Analiza Logo Ului Institutional Concept Si Design. Studiu de Caz

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL I: LOGO – CONCEPT ȘI DESIGN

I.1. Importanța logo-ului în comunicarea publicitară a unei companii și conceptul creativ al logo-ului instituțional………………………………………………………………..

I.2. Procesul de design al unui logo……………………………………………………………

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI CREAREA LOGO-ULUI. STUDIU DE CAZ

II.1. Crearea logo-ului pentru „Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate”……

II.2. Aplicarea logo-ului în manualul de identitate vizuală a firmei…………………………………………………………………………………………………….

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………

ANEXE………………………………………………………………………………………………….

Introducere

Actualitatea temei investigate. Astăzi, firmele sunt nevoite să elaboreze strategii de comunicare care pot transmite imediat mesajul acestora, iar imaginea vizuală joacă un rol extrem de important, de aceea elementul care generalizează imaginea celui care comunică este logo-ul. Prin capacitatea sa informațională, logo-ul unei mărci sau organizații reprezintă chintesența mesajului transmis.
Un brand este o construcție simbolică, creată în mințile oamenilor și care constă în toate informațiile și așteptările asociate cu un produs sau serviciu. Logo-ul este vîrful de lance al unei companii. Fără un logo inteligent și reprezentativ firma nu va face o primă impresie. El trebuie să ilustreze activitatea firmei, de multe ori fiind primul contact pe care îl au clienții cu instituția. Un concept grafic îngrijit, cu o paletă de culori bine alese și cu o aranjare în pagină bine gîndită, va fi pe plac întotdeauna în fața altor abundente de texte nerelevante și culori neinspirat combinate.
Procesul de design al unui logo începe prin familiarizarea cu activitatea companiei, a obiectivelor sale și a imaginii ce se dorește a fi reflectată.

Gradul de cercetare a temei. Logo-urile au devenit elemente esențiale ale civilizației moderne și ale societății de consum. Sporirea logo-urilor în societatea modernă face parte dintr-o normă de multiplicare a semnelor, strîns legată de procesul de simbolizare, care definește condiția omului modern. Tema logo-ului este cercetată de mulți specialiști în domeniu. Putem vorbi aici despre Ferdinand de Saussure și Charles Peirce, cei care au pus bazele semioticii, care este un obiect esențial în domeniul de design al logo-ului. De asemenea, Philip Kotler , fondatorul „managementului modern”, a menționat în cartea „Marketingul de la A la Z” despre funcțiile principale pe care le deține un logo, iar Benoit Heillbrunn în cartea sa „Logo-ul” a scris începînd cu istoricul apariției logo-ului și terminînd cu metode de elaborare inovative.
În Republica Moldova, îl avem drept autor pe Constantin Marin, care în lucrarea sa „Comunicarea instituțională” a precizat despre cum trebuie să fie un logo bun.

Scopul. Scopul tezei respective este de a demonstra eficiența cunoașterii conceptului unui logo și procesul de design al acestuia întru promovarea și familiarizarea produsului/serviciului cu cerințele consumatorului.

Obiective:

De a identifica care este conceptul unui logo;

De a demonstra importanța creării logo-ului pentru o instituție;

De a analiza pașii creării designului logo-ului;

De a depista viziunea asupra logo-ului a omului modern;

De a pune în aplicare studiul cercetat.

Suportul metodologic al lucrării. Studiul întreprins asupra fenomenului logo-ului instituțional a fost posibil datorită unui șir de metode și abordări teoretice cu caracter științific interdisciplinar.
Astfel, dintre metodele utilizate avem:
Metoda analizei de conținut, cu ajutorul căreia s-a cercetat etapele definitorii ale procesului de creare a logo-ului.
Metoda psihologistă, prin intermediul căreia au fost analizate mecanismele subiective ale influențării de care se face uz în procesul creării logo-ului.
Pentru crearea logo-ului a fost necesară cercetarea cantitativă (chestionarul), care a ajutat la identificarea propriteților esențiale întru crearea logo-ului instituțional.

Noutatea științifică. Noutatea științifică a acestei lucrări este metoda minimalistă și totodată inovativă în procesul de elaborare al designului logo-ului instituțional.
Astăzi, un efort mai mare se depune în crearea imaginii instituției decît în produsul/serviciul pe care îl oferă, din acest considerent cunoașterea conceptului și aplicarea a ceva inovativ în elaborarea logo-ului poate favoriza imaginea acesteia.

CAPITOLUL I. LOGO – CONCEPT ȘI DESIGN

I.1 Importanța logo-ului în comunicarea publicitară a unei companii și conceptul creativ al logo-ului instituțional

„Îmi place să țin ochii deschiși și să absorb culorile, mirosurile, sentimentele din viața de zi cu zi. Poți obține o ’lovitură’ din întîlniri neprevăzute, de obicei, atunci cînd nu te aștepți să găsești inspirație deloc„

Radim Malinic

Logo-ul este primul factor, care trebuie luat în calcul atunci cînd realizăm un brand solid, fiind cel mai important instrument de marketing și un element indispensabil cînd vorbim despre materialele promoționale. Un logo bine realizat transmite oamenilor informații nu doar despre ceea cine ești și ce faci, dar ajută să te evidențiezi pe piață, va atinge simțurile clienților, care își vor crea imaginea mentală asociată cu numele companiei.

Logo-ul este chipul unui brand. logo-ul reprezintă o parte din arhitectura brandului și nu poate fi perceput separat. Este ca și un lobby pentru brand cu care consumatorii iau contact înainte de a cunoaște brandul.

Interesul din ce în ce mai mare al instituțiilor pentru strategiile de identitate vizuală se explică prin necesitatea de a-și apropia semne puternice de identitate pentru a fi cunoscute de un număr cît mai mare de indivizi, cît mai repede posibil. Procesul de elaborare al unui logo este unul destul de complex, deoarece o întreprindere trebuie să-și definească un simbol durabil care să o identifice atît în interior, cît și în exterior, fiind totodată adaptabil și rezistent evoluțiilor temporale și spațiale ale activităților ei. Pentru acest lucru este nevoie de a depăși viziunea reducționistă, considerînd logo-ul un veritabil sistem de semnificație ce articulează combinațiile adaptabile variațiilor spațio-temporale. Logo-ul nu este un simplu semn, este un adevărat sistem de semnificare și identificare. O astfel de abordare permite în mod real înțelegerea posibilei contribuții a logo-ului la un sistem de identitate vizuală eficient.

Mulți oameni consideră că un brand este format din cîteva elemente – unele culori, unele fonturi, un logo, un slogan și poate niște muzică de fundal. În realitate este mult mai complicat. S-ar putea spune că un brand este o „imagine corporativă”. Ideea fundamentală și conceptul de bază a unei „imagini corporative” este faptul că tot ceea ce o companie face, tot ceea ce deține și tot ceea ce produce ar trebui să reflecte valorile și obiectivele de afaceri ca un tot întreg. Aceasta este consistența ideii de bază care constituie întreprinderea, conducerea acesteia, arătînd ceea ce reprezintă, ceea ce crede și explicînd motivul datorită căreia există. Pentru a înțelege ce este un logo, mai întîi trebuie să înțelegem pentru ce el există.
Paul Rand, unul dintre cei mai mari designeri afirmă că "un logo este un steag, o semnătură, un blazon, un semn de stradă. Un logo nu vinde (direct), ci identifică. Un logo este rareori o descriere a unei afaceri. Sensul logo-ului derivă din calitatea lucrului pe care îl simbolizează și nu invers. Un logo este mai puțin important decît produsul pe care îl identifică. Pentru a ilustra acest concept, logo-ul trebuie gîndit ca și omul. Noi preferăm să dăm nume persoanelor – Gloria, Anastasia, Gabriel – mai curînd decît să dăm o descriere confuză, pe care am putea s-o uităm (tipul care poartă mereu roz și are părul blond)”. [1]
În același fel, un logo nu ar trebui să descrie literal ceea ce face afacerea, ci mai degrabă, să identifice afacerea într-un mod în care ea va fi recunoscută și memorabilă. Logo-urile au devenit elemente esențiale ale civilizației moderne și ale societății de consum. „Se estimează că un individ care evoluează într-un mediu urban este expus zilnic la peste 1200 de logo-uri. Aceste semne se regăsesc atît pe ambalaje, cît și pe afișe publicitare, clădiri și pe ciocolate”. [2, p.11]

„Originea logo-ului își are rădăcinile în Grecia Antică, unde acesta era format dintr-un cifru cu inițialele unui nume. Designul cifrului era ușor recunoscut de către spectatori și utilizat similar monogramei, reprezentînd conducătorii și dinastiile lor. Logo-ul a fost utilizat, în special, pe monede antice grecești și romane. Cifrurile au evoluat în mărci disctincte pentru comercianți și organizații din secolul al 13-lea. Crearea și utilizarea logo-urilor s-au răspîndit în Evul Mediu. În acest timp, comercianții au început să folosească logo-uri pentru a distinge bunurile. Filigrane pe hîrtie, mărcile cu semnătura fierarilor și zidarilor, au fost utilizate de către oamenii din Evul Mediu tîrziu. Economia în acea perioadă a fost caracterizată de produse realizate manual, astfel încît semnătura era un simbol de originalitate și fiabilitate”. [3]

Invazia logo-urilor în civilizația modernă face parte dintr-o tendință de multiplicare a semnelor, legată de procesul de simbolizare tot mai accentuat, ce caracterizează condiția omului modern. Dacă existența noastră cotidiană este populată de simboluri și semne, aceasta se datorează și faptului că, așa cum a arătat Cassirer în Filozofia formelor simbolice, omule modern a pierdut puțin cîte puțin contactul cu realitatea brută. Această atotputernicie a simbolului se află în legătură directă cu facultatea umană de a se înconjura de imagini, rituri, simboluri și mituri care structurează modul de a privi lumea și organizează orice experiență perceptuală, fără să mai permită accesul direct la realitatea fizică. „Logo-ul face parte, așadar, dintr-un vast ansamblu de practici simbolice și cvasimitice care nu sînt fabule, ci o modalitate a individului de a se situa în raport cu realitatea fundamentală, oricare ar fi ea”.[4, p.17]

Multe afaceri de succes folosesc, astăzi, un logo. Logo-urile au devenit indispensabile. De fapt, multe companii sunt identificate mai repede datorită logo-ului lor decît numelui (de exemplu, Nike și Apple). Inconștient, oamenii sunt zilnic supuși unui număr enorm de logo-uri. Pentru a cîștiga pe piața modernă, companiile sunt, practic, obligate să investească în branding-ul lor, iar o parte a acesteia este dezvoltarea logo-ului.

În marketing, se alocă un număr de funcții inerente logo-ului ca fiind o marcă comercială. Cel mai des sunt definite după cum urmează: fatică, expresivă, referențială, impresivă, poetică: [5]

funcția fatică are rolul de a stabili și întreține contactul cu publicul organizației;

funcția expresivă este strîns legată de modul în care organizația se percepe și de tipul de model al reprezentării la care a recurs pentru a se remarca, ea explică publicului identitatea organizației;

funcția referențială oferă detalii ce țin de produsul/serviciul marcat;

funcția impresivă ține de acționarea asupra destinatarului, de a-l face să creadă că mesajul este destinat lui;

funcția poetică adaugă o notă subiectivă, încearcă se emoționeze destinatarul.

Acestea caracterizează foarte bine logo-ul ca și un instrument de comunicare de brand.

„Logo-ul este cartea de vizită a brandului, un fel de chintesență a întregii sale filosofii, simbolizează beneficiile de brand și nu lasă vreo îndoială despre unicitatea acestui produs. În baza logo-ului, consumatorul determină calitatea așteptată și alte proprietăți ale mărfurilor și serviciilor ce urmează a fi furnizate, dar pentru asta se merită de plătit un pic mai mult”.[6, p.20]
Conceptul creativ este baza de pornire în orice creație publicitară. Este direcția pe care se trasează și care este urmată ulterior prin implementări concrete. Reprezentarea conceptuală trimite la calitatea de concretizare simbolică a logo-ului, care are sarcina de a reprezenta, în numele unei convenții, prin elemente concrete sau semiabstracte, o realitate abstractă și intangibilă. Simbolul are, așadar, ca funcție esențială să arate și să facă vizibil ceea ce nu este: valori abstracte, forte, programe de acțiune etc. În acest sens, funcția simbolică a logo-ului trimite la puterea de a constitui o analogie emblematică.
Pe de altă parte, logo-ul este un semn care include deseori elemente picturale (personaje, animale, obiecte stilizate etc), care pot la rîndul lor să reprezinte vizual elemente ale lumii fizice. Rezultă astfel foarte adesea un limbaj sincretic, care combină moduri de semnificare lingvistică și iconică, combinînd astfel modurile de acces la sens. Putem spune, deci, că în logo se manifestă două tipuri de reprezentare. O reprezentare de tip conceptual, care trimite la substituirea, printr-un sistem plastic, a unei finite imateriale și abtsracte (reprezentarea acoperă o absență), și o reprezentare de natură picturală (reprezentarea figurează și arată cu mijloacele semnelor figurative) în cadrul logo-urilor care încorporează elemente iconice de natură figurative.

Fie că reprezintă o organizație sau o marcă, logo-ul este un semn, adică un vector de transmisie care nu valorează prin el însuși, ci trimite la altceva decît el însuși. Această funcție esențială de trimitere constituie puterea sa de semnificare și capacitatea sa de reprezentare. Astfel, există o dualitate consubstanțială logo-ului, pentru că el articulează ca semne o față sensibilă și o alta legată de semnificația pe care o poartă. Acest semn este, astfel, asemenea unei monede sau unei bucăți de hîrtie, adică articulează în mod necesar două dimensiuni interdependente, semnificantul (fața materială a semnului, culoarea lui, forma, grafia, sonoritatea) și semnificatul (fața conceptuală a semnului, imaginea mentală căreia îi este asociat).

Toate modelele ce urmăresc semnificația au cam aceeași formă. Fiecare dintre acestea urmărește trei elemente, care sunt implicate în orice studiu al semnificației. Acestea sunt: semnul, la ce se referă semnul și cei care îl utilizează (consumatorii de semn). Un semn este ceva fizic, perceptibil pentru simțurile noastre, care se referă la altceva decît el însuși și care depinde de recunoașterea lui de către consumatorii săi.

Charles Sanders Peirce și Ferdinand de Saussure sunt cercetătorii ce au pus bazele semioticii. Primul vede semnul, semnificatul și consumatorii săi ca vîrfuri ale unui triunghi. Fiecare element este în strînsă legătură cu celelalte două și poate fi înțeles numai prin celelalte două elemente. Odată cu Saussure, științele limbajului renunță la ideea că semnele lingvistice s-ar referi la “obiecte” din realitate, depășind astfel “eroarea refernțialității”, cum o numește Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală. Deși nu părăsește presupoziția existenței unei realități obiective (proprie tuturor filosofiilor realiste), Saussure introduce o idee revoluționară, care va marca destinul științelor limbajului și comunicării: semnele se referă la concepte, nu la lucruri. Peirce adoptă însă o linie ușor diferită. Susține că semnul constă în forma sa fizică asociată unui concept mental și că acest concept mental, la rîndul său, este un mod de a înțelege realitatea externă. Semnul este legat de realitate numai prin conceptele pe care le au cei ce-l folosesc.

Charles S. Peirce a identificat o relație de tip triunghiular între semn, utilizator și realitatea externă. El consideră că semnul se adresează cuiva, creînd în mintea acelei persoane un semn echivalent. Acesta este numit interpretantul primului semn. Primul semn există pentru obiect. [7]

Fig. 1 Elementele semiozei la Ch. S. Peirce [8]

Săgețile duble arată că fiecare termen poate fi înțeles numai în relație cu ceilalți doi. Un semn se referă la altceva decît el însuși – obiectul, care este înțeles de către altcineva, adică are un efect în mintea celui care îl folosește – interpretantul. Acesta nu este consumatorul, utilizatorul semnului, ci ceea ce Peirce denumește “adevăratul efect semnificant” – un concept mental produs deopotrivă de către semn și de experiența utilizatorului în legătură cu obiectul.

Peirce a identificat o relație de tip triunghiular de semne: icon, index și simbol. Iconul se aseamănă cu obiectul: o fotografie a mîinii este un icon, o hartă este un icon. Indexul este un semn a cărei existență este în directă conexiune cu obiectul în cauză. Fumul este index pentru foc, strănutul pentru răceală. Simbolul este un semn a cărui conexiune cu obiectul este o problemă de convenție, înțelegere mutuală sau regulă. El comunică numai ceea ce oamenii au stabilit că reprezintă. Crucea roșie este un simbol, numerele sunt simboluri.

Iată cum și-a explicitat modelul însuși Peirce: “Un semn este ceva ce stă, pentru cineva, drept altceva, într-o anumită privință sau într-o anumită măsură. Semnul se adresează cuiva și creează în mintea acestei persoane un semn echivalent sau, poate, mai dezvoltat. Semnul pe care îl creează îl numesc interpretantul primului semn. Semnul stă drept altceva, care este obiectul”. [9]

„Logo-urile pot genera cele mai complexe și profunde emoții. Să ne amintim de seceră și ciocan, de zvastica nemțească, cercurile olimpice, etc. Logo-ul devine un nucleu prin care este privită și judecată organizația, o aduce în centrul atenției și o supune unei analize în detaliu. Logo-urile exploatează permanent subconștientul uman”.[10]

Constantin Marin consideră că ,,marca-simbol, logotipul, sau logosimbolul trebuie să reziste următoarelor exigențe: să trezească o asociație pozitivă; să fie ușor de identificat; să conțină suficientă abstractizare; să conserveze toate elementele, în caz că s-a executat monocolor; să fie simplu și sugestiv, compact; să se distingă prin direcționalitate”.[11, p.62]
Cu cît logo-ul va fi mai simplu cu atît va fi mai ușor de memorat și de explicat; simbolul trebuie să fie utilizat corect, deoarece ar fi neputincios să utilizezi simbolul șarpelui pentru o bancă comercială; logo-urile trebuie să arate bine atît în versiunea alb-negru, cît și în cea negru-alb, se recomandă de a folosi maxim 3 culori. Este important de a alege un logo bun la faza incipientă, deoarece schimbarea lui este dureroasă pentru orice firmă, și pentru clienți, care trebuie să se adapteze unei noi imagini.
Uneori o imagine face cît o mie de cuvinte, dar ea trebuie în primul rînd să se integreze într-un întreg, să răspundă poziționării produsului și conceptului creativ. Iar folosirea unei imagini șocante în mod gratuit, fără legatură cu produsul, poate face mai mult rău decît bine.

„A dezvălui identitatea unei comunități înseamnă a răspunde la întrebarea: cine este autorul unei anumite acțiuni? Validitatea logo-ului ca gest de semnătură cănstă, așadar, în a crea un fel de ficțiune-autor. Această ficțiune nu poate fi altfel decît narativă. O organizație nu poate fi cunoscută imediat, ci doar indirect, prin intermediul semnelor care se articulează pe medierile simbolice. Logo-ul are funcția de a articula dimensiunile temporale, marative și identitare ale unei organizații. Elaborarea sa presupune ca organizația să dezvolte o înțelegere de sine pe care logo-ul urmărește să o traducă într-un mod narativ. Logo-ul nu este un semn identitar decît în măsura în care nu se limitează doar la a face vizibilă identitatea organizației, ceea ce ar trebui identității o concepție fixistă și rigidă”. [12, p.23]
Așadar, logo-ul face parte dintre poveștile pe care organizația le spune despre sine însăși, pentru a se figura, dar și pentru a se re(con)figura. El nu devine o figură identitară a organizației decît în măsura în care este o interpretare narativă care o figurează într-un fel sau altul.

I.2. Procesul de design al unui logo

"Unii se întreabă ce este atît de greu în procesul creării unui logo bun? Este mic, ușor de creat, deci e simplu, nu? Cînd vedeți doar rezultatul eforturilor unui designer, crearea logoului poate arăta ca o sarcină simplă. Dar nu este."
Harisson Mcleod

Procesul de design are obiectivul de a crea un logo ușor de recunoscut și care inspiră încredere, admirație și loialitate. Logo-ul este un element al brandului instituției.
Cea mai importantă parte în procesul de elaborare al unui logo este identificarea conceptului acestuia. Este practic același proces ca și în alegerea numelui companiei. În primul rînd trebuie de stabilit bine ceea ce vrea să spună instituția, iar de aici urmează o serie de posibilități de a o reprezenta prin intermediul logo-ului.
Alegerea logo-ului potrivit pentru afacere este un exercițiu dificil și complex iar fiecare caz are particularitățile sale specifice, fiecare client are o țintă pe care vrea să o atingă și o problemă pe care trebuie să o rezolve, de aceea nu poate exista o soluție unică în crearea brandului. Unul dintre criteriile de care trebuie să se țină seama la alegerea unui logo este reprezentat de măsura în care acesta exprimă trăsăturile, pe care brandul alege să le considere importante.
Un lucru pe care trebuie să-l însușim este faptul că nu toate afacerile pot fi ușor asociate cu orice tip de anumite imagini. De exemplu, o companie de programare nu are multe imagini pentru a fi asociate cu aceasta (cu excepția unui calculator), astfel, în această situație se recomandă să se concentreze pe o imagine abstractă și chiar să se încerce reprezentarea ei printr-un mod subiectiv, decît de a veni cu o simplă imagine simbolică.
Un alt fapt imortant constă în perceperea logo-ului de către potențialii clienți. Un logo poate fi elaborat foarte bine, însă să nu aibă de succes, și asta se datorează modului de promovare a acestuia, deoarece un logo nu trebuie să fie doar vizibil și memorabil, dar și ușor acceptat de către piață. Prea multe vîrfuri poate crea un sentiment de pericol, iar culorile trebuie să facă logo-ul vizibil dar nu prea intimidant.
Logo-ul face parte din arhitectura unei instituții cu care potențialul consumator ia cunoștință înainte de a ști ceva despre această instituție, de aceea el trebuie să fie cît mai reprezentativ. Există cîteva posibilități de elaborare a unui logo, printre care:

utilizarea în calitate de logo a unui nume, inclusive a numelui său sau inițialele proprii (Coca-Cola, D&G);

utilizarea unui simbol abstract (Air Moldova, Toyota);

utilizarea unei figure simple (Colibri, edit.Pinguin);

utilizarea combinării între un nume și un desen (Purcari, Puma).

La demararea afacerii, cînd logo-ul este încă necunoscut se recomandă combinarea desenului și a numelui, însă cu timpul se poate renunța la utilizarea numelui.

Crearea unui logo trebuie să urmeze un anumit proces pentru ca rezultatul obținut să fie potrivit nevoilor clienților. În continuare (fig.1) voi prezenta procesul de design al logo-ului pas cu pas. [13]

fig.1 Procesul de creare a logo-ului

Brief-ul designului

Este vorba despre un chestionar pe care clientul trebuie să-l completeze cu informațiile necesare pentru crearea logo-ului. Astfel, putem să ne dăm seama unde va fi folosit logo-ul, care este publicul-țintă, ce culori și elemente sunr preferabile, ce stil se vrea și alte caracteristici. Este important să știm unde va fi utilizat logo-ul, deoarece pe un panou publicitar el poate conține mai multe detalii decît în cazul antetului sau cărții de vizită.
Acest chestionar ar include următoarele întrebări:

Ce face compania?

Care este publicul-țintă?

Cine sunt concurenții de afacere ale companiei?

Cum este poziționată societatea pe piață în comparație cu concurenții săi?

Are compania un ghid de stil de design (culori, fonturi, ș.a.)?

Doar după primirea răspunsurilor la asemenea întrebări poate fi început procesul de elaborare a logo-ului.

Cercetare

Acest pas necesită aflarea mai multor informații despre industria în care activează clientul. Trebuie să luăm în considerare perspectiva istorică a companiei și a industriei și să vedem noile tendințe pe piață. Astfel, în urma completării chestionarului avem suficiente informații pentru a realiza cercetarea. Se analizează concurența și logo-urile utilizate de către concurenți, pentru a ajuta la diferențierea și la unicitatea logo-ului care urmează a fi creat pentru client.

Schițe și conceptualizare

Urmărim dezvoltarea conceptului. Schițele preliminare au un rol important în proiectarea unui logo eficient. Acestea pot fi făcute pe hîrtie cu creionul sau proiectate cu ajutorul unui program de grafică vectorială.

Fontul, dezvoltarea conceptului și alegerea culorilor

Odată dezvoltate ideile și conceptele de bază pe hîrtie se trece la recrearea acestora pe calculator cu ajutorul unui program de grafică vectorială (de obicei Adobe Illustrator sau Corel Draw). Găsim fontul potrivit și începem să testăm culorile și să alegem cea mai optimă variantă. În pofida acestora logo-ul trebuie să păstreze un principiu: să fie simplu (K.I.S.S. – Keep it simple).

Livrare și feedback

Prezentăm cele mai bune opțiuni clientului, iar acesta își va expune părerea și poate spune dacă dorește eventuale modificări.

Aprobare

Odată ce clientul este mulțumit de rezultat, noi îi expediem fișierul în format AI, EPS, CDR, EPS, JPG, PNG și TIFF.

Utilizarea noului logo

După livrarea fișierelor finale, nu ne ramane decît să vedem noul logo pe noile materiale promoționale.

În concluzie, la acest compartiment, deși logo-urile de success par a fi simple visual, procesul de creare este unul de contrariat. Elaborarea unui logo este un proiect ce consumă mult timp și multe eforturi necesare pentru a produce un produs final puternic. Este un proces complex de colaborare între proiectant și client, iar rezultatul devine un active valoros pentru eforturile de marketing ale companiei.

Există 5 principii pentru crearea unui logo efectiv:

Fig.3 Principii pentru crearea logo-ului [14]

Simplu
Simplitatea face logo-ul ușor de recunoscut și memorabil; este principala trăsătură a logo-urilor, deoarece cu cît un logo este mai simplu, cu atît este mai ușor de explicat.
„Simplu, dar nu simplist!”

Memorabil

Memorabilitatea este strîns legată de simplitate.

Atemporal

Un logo trebuie să fie efectiv și peste 10, 20 sau 50 de ani.

Multilateral

Un logo efectiv este funcțional în orice mediu de comunicare, media sau aplicații. Din acest considerent, logo-urile trebuie făcute în format vector pentru a asigura posibilitatea de redimensionare la orice scară fără a pierde din calitate. Un logo multilateral este creat în alb-negru sau în 2 culori. Aceasta permite concentrarea la concept și formă ci nu la culoare care este de natură subiectivă.

Adecvat

Logo-ul trebuie să fie adecvat audienței la care se adresează.

Există 6 elemente de creare a logo-ului:

Culoare;

Linie;

Compoziție;

Textură;

Spațiu;

Ramă.

Primul element al unui logo, care intră în cîmpul vizual al individului este culoarea. Culoarea este un element al mesajului plastic pe care îl poate transmite un logotip, și acesta poate stimula memoria, poate spori eficiența învățării, poate dezvolta creativitatea și imaginația oamenilor. Concomitent, culoarea ne umanizează prin trăirile pe care le declanșează, influențându-ne conduita, poate stimula, atrage sau respinge. Culorile oferă stări se spirit, și maturitate indivizilor. Culorile sunt magice.
S-a dovedit științific că un logotip este recunoscut în proporție de 43% dacă este în culori și în proporție de doar 28% dacă este alb-negru.
Totul decurge la nivelul psihicului. Creierul uman percepe, întîi de toate, aspectul grafic, sau schema compozițională vizuală a unui logotip. În dependență de gradul său de luminozitate, contrastul dintre culori, capacitatea de a fi recunoscut de la distanță, utilizarea unui anumit tip de font, logo-ul poate sugera încredere, masculinitate, consecvență, diferențiere. Pentru un efect vizual agreabil, se recomandă ca liniile de forță din care se alcătuiește compoziția logo-ului, să compună o figură geometrică simplă, care trimite cu gîndul la emblemele folosite de brandurile producătoare ale mașinilor de lux, pentru că anume acestea vor spori efectul de calitate și putere în rîndul publicului consumator.
Fiind folosite în grafică, culorile au, în general, anumite implicații sociale, dar mai cu seamă, transmit anumite semnificații ascunse. Cercetătorii în materie de semiotică consideră că semnificațiile și efectele pe care le pot trezi culorile asupra consumatorilor sunt următoarele:
Combinația Alb-Negru – a devenit avangardistă și denotă artistism, eleganță.
Negrul – reprezintă, de fapt, o nonculoare, impunînd autoritate și putere, sobrietate și lux. Pe cale experimentală, s-a dovedit că negrul, ca și albastrul, poate avea efect de reducere a activității mentale și metabolice a organismului uman, inducînd stări de neliniște și disperare. Fiziologic, această culoare reduce cu mult activitățile vitale, scade pulsul și minimalizează capacitatea de răspuns la stimulii mediului ambiant, adică poate induce starea de transă ,,stare specială în care se află persoană hipnotizată, caracterizată prin slăbirea controlului conștient asupra propriei comportări și a contactului cu realitatea la acțiunea unei sugestii”. [15]
Albul – la contact cu privirea, îl face pe individ sociabil și încrezut în forțele proprii. Totodată, albul provoacă oboseala, de aceea, în elaborearea logo-urilor, această culoare se utilizează doar în combinație cu altele.
Roșul – influențează publicul, stimulînd ridicarea pulsului. Această culoare mai semnifică Avertizare, Dragoste, Cutezanță, Sănătate, Bogăție, Curaj, Căldură, Triumf, Neliniște, Virtute, Frumusețe, Forță, Mișcare, Tinerețe, Dinamism. Culoarea roșie, utilizată excesiv într-un logotip, poate spori senzația de agresivitate, violență, dar utilizată rațional, poate ajuta oamenii la depășirea sentimentelor de vinovăție și la eliminarea toxinelor emoționale.
Albastrul – Este utilizat, în special, ca element al logotipurilor instituționale; el oferă senzația de răceală și calm, dar în același timp, semnifică nobilitate, aspirație spre idealuri, pace, concentrare, îngăduință, creație, fericire, dar și – justiție. Albastrul readuce la normal reacțiile excesive, dezvoltă conștiința valorii personale și tendința de afirmare a eu-lui, sinceritatea, onestitatea, loialitatea, încrederea în oameni, capacitatea de comunicare verbală. Dar, totodată, a fost dovedit științific că albastrul favorizează procesele de inhibiție și încetinește activitatea mentală a individului, iar de acest lucru au ținut cont în mod negreșit autorii logotipurilor media.
Verdele – este culoarea ce are drept efect de calmarea, ajutînd și la concentrare; simbolizează prospețime, naturalețe, putere, longevitate, siguranță, bună dispoziție, perseverență, evoluție. Verdele sporește capacitatea oamenilor de a dezvolta relații interumane; oferă senzația de libertate și sentimentul de depășire al oricărui obstacol.
Galbenul – este culoarea care transmite fericirea; simbolizează optimismul și poate intra în contrast cu orice altă culoare. Galbenul poate spori efectul de putere, unicitate și identificare printre concurenți. Galbenul stimulează forța analitică a acțiunii, denotă lumină, strălucire, aspirație, agerime, istețime, înțelepciune, ambiție, spontanietate, credință (sporește cu ușurință credibilitatea), necesitatea (creează efectul de competiție în rîndul consumatorilor și de gelozie chiar față de un anumit produs/serviciu).
Violetul – simbolizează simțul măsurii, dar și taina care atrage spre sine curiozitatea, ascultarea (care transmite sub formă de efect aceeași semnificație), secretul, nemurirea, regalitatea, luxul, romantismul, aprecierea, rafinamentul, exotismul și nevoia de libertate. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că violetul poate converti energia pozitivă în energie negativă, lăsînd individul să mediteze. Tot violetul armonizează activitatea dintre cele două emisfere ale creierului.
Oranjul – exprimă echilibru, divinitate, optimism, veselie, căldură, senzualitate, vitalitate, energie, dorință și bună dispoziție. Oranjul are aceleași efecte ca și galbenul, iar un logo de culoare portocalie va induce optimism, impresie de sănătate, sociabilitate, emoții plăcute. Alt efect al acestei culori este că accelerează pulsațiile inimii, menține presiunea sanguină, favorizează secreția gastrică și digestia, deci poate fi utilizat ca un truc pentru instituțiile care activează în domeniul culinar.
Ca și culorile, liniile alcătuiesc structuri semiotice care beneficiază de influențe psihologice și biologice asupra organismului uman. De exemplu, liniile verticare sporesc efectul de creștere, evoluție, fragilitate. Liniile orizontale sugerează mai mult pasivitate, soliditate, pace și calm, invitând privitorul la meditație. Linia oblică, însă, sporește efectul de dezechilibru. Liniile oblice spre dreapta exprimă dinamismul, viitorul, iar cele descendente spre dreapta – căderea, bătrînețea, și asta datorită sistemului vizual de citire de la stânga la dreapta. Liniile paralele înseamnă și transmit rigiditate, pe când liniile curbe presupun flexibilitate, feminitate, eleganță, bucurie, dar și incertitudine, instabilitate, viclenie. Dacă am analiza semnificația și efectul liniilor după grosimea acestora, observăm că tendințele se îndreaptă spre delicat, rafinament, fragilitate, inconsistență (pentru liniile subțiri), sau vigoare, brutalitate, violență – pentru liniile groase.[16]
Compoziția, la rîndul ei, este acea georgafie interioară a mesajului vizual, deoarece prin compoziția logo-ului, ochii efectuează citirea globală a imaginii logotipului. Modalitatea de reflecție a luminii în logo este de asemenea simbolică și semnificativă. Iluminarea are un efect psihofiziologic asupra privitorului, deoarece orice imagine este precepută optic, dar trăită fizic.
Textura este alt element important din mesajul plastic, ea oferă adîncime suprafețelor, adică o a treia dimensiune. La aceasta contribuie și culoarea, care conferă logotipului un efect tactil, parcă îndeamnînd spre atingere, pipăit.
Sunt purtătoare de semnificații și formele pe care le poate îmbrăca un logotip, fie ele un cerc, pătrat, triunghi,sau linii, puncte, suprafețe, deoarece formele sunt și mai încărcate simbolic, avîndu-și rădăcinile încă în antichitate. Triunghiul, asemeni cifrei trei, simbolizează divinitatea, armonia, focul, religia, misticismul. Dreptunghiul – trecerea timpului, progresul, durabilitatea, ambiția și dorința de prefecțiune. Pătratul semnifică Pământul, materia, securitatea, stabilitatea, încăpățînarea, intransigența. Cercul – perfecțiunea, omogenitatea, siguranța, timpul fără început și sfârșit, mișcarea infinită, generozitatea, dar și egocentrismul, dorința de a poseda. În general, formele ascuțite sunt asociate virilității, durității și agresivității, pe cînd cele rotunjite sugerează moliciune, fragilitate, feminitate.
Nici spațiul nu este utilizat întîmplător. Plasarea unor însemne grafice în partea dreaptă/stîngă, sus/jos, departe/aproape, de asemenea însoțesc mesajul plastic și comportă anumite sensuri.
Rama, sau cadrul reprezintă, pentru logotipul instituțional, încă o modalitate de atragere a atenției. Rama este ceea ce alegem ca spațiu de delimitare a logotipului față de mediu (prin forme geometrice) și poate diminua încărcătura acestuia. Ramele pot crea efecte diferite: de la seducție pentru forma grafică, pînă la vulgaritate, deoarece ne seduce nu subiectul, ci, în primul rînd, obiectul, care se materializează într-un logo perceptibil cu ajutorul analizatorului vizual (ochiul).
După elaborarea logo-ului și livrarea lui este necesar crearea manualului de identitate vizuală, în care acest logo va fi utilizat. Fiecare organizație care are o identitate vizuală bine definite ar trebui să aibă și un manual dedicate acesteia. Manualul de identitate vizuală este un document care cuprinde cîteva direcții clare și amănunțite legate de modalitate în care poate fi utilizată identitatea vizuală a brandului respective, în procesele de comunicare internă și externă.
Rolul unui manual de identitate vizuală este de a preîntîmpina utilizările eronate ale elementelor de identitate vizuală a unui brand pe diferite material tipărite sau digitale, atît în ceea ce privește proporțiile, dimensiunea, componentele grafice, cît și cromatica.
Acesta are funcția de a asigura o comunicare vizuală coerentă și armonioasă, indiferent dacă responsabil de materialele pe care va fi figura logo-ul brandului va fi un om din interiorul sau din afara companiei.
Logo-ul este probabil cel mai valoros element vizual al unui brand și trebuie utilizat corect, astfel este necesar de specificat și arătat versiunile acceptate de poziționare a logo-ului, pe verticală și pe orizontală, proporțiile care trebuie respectate și dimensiunile potrivite.
De asemenea, trebuie specificate culorile folosite în redarea grafică a brandului și codurile acestora în diferite moduri cromatice (CMYK, RGB, ș.a.), aceaștă informație fiind însoțită de modele ale culorilor respective și de exemple de utilizare a diferitelor nuanțe aprobate. Manualul de identitate vizuală trebuie să conțină și indicații de typography: ce familii de fonturi pot fi folosite, ce dimensiuni, înălțimea rîndului, valoarea kerning-ului etc. Totodată, trebuie menționat ce litere sunt necesare de a fi mereu majuscule, care cuvinte trebuie să fie scrise cu bold sau italic, ce abrevieri sunt acceptate și alte aspecte de acest gen. Nu este suficient doar să dăm indicațiile menționate, ci trebuie să precizăm cum trebuie aplicate elementele respective pe diferite suporturi. În cazul unei instituții publice, acestea ar fi documente precum cărți de vizită, plicuri personalizate, foi cu antet, etc. În cazul unei companii cu o prezență semnificativă în mediul online, nu trebuie neglijate bannerele, newsletterele ș.a.m.d.
Practic, acestea sunt elementele esențiale dintr-un manual de identitate. De la companie la companie, există însă variații, în funcție de diversitățile proceselor de comunicare a acestuia și de magnitudinea brandului.
Prin urmare logo-ul este pentru un brand ca o amprentă digitală pentru o persoană fizică. Un logo nu este cheia succesului unei afaceri, nu face vînzări, nu este mai importantă decît ceea ce reprezintă compania și nu descrie afacerea. Logo-ul are scopul de identificare.

BIBLIOGRAFIE:

Paul Rand, Design, Form, and Chaos, Hardcover – March 31, 1993

Benoit Heilbrunn, Logo-ul , traducere Cecilia Ștefănescu, cuvînt înainte Mihaela Nicola, Editura Comunicare. ro, București, 2002, p.11.

The History of the Business Logo by Kristie Lorette, Demand Media

Paul Ricceur, De L'interpretation. Essai sur Freud, Paris,Seuil, 1965, p. 17.

http://www.bannerflash.ro/sigle.php

Котлер Ф. Маркетинг от А до Я: 80 концепций, которые должен знать каждый менеджер.-М.:Альбина Паблишерз, 2010-С.20

C.S. Peirce, Collected Papers, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1931.

J. Zeman, “Peirce’s theory of signs”, în T. Sebcok (ed.), A Pefusion of Signs, Bloomington: Indiana University Press, 1977.

Ibdem

http://www.scritub.com/management/marketing/CONSUMATORUL-SI-RECLAMA2341010137.php

Constantin MARIN, ,,Comunicare instituțională”, Centrul Tehnologii Informaționale al FJȘC, Chișinău 1998, pag.62.

Benoît Heiibrunn, „Logo-ul”, traducere de Cecilia Ștefănescu, București, p.23

Logo design – pasi de lucru

http://www.rt.md/marketing/design-logo-sfaturi-vitale