieșirea firmei de pe piață.

2007: Compania Ford încheie contractul pentru cumpărarea acțiunilor deținute de stat asupra companiei Daewoo; fiind singura care asigura producția autohtonă.

4.3 Efectele recesiunii și perspectivele sectorului auto

Anul 2002 a fost singurul an în care toți cei trei producători își desfășurau activitatea, industria automobilelor românești fiind dominată de autoturismele Dacia (53%), urmate de Daewoo(7%) și Aro(1,4%). Astfel că din cele 88.804 unități vândute pe piața autohtonă 61,4% au provenit din producția internă iar din import doar 38,6%.

În anul 2007, după ieșirea de pe piață a societății Aro S.A. dar și după restrângerea activității companiei Daewoo Automobile, 35% din cererea interna de autoturisme a fost acoperită de către Dacia Automobile, diferența de 65% provenind din importuri după cum se observă și in figura de mai jos.

4.4 Industria auto în perioada de recesiune

După un an solid, 2007, în care am avut o creștere economică sustenabilă atât în zona euro cât și în UE-27, criza a lovit din greu în 2008, provocând o scădere bruscă a activității economice la nivel global în ultimul trimestru din 2008.

Criza financiară mondială a dus la scăderea vânzărilor auto în 2008, iar datorită condițiilor de creditare tot mai dificile, mulți producători au decis să închidă fabrici sau să facă disponibilizări masive.

Numărul total de autovehicule noi înregistrate la nivelul Uniunii Europene a fost în anul 2008 de 17 228 051 față de 2007 când s-au înregistrat 18 724 534 de unitați, înregistrâdu-se astfel o scădere de 8%.

Anul 2008 a adus și României scăderi în industria auto, în primele 10 luni ale anului ritmul de scădere fiind apropiat de cel al Uniunii Europene. Însă lunile noiembrie si decembrie ale anului 2008 au fost caracterizate de scăderi masive, vânzările de mașini înjumătățindu-se, fiind înregistrată o diminuare a vânzărilor de autoturisme autohtone de 58.8% în luna noiembrie și de 61% în luna decembrie. Cât despre vânzările autoturismelor de import, și acestea au avut scădere solidă, diferența dintre vânzările din luna decembrie a anului 2008 și aceiași lună a anului 2007 fiind de 49.7%.

Conform Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în anul 2008 înmatriculările de mașini second-hand din România au înregistrat un record pentru piața auto încă din prima jumatate a anului, crescând cu 107%. Față de 2007, vânzările de autoturisme second hand au crescut de la 123 843 unități la 300 885 unități, înregistrând o creștere de 142%.

Anul 2009 a avut evoluții diferite pentru membrele Uniunii Europene, de la scăderi de 80% în Letonia, până la creșteri uriașe în Germania.

După o scădere marcantă în ultimele luni ale anului 2008 și primele luni ale anului 2009, înmatriculările de mașini noi la nivel european au crescut în a doua jumătate a anului 2009, creștere datorată în mare parte programelor de tip Rabla. În total, 14.481.545 de mașini noi au fost înregistrate în 2009 cu doar 1.6% mai puțin decât în 2008 și cu 9.5% mai puțin decât în 2007. În decembrie 2009, cererea pentru mașini noi a crescut cu 16% comparativ cu aceeași lună din 2008.

Programele de tip Rabla au avut o contribuție deosebită, ajutând unele piețe să înregistreze niveluri ridicate, cum ar fi Germania (23.2%), Franța(10.7%) și Austria(8.8%) și altele să nu se prăbușească, chiar dacă țările în care sistemul bancar a avut mult de suferit au înregistrat și scăderi incredibil de mari ale vânzărilor de mașini.

Cea mai mare scădere a fost înregistrată în Letonia (-80.5%), însă nici România nu a stat foarte bine. În 2009 piața auto din România care include autoturisme, vehicule comerciale și autobuze, s-a clasat pe locul al 14-lea în UE, fiind înregistrată o scădere de 59.4%. Vânzările de autoturisme autohtone au scăzut cu 52.7%, iar cele de import cu 51,6%.

Cu toate acestea, investițiile în industria auto au continuat și pe timp de criză. Cel mai important moment al anului 2009 a fost începerea producției investitorului Ford la Craiova, fiind lansat pe 8 septembrie primul autovehicul asamblat la noi în țară. De asemenea, grupul Delphi, de origine americană, specializat in fabricarea de componente pentru autovehicule, a pornit productia de pompe diesel in localitatea Miroslava, Iasi, intr-o unitate care presupune investitii totale de 100 de milioane de euro.

Tot în 2009, AutoItalia România a devenit importatorul oficial al autoturismelor Infiniti, marca de lux a producătorului japonez Nissan, iar compania Mercedes-Benz a decis implicarea mai puternică pe piața românească, astfel grupul german Daimler a preluat participația de 49% deținută de grupul Țiriac în cadrul Mercedes-Benz România.

Pe piața auto la nivelul Uniunii Europene, înmatriculările de autoturisme noi în 2010 au scăzut cu 5.5%. Înregistrările în luna decembrie 2010 s-au ridicat la 1 009 638 de unități, cu 3.2% mai puțin decât în decembrie 2009. În timp ce Spania și Marea Britanie au înregistrat creșteri de 3,1% și respective 1,8%, piața auto din Germania a scăzut cu 23.4%. Cea mai mare creștere a fost observată în Irlanda, 54,7% după scăderea bruscă de 62.1% din 2009. Cel mai abrupte scăderi au fost înregistrate de Grecia(-35.8%) și Bulgaria (-28,9%).

În 2010 înmatriculările de mașini noi au continuat să scădă, astfel că la nivelul întregului an piața auto a înregistrat o diminuare de 18,5%. Din totalul de mașini vândute, 34 400 de unități au fost autoturisme autohtone, care au scăzut cu 11.2% și 71 928 unități autoturisme de import, acestea înregistrând o scădere mai pronunțată (21.4%) (Anexa 3)

Piața second-hand a avut o evoluție pozitivă, crescând doar cu 1%, de la 212.900 în 2009 la 214.600 în 2010, potrivit Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).

Vânzari Dacia în anul 2010

În 2010, Dacia a vândut 348 723 vehicule, volum superior cu 12 % față de cel realizat în anul 2009. Ritmul de creștere a vânzărilor Dacia a crescut de la an la an, volumul livrărilor anuale ale mărcii ajungând sa se dubleze între 2005 și 2010. 

Dacia a comercializat 35 730 vehicule în 2010, pe piața din România în condițiile în care în anul respectiv s-a înregistrat o scădere de 18,5%, astfel compania a reușit să își adjudece o cota de piață de 31,7 %, în creștere cu 2,8 puncte procentuale față de anul precedent. Peste două treimi din volumele vândute – 24 856 unitati au fost livrate prin intermediul programului de reînnoire a parcului auto din România.

De asemenea, anul 2010 a fost marcat de lansarea modelului Duster. Dacia Duster s-a impus rapid drept lider în segmental său de piață, în principal datorită raportului prestații/spațiu interior/preț fără echivalent în lumea vehiculelor 4×4.

Duster a obținut premiu premiul “Autobest 2011”, precum și titlurile “Mașina anului 2011” în România și Croația, dar și trofeul “SUV-ul anului 2011” în România. Pe plan internațional, au crescut vânzările Dacia, depășind 311 000 unițăți anul trecut, în creștere cu 15% față de anul 2009.

În ciuda recesiunii, industria auto românească continuă să se dezvolte, iar pe lângă Automobile Dacia, acest sector este sprijinit de câteva sute de firme, care își desfășoară activitatea atât ca furnizori ai companiilor autohtone, cât și ai unor importante mărci externe.

Potrivit ACAROM, din totalul cifrei de afaceri corespunzătoare anului 2009, de 8,1 miliarde euro, 5,409 miliarde euro provind de la companiile producătoare de componente și doar 2,638 miliarde provin de la cele producătoare de vehicule. În anul 2010 cifra de afaceri totală a crescut la 8,9 miliarde euro, adică 7,3% din PIB.

În 2011, în luna mai înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu 7.1% în Uniunea Europeană, aducând totalul înmatriculărilor din ianuarie până în luna mai la o scădere de doar 0.8% față de aceeași perioadă din 2010. În majoritatea țărilor membre UE s-au înregistrat creșteri: Letonia (120%), Estonia(100.7%), Bulgaria(25.6%), Danemarca (20.8%) în timp ce în Grecia, Italia, România au scăzut vânzările de autoturisme cu 45.6%, 15.1% respectiv 12.1%.

În România prima lună a anul 2011 a adus creșteri majore, înregistrându-se cu 48.9% mai multe autoturisme autohtone și cu 8.1% mai multe autoturisme din import, față de luna ianuarie 2010, însă în perioada februarie-aprilie vânzările s-au diminuat, astfel că totalul înmatriculărilor a înregistrat o scădere de 14.6%.

4.5 Tendințe pe piața auto din România

Evoluția pieței auto în România va fi influențată de evoluția pieței auto europene și mondiale.

În condițiile în care se reprofilează o nouă criză a petrolului în principal datorită stărilor conflictuale din tările din nordul Africii și din zona Golfului Persic, aproape toate cu mari rezerve subterane de hidrocarburi, coroborată cu expansiunea unor noi producători de autoturisme în special din China și India, pe lângă cei tradiționali (Japonia, Coreea, Germania, Franța, Italia, Anglia și nu în ultimul rând SUA), constructorii de autoturisme din România reprofilați sub tutela a doi mari constructori mondiali, Renault și Ford, vor continua lupta obținerii de piețe de desfacere a produselor fabricate în țară.

Pentru realizarea acestui țel, va trebui să se țină cont de următoarele aspecte:

Producerea unor produse noi cu tehnologie avansată în: consum redus de carburanți, siguranță în trafic, preț de cost cât mai mic.

Proiectarea și producerea unor noi prototipuri cu consumuri energetice alternative: etanol, hidrogen, electric, etc.

Prospectarea pieții auto pentru descoperirea unor noi potențiali cumpărători (America de sud, Africa, țările din fosta Uniune Sovietică, etc.)

Sprijinul guvernamental pentru susținerea comercializării produselor în țară. (taxe mai mici, operațiunea „Rabla”, etc)

Dezvolatrea industriei de componente auto

O componentă foarte importantă a pieții auto românești, cum am specificat și mai sus o constituie producția de componente auto.

Începând cu anii 2000, foarte multe companii internaționale au investit în construcția de fabrici pentru componente auto, atrase de mâna de lucru ieftină și cât de cât calificată. Această tendință continuă și în prezent. Dintre investitorii care desfășoară afaceri în țară enumerăm:

Delphi Automotive, deține trei fabrici în România localizate în Sânnicolau Mare, Ineu, Iași și Moldova Nouă, în care lucrează peste 10.000 de oameni. Uzinele Delphi din România produc cablaje și componente pentru sistemele common-rail ale motoarelor diesel.

MGI Coutier SA, este producător francez de componente auto care deține încă din 2006 o unitate în Timișoara, și urmează să deschidă o nouă unitate de producție care să o înlocuiască pe cea veche, devenită neîncăpatoare. Decizia vine pe fondul creșterii comenzilor venite de la Audi, Dacia, Ford si PSA.

Grupul Bosch, deține momentan investiții în trei orașe din Romania: București, Timișoara și Blaj, în domeniul distribuției de echipamente și piese auto, echipamente termotehnice și scule electrice, import și distribuție electrocasnice și componente pentru industria de mașini-unelte, precum și un centru de servicii de externalizare.

International Automotive Components (IAC) din SUA, a început în februarie 2010 construirea unei fabrici de planșe de bord, panouri de portiere și capitonaje de plafon la Balș, județul Olt. Finalizarea lucrărilor este programată la sfârșitul anului 2011, potrivit informațiilor comunicate la lansarea lucrărilor. Este primul furnizor auto care face o investiție greenfield în România, în valoare de 58 milioane de euro. 400 de oameni vor munci aici când uzina va fi deplin funcțională, produsele fiind destinate în special uzinei auto Ford de la Craiova.

Tehnologii noi în construcția de autovehicule

Autoturisme Hibride cu propulsie combinată carburanți-energie electrică.

Atenția guvernelor din întreaga lume este centrată asupra automobilelor deoarece acestea poluează în orașe, metropole sau zone aparent verzi. Japonezii de la Toyota au fost primii care au venit cu idea de a proiecta un automobil ecologic la începutul anilor `90, un automobil care să consume mai puțin combustibil și astfel a apărut Prius, mașina care a pornit trendul mașinilor ecologice. Diferența de preț între hibride și alte modele similare din punct de vedere al dimensiunilor și performanțelor dinamice este de câteva mii de euro, cost al bateriilor și motorului electric.

Și în România va fi prezentat în această vară primul hibrid românesc. Mașina va putea fi admirata la Monte Carlo cu ocazia participării la o competiție a automobilelor care folosesc energii alternative.

Dacia Hamster nu este produsă de uzina de la Mioveni, ci este produsul “Centrului de Cercetare Universitară Ingineria Automobilului”, din cadrul Universitatii din Pitești. Scopul studenților a fost realizarea unui automobil cu emisii de CO2 de numai 99g/km. Numele dat mașinii simbolizeaza faptul ca modelul este un “cobai”, dar are și o altă semnificatie, în limba germană, termenul „hamster” definește capacitatea de a face rezerve, acumulări de energie, ca în cazul.hibridelor.

Mașina folosește platforma tehnică a Daciei Sandero cu un sistem de propulsie EcoMatic Hybrid System. Hamster este un sistem hibrid diesel-electric, motorul termic fiind amplasat sub capota din față, iar sistemul electric în partea din spate, Dacia Hamster va beneficia de tracțiune integrală. Hamster nu este singura idee pe care studenții de la Universitatea din Pitești o au, legată de modele Dacia. De asemenea, aceștia mai lucrează și la alte doua modele de automobile hibride: Electra si Grand Sandero. Rămâne de văzut dacă cercetările efectuate în această direcție se vor materializa într-un autoturism de serie la unul dintre producătorii români.

Autoturisme care consumă Biodiesel

Uniunea Europeană a impus ca, până în anul 2020, 20% din combustibilul folosit sa fie bio. Până atunci, cotele intermediare au fost de 2% în 2005 și de 5,75% în 2010. Biodieselul, care până în anul 2005 lipsea cu desăvârșire din România, acoperea în 2008 o piață internă de circa 50 milioane de Euro. România poate produce anual între 400.000 și 600.000 tone de biodiesel, ceea ce reprezintă de patru până la șase ori mai mult decât necesarul său cerut și impus prin reglementările UE.

Produsul Biodiesel este un combustibil ecologic si este elaborat in conformitate cu standardul SR EN 14214 : 2005. Produsul este obținut din uleiuri vegetale și grăsimi animale și se utilizează drept carburant pentru motoare cu aprindere prin combustie sau compresie, pentru centralele termice cu combustibil lichid.

Utilizarea combustibilului biodiesel este motivata de:

Reducerea combustibilului fosil;

Reducerea poluării mediului;

Caracterul ecologic și regenerabil al esterilor uleiurilor vegetale;

Performanțele energetice sunt aceleași cu ale motorinei. 

Caracterul ecologic al combustibilului Biodiesel este dat de toxicitatea redusă în cazul ingerării și toxicitatea redusă în cazul poluării apelor, risc redus de contaminare a solului, biodieselul fiind degradabil dupa 21 de zile în proporție de 95% în timp ce doar 75% din motorină se degradează.

CONCLUZII

Decizia de a investi într-o țară se bazează pe o analiză a factorilor locali: avantajele și dezavantajele țării gazdă corelați cu intensitatea riscului pe care investitorul este dispus să și-l asume prin operarea într-un mediu străin.

Principalele motivații ale companiilor multinaționale de a investi în Europa Centrala și de Est sunt mărimea pieței și costul factorilor de producție, însă în ultima vreme se pune accentul din ce în ce mai mult pe stabilitatea mediului economic si politic, calitatea instituțiilor guvernamentale, stabilitatea si transparența sistemului juridic și pe gradul de dezvoltare al infrastructurii.

România a devenit membră a Uniunii Europene în 2007, însă în comparație cu celelalte țări are cele mai mari decalaje economice și sociale. PIB/locuitor, productivitatea muncii, exportul, salariul mediu sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Cel mai important obiectiv al României este dezvoltarea economiei, bazată pe valorificarea la maxim a oportunităților oferite de integrarea în Uniunea Europeană, care a făcut din ea o țintă atractivă pentru investitorii străini.

Consider că investiția străină a constituit motorul esențial al strategiei dezvoltării României, iar prin aderarea la Uniunea Europeană, România și-a sporit gradul de atractivitate ca țară de destinație pentru investiții străine directe. ISD în România au crescut progresiv după anul 2000, iar la doar un an după integrare au ajuns la un maxim de 9,3 miliarde euro.

Proporția fluxurilor de ISD la nivel global deținută de economiile în curs de dezvoltare și de tranziție crescuse în 2008, însă criza a schimbat peisajul ISD. Acestă schimbare se datorează în mare parte declinului intrărilor de capital în țările dezvoltate, care în 2008 s-au comprimat cu 29% comparativ cu nivelul din anul 2007.

Chiar dacă pe termen scurt, datorită crizei financiare internaționale ritmul de creștere al investițiilor străine directe va fi moderat, eu cred că începând cu acest an România va recepta fluxuri semnificativ mărite de investiții străine directe, țara noastră deținând un avantaj strategic prin costul scăzut al forței de muncă dar și prin poziția geografică. Atragerea unui volum mare de investiții străine va asigura accesul la un management eficient, la tehnologii moderne, precum si la noi segmente de piață.

Apreciez că România va rămâne o destinație atractivă și profitabilă pentru investiții străine directe, decizia partenerilor străini fiind influențată de evoluțiile macroeconomice din economia reală precum și de calculele de eficiență economică.

Un sector important din România asupra căruia investițiile străine și-au pus amprenta a fost sectorul auto. Cu toate că deschiderea economiei din România nu a coincis cu momentul în care marii producători de componente auto s-au stabilit la noi în țară, aceștia preferând inițial țările din împrejurimi, industria auto din țară este una dintre țintele preferate ale investitorilor străini. ISD au avut o contribuție majoră în dezvoltarea industriei locale de componente și accesorii auto atât prin atragerea investitorilor străini cât si prin stimularea celor autohtoni.

Evoluția bună a sectorului auto din România se datorează în mare parte investițiilor străine directe. ISD au avut un rol important în restructurarea, dezvoltarea și modernizarea industriei auto românească. Chiar dacă criza mondială a dus la scăderea bruscă a activității economice, investițiile străine au continuat, industria auto românească s-a dezvoltat, iar pe lângă Automobile Dacia, acest sector este sprijinit de câteva sute de firme, care își desfășoară activitatea atât ca furnizori ai companiilor autohtone, cât și ai unor importante mărci externe.

Consider că această evoluție a sectorului auto trebuie sprijinită și de autorități prin dezvoltarea infrastructurii, susținerea inovării, dezvoltarea învățământului tehnic și simplificarea accesibilității la fondurile europene.

Piața auto din România va fi influențată de evoluția pieței auto europene și mondiale. În condițiile în care se reprofilează o nouă criză a petrolului în principal datorită stărilor conflictuale din tările din nordul Africii și din zona Golfului Persic, constructorii de autoturisme din România reprofilați sub tutela a doi mari constructori mondiali, Renault și Ford, vor continua lupta obținerii de piețe de desfacere a produselor fabricate în țară.

Tabele și Grafice

Grafice:

Graficul 1: Echilibrul bugetar și datoria guvernamentală a României;

Graficul 2: Mediul de afaceri din România în clasamentul global al Băncii Mondiale (2010);

Graficul 3: Mediul de afaceri din România și din 10 state din Europa, în anul 2009;

Graficul 4: Indicele încrederii investitorilor străini (2010);

Graficul 5: Evoluția populației totale în România;

Graficul 6: Rata dependenței de vârstă din România;

Graficul 7: Evoluția indicelui produselor alimentare comparative cu material primă de

procesare la nivelul UE 27;

Graficul 8: Investițiile declanșate nr. 2009-2011;

Graficul 9: Structura investițiilor privind posibila încălcare a legislației de concurență;

initiate în anul 2011,în funcție de legislația incidentă (%);

Graficul 10: Structura investițiilor privind posibila încățcare a legislației de concurență

inițiate în anul 2011,în funcție de practica anticoncurențială investigată (%);

Graficul 11: Durata medie de derulare a investițiilor privind posibila încălcare a

legislației de concurență și a anchetelor sectoriale finalizate, 2009-2011 (ani);

Graficul 12: Tipul deciziilor emise, 2009-2011 ;

Graficul 13: Amenzile aplicate, 2009-2011 (milioane euro);

Graficul 14: Evoluția fluxurilor ISD în perioada 2003-2012;

Graficul 15: Evoluția soldului ISD în perioada 2003-2012;

Graficul 16: Structura soldului ISD la 31 decembrie 2009;

Graficul 17: Evoluția cheltuielilor bugetului general consolidate în perioada 2001-2009;

Graficul 18: Evoluția procentuală a PIB;

Graficul 19: Evoluția bugetului, dobânzilor, soldului primar și a inflației;

Graficul 20: Producători de autovehicule din România;

Graficul 21: Repartiția pe piață în industria autoturismelor în anul 2002;

Graficul 22: Repartiția cotelor de piață în industria autoturismelor în anul 2007;

Graficul 23: Vânzări autoturisme autohtone în România 2007-2008;

Graficul 24: Vânzări autoturisme import în România 2007-2008;

Graficul 25: Înmatriculări autoturisme UE 2009/2008;

Graficul 26: Vânzări autohtone în România 2008-2009;

Graficul 27: Vânzări autoturisme import în România 2008-2009;

Graficul 28: Variația înmatriculărilor de autoturisme în UE 2009-2010;

Graficul 29: Vânzări autoturisme autohtone în România 2009-2010;

Graficul 30: Livrări autoturisme import în România 2010-2009;

Graficul 31: Cifra de afaceri în industria auto;

Graficul 32: Înmatriculări autoturisme în UE. Variația 2010-2011 (Ianuarie-Mai).

Tabele:

Tabelul 1: Evoluția Indicelui Mediului de Afaceri la nivel regional;

Tabelul 2: Evoluția Indicelui Mediu de Afaceri în Europa centrală și de est;

Tabelul 3: Principalele criterii folosite de investitorii elvețieni pentru a investi în străinătate;

Tabelul 4: Principalele bariere percepute de investitorii elvețieni;

Tabelul 5: Evoluția populației ocupate (15-64) pe sexe și nivele de educație în perioada 2000-2012;

Tabelul 6:Evoluția ratei de ocupare pe regiuni;

Tabelul 7:Evoluția populașiei ocupate (15-64 ani) pe regiuni între 2000-2012;

Tabelul 8: Evoluția ratei în muncă 2007 – 2010;

Tabelul 9: Evoluția prețurilor pentru principalele materii prime pentru industria alimentară în 2014;

Tabelul 10: Indicele prețurilor materiilor prime;

Tabelul 11: Ponderea veniturilor bugetului general în PIB;

Tabelul 12: Cheltuielile bugetului general (%PIB);

Tabelul 13: Analiza comparative dintre venituri, cheltuieli și deficit;

Tabelul 14: Înregistrări autoturisme noi UE 2007-2008;

Tabelul 15: Vânzări autoturisme România 2010-2011.

Lista de acronime

ACEA – Asociația Constructorilor Europeni de Automobile

ACAROM – Asociatia Constructorilor de Automobile din Romania

ADR – Agenție de Dezvoltare Regională

ARD – Agenția Româna de Dezvoltare

ARIS – Agenția Româna pentru Investiții Străine

BNR – Banca Națională Română

CNP – Comisia Națională de Prognoză

CRPCIS – Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine

FMI – Fondului Monetar Internațional

ISD – Investiții Străine Directe

IMM- Intreprinderi Mari și Mijlocii

ONRC – Oficiul Național al Registrului Comerțului

MADR – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

MTI – Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

PIB – Produsul Intern Brut

UNCTAD – Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare

BIBLIOGRAFIE:

Cărți:

Anghel, E Ion – “Investiții străine directe în România”, Editura Expert, 2002

Bonciu, Florin – “Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială” Editura Universitară, 2009

Bonciu, Florin – “Politici și instrumente de atragere a investițiilor străine directe” Editura Albatros, București, 2001

Denuța, Ioan – “Investițiile străine directe ” Editura Economica, București, 1998

Ilie Georgeta – Investiții străine directe, Editura Pro Univestitară, București, 2012

Ilie Georgeta – Politici comerciale. Abordări teoretice și practici internaționale, Editura Pro Universitară, Ediția a II-a, București. 2014

Iacovoiu, Viorela – “Investiții străine directe între teorie și practică economică ” Editura ASE, București, 2009

Luțan, Iustina – “Investițiile străine directe de capital în contextul aderării României la U.E.” Editura ASE, 2006

Munteanu, Costea – “Finanțe Transnaționale”, Editura All Beck, 2005

Negrițoiu, Mișu – “Salt înainte- Dezvoltarea și investițiile străine directe” Editura Expert, 1996

Negrițoiu, Mișu -“Rolul investițiilor străine în strategia națională de dezvoltare economică” Editura ASE, București, 1999

Pirtea, Marilena, Dima Bogdan – “Evaluări cantitative ale impactului investițiilor străine directe asupra creșterii productivității întreprinderilor din Europa centrală și de Est”, Editura Economica, 2009

Prelipceanu, Raluca – “Investiții străine directe și restructurarea economiei românești” Ed. Lumen, Iași, 2006

Serbu, Simona Gabriela – “Investiții străine directe. Determinanți, efecte și politici de promovare” Editura Casa Cărtii de Știință, Cluj-Napoca, 2007

Reviste și Publicații:

Bloomberg Business www.bloomberg.com

Doing Business REPORT, 2010, World Bank. www.doingbusiness.org

Revista bunurilor de larg consum www.revista-piata.ro

Revista de statistică- www.revistadestatistica.ro

The Economist Intelligence Unit www.eiu.com

Surse web:

Agenția națională pentru investiții străine- www.arisinvest.ro

Asociația Europeană a Producătorilor de Automobile- www.acea.be

Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile- www.apia.ro

Banca națională a României- www.bnr.ro

Cadrul general pentru investiții (The Policy Framework for Investment) elaborat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) www.oecd.org

Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 – sinteza Ministerul Finanțelor Publice www.mfinante.ro

Comisia Națională de prognoză- www.cnp.ro

Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare- www.unctad.org

Consiliul Concurenței, privind Raportul anual al anului 2011- www.consiliulconcurentei.ro

European Commission- Eurostat www.ec.europa.eu/eurostat

Food and Agriculure of the United Nations www.fao.org

Global Investment Promotion Benchmarking –elaborat de către Grupul Băncii Mondiale IFC, MIGA. www.ifc.org

Guvernul României, 2005-2007. www.gov.ro

Guvernul României; Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 www.imm.gov.ro

Institutul național de stat- www.insse.ro

Institutul Național de Statistică www.insse.ro

Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale www.madr.ro

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri- www.minind.ro

Ministerul Economiei, Comerțului Turismului (Strategia Guvernamentală pentru Îmbunătățirea și Dezvoltarea Mediului de Afaceri ) www.amposcce.minind.ro

Ministerul finanțelor publice- www.mfinante.ro

Official website of the European Union; Convergence Report 2010 (European Economy 3/2010) www.ec.europa.eu

Toepfer International Romania www.toepfer.com

Uniunea Crescătorilor de Păsări din România www.avicultura.ro