Analiza Managementului Operational In Intreprinderi

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA MANAGEMENTULUI OPERAȚIONAL ÎN ÎNTREPRINDERI

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1-Generalitati privind managemetul operational al productiei

1.1. Managementul operational al productiei

1.2 Trăsăturile,problemele și principiile managementului operational al productiei

1.3 Rolul managementului operațional

1.4 Funcțile și obiectivele managementului operational al productiei

1.5 Strategia operațională

1.6 Departamentul Pregatire Programare și Urmarire Producți

1.7 Pregătirea producți

Capitolul 2- Programarea,Lansarea și Urmărirea ,Controlul productiei

2.1 Programarea producției

2.2 Metode de programare a producției

2.3Algoritmul unui produs

2.4 Factorii care influenteaza proiectarea unui produs

2.5 Lansarea producției

2.3.1-Întocmirea documentației pentru lansarea în fabricație

2.3.2-Metode de lansare în fabricație

2.4 Urmărirea si controlul producției

2.4.1-Metode de realizare a urmăriri și controlului

2.4.2-Tabloul de bord al producției

Capitolul 3- Realizarea managementului operational al productiei in cadrul SC FARIZE DISTRIBUTION SRL

3.1 Prezentarea generala a firmei S.C FARFIZE DISTRIBUTION SRL

3.2 Bilanțul contabil in cadrul S.C FARIZEN DISTRIBUTION SRL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Am ales această temă,ci anume Analiza managementului oerațional al producției,deoarece este o temă foarte complexă în care se vorbește despre principalele metode și intrumente de management pentru organizarea,conducerea,si controlul afacerii.

In ultimii ani,societatea românească traversează o perioadă de schimbare socială continuă.Se modifică stilul de viată,obiectivele personale,etc.Iar noi,trebuie să gasim o soluție și o modalitate cât mai eficientă pentru a supraviețuii în acest context.

În domeniul oricărei întreprinderii,oricare ar fi dimensiunea acesteia si activitatea ei,motivarea este un termen des utilizat.Având în vedere cât de importanți sunt oamenii,întreprinderiile sau organizațiile,cheltuiesc sume mari de bani cu angajarea,mentinerea și extinderea personalului,pentru că investiția în oamenii sa dovedit că este cea mai bună cale pentru supraviețurirea unei organizații.

În ziua de azi,mediul de afaceri este un mediu dinamic,unde sunt impuse întreprinderiilor cerințe de adaptare, de costuri cât mai mici și de o calitate superioară.Toate aceste cerințe pot fi îndeplinite doar dacă există un management operațional performant.

În timp ce toți managerii se ocupă de planificare, organizare și control, managerii

operaționali au responsabilitatea directă să „ducă treaba la bun sfârșit”. Ei trebuie să aibă

capacitatea de conducere care este necesară pentru a realiza produsul sau serviciul cerut de

clienți.Pentru a contura problematica managementului operațional trebuie definită „funcția de operațiuni” a organizațiilor și urmărită evoluția managementului operațional de la începuturile sale simple până la dobândirea statutului actual de element principal al strategiei competitive în organizațiile actuale.

Managementul operațional al producției studiază și utilizează cunoștințele de management general în domeniul funcțiunii de producție a unității industriale, în vederea gestionării resurselor și adaptării producției la cerințele pieței.

Este evident că studiul Managementului operaț ional este esențial în etapa actuală ,când progresele și schimbările economice rapide, precum și evoluțiile tehnologiilor, e-business și Internetul au modificat și modifica neîncetat modul de operare. De aceea, am acordat o atentie deosebită problemelor Managementului operațional, atât al organizațiilor producătoare de bunuri,cât și al celor prestatoare de servicii.Întreprinderiile care produc bunuri și servici indiferent de formele de organizare sau de mărime și specializare destinate vânzării pe piață,acestea sunt realizate în scopul realizării de profit.

Întreprinderea care realizează bunuri și servicii definește un sistem economic,social cibernetic.Acest sistem modifică bunurile de intrare ci anume materiale,piese,energetice etc,in bunuri de ieșiri cu o altă valoare care sunt introduse în piață.Pornind de la faptul că operațiunile sunt acele activități care transformă resursele în bunuri și servicii, consider ca aceasta lucrare reprezinta un instrument util in toate domeniile operaionale pentru gestionareași transformarea resurselor pe baze științifice.

CAPITOLUL 1

GENERALITĂȚI PRIVIND MANAGEMENTUL OPERAȚIONAL AL PRODUCȚIEI

1.1 Managementul operațional al producției

Managementul operational al producției a cucerit in cele din urmă decenii,un loc deosebit in managemntul întrerpinderii.În ceea ce se referă definirea acestui concept,se constatează mai multe pareri,datorită contrazicerilor referitoare la caracterizarea termenului de management,si a deosebirii dintre gestiune si management.

Managementul operațional analizează relațiile și procesele de management în cadrul unei întreprinderi.Întreprinderiile mici și mijlocii sunt firmele care au o cifră de afaceri și un număr de salariați sub o anumită limită.Intreprinderiile sunt de trei feluri: mici,mijlocii și microîntreprinderi.Firmele mici se definesc prin numărul de persoane angajate,care este mai mic de 50 de persoane iar cifra de afaceri nu poate depăși 10 milioane EURO.Firmele mijloci,au un număr de angajați mai mic de 250 de persoane,iar cifra de afaceri nu depășește 50 milioane EURO.Microîntreprinderile sunt firmele care angajează mai putin de 10 persoane cu cifra de afaceri mai mică de 2 milioane EURO.

Întreprinderiile au ca obiectiv creearea de bunuri și servicii.Bunurile sunt acele produse sau obiecte tangibile,iar activitățiile de serviciu sunt acele produse intangibile.

Activitățile de producție ,atât la produsele tangibile cât și intangibile,mai sunt numite și operații,iar managementul acestor produse este denumit management operațional.

Managementul oprațional unei întreprinderii reprezintă o funcție importantă în cadrul unei întreprinderii,deoarece are o funcție operațională ci anume, de producție.

Managementul operațional în sistemul de management al unei întreprinderii,își decide scopul cel mai important în păstrarea operativității producției.Managementul operațional este nevoit să susțină și să garanteze calitatea de stabilitate funcțională a producției în condițiile stabilite de către întreprindere.Acesta trebuie sa garanteze calitatea de echilibru funcțiomal al producției în condițiile variabilităților de intrare,a deranjamentului de mediu,dar și a ceea ce cere piața.Aceasta este cauza pentru care managementul operațional al producției operează asupra componentelor structurale,argumentelor de intrare a sistemului,obiectivelor sistemului de producție dar și funcționarea sistemului de producție.Managementul operațional al producției are ca obictiv să păstreze operaționalitatea producției în limitele caracteristicilor de calitate,cantitate și timp dictate de obiectivele elementare a producție.Managementul operațional al producției alcatuiește o componentă importantă a managementul întreprinderii și se poate efectua prin elemente de tactică și strategie,așa încât obiectivele să fie atinse cât mai repede și să se producă în condiții oprimale de eficiență economică.

Cel mai important obiectiv al managementului operațional al producției îl alcătuiește agregarea elementelor discontinue și directe într-un proces continuu de fabricație competent,care să garanteze utilizarea eficace a capacităților de producție,folosirea superioara a forței de muncă.

Pentru a avea o productivitate cât mai bună,managementul operațional trebuie să opereze asupra componentelor structurale ci anume:- previziunea

-programarea

-lansarea

-controlul și urmărirea.

Fig. 1.1 Etapele managementului operațional al producției

Figura de mai sus pune in evidență relatia dintre componentele managementului operaional al producției.

Pentru a îndeplinii cele patru funcții a sistemului de producție ci anume programarea,lansarea,urmărirea și controlul ,managementul operațional al producției trebuie să profeseze funcțiile de prevenire,organizare,direcționare dar și coordonare și control.

Previziunea cuprinde activități care stabilesc cursul de acțiune și ghidează luarea

deciziilor în viitor. Managerul operațional definește obiectivele pentru subsistemul de operațiuni al organizației, ca și politicile, programele și procedurile pentru atingerea obiectivelor. Această etapă include clarificarea rolului și domeniului operațiunilor în strategia de ansamblu a

organizației. Implică și planificarea produsului, proiectarea unităților și utilizarea procesului de

conversie.

Programarea cuprinde activități care stabilesc structura sarcinilor și autorității. . Managerii operaționali stabilesc structura rolurilor și fluxul de informații în cadrul subsistemului

operațiunilor. Ei determină activitățile necesare pentru atingerea scopurilor subsistemului de operațiuni și pentru a acorda autoritate și responsabilitate în îndeplinirea lor.

Urmărirea și controlul cuprinde activități care verifică concordanța dintre randamentul real și cel planificat. Pentru a se asigura că planurile privind subsistemul de operațiuni sunt îndeplinite, managerul operațional trebuie să-și exercite controlul prin evaluarea produselor reale și compararea lor cu cele planificate.

În ce privește comportamentul, managerii operaționali sunt preocupați de modul în care

eforturile lor de a planifica, organiza și controla afectează comportamentul uman.

Pentru ca managementul operațional al producției să aibă o bună funcționare trebuie respectate niște principii:

-principiu al transparenței=vorbește despre ceea ce este pe piață și cea ce doresc consumatorii.

-principiumal balanțelor=se caracterizează prin realizarea obicetivelor cu resursele disponibile.

-principiu al variantelor=vorbește despre intervalul de livrare,clasificarea obiectivelor și continuitatea asigurării resurselor.

-principiu al perseverenței=presupune varietatea pieței,a materilor prime,tehnologiilor și cerințelor.

-principiu al eficienței=impune alegerea variantei potrivite.

Fig 1.2 Principiile eficienței managementului operațional

Pe măsură ce managerii operaționali planifică, organizează și

controlează procesul de conversie, ei se confruntă cu multe probleme și trebuie să ia multe decizii.

Managementul operațional al producției este subsumat managementului operativ care v-a trebui la randul lui,să aiba în grijă tacticile de strategie prescrise de catre îmtreprindere.

Figura de mai jos reprezintă așezarea pe care o deține managementul operațional al producției in managementul întreprinderii

Fig.1.3 -Locul Managementul operational al producției in managementul întreprinderii

În domeniul managementului operațional ,se folosește previziunea pe perioada scurta pentru a avea rezultate cît mai precise.Previziunea vânzărilor este cea folosită pe baza previziunii solicitarii de produse.

Pentru a primi informații cât mai utile despre programări,este utilă o bună si strânsă cooperare cu mediul extern si anume:–furnizori

–concurenti

–colaboratori

În domeniul lansării,se repartizează ordinele de fabricație către ateliere si secții.Lansarea in fabricație ,vizează emiterea documentației de care este nevoie pentru oricare “celulă” de producție în parte cât si la nivelul colectiv al firmei respective.

Așadar,prin cercetarea documentației se poate defini cu exactitudine ce operație va fi necesara, să execute mașina sau salariatul la o anumită oră.Controlul,urmărirea,lansarea si actualizarea programului face referire la decizia procesului de icile de strategie prescrise de catre îmtreprindere.

Figura de mai jos reprezintă așezarea pe care o deține managementul operațional al producției in managementul întreprinderii

Fig.1.3 -Locul Managementul operational al producției in managementul întreprinderii

În domeniul managementului operațional ,se folosește previziunea pe perioada scurta pentru a avea rezultate cît mai precise.Previziunea vânzărilor este cea folosită pe baza previziunii solicitarii de produse.

Pentru a primi informații cât mai utile despre programări,este utilă o bună si strânsă cooperare cu mediul extern si anume:–furnizori

–concurenti

–colaboratori

În domeniul lansării,se repartizează ordinele de fabricație către ateliere si secții.Lansarea in fabricație ,vizează emiterea documentației de care este nevoie pentru oricare “celulă” de producție în parte cât si la nivelul colectiv al firmei respective.

Așadar,prin cercetarea documentației se poate defini cu exactitudine ce operație va fi necesara, să execute mașina sau salariatul la o anumită oră.Controlul,urmărirea,lansarea si actualizarea programului face referire la decizia procesului de producție,la controlul respectarii condiților determinate in etapele precedente si ci anume:-previziunea

-organizare

-antrenare

-coordonare

-control

Dar face referire si la modul de îmbunătățire a lansării.Între previziune si control se află o legatură de completare viceversa.Așadar,cu cât a fost mai competentă elaborarea previziunii,cu atât mai puține erori va avea producția.Dacă activitatea de programare a fost realizată superficial,atunci va fi nevoie de un control mai precis și strict.În urmare, cantitatea de resurse ( utilizare,informații,timp etc) întrebuințate pentru programare, este opusă cu resursele folosite pentru îndeletnicirea de control.Comparând prețul pe care îl presupune aceste resurse,vom putea afla până unde este mai convenabil să folosim programarea în locul controlului sau viceversa.

previziune – estimarea vânzărilor elaborarea programelor de producție

– optimizarea sortimentului de producție

programarea – stabilirea caracteristicii tehnologice și a formelor

de organizare și conducere operativă a producției

-M.O.P. – calculul parametrilor producției poate fi

realizat prin partidă sau lot de fabricație

– întocmirea documentației necesare

lansarea – – coordonare

Urmărirea – control

Fig. 1.4 Principalele atribuții ale managementului operațional al producției

Principalele îndatorii pe care va fi nevoit să le execute managementul operațional al producției sunt afișate în figura 1.4.

1.2 Tresăturile,problemele si principiile managementului operational al productiei

Managementul operațional al producției are următoarele însușirii:

-scopul desfașurării programării de sistem este: –emiterea de sarcini pe loturi de muncă

–eșalonarea lor în timp

Astfel zicând este urmărită o împărțire si o pricepere cât mai corectă,pentru a nu se pune problema la un moment dat ca masinile sau oamenii care nu dețin nici un angajament planificat ,sau au planificate mult mai multe sarcini,sa nu poata executa angajamentul.Acest proces este de tip cibernetic pentru ca alcătuiesc comenzile care definesc acțiuni de control sau acțiuni de execuție.Activitatea derulează intr-un spațiu de programare a producției.Util ar fi ca organizarea să fie cât mai bună pentru a avea rezolvare pozitivă.Tot ceea ce s-a realizat în privința obiectelor,trebuie inspectat în programarea de ansamblu.Aceste programe sunt necesare să fie determinate în congruență

cu obiectivele pe care le dorește firma în urmatoarea perioadă.

-condițiile pentru programarea curentă,ilustrează cadrul fixat de programarea de ansamblu.Cele mai importante probleme la care managementul operațional al producției este nevoit să de-a dovadă de pricepere sunt: I -probleme de afectare sau de repartizare

II -probleme de încărcare

III -probleme de succesiune

IV-probleme privind alegerea optima a produselor

V – probleme privind programarea producției

I-Problemele de repartizare se caracterizează prin faptul cum vor fi repartizate sarcinile muncitorilor,unde va trebui să avem în vedere și însușirile personale ale muncitorilor.Aceste sarcini stabilite,trebuie sa fie posibilă realizarea lor în perioada de timp desemnată.

II-Problemele de încărcare vizează modul cum pot fi folosite utilajele și mai ales modul în care sunt repartizate operațiunile între acceși categorie de mașini.Așadar este necesar să fie calculat timpul util pentru executarea operațiunilor,iar apoi comparate cu timpii care sunt evidemțiați în programele propuse pentru acele mașini.

III-Problemele de succesiune urmăresc modul cum se succed operațiunile.Angajamentele trebuie planificate în așa fel încât să se reducă ciclul de fabricație prin reducerea timpilor în așteptare.

IV-Probleme privind alegerea optimă a produselor .Această alegere trebuie făcută în așa fel în cât .produsele cu mijloace fixe pe care le deține firma,să urmărească și o maximizare a profitului.

V- Probleme privind programarea producției.

Principiile cu care se efectuează în sistemul managementului operațional al producției

sunt: a- principiul transparenței

b-principiul balanțelor

c-principiul variantelor

d-principiul perspectivei

a- Principiul transparenței trebuie sa urmăreasca permanent evoluția pieței pentru a decide vânzările în următoarele perioade.

b-Principiul balanțelor are în vedere realizarea obiectivelor propuse iar firma trebuie să dispună de anumite resurse.Este foarte important modul de emitere a acestor obiective dar si de a corela cu strategiile impuse pe termen lung.

c-Principiul variantelor.Programatorii măsoară mai multe versiuni de acțiune pentru a realiza obiectivele,fiindcă există posibilitatea ca prima variantă să nu poată fi aplicată.

d-Principiul perspectivei reprezintă modul necesar de a face în continuă programare a producției datorită unor parametri care se modifică în timp.

1.3 Rolul managementului operațional

Rolul managementului operațional este de a asigura stabilitatea funcțională a producției în situația perturbațiilor de mediu sau a variabilelor de intrare.

Pentru ca managementul operațional să mențină producția aceasta,el trebuie să procedeze asupra componentelor structurale ci anume programarea,lansarea,și controlul,mai trebuie sa acționeze și asupra variabilelor de sistem care sunt de intrare și de iesire,asupra obiectivelor sistemului de producție cantitatea,termene și costuri,calitatea dar și variantelor de sistem și funcțiilor sistemului de producție cum ar fi fabricația sau depozitarea ,livrarea etc. Ca și o concluzie,principalul rol al managmentului producției îl desemnează agregarea elementelor discontinui și indirecte,intr-un proces de producție continuu,care să fie competent să folosească eficient forța de muncă,dar și utilizarea maximă a bazei de materii prime.

Fig 1.2 Elementele acțiunii managementului operațional

1.4 Funcțiile și obiectivele managementului operațional al producției

I.Funcțiile principale ale managementului operațional al producției sunt:

Funcția de informare

Funcția de fundamentare a normativelo de programare

Funcția de elaborare a programelor operative

Funcția de coordonare a tuturor verifilor de producție

Funcția de urmărire și reglare operativă a producției

FUNCTIA DE INFORMARE.

-În domeniul unei întreprinderii este de mare folos transmiterea dintre departamentul P.P.U.P ( pregătire programare și urmărirea producției) cu alte departamente din cadrul acestei întreprinderi.Această comunicare este indispensabilă pentru a se vedea daca se examinează managementul operațional al producției ci anume programarea ,lansarea și urmărirea producției. P.P.U.P are rolul de a acumula cât mai multe informații de la celelalte departamente,iar dupa acumularea informațiilor acestea trebuie prelucrate.În domeniul activității de lansare în fabricație,acest departament transmite documentația secțiilor prelucrătoare.

FUNCȚIA DE FUNDAMENTARE A NORMATIVELOR DE PROGRAMARE

-Se examinează calcularea lotului optim,timpul trebuincios producerii lotului dar si stocurile care garantează continuitatea producției.

FUNCȚIA DE ELABORARE A PROGRAMELOR OPERATIVE

-Această funcție face referire la momentul începerii operațiilor tehnologice dar și la problemele complexe a producției

FUNCȚIA DE COORDONARE A TUTUROR VERIGILOR DE PRODUCȚIE

-Vizează modul cum se asigură un echilibru între cantitățile produse pe secții.

FUNCȚIA DE URMĂRIRE ȘI REGLARE OPERATIVĂ A PRODUCȚIEI

-Are în vedere partea de supraveghere si control a managementului operațional al producției .Această supraveghere se referă la îndreptarea erorilor anterioare iar dacă este util si stabilirea unei reprogramări a producției.

II.Obiectivele importante ale managementului operațional al producției sunt:

-” îndeplinirea programului de producției ca volum ,structură si respectarea termenelor“

De multe ori obligațiile stabilite în anumite programe nu sunt respectate,iar în aceste cazuri trebuie studiate cauzele și ceea ce a declanșat aceste erori.

-un alt obiectiv este asigurarea unei ritmicitați maxime în derularea procesului de producție.Pentru executarea operațiilor este nevoie de un timp cât mai scurt dar si de practicarea completă ți integrală a forței de muncă.

-ultimul obiectiv vorbește despre “asigurarea unor cheltuieli de producție nimime și a unei calități superioare a produselor”.

1.5 Strategia operațională

Competiția în mediul de afaceri, atăt în piață cât ți țn segementele acesteia,este foarte mare și are rolul de a mări producția.Organizatia sau întreprinderea este nevoită să corespundă standardelor pieții,cerințelor și asteptărilor consumatoriilor în ceea ce privește utilizarea,calitatea și prezentarea atât a bunurilor cât și a serviciilor.Pentru ca o organizație să aibă o performanță cât mai mare și un avantaj competitiv a producției,este necesar un demers strategic,așa încât să existe o legătură ăntre strategia de dezvoltare a organizației cu deciziile operaționale.

Componentele strategiei operaționale

Această strategie operațională este o componentă a strategiei organizației,având ca principalele elemente misiunea,competența distinctivă,obiectivele și politicile.

Misiunea strategiei operaționale are rolul funcționării de producșie și organizează prioritățiile în funcție de calitate.termene de livrare,cost,flexibilitate etc.

Competența distinctivă definește scopul de a asigura cele mai mici prețuri,la calitatea cea mai bună dar și de a avea un mod de livrare oprtun și o flexibilitate excelentă.

Obeictivele operaționale arată rezultatele a ceea ce sa desfășurat cu producția și anume:

-strategia pentru cel mai mic preț

-care este procentul cliențiilor satisfăcuții

-care este timpul pentru realizarea comenzilor

-durata introducerii unui produs nou pe piață

Politicile opraționale au rolul de a vedea dacă sunt atinse aceste obiective operaționale și se definește prin efectuarea sistemului de control al inventarului.

Fig,1.3 Elementele strategiei operaționale de producție

Tipuri de strategii operaționale

Există următoarele tipuri de strategii operaționale de producție:

-de imitare a unor produse standardizate care au o bună integrare pe piată și o durabilitate destul de mare.

-de inovație care este adaptată doar pentru o piață în dezvoltare,punându-se foarte mare accentul pe flexibilitate.

Cea mai importantă problemă a stategiei operaționale este adaptarea la factorii de mediu;la ceea ce au nevoie consumatorii,materiile prime,la factorii legali,la noile tehnologii dar și la concurență,etc.

Factorii care conduc la excelența unui proces de producție sunt:

Actiunea

Ascultarea permanentă a clientului

Competitivitatea

Proceduri simple și lejere

Spiritul de întreprindere

Realizarea vocației profesionale

Cultura valorilor

Echilibru dintre suplețe și rigoare

Actiunea-este factorul cel mai important deoarece actiunea transformă decizia în realizare.

Ascultarea permanentă a clientului asigură mereu nevoile și cerințele cliențiilor privind utilitatea produselor și serviciilor,calitatea acestora etc.

Competitivitatea-atunci cănd există producție în condiții de concurență și îndoială,este necesar ca angajații repsonsabili și profesioniști să ducă la îndeplinirea obiectivelor propuse.

Proceduri simple și lejere au în vedere faptul că personalul poate să dețină o bună circulatie a informațiilor,un răspuns oportun dar și performanțele obiectivelor.

Spiritul de întreprindere este necesar să existe pentru a usura spiritul matur,transformator,motivația și concurența internă.

Realizarea vocației profesionale se caracterizează prin activitatea pe care personalul trebuie să o execute bine, într-un timp tehnologic oportun.

Echilibru dintre suplețe și rigoare se definește prin existența unui echilibru între centralizare și descentralizare,dar și între responsabilitate și creativitate,între exactitate și promtitudine.

Fig 1.4 Factorii care guvernează excelența procesului de producție

1.5 Departamentul Pregatire,Programare și Urmarire a producției

Departamentul P.P.U.P este departamentul în care se execută managementul operațional al producției ,în domeniul unei întreprinderi.În aceste departament sunt puse în aplicare activităților de programare,lansare si urmărire a producției.Cele întâi îndatoriri care se gasesc în acest departament,constau în redactarea programului de instruire tehnică a producției si cooperare cu celelalte compartimente,pentru a se efectua:

-programe de producție

-mărimea stocului

-colaborarea cu compartimentul de rulare constructivă și tehnologică

-emiterea balanței de corelare

-fixarea programului de poducție pe porțiuni si pe locuri de muncă

-crearea documentelor de emitere în fabricație

-constatarea intrării în executare și realizare intr-o anumită perioadă a sarcinilor

-fixarea măsurilor pentru excluderea posibilelor întârzieri

-centralizează în fiecare zi producția îndepliniteă și anunță managementul întreprinderii asupra situației în care se află producția

-comunică managementului ăntreprinderii asupra greșelii intervenit în stabilirea programului de producție și recomandă măsuri de anulare a acestora.

Acest departament este subaltern directorului de producție și se află în strânsă legatură

cu tot ansamblu de departamente din întreprindere.

1.6 Pregătirea producției

O deosebită activitate indispensabilă realizării managementului oeprațional al producției o redă pregătirea producției.

Pregătirea producției presupune ansamblul măsurilor de creare și însușire în producția unor noi produse, înoirea celor care se găsesc în fabricație și folosirea celor mai modernizate tehnologii și procedee de teorganizare a producției.Pregătirea producției se imparte în două parți:

-A- pregatirea tehnică

-B- pregătirea material-organizatoric

-A- Pregătirea tehnică constă în :

Proiectare produselor

Pregatirea tehnologică

Executarea,încărcarea si omologarea prototipuli

–––––Proiectarea produselor–––––

Deținerea în fabricație a unor produse noi se poate efectua în trei moduri:

-dupa opinia proprie

-pe baza unei licențe de fabricație

-dupa un tipar de referință

Rularea produselor examinează,forma,dimensiunea și caracteristicile produselor ce urmează să fie fabricate în fabricație.În acest stadiu se emit teme de proiectare și cercetarea tehnico-economic.

Tema de proiectare va trebui să cuprindă :denumirea produsului,unde ajunge produsul,condițiile de utilizare,parametrii de valorificare și cantitatea de producere și intervalul de proiectare pe faze.

Studiu tehnico-economic va cuprinde: solicitarea pe piața internă dar și pe cea externă,utilul de resurse materiale,eventualitatea tehnică de fabricație ,prezentarea tehnică și de exploatarea noului produs față de produsele aflate deja pe piață.

–––––––Pregătirea tehnologică––––––

În pregatirea tehnologică are loc emiterea tehnologiei de fabricație a originalelor produse.Prin pregătirea tehnologică se cer rezolvarea pentru urmatoarele subiecte:

-să se ganateze producția produselor printr-un consum echilibrat de materiale șimaterii prime.

-să se garanteze fabricarea produselor cu costuri cât mai mici posibile și să fie de calitate superioară.

––––––-Executarea,încărcarea și omologarea prototipurilor––––-

Etapa aceasta inspectează dacă produsele noi se potrivesc cu documentatia care a fost elaborată pentru această producție.Omologarea redă activitatea de confirmare,pe bază de încercări și analiză iar de aici trebuie sa vedem dacă produsul proiectat corespunde cu produsul original.

-B- Pregătirea material-organizatorică:

-se refera la problemele umătoare:

Decide care este necesarul de materii prime si materiale pentru executarea procesului de producție.

Comenzile trebuie să fie trimise din timp atăt furnizorilor externi căt si furnizorilor interni,de către utilajele și echipamentele tehnologice.

O buna pregarire tehnica si organizatorica a productiei mijloacelor de munca si a obiectelor muncii ,asigura inzestrarea diferitelor ramuri ale economiei cu mijloace de productie la nivelul tehnicii mondiale, asigurand totodata avantaje deosebite consumatorilor prin randamente superioare, durate mai lungi de exploatare, cheltuieli reduse de productie, intretinere si exploatare.

Pregatirea productiei prin modul ei de organizare si desfasurare trebuie sa raspunda indeplinirii a o serie de sarcini de baza: asigurarea fabricarii unor produse noi la nivelul tehnicii mondiale si modernizarea fabricatiei produselor deja existente, asigurarea conditiilor optime pentru indeplinirea ritmica si uniforma a productiei intreprinderii, prin terminarea etapelor de pregatire conform graficelor si prin efectuarea acestora la un nivel calitativ superior, reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei, precum si asigurarea efectuarii acesteia cu cheltuieli minime.

Activitatea de pregatire a productiei constituie, in intreprinderile industriale, coloana vertebrala a intregii activitati, arborele motor al intreprinderii, care pune in miscare toate funtiunile acesteia. Pentru aceasta ea trebuie organizata corespunzator, pe baza unui sistem adecvat a carui functionare corecta sa asigure realizarea obiectivelor stabilite potrivit politicii generale a intreprinderii.

CAPITOUL 2

Programarea,Lansarea ,Urmărirea și controlul producției

2.1 Programarea producției

Programarea producției este o componentă a planificării operaționale.Planificarea producției determină,obiectivele,scopul firmei,determinarea unei strategii pentru a atinge aceste obiective și examinează introducerea unor planuri pentru a coordona activitățile firmei.

Planificarea producției se împarte în 2 moduri pentru a avea un efect pozitiv ,ci anume:

-planificare tehnico-economică

-planificare operativă calendaristică

Planificarea tehnico-economică se diferențiază de planificarea operativ calendaristică prin faptul că producția se efectuează pe un termen lung iar scopul acestei planificări este sa îndeplinească legăturile întreprinderii cu mediul exterior.Această planificare,examinează scopul general al firmei.

Planificarea operativă calendaristică se referă la un termen scurt de timp și la eșalonele de execuție.Figura 2.1 descrie structura activitătilor de planificare într-o firmă.

Fig 2.1-Structura activității de planificare

Principalele obligațiuni ale planificării operativ calendaristice,sau programării,așa cum m-ai este numită ,sunt: -realizarea planulu de producție în ceea ce se referă structura volumul dar și respectarea datelor programate

-să se asigure un ritm maxim pentru derularea procesului de producție

-fabricarea în timp cât mai scurt posibil

-efectuarea absolută și eficientă a forței de muncă

-realizarea unor minime cheltuieli dar de o calitate superioară a noilor produse

Principalele restricții în cadrul programării producției sunt cauzate de datele privind termenele de livrare și felurile de producție.O altă problemă în ceea ce privește programarea ,este stabilirea mărimii lotului dar și determinarea priorităților de execuție ,doar dacă numărul de repere și subamblasare este mare.

În domeniul planificării sau programării,obiectivele pe care le deține întreprinderea ,este văzută diferit în funcție de nivelul ierarhic. Tabelul 2.2 prezintă obiectivele în funcție de nivelul ierarhic.

TABELUL 2.2

Fig 2.2 Obiectivele în funcție de nivelul ierarhic

Din cauza aceasta,este utilă o motivare a personalului în cadrul întreprinderii.O nevoie mare în cadrul oricărei firme este calcularea tipului de producție.Unu din cel mai folosit procedeu,este numărul de obiective operative (N0)

Tipul de producție poate fi: producție de masă,de serie mare,producție de serie mijlocie si serie mica dar si producție individuală.Programarea este un continuu proces,iar atunci când rezultatele nu sunt pe măsură sau cerințele pieții sau modificat trebuie îneapărat făcută o reprogramare.

Fig. 2.3 Realizarea reprogramării

2.2 Metode de programare

Există mai multe metode de programare:

Programarea producției de masă și de serie mare cu fabricația organizată în flux

Programarea producției la liniile tehnologice monovalente

Programarea producției la liniile tehnologice polivalente

Programarea producției la liniile tehnologice automate

Programarea producției de serie cu fabricația organizată pe comenzi

Programare producției prin metoda M.R.P

Pentru ca planificarea producției să fie pe o durată căt mai lungă ,este util analizarea produsului și modul în care evoluează produsul respecti.Schimbarea pe care o percepe cererea în timp ,caracterizează ”viața“ pe care o are produsul.

“Viața” produsului este formată din patru etape:-demaraj,creștere,maturitate,declin,asa cum sunt rezentate și in figura de mai jos.

vânzări

demaraj creștere maturitate

Figura 2.4 Reprezintă ciclul de viață a unui produs.

Pentru a proiecta un produs,înseamna să ai mult mai mult decat ceea ce înseamnă o proiectare tehnică.Proiectarea unui produs este un proces,unde sunt definite toate caracteristiciile unui bun sau serviciu.Pe lângă această definire,proeicratea unui produs se încrede și pe o previziune de pătrundere în segmentul de piață care îi este destinat produsul.

2.3 Algoritmul proiectării unui produs

Algoritmul unu produs deține următoarele faze:

-generarea ideii

-estimarea șanselor de succes ale produselor

-proiectarea și testarea preliminară a produselor

-testarea finală a produselor

Fig 2.5 Algoritmul proiectării unui produs

2.4 Factorii care influențează proiectarea unui produs

Ca și în orice afacere,există și factori care pot influența realizarea unui produs.În afara factorului cel mai importamt care domină proiectarea unui produs ci anume,utilizarea pentru client,mai există și factori care se referă la simplitatea proiectării și standardizarea proiectării.

Simplitatea proiectării este influențată de complexitatea produsului .Standardizarea proiectării necesită efectuarea de elemente comune,o micșorare a numărului de elemente folosite; o profilare a unor elemente comune mai multor produse; o evitare a folosirii unor materiale complet sfecifice; o reducere a operațiunilor de efectuare.

Fig 2.6 factorii care influențează proiectarea produsului

În funcție de fiecare întreprindere ,această firmă poate să hotărască ce tip de producție folosește: producție de tip unicat,serie sau de masă.

Producția de tip unicat are drept caracteristică,numarul mare de repere dar și printr-o categorie de broșuri de produse.

Producția de tip serie se caracterizează,prin reînoirea executării acelorași produse la distanțe de timp mai mic sau mai mare.

Producția de tip masă definește cantitatea enormă de produse fabricate dar care sunt la fel.Pentru acordarea acestui tip de producție este nevoie de o cantitate mare de bunuri,iar rezolvarea obținută depmde de corecția previziunilor.În caz de cererea previzionată este mai mare decat cererea reală atunci se poate termina cu un blocaj financiar.

Cunoscând tipul si durata producției există mai multe tipuri de programare:

-programarea pe comenzi-este folosită pentru producția de serie mică.

-programarea pe serii de devaansări-este utilizată pentru producția mică

-programarea pe stoc de magazin-se aplică pentru produsele de serie mare a căror indicatori sunt tipizați.

-programarea pe ansambluri ciclice-utilizată în cazul producției de serie mijlocie,grației duratei mari de fixare.

-programarea de ansambluri numerotate-se aplică în cazul seriei mijloci și mari.

-programarea pe stocuri tampon-este utilă pentru producția de masă.

-programarea pe loturi periodice-se utilizează cand productia este constantă în timp și montajul este realizat în regim continuu.

-programarea fabricației în flux continuu-se aplică în domeniul producției de masă.pentru că în acest caz se realizează aceleași operații la un loc de muncă.

-programarea liniară-se aplică la îmbunătațirea realizării resurselor pe care le deține firma.

Metoda regurilor de ăncărcare se utilizează în cazul operațiilor de rutină.

Metoda eșantioanelor analizează calcularea necesară a unui eșantion de programe de fabricație.

Planul agregat este caracterizat printr-o realizare a cererii pe tipurile de produse alese. În aplicarea planului agregat se pot stabilii niște metode:

-metoda modelului de răspuns modificat

-metoda de grafice și tabelare

-metodele matematice de programare

Pentru a deține o programare de calitate este util,să deți o schemă a procesului de fabricație unde vor fi stabilite programele secțiilor.

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI DE MASĂ ȘI DE SERIE CU FABRICAȚIA ORGANIZATĂ ÎN FLUX

În firmele industriale,cu câmpul muncii de masă și de serie mare,producția este în general pe linii tehnologice în debit.Regularitatea producției,constă în metoda în care determină șiîndeplinește programul de producșie al liniilor tehnologice.Pentru a se afla rogramul de producție zilnic al unei firme,avem nevoie de programul de producție lunar al firmei respectivemcare prin împaărțirea acestui program la numărul de zile din acea lună poate decide producția zilnică a firmei.

Aceste programe de producție li se aplică rectificări în confomitate cu procesul aprobat de rebuturi, poziția stocurilor între liniile de producție și volumul de produse ce se cuvin livrate beneficiarilor.Determinarea programului de producție pentru oricare linie tehnologică are o anumită importanță practică,deoarece pe baza programului se vor creea normativele de programare.

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI LA LINIILE TEHNOLOGICE MONOVALENTE

Liniile tehnologice monovalente sunt caracterizate pri faptul caci fabricarea este pe o perioadă de timp îndelungată și este realizată doar unui singur obiect.Aceste lini tehnologice monovalente pot fi de 2 feluri:-linii cu flux continuu

-linii cu flux discontinu

La liniile cu flux continu lucrul,nu se realizează direct pe mijlocul de transport ci se efectuează la locurile de muncă repartizate pe traseul mijlocului de transport.Urnărirea și programarea producției la liniile tehnologice continue se îndeplinesc cu contribuția graficelor de lucru.Aceste grafice sunt” graficul programare si urmărire a producției zilnice și graficul îndeplinirii programului de producție după nomenclator“.

Programarea producției în ceea ce privește liniile monovalente cu flux continu se individualizează prin instrumentele practice folosite.Acestea ar fi:grficul de programare urmărirea și producției zilnice,graficul efectuării programului de producție și graficul alternant al circulației pieselor.

A) Graficul de programare și urmărire a producției zilnice

-se caracterizează în forma unui dreptunghi,unde baza dreptunghiului arată scara timpului,ci anume numărul de zile lucrătoare din luna respectivă,iar pe diagonală se indică regularitatea fabricatiei,potrivit sarcinii de producție care a fost programată.In partea stângă a graficului se evidențează sarcinile de producție zilnice.Urmărirea îndeplinirii programului de producție se efectuează printr-un punct marcat care arată sarcinile efectuate zilnic.Unirea acelor puncte, va ghida la o linie frântă care arată evaluarea sarcinilor sub aspectul ritmicității.

Fig. 2.7 Graficul de programare si urmărire a producției zilnice

B) Graficul alternant al circulației pieselor

-arată modul de circulație a pieselor de la locurile de muncă,dar și timpul de âncepere și terminare a oricărei piese care constituie obiectul programării de producție.Pe baza acestui grafic se poate efectua programul operativ pentru oricare grupă de mașini sau locuri de muncă.Acest grafic are următoarele avantaje:-stabilește timpul de intrare și ieșire a pieselor,

-stabilește identificarea locurilor de muncă sau mașinilor unde se va realiza fiecare piesă dar și piesele care urmează să se realizeze pentru fiecare loc de muncă,

-ajută să se observe cantitatea și calitatea programelor operative de producție.

Dezavantajul acestui grafic este dificultatea realizării unui număr mare de piese.

Figura de mai jos reprezintă graficul alternant al circulației pieselor,pe baza căruia se realizează programul operativ pentru oricare grupă de echipamente sau locuri de muncă.

Fig 2.8 Graficul alternant al circulației pieselor

C) Graficul îndeplinirii programului de producție

-se realizează cănd trebuie îndeplinit programul de producție la liniile tehnologice monovalente care garantează efectuarea pieselor principale.Acest grafic poate aproba nițte măsuri privind executarea ritmică a sarcinilor de producție deoarece uneori se înregistrează întârzieri.

Fig 2.9 Graficul îndeplinirii programului

Există unele diferențe între liniile cu flux discontinu față de cele cu flux continuu.Această deosebire se realizează prin faptul că nu se poate garanta un tact unic comun întregilor operațiuni.

Producția liniilor tehnologice monovalente cu flux discontinu are anumite particularități mai ales în baza normativelor de programare,deoarece unele operații nu sunt egale sau multiple cu tactul,ceea ce se deduce că gradul de realizare a liniei este mai redus.Acest grad de utilizare determină un raport între timpul în care piesa se află pe linia tehnologică și timpul util executării unei piese pentru toate operațiile tehnologice.În astfel de condiții,apare nevoia garantării unei încărcări cât mai înțelepte și utile atăt a capacităților de producție cum ar fi mașinile și instalațiile cât și a personalului.Această operație se poate executa prin realizarea mai multor operații de către același muncitori.Pentru alegerea operaților de pe linia tehnologică în flux discontinu care să fie realizată de acelați muncitor trebuie respectate două condiți:-operațiile să fie omogene din punct de vedere al specializării dar și al categoriei de încadrare pe care le reclamă.

-operațiile să fie efectiate la cele mai apropiate utilaje posibile.

Graficul standard este intrumentul practic de folosit în programarea producției la liniile monovalente cu flux discontinuu.Motivul acestei denumiri de grafic standard vine de la faptul că dacă nu intervine nici o modificare în tehnologia de fabricație a produselor,atunci această operațiune pentru obiectul programării se repetă.Acest grafic standard are următoarele avantaje:determină și calculează momentul de începere și terminare a realizării cantității de roduse aflate ăn programul de producție;fixează locurile de muncă necesare pentru fiecare operație;precizează operațiile pe care le poate efectua un muncitor;stabilește timpul la care să se repetă realizarea diverselor operații;determină nivelul stocului de producție neterminate.

Principalul dezavantaj al acestui grafic standar,constă în obișnuirea redusă la înlocuirea condițiilor de fabricație.

Fig 2.10 Graficul standard pentru o linie tehnologică monovalntă în flux discontinu

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI LA LINIILE TEHNOLOGICE POLIVALENTE

La liniile polivalente se lucrează periodic ,obiecte de feluri diferite iar la oricare loc de muncă se realizează mai multe “ obiecte-operație”.Liniile polivalente sunt purin mai favorabile decaăt liniile monovalente deoarece are loc schimbarea SDV-urilor dar si reglarea mașinilor.Liniile polivalente pot fi cu flux continu ți discontinu.Una din caracteristica cea mai importantă a liniilor tehnologice polivalente cu flux continu,este că atunci cand de la un obicet se trece la alt obiect ,nu necesită schimbări importante la reglarea utilajelor.

O problemă în ceea ce privește liniile polivalente cu flux discontinu,constă în faptul că,trecerea de obiecte de un anumt tip pot fi compuse din obiecte de alt tip.Graficul standard al lansării se poate utiliza atunci când vrem să vedem periodicitatea lansării loturilornla liniile tehlogice polivalente.

PROGRAMAREA PRODUSELOR LA LINIILE TEHNOLOGICE AUTOMATE

Linile tehnologice automate se identifică prin:

-realizarea automată a operațiilor la oricare post de lucru dar și prin sincronizarea realizării acestora cu transportul intern.Cele mai importante probleme ale programări liniilor tehnologice automate,vizează fizarea numarului zilnic de ore de funcționare a oricărei linii dar și repartizarea timpului de funcționare a liniei în timpul unei zile de lucru.Pentru determinarea unor bune versiuni de eșalonare a realizării liniei automate,este util să se verifice urmatoarele aspecte:-fixarea mijloacelr circulante sub o formă a producției neterminate.

-folosirea timpului de lucru al operatorilor dar și utilizarea cât mai mică a consumului de energie electrică din rețea.

Omul în aceste condiții are rolul de a supraveghea funcționarea acestor linii automate și reglarea procesului de roducție în cazul unor variabile perturbatoare.Datorită automatizării procesului de producție,aceste linii automate se îndreaptă sper o dezvoltare a ritmului imediat de creștere în viitor.Programarea producției se simplifică atunci când efectuăm producție în liniile tehnologice automate,deoarece se poate observa ritmul de lucru și de aici ne dăm seama că producția se poate obține într-o unitate de timp.

Diferența dintr liniile automate și liniile de fabricație neautomate este că liniile automate au ritmul mai rapid.

Programarea timpului zilnic de lucru a unei linii automate contine doua etape:

“ determina numărului zilnic de ore de funcționare a liniei în condițiile unui program”

“ eșalonarea duratei de funcționare a liniei în cursul unei zile”

În prima etapă,cei doi factori importanți pentru numărul zilnic de ore de funcționare este producția orară a liniei automate și programul zilnic de producție a liniei automate ca linie furnizoare.

În ceea de a doua etapă,există și niște condiții pentru durata de funcționare a liniei automate în decursul unei zile.Aceste condiții sunt:-existența funcționară între linia automată și linia furnizoare sau perecedentă,deoarece linia automată trebuie să asigure piesele utile funcționarii pentru liniile beneficiare.

-Stocul care este neterminat trebuie să fie căt mai mic.

-Folosirea cât mai eficientă a timpului de către cei care conduc și supraveghează linia automată.

-În caz de întrerupere a funcționarii liniei automate, trebuie să se asigure înlocuirea scuelor de diferite posturi de lucru.

Eșalonarea duratei de funcționare a liniei automate ăn cursul unei zile,pot fi îndeplinite prin mai multe variante.Funcționarea liniei să fie pe căte șase ore în primele doua schimburi.Funcționarea liniei să fie pe douăsprezece ore apoi să se întrerupă activitatea și să se revină în ziua următoare.Funcționarea să fie pe tot parcursul zilei,prin alternarea unei ore de funcționare cu o ora de întrerupere.Funcționarea liniei să fie pe câte patru ore,iar schimburile să fie căte trei și funcționarea să fiela începutul fiecărui schimb.

Toate cele patru variante pot fi puse în aplicare,dar pentru a selecta varianta cea mai optimă trebuie să avem în vedere următoarele cripterii:

”-reducerea imobilizării de mijloace circulante

-utilizarea cât mai eficientă a timpului operatorilor

-aplatisarea curbei de sarcină

-posibilitatea schimbării dispozitivelor și a sculelor de la posturile de muncă”

PROGRAMAREA PRODOCUȚIEI DE SERIE CU FABRICAȚIA ORGANIZATĂ PE COMENZI

Cea mai importantă caracteristică a producției de serie este fabricația pe loturi.Lotul ilustrează cantitatea folosită de produsele la fel care se îndeplinesc intr-o singură întreprindere.O caracteristică a lotului este lotul optim ci anume lotul pentru care costurile de producție sunt reduse.Pentru firmele care își derulează producția în serie,dimensiunea lotului de fabricație deține o importantă valoare ,deoarece aceasta constituie norma principală a programării atât la standardele firmei cât și la standardele de scție sau atelier.O altă necesitate în cadrul producției de serie este perioada ciclului de fabricație.Perioada ciclului de fabricație stabilește un paramentru principal pentru programarea în serie deoarece atât pe baza intervalului ciclului de timp cât și perioade de lansare în fabricație care se pot repartiza în timp și verifica procesul de producție.

În funcție de producția de serie pe loturi se pot realiza trei moduri de ansamblare pe durata operațiilor tehnologice ci anume:-metoda succesivă

-metoda paralelă

-metoda mixtă

Metoda succesivă este modul de a prezenta obiectelor de prelucrat,de la o intervenție la alta,în care lotul de produs este adaptat în totalitate la o operație și doar după aceea este comunicat la operația următoare.

Metoda paralelă se aplică de la o operație la alta astfel încât oricare produs sau lot este transmis la operația următoare de îndată ce este concretă operația curentă.

Metoda mixtă este o combinare între metoda succesivă și cea paralelă.Peisele realizate dintr-un lot au loc fără pauză,constatând în realizarea operațiilor.

Lotul de fabricație arată cantitatea de produse la fel,(cum ar fi piesele,ansambluri,semifabricatele)lansate în acelați timp în fabricație care se lucrează pe aceleași locuri de muncă și care utilizează doar un timp de pregătire ,ci anume,încheierea.Aceasă încheiere cuprinde:-timpul necesar pentru pronunțarea documentației de lansare

-timpul pentru aducerea lucrătorilor cele necesare producției

-timpul pentru studierea sau învătarea muncitorilor

-timpul pentru reglarea sau montarea unor dispozitive noi de către executanți

-timpul pentru verificarea uneia sau chiar a mai multor piese porbă.

-timpul pentru terminarea lucrării executate și aducerea locului de muncă la starea initială a fabricației.

Această categorie de timp aduce foarte multe cheltuieli de pregătire-încheiere a fabricației dar care ste indispensabilă pentru definirea loturilor de fabricație.Chiar dacă aceste cheltuieli sunt foarte mari,ele nu sunt singurele.Mai există cheltuieli generate de emiterea și multimplicarea documentelor de lansare.

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI INDIVIDUALE CU FABRICAȚIA ORGANIZATĂ PE COMENZI

Pentru producția individuală,perioada ciclului de fabricație,este caracteristica principală pentru a planifca în timp și spațiu ,realizarea comenzilor specifice producției.Avantajul producței pe bază decomenzi este că se află stocuri de produse finite doar pentru durata scurtă.Dezavantajul acestei producție individuake constă în modul că se poate constata fluctuații mari de producție de la un timp la altul.În astfel de situație este nevoie să angajeze dar și să concedieze o paret din personal.Iar ăn această situație previziunea vânzătorilor este complicat de realizat.

Pentru a se putea îndplini această sarcină,este nevoie de o bună cunoaștere a timpului pe care le necesită fazele procesului de producției.Principalul instrument derulat în programarea producției este “ciclograma comenzilor”.Caracteristicile ciclogramei comenzilor sunt:

-diagrama de structură pe nivelurile articolelor

-etapele de pregătire și realizare a procesului tehnologic dar și perioad normală ale operațiilor tehnologice și nu numai.

Graficul ciclogramei este foarte important deoarece ,elaborat greșit, nu se pot realiza la timp produsele și în astfel de situație se pot pierde clienți.

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI PRIN METODA M.R.P

( Materials Requirements Planning)

Metoda M.R.P are ca mod de folosire ,calculul costului satisfacerii acelor nevoi.Aceste nevoi sunt importante pentru firmă și sunt ămpărșite în brute și nete.Nevoile brute sunt acele nevoi de consum ale unui bun.Dacă din nevoile brute reducem stocurile dobândite atunci obținem nevoile nete.Metoda M.R.P analizează o programare a aprovizionării pornind de la P.D.P (programul director de producție).

P.D.P se caracterizează prin următoarele:-garantează mărimea precisă a volumului de producție

-emite produse sau subansamble majore

– accentuează perioada de livrare către beneficiar

2.5 Lansarea producției

Lansarea producției este cea de-a doua activitate efectuată de catre P.P.U.P atăt pe departamentul de producție cât și pe colectivul întreprinderii.Efectuarea emiteri în fabricație este compusă în primul rănd de cunoasterea documentației trebuincioase pentru a realiza atribuțile care au fost planificate.În domeniul operațiilor efectuate de departamentul P.P.U.P mlansarea este dependent reciprocă de rogramarea care este superioară și inferioară de operația de urmărire și control a producției.

Lansarea în fabricație,ca funcționare a managementului activități de producție consta în:comunicarea de către conducător către personalul condus,a ceea ce este nevoie de fabricat pentru atingerea obiectivelor stabilite.Lansarea în fabricație numește totalitatea lucrărilor cu privire la emiterea,argumentare și răspandirea documentelor cu intenția de a se începe realizarea sarcinilor propuse de către conducător la nivelul locurilor de muncă.

Ca și un element component al managementului operațional al producției,lansarea ăn fabricație se califică înapoia programări și înaintea controlului de producție.Acestă pozitionare precizează că lansarea este întemeiată de programarea sarcinilor de producție.

Lansarea face parte dintr-un punct de control preventiv al cheltuielilor atât cu salarile executanților cât și cu materiile prime,astfel încât să existe o destinație rațională.Atunci cînd trebuie să avem o eficiență economică maximă, lansarea în fabricație trebuie să respecte în mare măsură atât cheltuiala cu materiile prime cât și cheltuiala cu salariații.

În cazul lansării în fabricație,aceasta examinează mai multe scopuri:

-se stabilesc cheltuieliile care sunt necesare pentru a efectua producțiile programate.

-adunarea datelor și prelucrarea informațiilor pentru a putea emite documentația corectă programelor operațive de producție.

-să nu prea existe deplasări făcute de executanți pentru procurarea și restituirea documentației.

-documentele sa fie cât mai raționale și să fie transmise de la departamente către secțiile prelucrătoare în timpul cel mai scur posibil.

-executarea unor sisteme cât mai moderne de lansare a producției în fabricație care să dețină reducerea costului de producție,creșterea operativității în asigurarea informațiilor necesare execuției și mărimea cheltuielilor de producție.

Îm domeniul relizării de lansare,informațiile care se află în programele de producție sunt comunicate de la programator la executant.Lansarea trebuie să respecte o serie de principii.

Lansarea este nevoită să fie echivalent cu Programul Coordonator de Fabricație și să se precizeze următoarele:-locul precis unde are loc operașia

-muncitorul care realizează operația

-materialele de care sunt nevoie dar și în ce constă operația.

Lansarea este cea care se efectuează înaintea de execuția produsului.Lansarea se realizează concomitent în intervalul de timp pe subunități de producție ,pentru a înlătura neputința efectuării montajului.Mișcarea informațiilor este necesară să fie accelerată în domeniul întreprinderii,pentru că lansarea să țină cont de ultimele stabiliri ale managerilor.Aceste decizi ale managerilor se referă atăt la consumul de materiale dar ți la calitatea produselor ,tehnologiile folosite etc.Prin documentația redactată,lansarea,trebuie să aibă stabilite mărimea lotului dar și durata ciclului de fabricație.Lnasarea trebuie să examineze și analizeze.reducerea stocurilor de materiale circulante pentru a asigura o crestere a lichidităților întreprinderii.Atâta timp cât deții niște formulare tipizate se garantează un procedeu elementar de conducere și control.

Documentația elaborată are mai multe roluri,iar unul din roluri este cel de a simplifica munca persoanelor din firmă dar și de a asigura controlul în firmă.În elaborarea documentației de lansare în fabrică,se pot utiliza mai multe sisteme:-sistemul manual

-sistemul utilizat

-sistemul automat

Sistemul manual și cel utilizat nu mai sunt aplicate,deoarece apărea multe erori.Cea mai utilizată lansare este cea asistată de computer.Această lansare poate realiza un volum enorm de calcule și de prelucrare a informațiilor.Întreprinderile mici mai folosesc ți programe standard de gestiune.În domeniul lansării sistemului automat sunt necesarr două fișiere:-fișiere tehnologice

-fișiere de plan.

Fișierele tehnologice dețin fișele tehnolofice ale produselor

Fișierele de plan dețin informațiile asupra tot lotului.

Un alt avantaj atunci cănd folosețti sistemul automat este că programul de producție în fabricație este ușor simplificat.

2.3.1 Întocmirea documentației pentru lansarea în fabricație.

P.P.U.P trebuie să fie într-o continuă comunicare cu celelalte departamente ale firmei ,pentru a avea informații cât mai utile pentru întocmirea documentației.Cele mai importante informații pe care le efectuează P.P.U.P pentru a face o documentație de lasare În fabricație sunt:-programul de producție

-documentația tehnologică

-denumirea și modul de codificare a locului de muncă

-ordinea și avizarea de modificare

– informații privind situația subunitaților îmtreprinderii

Aceste documente se emit pe baza informațiilor din subactivitatea de programare a producției sar și din activitatea de pregătire tehnică a producției.

Programul de producție indică cantitățile care trebuie să fie realizate ,termenele de livrare etc.

Documentația tehnologică are următoarele documente:” nomenclatorul reperelor care compun produsul”,”gamele de operații”,fluxul tehnologic” și “metodele de muncă pentru fiecare reper în parte”

Ordinea și avizarea de modificări se referă la încărcarea utilajelor ,eventualele defecțiuni etc.Pentru informațiile de mai sus se emit următoarele documente:

-documente privind necesarul de consum.Aceste documente sunt bonuri de consum și fisă limită de consum.Bonul de consum este acel document unde sunt specificate consumul materialelor prime și materialele necesare executării producției.El mai prezintă și informații despre recunoașterea produsului care se pregătește,despre denumirea,cantitatea și caracteristicile materiei prime.Bonul de consum este sursa primară de a se lămuri cheltuielile cu materia primă.Fișa limită de consum se utilizează atunci cănd este mai dificil de folosit bonurile de consum.Un alt bon,este bonul de lucru.Acesta asigură lansarea manoperei în fabricație și prezintă informații despre identificarea produselor,consumul de timp,despre operațiile tehnologice etc.Bonul de lucru este sursa de evidență a chleltuieli cu munca vie.

-documente privind necesarul de manoperă.Aceste documente sunt fișa de însotire ,borderoul documentelor lansate și graficul de urmărire.În fișa de insotire se scrie tot parcursul până ce produsul este finit.Borderoul documentelor lansate analizează o centralizare a consumului de materiale.Graficul de urmărire este caracterizat din sumarul reperelor și prodduselor mtimpul ciclului de fabricație și locurile unde se realizează reperele.Documentele reprezintative ar fi fișa de montaj,fișa de debitare dar și listele de stabilire a priorităților.

Toate aceste documente nu sunt la fel la fiecare întreprindere.Ele se difenețează prin metodele de programare ,condițiile de fabricație dar și prin mijloacele tehnice de prelucrare a datelor utilizate.

2.3.2 Metode de lansare în fabricație

Lansarea în fabricație a produselor,decurg pe baza unor aplicții,în orice întreprindere indiferent de ce condiții de producție deține aceea întreprindere.Aceste aplicații conțin:

-determinarea necesarului de articole

-elaborarea bonului de materiale și a borderoului de materiale

-elaborarea dispoziției de lucru și a borderoului de manoperă

-controlul,evidența,difuzarea și arhivarea documentelor economice de lansare a producției în fabricație.

Prima aplicație vorbește despre necesarul de articola care se pot stabili pe baza unui” model matriceal al exployiei însumate a structuri arborescente din nomenclatorul de produse”.Explozia însumată este alcătuită din piesele subansamble de același fel cu cantitățile lor ,pentru produsele identice sau toate produsele asociate cu componentele nivelelor respective.

Cea de a doua aplicație are o caracteristică complexă datorită atât complexității constructive a produselor cât și multor produse fabricate în întreprinderi.În cadrul bonurilor,materialele prime care sunt folosite în confecționarea produselor au tresături specifice cum ar fi: dimensiunea,forma,calitatea etc.Aceste tresături de cele mai multe ori se difenețiază în funcție de utilajul tehnologic sau de produsele tehnologice.Se mai poate ca în bonul de materiale să se înregistreze mai multe feluri de piese,care să realizeze în număr diferit dar materialele să fie identice,pentru care uneori sunt utile cantități tehnologice diferite.

Aceste lucrări grupate se utilizează la creearea pe comandă și atelier a borderourilor de materiale,indicându-se informațiile principale ci anume:calitatea materială,cantitatea de materiale,numărul bonului,codul pieselor dar și valoarea totală a bonului.Pentru a vedea care este valoarea borderoului,trebuie adunate valorile bonurilor.

Cea de a treia aplicație este simplă,deoarece constă în reproducerea identică a unor informații din documentația tehnologică.Astfel se determină manopera normală care se dă pentru realizarea unor operații tehnologice la un anumit lot de piese,datorită mărimii lotului și timpul unitar de execuție.

Ultima aplicație prezintă controlul documentelor care trebuie realizată sub două aspecte:controlul cantitativ care verifică în totalitate documentele pentru a vedea toate piesele componente ale unui lot și controlul calitativ urmărește partea de manoperă dar și partea de materiale.

Mai există și lansarea pe bază grafice,această metodă realizează doar lansarea elementelor principale,făcând ca celelalte elemente să se lanseze în paralel.Lansarea pe bază de devansări se caracterizează prin stabilirea termenului final atunci când este nevoie ca reperele să fie realizate.Din termenul final se scade durata de devansare.Această lansare trebuie să aibă loc înainte de data devansării.Lansarea grupată se realizează în cazul tehnologiei de grup.Pentru oricare element care se află în grupă va trebui să se verifice dacă sunt respectate devansăriile caracteristice.

Nu sunt permise abateri de la mărimi normale pentru că aceste plusuri nasc niște costuri suplimentare iar minusurile micșoresc câștigurile muncitoriilor executanți.Controlul documentelor de lansare este necesar deoarece el garantează încadrarea corectă în normele stabilite.Evidența documentelor de lasanrea este o probleșă foarte importantă deoarece acest document trebuie să realizeze condiții de control pentru orice organ de verificare ți să se justifice în cazul în care se înregistrează pierderi,datorită anomalii

Pentru a avea o bună realizare a lansării reperelor în fabricație,este nevoie de niște metode.Aceste metode de lansare în fabricație sunt:”lansarea producției ,la locurile de muncă organizate pe bandă sau în flux continuu,lansarea producției ăn secțiile cu posturile de lucru amplasate după criteriu funcțional și lansarea pe bază de stoc ”.

Această existență se efectuează prin exemplare martor din borderourile de materiale și manoperă.Transmiterea documentelor de lansare trebuie realizate înaintea grupării documentelor de lansare pe ateliere sau pe secțiile de producție.Această transmitere se termină atunci cănd se depun documentele de lansare la cei care lucrează în secție.După ce sunt verificate se semnează, și ca o probă a primirii.Aceste documente sunt arhivate în bibliorafturi,grupându-se pe anumite secții.

Forma de lansare a producției în fabricație este de doua feluri:lansarea centralizată și lansarea descentralizată.

Lansarea centralizată se derulează prin legătura compartimentului de planificare și urmărire a producției înfințat la nivelul firmei.Lansarea centralizată are ca și caracteristică tipul de producție de serie mare și masă.

Lansarea descentralizată este profesată prin grupa economică de la nivelul secțiilor de fabricație.Această lansare are ca si caracteristicătipul de producție de serie mică și unicate.

Lansarea producției la locul de muncă se compune din realizarea documentelor analizând necesarul de materiale.

Lansarea producției în secții constă în realizarea mai multor documente cum ar fi documentele în care se află materialele necesare,documentele emise cu necesarul de manopere ,dar și fișele de însoțire și graficul de urmărire.

Lansarea producției pe bază de stoc -această metodă constă în fixarea unor limite stricte la stocul de produse finite.După atingerea acestor limite se începe lansarea producției.

2.4 Urmărirea și controlul producției

Între activitatea de urmărire a producției și activitatea de control în domeniul unei întreprinderi trebuie să existe o demarcare.

Urmărirea desfășurării producției,este aceea latură a gestiunii,care are un caracter continuu compus din observarea zilnică în mod neîntrerupt a desfășurării produselor în fabricație.

Controlul este caracterizat prin monitorizarea activitătilor.Între aceste două concepte există și anumite diferențe:urmărirea=se efectuează în fiecare zi prin observarea tuturor operațiilor pe care le fac atât muncitorii cât și mașinile.Urmărirea se referă doar la activitatea de producție și are un caracter mai mult inactiv.Ur,mărirea este facută și constatată de către un compartiment al departamentului de producție.

controlul=se efectuează periodic ,are un caracter activ față de urmărire pentru că necesită ți măsuri de corectare a deviațiilor.Controlul este efectuat de către departamentul C.T.C.

Controlul presupune utilizarea unor măsuri corective doar dacă acestea sunt necesare.Între control și planificare se află o legătură foarte strănsă.Controlul urmărește procesul de producție,monotorizează abaterile și efectuează daca acestea sunt accidentale sau se mai pot repeta.Dacă aceste probleme se mai repetă atunci este nevoie de un proces de reprogramare.

Etapele principale ale rpocesului de control sunt:

Caracterizarea domeniului de control

Mentionarea unor scopuri clare de control

Stabilirea parametrilor care se cer să fie măsurați

Lămurirea standardelor

Definirea abaterilor tipul procesului de control

Indicarea responsabilităților

Examinarea procesului de control

Fig 2.4.1 Structura procesului de control

Figura de mai sus reprezintă structura procesului de control

Procesul de control este caracterizat din

următoarele activități cum ar fi: – măsurarea performanțelor ,compararea performanțelor cu standardele și aplicarea unor acțiuni corective pentru înlăturarera abaterilor.

–Măsurarea performanțelor–

În acest domeniu se constatează la ce parametrii au fost realizate reperele și produsele.

–Compararea performanțelor cu standardele–

Domeniul acesta se ocupă cu controlul parametriilormcare sunt verificați dacă sunt realizați așa cum dorește beneficiarul în contract.În general în contract sunt menționate standardele de referință.

–Aplicarea unor acțiuni corective–

Acest domeniu presupune verificarea diferențelor între performanțele obținute și cele cerute,și se constată dacă acestea pot fi rezolvate sau acceptate.Dacă nu sunt acceptate atunci se va realiza o corectare.Corectarea se poate realiza atât în timpul constatării cât și după o perioadă de timp.

2.4.1 Metode de realizare a urmăririi și controlului producției

Pentru urmărirea producției se pot utiliza trei moduri:

URMĂRIREA PE BAZĂ DE PROGRAME-după cum am mai precizat,în domeniul activitații de programare,se efectuează atât grafice căt și fișe ăn care sunt mentionate timpul și locul realizării fiecărei operații.Datorită acestor grafice se poate constata dacă operațiile au fost executate

URMĂRIREA PE BAZĂ DE DOCUMENTAȚIE-această metodă are ca bază,documentele efectuate în domeniul reazlizării de landare în fabricație.

URMĂRIREA PE BAZĂ DE STOCURI-această metodă analizează stocurile de materiale și de produse finite.

Controlul este un proces care ajută la îndeplinirea eficientă accea ce și-a propus întreprinderea sau firma.Funcția de control a managementului operațional este definită prin determinarea standardelor pentru calcularea efectuării obiectivelor,rularea sistemelorde informare și avertizare.

Controlul are la bază mai multe cripterii după care se poate realiza:

-după fazele procesului de producție

-după eficiența distribuirii resurselor

-după tipurile de producție

După fazele procesului de producție cotrolul poate fi de 3 feluri:controlul intrărilor,sontrolul procesului și controlul ieșirilor.

Controlul intrărilor cuprinde:-controlul forței de muncă care vizează calculele de productivitate a muncii.

-respectarea precizată în legătură cu codificarea produselor,plata factorului muncă și referirea acestor plăți care sunt scrise în planurile respective.Controlul materialelor are la bază trei activități foarte importante cum ar fi controlul stocurilor,aprovizionarea și recepția prin sondaj.Prin aprovizionarea se calculează necesarul de materii prime și materiale combustimile.Prin controlul stocurilor indentifică costurile de creare a stocurilor.Prin controlul prin sondaj se întelege controlarea doar anumitor bucăți de produse prin sondaj.

Controlul procesului se definește prin aspectul tehnic al procesului de producție.Problemele cu care se confruntă controlul procesului sunt:funcționarea mașinilormcalitatea procesului tehnic,întreținerea și repararea echipamentelor.

Controlul ieșiri vizează servicile efectuate și produsele fabricate.Controlul ieșirii verifcă doua aspect ci anume controlul calității și controlul programelor de producție.

După eficiența distribuirii resurselor controlul poate fi în 3 moduri:

-controlul cantitativ

-controlul procesului

-controlul calitativ

Controlul cantitativ constăîn efectuarea operațiilor de numărare,măsurarea,cântărire etc…Controlul vizează și asemănarea dintr situația scrisă și cea reală.

Controlul calitativ admite un raport între caracteristicile produselor și caracteristicile propuse de către beneficiar.

Pentru ca întreprinderea să aibă o reprezentare cât mai avantajoasă,controlul calități este foarte important.Controlul calității este nevoit să comunice cu toate departamentele din întreprindere.Un mod esențial de control a calității există în inspecție și anume INVENTARIERE.

În domeniul firmei industriale,inventarierea se poate executa în șase momente:inspectarea furnizorului,inspectarea în momentul recepției materialelor,inspecția înainte de operații ireversibile,inspecția la terminarea procesului de fabricație și inspecatrea înainte de expedierea la beneficiar.

După tipurile de producție controlul poate fi control pe comenzi,pe fluxuri,pe loturi și controlul încărcării pe fiecare mașină.

Controlul pe comenzi este realizat în domeniul producției industriale.

Controlul pe fluxuri se utilizează pentru producția de masă atunci cănd produsele sunt standardizate.Cea mai importantă caracteristică a acestui control este cantitatea programată și cea efectuată.Controlul pe loturi este utilizat pentru producția în serie și se caracterizează la controlul producției lotului.Controlul încărcării pe fiecare mașină este realizat de firmele care efectuează în producția necesară,anumite mașini,utilaje,etc.

În figura de mai jos este precizat sistemul de control care se realizează pentru fiecare tip de producție în parte.

TABELUL 2.4.2

Fig.2.4.2-sistem de control pentru tipul de producție.

Tipuri de control

În orice punct,s-ar afla un produs,există trei metode implementate de control:

Controlul 100%

Controlul selectiv experimental

Controlul statistic

Controlul 100% – acest control se realizează în producția de tip unicate sau de serii mici,ci anume pentru produsele de mare compexitate cum ar fi locomotivele,aeronavele etc.Dar totuși acest control se execută și intr-o fabricație de către muncitor,care este neviot să își controleze piesele realizate la locul de muncă.Acest control 100% se mai numeste si controlul bucată cu bucată și vizează aspectul.culoarea.mirosul etc.

Controlul selectiv experimental se caracterizează prin controlul doar unui anumit procent de produse,dintr-o serie de fabricație.Acesta se realizează prin alegerea întâmplătoare a produselor care au fost controlate.

Controlul statistic presupune realizarea unui model de produse care trebuie controlate prin metode statice.Elementul cel mai important al controlului static,este eșantionarea pentru că este imposibil ca testarea unui produs să continue toate operațiunile,toate reperele ți toate produsele.

Fig 2.4.3 METODE DE CONTROL

2.4.3 Tabloul de bord al producției

Instrumentul utilizat pentru efectuarea urmăriri ți controlului este tabloul de bord,care este indispensabil în cadrul unei firme.Datorită tabloului de bord,se determină imediat obiectivele,se analizează și se confirmă realizările față de previziune.

Tablourile de bord sunt de mai multe feluri și se utilizează în cadrul fiecărei firme.

-tablou de bord la nivel global

-tablou de bord privind activitatea comercială

-tabloul de bord referitor la activitatea de cercetare-dezvoltare

-tabloul de bord privind activitatea financiar-contabilă

-tablou de bord privind resursele umane.

Tabloul de bord,alcătuiește un sistem de indicatori care dirijează vigilent responsabilitatea asupra punctelor cheie care trebuiesc urmărite,pentru a îndeplinii obiectivele care au fost fixate de către întreprindere.Tabloul de bord trebuie să verifice dacă obiectivele fixate de către firmă au fost îndeplinite corespunzător.

Tabloul de bord trebuie să realizeze intr-o perioadă de timp o cercetare cât mai eficientă și complexă,asupra modului de derulare a activitațiilor.Aceste tablou de bord cuprinde indicații sigure și generale care să acceseze informațiile rapide a problemelor care apar și felul în care au fost corectate.Acest lucru se face cu ajutorul :-tabelelor de valori,

graficelor și formelor mixte ( tabele de valori și grafice)

Tabelul de valori reprezintă nivelul rezultatelor înregistrate pe o anumită perioadă specificată de fiecare întreprindere,iar componenta cea mai importantă din tabelul de valori sunt indicatorii.Acești indicatorii sunt de trei tipuri:

Indicatori cantitativi și de valorii

Indicatorii calitativi

Comentariile-care se caracterizează prin analize de ecart dar și rapoarte de acțiune

Grafiucl este o subcomponentă a tabelului de valori deoarece pune mai bine în evidență

Indici pe un anumit interval de timp.

Principalele caracteristici ale tabloului de bord se referă la:

stabilirea organigramei de gestiune. Organigrama de gestiune este puntea de comunicare în mod real între diferite niveluri ierarhice șimsectoare de activitate ale unei firme.

Stabilirea echipei de specialiști care este responsabilă pentru functionarea tabloului de bord.

Fixarea obiectivelor firmei

Redactarea unui desfășurător cu ceea ce este necesar pentru ase putea realiza obiectivele ce sunt propuse.

Indicarea detaliată a atribuțiilor fiecărui compartiment ,în efectuarea și completarea informațiilor specifice tabloului de bord.

Comunicaea indicatoriilor ,și a altor moduri de măsurare a obiectivelor și executărilor.

Colectarea de informații

Citirea corectă a tabloului de bord.

Tabloul de bord este util în cadrul departamentului de management,pentru obținerea unor situații sintetice,simple ,rapide,și precise despre starea generala și performanță a unei firme.

Permite obținerea sintetizată într-un timp scurt a informațiilor necesare managerului pentru luarea unor decizii rapide și sigure,bazându-se pe un set corespunzător de indicatori economici.

Tabloul de bord realizează permanent informarea la nivelul managemenului instituției asupra modului în care evoluează producția respectivă.Tabloul de bord permite tipărirea integrală,parțială sau multiplă a rapoartelor,dar și posibilitatea exportării datelor obținute ăn diferite fișiere.

Subsistemul permite:
– Conducerea pe bază de indicatori economico-financiar;
– Conducerea pe bază de bilanț;
– Realizarea unor situații statistice cu privire la activitatea economică desfășurată in perioada de timp selectată, pe baza datelor introduse in celelalte module ale aplicației.
Departamentului de conducere i se va asigura:
– Un set corespunzător de indicatori economici, astfel încât să se permită obținerea în mod automat a informațiilor necesare;
– Posibilitatea definirii unor noi indicatori, în funcție de necesități.
Interfața cu utilizatorii va fi proiectată astfel încât să reflecte rezultatele analizate într-o manieră cât mai intuitivă și ușor abordabilă.

Datele din graficele și tabelele prezentate pot fi structurate în funcție de parametrii selectați la rularea raportului. Permite rularea mai multor rapoarte în același timp sau rularea aceluiași raport de mai multe ori având parametrii de selecție diferiți, putându-se compara datele.

Fig 2.4.4 Tablou de bord al managerului

Oricare ar fi beneficiarul,în conceperea unui tablou de bord trebuie avută în vedere mai multe cerințe principale.Acestea sunt :- reunirea informații referitoare la toate activitățile implicate de realizarea obiectivelor atribuite respectivului post sau organ de conducere.

-informațiile se încorporează selectiv, nivelul lor de agregare amplificându-se odată cu creșterea nivelului ierarhic al managerului beneficiar;
-informațiile încorporate în tabloul de bord trebuie să înfățișeze aspecte la care se referă în mod evolutiv, dând astfel posibilitatea sesizării mai lesnicioase a abaterilor și noilor tendințe.

-prezentarea informațiilor într-o formă prestabilit, sistematică, astfel încât să fie usor de descifrat și să incite la legături calitative și cantitativă între componentele activităților implicate.

-conceperea, ca și completarea tabloului de bord, este necesar să fie realizată în așa fel încât managerul să fie avertizat asupra evoluțiilor deficitare, realizărilor deosebite etc.

Tabloul de bord îndeplineste patru funcții importante :

-funcția de informare a managerului cu privire la starea domeniului condus

-funcția de avertizare auspra unor situații nefavorabile

-funcția de evaluare a rezultatelor obținute în realizarea obiectivelor

-funcția decisională,în sensul că informațiile pertinente transmise operativ

managerilor amplasați în diverse ipostaze ierarhice, permit fundamentarea și adoptarea de

decizii adecvate.

Tabloul de bord se adresează managerilor individuali sau de grup (cazul organismelor

participative) și nu unui compartiment sau unei activități, funcțiuni etc.

CAPITOLUL 3

Realizarea managementului operational al productiei in cadrul SC FARIZE DISTRIBUTION SRL

3.2 DATE DESPRE FIRMA SC FARIZE DISTRIBUTION SRL

Societatea comercială ”sc FARFIZE DISTRIBUTION srl “,cu sediu în TIMIȘ,strada Principală,nr 12,având număr de înregistrare la Registrul comerțului 35/4222/2008,este o societate cu capital integrav privat,deținut de unicul asociat.

sc FARFIZE DISTRIBUTION sr a fost înființată în anul 2008.Conform datelor oferite de Registul comerțului,firma are ca domeniu de activitate principal,comerț cu material lemnos,materiale de construcții și echipament sanitar.sc FARFIZE DISTRIBUTION sr este o companie tânără cu capital românesc,firma fiind înscrisă în Local Biz în secțiunea Comercianți en gros ți en detail.

Desfacerea produselor de către populație se face țn orasul Mare ,județul Timiș mai precis în Beregsau Mare,într-un spațiu închiriat.

În perioada relativ scurtă,firma a reușit să își o echipă omogenă,formată din 10 persoane,cu o structură tehnico-funcțională adaptată meseriilor specifice în activitatea de comerț.Personalul firmei este calific,cu o bună pregătire profesională,cu experiență în acest domeniu,marea majoritate a angajațiilor având o vechime de 2 ani.

Misiunea reprezintă conceptia managerilor privind ceea ce firma urmează să facă și să devină pe termen lung.Misiunea arată de fapt prin ce se deosebește o organizație de alta,iar dacă aceasta nu stabilește precis ce intenții are pentru viitor nu va putea desfășura o activitate performantă.După ce au fost definite aceste misiuni.managerii le concretizează în obiective și strategii.

Obiectivele arată o imagine concretă asupra orientării generale a firmei în funcție de scopul urmărit și misiunea stabilită.Strategia arată masurile principale pe care managerii planifică să le întreprindă,pentru a îndeplinii unul sau mai multe obiective.

Structura oranizatorica a firmei sc FARFIZE DISTRIBUTION srl

Prin structura organizatorică a unei societăți se întelege modul de organizare a elementelor componente,felul în care acestea usnt corelate și interacționează reciproc.Principalele elemente ale unei startegii pot fi de natură economică,de natură dimanică și de natură umană.

Strategia de natură economică corespunde unei folosiri eficiente a personalului. Strategia de natură dinamică,în acest sens trebuie să permită o rapidă și fidelă circulație a informațiilor de la conducere spre execuție și invers.Strategia de natură umană,urmărește să creeze satisfacția morală și materială a personalului.

Modul de organizare a structurii organizatorice are o mare influență asupra desfășurarii activității unitate,asupra eficiențe dobândite.

Societatea sc FARFIZE DISTRIBUTION srl este organizată pe compartimente și anume birou,depozit de marfă și magazin de desfacere.Depozitul de mărfuri ți magazinul de desfacere sunt conduse de către un șef iar compartimentul financiar de către un expert contabil ale cărei sarcini se rezumă la:verificarea și certificarea corectitudini și legalitatea balanțelor de verificare lunară a registrului jurnal și inventar.Stabilește impozitele pe profit și redactarea notelor contabile aferente precum și a notelor contabile legate de repartizarea profitlui anual etc.

Pentru a vedea tot ce se întâmplă întro firmă,pe plan economic,avem nevoie de o analiză microeconomică și un bilanț.

Această analiză microeconomică arată “tot ce se desfășoară la nivelul întreprinderii și elementelor ei ca sistem.Analiza microeconomică studiază comportamentul individual,relevă factorii care determină orientarea în inventarierea capitalurilor în utilizarea resurselor ți a rezultatelor obținute”.Scopul aceste analize ,este de cunoastere a esenței fenomenelor și proceselor care se desfășoară în nucleul microeconomic.

Analiza microecomică este un instrument indispensabil activității manageriale a societății economice.Cu ajutorul procedeelor și tehnicilor,analiza microecomică vizează doua obiective proncipale: transmiterea unor informații utile și în timp real managerilor în vederea adoptării decizilor financiare de investire și de îndatorare.

Fără o analiză economică-financiară,este de neconceput realizarea obiectivelor deciziilor privind planificarea,urmărirea și reglarea activitățiilor economice care se bazează pe concluuziile analizei economice-financiare.Utilizatorii informațiilor furnizate de analiza economică-financiară se împart în două categorii:-utilizatorii interni adică managerii firmei ,și utilizatorii externi adică creditori,investitori,parteneri ai firmei dar și statul.

Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se asigură dubla reprezentare a averii.Bilanțul evidențiază în expresie valorică,la un moment dat,echilibru dintre bunurile economice și sursele lor de finanțare.

Principala sursă informațională pe baza căruia se face analiza financiară este bilanțul contabil.Pentru exemplificare la firma sc FARFIZE DISTRIBUTION srl se vor folosi datele din bilanțul anual contabil pe anul 2012.Analiza echilibrului financiar are în vedere indicatorii care caracterizează activitatea de ansamblu,rezultatele și situația financiară.

Suma de control F10:1937542 / 8311742

*)Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

Rd.06 – Sumele înscrise la acest rând și preluate din contul 267 reprezintă creanțele aferente contractelor de leasing financiar și altor

contracte asimilate, precum și alte creanțe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.

Suma de control F20 4871926/8311742

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

Rd.19 – la acest rând se cuprind si drepturile colaboratorilor, stabilite potrivit legislatiei muncii, care se preiau din rulajul debitor al contului 621 „Cheltuieli cu colaboratorii”, analitic „Colaboratori persoane fizice”.

Suma de control F30 :1304456 / 8311742

SITUAȚIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

SITUAȚIA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIERE

Suma de control F40 : 197818 / 8311742

ACTIVE IMOBILIZATE

La data de 31.12.2012

Total general: 22545 0 0 22454 5521 4490 0 10012

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

REPARTIZAREA PROFITULUI

La data de 31.12.2013

Pierderea contabilă aferentă anului 2012 în valoare de 10.937 ron, va fi acoperită din profitul aferent anior precedenți.

ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

Situația creanțelor și datoriilor

La data de 31.12.2012

Indicatorii economico-financiari

La data de 31.12.2012

CONCLUZII

După cum s-a arata importanta si utilitatea analizei economice financiara in activitatea intreprinderii ,sunt relevate de unele probleme la a caror solutionare pot contribuii adesea substantial. Contabilitatea s-a condus conform normelor legale in vigoare si la zi,toate operațiunile economice-financiare,privind exercitiu financiar 2012 au fost consemnate in documente legale si contabilizate corect. Potrivit bilantului contabil societatea SC Farfize DISTRIBUTION SRL prezintă un activ de 269.217 ron a cărei structură se prezintă astfel:active imobilizate 12.295 ,active circulante 256.782 si cheltuieli in avans 140 ron.Iar strucura pasivului se prezinta astfel :capital propriu 29.980 ron ,datorii 239.237 ron.Cifra de afaceri realizată in anal 2012 a fost 399.717 ron.

Rezultatul activitatii exercițiului financiar din anul 2012 la firma SC FARFIZE Distribution SRL a constat intro pierdere a carei valori contabilămsemridica la suma de 10.937 ron.

Din cele de mai sus,rezulta ca viitorul societații nu este unul favorabil pe plan economic.Pierderea inregistrată a fost determinată in principla de diminuerea veniturilor inregistrate in anul 2011.

Propun a se deschide un compartiment de analiză economică si financiară,in vederea cunoasterii postfaptica,curenta si previzionala a sistemu cibernetic al firmei,a rezervelor sale interne ,precum si a cauzelor ce determina aparitia si amplificarea acestora.

Este foarte important ca aceasta analiza economico financiara ci anume bilantul contabil,sa fie real.deoarece realitatea informatiilor financiare consemnate va urmarii increderea actionarilor in activitatea societatii comerciale si va atrage noi investitori si clienti dispusi sa intre in afacer cu firma respectiva.

BIBLIOGRAFIE

Cărți, tratate, cursuri, monografii

-Badea Florina – Managementul producției ,ED.Economică,București,2001,pag 67

-Ilie Gheorghe=Caracteristici ale managementului operațional Ed Eftimie Murgu,Reșita 2008,pag 45

-Camil Anghel=Managementul financiar,Ed Eftimie Murgu,Reșița,2008 pag 6

-Maxim Emil=Managementul și economia calitații ,Ed Economică,Iași.pag 116

-Unguru Ion-Managementul producției întreprinderii ,Ed Polirom,Bacău,pag 256

-Bâgu Constantin=Managementul producției,Ed.Biblioteca,București,2011,pag 123

-Ștefănescu Richard=Caracteristici ale managementului operațional Ed.Pro Universitaria ,Bacău,2009,pag 201

-Bărbulescu C= Planificarea unităților industriale, Ed.Polirom,Iași, 2005,pag 34

-Miu Andrei=Studiu de piață,Ed Economică,Iași,2001,pag 75

-Ruțitoru Gheorghe=Optimizara producției Ed.Pro Universitaria,București,1999 pag 45

-Cojocaru Maria=Programarea producției industriale ,Ed.Polirom,Arad,2007,pag 15

B. Articole și lucrări conferințe

-Barnes D=Managementul operațiunilor Ed.Economică,Sibiu,2000,pag 95

http://www.toolkit.smallbiz.nsw.gov.au/

-Russu C=Managementul strategic,Ed.Profesionist,Iași,2011,pag 16

http://www.sbinfocanada.about.com/cs/businessplans/a/bizplanoperplan.htm

-Spitz Eduard A.=Product planning Ed.Profession, New York,2012,pag 80

http://www.dec.ny.gov/docs/permits_ej_operations_pdf/hnsfldappendixg.pdf

-Jaba O-Gestiunea producției și operațiilor, Ed.Codecs, București, 2006,pag 124

http://www.entrepreneur.com/management/operations/index115322.html

BIBLIOGRAFIE

Cărți, tratate, cursuri, monografii

-Badea Florina – Managementul producției ,ED.Economică,București,2001,pag 67

-Ilie Gheorghe=Caracteristici ale managementului operațional Ed Eftimie Murgu,Reșita 2008,pag 45

-Camil Anghel=Managementul financiar,Ed Eftimie Murgu,Reșița,2008 pag 6

-Maxim Emil=Managementul și economia calitații ,Ed Economică,Iași.pag 116

-Unguru Ion-Managementul producției întreprinderii ,Ed Polirom,Bacău,pag 256

-Bâgu Constantin=Managementul producției,Ed.Biblioteca,București,2011,pag 123

-Ștefănescu Richard=Caracteristici ale managementului operațional Ed.Pro Universitaria ,Bacău,2009,pag 201

-Bărbulescu C= Planificarea unităților industriale, Ed.Polirom,Iași, 2005,pag 34

-Miu Andrei=Studiu de piață,Ed Economică,Iași,2001,pag 75

-Ruțitoru Gheorghe=Optimizara producției Ed.Pro Universitaria,București,1999 pag 45

-Cojocaru Maria=Programarea producției industriale ,Ed.Polirom,Arad,2007,pag 15

B. Articole și lucrări conferințe

-Barnes D=Managementul operațiunilor Ed.Economică,Sibiu,2000,pag 95

http://www.toolkit.smallbiz.nsw.gov.au/

-Russu C=Managementul strategic,Ed.Profesionist,Iași,2011,pag 16

http://www.sbinfocanada.about.com/cs/businessplans/a/bizplanoperplan.htm

-Spitz Eduard A.=Product planning Ed.Profession, New York,2012,pag 80

http://www.dec.ny.gov/docs/permits_ej_operations_pdf/hnsfldappendixg.pdf

-Jaba O-Gestiunea producției și operațiilor, Ed.Codecs, București, 2006,pag 124

http://www.entrepreneur.com/management/operations/index115322.html