Analiza Logo Ului Institutional Concept Si Design

ANALIZA LOGO-ULUI INSTITUȚIONAL – CONCEPT ȘI DESIGN.

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: LOGO – CONCEPT ȘI DESIGN

I.1. Importanța logo-ului în comunicarea publicitară a unei companii și conceptul creativ al logo-ului instituțional

I.2. Procesul de design al unui logo

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI CREAREA LOGO-ULUI. STUDIU DE CAZ

II.1. Crearea logo-ului pentru „Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate

II.2. Aplicarea logo-ului în manualul de identitate vizuală a firmei

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Actualitatea temei investigate. Astăzi, firmele sunt nevoite să elaboreze strategii de comunicare care pot transmite imediat mesajul acestora, iar imaginea vizuală joacă un rol extrem de important, de aceea elementul care generalizează imaginea celui care comunică este logo-ul. Prin capacitatea sa informațională, logo-ul unei mărci sau organizații reprezintă chintesența mesajului transmis.
Un brand este o construcție simbolică, creată în mințile oamenilor și care constă în toate informațiile și așteptările asociate cu un produs sau serviciu. Logo-ul este vîrful de lance al unei companii. Fără un logo inteligent și reprezentativ firma nu va face o primă impresie. El trebuie să ilustreze activitatea firmei, de multe ori fiind primul contact pe care îl au clienții cu instituția. Un concept grafic îngrijit, cu o paletă de culori bine alese și cu o aranjare în pagină bine gîndită, va fi pe plac întotdeauna în fața altor abundente de texte nerelevante și culori neinspirat combinate.
Procesul de design al unui logo începe prin familiarizarea cu activitatea companiei, a obiectivelor sale și a imaginii ce se dorește a fi reflectată.

Gradul de cercetare a temei. Logo-urile au devenit elemente esențiale ale civilizației moderne și ale societății de consum. Sporirea logo-urilor în societatea modernă face parte dintr-o normă de multiplicare a semnelor, strîns legată de procesul de simbolizare, care definește condiția omului modern. Tema logo-ului este cercetată de mulți specialiști în domeniu. Putem vorbi aici despre Ferdinand de Saussure și Charles Peirce, cei care au pus bazele semioticii, care este un obiect esențial în domeniul de design al logo-ului.
De asemenea, Philip Kotler, fondatorul „managementului modern”, a menționat în cartea „Marketingul de la A la Z” despre funcțiile principale pe care le deține un logo, iar Benoit Heillbrunn în cartea sa „Logo-ul” a scris începînd cu istoricul apariției logo-ului și terminînd cu metode de elaborare inovative.
În Republica Moldova, îl avem drept autor pe Constantin Marin, care în lucrarea sa „Comunicarea instituțională” a precizat despre cum trebuie să fie un logo bun.

Scopul. Scopul tezei respective este de a demonstra faptul că orice instituție care se respectă va investi în dezvoltarea imaginii sale și unul dintre elementele ce o reprezintă este logo-ul, care de fapt constituie cartea de vizită a unei întreprinderi, este fața cu care clientul ia cunoștință înainte de a vedea ce este în interior și totodată studiul urmează să argumenteze rolul manualului de identitate vizuală, care va cuprinde nemijlocit acest logo și regulile de design al stilului firmei.

Obiective:

De a identifica care este conceptul unui logo;

De a demonstra importanța creării logo-ului pentru o instituție;

De a analiza pașii creării designului logo-ului;

De a depista viziunea asupra logo-ului a omului modern;

De a pune în aplicare studiul cercetat.

De a explica rolul manualului de identitate pentru o companie.

Suportul metodologic al lucrării. Studiul întreprins asupra fenomenului logo-ului instituțional a fost posibil datorită unui șir de metode și abordări teoretice cu caracter științific interdisciplinar.
Astfel, dintre metodele utilizate avem:
Metoda analizei de conținut, cu ajutorul căreia s-a cercetat etapele definitorii ale procesului de creare a logo-ului, istoricul, evoluția și utilizarea lui ca obiect finit.
Metoda psihologistă, prin intermediul căreia au fost analizate mecanismele subiective ale influențării de care se face uz în procesul creării logo-ului, preferințele clientului pentru ceva anume.
Pentru crearea logo-ului a fost necesară cercetarea calitativă (interviul), care a ajutat la identificarea propriteților esențiale pentru cunoașterea companiei.
De asemenea a fost utilizată metoda comparației, pentru a putea deduce elementele esențiale care vor ajuta la diferențierea lucrărilor în procesul de creare.

Noutatea științifică. Noutatea științifică a acestei lucrări este metoda minimalistă și totodată inovativă în procesul de elaborare al designului logo-ului instituțional.
Astăzi, un efort mai mare se depune în crearea imaginii instituției decît în produsul/serviciul pe care îl oferă, din acest considerent cunoașterea conceptului și aplicarea a ceva inovativ în elaborarea logo-ului poate favoriza imaginea acesteia. Iar manualul de identitate vizuală reprezintă ghidul stilului de design al unei companii, și astăzi, nu mai sunt reguli stricte, fiecare instituției elaborînd acest manual după propria alegere, păstrînd esența.

Structura tezei. Teza „Logo-ul instituțional. Concept și design” cuprinde: introducerea, două capitole, care redau conținutul de bază al cercetării, bibliografia și anexele.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, gradul de studiere a temei investigate, suportul metodologic, sunt precizate scopul și obiectivele cercetării și noutatea științifică.
Primul capitol „Logo – concept și design” cuprinde două subcapitole: „Importanța logo-ului în comunicarea publicitară a unei companii și conceptul creativ al logo-ului instituțional” și „Procesul de design al unui logo”. Aici, se vorbește despre conceptul logo-ului, istoricul și evoluția lui și importanța acestuia pentru o instituție.
Al doilea capitol cuprinde stduiul de caz: „Crearea logo-ului pentru Atelierul Sergiu Prodan. PR și Publicitate” și „Aplicarea logo-ului în manualul de identitate vizuală a firmei”. Datorită faptului că această casă de producție publicitară nu are un logo se vor utiliza diverse metode de cercetare pentru a-l crea și a-l aplica în manualul de identitate vizuală.
Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată și de un compartiment constiutit din recomandări practice.

CAPITOLUL I. LOGO – CONCEPT ȘI DESIGN

I.1 Importanța logo-ului în comunicarea publicitară a unei companii și conceptul creativ al logo-ului instituțional

„Îmi place să țin ochii deschiși și să absorb culorile, mirosurile, sentimentele din viața de zi cu zi. Poți obține o „lovitură” din întîlniri neprevăzute, de obicei, atunci cînd nu te aștepți să găsești inspirație deloc„

Radim Malinic

Logo-ul este primul factor, care trebuie luat în calcul atunci cînd realizăm un brand solid, fiind cel mai important instrument de marketing și un element indispensabil cînd vorbim despre materialele promoționale. Un logo bine realizat transmite oamenilor informații nu doar despre ceea cine ești și ce faci, dar ajută să te evidențiezi pe piață, va atinge simțurile clienților, care își vor crea imaginea mentală asociată cu numele companiei.

Logo-ul este chipul unui brand. logo-ul reprezintă o parte din arhitectura brandului și nu poate fi perceput separat. Este ca și un lobby pentru brand cu care consumatorii iau contact înainte de a cunoaște brandul.

Interesul din ce în ce mai mare al instituțiilor pentru strategiile de identitate vizuală se explică prin necesitatea de a-și apropia semne puternice de identitate pentru a fi cunoscute de un număr cît mai mare de indivizi, cît mai repede posibil. Procesul de elaborare al unui logo este unul destul de complex, deoarece o întreprindere trebuie să-și definească un simbol durabil care să o identifice atît în interior, cît și în exterior, fiind totodată adaptabil și rezistent evoluțiilor temporale și spațiale ale activităților ei. Pentru acest lucru este nevoie de a depăși viziunea reducționistă, considerînd logo-ul un veritabil sistem de semnificație ce articulează combinațiile adaptabile variațiilor spațio-temporale. Logo-ul nu este un simplu semn, este un adevărat sistem de semnificare și identificare. O astfel de abordare permite în mod real înțelegerea posibilei contribuții a logo-ului la un sistem de identitate vizuală eficient.

Mulți oameni consideră că un brand este format din cîteva elemente – unele culori, unele fonturi, un logo, un slogan și poate niște muzică de fundal. În realitate este mult mai complicat. S-ar putea spune că un brand este o „imagine corporativă”. Ideea fundamentală și conceptul de bază a unei „imagini corporative” este faptul că tot ceea ce o companie face, tot ceea ce deține și tot ceea ce produce ar trebui să reflecte valorile și obiectivele de afaceri ca un tot întreg. Aceasta este consistența ideii de bază care constituie întreprinderea, conducerea acesteia, arătînd ceea ce reprezintă, ceea ce crede și explicînd motivul datorită căreia există. Pentru a înțelege ce este un logo, mai întîi trebuie să înțelegem pentru ce el există.
Paul Rand, unul dintre cei mai mari designer, menționează că "un logo este un steag, un blazon, o semnătură, un semn de stradă. Un logo nu vinde, ci identifică. Rareori este o descriere a unei afaceri. Sensul logo-ului provine din calitatea lucrului pe care îl simbolizează, dar nu invers. Logo-ul este mai puțin important decît produsul pe care îl identifică. Pentru a ilustra acest concept, logo-ul trebuie gîndit ca și omul. Noi preferăm să dăm nume persoanelor – Gloria, Anastasia, Gabriel – mai curînd decît să dăm o descriere confuză, pe care am putea s-o uităm (tipul care poartă mereu roz și are părul blond)”. [1]
În același fel, un logo nu ar trebui să descrie literal ceea ce face afacerea, ci mai degrabă, să identifice afacerea într-un mod în care ea va fi recunoscută și memorabilă. Logo-urile au devenit elemente esențiale ale civilizației moderne și ale societății de consum. „Se estimează că un individ care evoluează într-un mediu urban este expus zilnic la peste 1200 de logo-uri. Aceste semne se regăsesc atît pe ambalaje, cît și pe afișe publicitare, clădiri și pe ciocolate”. [2, p.11]

„Originea logo-ului își are rădăcinile în Grecia Antică, unde acesta era format dintr-un cifru cu inițialele unui nume. Designul cifrului era ușor recunoscut de către spectatori și utilizat similar monogramei, reprezentînd conducătorii și dinastiile lor. Logo-ul a fost utilizat, în special, pe monede antice grecești și romane. Cifrurile au evoluat în mărci disctincte pentru comercianți și organizații din secolul al 13-lea. Crearea și utilizarea logo-urilor s-au răspîndit în Evul Mediu. În acest timp, comercianții au început să folosească logo-uri pentru a distinge bunurile. Filigrane pe hîrtie, mărcile cu semnătura fierarilor și zidarilor, au fost utilizate de către oamenii din Evul Mediu tîrziu. Economia în acea perioadă a fost caracterizată de produse realizate manual, astfel încît semnătura era un simbol de originalitate și fiabilitate”. [3]

Invazia logo-urilor în civilizația modernă face parte dintr-o tendință de multiplicare a semnelor, legată de procesul de simbolizare tot mai accentuat, ce caracterizează condiția omului modern. Dacă existența noastră cotidiană este populată de simboluri și semne, aceasta se datorează și faptului că, așa cum a arătat Cassirer în Filozofia formelor simbolice, omule modern a pierdut puțin cîte puțin contactul cu realitatea brută. Această atotputernicie a simbolului se află în legătură directă cu facultatea umană de a se înconjura de imagini, rituri, simboluri și mituri care structurează modul de a privi lumea și organizează orice experiență perceptuală, fără să mai permită accesul direct la realitatea fizică. „Logo-ul face parte, așadar, dintr-un vast ansamblu de practici simbolice și cvasimitice care nu sînt fabule, ci o modalitate a individului de a se situa în raport cu realitatea fundamentală, oricare ar fi ea”.[4, p.17]

Mulaflă în legătură directă cu facultatea umană de a se înconjura de imagini, rituri, simboluri și mituri care structurează modul de a privi lumea și organizează orice experiență perceptuală, fără să mai permită accesul direct la realitatea fizică. „Logo-ul face parte, așadar, dintr-un vast ansamblu de practici simbolice și cvasimitice care nu sînt fabule, ci o modalitate a individului de a se situa în raport cu realitatea fundamentală, oricare ar fi ea”.[4, p.17]

Multe afaceri de succes folosesc, astăzi, un logo. Logo-urile au devenit indispensabile. De fapt, multe companii sunt identificate mai repede datorită logo-ului lor decît numelui (de exemplu, Nike și Apple). Inconștient, oamenii sunt zilnic supuși unui număr enorm de logo-uri. Pentru a cîștiga pe piața modernă, companiile sunt, practic, obligate să investească în branding-ul lor, iar o parte a acesteia este dezvoltarea logo-ului.

În marketing, se alocă un număr de funcții inerente logo-ului ca fiind o marcă comercială. Cel mai des sunt definite după cum urmează: fatică, expresivă, referențială, impresivă, poetică: [5]

funcția fatică are rolul de a stabili și întreține contactul cu publicul organizației;

funcția expresivă este strîns legată de modul în care organizația se percepe și de tipul de model al reprezentării la care a recurs pentru a se remarca, ea explică publicului identitatea organizației;

funcția referențială oferă detalii ce țin de produsul/serviciul marcat;

funcția impresivă ține de acționarea asupra destinatarului, de a-l face să creadă că mesajul este destinat lui;

funcția poetică adaugă o notă subiectivă, încearcă se emoționeze destinatarul.

Acestea caracterizează foarte bine logo-ul ca și un instrument de comunicare de brand.

„Logo-ul este cartea de vizită a brandului, un fel de chintesență a întregii sale filosofii, simbolizează beneficiile de brand și nu lasă vreo îndoială despre unicitatea acestui produs. În baza logo-ului, consumatorul determină calitatea așteptată și alte proprietăți ale mărfurilor și serviciilor ce urmează a fi furnizate, dar pentru asta se merită de plătit un pic mai mult”.[6, p.20]
Conceptul creativ este baza de pornire în orice creație publicitară. Este direcția pe care se trasează și care este urmată ulterior prin implementări concrete. Reprezentarea conceptuală trimite la calitatea de concretizare simbolică a logo-ului, care are sarcina de a reprezenta, în numele unei convenții, prin elemente concrete sau semiabstracte, o realitate abstractă și intangibilă. Simbolul are, așadar, ca funcție esențială să arate și să facă vizibil ceea ce nu este: valori abstracte, forte, programe de acțiune etc. În acest sens, funcția simbolică a logo-ului trimite la puterea de a constitui o analogie emblematică.
Pe de altă parte, logo-ul este un semn care include deseori elemente picturale (personaje, animale, obiecte stilizate etc), care pot la rîndul lor să reprezinte vizual elemente ale lumii fizice. Rezultă astfel foarte adesea un limbaj sincretic, care combină moduri de semnificare lingvistică și iconică, combinînd astfel modurile de acces la sens. Putem spune, deci, că în logo se manifestă două tipuri de reprezentare. O reprezentare de tip conceptual, care trimite la substituirea, printr-un sistem plastic, a unei finite imateriale și abtsracte (reprezentarea acoperă o absență), și o reprezentare de natură picturală (reprezentarea figurează și arată cu mijloacele semnelor figurative) în cadrul logo-urilor care încorporează elemente iconice de natură figurative.

Fie că reprezintă o organizație sau o marcă, logo-ul este un semn, adică un vector de transmisie care nu valorează prin el însuși, ci trimite la altceva decît el însuși. Această funcție esențială de trimitere constituie puterea sa de semnificare și capacitatea sa de reprezentare. Astfel, există o dualitate consubstanțială logo-ului, pentru că el articulează ca semne o față sensibilă și o alta legată de semnificația pe care o poartă. Acest semn este, astfel, asemenea unei monede sau unei bucăți de hîrtie, adică articulează în mod necesar două dimensiuni interdependente, semnificantul (fața materială a semnului, culoarea lui, forma, grafia, sonoritatea) și semnificatul (fața conceptuală a semnului, imaginea mentală căreia îi este asociat).

Totalitatea modelelor ce urmăresc semnificația au practic aceeași formă. Fiecare dintre acestea urmărește trei elemente, care sunt implicate în oricare dintre studiile semnificației. Acestea sunt: semnul, la ce se referă semnul și cei care îl utilizează. Un semn este ceva perceptibil pentru simțurile noastre, care se referă la altceva decît el însuși și care depinde de recunoașterea lui de către consumatorii săi.

Charles Sanders Peirce și Ferdinand de Saussure sunt cercetătorii care au pus bazele semioticii. Primul menționează semnul, semnificatul și consumatorii săi ca vîrfuri ale unui triunghi. Fiecare element este în strînsă legătură cu celelalte două și poate fi înțeles numai prin celelalte două elemente. Odată cu Saussure, științele limbajului renunță la ideea că semnele lingvistice s-ar putea referi la „obiecte” din realitate, depășind astfel „eroarea refernțialității”, cum o numește Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală. Deși nu părăsește presupoziția existenței unei realități obiective (proprie tuturor filosofiilor realiste), Saussure introduce o idee revoluționară, care va marca destinul științelor limbajului și comunicării: semnele nu se referă la lucruri, ci la concepte. Peirce, însă, adoptă o linie ușor diferită. Susține că semnul constă în forma sa fizică asociată unui concept mental și că acest concept mental, la rîndul său, este un mod de a înțelege realitatea externă.

Charles S. Peirce a identificat o relație de tip triunghiular între semn, utilizator și realitatea externă. El consideră că semnul se adresează cuiva, creînd în mintea persoanei respective un semn corespunzător. Acesta este numit drept interpretantul primului semn. Primul semn există doar pentru obiect. [7]

Fig. 1 Elementele semiozei la Ch. S. Peirce [8]

Săgețile duble arată că fiecare termen poate fi înțeles doar în legătură cu ceilalți doi. Un semn exprimă altceva decît el însuși – obiectul, care este înțeles de către altcineva, adică are un efect în mintea celui care îl folosește – interpretantul. Acesta nu este utilizatorul semnului, dar ceea ce Peirce denumește „adevăratul efect semnificant” – un concept mental produs de către semn și de experiența utilizatorului în legătură cu obiectul.

Peirce a identificat o relație de tip triunghiular de semne: icon, index și simbol. Iconul se aseamănă cu obiectul: o fotografie a mîinii este un icon, o hartă este un icon. Indexul este un semn a cărei existență este în directă conexiune cu obiectul în cauză. Fumul este index pentru foc, strănutul pentru răceală. Simbolul este un semn a cărui legătură cu obiectul este o problemă de convenție, înțelegere mutuală sau regulă. El comunică numai ceea ce oamenii au stabilit că reprezintă. Crucea roșie este un symbol și numerele sunt simboluri.

Iată cum și-a explicitat modelul însuși Peirce: “Un semn reprezintă ceva ce stă, pentru cineva, drept altceva, într-o anumită privință sau într-o anumită măsură. Semnul se adresează cuiva și creează în mintea acestei persoane un semn identic sau, poate, mai avansat. Semnul pe care îl creează este numit drept interpretantul primului semn. Semnul determină altceva, care este obiectul”. [9]

„Logo-urile pot genera cele mai complexe și profunde emoții. Să ne amintim de seceră și ciocan, de zvastica nemțească, cercurile olimpice, etc. Logo-ul devine un nucleu prin care este privită și judecată organizația, o aduce în centrul atenției și o supune unei analize în detaliu. Logo-urile exploatează permanent subconștientul uman”.[10]

Constantin Marin consideră că ,,marca-simbol, logotipul, sau logosimbolul trebuie să reziste următoarelor exigențe: să trezească o asociație pozitivă; să fie ușor de identificat; să conțină suficientă abstractizare; să conserveze toate elementele, în caz că s-a executat monocolor; să fie simplu și sugestiv, compact; să se distingă prin direcționalitate”.[11, p.62]
Cu cît logo-ul va fi mai simplu cu atît va fi mai ușor de memorat și de explicat; simbolul trebuie să fie utilizat corect, deoarece ar fi neputincios să utilizezi simbolul șarpelui pentru o bancă comercială; logo-urile trebuie să arate bine atît în versiunea alb-negru, cît și în cea negru-alb, se recomandă de a folosi maxim 3 culori. Este important de a alege un logo bun la faza incipientă, deoarece schimbarea lui este dureroasă pentru orice firmă, și pentru clienți, care trebuie să se adapteze unei noi imagini.
Uneori o imagine face cît o mie de cuvinte, dar ea trebuie în primul rînd să se integreze într-un întreg, să răspundă poziționării produsului și conceptului creativ. Iar folosirea unei imagini șocante în mod gratuit, fără legătură cu produsul, poate face mai mult rău decît bine.

„A dezvălui identitatea unei comunități înseamnă a răspunde la întrebarea: cine este autorul unei anumite acțiuni? Validitatea logo-ului ca gest de semnătură constă, așadar, în a crea un fel de ficțiune-autor. Această ficțiune nu poate fi altfel decît narativă. O organizație nu poate fi cunoscută imediat, ci doar indirect, prin intermediul semnelor care se articulează pe medierile simbolice. Logo-ul are funcția de a articula dimensiunile temporale, narative și identitare ale unei organizații. Elaborarea sa presupune ca organizația să dezvolte o înțelegere de sine pe care logo-ul urmărește să o traducă într-un mod narativ. Logo-ul nu este un semn identitar decît în măsura în care nu se limitează doar la a face vizibilă identitatea organizației, ceea ce ar trebui identității o concepție fixistă și rigidă”. [12, p.23]
Așadar, logo-ul face parte dintre poveștile pe care organizația le spune despre sine însăși, pentru a se figura, dar și pentru a se re(con)figura. El nu devine o figură identitară a organizației decît în măsura în care este o interpretare narativă care o figurează într-un fel sau altul.

I.2. Procesul de design al unui logo

"Unii oameni se întreabă ce este atît de complicat în procesul creării unui logo bun? Este mic și ușor de creat, respectiv e simplu, nu? Cînd vedeți doar rezultatul eforturilor designer-ului, crearea logoului poate părea ca o simplă sarcină. Dar nu e așa."
Harisson Mcleod

Procesul de design are drept obiectiv crearea un logo simplu de recunoscut și care va inspira încredere, admirație și loialitate. Logo-ul reprezintă un element al brandului instituției.
Cea mai importantă parte în procesul de elaborare al unui logo este identificarea conceptului acestuia. Este practic același proces ca și în alegerea numelui companiei. În primul rînd trebuie de stabilit bine ceea ce vrea să spună instituția, iar de aici urmează o serie de posibilități de a o reprezenta prin intermediul logo-ului.
Alegerea logo-ului potrivit pentru afacere este un exercițiu dificil și complex iar fiecare caz are particularitățile sale specifice, fiecare client are o țintă pe care vrea să o atingă și o problemă pe care trebuie să o rezolve, de aceea nu poate exista o soluție unică în crearea brandului. Unul dintre criteriile de care trebuie să se țină seama la alegerea unui logo este reprezentat de măsura în care acesta exprimă trăsăturile, pe care brandul alege să le considere importante.
Un lucru pe care trebuie să-l însușim este faptul că nu toate afacerile pot fi ușor asociate cu orice tip de anumite imagini. De exemplu, o companie de programare nu are multe imagini pentru a fi asociate cu aceasta (cu excepția unui calculator), astfel, în această situație se recomandă să se concentreze pe o imagine abstractă și chiar să se încerce reprezentarea ei printr-un mod subiectiv, decît de a veni cu o simplă imagine simbolică.
Un alt fapt imortant constă în perceperea logo-ului de către potențialii clienți. Un logo poate fi elaborat foarte bine, însă să nu aibă de succes, și asta se datorează modului de promovare a acestuia, deoarece un logo nu trebuie să fie doar vizibil și memorabil, dar și ușor acceptat de către piață. Prea multe vîrfuri poate crea un sentiment de pericol, iar culorile trebuie să facă logo-ul vizibil dar nu prea intimidant.
Logo-ul face parte din arhitectura unei instituții cu care potențialul consumator ia cunoștință înainte de a ști ceva despre această instituție, de aceea el trebuie să fie cît mai reprezentativ. Există cîteva posibilități de elaborare a unui logo, printre care:

utilizarea în calitate de logo a unui nume, inclusive a numelui său sau inițialele proprii (Coca-Cola, D&G);

utilizarea unui simbol abstract (Air Moldova, Toyota);

utilizarea unei figure simple (Colibri, edit.Pinguin);

utilizarea combinării între un nume și un desen (Purcari, Puma).

La demararea afacerii, cînd logo-ul este încă necunoscut se recomandă combinarea desenului și a numelui, însă cu timpul se poate renunța la utilizarea numelui.

Crearea unui logo trebuie să urmeze un anumit proces pentru ca rezultatul obținut să fie potrivit nevoilor clienților. În continuare (fig.1) voi prezenta procesul de design al logo-ului pas cu pas. [13]

fig.1 Procesul de creare a logo-ului

Brief-ul designului

Este vorba despre un chestionar pe care clientul trebuie să-l completeze cu informațiile necesare pentru crearea logo-ului. Astfel, putem să ne dăm seama unde va fi folosit logo-ul, care este publicul-țintă, ce culori și elemente sunr preferabile, ce stil se vrea și alte caracteristici. Este important să știm unde va fi utilizat logo-ul, deoarece pe un panou publicitar el poate conține mai multe detalii decît în cazul antetului sau cărții de vizită.
Acest chestionar ar include următoarele întrebări:

Ce face compania?

Care este publicul-țintă?

Cine sunt concurenții de afacere ale companiei?

Cum este poziționată societatea pe piață în comparație cu concurenții săi?

Are compania un ghid de stil de design (culori, fonturi, ș.a.)?

Doar după primirea răspunsurilor la asemenea întrebări poate fi început procesul de elaborare a logo-ului.

Cercetare

Acest pas necesită aflarea mai multor informații despre industria în care activează clientul. Trebuie să luăm în considerare perspectiva istorică a companiei și a industriei și să vedem noile tendințe pe piață. Astfel, în urma completării chestionarului avem suficiente informații pentru a realiza cercetarea. Se analizează concurența și logo-urile utilizate de către concurenți, pentru a ajuta la diferențierea și la unicitatea logo-ului care urmează a fi creat pentru client.

Schițe și conceptualizare

Urmărim dezvoltarea conceptului. Schițele preliminare au un rol important în proiectarea unui logo eficient. Acestea pot fi făcute pe hîrtie cu creionul sau proiectate cu ajutorul unui program de grafică vectorială.

Fontul, dezvoltarea conceptului și alegerea culorilor

Odată dezvoltate ideile și conceptele de bază pe hîrtie se trece la recrearea acestora pe calculator cu ajutorul unui program de grafică vectorială (de obicei Adobe Illustrator sau Corel Draw). Găsim fontul potrivit și începem să testăm culorile și să alegem cea mai optimă variantă. În pofida acestora logo-ul trebuie să păstreze un principiu: să fie simplu (K.I.S.S. – Keep it simple).

Livrare și feedback

Prezentăm cele mai bune opțiuni clientului, iar acesta își va expune părerea și poate spune dacă dorește eventuale modificări.

Aprobare

Odată ce clientul este mulțumit de rezultat, noi îi expediem fișierul în format AI, EPS, PDF, CDR, JPG, PNG și TIFF.

Utilizarea noului logo

După livrarea fișierelor finale, nu ne ramane decît să vedem noul logo pe noile materiale promoționale.

În concluzie, la acest compartiment, deși logo-urile de success par a fi simple visual, procesul de creare este unul de contrariat. Elaborarea unui logo este un proiect ce consumă mult timp și multe eforturi necesare pentru a produce un produs final puternic. Este un proces complex de colaborare între proiectant și client, iar rezultatul devine un active valoros pentru eforturile de marketing ale companiei.

Există 5 principii pentru crearea unui logo efectiv:

Fig.3 Principii pentru crearea logo-ului [14]

Simplu
Simplitatea face logo-ul ușor de recunoscut și memorabil; este principala trăsătură a logo-urilor, deoarece cu cît un logo este mai simplu, cu atît este mai ușor de explicat.
„Simplu, dar nu simplist!”

Memorabil

Memorabilitatea este strîns legată de simplitate.

Atemporal

Un logo trebuie să fie efectiv întotdeauna, indiferent de perioadă, fie și peste 20, 50 de ani.

Multilateral

Un logo riguros este funcțional în orice mediu de comunicare. De aceea, logo-urile trebuie elaborate în format vector pentru asigurarea posibilitatății de redimensionare la orice scară fără a șterge din calitate. De regulă, logo-ul multilateral este creat în alb-negru sau în 2 culori. Acest fapt permite concentrarea la concept și formă, dar nu la culoare care este considerate de natură subiectivă.

Adecvat

Logo-ul trebuie să fie corespunzător audienței la care se adresează.

Există 6 elemente de creare a logo-ului:

Culoare;

Linie;

Compoziție;

Textură;

Spațiu;

Ramă.

Primul element al unui logo, care intră în cîmpul vizual al individului este culoarea. Culoarea este un element al mesajului plastic pe care îl poate transmite un logotip, și acesta poate stimula memoria, poate spori eficiența învățării, poate dezvolta creativitatea și imaginația oamenilor. Concomitent, culoarea ne umanizează prin trăirile pe care le declanșează, influențându-ne conduita, poate stimula, atrage sau respinge. Culorile oferă stări se spirit, și maturitate indivizilor. Culorile sunt magice.
S-a dovedit științific că un logotip este recunoscut în proporție de 43% dacă este în culori și în proporție de doar 28% dacă este alb-negru.
Totul decurge la nivelul psihicului. Creierul uman percepe, întîi de toate, aspectul grafic, sau schema compozițională vizuală a unui logotip. În dependență de gradul său de luminozitate, contrastul dintre culori, capacitatea de a fi recunoscut de la distanță, utilizarea unui anumit tip de font, logo-ul poate sugera încredere, masculinitate, consecvență, diferențiere. Pentru un efect vizual agreabil, se recomandă ca liniile de forță din care se alcătuiește compoziția logo-ului, să compună o figură geometrică simplă, care trimite cu gîndul la emblemele folosite de brandurile producătoare ale mașinilor de lux, pentru că anume acestea vor spori efectul de calitate și putere în rîndul publicului consumator.
Fiind folosite în grafică, culorile au, în general, anumite implicații sociale, dar mai cu seamă, transmit anumite semnificații ascunse. Cercetătorii în materie de semiotică consideră că semnificațiile și efectele pe care le pot trezi culorile asupra consumatorilor sunt următoarele:
Combinația Alb-Negru – a devenit avangardistă și denotă artistism, eleganță.
Negrul – reprezintă, de fapt, o nonculoare, impunînd autoritate și putere, sobrietate și lux. Pe cale experimentală, s-a dovedit că negrul, ca și albastrul, poate avea efect de reducere a activității mentale și metabolice a organismului uman, inducînd stări de neliniște și disperare. Fiziologic, această culoare reduce cu mult activitățile vitale, scade pulsul și minimalizează capacitatea de răspuns la stimulii mediului ambiant, adică poate induce starea de transă ,,stare specială în care se află persoană hipnotizată, caracterizată prin slăbirea controlului conștient asupra propriei comportări și a contactului cu realitatea la acțiunea unei sugestii”. [15]
Albul – la contact cu privirea, îl face pe individ sociabil și încrezut în forțele proprii. Totodată, albul provoacă oboseala, de aceea, în elaborearea logo-urilor, această culoare se utilizează doar în combinație cu altele.
Roșul – influențează publicul, stimulînd ridicarea pulsului. Această culoare mai semnifică Avertizare, Dragoste, Cutezanță, Sănătate, Bogăție, Curaj, Căldură, Triumf, Neliniște, Virtute, Frumusețe, Forță, Mișcare, Tinerețe, Dinamism. Culoarea roșie, utilizată excesiv într-un logotip, poate spori senzația de agresivitate, violență, dar utilizată rațional, poate ajuta oamenii la depășirea sentimentelor de vinovăție și la eliminarea toxinelor emoționale.
Albastrul – Este utilizat, în special, ca element al logotipurilor instituționale; el oferă senzația de răceală și calm, dar în același timp, semnifică nobilitate, aspirație spre idealuri, pace, concentrare, îngăduință, creație, fericire, dar și – justiție. Albastrul readuce la normal reacțiile excesive, dezvoltă conștiința valorii personale și tendința de afirmare a eu-lui, sinceritatea, onestitatea, loialitatea, încrederea în oameni, capacitatea de comunicare verbală. Dar, totodată, a fost dovedit științific că albastrul favorizează procesele de inhibiție și încetinește activitatea mentală a individului, iar de acest lucru au ținut cont în mod negreșit autorii logotipurilor media.
Verdele – este culoarea ce are drept efect de calmarea, ajutînd și la concentrare; simbolizează prospețime, naturalețe, putere, longevitate, siguranță, bună dispoziție, perseverență, evoluție. Verdele sporește capacitatea oamenilor de a dezvolta relații interumane; oferă senzația de libertate și sentimentul de depășire al oricărui obstacol.
Galbenul – este culoarea care transmite fericirea; simbolizează optimismul și poate intra în contrast cu orice altă culoare. Galbenul poate spori efectul de putere, unicitate și identificare printre concurenți. Galbenul stimulează forța analitică a acțiunii, denotă lumină, strălucire, aspirație, agerime, istețime, înțelepciune, ambiție, spontanietate, credință (sporește cu ușurință credibilitatea), necesitatea (creează efectul de competiție în rîndul consumatorilor și de gelozie chiar față de un anumit produs/serviciu).
Violetul – simbolizează simțul măsurii, dar și taina care atrage spre sine curiozitatea, ascultarea (care transmite sub formă de efect aceeași semnificație), secretul, nemurirea, regalitatea, luxul, romantismul, aprecierea, rafinamentul, exotismul și nevoia de libertate. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că violetul poate converti energia pozitivă în energie negativă, lăsînd individul să mediteze. Tot violetul armonizează activitatea dintre cele două emisfere ale creierului.
Oranjul – exprimă echilibru, divinitate, optimism, veselie, căldură, senzualitate, vitalitate, energie, dorință și bună dispoziție. Oranjul are aceleași efecte ca și galbenul, iar un logo de culoare portocalie va induce optimism, impresie de sănătate, sociabilitate, emoții plăcute. Alt efect al acestei culori este că accelerează pulsațiile inimii, menține presiunea sanguină, favorizează secreția gastrică și digestia, deci poate fi utilizat ca un truc pentru instituțiile care activează în domeniul culinar.
Ca și culorile, liniile alcătuiesc structuri semiotice care beneficiază de influențe psihologice și biologice asupra organismului uman. De exemplu, liniile verticare sporesc efectul de creștere, evoluție, fragilitate. Liniile orizontale sugerează mai mult pasivitate, soliditate, pace și calm, invitând privitorul la meditație. Linia oblică, însă, sporește efectul de dezechilibru. Liniile oblice spre dreapta exprimă dinamismul, viitorul, iar cele descendente spre dreapta – căderea, bătrînețea, și asta datorită sistemului vizual de citire de la stânga la dreapta. Liniile paralele înseamnă și transmit rigiditate, pe când liniile curbe presupun flexibilitate, feminitate, eleganță, bucurie, dar și incertitudine, instabilitate, viclenie. Dacă am analiza semnificația și efectul liniilor după grosimea acestora, observăm că tendințele se îndreaptă spre delicat, rafinament, fragilitate, inconsistență (pentru liniile subțiri), sau vigoare, brutalitate, violență – pentru liniile groase.[16]
Compoziția, la rîndul ei, este acea georgafie interioară a mesajului vizual, deoarece prin compoziția logo-ului, ochii efectuează citirea globală a imaginii logotipului. Modalitatea de reflecție a luminii în logo este de asemenea simbolică și semnificativă. Iluminarea are un efect psihofiziologic asupra privitorului, deoarece orice imagine este precepută optic, dar trăită fizic.
Textura este alt element important din mesajul plastic, ea oferă adîncime suprafețelor, adică o a treia dimensiune. La aceasta contribuie și culoarea, care conferă logotipului un efect tactil, parcă îndeamnînd spre atingere, pipăit.
Sunt purtătoare de semnificații și formele pe care le poate îmbrăca un logotip, fie ele un cerc, pătrat, triunghi,sau linii, puncte, suprafețe, deoarece formele sunt și mai încărcate simbolic, avîndu-și rădăcinile încă în antichitate. Triunghiul, asemeni cifrei trei, simbolizează divinitatea, armonia, focul, religia, misticismul. Dreptunghiul – trecerea timpului, progresul, durabilitatea, ambiția și dorința de prefecțiune. Pătratul semnifică Pământul, materia, securitatea, stabilitatea, încăpățînarea, intransigența. Cercul – perfecțiunea, omogenitatea, siguranța, timpul fără început și sfârșit, mișcarea infinită, generozitatea, dar și egocentrismul, dorința de a poseda. În general, formele ascuțite sunt asociate virilității, durității și agresivității, pe cînd cele rotunjite sugerează moliciune, fragilitate, feminitate.
Nici spațiul nu este utilizat întîmplător. Plasarea unor însemne grafice în partea dreaptă/stîngă, sus/jos, departe/aproape, de asemenea însoțesc mesajul plastic și comportă anumite sensuri.
Rama, sau cadrul reprezintă, pentru logotipul instituțional, încă o modalitate de atragere a atenției. Rama este ceea ce alegem ca spațiu de delimitare a logotipului față de mediu (prin forme geometrice) și poate diminua încărcătura acestuia. Ramele pot crea efecte diferite: de la seducție pentru forma grafică, pînă la vulgaritate, deoarece ne seduce nu subiectul, ci, în primul rînd, obiectul, care se materializează într-un logo perceptibil cu ajutorul analizatorului vizual (ochiul).
După elaborarea logo-ului și livrarea lui este necesar crearea manualului de identitate vizuală, în care acest logo va fi utilizat. Fiecare organizație care are o identitate vizuală bine definite ar trebui să aibă și un manual dedicate acesteia. Manualul de identitate vizuală este un document care cuprinde cîteva direcții clare și amănunțite legate de modalitate în care poate fi utilizată identitatea vizuală a brandului respective, în procesele de comunicare internă și externă.
Rolul unui manual de identitate vizuală este de a preîntîmpina utilizările eronate ale elementelor de identitate vizuală a unui brand pe diferite materiale tipărite sau digitale, atît în ceea ce privește proporțiile, dimensiunea, componentele grafice, cît și cromatica.
Acesta are funcția de a asigura o comunicare vizuală coerentă și armonioasă, indiferent dacă responsabil de materialele pe care va fi figura logo-ul brandului va fi un om din interiorul sau din afara companiei.
Logo-ul este probabil cel mai valoros element vizual al unui brand și trebuie utilizat corect, astfel este necesar de specificat și arătat versiunile acceptate de poziționare a logo-ului, pe verticală și pe orizontală, proporțiile care trebuie respectate și dimensiunile potrivite.
De asemenea, trebuie menționate culorile folosite în redarea grafică și codurile acestora în diverse moduri cromatice (CMYK, RGB, ș.a.), această informație trebuie însoțită de modele ale acestor culori și de exemple de utilizare a diferitelor nuanțe aprobate. Manualul de identitate vizuală trebuie să conțină, de asemenea, indicații tipografice: familiile de fonturi ce pot fi utilizate, dimensiunile, înălțimea rîndului, etc. Totodată, trebuie specificate literele ce trebuie să fie mereu majuscule, cuvintele ce trebuie să fie scrise cu bold sau italic, sunt acceptate abrevierele și alte aspecte de acest fel. Nu este destul doar să dăm indicațiile menționate, dar trebuie să precizăm cum pot fi aplicate aceste elemente pe diverse suporturi. În cazul unei instituții publice, acestea ar fi cărți de vizită, plicuri personalizate, foi cu antet, etc. În cazul unei companii cu o prezență semnificativă în mediul online, nu trebuie neglijate bannerele, newsletterele ș.a.m.d. [17]
Practic, acestea sunt elementele esențiale dintr-un manual de identitate. De la companie la companie, există însă variații, în funcție de diversitățile proceselor de comunicare a acestuia și de magnitudinea brandului.
Prin urmare logo-ul este pentru un brand ca o amprentă digitală pentru o persoană fizică. Un logo nu este cheia succesului unei afaceri, nu face vînzări, nu este mai importantă decît ceea ce reprezintă compania și nu descrie afacerea. Logo-ul are scopul de identificare. Astăzi, este mai importantă imaginea instituției prin elementele care o reprezintă (logo, slogan etc.) decît produsele/serviciile pe care le oferă, de aceea instituțiile tind să-și creeze o imagine cît mai corectă și atrăgătoare, pentru că vrem noi ori nu, dar mai întîi vedem exteriorul și apoi ceea ce ne oferă interiorul și prima impresie influențează mult comportamentul potențialului client/consumator.

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI CREAREA LOGO-ULUI. STUDIU DE CAZ

II.1. Crearea logo-ului pentru „Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate”

Dezvoltarea unui logo după un algoritm tehnic nu va avea o perspectivă, pentru că fiecare element sau simbol într-un logo trebuie să ascundă cu mult mai multe, decît putem formula aceasta prin cuvinte. Simbolurile putem să le asociem cu piramidele, unde conștientul ocupă doar vîrful acesteia, iar cealaltă parte a obiectului – inconștientul. De aceea, în timpul elaborării unui logo, este prielnic de uitat despre modalitățile raționale și de bazat, nemijlocit, pe intuiție. Un logo nu poate fi bun, de sine stătător. Putem să-i dăm o apreciere doar în raport cu societatea pe care o reprezintă și cu ideile, pe care el le exprimă. Cu fiecare detaliu adăugat la designul logo-ului, cu fiecare formă alăturată noi nu adăugăm, ci mai curînd luăm din importanța celor mai cuprinzătoare pentru cele mai puține. Cel mai încăpător simbol este punctul. El poate să simbolizeze un mic romb, triunghi sau o casă, un oraș, o planetă, ori chiar o frază. Dacă noi o întindem, formînd o linie sau o mărim, automat putem extrage din simbolismul ei o sumedenie de forme și semnificații, însă punctul nu mai poate fi pătrat sau triunghi.
În majoritatea cazurilor, misiunea logo-ului este mai mult una introvertă decît extrovertă. El are menirea de a uni ideile și aspirațiile angajaților unei firme. Funcția log-ului este asemănătoare cu funcțiile unui tatuaj. Cei din jur acordă atenție acestui tatuaj mai puțin decît cel care îl poartă, acesta de fiecare dată uitîndu-se la el și gîndindu-se la semnificația tatuajului și la stilul de viață ales de el.
Privind un logo, noi putem mental să urmărim mișcarea lui. Adică ce-ar fi dacă acesta ar deveni o secvență a unui film. Așadar, logo-ul care se îndreapă spre stînga vorbește despre trecut, iar dacă spre dreapta – viitor. Dacă stă simetric, privind direct în față, atunci acesta vorbește despre egocentrismul firmei, ghidat de dorința de a conduce după principiile proprii, elaborînd propriile reguli și norme, dar pe de altă parte – realizarea în viitor.
Așadar, urmează o prezentare generală a instituției:
„Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate” este o casă de producție publicitară și de film, fondată în anul 2000 de către Sergiu Prodan, regizor. Una dintre cele mai mari realizări ale Atelierului este drama Patul lui Procust produsă în 2001 de regizorii Viorica Meșină și Sergiu Prodan, nominalizat ca fiind cel mai bun film pentru regie Golden Pyramid la Cairo International Film Festival în anul 2002.
Datorită faptului că Atelierul nu are un logo care să-l reprezinte, ci doar un antet (anexa 1), îl voi crea în urma unei analize a instituției în așa mod încît să fie cît mai aproape de identitatea acesteia, deoarece o instituție care se respectă trebuie să aibă o „carte de vizită”, cu ajutorul căreia va fi recunoscută și apreciată.
Logo-ul a fost creat conform celor 7 pași despre care am vorbit în cap.I, paragraful 2:

Brieful designului;

Cercetare;

Schițe și conceptualizare;

Fontul, dezvoltarea conceptuală și alegerea culorilor;

Livrare și feedback;

Aprobare;

Utilizarea noului logo.

Prima etapă este brieful: aici, este necesară adunarea unei informații care va ajuta la crearea logo-ului. Va fi utilizat interviul ca metodă de cercetare științifică (anexa 2), care va cuprinde niște întrebări esențiale pentru cercetarea care urmează a fi făcută pentru a deveni cît mai aproape de client și de identitatea companiei lui.
În urma completării chestionarului am obținut următoarea informație: „Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate” este o casă de producție publicitară și de film; clienții sunt, în special, Moldcell, Moldova Agroindbank, Rompetrol, Promo-Lex, La Strada, Berea Chișinău ș.a.; publicul-țintă este divers, în dependență de produsele/serviciile clientului; concurenții esențiali sunt TGM Studio și Umbrela Studio; după opinia publică, Atelierul Sergiu Prodan se află pe prima poziție, datorită lucrărilor care se bazează pe emoțiile umane; compania nu are un ghid de stil de design, de aceea este predispusă pentru orice propunere.
În etapa a doua urmează cercetarea aprofundată, astfel urmează să analizăm logo-urile concurenților esențiali: TGM studio și Umbrela studio.
TGM studio, este o casă de producție publicitară care produce lucrări pentru telefonia mobilă Orange, Moldtelecom, Cricova, Gura-Căinarului ș.a. Fondatorul acesteia este Severin Macar. Logo-ul este compus din trei litere, trei cercuri și șase culori. (anexa 3)
Literele TGM semnifică: T – Tatiana (soția fondatorului), G – Ghera (fiica) și M – Macar (numele de familie).
Cercurile, la număr sunt 3, și acestea semnifică flexibilitate și creativitate, perfecțiune și eternitate și de aceea cercul este asociat în unele contexte cu o reprzentare grafică a Paradisului.; cercul evocă dinamism și emoție, din acest considerent este mai des utilizat atunci cînd se dorește transmiterea unor mesaje cu impact emoțional puternic. Totodată, cercul este simbolul reîntoarcerii eterne, al ciclicității care se regăsește în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc. Reprezintă, deopotrivă, finitul și infinitul, unitatea și multiplicitatea, dar și spațiul limitat.
Culorile sunt următoarele:

roz (culoare modernă, feministă, ce exprimă visare, joacă și vitalitate) [18];

oranj (căldură, prietenie, echilibru);

verde de pădure (putere, evoluție):

galben (fericire, unicitate, aspirație)

verde oliv (prospețime, bună dispoziție);

albastru (nobilitate, creație, concentrare).

Logo-ul TGM este unul încărcat vizual, da totodată ușor acceptat pentru că sunt utilizate niște nuanțe de culori care nu încordează ochiul și permite reținerea și recunoaștere lui. În acest logo cifra 3 semnifică cei trei membri ai familiei, iar ca și simbol general acesta definește „echilibrul și suficiența”.[19] Cifra 3 evocă expresivitate, subtilitate și bucurie pentru creație.
Umbrela studio, casă de producție, fondată în 2013 de către Sergiu Zănoagă. Produce filme, spoturi publicitare, scurt-metraje, documentare și videoclipuri. Printre clienți: ZUM FM, Student Travel ș.a. Logo-ul este compus din 3 figuri geometrice (pătratul); 3 culori; figura unui om ce ține în mînă o umbrelă și numele companiei sub imagine. (anexa 4)
Aici, iarăși găsim prezența ciferi trei, deoarece sunt trei figuri pătrate (la fel ca și BBC, anexa 5), unde pătratul semnifică, în primul rînd, siguranță. El este asociat cu obiectele stabile și de încredere. De asemenea, el simbolizează elevația și spiritualizează obiectul.
Culorile:

roșu Ferrari (triumf, curaj, dinamism);

galben (ambiție, istețime, competiție);

verde (perseverență, naturalețe, longevitate).

Omul ce ține umbrela în mîna este, de fapt, un simbol ce corespunde denumirii instituției. Logo-ul Umbrela studio este unul creativ și distractive, iar umbrela semnifică protecție, belșug și libertate.
În urmă cercetării logo-urilor concurenților principali în domeniul cinematografiei și producției video publicitare, trecem la etapa a treia, schițe și conceptualizare.
Celelalte două companii au creat niște logo-uri abstracte, care la prima vedere nu pot sugera ideea, că acestea aparțin unor case de producție publicitară, de aceea eu am optat pentru varianta minimalist, ce constă în reducerea caracterului decorativ al lucrării, pornind de la numărul de elemente sau culori pîmă la numărul de tehnici utilizate, avînd scopul de a prezenta esența pură a mesajului ce se dorește a fi comunicat. Conceptul este similar cu principiul științific, Lama lui Occam, ce spune: „Entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar.”[20]
Astfel, am mers pe ideea a ceva ce poate fi numit „Ochiul lui Dumnezeu”, ochiul camerei de luat vederi, care prinde absolut orice imagine, orice ființă, orice trăire. „Ochiul reprezintă simbolul percepției intelectuale, simbolul revelației”.[21, p.24]
În urma celor trei schițe elaborate (anexa 6) a avut loc prezentarea acestora clientului și în urma conversației a fost selectat pentru continuarea designului logo-ului următorul model:

Obiectivul camerei de luat vederi este la fel ca și în cazul domeniului informatic, căruia ca și logo i se potrivește simbolul calculatorului, simplu și sugestiv. Astăzi simplețea este apreciată, datorită faptului că zi de zi creierul nostru este încărcat cu o sumedenie de imagini ce nu permit reținerea în memorie a tuturor, dar obiectivul camerei de luat vederi ca și logo este memorabil și acceptat.

Următoarea etapă este fontul, dezvoltarea conceptului și alegerea culorilor. Astfel, fontul pe care l-am folosit pentru scrierea denumirii companiei este Ubuntu. Acest font a fost ales datorită faptului că este citabil și solid.

Culorile utilizate sunt: violet și oranj (galben), ca fiind culori de bază și combinația alb-negru-gri.

Combinația alb-negru denotă eleganță, albul semnificînd creativitate, adevăr și puritate. În acest logo, albul apare ca o umbră pentru celelalte culori; negrul este, de fapt, culoarea ce predomină în acest logo ca și în cazul obiectului real, obiectivul, care de asemenea este de culoare neagră, negrul semnifică responsabilitate, autoritate și lux; culoarea gri apare datorită luminii solare ce o luminează din partea de sus a obiectivului, acesta semnifică o inițiere, trezirea unor capacități înnăscute, intuiției și imaginației creatoare.
Violetul reprezintă culoarea îmbinării inimii și a minții, a fizicului cu spiritualul, este culoarea transformărilor. Reflectă o activitate dinamică, intuiție și independență. Nuanțele purpurii ale violetului din logo-ul respectiv denotă abilitatea de a acționa cu judecată și simț practic, iar nuanțele închise arată nevoia de a depăși o anumită situație, nevoia de simpatie și sentimentul de a fi înțeles. Violetul întruchipează echilibrul dintre seninătatea albastrului și stimularea roșului. „Din punct de vedere psihologic și fiziologic, violetul poate avea efectele respective: încurajarea creativității; înălțarea spirituală și calmarea sistemului nervos”.[22]
Oranjul ca și galbenul simbolizează lumina solară și activitatea mentală. Denotă deschiderea către învățare, înțelepciune și inteligență. Nuanța pastelată reflectă entuziasm, dezvoltarea spirituală și forța ideilor, transmite promisiunea unui viitor plin de împliniri. „Din punct de vedere psihologic și fiziologic are următoarele efecte: stimulează mental; încurajează comunicarea și ajută la capacitatea de a memora”.[23]
Forma de bază a logo-ului este cercul, iar în mijlocul lui sunt niște figuri triunghiulare rotunjite. Cercul este unul dintre cele mai vechi semne, această figură semnifică armonie. Utilizarea cercului în crearea logo-ului vorbește despre autoritatea și seriozitatea companiei. Cercul este, probabil, cel mai răspîndit simbol geometric, forma căruia este definită de apariția soarelui și a lunii. Este interpretat ca un centru omniprezent, ce arată perfecțiunea umană și concepte precum eternitate și absolut. Cercul este o figură perfectă. El nu are sfîrșit, început și nici direcție. Cunoscînd semnificația cercului, ca și simbol, nu e greu de înțeles de ce el este atît de utilizat în dezvoltarea logo-ului pentru stilul unui brand. Logo-ul este creat cu ajutorul liniilor „circulare”, ce vorbește despre creativitate și diversitate.
Precum am zis mai sus, în mijlocul logo-ului avem triunghiuri cu mici nuanțe circulare, astfel încît să se poate deplasa într-un cerc. Datorită acestui fapt, el are vîrful îndreptat în lateral și are rolul de ghidare. Totodată, triunghiul este un simbol al gîndirii și sentimentului. Inspiră stabilitate și elevație. În culturile spirituale creația se naște prin unirea a trei aspecte esențiale: acțiune, reacțiune și neutralitate.
Următoarea etapă constă în livrarea produsului și apoi urmează aprobarea lui. În cazul în care feed backul este unul pozitiv, trebuie expediat logo-ul în formatul vector, acestea sunt:

– AI (fișier într-un format care, de obicei, nu este folosit pentru transmiterea datelor spre imprimare, deși uneori ar putea fi potrivit. Deseori, este trimis din greșeală, sau cînd autorul nu știe cum să pregătească aspectul, de aceea de multe ori nu este pregătit pentru imprimare. Deși, mulți tipăritori acceptă astfel de dosare, și des ei acuză clientul pentru pregătirea incorectă a fișierului.);

– EPS (este des utilizat pentru imprimare, este specific programelor de grafică Adobe – Illustrator, InDesign, Photoshop etc., deoarece acestea funcționează în baza limbajului PostScript, folosit pentru imprimare și create de către Adobe. Acest format nu acceptă mai multe o pagini, ci doar o pagină și un fișier; poate să conțină formatul inițial AI; EPS, versiunea 8 are șansa de a fi deschis în programa CorelDraw – este aproape singura și cea mai corectă modalitate de a transfera fișierul în .crd. Fișierul, astfel iese practic și imposibil de editat, dar poate fi imprimat.);

– PDF (cel mai răspîndit și universal format al machetului pentru tipărirea documentului de vizualizare și expedierea lui prin rețea. Fișierele .pdf pot fi potrivite pentru imprimare dar pot și să nu fie., depinde de setările de export și de programa în care a fost creat. El poate include elemente interactive și alte caracteristici; conține grafică atît rafter cît și vectorială; programa de vizualizare a .pdf este gratuită.);

– CDR (Fișierul .cdr poate fi creat doar în programa CorelDraw, nu este un format universal și în el nu e posibil de salvat un fișier dintr-o altă programă, de exemplu Adobe Illustrator. Există probabilitate că la imprimare să fie distorsiuni de culoare și alte erori; este slab compatibil cu machetele pentru print .pdf și EPS; deseori stochează logo-uri și acest lucru permite managerilor companiei, care cunosc un pic programa, să creeze cele mai simple machete, dar le face inaccesibile pentru utilizatorii de MAC.);

– JPG (format raster, este cel mai potrivit pentru fotografie. Imaginea este posibil să se comprime de mai multe ori fără a pierde din calitatea vizuală. Este ușor de expediat machetul spre aprobare, se deschide pe orice calculator și ocupă puțin spațiu. Și totuși, mai bine e să nu fie imprimat, pentru a evita confuzia cu previzualizarea în același format.);

– PNG (este formatul care nu poate fi predestinat imprimării);

– TIFF (este utilizat doar dacă machetul conține numai grafică raster sau în cazul în care este predestinat pentru imprimarea în format mare).[24]

După toate aceste etape are loc elaborarea brand book-ului, care va conține regulile de utilizare a logo-ului și obiectele ce vor purta stilul companiei. El este necesar pentru a ține cont de aceleași reguli de formulare a tuturor materialelor companiei. Rezultatul se prezintă clientului, în format PDF.
Manualul de identitate vizuală, este de fapt, o listă cu toate elementele de recunoaștere a unei companii pe piața de bunuri și servicii. Astfel, spun profesionaliștii. Dar, deseori diferența dintre înțelegerea profesională și perceperea la nivel intuitiv duce la conflicte în relațiile de parteneriat. Crearea acestuia trebuie să includă exact regulile care acoperă toate aspectele legate de o anumită marcă, începînd cu ideea și finalizînd cu exprimarea.
De obicei, manualul de identitate nu este doar un document prețios, dar și unul intern utilizat doar de manageri și managerii de brand. Orice brand book include descrierea stilului firmei, o reglementare clară a documentelor de afaceri și cerințe stricte pentru elaborarea materialelor publicitare.
Utilizarea logo-ului în manualul de identitate are loc în următoarele etape:

Descrierea logo-ului;

Variantele scrierii lui în diverse limbi;

Culorile acceptate și varianta alb-negru;

Condițiile de modificare a mărimii;

Schițele construcției logo-ului în culoare și în grafică, dar și combinarea lui cu alte obiecte.

II.2. Aplicarea logo-ului în manualul de identitate vizuală a firmei

Conținutul manualului de identitate

Introducere _______________________________________________________29

Despre instituție __________________________________________________30

Logo Atelierul Sergiu Prodan________________________________________31

Elementele logo-ului _______________________________________________32

Regulile utilizării logo-ului __________________________________________33

Spectrul culorilor__________________________________________________ 34

Elemente decorative_______________________________________________35

Palitra de culori ___________________________________________________36

Caracterele de bază_____________________________________________37-39

Cartea de vizită_________________________________________________39-40

Foaia cu antet __________________________________________________41-42

Plic corporativ __________________________________________________43-44

Elemente suplimentare__________________________________________ 45-49

Introducere

La baza stilului corporativ stau cîteva elemente esențiale: logo-ul, culorile, caracterele și patternele. Ele servesc drept punctul de la care se pornește soluționarea oricărei sarcini legate de design.

Ghidul de față reprezintă o instrucțiune de exploatare a stilului corporativ. El permite urmărirea respectării standardelor elaborate, cu care în viitor vor lucra designerii și poligrafiștii. Regulile de față îi vor îndruma să-și execute corect și calitativ lucrările sale.

Pentru o instituție ce se respectă, crearea logo-ului este doar primul pas spre ceva mai mult. Astfel, Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate prin logo-ul creat se va face cunoscut, memorat și acceptat de către societate.

Despre instituție

Atelierul Sergiu Prodan. PR & Publicitate este o casă de producție publicitară și de film, fondată în anul 2000 de către Sergiu Prodan, regizor. Una dintre cele mai mari realizări ale Atelierului este drama Patul lui Procust produsă în 2001 de regizorii Viorica Meșină și Sergiu Prodan, nominalizat ca fiind cel mai bun film pentru regie Golden Pyramid la Cairo International Film Festival în anul 2002.

Clienții sunt, în special, Moldcell, Moldova Agroindbank, Rompetrol, Promo-Lex, La Strada, Berea Chișinău ș.a.; publicul-țintă este divers, în dependență de produsele/serviciile clientului; concurenții esențiali sunt TGM Studio și Umbrela Studio; după opinia publică, Atelierul Sergiu Prodan se află pe prima poziție, datorită lucrărilor care se bazează pe emoțiile umane; compania nu are un ghid de stil de design, de aceea este predispusă pentru orice propunere.

Totodată, Viorica Meșină a realizat diverse campanii sociale pentru organisme internaționale precum UNICEF, Banca Mondială și USAID, fiind și regizor al scurtmetrajului „Copiii măcelarului”.
O casă pentru fiecare copil, campanie organizată de UNICEF pentru stimularea adopției; Organizația Mondială a sănătății: Campania de prevenire consumuli excesiv de alcool cu titlul „Cu mintea trează” și Campania anti fumat „Mă lepăd”; film documentar „Atenție Gripa” despre pericolele gripei aviare și umane (pt OMS); Campanie națională de prevenire a gripei aviare (UNICEF).

Logo-ul Atelierului

Logo-ul Atelierului reprezintă, de fapt, obiectivul camerei de filmat, simplu și sugestiv. Prin intermediul lui poți prinde orice moment, orice imagine și orice trăire. Este ca și un ochi, simbol al cunoașterii.
Fontul utilizat este Ubuntu, solid și citabil.
Culorile folosite sunt: violet, oranj (piersic), alb, negru și gri. Forma de bază a logo-ului este cercul, iar în mijlocul lui sunt niște figuri triunghiulare rotunjite.
Cercul este unul dintre cele mai vechi semne, această figură semnifică armonie. În mijlocul logo-ului avem triunghiuri cu mici nuanțe circulare, astfel încît să se poate deplasa într-un cerc. Datorită acestui fapt, el are vîrful îndreptat în lateral și are rolul de ghidare.

Elementele logo-ului

Regulile utilizării logo-ului

Mărimea minima

Pentru ca logoul să fie vizibil pe diverse materiale a fost predefinită mărimea minimă a logo-ului – 15 mm.

Spectrul culorilor

Culoarea de bază a logo-ului aplicat pe diferite fonuri se determină în conformitate cu legile opticii.
Nu se admite utilizarea logo-ului cu o anumită culoare pentru fonurile care nu i se corespund.
Este importantă păstrarea stilului de design al logo-ului atunci cînd vrem să-l utilizăm pe diferite fonuri.
Sarcina de bază era de demonstrat amplasarea logo-ului pe fon alb, negru și gri.

Elemente decorative

Patternurile ce vor fi utilizate pentru identitatea corporativă

În calitate de element decorativ sau în calitate de fon vor fi utilizate fîșiile din diferite culori și diferite dimensiuni, într-o ordine prestabilită a culorilor, însă în mod haotic amplasate nuanțele. Proporțiile fîșiilor sunt calculate în raport cu cea mai îngustă fîșie – celelalte trebuie să fie multiplicate. Fîșiile trebuie să fie drepte și amplasate paralel sau perpendicular orizontului. Sunt interzise fîșiile cu dimensini egale, într-o altă ordine sau amplasate pe diagonală. Pentru diferite formate vor fi utilizate compozițiile cu diferite nivele de complexitate.
Elementul acesta decorativ semnifică mișcarea dinamică.

Palitra de culori

Deseori, este complicat de înțeles de ce culorile de pe monitor diferă de culorile care se văd pe print.
Sistemul RGB se bazează pe emisia de lumină roșie ( Red ), verde ( Green ) și albastră ( Blue). Acestea sunt culori aditive. Prin combinarea lor se obține alb. Pe acest principiu se bazează în general sistemele de afișare ( monitoare, televizoare, panouri publicitare).

Sistemul CMYK se bazează pe absorbția luminii ambientale de către suportul pe care sunt depuse cele 4 culori: Cyan, Magenta, Yellow și Key (black ). Acestea sunt culori substractive. Culoarea albă este de fapt culoarea suportului ( nu se depune deloc culoare) iar negru se obține prin depunerea de CMYK 100 % sau K 100%. Pe acest principiu se bazează tipărirea, inclusiv pe utilajele de tipar digital.

În sistemul RGB se pot reproduce mai multe culori decît prin sistemul CMYK.

În principiu un material care se pregătește pentru afișare pe sisteme care emit lumină trebuie lucrat RGB iar un material pentru print trebuie lucrat CMYK.[25]

Caracterele de bază

Aceste caractere sunt recomandate pentru documentație imprimată.

Caracterele de bază

Aceste caractere sunt recomandate pentru web.
Titlurile trebuie să fie mari mai expresive față de restul textului, pentru aceasta poate varia masa și mărimea. Descrierea fotografiilor se face cu italic sau cu italic bold. Însă nu se poate utilizat pentru textul de bază sau pentru titluri.
Este interzisă combinarea a două tipuri (după densitate) de fonturi într-un text, pentru a scoate în evidență o frază sau un cuvînt.
Pentru textul de bază pot fi utilizate doar nuanțele monocrome, indiferent de culoarea fonului. În cazul fonului color, textul va fi de culoare albă. Este interzis de a utiliza culoarea neagră pentru fon. Toate culorile utilizate pentu link-uri, mesaje ș.a. trebuie să fie în echivalență cu utilizarea culorilor brand book-ului.
Mărimile minime acceptabile pentru web – 11 px.

Cartea de vizită

Cartă de vizită personalizată

Cartea de vizită

Cartea de vizită corporativă

Foaia cu antet

Antet color Antet monocrom Faximile

Foaia cu antet

Machetarea textului în pagină

Plic corporativ

Plic standard european

Plic corporativ

Plic corporativ format A4

Elemente suplimentare

Cană și insignă

Elemente suplimentare

Pixuri

Elemente suplimentare

Chipiu și tricou

Elemente suplimentare

Caiet pentru notițe și memorie de tip flash

Elemente suplimentare

Umbrele

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pentru a crea o legătură privind identitatea vizuală, trebuie să avem în vedere perceptibilul și inteligibilul, mai mult decît vizualul și celelalte simțuri. Astfel, este necesar ca ceea ce privim să fie observabil, dar și simplu de înțeles. Un logo este o identitate vizuală percepută de consumator, doar în cazul în care acesta respectă două condiții esențiale: să fie notabil și deslușit. Semiotica poate progresa doar prin trimiterea la realitate și refuză să fie o filozofie a limbajului.
Logo-ul nu are o valoare în sine, iar singura lui logică este faptul că există în raport cu capacitatea sa de reprezentare. Exprimă o carte de identitate a firmei și nu capătă semnificație decît în raport cu ceea ce reprezintă. Prin urmare, logo-ul este cel care construiește o relație cu publicul. Logo-ul aranjează lucrurile și invită potențialul consumator la acțiune, îl atrage vizual și îl ademenește să apeleze la această întreprindere pentru diverse necesități. Logo-ul este un vînzător care-și vinde marfa fără să ridice vocea, el reprezintă compania, dar nu este. El are sarcina de a trezi în mintea consumatorului o asociere, care-l va determina la unele acțiuni.
Creatorul își implică eul în realizarea logo-ului și menține o relație foarte strînsă între modul lui de gîndire și obiectul de creație. Existența unei astfel de relații este importantă pentru un rezultat bun. Creatorul logo-ului are încă o sarcină dificilă, deoarece, pe lîngă propria implicare, el trebuie să familiarizeze consumatorul. Așadar, trebuie sa aibă capacitatea de a se transpune în mintea unui consumator, pentru a determina dacă el înțelege identitatea vizuală a logo-ului respectiv, și a brandului, în general.
A concepe un logo presupune să-ți pui în față problema lui „ce” și pe cea a lui „cum”. Trebuie de efectuat o cercetare amănunțită, de făcut un brief cu clientul, de completat chestionare și de făcut sondaje pentru a cunoaște cît mai bine cultura instituției și domeniul ei de activitate, deoarece un om de creație doar fiind mai aproape de client va putea percepe ce i se potrivește și ce îi este categoric nepotrivit. Trebuie de ales elementele esențiale care definesc în totalitate instituția.
O întreprindere nu poate fi cunoscută imediat, ea devine memorabilă odată cu trecerea timpului, în mod indirect, prin intermediul semnelor. Odată devenit cunoscut, logo-ul poate să transmită încredera cîștigată de la consumatori către organizație. De aici derivă faptul că logo-ul are și funcția narativă, spunînd publicului povești despre instituție.
De asemenea, destul de important este de a cunoaște limbajul semiotic, care ajută nemijlocit la conceperea unui logo. Pentru că un logo trebuie să vorbească și nu trebuie să o facă pur și simplu, dar să conțină un sens logic, pentru că vrem noi ori nu, dar diverse imagini ne trezesc diferite asociații și atunci ar fi dezastruos, dacă am utiliza, spre exemplu, șarpele pentru promovarea unei bănci, sau crucea pentru promovarea unei instituții de învățămînt. Oamenii percep lucrurile diferit, iar încărcătura pe care o poate avea un logo doar complică lucrurile. Un logo trebuie să fie simplu, modest și ușor de înțeles, doar astfel el va putea fi memorabil și recunoscut. Este important cum utilizăm culorile, trebuie să știm ce simbolizează ele, pentru că spre exemplu, ar fi o afacere eșuată dacă am crea un logo de culoarea albastră pentru promovarea unui restaurant, pentru că albastrul este o culoare rece, care încetinește funcționarea organismului uman și reduce pofta de mîncare. Mulți designeri preferă combinația alb-negru, simplu, solid și ușor de imprimat pe orice suport fizic.
Cît despre manualul de identitate vizuală, este pur și simplu necesar pentru o companie. El ajută la preîntîmpinarea erorilor în utilizarea elementelor de identitate vizuală a unui brand pe diverse materiale tipărite sau digitale. El asigură o comunicare vizuală coerentă și armonioasă, iar logo-ul și regulile de utilizare al acestuia este partea esențială a manualului.
Este extrem de important momentul gîndîrii logo-ului, schițării lui și efectuarea unei alegeri pentru pașii următori de design asupra logo-ului ales drept cel mai reușit. Pentru că odată arătîndu-l publicului acesta se va obișnui cu el și astfel va identifica produsul/serviciul prin intermediul acestuia, însă gîndind peste un timp oarecare că acest logo nu mai reprezintă în mod ideal imaginea organizației și dorind modificarea lui, se prea poate că instituția va suporta un eșec sau, altfel zis, perioada de declin, pînă cînd compania va dobîndi din nou încrederea consumatorului.
Un logo trebuie să emoționeze publicul, astfel devine mai simplă misiunea de dobîndirea încrederii și determinarea, potențialului consumator, la acțiune.
Un logo nu e destul să fie elaborat, el mai și trebuie promovat. Utilizarea lui pe diverse materiale publicitare este obligatorie. De aceea se elaborează manualul de identitate vizuală, unde este prezentată aplicarea logo-ului pe material promoționale.

Drept recomandări voi menționa următoarele:

Niciodată nu trebuie de crezut că elaborarea unui logo este un proces simplu pentru designer, ba chiar este unul foarte obositor și consumator de energie și timp, de aceea munca lui trebuie prețuită și atunci cînd clientul vine cu o solicitare, trebuie să știe bine ce vrea pentru compania sa;

Și invers, designerul trebuie să știe cum să lucreze cu clientul său, pentru că acesta nu cunoaște atîtea lucruri despre design ca și un profesionalist, că de altfel nu s-ar fi adresat; este important ca designerul să desfășoare un dialog productiv și foarte minuțios, care-l va ajuta să descopere care sunt doleanțele clientului;

Inovația mereu a fost apreciată, astfel trebuie bine studiat domeniul din care face parte afacerea clientului nostrum și de văzut care sunt noile tendințe pe piață;

Orice detaliu, orice schimbare pe care o face designerul în procesul elaborării logo-ului trebuie discutată cu clientul, pentru a evita ulterioarele neînțelegeri și neplăceri;

La întîlnirea cu clientul, pentru a decide asupra cărui logo se va lucra în continuare, este important de adus cît mai mult schițe, pentru că există probabilitate mai mărită de a-i plăcea vreun model;

Un exercițiu foarte bun este de a deconecta calculatorul pentru ceva timp, după care de privit logo-ul cu mintea limpede și ochii relaxați, poate astfel se mai naște vreo idee;

Tot la nașterea unei idei ajută procesul de căutare a fontului și culorilor în vector, astfel se decide asupra celei mai optime variante, ca și semnificație dar ca și aspect;

Dacă la prezentarea logo-ului clientul vrea să schimbe ceva în el, atunci asta trebuie de făcut și dacă designerul consideră acest lucru incompatibil cu conceptul existent atunci trebuie să explice foarte clar de ce nu este posibil de realizat ceea ce zice clientul;

După ce logo-ul este livrat, trebuie de întrebat clientul dacă vrea să elaboreze manualul de identitate vizuală, pentru că cel ce a creat logo-ul știe mai bine toate regulile utilizate de el și produsul va fi unul mai de succes.

BIBLIOGRAFIE

Paul Rand, Design, Form, and Chaos, Hardcover – Martie 31, 1993.

Benoit Heilbrunn, Logo-ul , traducere Cecilia Ștefănescu, cuvînt înainte Mihaela Nicola, Editura Comunicare. ro, București, 2002, p.11.

The History of the Business Logo by Kristie Lorette, Demand Media.

Paul Ricceur, De L'interpretation. Essai sur Freud, Paris,Seuil, 1965, p. 17.

http://www.bannerflash.ro/sigle.php.

Philip Kotler, Marketingul de la A la Z, 2010, p.20.

C.S. Peirce, Collected Papers, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1931.

J. Zeman, “Peirce’s theory of signs”, în T. Sebcok (ed.), A Pefusion of Signs, Bloomington: Indiana University Press, 1977.

Ibdem.

http://www.scritub.com/management/marketing/CONSUMATORUL-SI-RECLAMA2341010137.php

Constantin MARIN, ,,Comunicare instituțională”, Centrul Tehnologii Informaționale al FJȘC, Chișinău 1998, pag.62.

Benoît Heiibrunn, „Logo-ul”, traducere de Cecilia Ștefănescu, București, p.23.

Logo design – pasi de lucru

http://www.rt.md/marketing/design-logo-sfaturi-vitale

http://ctrl-d.ro/design/resurse-design/ce-trebuie-sa-contina-un-manual-de-identitate-vizuala-a-unui-brand/

Jirousek Charlotte. The language of design – Elements of Design – Color psychology, 1995.

http://referat.clopotel.ro/Semnificatie___cifra_3-13456.html

http://ctrl-d.ro/design/inspiratie-design/cate-putin-despre-minimalism/

Gesturi, Vorbe și Minciuni, Mic tratat de semiotică gestuală extinsă și aplicată, Aurel Codoban, ed. EIKON, Cluj-Napoca, p.24.

http://comunitate.ziare.com/blogs/31898/17782/semnificatia-si-simbolurile-culo

Ibdem

http://www.dssign.ru/ 2012/11/12/словарь-дизайнера/

http://www.tipro.ro/2011/09/rgb-si-cmyk/#

ANEXE

Anexa nr.1

Antetul „Atelierul Sergiu Prodan”

Anexa nr.2
interviul ca metodă de cercetare

INTERVIU

pentru cunoașterea instituției

Ce face compania?

Cine sunt clienții?

Care este publicul-țintă?

Cine sunt concurenții?

Cum este poziționată societatea pe piață în comparație cu concurenții dvs.?

Are compania un ghid de stil de design?

Anexa nr.3

Logo-ul TGM

Anexa nr. 4

Logo-ul Umbrela studio

Anexa nr. 5

Logo-ul BBC (analogie cu logo-ul Umbrele studio)

Anexa 6
Schițarea logo-ului

BIBLIOGRAFIE

Paul Rand, Design, Form, and Chaos, Hardcover – Martie 31, 1993.

Benoit Heilbrunn, Logo-ul , traducere Cecilia Ștefănescu, cuvînt înainte Mihaela Nicola, Editura Comunicare. ro, București, 2002, p.11.

The History of the Business Logo by Kristie Lorette, Demand Media.

Paul Ricceur, De L'interpretation. Essai sur Freud, Paris,Seuil, 1965, p. 17.

http://www.bannerflash.ro/sigle.php.

Philip Kotler, Marketingul de la A la Z, 2010, p.20.

C.S. Peirce, Collected Papers, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1931.

J. Zeman, “Peirce’s theory of signs”, în T. Sebcok (ed.), A Pefusion of Signs, Bloomington: Indiana University Press, 1977.

Ibdem.

http://www.scritub.com/management/marketing/CONSUMATORUL-SI-RECLAMA2341010137.php

Constantin MARIN, ,,Comunicare instituțională”, Centrul Tehnologii Informaționale al FJȘC, Chișinău 1998, pag.62.

Benoît Heiibrunn, „Logo-ul”, traducere de Cecilia Ștefănescu, București, p.23.

Logo design – pasi de lucru

http://www.rt.md/marketing/design-logo-sfaturi-vitale

http://ctrl-d.ro/design/resurse-design/ce-trebuie-sa-contina-un-manual-de-identitate-vizuala-a-unui-brand/

Jirousek Charlotte. The language of design – Elements of Design – Color psychology, 1995.

http://referat.clopotel.ro/Semnificatie___cifra_3-13456.html

http://ctrl-d.ro/design/inspiratie-design/cate-putin-despre-minimalism/

Gesturi, Vorbe și Minciuni, Mic tratat de semiotică gestuală extinsă și aplicată, Aurel Codoban, ed. EIKON, Cluj-Napoca, p.24.

http://comunitate.ziare.com/blogs/31898/17782/semnificatia-si-simbolurile-culo

Ibdem

http://www.dssign.ru/ 2012/11/12/словарь-дизайнера/

http://www.tipro.ro/2011/09/rgb-si-cmyk/#

ANEXE

Anexa nr.1

Antetul „Atelierul Sergiu Prodan”

Anexa nr.2
interviul ca metodă de cercetare

INTERVIU

pentru cunoașterea instituției

Ce face compania?

Cine sunt clienții?

Care este publicul-țintă?

Cine sunt concurenții?

Cum este poziționată societatea pe piață în comparație cu concurenții dvs.?

Are compania un ghid de stil de design?

Anexa nr.3

Logo-ul TGM

Anexa nr. 4

Logo-ul Umbrela studio

Anexa nr. 5

Logo-ul BBC (analogie cu logo-ul Umbrele studio)

Anexa 6
Schițarea logo-ului