Analiza Lichiditatii Si Solvabilitatii Financiare In Cadrul Standingului Financiar

Analiza lichiditatii si solvabilitatii financiare in cadrul standingului financiar

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITATII ECONOMICE A SC CISEROM SA

1.1. Descrierea societății

Societatea comercială “CISEROM” SA cu sediul în Sebes , str. Crizantemelor nr. 25 cu numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J01/1907/1991, codul unic R 1772078,are contul curent deschis la Banca Comerciala Romana SA , Sucursala Sebes . Societatea comerciala SC „CISEROM „ SA este o societate pe actiuni cu un capital social varsat in suma de 1.702.000.000 lei .

Obiectul principal de activitate al societatii este : fabricare de ciorapi , sosete si ciorapi pantalon tricotati sau crosetati .

Afacerea a fost demarata in anul 1991 printr-o societate pe actiuni care avea ca obiect de activitate fabricarea articolelor crosetate sau tricotate . Societatea are traditie in domeniu .

Societatea detine in patrimoniul sau imobile cu o suprafata desfasurata de 20500 mp. si o suprafata de totala de teren de 35.000 mp.

Suprafata incintei este ocupata de cladiri si constructii speciale, drumuri si platforme auto, spatii verzi si imprejmuiri.

Constructiile adapostesc functiuni de productie, depozitare, auxiliare, administrative, sociale precum si asigurarea cu utilitati. Cladirile sunt realizate cu regimuri de inaltime variate, intr-o diversitate de solutii constructive, finisaje si dotari cu instalatii specifice. Constructiile vechi realizate in perioada anilor 1914-1960 au necesitat o serie de lucrari suplimentare pentru a satisface cerintele tehnologice si functionale. Constructiile noi, realizate in perioada 1962-1977 au fost proiectate conform necesitatilor de productie si sunt usor adaptabile noilor tehnologii. In incinta sediului societatii mai sunt construite cladiri noi realizate in perioada 1991-1994.

Echipamentele de productie existente in societate sunt :

– utilaje tehnologice specifice realizarii ciorapilor si dresurilor din bumbac si tip bumbac astfel : masini de bobinat, masini de tricotat de ultima generatie, de tip 03D, ANGE 2U, DERA, VELOK, L472 LONATI, MATEC, masini de incheiat, masini de cusut-surfilat etc.

– utilaje pentru finisajul chimic : tamburi de vopsit, centrifuga, uscator rotativ, aparate vopsit, masini de termofixat etc.

Ca urmare a cererii pe piata externa a produselor sale de buna calitate , a facut ca societatea sa se gandeasca la achizitionarea celor mai noi tipuri de masini de tricotat. Au fost importate utilaje din Italia de la firma MATEC S.A. : masini de tricotat TECNO NEW si masini elecronice de tricotat cu un cilindru MATEC-TECNO NEW.

Productia realizata de S.C. CISEROM S.A. cuprinde colectii in serii mari de produse (ciorapi si dresuri) pentru femei, barbati si copii.

In cursul anului 2004 structura sortimentala a fost foarte variata, producandu-se peste 90 de modele in functie de cerintele partenerilor externi si interni.

<< CISEROM S.A.>> este un nume care se impune pe piata romaneasca prin calitatea produselor obtinute, distributia produselor sale facandu-se la un numar mare de societati comerciale.

Societatea a participat la targuri si expozitii interne une au fost incheiate contracte cu numerosi parteneri din tara.

Pentru anul 2005 S.C. CISEROM S.A. si-a propus continuarea procesului de retehnologizare a unitatii si largirea gamei sotimentale la marfurile produse si comercializate.

S.C. CISEROM S.A. are incheiate contracte comerciale si comenzi in suma de peste 120.000 mil lei. Cele mai importante contracte comerciale sunt cele incheiate cu: S.C. DANYROX Bucuresti ;S.C. GEOGRAD Bucuresti;S.C. MT 94 Bucuresti ; S.C. PAMIRA Sibiu ; S.C. NECOM Bucuresti ; S.C. SIMPLIS IMPEX Sebes ; S.C. EMMA Pitesti ; S.C. GITTANOS Timisoara ; S.C. DISTRITE Brasov ; S.C. ORHIDEEA Bucuresti .

Pentru urmatorii 2-5 ani societatea si-a propus :

– consolidarea si dezvoltarea afacerii pe coordonatele productiei de marfuri si comercializarii lor pe piata externa;

– mentinerea unui nivel tehnologic competitiv la standardele care sa asigure o eficienta sporita ;

– largirea pietei de desfacere la intern si la extern ;

– perfectionarea personalulului pentru a asigura calitatea produselor .

Furnizorii :

Societatea se aprovizioneaza cu marfa de la societatile producatoare din marile orase ale tarii , cele mai importante fiind : Bucuresti , Iasi , Odorheiu Secuiesc , iar din strainatate : Elvetia, Austria, Germania si Italia.

Furnizorii interni de traditie pentru fire de bumbac si tip bumbac, respectiv chimicale

sunt : ROMALFA C-lung Moldovenesc, FIBREXNYLON Savinesti, SODEXHO PASS Bucuresti, IASITEX Iasi, I.R.E. Alba, I.R.G.N. Alba, ROMSOCKS Sibiu, ALBAPRINT Sebes, ATRIC Bucuresti etc.

Cu o parte din furnizori SC CISEROM SA are incheiate contracte pe termen lung.

Furnizorii externi pentru materie prima, chimicale, piese de schimb sunt : ATATEKS

Turcia, BEZEMA Elvetia, DY STAR Austria, HEVAFIL Germania, P.E.M.A.F. Italia, DR. BOHME Germaia, KERN LIEBERS Germania etc.

Clientii :

Produsele obtinute de societate sunt comercializate atat la intern cat si la extern. Produsele realizate de SC CISEROM SA se adreseaza tuturor categoriilor de cumparatori, satisfacand astfel toate cerintele de performanta calitativa.

Clientii interni ai societatii CISEROM S.A. sunt : PAMIRA PROD Sibiu, DANYROX

IMPEX Bucuresti, METRO CASH&CARRY Bucuresti, GEOGRAD TRADING Bucuresti, SIMPLIS IMPEX SRL , EMMA COMIMPEX Pitesti, VE COM Brasov, GITTANOS Timisoara, TEDAN Suceava etc.

Clientii externi sunt : BENJAMIN Franta, CIOCCA Italia, KREISSIG Germania,

GLADYS Italia, PI&EMME Italia, TEXAROM Franta, ARBO Franta, RAFALE Belgia, MARCO Franta etc

Concurentii societatii pe acest segment de piata sunt : S.C. MONDEX

Sibiu, S.C. ELCA Campina, S.C. CIFA Timisoara.

Analiza economico-financiară a societății CISEROM SA se prezintă ca un studiu metodologic al situației și evoluției societății, sub aspectul structurii financiare și a rentabilității, plecând de la bilanț și contul de profit și pierdere.

1.2. Structura organizatorică si managementul SC CISEROM SA

Pentru desfășurarea activității și realizarea unei conduceri eficiente organigrama societății se prezintă ca un ansamblu de compartimente, funcții de conducere și relații între ele, care constituie forma de organizare.

Principalele funcțiuni ale agentului economic, desprinse din structura organizatorică sunt:

– Producție

– Comercial

– Personal

– Financiar contabil

În structura organizatorică a societății S.C. CISEROM S.A. legătura între compartimentele funcționale a fost stabilită în funcție de importanța, frecvența legăturilor între ele, autonomia funcțională, competența șefilor acestora și nivelul de specializare al limbajului utilizat în realizarea obiectivelor și atribuțiilor.

S.C. CISEROM S.A. este o societate comerciala pe actiuni, inregistrata la registrul comertului sub numarul J01/1907/1991, cu un capital social in suma de 5.000.000.000 lei.

Structura actionariatului conform ultimului certificat eliberat de Oficiul Registrului Comertului urmatoarea:

Duca Victor – 0,4662%

Ilea Ilie – 0,2447%

Man Elisabeta – 0,2152%

Ispas Codrut – 0,2165%

Todurut Camelia – 0,2140%

Actionari persoane fizice – 98,6435%

Conducerea societatii este asigurata de Consiliul de administratie format din : 5 membrii din care un Comitet director format din 4 directori din care 1 director general si 3 directori de directie (tehnic, comercial, si economic), respectiv:

– Duca Victor – director general, cu o vechime de 30 ani in S.C. CISEROM S.A., din care 10 ani in functia de director general;

– Stanila Elena – director economic, 15 ani in functia de director economic;

– Ispas Codrut – director comercial, 10 ani in functia de director comercial;

– Bal Silvia – director tehnic, 8 ani in functia de director tehnic.

Membrii Consiliului de Administratie au cel mai mare procent din actiunile SC CISEROM SA . Membrii Consiliului de Administratie si Comitetului Director au o foarte buna moralitate verificata si apreciata de actionari in perioada ultimilor ani. Pregatirea profesionala a tuturor acestora este corespunzatoare functiei ocupate, toti avand experienta in ramura producerii ciorapilor , sosetelor .

Prin imputernicirea CA, conducerea si angajarea societatii in toate actiunile (inclusive in relatia cu banca) este asigurata de d-nul Duca Victor – director general si d-na Stanila Elena – director economic.

Personalul societatii este format din 850 angajati, cu carte de munca pe perioada nedeterminata, din care :

personal de conducere – 15;

personal administrativ si de specialitate 60 ;

personal productiv 775 din care : – direct productivi 577;

– indirect productiv 190;

– personal auxiliar 8.

Conducerea societatii este preocupata permanent de instruirea personalului, in special a managerilor si a angajatilor – cheie si are elaborate politici de motivare si recompensare a personalului precum si de securitate a muncii.

Pentru urmatorii 2-5 ani societatea si-a propus :

– consolidarea si dezvoltarea afacerii pe coordonatele productiei de marfuri si comercializarii lor pe piata externa;

– mentinerea unui nivel tehnologic competitiv la standardele care sa asigure o eficienta sporita ;

– largirea pietei de desfacere la intern si la extern ;

– perfectionarea personalulului pentru a asigura calitatea produselor .

1.3. Funcția financiar contabilă

Această funcție ocupă un rol important în procesul managerial ,datorită atât rolului în luarea și fundamentarea deciziilor directorului general ,cât și a faptului că reprezintă patrimoniul ,rezultatele și situațiile financiare la un moment dat. În cadrul politicii financiare biroul financiar contabil realizează activități de prevedere financiară și de urmărire a îndeplinirii indicatorilor financiari , întocmește documente financiare pentru obținerea fondurilor necesare desfășurării activității ,exercită controlul financiar preventiv și cel intern ,efectuează analize economice și financiare.

Compartimentul de contabilitate realizează activități de recunoaștere ,gestiune și de control al patrimoniului asigurând:

– Înregistrarea cronologică și sistematică ,prelucrarea ,publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și a rezultatelor obținute , relațiile societății cu clienții , asociații , furnizorii ,organele fiscale, etc.

– Controlul operațiilor patrimoniale efectuate ,precum și controlul exactității datelor contabile furnizate;

– Întocmirea balanțelor de verificare și a bilanțului contabil.

Principalele sarcini ale serviciului financiar contabil sunt următoarele:

– Asigurarea organizării contabile a valorilor materiale și bănești din patrimoniul societății;

– Asigurarea efectuării corecte ,legale și la timp a înregistrărilor contabile privind:

– Fondurile fixe;

– Activele circulante;

– Mijloacele bănești și împrumuturile bancare;

– Datoriile și creanțele;

– Cheltuielile de producție și de circulație;

– Calculația costurilor;

– Investițiile;

– Rezultatele financiare.

CAPITOLUL 2. ANALIZA FINANCIARĂ A S.C. CISEROM S.A.

2.1. Aspecte generale privind analiza de ansamblu a pozitiei financiare a SC CISEROM SA

Standardele Internationale de Contabilitate mentioneaza faptul ca intr-un raport separat de situatiile financiare (bilantul,contul de profit si pierdere ,modificarile de capital, situatia fluxurilor de numerar, politicile contabile si notele explicative),analiza financiara descrie si explica caracteristicile principale ale performantei financiare si pozitiei financiare a unei intreprinderi .Un astfel de raport include o analiza a mai multor aspecte :

-principalii factori si influentele care determina performanata , inclusiv modificarile de mediu ;

-sursele de finantare , politica de indatorare si gestionare a riscului ;

punctele forte si resursele intreprinderii a caror valoare nu este reflectata in bilant conform IAS ;

Astfel , in sensul acestor prevederi , analiza financiara vizeaza :

analiza pozitiei financiare pe baza bilantului ;

analiza performantei financiare pe baza contului de profit si pierdere ;

analiza modificarilor pozitiei financiare , pe baza fluxului de trezorerie ;

analiza politicii de gestionare a riscului .

Structura bilantului pune in evidenta activele , datoriile si capitalul propriu , precum si

relatia dintre acestea , respectiv pozitia financiara .

Analiza pozitiei financiare se bazeaza pe datele din bilant si cuprinde :

-analiza activelor si pasivelor ;

-analiza structurii financiare a activelor , datoriilor si capitalului ;

-analiza lichiditatii si solvabilitatii –exprimate prin ratele acestora ;

-adaptabilitatea intreprinderilor;

Analiza pozitiei financiare se realizeaza :

dinamic sau analiza pe orizontala care se bazeaza pe indici si in care posturile din bilant

sunt exprimate sub forma de modificari procentuale fata de valoarea aceleiasi pozitii a unui an de baza considerat egal cu 100% sau succesiv fata de perioada precedenta ;

static sau pe verticala care se bazeaza pe ponderi .

Conform analizei financiare, analiza bilanțului trebuie să acopere trei aspecte importante: mărimea, profitabilitatea și solvabilitatea societății. Bilanțul reprezintă o imagine a activității de investiții și de finanțare a unei firme la un moment dat, o imagine statică a activelor și pasivelor societății.

Analiza bilanțului este o componentă integrală de analiză a ciclului de afaceri al societății ,care permite identificarea și evaluarea și minimizarea riscului afacerii.

Dacă vrem să facem o analiză minuțioasă a bilanțului trebuie să ne axăm asupra calității activelor, mărimii și priorității pasivelor ,inclusiv asupra oricăror obligații posibile, precum și asupra capacității societății de a reacționa la fluctuații neașteptate ale fluxurilor viitoare de numerar. Primul aspect asupra căruia trebuie să ne axăm este analiza ciclului de conversie a activelor care este determinat de structura activelor și de structura lor financiară. Ciclul de conversie al activelor este utilizat ca un cadru general pentru analiza și interpretarea riscurilor și oportunităților unei afaceri. Această analiză include și elemente din ciclu care se confruntă cu volatilitate crescută ,precum și problemele întâmpinate de societate în finalizarea ciclului și conversia activelor în numerar.

Analiza structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilanțului atât în activul cât și în pasivul acestuia prin prisma dimensiunii și al ponderii acestora în poziția financiară a societății comerciale.

Asupra structurii financiare a întreprinderii acționează o serie de factori legați de :

● natura activității ( intensitatea capitalizării ,durata de viață a imobilizărilor ,viteza de depreciere a acestora ) ;

● opțiunile tactice și strategice ale unității ;

● relațiile cu partenerii externi ( practicile acestora în materie de livrări , condiții de plată ) ;

● mărimea întreprinderii ;

● conjunctura economico-socială și legislativă.

2.1.1 Analiza dinamicii activelor

Activul bilantului se structureaza in urmatoarele grupe :

1.-active imobilizate ;

2.-active circulante ;

3.-cheltuieli in avans ;

1. Activele imobilizate reprezintă bunuri și valori de orice natură mobile sau imobile corporale sau necorporale ,achiziționate de la terti sau create de unitatea patrimonială destinate și care intra in patrimoniul societatii pe diferite cai ( investitii , donatii , aport in natura , etc. ) .

Din punct de vedere financiar,activele imobilizate participa la mai multe cicluri productive,se uzeaza treptat,investitia initiala fiind recuperata in mai multe exercitii financiare , pe calea amortizarii.

Din punct de vedere al continutului lor material , activele imobilizate , se grupeaza in :

a) imobilizări necorporale – active nemonetare fara substanta fizica , detinute pentru utilizarea in productie sau pentru furnizarea de bunuri si servicii , pentru a fi inchiriate sau in scopuri administrative . Un activ necorporal este recunoscut ca activ daca este probabila o intrare de beneficii economice viitoare atribuite acelui activ si costul sau poate fi evaluat credibil . Imobilizarile necorporale se structureaza in :

– cheltuieli de constituire a societatii ;

– cheltuieli de dezvoltare;

– concesiuni,brevete,licențe,mărci comerciale și alte drepturi și valori similare;

– fond comercial;

– alte imobilizări necorporale.

b) imobilizări corporale (materiale) – formeaza componenta productiva a unei societati . Conform prevederilor legale imobilizarile corporale indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii :

sunt in proprietatea societatii in scopul utilizarii in productia proprie sau pentru a fi inchiriate ;

se utilizeaza pe o perioada mai mare de un an;

valoarea minima trebuie sa fie mai mare de 15 milioane lei ;

In aceasta categorie intra :

– terenuri si constructii ;

– instalații tehnice, utilaje si mobilier ;

– avansuri si imobilizari corporale in curs ;

c)imobilizări financiare ,denumite și investiții financiare ,cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăți sub forma :

– valoarea titlurilor de participare deținute la filiale din cadrul grupului;

– valoarea creantelor asupra asupra societatilor din cadrul grupului ;

– valoarea titlurilor sub formă de interese de participare;

– titluri detinute ca imobilizari ;

-creanțe din interese de participare ;

– alte creante ;

– active proprii ;

2. Activele circulante constutie o componenta a elementelor de activ , legate nemijlocit de un singur ciclu de exploatare.De aici si viteza de transformare este mai rapida decat in cazul imobilizari lor necorporale .

Din punct de vedere financiar accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante inseamna de fapt crearea premiselor necesare sporirii capacitatii de autofinantare a activitatii productive . Un activ este considerat circulant daca :

– este achizitionat sau produs pentru consumul propriu sau in scopul comercializarii si ar trebui realizat in termen de 12 luni de la data bilantului ;

-este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare ;

– este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata ;

Activele circulante cuprind :

stocuri – detinute sub forma materiilor prime , materialelor , altor consumabile necesare

procesului de productie ; mai pot fi in curs de executie sau detinute pentru a fi vindute .In cadrul stocurilor se mai includ produse finite si marfuri , avansuri pentru cumparari de stocuri .

creante ;

investitii financiare pe termen scurt ;

casa si conturi la banci ;

3. Cheltuielile in avans –reprezinta acele cheltuieli care se platesc in exercitiul curent , dar se

refera la un exercitiu financiar viitor cand urmeaza a fi incluse in costuri.Sporirea volumului acestor cheltuieli semnifica o directionare a surplusului monetar spre obtinerea unor beneficii viitoare .

2.1.2. Analiza dinamicii datoriilor

Pasivul prin compoziția sa evidențiază modul de finanțare a bunurilor economice și gradul de exigibilitate al surselor de finanțare. Pentru procurarea bunurilor economice o societate folosește finanțarea proprie și cea străină. Finanțarea proprie este făcută de titularul de patrimoniu prin contribuția sa la capitalul social ,prin autofinanțare (capitalizarea profitului).

Finanțarea străină a activului este asigurată prin credite bancare, credite comerciale, cumpărări de obligațiuni și alte datorii în curs de decontare. Exigibilitatea surselor de finanțare se referă la termenul lor de decontare. Acest termen în cazul capitalului propriu operează în momentul lichidării patrimoniului (în cazul provizioanelor) pe o perioadă mai mare de un an, iar pentru datorii, termenul de scadență poate fi mai mare sau mai mic decât anul financiar.

2.1.3. Analiza dinamicii capitalurilor proprii

Diferenta intre activele si datoriile unei intreprinderi reprezinta fondurile sale proprii .Fondurile proprii se structureaza in urmatoarele elemente :

capital

prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezultatul reportat

Rezultatul exercitiului

Capitalul unei firme se structureaza in capital social subscris si/sau varsat functie de forma

juridica a unitatii .Capitalul social cuprinde aportul pe care actionarii sau asiciatii l-au adus in societate la constituirea acesteia . Conform prevederilor legale capitalul social al societatilor cu raspundere limitata este de 2 milioane lei , iar al celor pe actiuni de 25 milioane lei .Capitalul social este divizat in parti sociale sau actiuni si poate fi modificat prin hotariri ale adunarilor generale a actionarilor sau asociatilor .

Primele de capital pot fi de emisiune , aport , fuziune si conversie , rezultand din operatii de crestere a capitalului .

Rezervele din reevaluare includ pe de o parte rezervele din reevaluari aferente bilantului de

deschidere al primului an de aplicare a ajustarii la inflatie , iar pe de alta parte rezwervele din reevaluari la imobilizarile corporale si financiare .

Rezerve constituie o parte a capitalurilor proprii formata din profitul brut sau net repartizat la

sfarsitul exercitiului financiar . Acestea se impart in rezerve legale , statutare si alte rezerve .

Rezultatul reportat se refera fie la pierderea inregistrata in exercitiul financiar precedent , fie la profitul amanat la repartizare conform hotaririi adunarii generale a actionarilor .

Rezultatul exercitiului poate fi profit net sau pierdere totala cauzata de efectuarea unor

cheltuieli peste nivelul veniturilor totale .

2.2. Analiza structurilor pozitiei financiare cu ajutorul ratelor

Ratele reprezintă instrumente utile de analiză ce sintetizează un volum mare de date într-o formă mai ușor de înțeles , de interpretat și de comparat. Ele reprezintă însă anumite limite care trebuie analizate pentru fiecare caz în parte. La compararea ratelor din perioade diferite trebuie avute în vedere și condițiile diferite de la o perioadă la alta ,de impactul avut, de modificările respective asupra declarațiilor financiare cum ar fi : modificarea condițiilor economice ,a procesului ,a diferitelor linii de producție sau a piețelor geografice deservite.

Ratele nu reprezintă finalul analizei și nu indică prin ele însele elementele pozitive sau negative ale modului de funcționare sau ale managementului societății. Ratele arată doar zonele care necesită o investigare suplimentară. Ratele extrase din declarațiile financiare trebuie combinate cu investigarea altor factori înainte să se tragă concluziile valabile și să se facă recomandări pentru măsurile ce trebuie luate.

Constatarea cu privire la faptul că un anumit indice este prea ridicat , prea scăzut sau corespunzător depinde de perspectiva analistului și de tipul de activitate al societății și al ramurii și de

strategia competitivă. Obiectivul analizării variației ratelor constă în determinarea cauzelor și a efectelor acestora asupra capacității societății de a-și rambursa datoria.

O singură rată sau chiar mai multe pot induce în eroare dar combinate insă cu alte date despre managementul societății și despre condițiile economice ,analiza ratelor poate construi o imagine clară. Constatarea referitoare la faptul că valoarea unui anumit indice este prea ridicată ,prea scăzută sau corespunzătoare depinde de criterii ce țin de analist și de activitatea societății , ramurii și strategiei competitive. Trebuie studiate variațiile suferite de respectivele rate pe parcursul unei perioade de timp pentru a se determina schimbările din funcționarea societății și posibilul lor impact asupra bonității societății.

În cazul în care indicele unei societăți diferă semnificativ de norma pe ramură trebuie cercetat motivul pentru a se evalua efectul asupra bonității societății analizate.

2.2.1 Analiza activelor cu ajutorul ratelor de structura

Ratele de structura ale activelor se grupeaza in :

-rata generala a imobilizarilor ;

-rata generala a activelor circulante care se descompune in : rata stocurilor, rata creantelor si rata trezoreriei ( rata investiilor finanaciare pe termen scurt si rata sumelor aflate in casa si conturile bancare ale societatii ) ;

a. Rata activelor imobilizate :

Evidentiaza ponderea imobilizarilor in totalul activelor unei intreprinderi ;

RI =AI/AT x100 = AN+AC+AF/ATx100

Unde :

AI-valoarea netă a activelor imobilizate ;

ANP-active imobilizate necorporale ;

AC-active imobilizate corporale ;

AF-active imobilizate financiare ;

AT-activul total.

Rata imobilizarilor se descompune in trei segmente :

Rata imobilizarilornecorporale (RIN ) – exprima ponderea pe care aceasta categorie de

active o detine in totalul imobilizarilor . Sporirea indicatorului inseamna o expansiune economica , o perfectionare a sistemului informational economic .

Rata imobilizarilor corporale (RIC ) – evidentiaza ponderea pe care valoarea net contabila a

acestei categorii o detine in totalul imobilizarilor . Cresterea ratei constituie principala angajare de noi credite comerciale ,iar scaderea ratei inseamna o restringere a gajului comercial .

Rata imobilizarilor financiare (RIF) – pune in evidenta ponderea pe care relatiile financiar

patrimoniale externe le au in total activ imobilizat . Sporirea indicatorului inseamna o expansiune a mecanismelor financiare cu terte firme , iar scaderea ratei inseamna neangajarea firmei in operatiuni de capital .

Ratele de structură ale activelor imobilizate

Evoluția ratelor de structură ale imobilizărilor

Ponderea activelor imobilizate a crescut de la 48% în anul 2002 la 81% în anul 2003 iar în anul 2004 ajungând la 73%.

Rata imobilizărilor necorporale este nesemnificativă ea se regăsește doar în anul 2003 în pondere de 0.1%.

Rata imobilizărilor corporale cunoaște o importantă creștere în anul 2003 față de anul 2002 , respectiv de la 48% la 80%,iar în anul 2004 are o ușoară scădere față de anul 2003 ajungând la 73%.

Rata imobilizărilor financiare este nematerializată deoarece societatea nu deține imobilizări financiare.

B.Rata activelor circulante :

reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor societății ;

reprezintă o parte relativ scăzută din poziția financiară a unității.

RAC = AC/AT

O crestere a indicatorului comparativ cu inceputul exercitiului financiar poate sa insemne fie o incetinire a procesului productiv , fie o accelerare a vanzarilor prin acordarea unui credit comercial pe o perioada mai indelungata partenerilor .In vederea identificarii cauzelor , se impune o adancire a analizei indicatorului pe componentele sale si anume :

-rata stocurilor (RS ) – se calculeaza ca raport procentual intre stocurile existente la un moment dat si activele totale ale acesteia ;Rata stocului se analizeaza pe componente astfel : rata stocului de materii prime , materiale consumabile (RSMP) , rata stocului de productie in curs (RSPCE) , rata stocului de produse finite si marfuri (RSPF), rata avansurilor pentru cumparari de stocuri (RAS) .

-rata creantelor (RCR)-se calculeaza ca raport procentual intre creantele neincasate si activele totale existente la acea data .

-rata trezoreriei (RTR)-se determina ca raport procentual intre disponibilitatile banesti existente la un moment dat si investitiile financiare pe termen scurt si activele totale ale societatii .

Ratele de structură ale activelor circulante

Rata stocurilor a avut o evoluție pozitivă ,deși ca volum stocurile au crescut cu aproximativ 49% în anul 2003 față de anul 2002 și în anul 2004 cu 42% față de anul 2003 ,iar ratele au scăzut în anul 2003 cu 190% față de anul 2002 și în anul 2004 se observă o ușoară creștere cu 13% față de anul 2002. Aceasta se datorează creșterii semnificative a activelor totale ale societății respectiv achiziționarea utilajelor necesare procesului de producție.

Celelalte rate sunt nesemnificative în anii 2002 și 2003 , dar în anul 2004 are un procent mai mare rata creanțelor care este influențată de vânzarea crescută în luna decembrie și unii clienți au fost încasați în ianuarie 2005.

Din analiza ponderilor ratelor activelor circulante se observă o scădere semnificativă în anul 2003 față de anul 2002 și în anul 2004 se înregistrează o ușoară creștere.

2.2.2. Analiza datoriilor cu ajutorul ratelor de structura

Ratele de structura a datoriilor evidentiaza ponderea pe care diferitele categorii de datorii o detin in totalul pasivelor (datorii si capitaluri proprii ) .Ratele capitalurilor starine pot fi structurate :

rata datoriilor pe termen scurt (RDTS ) – exprima ponderea pe care obligatiile pe

termen scurt o detine in totalul pasivelor intreprinderii ;

RDTS = DTS / DT *100

O valoare ridicata a acestui indicator reflecta o sporire a angajamentelor de plata pe termen scurt .

rata datoriilor pe termen lung (RDTL) – se calculeaza ca raport procentual intre

datoriile pe termen lung si totalul capitalurilor ;

RDTL = DTL / DT *100

O valoare ridicata a acestui indicator reflecta o finantare permaneta a afacerii din resurse straine .

rata provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli (RPV) – se calculeaza ca raport

procentual intre marimea rezervelor pentru pensii private constituite de societate in total pasiv;

RPV =PV /DT *100

rata veniturilor in avans (RVAV) – pune in evidenta marimea incasarilor pentru

livrarile ce se vor realiza in viitor ;

RVAV =VAV/ DT *100

2.2.3. Analiza capitalurilor cu ajutorul ratelor de structura

Ratele de structura ale capitalurilor pun in evidenta modalitatile de asigurare cu resurse proprii a efortului financiar al intreprinderii .In categoria acestor rate se includ :

1.Rata capitalurilor proprii – se determina ca raport procentual intre capitaluri proprii (CPR) si capitaluri totale ale firmei (CT) : RCPR = CPR/CT*100 .

In categoria acestor rate se includ :

– rata capitalului (RC) – determinata ca raport procentual intre capitalul firmei si capitalurile proprii ale firmei : RC = C / CPR *100 ;

rata primelor de capital (RPC ) – semnifica ponderea primelor de capital in totalul

capitalurilor proprii : RPC = PC/ CPR*100 ;

rata rezervelor din reevaluare (RREV )- semnifica ponderea rezervelor in totalul

capitalurilor proprii : RREV = REV / CPR *100 ;

rata rezervelor : RREZ = REZ /CPR *100 si care reflecta ponderea resurselor de

finantare constituite in conformitate cu prevederile legale . Valoarea acestui indicator trebuie sa fie de 20% fata de capitalul social ;

rata rezultatul reportat – evidentiaza ponderea pierderilor sau a profitului net

nerepartizat , inregistrat in decursul exercitiilor precedente in totalul capitalurilor proprii ;

RREP = REP / CPR *100

rata rezultatului exercitiului

2.Rata patrimoniului public – evidentiaza ponderea patrimoniului public in totalul capitalurilor

RPUB =PUB / CT *100

2.3 Analiza echilibrului financiar al intreprinderii

Analiza echilibrului financiar se realizeaza cu ajutorul :

A. Rata stabilității financiare –care reflectă legătura dintre capitalul permanent de care dispune firma și pasivele societatii .

RSF = CPM / PT *100

În anul 2002 :

RF = 535964/1568762×100=34.16%

În anul 2003 :

RF=3726518/6835223×100=54.52%

În anul 2004:

RF=6277111/8444433×100=74.33%

B.Rata autonomiei financiare la termen : evidentiaza raportul procentual intre capitalul propriu si cel permanent ;

RAFTM = CPR / CPM *100

Ea îmbracă mai multe forme:

– autonomia financiară globală (Rag) ;

– rata de îndatorare globală (Rgt) ;

– rata de îndatorare la termen (Rgt) .

a)Autonomia financiară globală

Depinde de doi factori :

→stabilitatea financiară ;

→autonomia financiară la termen.

Rag= CP / PTx100

În anul 2002:

Rag=535964/1568762×100=34.16%

În anul 2003:

Rag=1820096/6835223×100=26.63%

În anul 2004:

Rag= 1833583/8444433×100=21.71%

b) Rata de îndatorare globală

Această rată caracterizează dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al politicii sale financiare. Gradul de îndatorare globală se determină ca raport procentual între datoriile totale și pasivul total și semnifică ponderea pe care sursele de finanțare o dețin în totalul pasivului.

Rg=DT/PTx100< 2/3

În anul 2002:

Rg=945798/1568762×100=60.28%

În anul 2003:

Rg=4949127/6835223×100=72.40%

În anul 2004:

Rg=6562850/8444433×100=77.72%

Ținând cont că , gradul de îndatorare maxim este în jurul valorii de 66,66% ,în anul 2002 și 2003 este depășit acest prag și pentru societate ar trebui să constituie un semnal de alarmă. Pentru a se restabili va trebui să-și achite datoriile.

c)Gradul de îndatorare la termen.

Această rată se determină raportând împrumuturile pe termen lung la capitalul propriu și semnifică preponderența uneia sau alteia la formarea capitalului permanent.

Considerăm că în măsura în care gradul de îndatorare la termen scade ,cu atât crește autonomia financiară a societății analizate ,respectiv capacitatea acesteia de autofinanțare.1

Rgt=ITL/Cprx100<1

În anul 2002:

Rgt=0/535964×100=0%

În anul 2003:

Rgt=1906422/1820096×100=4.74%

În anul 2004:

Rgt=44443528/1833583×100=142.38%

Acest indicator a fost foarte bun în anul 2002,dar în anul 2003 a crescut aproape de 5 ori față de limita normală , iar în anul 2004 datoriile pe termen lung sunt de 2,4 ori mai mari decât capitalurile proprii. Societatea va trebui să facă eforturi pentru rambursarea acestor împrumuturi. Din analiza componenței datoriilor pe termen lung a reieșit că acestea se compun în proporție de 90% din împrumuturile depuse la dispoziția firmei de către asociatul majoritar fără a se stabili un termen limită de rambursare. Deci societatea este protejată pentru moment.

CAPITOLUL 3 .ANALIZA VITEZEI DE ROTATIE A ACTIVELOR

Ciclul de conversie al activelor este folosit ca un cadru necesar înțelegerii și analizei riscurilor și oportunităților unei afaceri. Cheia eficienței unei afaceri este finalizarea în mod continuu a ciclurilor succesive de conversie a activelor. Următoarele elemente sunt factori determinanți pentru evaluarea eficienței cu care o societate își administrează stocurile, creanțele și activele fixe ,active care pot genera numerar pentru societate. Global, gestionarea activelor poate fi sintetizată prin evaluarea ratei de rotație a activelor.

3.1. Analiza vitezei de rotație a activelor : vânzări /total active

3.1.1. Importanța și necesitatea analizei vitezei de rotație a activelor.

Indicatorul se determină ca un raport între totalul vânzărilor și totalul activelor.

Acest indicator îndeplinește următoarele funcții :

■ Măsoară eficiența în generarea vânzărilor prin investiția în active : unitatea din vânzări generată de fiecare unitate investită în active;

■Pentru fiecare unitate investită în active ,firma obține x unități de vânzări;

■Sintetizează partea stângă a bilanțului ,reprezentând investiția minimă în stocuri ,datorii și active pentru a genera vânzări maxime ,fiind totodată un indicator al eficienței;

■Măsură a gradului de utilizare a capitalului ,astfel o rotație lentă a stocurilor semnifică o afacere cu capital intensiv ,în timp ce o rotație rapidă ,reciproca. Cu cât sunt mai mari investițiile în active imobilizate, cu atât va fi mai lentă rotația ,aceasta dat fiind faptul că ,de obicei ,imobilizările se înlocuiesc o dată pe an. Gradul de angajare a capitalului poate compensa efectul unui ciclu scurt de producție sau de conversie a activelor ,dar datorită volumului crescut de investiții de capital ,viteza de rotație a activelor va fi scăzută;

■O viteză de rotație sub medie aferentă unei activități cu capital intensiv nu este neapărat considerată un efect negativ ,pentru că ar putea corespunde capacității conducerii de a stabili o rată a profitului mai mare decât cea a concurenților;

■Natura produselor firmei și strategia sa de piață sunt factori determinanți ai vitezei de rotație a activelor. Seriozitatea și creativitatea de care conducerea dă dovadă în controlul activelor este vitală. Când tehnologia de producție este similară printre competitori ,modul de efectuare al controlului activelor este decisiv pentru succes și eșec;

■Controlul activelor circulante este un proces deosebit de important ;dacă ele reprezintă un procent mare din total activ ,chiar și mici deficiențe în managementul acestora pot afecta semnificativ finanțele companiei;

■Când activele circulante variază în aceeași direcție cu vânzările, firma este atractivă pentru creditori. Ea își creează singură lichiditățile necesare ,în sensul că modul în care banii sunt utilizați creează și sursa de rambursare a acestora;

■S-ar putea deteriora pe termen scurt ,dacă compania înregistrează un volum important de înlocuiri a mijloacelor amortizate cu echipament nou;

■Pentru o anumită societate ,viteza de rotație a activelor depinde de durata ciclului de producție și de caracterul producției ,cât și de gradul de utilizare a capitalului. O firmă cu ciclu scurt de producție ar trebui să fie caracterizată de o rotație mai rapidă a activelor decât una cu ciclu lung de producție;

■Dacă produsul este perisabil ,se presupune a se înregistra o viteză mai mare de rotație a activelor;

■Variațiile vitezei de rotație a activelor trebuie analizate pentru fiecare componentă a gamei de active de care dispune o societate.

În anul 2002 :

VRA = 11698669/1568762 = 7.46 rotații

În anul 2003 :

VRA = 15029444/6835223=2.20 rotații

În anul 2004 :

VRA = 27288485/8444433 = 3.23 rotații

În anul 2002 societatea are o viteză de rotație a activelor destul de bună ,iar în anul 2003 scade de 3.3 ori datorită retehnologizării firmei și începerii unei noi activități de producție care necesită un ciclu de producție mai lung . În anul 2004 are loc o creștere de 1.5 ori față de anul 2003 aceasta se datorează și faptului că vânzările aproape s-au dublat în acest an.

În anul 2004 societatea s-a axat pe implantarea de noi modele de fabricație competitive pe piața externă .Această scădere a vitezei de rotație în anul 2003 poate fi explicată și prin faptul că firma urmărește îmbunătățirea calității și nu a cantității produselor pe care le fabrică. Fiind o măsură a gradului de utilizare a capitalului ,o rotație în scădere a stocurilor semnifică o afacere cu capital intensiv, o creștere a investițiilor în active imobilizate.

3.1.2. Analiza eficienței utilizării activelor

Eficiența este definită ca obținerea unui venit maxim din investițiile în active. În ceea ce privește activele circulante , aceasta presupune menținerea lor la un nivel cât mai scăzut posibil dar care va permite atingerea unui anumit nivel al vânzărilor. Pentru activele circulante principala preocupare este lichiditatea acestora ,cu alte cuvinte, cât de repede poate fi transformat un activ circulant în numerar. În evaluarea activelor imobilizate ,este importantă examinarea eficienței cu care utilajele și echipamentele transformă materia primă în produse finite. În general ,cu cât o companie imobilizează mai puține fonduri în activele necesare producerii unei anumite cantități de bunuri și servicii și generării de venituri și profit ,cu atât ea își gestionează mai eficient investițiile în active. Totuși ,natura afacerii și a ciclului de conversie a activelor determină intr-o oarecare măsură volumul investițiilor în active. De aceea ,comensurarea eficienței utilizării activelor are sens numai dacă se ține cont de cerințele specifice industriei sau afacerii.

3.2. Analiza stocurilor

Stocurile joacă un rol important în profitul brut ; evaluarea stocurilor determină volumul profitului obținut într-o anumită perioadă .Din moment ce vandabilitatea stocurilor determină dacă o activitate va funcționa eficient în viitor sau dacă stocurile vor fi sau nu transformate în numerar ,din care să fie plătite obligațiile curente ,calitatea acestora este de o importanță deosebită ,chiar capitală,pentru o bancă.

3.2.1. Metode de evaluare a stocurilor

Aproape mereu, cifra înscrisă în bilanț la capitolul stocuri nu reflectă corect valoarea lor. Această constatare face referire la faptul că valoarea contabilă este stabilită pornind de la concepte contabile și nu de la valoarea de piață. Elementul fundamental în contabilizarea stocurilor este costul acestora ,definit, în general ,ca prețul la care un activ este cumpărat. În cazul stocurilor , costul reprezintă suma cheltuielilor efectuate pentru aducerea unui activ în starea și locul actual. Metoda de evaluare a stocurilor pe baza costului acestora nu poate fi aplicată dacă suma necesară achiziționării bunurilor de pe piață este mai mică decât cea necesară obținerii și producerii lor. De cele mai multe ori societăților le este solicitată contabilizarea stocurilor la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea de piață, ultima reprezentând costul actual de înlocuire. Alegerea unei metode de evaluare trebuie să afecteze numai cheltuielile efectuate și venitul net obținut într-o perioadă contabilă. Contabilizarea stocurilor influențează dimensiunea veniturilor prin transformarea costurilor în cheltuieli, însă pe parcursul mai multor perioade contabile și nu numai în perioada în care costul a fost efectiv înregistrat (ex.costul bunurilor vândute este o cheltuială ). Costul stocurilor poate fi determinat după mai multe metode ,alegerea acestora având ca scop minimizarea eficientă a datoriilor firmei privind taxele și impozitele : FIFO ,LIFO și COSTUL MEDIU PONDERAT.

3.2.2. Analiza factorială a vitezei de rotație a stocurilor

(STOCURI/COBV ) X Nr.de zile în an

Viteza de rotație a stocurilor prin metoda directă a contului de profit și pierdere este mai mare decât prin metoda indirectă datorită faptului că nu sunt incluse cheltuielile cu munca.

•Arată numărul de zile în care stocurile sunt disponibile înainte de a fi vândute. Conturează o imagine asupra perioadei de producție.

•Rata oferă o vagă apreciere asupra rapidității rotației stocurilor.

•O valoare mare indică deținerea de stocuri uzate moral sau nevandabile.

Evoluția vitezei de rotație a stocurilor

Sursa: Contul de profit și pierdere al societății CISEROM S.A.

Din analiza vitezei de rotație a stocurilor , conform analizei financiare ,se observă că în anul 2003 stocurile sunt disponibile 23.82 zile față de 21.50 zile în anul 2002 ,iar în anul 2004, 17.57 zile ,ceea ce înseamnă că societatea încearcă să-și valorifice stocurile și nu deține stocuri moral uzate sau greu vandabile, care confirmă încă o dată politica de dezvoltare și de promovare a vânzărilor ,societatea nedorind să păstreze produsele în stoc. Cum viteza de rotație este mai mare în anul 2004 ,dacă presupunem că baza de evaluare este costul istoric ,atunci costul raportat va fi mai mare decât costul curent sau decât costul de înlocuire al acestora.

Pentru a analiza viteza de rotație a stocurilor este suficient a evalua structura echipamentului de producție și a instalațiilor tehnologice ,deoarece echipamentul de producție asigură mijloacele necesare obținerii unor produse finite suficiente cantitativ și competitive calitativ care vor fi vândute și transformate în numerarul necesar achitării obligațiilor societății .De asemenea ,echipamentul de producție asigură mijloc de producție ,in mod suficient ,a stocurilor, astfel încât costurile să fie minimizate și să obțină profit.

În anul 2003 societatea deține echipamente tehnologice în valoare de 3438980 mii lei față de anul 2002 când erau în valoare de 747147 mii lei, iar în anul 2004 au crescut la 4730558 mii lei.

SC CISEROM S.A. evidențiază viteza de rotație a stocurilor în funcție de cifra de afaceri și stocul mediu global reflectat în bilanț.

Evoluția stocurilor la SC CISEROM SA

Influența veniturilor de exploatare a (CA)

∆DS(CA)1 = S○/CA1xT- S0/CA0xT =694519/15029444×360-694519/11698669×360= 16.64-21.37= – 4.73 zile

∆DS(CA) 2 = S1/CA2XT-S1/CA1Xt = 1036114/27288485×360- 1036114/15029444×360 = 13.66-24.81=-11.15 zile

Influența modificării stocurilor

∆DS(S) = DS/CA1xT=341595/15029444×360=8.18 zile

∆DS(S) = DS/CA2XT=437408/27288485X360= 5.77 zile

B1) Influența stocului de materii prime:

∆DS(Mp) = DS(Mp)/CA1xT = 1800000/15029444×360=4.31 zile

∆DS(Mp) = DS (Mp)/CA2xT =70000/27288485×360= 0.92 zile

B2) Influența stocurilor de produse finite

∆DS(Pf) = DSPf/CA1xT = 350000/15029444×360 = 8.38 zile

∆DS(Pf) = DSPF/CA2xT = 123000/27288485×360 = 1.63 zile

B3) Influența stocului de mărfuri

∆DS(Mf) = ∆Mf/CA1 xT=-188405/15029444×360= -4.51 zile

∆DS(Mf) = ∆Mf/CA2xT= 243886/27288485×360= 3.22 zile

Relația de adevăr este:

∆DS(S) = ∆S(Mp) + ∆S(Pf)+ ∆S(Mf) = 4.31 + 8.38 –4.51 = 8.18 zile

∆DS (S)=∆S(Mp) + ∆S(Pf) +∆S(Mf) = 0.92+1.63+3.22 = 5.77 zile

În perioada anului 2003 viteza de rotație a stocurilor a scăzut datorită dublării cifrei de afaceri.

3.2.3. Analiza vitezei de rotație a activelor fixe

Indicatorul se determină ca un raport între vânzări și active fixe nete

(vânzări/active fixe nete )

Indicatorul îndeplinește următoarele funcții :

●Pentru fiecare unitate investită în echipamentul de producție și instalațiile tehnologice, societatea generează un anumit număr de vânzări.

●Analiza vitezei de rotație a activelor fixe ajută la stabilirea proporționalității investițiilor în echipamentul de producție și instalații tehnologice.

●Reflectă gradul de angajare a capitalului în afacere.

●Variațiile în timp ale ratei oferă informații asupra eficienței cu care conducerea utilizează activele fixe.

●Dacă rata este mai mică decât standardul pe industrie ,societatea fie folosește capitalul mai intensiv decât concurenții săi ,fie dă dovadă de ineficiență în utilizarea activelor fixe.

●Dimensiunea fabricii și valoarea echipamentelor absolut necesare funcționării societății depind în ultimă instanță ,de tipul bunurilor produse ,de gradul prelucrării lor sau de mărimea serviciilor folosite.

●În general între mijloacele fixe și valoarea adăugată există o relație directă ; excepția apare în cazul în care compania închiriază toate sau o parte importantă din mijloacele sale fixe.

Din moment ce valoarea bunurilor închiriate și obligațiile ce decurg din închirierea lor nu apar în bilanțul companiei ,chiar dacă sunt leasing-uri de exploatare sau financiare, trebuie examinat cu atenție mare contul activelor fixe, înainte de evaluarea eficienței cu care compania folosește aceste mijloace fixe.

În anul 2002 :

Viteza de rotație a activelor fixe = 11698669/747147 = 15.65 rotații

În anul 2003:

Viteza de rotație a activelor fixe = 15029444/5506453 = 2.73 rotații

În anul 2004 :

Viteza de rotație a activelor fixe = 27288485/6148450 = 4.44 rotații

Chiar dacă viteza de rotație în anul 2003 și în anul 2004 a scăzut nu se poate vorbi de o folosire ineficientă a capitalului fix deoarece vânzările au crescut considerabil ,dar achiziționând o linie tehnologică de fabricație modernă nu a reușit să-l folosească intensiv. În anul 2004 a început să își revină și viteza de rotație a crescut ,adică s-a dublat.

3.2.4. Analiza perioadei de încasare a creanțelor

Conform analizei financiare, indicatorul se determină ca un raport între soldul creanțelor și volumul vânzărilor ,raport ponderat cu numărul de zile dintr-un an.

(creante comerciale /vânzări xnr. zile in an )

Indicatorul îndeplinește următoarele funcții :

●Ilustreză numărul aproximativ de zile până la încasarea creanțelor ,arătând efectul condițiilor de vânzare și efectul politicii de încasare.

●Indică valoarea medie a vânzărilor ,exprimată în zile ,blocată în creanțe.

● Reflectă modul în care societatea își gestionează creanțele. Presupunând o dispersare uniformă a vânzărilor în an ,rata va indica eficiența încasării datoriilor.

●În cazul în care este vorba de un număr mare de zile ,sume prea mari rămân blocate în creanțe ,iar eforturile depuse pentru încasarea lor s-au micșorat sau este necesară o libertate a politicii de acordare a creditelor comerciale pentru generarea vânzărilor.

●În cazul în care este posibil ,se recomandă vânzările pe credit în locul celor directe ,dat fiind faptul că numai primele induc înregistrarea creanțelor.

●Comparația dintre perioada medie de încasare și condițiile de vânzare practicate poate în mod frecvent conduce la aprecieri asupra calității creanțelor.

●Dacă este mai mare decât condițiile de vânzare înseamnă că activitatea de încasare nu este suficient de agresivă ,iar societatea înregistrează clienți mai greu de recuperat ,care vor trebui șterși și considerați datorii neperformante. Creșterea vânzărilor cu puțin timp înainte de data întocmirii bilanțului ,indică faptul că o mare parte a creanțelor sunt sume curente .Includerea în contul de creanțe comerciale ]și a altor tipuri de sume de încasat ,precum cele de la salariați ,includerea în creanțe a unor vânzări în rate cu termene diferite de cele standard ,pe termen scurt.

●O perioadă scurtă de încasare indică o bună gestiune a încasărilor ,o scădere bruscă a vânzărilor înainte de data bilanțului contabil ,cea mai mare parte a activității fiind condusă după principiul numerarului ,transformarea creanțelor în numerar printr-o instituție de factoring.

Factorii de influență ai indicatorului pot fi sintetizați astfel :

●Plățile întârziate efectuate de clienți

●Modificarea condițiilor de vânzare

●Modificarea structurii clienților

●Variația momentului perioadei de vârf a vânzărilor sezoniere în raport cu data întocmirii bilanțului.

●Schimbări semnificative în valoare unității monetare a vânzărilor.

În anul 2002 :

Perioada de încasare a creanțelor = 117606/11698669×360 = 3.62 zile

În anul 2003:

Perioada de încasare a creanțelor = 271555/15029444×360 = 6.50 zile

În anul 2004 :

Perioada de încasare a creanțelor = 802250/27288485×360 = 10.58 zile

Din această analiză a perioadei de încasare a creanțelor putem deduce că SC CISEROM S.A. a crescut numărul de zile în anul 2003 și 2004 ceea ce nu este un aspect prielnic pentru firmă ,pentru că ilustrează faptul că între momentul vânzării produselor către clienți și momentul încasării lor este un timp mai lung ,timp în care firma nu se poate folosi de banii pe care ar trebui să îi primească și pe care I-ar investi în mijloace fixe cu scopul obținerii de profit ,sau I-ar folosi ca mijloace circulante.

Fiind vorba de sume mari de încasat de la clienți ,sume care pentru moment rămân blocate în creanțe ,se recomandă ca firma în viitor să practice vânzările pe credit în locul celor directe ,pentru că ,astfel, ea poate utiliza dobânda pe care o încasează de la aceste credite ,în scopul obținerii de profit. Acest număr mare de zile până la încasarea creanțelor nu este doar o vină a politicii de promovate de firmă ,ci se datorează și faptului că unii clienți din motive de moment amână plata sau se află intr-o situație dificilă ,chiar falimentează ,caz în care trec din categoria clienților buni platnici în cea a celor rău platnici .

3.3. Analiza ciclului de exploatare

În conformitate cu analiza financiară ,ciclul de exploatare se determină ca o sumă între perioada de încasare și viteza de rotație a stocurilor.

●Ciclul de exploatare durează de la achiziția materiei prime până la încasarea sumelor de bani de la cumpărători.

●Cu cât durata ciclului este mai scurtă ,cu atât compania este expusă unui risc mai mic și activele sale sunt mai lichide.

●Ințelegerea riscului afacerii și a ciclului afacerii sunt de ajutor în evaluarea deciziilor de investiții pe termen lung pe care o companie trebuie să le ia.

Un ciclu de conversie a activelor perfect sincronizat temporal este finanțat în întregime din datorii comerciale și cheltuieli acumulate. El reprezintă o sursă de finanțare spontană.

Majoritatea societăților prezintă o corelare temporară imperfectă a ciclului de conversie a activelor, comensurată prin intermediul deficitului de finanțare.

Un ciclu de conversie a activelor imperfect sincronizat poate fi cauzat de mai multe motive , care contribuie la prelungirea ciclului :

●Durata procesului de producție poate fi mai mare decât perioada în care se asigură finanțarea spontană.

●Majoritatea companiilor mențin un stoc minim pentru a preîntâmpina lipsa mărfurilor ,acumulând mai multe stocuri decât poate să vândă imediat.

●Dificultăți în vânzarea produselor finite.

●Incasarea creanțelor.

În anul 2002 :

Perioada de încasare a creanțelor = 3.62 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 21.50 zile

Ciclul de exploatare = 3.62 + 21.50 = 25.12 zile

În anul 2003 :

Perioada de încasare a creanțelor = 6.5 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 23.82 zile

Ciclul de exploatare = 6.5 +23.82 = 30.32 zile

În anul 2004 :

Perioada de încasare a creanțelor = 10.58 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 17.57 zile

Ciclul de exploatare = 10.58+17.57 = 28.15 zile

∆1Cexpl. = 30.32-25.12 = 5.20 zile

∆2Cexpl. = 28.15-30.32 = -2.17 zile

Din această analiză observăm că în anul 2003 societatea a înregistrat un ciclu de exploatare mai lung decât în anul 2002 ,iar în anul 2004 se reduce cu 2.17 zile ceea ce înseamnă că este mai puțin expusă riscurilor ,iar activele sunt mai lichide.

În anul 2003 ciclul de exploatare a crescut datorită începerii noi activități de producție unde este necesar ca durata acestuia să fie mai mare.

3.4. Analiza corelației creanțe-obligații la S.C. CISEROM S.A.

Pentru activitatea financiară a întreprinderii este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe și obligații pentru că acestea influențează capacitatea de plată.

Creanțele reprezintă anumite drepturi bănești realizabile în termene diferite pentru întreprindere, acestea reprezentând o imobilizare de fonduri care încetinește viteza de rotație a activelor și micșorează lichiditatea financiară .Obiectivele gestiunii creanțelor sunt minimalizarea sumelor acestora, a termenului de acordare precum și a riscului de nerecuperare.

Obligațiile include datoriile pe termen scurt ale firmei către terțe persoane fizice sau juridice inclusiv obligațiile fiscale. Ele reprezintă o mobilizare de fonduri ,adică o finanțare pe seama resurselor atrase.

Analiza corelației creanțe obligații are ca obiective cercetarea evoluției creanțelor și obligațiilor în raport cu cifra de afaceri ,pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului firmei și cel care privește folosirea surselor atrase ,precum și determinarea duratei de imobilizare a creanțelor respectiv de folosire a surselor atrase.

Durata de imobilizare a creanțelor ,respectiv durata de folosire a obligațiilor ,se determină pe baza relației :

Dz = creanțe(obligații)/CA x 360

Situația creanțelor și obligațiilor la SC CISEROM SA

În anul 2002 :

Dcreanțe = 117606/11698669×360=3.62 zile

Dobligații = 945798/11698669×360=29.10 zile

În anul 2003 :

Dcreanțe = 271555/15029444×360=6.50 zile

Dobligații = 3042705/15029444×360=72.88 zile

În anul 2004 :

Dcreanțe = 802250/27288485×360=10.58 zile

Dobligații = 2119322/27288485×360=27.95 zile

Din această analiză se observă că atât creanțele cât și obligațiile au crescut în anul 2003 și 2004 față de anul 2002,ceea ce în mod normal influențează în mod nefavorabil fluxul de disponibilități ,dar în acest caz se poate spune că durata de imobilizare a creanțelor și datoriilor a crescut proporțional cu creșterea volumului acestora.

Raportul dintre creanțe și obligații este subunitar pe durata celor 3 ani ,ceea ce înseamnă că durata de imobilizare a creanțelor este mai mică decât cea a datoriilor, lucru favorabil pentru firmă, crește durata de folosire a surselor atrase care nu au cost.

Gestiunea optimă a creanțelor și obligațiilor implică respectarea unei condiții ,și anume :

DCr < DOBl ,unde :

DCr – durata de imobilizare a creanțelor

DOBl –durata de imobilizare a surselor atrase.

Analiza corelației creanțe –obligații se impune a fi efectuată în funcție de gradul de vechime, intervalele de vechime fiind diferite ,respectiv până la 30 de zile, între 30 și 90 de zile și peste 90 de zile. Durata de imobilizare a creanțelor a crescut în anul 2003 față de anul 2002 și în anul 2004 față de anul 2003 odată cu creșterea valorii nominale a creanțelor. În anul 2004 durata de imobilizare a datoriilor a scăzut ceea ce înseamnă că firma își poate achita datoriile devenite exigibile într-un timp mai scurt față de ceilalți 2 ani.

3.5. Analiza vitezei de rotație a disponibilităților bănești

Viteza de rotație a disponibilităților bănești poate fi efectuată pe baza unui model similar celor precedente :

VRDB = DB/CAx360 ,unde :

VRDB – viteza de rotație a disponibilităților bănești

DB – disponibilitățile bănești

CA – cifra de afaceri

În anul 2002 :

VRDB = 9490/11698669×360 = 0.29 zile

În anul 2003 :

VRDB = 21101/15029444×360 = 0.50 zile

În anul 2004 :

VRDB = 20211/27288485×360 = 0.26 zile

Din calculele de mai sus se observă o scădere a vitezei de rotație a disponibilităților bănești în anul 2003 față de anul 2002,ceea ce este un aspect negativ ,iar în anul 2004 aceasta crește înregistrându-se un aspect pozitiv pentru firmă.

CAPITOLUL 4. ANALIZA LICHIDITǍȚİİ Șİ SOLVABİLİTǍȚİİ FİNANCİARE LA S.C. CISEROM S.A.

Lichiditatea si solvabilitatea financiara exprima capacitatea unei societati comerciale de a face fata platilor scadente . In timp ce lichiditatea financiara reflecta capacitatea de plata pe termen scurt ( durata exercitiului financiar ) , solvabilitatea vizeaza coordonatele pe termen mediu si lung ale platilor unei societati .

Analiza lichidității și solvabilității financiare are în vedere următorii indicatori :

lichiditatea pe termen scurt ;

solvabilitatea pe termen lung ;

structura capitalului societății ;

măsurarea lichidității pe termen scurt.

A . Lichiditatea pe termen scurt.

Exprimă capacitatea societății de a-și îndeplini obligațiile curente din numerar sau din echivalente de numerar disponibile. Lichiditatea pe termen scurt este foarte importantă ,mai ales în situația în care banca acordă un împrumut ,care devine rambursabil în viitorul apropiat. Existența unor probleme de lichiditate indică o poziție financiară slabă care, de asemenea ,poate afecta capacitatea societății de a genera numerar pe termen lung.

Această lichiditate se măsoară prin rate de lichiditate.

B. Solvabilitatea pe termen lung.

Exprimă capacitatea societății de a efectua plata dobânzilor și rambursarea creditelor pe termen lung sau a altor obligații similare pe măsură ce devin scadente. Dacă plățile nu pot fi efectuate ,societatea devine insolvabilă și va trebui să fie reorganizată sau lichidată. Pentru a rămâne solvabilă , este esențial ca societatea să abordeze cu prudență dependența de fonduri externe.

Această solvabilitate se măsoară prin rate de levier.

C. Structura capitalului societății

Depinde direct de activele sale, performanțele de exploatare și de structura costurilor ,și nu în ultimul rând ,de ciclul de conversie a activelor .Nivelul datoriilor sau al levierului considerat ca fiind acceptabil variază de la societate la societate și de la industrie la industrie, și este o funcție a riscului de afacere al societății.

D. Măsurarea lichidității pe termen scurt

Un factor esențial al modului în care o societate își achită datoriile este lichiditatea activelor sale. Un activ este lichid dacă poate fi convertit rapid în numerar, în timp ce o obligație este lichidă dacă poate fi rambursată în viitorul apropiat. Lichiditatea depinde de structura activelor și pasivelor curente și de gradul în care nevoia de numerar poate fi satisfăcută din sursele interne de numerar ,inclusiv liniile de credit pe termen scurt neutilizate, care depind de producția în curs ,care este foarte puțin lichidă ,dată fiind durata procesului de producție ,și de creanțele comerciale pentru care pot fi acordate prelungiri de credite de până la trei ani. Este riscantă finanțarea activelor nelichide, pentru că obligațiile vor deveni scadente înainte ca activele să genereze destul numerar pentru a le plăti. O societate care corelează incorect scadența activelor și a obligațiilor sale, trebuie să-și restrângă activitatea sau să se refinanțeze ,angajând noi obligații pentru a evita insolvabilitatea. Stabilirea celei mai bune scadențe și tip de finanțare trebuie să înceapă printr-o evaluare a lichidității activelor ,a riscurilor de afacere inerente naturii activității ,și a performanțelor de profit ale societății .Modalități de măsurare : utilizarea capitalului circulant ,a ratei curente și a rate lichidității imediate.

Capitalul circulant(wc) = active curente-pasive curente

●Este indicatorul fundamental al capacității unei firme de a satisface cererile creditorilor curenți prin conversia activelor curente în numerar. Atâta timp cât o societate poate satisface aceste obligații la scadență ,este improbabil ca ea să intre în lichidare sau faliment.

●Reprezintă excedentul de active lichide sau circulante față de obligațiile scadente într-un an. Reprezintă o marjă de protecție pentru creditorii curenți. Activele curente se pot diminua față de valoarea contabilă cu valoarea capitalului circulant înainte ca societatea să nu-și mai poată plăti obligațiile curente din active curente.

4.1. Analiza lichidității financiare la S.C. CISEROM S.A.

Analiza lichidității este foarte complexă și a condus la conturarea a două curente de opinie privind raportul și sfera de cuprindere dintre conceptele de lichiditate și solvabilitate.

Prima categorie de analiști consideră lichiditatea ca o componentă a stării de solvabilitate, înțelegând prin lichiditate capacitatea societății de a face față plăților scadente, iar prin solvabilitate ,capacitatea societății de a rambursa și achita la scadență toate obligațiile pe care aceasta le are față de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligații pe termen scurt sau lung.

Cealaltă categorie de analiști consideră solvabilitatea ca o componentă sau substare a lichidității totale, aceasta având în vedere capacitatea societății de a transforma partea materială a capitalului concretizat în stocuri și disponibilități bănești în termen de circa 90 de zile ,pentru a face față plăților devenite scadente în această perioadă.

Deci conceptul de lichiditate se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani ,aceasta constituind și un criteriu de grupare a posturilor în activul bilanțier.

Conceptul de exigibilitate se referă la proprietatea elementelor din pasivul bilanțier de a ajunge la scadență. Starea de lichiditate financiară a unei societăți poate fi determinată cu ajutorul unui sistem de indicatori ai lichidității. Cei mai utilizați indicatori sunt :

1.Lichiditatea generala

2.Lichiditatea intermediară

3.Lichiditatea efectiva

4.1.1. Rata lichidității generale

Lichiditatea generală ( fond de rulment , capital de lucru , active circulante ,respectiv datorii curente ) reflectă capacitatea activelor curente disponibile (stocuri ,facturi neincasate , plasamente pe termen scurt cheltuieli in avans ) de a se transforma în disponibilitati banesti , care sa acopere datoriile scadente ale societatii . Lichiditatea generala imbraca doua forme : relativa si absoluta .

Se apreciază ca firma are o lichiditate favorabilă in cazul in care rata lichidității este cuprinsă între 200% si 250% .

Rlg = active cu lichiditate sub un an/pasive cu lichiditate sub un an sau

Rlg = active circulante/datorii exigibile pe termen scurt

Valoarea supraunitară a ratei dovedește că cel puțin pe termen scurt ,întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. Rata lichidității generale compară ansamblul lichidităților potențiale (active transformabile în monedă pe termen scurt ).Dacă lichiditățile sunt mai mici decât exigibilitățile potențiale (Rgl<1) ,înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite ,în principiu ,de capitalurile circulante ,astfel ca fondul de rulment a devenit negativ. Această situație semnifică faptul că întreprinderea a imobilizat o parte din fondurile provenite din creditele bancare pe termen scurt ,ceea ce contravine regulilor de finanțare.

Valoarea subunitară a raportului nu prezintă pericol ,în condițiile în care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decât cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta înseamnă că stocurile se reduc treptat pentru a putea achita datoriile exigibile pe termen scurt fără a stânjeni continuitatea producției ,iar datoriile se reînnoiesc în mod constant.

În ceea ce privește analiza evoluției lichidității ,nu este suficient ca raportul să fie supraunitar ci este necesar ca sensul acesteia să fie crescător.

O evoluție descendentă a lichidității ilustrează o activitate în declin ,creditorii trebuind să fie circumspecți în acordarea de noi împrumuturi.

Lg = AC/DTS

Activele circulante sunt legate de ciclul de exploatare și au în conținutul lor atât elemente lichide cât și elemente mai puțin lichide (stocuri ,creanțe și disponibilități ).

Datoriile pe termen scurt sunt formate din credite bancare, obligații față de furnizori și alți creditori, cu exigibilitate mai mică de 1 an.

Evoluția lichidității globale la S.C CISEROM S.A.

mii lei

În anul 2002 :

Lg = = = 0,86 unități

În anul 2003 :

Lg = = = 0,44 unități

În anul 2004 :

Lg = = = 1,08 unități

Modificarea absolută a indicatorului, precum și determinarea influenței factorilor, se va face prin procedeul bilanțier relativ. Modificarea absolută a lichidității globale :

În anul 2003 :

∆Lg = Lg2003-Lg2002 = 0,44-0,86 = -0,42 unități

În anul 2004 :

∆Lg = Lg2004-Lg2003 = 1,08-0,44= 0,64 unități

1.Influența modificării datoriilor pe termen scurt asupra lichidității globale :

În anul 2003:

∆ Lg (DTS) = – = – = – = -0,60 unități

În anul 2004:

∆Lg(DTS) = =- = = 0,18 unități

1.1 Influența modificării creditelor pe termen scurt.

În anul 2003:

∆Lg(CRt) = – = – = 0,27- 0,36 = -0,30 unități

În anul 2004 :

∆Lg(CRt) =– = – = 0,62- 0,43 = 0,19 unități

1.2 Influența modificării obligațiilor.

În anul 2002 :

∆Lg(Ob) = – = – = 0,27-0,36 = -0,30 unități

În anul 2003 :

∆Lg(Ob) = – = – = 0,62-0,04 = 0,58 unități

2.Influența activelor circulante

În anul 2002 :

∆Lg(AC) = = = 0,16 unități

În anul 2003 :

∆Lg(AC) = = = 0,45 unități

2.1. Influența modificării stocurilor

În anul 2003 :

∆Lg(S) = = = 0,11 unități

În anul 2004 :

∆Lg(S) = = = 0,20 unități

2.2 influența modificării creanțelor :

În anul 2003:

Lg(Cr) = = =0,05 unități

În anul 2004 :

∆Lg(Cr) = = = 0,25 unități

2.3.Influența modificării disponibilităților bănești :

În anul 2003 :

∆Lg(Db) = = = 0,0038 unități

În anul 2004 :

∆Lg(Db) == – = -0,0004 unități

Relația de adevăr :

În anul 2003 :

∆Lg(DTS) = ∆Lg(CRt) + ∆Lg(Ob) = -0,30 +(-0,30) = 0,60unități

În anul 2004 :

∆Lg(DTS) = ∆Lg(CRt) + ∆Lg(Ob) =0,19+0,58 = 0,18 unități

În anul 2003 :

∆Lg(AC) = ∆Lg(S) + ∆Lg(Cr)+∆Lg(Db) = 0,11+0,05+0,0038 = 0,16 unități

În anul 2004 :

Lg(AC) = Lg(S) + Lg(CR) + Lg(DB) =0,20+0,25-0,0004 = 0,45 unități

Din această analiză se observă că lichiditatea cunoaște o evoluție descendentă în anul 2003 cu 0,42 unități față de anul 2002 și nu se încadrează în intervalul optim de siguranță financiară 2-2,5, iar în anul 2004 lichiditatea crește cu 0,64 unități în intervalul optim de siguranță, ceea ce are o influență negativă asupra societății comerciale analizate . Deasemenea s-a înregistrat un volum mai mare al obligațiilor pe termen scurt și creșterea activelor circulante este inferioară ritmului de creștere al datoriilor pe termen scurt.

Creșterea datoriilor totale ale societății în anul 2003 cu 423% față de anul 2002 are o influență negativă asupra lichidității generale .

Unul din factorii hotărâtori care determină evoluția descrescătoare a lichidității globale,ar putea fi și scăderea activelor, deoarece lichiditatea generală reflectă posibilitatea activelor curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități, pentru a satisface obligațiile de plată. În cazul analizat activele curente au crescut cu 161% în anul 2003 față de anul 2002, iar în anul 2004 cu 173% față de anul 2003, deci factorul hotărâtor a rămas creșterea datoriilor. În anul 2003 societatea a apelat la o linie de credit de 1500000 mii lei pentru a face față obligațiilor curente.

4.1.2. Rata lichidității intermediare ( Acid Ratio , Quick Ratioa ) – Rlr

Această rată exprimă capacitatea societatii de a-și onora datoriile pe termen scurt cum ar fi : creditele de trezorerie și obligațiile , doar din creanțe și disponibilități bănești.Lichiditatea intermediara imbraca la randul ei doua forme : absoluta ( calculata ca diferenta intre activele curente ramase dupa deducerea stocurilor si datoriile curente ) si relativa ( calculata ca raport procentual intre activele circulante ramase dupa deducerea stocurilor si datoriile scadente ).

Rlr = AC- Stocuri/DTS→1 sau Rlr = Cr + Db/DTS →1

Valoarea supraunitară a ratei evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datoriile pe termen scurt , ci cel mult prin avansuri și aconturi primite de la clienți.

În general raportul este subunitar. În teoria economică sunt păreri conform cărora o rată cuprinsă între 80% – 100% ar reprezenta situația optimă , iar dacă indicele este peste 50% se apreciază că este o lichiditate redusă , relativ bună.

În anul 2002 :

RLr = 821615 –694519 /945798 = 0.13

În anul 2003 :

Rlr = 1328770-1036114/3042705 = 0.10

În anul 2004 :

Rlr = 2295983-1473522/2119322 = 0.38

Lichiditatea redusă înregistrează o evoluție descendentă în anul 2003 și o evoluție ascendentă în anul 2004 , dar valorile nu sunt bune în nici unul dintre ani.

Firma nu-și poate onora datoriile pe termen scurt din mijloacele circulante disponibile.

4.1.3. Rata lichidității efective (Rli )

Indicatorul mai poartă denumirea de rata lichidității imediate sau a capacității de plată imediată.

Indicatorul caracterizează capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor ținând cont de disponibilitățile bănești .De asemenea imbraca doua forme : absoluta ( calculata ca diferenta intre titlurile de plasament , disponibilitatile banesti si valorile existente in casierie pe de o parte si platile scadente ) si relativa ( calculata ca raport procentual intre disponibilitatile banesti si datoriile pe termen scurt ) .Lichiditatea este favorabila in cazul in care indicatorul se apropie de 100% .

Rli = Trezoreria/DTS

Trezoreria = numerar în casă+disponibilități bănești + plasamente pe termen scurt

Această rată asigură interfața elementelor celor mai lichide ale activului cu obligațiile imediate exigibile ale pasivului.

Teoria economică apreciază corespunzătoare o rată a lichidității imediate supraunitară.

Lichiditatea imediată trebuie să tindă și ea către o mărime unitară. Dacă societatea este obligată să-și achite datoriile pe termen scurt ,în acel moment T0 sau T1 trebuie să dispună de lichidități care să acopere întreaga datorie. Deși o rată ridicată indică o lichiditate ridicată ,ea poate avea și alte semnificații ,cum ar fi ,folosirea neeficientă a resurselor disponibile .

O valoare ridicată nu poate fi o garanție a solvabilității ,dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate. O valoare redusă a indicatorului poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar ,dacă întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deținând în schimb valori de plasament ,creanțe ,stocuri ușor lichidabile în concordanță cu exigibilitatea obligațiilor imediate.

Rata lichidității imediate este un indicator puțin relevant datorită instabilității încasărilor.

În anul 2002 :

Rli = 9490/945798 = 0.010

În anul 2002 :

Rli = 21101/3042705 = 0.007

În anul 2003 :

Rli = 20211/2119322 = 0.009

Pe parcursul celor trei ani rata lichidității imediate înregistrează o evoluție descrescătoare ,abia în anul 2004 tinde ușor să crească. Deci societatea nu dispune de lichidități imediate ,ea nu ar putea face față în cazul în care ar trebui să achite obligațiile curente într-un timp foarte scurt.

Concluziile desprinse din această analiză a lichidității sunt că societatea CISEROM S.A. se află în dezechilibru financiar.

4.2. Analiza solvabilității financiare

Starea de solvabilitate financiara este abordata multicriterial de specialistii din tara si strainatate .Standardele Internationale de Contabilitate mentioneaza faptul ca solvabilitatea se refera la disponibilitatile de numerar pe o perioada mai mare de un an care urmeaza sa se onoreze angajamentele financiare scadente .

Normele metodologice ale Ministerului de Finante definesc solvabilitatea patrimoniala prin gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata .Dupa parerea autorilor ( M. Batrancea si L. Batrancea in Analiza financiara a intreprinderii ) starea de solvabilitate trebuie analizata din punctul de vedere al functiei sale , dar si a orizontului de timp la care se refera . De aceea se considera ca solvabilitatea este o stare de echilibru financiar care masoara valoarea capitalului fata de marimea patrimoniului .Solvabilitatea exprima capacitatea unei intreprinderi de a rambursa la scadenta ( mai mare un an ) ratele curente fata de banci si alte institutii financiare .

Solvabilitatea financiara se exprima cu ajutorul mai multor modele .

O societate își poate finanța activele prin mijloace interne sau prin creditori .În cazul unei firme profitabile ,aceasta fie va produce din exploatare suficient capital ,fie va putea să obțină capitalul necesar de la creditori și acționari. Solvabilitatea pe termen lung se referă la capacitatea unei firme de a achita la scadență dobânda ,creditul ,precum și alte obligații similare. Cea mai bună măsură o reprezintă capacitatea firmei de a obține profituri în numerar de-a lungul unei perioade de timp . levierul financiar reprezintă un indicator al gradului în care societatea depinde de creditori pentru finanțarea continuă a activelor sale ; el oferă un mijloc de evaluare a solvabilității pe termen lung . O societate își majorează levierul financiar când crește raportul dintre datoria și capitalul propriu utilizat pentru finanțarea activității. Natura activității societății și activele sale influențează levierul financiar pe care ea îl poate utiliza. Provocarea pe care noțiunea de levier financiar o lansează este obținerea unui echilibru prudent între beneficiile aferente finanțării prin datorii și costurile acesteia.

4.2.1. Analiza solvabilității financiare cu ajutorul ratelor de levier

Unul dintre indicatori este levierul financiar sau levierul activ .

Levierul financiar sau levierul activ se determină ca un raport între total active/datorii total . Levierul financiar sintetizează partea dreaptă a bilanțului. Este reprezentat de datoriile totale utilizate pentru finanțarea activelor ,fiind o funcție a structurii activelor și a încrederii creditorilor în capacitatea societății de a produce fonduri necesare rambursării împrumuturilor.

Este un indicator global al modului în care societatea își finanțează activele ,ce arată proporția activelor finanțate de acționari. Deoarece capitalul propriu constituie o protecție antirisc ,cu cât este mai mare riscul diminuării activelor ,cu atât este mai mare capitalul propriu ce trebuie constituit .

Situațiile cu levier înalt sunt ,de obicei ,cele mai vulnerabile la apariția de dificultăți.

În anul 2002 :

Lf = 1568762/535964 = 2.93

În anul 2003 :

Lf = 6835223/1820096 = 3.75

În anul 2004 :

Lf = 8444433/1833583 = 4.60

Se observă o creștere a levierului financiar pe parcursul celor 3 ani ceea ce înseamnă că proporția activelor finanțate de acționari este mare ,iar încrederea creditorilor în capacitatea societății de a produce fonduri necesare rambursării împrumuturilor crește ,având în vedere creșterea activelor totale în anul 2003 și 2004 ,ceea ce înseamnă că activitatea firmei este mai profitabilă.

O altă rată de levier financiar este indicele capitalurilor proprii care se determină ca un raport intre capital propriu /total active

Acest indice reflectă contribuția proprietarilor la structura globală a bilanțului ,respectiv procentul în care fondurile proprii sunt utilizate pentru finanțarea societății. El ilustrează protecția societății împotriva riscului (levier ,afacere și piață) .Cu cât este mai mare riscul societății (cu atât este mai mică bonitatea) ,cu atât mai mare trebuie să fie acest indice.

În anul 2002 :

Icp = 535964/1568762 = 0.34

În anul 2003 :

Icp = 1820096/6835223 = 0.26

În anul 2004 :

Icp = 1833583/8444433 = 0.22

Se observă o scădere a indicelui capitalului propriu ,ceea ce înseamnă ,că riscul societății este mai mic.

O altă rată de levier este indicele capitalurilor proprii tangibile ,care se determină astfel : (capitaluri proprii-active intangibile )/total active. Acest indice ilustrează efectul asupra ‘ marjei de protecție ‘ după deducerea tuturor activelor intangibile (în special a goodwill-ului ),deoarece acestea nu au o valoare reală.

O altă rată de levier financiar pusa in evidenta cu ajutorul ratei pirghiei financiare ( Financial Leverage Ratio ) care este indicele datoriilor față de capitalurile proprii si care se calculează astfel : total datorii/capitaluri proprii. Acest indicator arată in ce masura resursele economice ale firmei s-au procurat din capital strain . El arată suma datorată creditorilor externi pentru fiecare unitate monetară de finanțare internă.

În anul 2002 :

Total datorii = 945798

Capital propriu = 535964

Datoriile față de capitalurile proprii = 945798/535964 = 1.76 sau 176 %

În anul 2003 :

Total datorii = 4949127

Capital propriu = 1820096

Datoriile față de capitalurile proprii = 4949127/1820096 = 2.71 sau 271%

În anul 2004 :

Total datorii = 6562850

Capitaluri proprii = 1833583

Datoriile față de capitalurile proprii = 6562850/1833583 = 3.58 sau 358 %

Se observă o creștere a indicelui datoriilor față de capitalurile proprii ,ceea ce înseamnă că firma depinde în mare măsură de finanțarea externă pentru a-și finanța activele ,ea își utilizează fondurile asociaților ,dar apelează și la credite pe termen scurt și lung .

Un levier de 1.5 :1 arată că pentru fiecare unitate monetară a fondurilor asociaților ,societatea deține 1.5 unități de finanțare externă. Indicele dezvăluie dependența societății de creditorii externi. Firmele cu levier ridicat depind ,în mare măsură ,de finanțarea externă pentru a-și finanța activele ,în timp ce firmele cu levier scăzut produc intern majoritatea mijloacelor de finanțare. În general cu cât este mai mare indicele ,cu atât este mai mare riscul financiar ,adică probabilitatea ca în viitor firma să nu poată plăti dobânda și rambursa creditul.

Un principiu fundamental al evaluării structurii financiare a unei societăți constă în faptul că riscul de afacere ar trebui acoperit integral de asociații săi; pentru o firmă cu risc de afacere mare ,este ideal să aibă un nivel al capitalurilor proprii mai mare decât cel al unei firme cu risc scăzut. Nivelul levierului considerat acceptabil depinde și de stabilitatea câștigurilor firmei. În general ,cu cât sunt mai stabile câștigurile ,cu atât firma își permite un levier mai mare.

Povara financiară suportată de o companie ca urmare a utilizării finanțării externe ,depinde nu atât de volumul obligațiilor de plată comparativ cu activele sau capitalurile proprii ,cât de capacitatea societății ,de a onora ,din profiturile obținute ,plățile anuale de numerar aferente datoriilor contractate.

O altă rată de levier financiar este gradul de acoperire a activelor fixe care este egal cu : (capital propriu+datorii pe termen lung ) / active fixe

Acest indicator ilustrează modul în care calitatea structurii datoriilor se reflectă asupra activelor fixe ,dacă activele fixe sunt finanțate integral din fonduri pe termen lung.

Valoarea acestui indicator peste 1 arată că activele fixe sunt acoperite integral de capitalul permanent, dar ideal este să fie acoperite integral numai de capitaluri proprii.

În anul 2002 :

Capital propriu = 535964

Datorii pe termen lung=0

Active fixe = 747147

Gradul de acoperire a activelor fixe= 535964/747147 = 0.71

În anul 2003 :

Capital propriu = 1820096

Datorii pe termen lung = 1906422

Active fixe = 5506453

Gradul de acoperire a activelor fixe = (1820096+1906422)/5506453 = 0.67

În anul 2004 :

Capital propriu = 1833583

Datorii pe termen lung = 4443528

Active fixe = 6148450

Gradul de acoperire a activelor fixe = (1833583+4443528)/6148450 = 1.02

Din analiza acestui indicator se observă că în anul 2002 activele fixe sunt acoperite numai din capitaluri proprii ,firma nu avea datorii pe termen lung .In anul 2003 cresc capitalurile permanente dar și activele fixe,iar gradul de acoperire este subunitar. În anul 2004 valoarea indicatorului este supraunitară ceea ce înseamnă că activele fixe sunt acoperite din capitalul permanent al firmei.

4.3. Analiza solvabilității financiare pe baza ratelor la S.C. CISEROM S.A.

Starea de solvabilitate se poate cuantifica conform analizei financiare cu ajutorul unui sistem de indicatori , care , pentru a avea o semnificație economică mai importantă sunt determinați pe baza unor rate sau raporturi.

Principalii indicatori de solvabilitate sunt :

1.Solvabilitatea patrimonială

2.Solvabilitatea generală

4.3.1. Solvabilitatea patrimonială

Solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care o societate poate face față obligațiilor de plată fiind determinată ca un raport procentual între capitalurile proprii (CP) și totalul pasivului bilanțier. Se apreciază că indicatorul are o valoare bună dacă ponderea surselor proprii în totalul pasivului depășesc 30 %.

Evoluția solvabilității patrimoniale al S.C. CISEROM S.A.

Sp = CP/Px100

În anul 2002 :

Sp = 535964/1568762 x100= 34.16 %

În anul 2003 :

Sp = 1820096/6835223×100 = 26.62 %

În anul 2004 :

Sp= 1833583/8444433×100 = 21.71 %

∆Sp1 = 26.62-34.16 = -7.54%

∆Sp2 = 21.71-26.62 = -4.91%

1.Influența modificării pasivului asupra solvabilității patrimoniale :

∆Sp(PT)1 =( ∆PTxCP0)/(PT1xPT0)x100 =5266461×535964/6835223×1568762 =2.82/10.72×100= 26.30%

∆Sp(PT)2 = (∆PTxCP1)/PT2xPT1)x100=1609210×1820096/8444433×6835223 x100=2.93/57.72×100 = 5.07 %

2. Influența modificării capitalurilor proprii asupra solvabilității patrimoniale :

∆Sp(CP)1 = ∆CP/PT1x100 = 1284132/6835223×100 = 18.79 %

∆Sp(CP)2 = ∆CP/PT2x100 = 13487/8444433×100= 0.16 %

Relația de adevăr este :

∆Sp = ∆Sp(PT) + ∆Sp(Cp) = 26.30+18.79 = 45.09 %

∆Sp = ∆Sp(PT) +∆Sp(CP) = 5.07+0.16=5.23 %

Se înregistrează o scădere a solvabilității patrimoniale ,aceasta datorându-se creșterii ponderii capitalului străin în pasivul bilanțului și capitalurilor proprii. În anul 2002 solvabilitatea înregistrează valoarea optimă fiind mai mare decât 30 % ,dar în următorii 2 ani a scăzut sub valoarea optimă ,ceea ce înseamnă că societatea nu poate face față obligațiilor de plată la scadență.

4.3.2. Solvabilitatea generală

Solvabilitatea generală sau rata autonomiei financiare ,evidențiază raportul existent între capitalul străin și capitalul propriu. Acest indicator exprimă într-o formă simplificată structura financiară a societății care reflectă ponderea finanțării pe baza resurselor împrumutate față de resursele proprii . În mod normal capitalul propriu ar trebui să aibă ponderea principală în finanțarea afacerilor derulate de o societate. Totuși ,activitatea practică a demonstrat că în cazul în care rentabilitatea economică este superioară ratei dobânzii, apare un efect pozitiv al îndatorării în sensul ,devine mai eficientă utilizarea surselor străine pentru finanțarea activității economice.

În concluzie nu se poate determina o valoare normativă care să fie considerată optimă, trebuind să se țină cont atât de rentabilitatea scontată, cât și de costul capitalurilor utilizate.

Datele necesare analizei solvabilității

Sg= capital străin/capital propriu

Sg= solvabilitatea generală

Modificarea absolută :

∆Sg = CS1/CP1 – CS0/CP0 = 2.72-1.76= 0.96

∆Sg = CS2/CP2 – CS1/CP1 = 3.58-2.72 = 0.86

Influența modificării capitalului propriu asupra Sg :

∆Sg(CP) = ∆CPxCS0/CP1xCP0 = 1284132×945798/1820096×535964 =1.21/0.97= 1.25

∆Sg (CP) = ∆CPxCS1/CP2xCP1 = 13487×4949127/1833583×1820096 = 0.20

Influența modificării capitalurilor străine:

∆Sg(CS) = ∆CS/CP = 4003329/1820096 = 2.19

∆Sg(CS) = ∆CS/CP = 1613723/1833583 = 0.88

2.1.Influența modificării împrumuturilor pe termen lung :

∆Sg(ITL) = ∆ITL/CP1 =1906422/1820096 = 1.05

∆Sg(ITL) = ∆ITL/CP2 =2537106/1833583 = 1.38

Influența împrumuturilor pe termen scurt:

∆Sg(ITS) = ∆ITS/CP1 =1300000/1820096=0.71

∆Sg(ITS) = ∆ITS/CP2 = 0/1833583 = 0

Influența obligațiilor :

∆Sg(Ob) = ∆Ob/CP1 =796907/1820096 = 0.42

∆Sg(Ob) = ∆Ob/CP2 =-923383/1833583 = -0.50

Relațiile de adevăr sunt :

∆Sg = ∆Sg(CS) + ∆Sg(CP) =1.25+2.2 = 3.45

∆Sg = ∆Sg(CS) + ∆Sg(CP) =0.20+0.88 =1.08

∆Sg(CS) = ∆Sg(ITL) + ∆Sg(ITS) + ∆Sg(Ob) =1.05+0.71+0.43 =2.19

∆Sg(CS) = ∆Sg(ITL) + ∆Sg(ITS) +∆Sg(Ob) =1.38+0-0.5 =0.88

Ponderea principală în modificarea raportului dintre capitalul străin și cel propriu o dețin împrumuturile pe termen scurt și obligațiile curente .În condițiile în care rata dobânzii pentru creditele contractate de SC CISEROM SA a fost superioară rentabilității financiare ,creșterea datoriilor totale în pasivul bilanțier poate crea în viitor dificultăți în onorarea și achitarea la termen a ratelor la credite respectiv a dobânzilor aferente.

Creșterea solvabilității generale este un aspect negativ pentru firmă ,deoarece crește capitalul străin în totalul pasivului bilanțier ,ceea ce înseamnă că societatea trebuie să apeleze la împrumuturi pentru a-și putea achita obligațiile față de furnizori ,sursele proprii nefiind suficiente pentru achitarea acestora .

CAPITOLUL 5. ANALIZA FLUXULUI DE TREZORERIE

A treia situatie financiara de baza a unei companii , pe linga bilant si contul de profit si pierdere o reprezinta „Situatia fluxurilor de trezorerie „ sau Cash flows Statement .

Daca bilantul contabil reflecta averea unei societati , contul de profit si pierdere evidentiaza profitabilitatea acesteia , situatia fluxului de trezorerie surprinde modificarile in pozitia financiara a unei firme . In vederea adoptarii unei strategii financiare care sa mentina societatea in afaceri pentru orice manager cash – flow-ul trebuie sa reprezinte o stiinta permanenta .

Raportul fluxului de numerar asigură legătura dintre bilanțul și contul de profit și pierdere , întocmite pentru două perioade consecutive și permite analistului să stabilească volumul de numerar generat într-o perioadă și utilizarea acestuia.

In literatura economica din tara si strainatate , cash-flow-ul este definit in mod diferit .Opiniile analistilor romani se pot grupa in :

– cash-flow-ul reprezinta un ciclu contuu de transformare a banilor care se poate calcula astfel :

diferanta intre incasari si plati sau

– insumarea venitului net cu amortizarea ;

– cash- flow-ul este un proces investitional generator de fonduri suplimentare ;

– cash- flow-ul este o stare financiara care opune sursele (fondurile banesti) cu utilizarile (destinatiile) acestora .

Fluxul de numerar net se structureaza in trei componente :

flux de numerar din activitatea de exploatare ;

flux de numerar din activitatea de investitii ;

flux de numerar din activitatea financiara ;

Fiecare flux se compune din doua segmente : incasari si plati .

Conform O.M.F.P. nr. 94/2001 situatia fluxurilor de trezorerie se poate intocmi prin doua

metode :

metoda directa ;

metoda indirecta ;

Pasii in construirea fluxului de trezorerie sunt :

1.- Clasificarea tranzactiilor inregistrate in contabilitate in cele trei activitati :

– activitatea de exploatare ;

– activitatea de investitii ;

– activitatea de finantare ;

2.- Cuantificarea efectelor tranzactiilor si non tranzactiilor ;

Efectele trebuie sa fie analizate atat prin prisma modificarilor de numerar cat si a celor ce intervin asupra profitului .

3.- Incasarile si platile din activitatea de exploatare , investitie si finantare se centralizeaza pe categoriile prevazute in IAS – 7 .

Standardele Internationale de Contabilitate IAS –7 atesta faptul ca fluxurile de trezorerie sunt importante in mecanismul financiar al unei societati deoarece de aceste fonduri depinde evaluarea viabilitatii derularii in continuare a unei afaceri .

Obiectul acestui standard este acela de a evidentia istoricul miscarilor de numerar si a echivalentelor de numerar a unei firme prin intermediul cash – flow-ului .Pornind de la aceasta se evalueaza capacitatea unei firme de a genera cash- flow precum si momentul si certitudinea generarii acestor fluxuri de numerar .Acest standard vizeaza atat firmele productive cat si institutiile financiare , in general orice firma cu activitate producatoare de venituri .

5.1. Structura fluxului de numerar

Situatiile cash- flow-ului trebuie sa puna in evidenta existenta , miscarea si transformarea numerarului pe trei tipuri de activitati :

activitati de exploatare ;

activitati de investitii ;

activitati de finantare ;

5.1.1. Cash – flow-ul din activitățile de exploatare

Tranzacțiile și operațiunile implicate în furnizarea de bunuri și servicii către clienți ,cu alte cuvinte derularea activității cotidiene sunt ,în general ,denumite activități de exploatare. Acestea includ principalele activități generatoare de venituri ale societatii ,dar și alte activități care nu au caracter investițional sau financiar. În termeni generali ,fluxul de numerar din exploatare reprezintă intrarea numerarului din vânzări ,mai puțin ieșirea de numerar aferentă cumpărărilor.

Volumul fluxului de numerar provenit din exploatare este un indicator cheie al modului în care aceste activități au generat suficient numerar pentru restituirea împrumuturilor, menținerea capacității de exploatare ,plata dividendelor ,fără a apela la surse externe de finanțare.

Fluxul de numerar din exploatare este principala sursă de rambursare a împrumuturilor pe termen scurt și lung , fiind în același timp și cel mai relevant indicator al eșecului. Dacă este negativ pe o perioadă mai mare de timp (2 , 3ani ) el este un semn clar de alarmă. Analiza fluxului de numerar din exploatare stabilește capacitatea societății de a se dezvolta din resursele proprii (prin ciclul afacerii ) și capacitatea societății de a evita contractarea unor obligații suplimentare prin noi împrumuturi sau prin emisiuni de acțiuni. Analizat pe mai multe perioade ,fluxul de numerar de exploatare indică măsura în care activitățile de exploatare au generat mai mult numerar de exploatare indică măsura în care activitățile de exploatare au generat mai mult numerar decât au utilizat. Fluxul de numerar depinde de natura activităților societății ,de produsele sale și de gradul de dezvoltare a industriei în care aceasta operează :

– O firmă abia înființată nu este încă profitabilă pe plan operațional și este caracterizată de acumulări de creanțe și stocuri. Această firmă depinde mult de surse externe de numerar pentru finanțarea activității sale.

– O firmă în dezvoltare înregistrează activități profitabile ,dar nu destul de suficient valoric pentru finanțarea investițiilor sale ,deci încă necesită finanțare.

-O firmă dezvoltată și stabilă generează suficient flux de numerar din exploatare pentru a acoperi operațiunile de investiții .Excedentul de numerar este utilizat pentru rambursarea finanțărilor angajate în perioadele anterioare.

– O firmă în primele etape ale declinului raportează o diminuare a fluxului de numerar din exploatare , acesta rămâne încă pozitiv ca urmare a reducerii creanțelor și stocurilor , scădere a investițiilor ,dată fiind declinul industriei; utilizează excedentul de numerar pentru rambursarea finanțărilor din sold suma rămasă fiind disponibilă pentru investiții în noi produse și industrii.

5.1.2. Cash – flow-ul specific activităților de investiții

Aceste fluxuri de numerar reprezintă masura in care aceste activitati s-au autofinantat si gradul în care s-au efectuat cheltuieli pentru investitii care sa genereze fluxuri pozitive de numerar in viitor. Activitățile de investiții se referă la tranzacții care implică achiziția ,transferul și casarea bunurilor imobiliare ,sau a altor active productive. Acestea sunt definite ca acele active de la care se așteaptă să genereze venituri pe o perioadă lungă de timp și pot include imobilizări necorporale.

5.1.3. Cash – flow-ul din activitățile de finanțare

Activitățile de finanțare sunt cele rezultate din modificarea volumului și structurii aferente capitalului propriu și datoriilor contractate de societate. Fluxul de numerar din finanțare rezultă din plăți sau încasări către sau de la furnizorii externi de fonduri și se referă numai la rata curentă.

5.2. Metode de evaluare a fluxurilor de numerar . Analiza fluxului de numerar

Fluxurile de numerar se evalueaza in functie de activitatile de exploatare , prin doua metode :

metoda directa – cu ajutorul careia sunt prezentate clasele majore de plati si incasari

brute de numerar ;

metoda indirecta – prin care profitul net sau pierderea neta se ajusteaza cu efectele

tranzactiilor ce nu au natura de numerar , amanarile sau angajamentele de plati sau incasari de numerar din exploatare trecute si elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investitii sau finantari .

Formatul de flux de fonduri utilizat in cadrul Bancii Comerciale Romane SA este o

combinatie intre metoda directa si cea indirecta , acesta reflectand necesitatile bancii si posibilitatile oferite de contabilitatea utlizata in tara noastra . Acesta se prezinta astfel :

Profit net / Pierdere

Amortizare

Variatia stocurilor

Variatia creantelor

Variatia furnizorilor si a altor creditori comerciali cu scadenta mai mica de 1 an

Variatia altor elemente de activ

I . Flux de fonduri din activitatea de exploatare ( a la f )

Variatia altor elemente

Variatia subventiilor pentru investitii

Variatia furnizorilor si a altor creditori cu scadenta mai mica de 1 an

Variatia activelor imobilizate

Amortizarea activelor imobilizate

II. Flux de fonduri din activitatea de investitii ( g la k )

Variatia imprumutiurilor financiare cu scadenta mai mare de 1 an

Variatia imprumutiurilor financiare cu scadenta mai mica de 1 an

III. Flux de fonduri din activitatea financiara

Flux de fonduri net ( I + II + III )

Disponibilitati banesti in perioada anterioara

Disponibilitati banesti in perioada curenta ( IV + V )

Modelul de analiza la nivelul fluxului de fonduri net identifica miscarea neta de fonduri pe

perioada analizata . Adaugand la acest rezultat disponibilitatile din perioada anterioara se vor obtine disponibilitatile banesti la sfarsitul perioadei curente .

Pentru analiza fluxului de numerar trebuie evaluate următoarele 4 elemente :

1.Capacitatea societății de a genera numerar și nevoile de utilizare a acestora pentru derularea operațiunilor ,plata obligațiilor ,asigurarea beneficiului pentru investitori.

2.Evaluarea fluctuațiilor în active nete ale societății ,a structurii financiare ,inclusiv lichiditatea și solvabilitatea sa ,precum și capacitatea societății de a ajusta valoarea și momentul apariției fluxurilor de numerar ,astfel încât să se adapteze circumstanțelor și oportunităților.

3.Evaluarea surselor și utilizării numerarului : stabilirea momentului de apariție și a certitudinii fluxului de numerar. Pentru o anumită perioadă, trebuie identificate principalele surse de numerar și care au fost principalele lor utilizări. Trebuie verificat dacă sursa principală a provenit din exploatare sau ea provine ca urmare a unei perioade extraordinar de bună a companiei și este posibil ca în perioadele următoare ea să se diminueze.

4.Evaluarea efectului fiecărei activități (de exploatare, de investiții ,de finanțare) asupra poziției financiare a societății și asupra sumelor de numerar și echivalente de numerar.

5.2.1. Elemente de analizat

Pentru evaluarea de bază pentru o societate performantă din punct de vedere al numerarului ecuația de bază a fluxului de numerar din exploatare presupune că (profitul net+ amortizare-alte cheltuieli nemonetare) să fie mai mare decât (plățile financiare-dobânda și rata curentă a datoriilor pe termen lung +costul de întreținere + variațiile activelor curente de la o perioadă la alta)

Creditorii sunt interesați în primul rând de capacitatea societății de a efectua plata dobânzilor și rambursarea creditelor .Un flux de numerar negativ indică necesitatea unei finanțări ,care pentru bancă este o oportunitate pe termen scurt ,dar este o sursă de risc dacă fluxul de numerar negativ se prelungește pe o perioadă mai lungă de timp. În condiții normale lipsa de numerar din exploatare este un indicator al dificultăților financiare ,excepție face cazul în care este susținută de o creștere constantă și profitabilă. Dacă mai mult de 1 an din ultimii 3 ani ,prezintă un flux de numerar din exploatare negativ ,este un semnal clar de deteriorare a situației financiare a companiei.

Pentru analiza capitalului circulant ,evaluarea este critică ,în special a activelor care trebuie gestionate, cum ar fi : stocurile ,creditorii și debitorii ,și care necesită la fel ca activele fixe, administrare efectivă și finanțare. Analiza fluxului de numerar oferă un indiciu asupra modului efectiv de administrare a acestora ,ca și asupra veniturilor aduse de activele pe termen lung. Orice creștere a capitalului circulant presupune finanțare cum ar fi de exemplu o creștere a creanțelor și stocurilor fără intrări de numerar sau vânzări pe credit.

În analiza fluxului de numerar trebuie identificat și riscul inerent societății.

Bazat pe riscul de afacere al societății ,se procedează la cuantificarea gradului probabilității de apariție a următoarelor evenimente ,care pot afecta fluxul de numerar :

Producție ,furnizori, cumpărători și concurența

5.2.2. Ratele fluxului de numerar

Aceste rate ne asigură înțelegerea modului în care obligațiile sunt acoperite și învestitorii remunerați ,asigură calitatea venitului ,capacitatea de finanțare a investițiilor și beneficiile în numerar de pe urma investițiilor. Analiza evoluției este importantă deoarece ratele fluxului de numerar calculate pentru o singură perioadă pot fi distorsionate ,fie în favoarea firmei ,ca rezultat a unei infuzii anormale de numerar ,fie în defavoarea firmei ,în cazul unei dezvoltări intense.

Riscul financiar apare in momentul in care se apeleaza la credite pentru a completa sursele de finantare a unei activitati .Premisa fundamentala ca o firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara in conditiile apelarii la credite este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei dobanzii . In caz contrar cand apelarea la credite se face in conditiile in care rata rentabilitatii este inferioara ratei dobanzii apare o degradare a rentabilitatii financiare datorita diminuarii profitului .

Din punct de vedere bancar indicatorii riscului financiar au o importanta deosebita deoarece ei prezinta indicii asupra posibilitatii societatilor comerciale de a rambursa imprumuturile si de a plati dobanda .

a. Acoperirea dobânzilor din fluxul de numerar.

Flux de numerar din exploatare /cheltuieli cu dobânzi

Această rată arată de câte ori fluxul de numerar din exploatare acoperă plățile de dobânzi.

Cheltuiala brută cu dobânda trebuie folosită prin comparație cu cheltuiala netă cu dobânda, pentru a evita subestimarea necesarului real de numerar.

În anul 2001 :

Flux de numerar din exploatare = 11713241

Cheltuieli cu dobânda = 62371

Acoperirea dobânzilor din fluxul de numerar =187,79

În anul 2002 :

Flux de numerar din exploatare = 15392997

Cheltuieli cu dobânda = 137582

Acoperirea dobânzilor din fluxul de numerar = 111.88

În anul 2003 :

Flux de numerar din exploatare = 30651887

Cheltuieli cu dobânda = 437397

Acoperirea dobânzilor din flux de numerar = 70.07

Se observă o scădere a gradului de acoperire a dobânzilor din flux de numerar de exploatare ceea ce înseamnă că numerarul din exploatare nu poate să acopere toate cheltuielile cu dobânda ,având în vedere faptul că fluxul de numerar din exploatare crește ,dar cresc foarte mult și cheltuielile cu dobânzile ,în condițiile în care rata dobânzii pentru creditul contractat de SC CISEROM SA a fost superioară rentabilității financiare.

In cadrul Bancii Comerciale Romane SA „acoperirea dobanzii „ se calculeaza ca raport intre rezultatul inaitea platii dobanzii si a impozitului pe profit si cheltuielile cu dobanzile . Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflecta o buna capacitate a societatii de a-si achita dobanda. In procesul de analiza a riscului financiar mai pot fi folositi si alti indicatori ca de exemplu :

Datorii financiare totale / Excedentul brut curent * 100 ;

Datorii financiare totale / Excedentul brut total * 100 ;

Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica cu atat rambursarea datoriilor se face mai rapid .

Cheltuieli cu dobanzile / Excedentul brut curent * 100 ;

Cheltuieli cu dobanzile / Excedentul brut total * 100 ;

Acesti indicatori reflecta capacitatea clientului de a plati dobanzile si arata perioada de timp

necesara pentru plata acestora .Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica cu atat plata dobanzii este mai sigura .

Cheltuieli cu dobanda / Cifra de afaceri * 100 ;

Acest indicator reflecta ponderea cheltuielilor cu dobanda in cifra de afaceri realizata de client .

Indicatorul este mai bun cu cat este mai redus .

Cheltuieli cu dobanda / Datorii financiare * 100 ;

Indicatorul reprezinta de fapt rata dobanzii . El prezinta informatii cu privire la natura creditelor angajate ( termen scurt , mediu si lung , in lei si valuta ) si la ratele dobanzilor practicate de banci la creditele acordate .

b. Serviciul datoriei din fluxul de numerar

Flux de numerar in exploatare / (cheltuieli cu dobânzile +rata curentă la creditul pe termen lung + plăți la contracte de leasing )

Această rată arată de câte ori fluxul de numerar din exploatare acoperă toate plățile aferente datoriei pe termen scurt.

În anul 2001 :

Flux de numerar din exploatare = 11713241

Cheltuieli cu dobânda = 62371

Rata curentă la creditul pe termen lung = 0

Plăți la contracte de leasing = 38000

Serviciul datoriei din fluxul de numerar= 116.69

În anul 2002 :

Flux de numerar din exploatare = 15392997

Cheltuieli cu dobânda = 171394

Rata curentă la credite pe termen lung=0

Plăți la contracte de leasing = 456000

Serviciul datoriei din fluxul de exploatare= 24.53

În anul 2003 :

Flux de numerar din exploatare= 30651887

Cheltuieli cu dobânda= 437397

Rata curentă la creditul pe termen lung=0

Plăți la contracte de leasing=576000

Serviciul datoriei din fluxul de exploatare= 30.25

Se observă o descreștere a serviciului din fluxul de numerar ,aceasta însemnând faptul că acesta nu poate acoperi toate plățile datoriei pe termen scurt ,deoarece rata dobânzii la creditul contractat este cu mult mai mare față de primul an, dar și valoarea creditului a crescut mult.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În economia de piață, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de important, fiind metoda obiectivă de evaluare și prezentare a societăților comerciale din punct de vedere economic și financiar în scopul identificării punctelor forte și a lipsurilor societății.

Analiza financiară este cerută de cele mai multe ori de managerii firmei. În acest scop sunt folosite multiple date din interiorul entității economice, rezultând o analiză minuțioasă. În funcție de concluziile analistului, managerii își vor pregăti deciziile. Altfel spus, apelând la analiza financiară, conducătorii întreprinderii urmăresc buna gestionare a acestuia prin stăpânirea echilibrelor financiare, a rentabilității, a solvabilității și a riscului financiar.

Analiza stării financiar patrimoniale la S.C. CISEROM SA prezentată în această lucrare, a fost realizată pe baza informațiilor publicate de către societate în bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

Din datele rezultate în urma analizei stării financiar patrimoniale a firmei se pot desprinde o serie de concluzii generale cu privire la eficiența gestiunii patrimoniului societății.

Contribuția semnificativă a rezultatului exploatării a avut-o rentabilitatea veniturilor și randamentul mijloacelor fixe. Este necesar ca în previzionarea veniturilor să se ia în considerare creșterea vânzărilor produselor fabricate si diminuarea stocurilor.

În urma analizei efectuate rezultă următoarele concluzii:

scăderea vitezei de rotație a activelor în anul 2002, ca și număr de rotații față de anul 2001 se explică prin aceea că societatea a achiziționat un volum mare de mijloace fixe necesare procesului de producție, prin aceasta au crescut mult ca volum activele totale ale societății,iar în anul 2003 are loc o creștere a numărului de rotații cu 1,01 unități față de anul 2002, datorită dublării cifrei de afaceri nete față de anul 2002. Asistăm deci la un proces de dezvoltare și de extindere a firmei începând cu anul 2003.

creșterea levierului financiar în perioada analizată ne arată că activele societății nu pot fi finanțate din capitalurile proprii, firma fiind nevoită să apeleze la împrumuturi,

analizînd ratele de structură ale activelor am constatat că ponderea cea mai mare în totalul activelor societății o au activele imobilizate ceea ce este specific unităților de producție,

perioada de încasare a creanțelor a crescut în anul 2003 cu 2,62 zile față de anul 2002, și cu 4,08 zile în anul 2004 față de anul 2003, aspect negativ al firmei, întrucât între momentul vânzării produselor către clienți și momentul încasării lor este un timp mai lung,timp în care firma nu se poate folosi de banii pe care ar trebui să îi primească și pe care i-ar investi în mijloace fixe cu scopul obținerii de profit,s-au i-ar investi în fondul de rulment,

în anul 2003 societatea a avut un ciclu de exploatare mai lung cu 5,2 zile față anul 2002 datorită începerii noi activități de producție care necesită o durată mai mare a acestuia,iar în anul 2004 acest indicator se reduce cu 2,17 zile.

raportul dintre creanțe și obligații este subunitar pe durata celor trei ani,ceea ce înseamnă că durata de imobilizare a creanțelor este mai mică decât cea a datoriilor ,lucru favorabil pentru firmă, crește durata de folosire a surselor atrase care nu au cost.

Se constată o scădere a lichidității globale în anul 2003 față de anul 2002 cu 0,42 unități și nu se încadrează în intervalul optim de siguranță financiară 2-2,5, iar în anul 2004 lichiditatea generală crește cu 0,64 unități, ceea ce înseamnă că societatea nu are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile pe baza fluxurilor de numerar, acest lucru nu constituie un grad de siguranță pentru bancă în acordarea unor credite,

scăderea solvabilității patrimoniale datorată creșterii ponderii capitalului străin în pasivul total al societății,În anul 2002, solvabilitatea patrimonială înregistrează valoarea optimă fiind mai mare de 30%,dar în următorii doi ani a scăzut sub valoarea optimă,ceea ce înseamnă că societatea nu poate face față obligațiilor de plată la scadență.

scăderea gradului de acoperire a dobănzilor bancare din fluxul de numerar, înseamnă că numerarul din exploatare nu poate să acopere toate cheltuielile cu dobânda bancară,chiar dacă fluxul de numerar din exploatare a crescut ,au crescut foarte mult și cheltuielile cu dobânzile bancare.

Considerăm că societatea comercială CISEROM S.A poate fi competivă pe piață prin calitatea produselor vândute, dar pentru a nu ajunge în incapacitate de plată trebuie să-și încaseze la timp creanțele și să-și achite obligațiile restante.

Unii specialiști au sugerat că în situația în care firma realizează șapte condiții,succesul în afaceri este asigurat. Aceste condiții ar fi :

1.tendință spre acțiune a fiecărui angajat,care nu trebuie să aștepte ordine de la superiori ca să execute sarcinile care-i revin conform fișei postului;

2.apropierea de client pentru înțelegerea nevoilor acestuia,oferind produse de calitate,care satisfac preferințele unui segment bine definit al clientelei;

3.autonomie și descentralizare în luarea deciziilor,în sensul că activitatea este organizată în compartimentele cu putere de decizie operativă;

4.conducere simplă și bazată pe valori denumită de americani KISS (Keep is Short and Simple) adică a păstra lucrurile simple;

5.realizarea scopului propus sau ,,croșetarea modelului potrivit,, adică în procesul de înnoire să se meargă din aproape în aproape;

6.personal pregătit și dedicat activității firmei,prin executarea impecabilă a atribuțiilor;

7.control riguros pe faze ale activității desfășurate în cadrul unei firme.

BILANȚ

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE