Analiza Juridica a Politicii Vamale Si a Activitatii Vamale In Rm

“Analiza juridica a politicii vamale si a activitatii vamale in RM”

INTRODUCERE 

CAPITOLUL I. POLITICA VAMALĂ – PARTE COMPONENTĂ A POLITICII FISCAL-COMERCIALE

2.1 Conceptul de politică vamală in R. Moldova

2.2 Conceptul de sistem vamal

2.3 Rolul și importanța sistemului vamal in economiile contemporane

CAPITOLUL II. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ACTIVITĂȚII VAMALE ÎN R. MOLDOVA

Aspecte juridice ale serviciului vamal

1.2 Structura serviciului vamal al R. Moldova

1.3  

CAPITOLUL III. NOȚIUNEA ȘI OBIECTIVELE ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚII VAMALE

3.1

3.2

3.3 Acordarea preferințelor vamale la import. Concesii tarifare. Contingente tarifare

CAPITOLUL I. POLITICA VAMALĂ – PARTE COMPONENTĂ A POLITICII FISCAL-COMERCIALE

2.1 Conceptul de politică vamală in R. Moldova

Politica vamală este parte integrantă a politicii externe și interne a statului, care urmărește “asigurarea eficienței operațiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuția la rezolvarea problemelor politice și comerciale privind protecția pieței interne și stimularea dezvoltării economiei naționale, alte obiective stabilite de legislație.” Politica vamala este principala componenta a politicii comerciale care se bazeaza pe aplicarea instrumentelor tarifare, in functie de politica economica a guvernelor, de acordurile comerciale si conjunctura economiei mondiale. In opinia lui Cosmin STOICA, politica vamala “reprezinta partea politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementarilor si normelor emise de stat prin institutiile abilitate care se aplica tuturor marfurilor care trec frontierele vamale ale unei tari. Acestea implica controlul marfurilor si mijloacelor de transport care trec frontierele vamale, indeplinirea formalitatilor de vamuire, impunerea vamala prin plata drepturilor vamale la bugetul statului.” In aplicarea politicii vamale, guvernul foloseste norme si reglementari nationale, stabilite prin lege sau acte normative, norme si reglementari vamale si comerciale regionale sau internationale. De asemenea, avind in vedere complexitatea politicii vamale, domeniul de aplicare, dinamica acesteia, pentru facilitatarea aplicarii acesteia sunt folosite norme si decizii interne emise de administratia vamala nationala. Tariful vamal reprezinta “ un tabel sistematic al marfurilor si al taxelor vamale corespunzatoare acestora care se percep pentru marfurile trecute peste granita vamala a unei tari. In practica internationala exista tarife vamale cu o singura coloana pentru taxa vamala prevazuta sau cu mai multe coloane. Aceste coloane cuprind taxe vamale pentru tarile care beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate, taxe pentru tarile care nu beneficiaza de clauza ( taxe autonome ) si, uneori, taxe vamale preferentiale, care se acorda unor tari slab dezvoltate. Pe linga taxele vamale percepute la fiecare produs sau grupa de produse, tariful vamal mai poate cuprinde si nomenclatorul marfurilor scutite de taxe vamale, unele reguli de impunere, precum si alte formalitati vamale. “ Activitatea vamala presupune realizarea politii vamale a statului in care este aplicata. Activitatea vamala este parte componenta a activitatii comerciale externe a statului. In acest sens, se defineste activitatea comerciala externa drept fiind un “mijloc esențial de realizare a circuitului mondial de valori materiale și intelectuale, care se concretizează în ansamblul operațiunilor și activităților avînd ca obiect schimbul de mărfuri, lucrări și servicii la scară internațională. “ Aceeasi lege defineste conceptele de export si import care sunt esentiale in analiza politicii si activitatii comerciale externe :

“export – operațiunile comerciale prin care din Republica Moldova se scot mărfuri (produse), lucrări, servicii, precum și rezultate ale activității intelectuale (obiecte ale proprietății intelectuale). Faptul exportului se fixează în momentul trecerii mărfurilor (produselor), lucrărilor, serviciilor, precum și a rezultatelor activității intelectuale (obiectelor proprietății intelectuale), peste frontiera vamală a Republicii Moldova;

import – operațiunile comerciale prin care în Republica Moldova se introduc mărfuri (produse), lucrări, servicii, precum și rezultate ale activității intelectuale (obiecte ale proprietății intelectuale). Faptul importului se fixează în momentul trecerii mărfurilor (produselor), lucrărilor, serviciilor, precum și a rezultatelor activității intelectuale (obiectelor proprietății intelectuale), peste frontiera vamală pe teritoriul Republicii Moldova; “

Activitatea comercială externă este reglementată de prevederile Constituției Republicii Moldova, de legi, de acte normative ale Guvernului, precum și de normele dreptului internațional și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte conțin prevederi distincte de cele ale prezentei legi și ale actelor normative aferente ei, se vor aplica prevederile tratatelor internaționale. Principiile de bază ale reglementării de stat a activității comerciale externe sînt:

“promovarea unei politici unice în domeniul comerțului exterior ca parte componentă a politicii externe a Republicii Moldova;

b) centralizarea sistemului reglementării de stat a activității comerciale externe și exercitarea controlului asupra acestei activități;

c) unitatea teritoriului vamal al Republicii Moldova;

d) prioritatea măsurilor economice;

e) egalitatea în drepturi și nediscriminarea participanților la activitate comercială externă;

f) protecția de stat a drepturilor și intereselor legitime, inclusiv a secretului comercial, ale participanților la activitate comercială externă;

g) libertatea schimbului internațional. Schimbul internațional poate fi supus unor interdicții și restricții numai în cazul și în modul prevăzute în legi, în actele normative ale Guvernului, precum și în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.”

In Codul Vamal al Republicii Moldova se stipuleaza ca “activitatea vamala se constituie din promovarea politicii vamale, asigurarea respectarii reglementarilor vamale la trecerea marfurilor, mijloacelor de transport si persoanelor peste frontiera vamala a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import si drepturilor de export, vamuirea, controlul si supravegherea vamala, din alte activitati de promovare a politicii vamale. Activitatea vamala se desfasoara in conformitate cu normele si cu practica internationala. Republica Moldova participa la colaborarea internationala in domeniul activitatii vamale. “ Teritoriul Republicii Moldova reprezinta un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale si spatiul aerian de de-asupra acestora. Pe teritoriul Republicii Moldova se pot afla zone libere si antrepozite vamale. Zonele libere si antrepozitele vamale sint parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova (denumit in continuare teritoriu vamal), in care se aplica regimul vamal respectiv. Frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor libere si al antrepozitelor vamale constituie frontiera vamala a Republicii Moldova (denumita in continuare frontiera vamala). Legislatia vamala este constituita din Codul Vamal, din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative si acorduri internationale in domeniul vamal la care Republica Moldova este parte. In articolul 1 din Codul Vamal al Republicii Moldova se defineste notiunea de legislație vamală, drept fiind “totalitatea actelor normative din domeniul importului, exportului, tranzitului de mărfuri și punerii lor sub orice alt regim vamal, inclusiv măsurile de prohibiție, restricție și control, precum și actele normative emise de Departamentul Vamal în limitele competenței.” Activitatea vamala se desfasoara in conformitate cu legislatia care este in vigoare la data la care organul vamal a primit declaratia vamala si alte documente, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatie. In cazul trecerii ilegale de marfuri si mijloace de transport peste frontiera vamala, se aplica legislatia vamala in vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamala. Autoritatea centrala de specialitate care exercita conducerea efectiva a activitatii vamale in Republica Moldova este Serviciul Vamal. Misiunea Serviciului Vamal constă în promovarea politicii vamale, în vederea asigurării securității economice a statului, prin facilitarea comerțului, securizarea traficului internațional de mărfuri și mijloace de transport, asigurarea respectării reglementărilor vamale, perceperii drepturilor de import și export, lupta împotriva fraudelor vamale, dezvoltarea unei administrații profesioniste și transparente, care implementează standarde internaționale în vederea simplificării procedurilor de vămuire și protejează societatea aplicînd uniform și imparțial legislația vamală. Serviciul Vamal asigură securitatea economică a statului în corespundere cu standardele internaționale, facilitează comerțul în colaborare cu societatea civilă și mediul de afaceri, întru sporirea comerțului extern și crearea unui climat favorabil pentru atragerea investițiilor. Direcțiile Serviciului Vamal (aparatul central) sînt:

Aparatul directorului (cu statut de direcție);

Direcția generală proceduri vamale;

Direcția generală reglementări tarifar-vamale;

Direcția generală fluxuri informaționale și statistică vamală;

Direcția generală fraude vamale.

Direcția drept vamal și asistență juridică

Direcția resurse umane și perfecționare;

Direcția audit intern;

Direcția securitate internă;

Direcția finanțe și logistică;

Pe lîngă aparatul central al SV sînt și subdiviziuni cu statut de direcții autonome, și anume:

Centrul de instruire al colaboratorilor vamali;

Centrul chinologic;

Laboratorul vamal.

Unul din instrumentele menite să încurajeze o mai mare implicare a sectorului privat în facilitarea comerțului internațional și să asigure maximă transparență în activitatea vamală este Comitetul Consultativ pe lîngă SV. Fiind constituit din reprezentanții SV pe de o parte și ai asociațiilor de agenți economici pe de alta, Comitetul Consultativ oferă oportunitatea de a dezvolta un dialog constructiv și schimb de informații, precum și de a identifica acele domenii și probleme care pot fi soluționate doar prin eforturi comune.

Comunicarea externă a SV cu factorii interesați și mass media, însă, este la nivel insuficient. La moment este în proces de elaborare strategia de comunicare care va contribui la optimizarea procesului de comunicare externă. SV își desfășoară activitatea într-un mediu extern în continuă schimbare. Fiind autoritatea care promovează politica vamală și implicată în procesul de elaborare a deciziilor la nivelul Guvernului, SV colaborează cu instituții și autorități publice centrale, instituții internaționale, precum și cu societatea civilă. O astfel de varietate de colaborări necesită o continuă îmbunătățire a dialogului și competențelor, în vederea atingerii scopurilor, prin promovarea unor decizii care să satisfacă interesele cât mai multor segmente ale societății. Cooperarea la nivel internațional în domeniul vamal se realizează prin intermediul următoarelor instituții internaționale și regionale:

Organizația Mondială a Vămilor (OMV);

Comisia Economică Europeană a ONU;

Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD);

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP);

Banca Mondială;

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) al Comisiei Europene;

Centrul Regional al Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) pentru combaterea infracționalității transfrontaliere din București, România;

Oficiul Regional al Schimbului de Informații pentru Europa de Est și Centrală (RILO ECE) din Varșovia, Republica Polonă;

Consiliul conducătorilor serviciiMondială a Vămilor (OMV);

Comisia Economică Europeană a ONU;

Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD);

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP);

Banca Mondială;

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) al Comisiei Europene;

Centrul Regional al Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) pentru combaterea infracționalității transfrontaliere din București, România;

Oficiul Regional al Schimbului de Informații pentru Europa de Est și Centrală (RILO ECE) din Varșovia, Republica Polonă;

Consiliul conducătorilor serviciilor vamale ale statelor-membre ale CSI;

Misiunea Uniunii Europene de Asistență în Republica Moldova și Ucraina (EUBAM).

Principalele tratate internaționale și regionale ce vizează activitatea vamală, la care Republica Moldova este parte sunt:

Convenția cu privire la crearea Consiliului colaborării vamale, încheiată la 15 decembrie 1950, prin aderare la care Moldova, începînd cu 28 octombrie devenit membru al O.M.V.

Convenția internațională cu privire la asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la 9 iunie 1977.

Convenția internațională cu privire armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la 14 iunie 1983.

Convenția vamală cu privire la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenția T.I.R.), încheiată la 14 noiembrie 1975.

Convenția cu privire la contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele (C.M.R.), încheiată la 19 mai 1956

Protocolul privind asistența reciprocă între autoritățile administrative în materie vamală al Acordului de parteneriat și cooperare dintre Comunitatea Europeană și statele ei membre, pe de o parte, și Republica , pe de altă parte, semnat la 28 noiembrie 1994.

Acordul de cooperare pentru prevenirea și combaterea infracționalității transfrontaliere, semnat la 26 mai 1999, semnat în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, transformat în februarie 2008 în Consiliul Regional de Cooperare.

Acordul privind colaborarea și ajutorul reciproc în probleme vamale, semnat la 15 aprilie 1994, în cadrul Comunității Statelor Independente (C.S.I.)

Acordul cu privire la asistență reciprocă și cooperare în domeniul vamal între guvernele statelor-participante (Organizația pentru democrație și dezvoltare economică – GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova), semnat , 4 iulie 2003)

La nivel bilateral cooperarea este realizată prin tratate internaționale bilaterale cu privire la cooperare și asistență reciprocă în domeniul vamal, astfel de tratate fiind încheiate (la nivel interstatal, interguvernamenal sau interdepartamental) cu 21 de state, și anume: Ucraina, Rusia, Belarus, Kîrgîzstan, Armenia, Uzbekistan, Azerbaidjan, România, Turcia, Polonia, Bulgaria, Lituania, Italia, Albania, Israel, Croația, Macedonia, Regatul Țărilor de Jos, Slovacia, Republica Elenă, Ungaria, dintre care doar 3 n-au intrat în vigoare (cu Lituania, Croația, Republica Elenă). La acest capitol este de menționat și importanța primordială a evoluției în problema conflictului transnistrean, soluționarea căruia constituie un factor ce va influența activitatea SV. În teritoriu activează birourile și posturile vamale care exercită funcțiile de percepere a drepturilor de import/export, control vamal, contracarare a fraudelor vamale și alte atribuții. În prezent, sistemul vamal al Republicii Moldova include 8 birouri vamale. Politica vamala este o componenta a politicii comerciale a unui stat, cuprind totalitatea dispozitiilor legale (realizata cu ajutorul reglementarilor adoptate de stat) cu privire la intrarea si iesirea in/ din tara a marfurilor si care implica controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a marfurilor si mijloacelor de transport, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (sau impunerea vamala). Instrumentul principal de realizare al acesteia este tariful vamal (care include si legile vamale, regulamentele vamale, etc.), care cuprinde taxele vamale (care se percep asupra marfurilor importate sau exportate). Politica vamala este componenta a politicii comerciale care cuprinde totalitatea relgementarilor si normelor emise de stat prin institutii abilitate care vizeaza intrarea sau iesirea in si din tara a marfurilor. Instrumentele de politica vamala sunt:

legile, codurile si regulamentele vamale

tarifele vamale

taxele vamale.

Conform Legii cu privire la tariful vamal din 1997, tariful vamal reprezinta un “catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum și cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri. Nomenclator de mărfuri – listă care cuprinde codurile, denumirile și descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internațională.” Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxele vamele percepute asupra fiecarui produs sau grupa de produse. Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de catre stat asupra marfurilor care trec granitele vamale ale tarii respective, cu incidenta directa asupra pretului produselor care fac obiectul comertului exterior. Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:

“1) ad valorem, calculată în procente față de valoarea în vamă a mărfii;

2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;

3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) și 2);

4) excepțională, care, la rîndul ei, se divizează în:

a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;

b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la prețuri mai mici decît valoarea lor în țara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare;

c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenții, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.” Impunerea vamala indeplineste 3 functiuni de baza: 
– de natura fiscala (taxele vamale fiind o sursa de venit la bugetul statului); 
– de natura protectionista (protejeaza economia nationala de concurenta straina)
– de negociere (in sensul ca statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii vamale, reciproce sau nereciproce, care pot stimula schimburile comerciale). 
            Taxele vamale/ impunerea vamala pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: 
1. Obiectul impunerii vamale sau felul operatiei de comert exterior, taxele vamale clasificandu-se in: 
– taxe vamale de import, care au un nivel mai ridicat decat taxele de export sau de tranzit pentru protejarea productiei nationale, motiv pentru care sunt principalul element de negociere bi sau multilaterala, care se percep asupra marfurilor importate atunci cand acestea trec granitele tarii importatoare, in principiu ele sunt platite de firma importatoare si suportate de consumatorul final deoarece sunt incluse in pretul de desfacere pe piata interna dar, uneori, ele sunt suportate si de catre firma exportatoare care, pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivitatii marfurilor sale poate recurge la o reducere a pretului de ofertare, 
– taxe vamale de export, se aplica unui numar mult mai redus de produse destinate in special limitarii exportului de produse de baza: produse neprelucrate, materii prime industriale sau agricole, in vederea prelucrarii lor pe plan intern – pentru stimularea exporturilor de produse manufacturate, incurajarea dezvoltarii anumitor ramuri industriale, s.a. – secundar, taxele vamale de export au si scopul de a riodica pretul la produsele respective pe piata externa dar acest element este destul de sensibil la existenta pa piata a unor ofertanti de produse similare, si 
 – taxe vamale de transit, pentru marfurile straine, care tranziteaza/ traverseaza teritoriul statului/ teritoriul vamal respectiv, au un nivel in general redus, scopul lor fiind pur fiscal, deoarece statele au tot interesul sa incurajeze tranziturile prin teritoriul lor vamal (pentru atrageera de venituri suplimentare ca urmare a utilizarii cailor si mijloacelor de transport.

2. Scopul instituirii taxei vamale sau scopul impunerii/ nivelul impunerii:

– taxe vamale protectioniste, care urmaresc imbunatatirea balantei comerciale, motiv pentru care au, de obicei, un nivel foarte ridicat, urmarindu-se in primul rand reducerea fortei concurentiale a marfurilor importate si, implicit, protejarea economiei interne de concunreta straina

– taxele vamale cu caracter fiscal, pentru obtinerea de venituri la bugetul statului, care au in general un nivel redus, singurul scop al acestora fiind obtinerea de venituri la buget

3. Modul de percepere:

– taxe vamale specific, cand se percep pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate sau exportate (bucata, tona, mertru cub, s.a.) si se stabilesc sub forma unei cifre/ sume absolute in moneda tarii respective (de aceea practicarea lor este foarte greoaie si complexa presupunand existenta unui tarfi vamal foarte complex, permanent cu cerinta de a fi revizuit, fapt pentru care acest tip de taxe vamale nu sunt prea raspandite in practica cu toate ca ele inlatura posibilitatea frustrarii statului de drepturile legale de vama intrucat taxa vamala se raporteaza la unitatea de masura fizica a marfii importate, volumul incasarilor nefiind influentat de variatiile de pret ci numai de volumul fizic al marfurilor importate – datorita lipsei de influenta a preturilor, acest tip de taxa vamala, are un efect protectionist superior celor ad valorem), 
– ad valorem, cand se aplica sub forma unei cote procentuale raportate la valoarea vamala a marfii importate, de obicei, dar si asupra celor exportate, valoarea vamala fiind exprimata in moneda nationala a tarii importatoare, calculandu-se prin transformarea pretului marfii importate exprimat intr-o valuta straina, in moneda nationala la un curs agreat (sunt cele mai vechi tipuri de taxe cunoscute prezentand avantajul ca sunt foarte usor de stabilit, neimplicand elaborarea unui tarif vamal elaborat dar avand inconvenientul ca aceste taxe sunt sensibile la variatiile preturilor marfurilor importate fiind necesare introducerea unor taxe suplimentare la produsele caror preturi au scazut sau prin perceperea alaturi de taxa vamala ad valorem a unor taxe specifice pe o perioada limitata de timp – prezinta si dezavantajul capacitatii de "manipulare" al taxelor platite prin declaratiile intentionat subevaluate cu privire la valoarea marfurilor)
– mixte, cand se percep ca adaos la cele ad valorem, atunci cand acestea nu sunt suficient de protectioniste, pe langa taxa vamala ad valorem percepandu-se o taxa vamala specifica cand preturile inregistreaza scaderi importante. 
            Clasificarea marfurilor in tarifele vamale s-a facut si se face in raport cu o serie de criterii: alfabetic, in functie de originea marfurilor (produse vegetale, animale, minerale), in functie de gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite) sau de o combinatie de criterii, tinandu-se seama de toate criteriile mentionate anterior. In decembrie 1950 a fost adoptat Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (NVB – numit in prezent Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala NCCV) acceptat de peste 140 de tari. Criteriul de clasificare in cadrul NCCV este gradul de prelucrare al marfurilor, combinat cu originea lor. Nomenclatorul cuprinde 1097 pozitii repartizate in 99 de capitole si 21 de sectiuni. Tot in 1950 Biroul de Statistica ONU a facut o clasificare similara numita tip standard. In 1983 a fost adoptata Conventia Internationala privind sdistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor supuse impunerii vamale, care va inlocui treptat celelalte sisteme de clasificare si la care au aderat peste 100 de state (acest sistem este ceva mai detaliat decat celelalte si prezinta o serie de avantaje pe linia derularii schimburilor comerciale internationale). 
            Tarifele vamale pot fi simple, sau cu o singura coloana de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale, indiferent de provenienta lor (taxe conventionale), si compuse, cu doua sau mai multe coloane si in care se trec diferentiat, pe marfuri si pe tari de provenienta, taxele vamale autonome, conventionale si preferentiale. 
            Pe baza tarifelor vamale productia interna poate fi protejata impotriva concurentei straine, se pot negocia concesii in domeniul politicii vamale sau se pot institui discriminari in relatiile cu anumite state. Concesiile vamale pot imbraca forma reducerilor directe de taxe vamale, mergand pana la eliminarea lor completa, forma consolidarii acestora, adica a mentinerii lor la nivelul existent pe o perioada de timp determinata. In cadrul negocierilor tarifare se pot aplica mai multe metode de reducere a taxelor vamale cum sunt: metoda reducerii directe a taxelor vamale, fie "produs cu produs", fie "tara cu tara", specifica tratatelor bilaterale, metoda reducerii lineare si reciproce, care presupune reducerea tuturor taxelor vamale cu acelasi procent si este specifica tratatelor multilaterale dar aceasta problema nu rezolva insa problema disparitatilor tarifare, adica a reducerii diferentei dintre nivelul taxelor vamale ale mai mutor tari pentru acelasi produs, metoda amortizarii taxelor vamale, potrivit careia reducerea este cu atat mai mare cu cat acestea sunt mai ridicate.

     Taxele vamale nominale publicate in tarifele vamale oficiale ale statelor indica nivelul protectiei nominale, in timp ce protectia aplicata numai asupra valorii adaugate in produsul supus impunerii vamale, obtinut in procesul de productie pe plan intern reprezinta protectia efectiva. Protectia efectiva variaza direct proportional cu nivelul taxei vamale percepute asupra produsului finit si cu nivelul dispersiei tarifare (diferenta dintre nivelul taxelor vamale pe grupe de produse integrate pe verticala, in functie de gradul lor de prelucrare) si invers proportional atat cu nivelul taxei vamale percepute asupra materiilor prime care intra in componenta produsului respectiv, cat si cu ponderea valorilor nou adaugate in componenta produsului finit. 
            Tariful vamal al unei tari se aplica la toate marfurile care fac obiectul importurilor dar la importurile cu tarile cu care sunt intretinute relatii comerciale pe baza unor conventii sau intelegeri internationale aplicarea taxelor vamale se va face potrivit acestora. 
            Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor si ale Ministerului Comertului, poate aproba taxe reduse sau exceptari de la plata taxelor vamale. In acveleasi conditii pot fi instituite suprataxe vamale de import, cu caracter temporar, in cazul in care, anumite importuri, prin cantitatile sau conditiile de realizare, produc sau ameninta cu producerea unyui prejudiciu grav producatorilor interni ai unor produse similare sau produse direct concurente. Aceste suprataxe se vor aplica pana la eliminarea influentelor negative avute in vedere la instituirea lor. 
            Tariful vamal al Romaniei clasifica marfurile potrivit NCCV de la Bruxelles, incadrarea marfurilor in nomenclatura folosita pentru tariful vamal de import efectuandu-se in conformitate cu Regulile generale pentru incadrarea in nomenclatura vamala, precum si cele de stabilire a originii marfurilor. Clasificarea marfurilor in acest tarif vamal se detaliaza de la 6 la 8 cifre, are 97 de capitole si 21 de sectiuni si are "anexat" un Ghid de utilizare care cuprinde prevederi legate de de tariful vamal de import, reguli de interpretare a nomenclaturii sistemului armonizat, reguli generale de stabilire a asigurarii bunurilor, acorduri multilaterale si regionale de comert (Acordul European si Acordul Interimar incheiate cu Comunitatile Europene, Acordul de comert liber incheiat cu tarile membre AELS, Acordul privind sistemul global de preferinte comerciale intre tarile in curs de dezvoltare SGPC, protocolul privind preferintele comerciale intre tarile in curs de dezvoltare sau Protocolul celor 16, etc.). Acest ghid cuprinde 7 coloaneL prima coloana cuprinde taxele vamale de import (conventionale), a doua coloana cuprinde taxa vamala care se percepe (tot conventionala), a treia cuprinde taxele vamale care se percep la importurile din Uniunea Europeana, a patra cuprinde taxele vamale care se percep de la tarile membre AELS, a cincea coloana cuprinde taxele si uimpozitele percepute de la tarile unde exista acorduri de liber schimb (cum sunt Cehia, Slovacia, etc.), a sasea coloana cuprinde taxele vamale percepute in relatiile cu tarile semnatare SGPC si ultima coloana cuprinde taxele vamale percepute pentru tarile semnatare ale Protocolului celor 16. Taxele vamale sunt percepute ad valorem si se aplica la valoarea in vama a marfurilor importate, varsandu-se la bugetul administratiei centrale de stat. Valoarea in vama se calculeaza pe baza pretului de import, transformat in lei la cursul de schimb stabilit si comunicat periodic de catre BNR, la care se adauga cheltuielile de incarcare/ descarcare si de manipulare conexe transportului marfurilor importate, achitate pe parcursul extern, costul asigurarii precum si orice alte cheltuieli pe parcurs extern. 
    Romania fiind membra GATT, respecta prevederile articolului VII din Acordul General, precum si cele ale Codului Vamal adoptat la Runda Tokio (1979) la care a aderat, in ceea ce priveste metodologia de evaluare a marfurilor supuse impunerii vamale. 
            Marfurile se considera introduse legal in tara, pe baza liberului de vama ce se acorda in scris, dupa indeplinirea conditiilor si efectuarea formalitatilor de vamuire, inclusiv incasarea taxelor vamale de import. Operatiunile de primire temporara a marfurilor din strainatate pot fi efectuate numai cu garantarea platii taxelor vamale, iar aceasta se face de catre importator prin depunerea la unitatea vamala a unei sume banesti egala cu cuantumul taxelor vamale aferente bunurilor. 
            Tariful vamal de import este unul dintre cele mai importante instrumente de politica comerciala, actinand ca un instrument menit sa sprijine procesele economice si indeplineste mai multe functii: este un instrument de politica comerciala coinexat la economia mondiala, este un instrument de protectie la nivelul a diferite ramuri sau sectoare de importanta economica sau strategica deosebita, are o functie fiscala (taxele vamale incasate fiind o sursa de venituri la bugetul statului) si este un instrument de negociere bi sau multilaterala, prin care se pot obtine concesii de ordin tarifar care sa favorizeze si exporturile.

Sistemului vamal al Republicii Moldova își are începuturile imediat după proclamarea independenței și suveranității țării noastre la 4 septembrie 1991, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Președintelui nr.189 din 03.09.91 „Cu privire la subordonarea instituțiilor vamale situate pe teritoriul Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel moment din  vama Ungheni, vama Leușeni și vama internă Chișinău. Primul Cod vamal – actul legislativ de bază care reglementează principiile organizatorice și de activitate ale sistemului vamal a fost adoptat la 09.03.93. Noua redacție a Codului vamal a fost adoptată la 20 iulie 2000.
Din luna octombrie  anul 1994 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline a Organizației Mondiale a Vămilor. Serviciul Vamal al Republicii Moldova este organul administrației publice centrale subordonat Ministerului Finanțelor care asigură securitatea economică a statului, promovează politica vamală și conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova. Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituție bugetară finanțată din bugetul de stat, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum și de resurse financiare obținute de la activitatea unităților din subordine aflate la autogestiune. Misiunea Serviciului Vamal constă în promovarea politicii vamale cu scopul asigurării securității economice a statului prin facilitarea comerțului, securizarea traficului internațional de mărfuri și mijloacelor de transport, asigurarea respectării reglementărilor vamale, perceperii drepturilor de import și export, lupta împotriva fraudelor vamale, dezvoltarea unei administrații profesioniste și transparente, care implementează standarde internaționale în vederea simplificării procedurilor de vămuire și protejează societatea aplicând uniform și imparțial legislația vamală.
Serviciul Vamal asigură în corespundere cu standardele internaționale securitatea economică a statului, facilitează comerțul în colaborare cu societatea civilă și mediul de afaceri, întru sporirea comerțului extern și crearea unui climat favorabil pentru atragerea investițiilor.

Economia politica, politica economica si politica comerciala sunt confundabile, din punct de vedere etimologic, pentru neinitiati, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al continutului lor. Economia politica a fost titulatura stiintei economice cunoscuta pe plan international ca “economics”, termen care, desi e inteles, pentru romani este intraductibil. Economia politica este, de fapt, un studiu stiintific care incearca sa construiasca legi economice cu valabilitate generala, analizand date, formuland si testand diverse teorii asupra relatiilor dintre diferite fenomene ale vietii social-economice. Politica economica, spre deosebire de “economics”, reprezinta, de fapt, totalitatea mijloacelor prin care un guvern incearca sa reglementeze sau sa modifice situatia economica a unei natiuni, sa stabileasca obiectivele urmarite prin acea politica economica. Scopul principal al unei politici economice depinde de grupul de persoane in beneficiul caruia este promovata politica economica respectiva. In acest domeniu, pentru sistemul comercial mondial, o activitate specifica a dezvoltat Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) care, de la 1 ianuarie 1995, a devenit Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Pana la aparitia OMC, in practica relatiilor comerciale externe s-a aratat ca multe state au elaborat si aplicat diverse instrumente de politica comerciala tot mai variate, prin care au incalcat chiar diverse reglementari si statuari, urmare a anumitor acorduri privind folosirea acestor instrumente in relatiile economice reciproce, in acelasi timp cu promovarea unor puternice tendinte de regionalizare a schimburilor. 

Procesul creșterii nivelului economic al țării este influențat și de activitatea organelor vamale, de aceea activitatea vamală trebuie să se caracterizeze prin integritate, transparență și profesionalism. Mărfurile și mijloacele de transport care trec frontiera vamală, sau ale căror regim vamal se modifică, sînt supuse operațiunilor vamale, și anume:

– vămuirea;

– perfectarea declarațiilor vamale;

– controlul mărfurilor și mijloacelor de transport;

– controlul corporal;

– controlul evidenței contabile;

– perceperea drepturilor de import și de export;

– alte acțiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

Vămuirea este procedeul de plasare a mărfurilor și mijloacelor de transport întru-un anumit regim vamal și încheierea acestui regim, în conformitate cu prevederile legislației. Vămuirea se efectuează de organele vamale interne și cele de frontieră, în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găsește expeditorul sau destinatarul mărfurilor. Pînă la efectuarea vămuirii, agentul economic trebuie să efectueze operațiuni prealabile pentru a accelera traficul de mărfuri. Aceste operațiuni prevăd: înregistrarea agentului economic ca subiect al activității economice externe, obținerea certificatelor și licențelor necesare desfășurării activității acestuia, înștiințarea organului vamal despre trecerea frontierei, plasarea mărfurilor în depozitele provizorii, prelevarea probelor și mostrelor mărfurilor. În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe și mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei). În dependență de poziția tarifară a mărfii se încasează și drepturile de import și de export corespunzătoare unei anumite poziției tarifare. Conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 26.01.2004, fiecare marfă are o anumită poziție tarifară. #G0Nomenclatorul mărfurilor se aplică pe teritoriul Republicii Moldova cu scopul reglementării tarifare și netarifare a activității economice externe, îmbunătățirii evidenței statistice și a schimbului de informație statistică referitoare la circulația mărfurilor pe plan intern și extern. Pentru a simplifica determinarea poziției tarifare a mărfii și pentru a asigura compatibilitatea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene apare necesitatea aderării Republicii Moldova la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La această convenție au aderat circa 140 de țări, iar criteriul de clasificare a mărfurilor este gradul de prelucrare combinat cu originea mărfurilor. O altă modalitate de eliminare a posibilității de determinare incorectă a poziției tarifare a mărfii este crearea de laboratoare vamale pentru expertiza și examinarea mărfurilor. Existența laboratoarelor vamale ar contribui la accelerarea traficului de mărfuri, la optimizarea controlului vamal și la asigurarea eficienței activității vamale. Implementarea acestor măsuri ar contribui și la determinarea corectă a originii mărfii. Originea mărfii este importantă în cadrul aplicării măsurilor tarifare, deoarece mărfurile ce se importă din țările cu care Republica Moldova are încheiat acord privind crearea zonei de comerț liber (statele-membre ale CSI și România) și care sînt însoțite de certificate de origine, sînt scutite de la achitarea taxei vamale (mărimea acesteia variind între 0%-15% din valoarea în vamă a mărfii). Conform Codului Vamal vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să perfecteze actele vamale asupra mărfurilor și mijloacelor de transport, respectînd procedura efectuării operațiunilor prealabile. Termenul de verificare a declarației vamale, a documentelor, controlul mărfurilor și mijloacelor de transport este de 10 zile din momentul primirii declarației, a documentelor și informațiilor necesare controlului vamal, iar în cazul animalelor vii și mărfurilor ușor alterabile – în cel mult 3 zile. În cadrul efectuării operațiunilor vamale mărfurile sînt supuse declarării prin întocmirea declarației vamale, care este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute de legislația vamală, voința de a plasa mărfurile într-un regim vamal determinat. Declarația vamală, de regulă, se depune în termen de 72 de ore din momentul trecerii frontierei vamale. Declarația vamală în detaliu este actul juridic prin care declarantul:

a) solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (import, export, reexport, reimport, etc.);

b) se angajează să-și îndeplinească obligațiile ce îi revin prin regimul vamal declarat;

c) furnizează informațiile necesare pentru luarea măsurilor și aplicarea dispozițiilor pentru realizarea obligațiilor fiscale, a controlului comerțului exterior și al statisticii.

Normele privind completarea, circulația și folosirea formularelor declarației vamale (aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal nr.11 din 12.01.1999 și intrate în vigoare la data de 11.03.1999) stabilesc în mod detaliat forma și conținutul acesteia. Aceste norme au intrat în vigoare pînă la aprobarea noului Cod Vamal, de aceea, în prezent din cauza introducerii noilor prevederi vamale și din cauza utilizării noului cod de identificare al întreprinderilor (codul IDNO), Departamentul Vamal a elaborat noile norme cu privire la declarația vamală în detaliu, care vor intra în vigoare la momentul publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. La vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice externe, organele vamale acceptă spre perfectare declarațiile vamale, cu condiția prezentării de către agenții economici a unui șir de documente. Lista documentelor necesare a fi prezentate organului vamal este aprobată prin Ordinul Departamentului Vamal nr.276-O din 24.10.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.162-165 din 06.12.2002). Dintre aceste documente menționăm doar cele mai principale:

a) contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;

b) documentele de transport (actele oficiale ce însoțesc încărcătura și conțin informația despre condițiile și caracterul deplasării, precum și trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate):

– la transportarea cu transportul aerian – scrisoarea de trăsură (fraht), prevăzută de Convenția privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaționale aeriene, Varșovia, 12.10.29;

– la deplasarea cu transportul auto:

– scrisoarea de trăsură internațională, prevăzută de Convenția internațională cu privire la contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto, Jeneva, 12.05.56;

– carnetul TIR, prevăzut de Convenția internațională cu privire la transportul internațional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 14.11.75;

– la deplasarea cu transportul feroviar – scrisoarea de trăsură, prevăzută de Acordul internațional privind transportul internațional de mărfuri pe calea ferată, intrat în vigoare la 01.11.51;

– la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval – conosamentul prevăzut de Convenția ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor, Hamburg, 1978;

c) documentele comerciale (acte oficiale ce conțin informația despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro-formele acestora, precum și alte documente folosite în comerțul exterior);

d) licențe;

e) autorizații;

f) certificate de conformitate;

g) certificate de origine.

Perfectarea declarației vamale în detaliu constă din 4 etape: 1) întocmirea, 2) acceptarea, 3) înregistrarea și 4) validarea. Parcurgerea acestor etape, care sînt foarte complexe și destul de anevoioase constituie o piedică în accelerarea și facilitarea traficului de mărfuri. Totodată, Codul Vamal prevede că, dacă declarantul nu poate, din motive obiective, să depună o declarație completă, organul vamal este în drept să-i primească o declarație temporara sau incompletă, dacă ea conține date principale necesare vămuirii. De aceea, apare necesitatea elaborării regulamentului cu privire la forma și modalitatea de utilizare a declarației temporare sau incomplete.

O altă etapă a operațiunilor vamale constă în efectuarea controlului vamal. Controlul vamal constă în îndeplinirea de către organul vamal a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și autenticității documentelor; examinarea evidențelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor și al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete și alte acțiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale și altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Controlul vamal se efectuează în zonele de control vamal create atît la frontieră, cît și în interiorul republicii. La frontiera republicii în zona de control vamal își exercită funcțiile organele vamale, trupele de grăniceri, instituția bancară care este abilitată cu dreptul de a încasa drepturile de import și de export, precum și serviciile auxiliare de control (Serviciul veterinar, Serviciul fitosanitar, Inspectoratul transporturilor auto, Inspectoratul ecologic, Inspectoratul sanitar).

În scopul intensificării controlului persoanelor fizice și juridice, mijloacelor de transport și mărfurilor, precum și pentru combaterea contrabandei și reducerii timpului de vămuire a mărfurilor, Serviciul Vamal a implementat la 2 birouri vamale (Sculeni și Leușeni) #G0Sistemul Informațional Automatizat “Frontiera” – un sistem automatizat unic integrat de evidență și control a persoanelor, mijloacelor de transport și mărfurilor, care trec frontiera de stat a Republicii Moldova. Acest sistem prevede totodată și utilizarea bonului unic de plată, care constituie un document centralizator al plăților, impozitelor încasate la frontiera de stat a Republicii Moldova. În baza bonului unic de plată se percep drepturile de import și de export, plățile și taxele obligatorii percepute de către: Inspectoratul transportului auto; Serviciul veterinar; Serviciul fitosanitar; Serviciul sanitaro-epidemiologic; Inspectoratul Ecologic de Stat. Prin intermediul “bonului unic” sistemul contribuie la simplificarea procedurilor la frontiera republicii, precum și la reducerea timpului necesar trecerii frontierei. Însă din lipsa echipamentului tehnic și a mijloacelor financiare S.I.A.“Frontiera” încă nu poate fi implementat la toate organele vamale de frontieră.

În procesul efectuării operațiunilor vamale, colaboratorii vamali perfectează o serie de documente vamale printre care:

TV – 25 – adeverința pentru mijlocul de transport intrat în Moldova;

TV – 26 – autorizație pentru înregistrarea mijloacelor de transport auto, temporar introduse în Moldova, în organele Poliției rutiere a M.A.I. al Republicii Moldova;

TV – 27 – obligațiune cu privire la introducerea (scoaterea) provizorie în (din) Republica Moldova a mijlocului de transport auto;

TV – 28 – certificat pentru legalizarea valutei străine, hîrtiilor de valoare și altor obiecte prețioase introduse în Republica Moldova.

Aceste documente sînt acte de strictă evidență, ele fiind enumerate în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23.12.1997” nr.294 din 17.03.1998. Pentru serviciile acordate de organele vamale se încasează taxa pentru proceduri vamale. Legea Republicii Moldova “Cu privire la tariful vamal” prevede mărimea și tipul taxei pentru procedurile vamale. La perceperea taxei pentru proceduri vamale se perfectează declarația vamală DV-1.

În prezent exercitarea atribuțiilor de serviciu și efectuarea controlului vamal eficient se efectuează în condiții, cînd organele vamale nu dețin spații suficiente pentru crearea depozitelor vamale provizorii și terminalelor vamale. De aceea este necesară asigurarea organelor vamale cu baza tehnico-materială pentru crearea depozitelor vamale provizorii și terminalelor, ceea ce va contribui la acumularea veniturilor suplimentare în bugetul de stat și la accelerarea traficului de mărfuri în comerțul internațional. În afară de aceasta, organele vamale nu dispun de un centru de expertiză care ar permite determinarea rapidă și eficientă a calității mărfii, precum și a codului tarifar al acesteia. Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova este un act normativ foarte complex și voluminos, iar la unele mărfuri din cauza neclarității prevederilor este greu de determinat precis și corect poziția tarifară a mărfii.

O altă problemă o reprezintă termenul de verificare a declarației vamale destul de mare, mai ales dacă se compară fluxurile de mărfuri ale Moldovei și, de exemplu, cele din țările Uniunii Europene. Deseori se înregistrează staționări îndelungate a mărfurilor și mijloacelor de transport. Aceste staționări au loc atît la frontiera republicii, cît și în interiorul țării (la terminalele vamale). În acest sens, este necesară stabilirea timpului limită (sau timpului recomandat) la o unitate de transport pentru efectuarea operațiunilor vamale la frontiera republicii. Utilizarea acestor limite de timp ar contribui la accelerarea operațiunilor de vămuire și la facilitarea traficului de mărfuri la frontiera Republicii Moldova.

Luînd în considerare așezarea geografică a Republicii Moldova, tranzitul mărfurilor și al persoanelor trebuie să reprezinte o modalitate de atragerea a interesului agenților economici străini în Republica Moldova, precum și să asigure un aport însemnat la încasările la bugetul de stat. Deși pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o scădere considerabilă a tranzitului prin teritoriul vamal al Republicii Moldova, în anul 2003 numărul declarațiilor vamale, completate în legătură cu plasarea mărfurilor în regimul vamal de tranzit, a crescut puțin comparativ cu anul 2002. În general, legislația vamală, care vizează direct sau indirect tranzitul mărfurilor și al persoanelor, este ajustată la legislația comunitară. Principalul act normativ care reglementează tranzitul mărfurilor și al persoanelor este Codul Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000. Actul menționat definește noțiunea regimului vamal „TRANZIT” și fixează următoarele principii ale politicii comerciale internaționale: eliberarea tranzitului mărfurilor și al persoanelor de plata drepturilor de export și de import, facilitarea operațiunilor de tranzit și reducerea la minim a timpului necesar pentru efectuarea procedurilor și formalităților de control în punctele de trecerea a frontierei statale. În baza Codului Vamal s-a stabilit un termen de tranzit confortabil de 72 de ore, care permite fără probleme traversarea teritoriului statului nostru. Pentru mărfurile transportate pe calea ferată, în legătură cu cazurile formării garniturilor de tren, a fost stabilit un termen și mai mare – 168 ore. La 20 martie 2003 a intrat în vigoare Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003 „Despre aprobarea regulamentelor cu privirea la aplicarea regimurilor vamale”, care a fost adoptată și pentru o reglementare mai detaliată și amănunțită a Secțiunii a 6-a „Tranzitul” a Codului Vamal. Majoritatea operațiunilor de tranzit efectuate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin intermediul Carnetului TIR cu eliberarea de plata tuturor drepturilor de import. În baza Hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova nr.272 din 06 martie 2002, nr.804 din 19 iunie 2002 și nr.477 din 21 aprilie 2003, începînd cu 18 martie 2003 pentru tranzitul mărfurilor cu transportul auto între punctele vamale de frontieră Giurgiulești, Sculeni, Otaci, Palanca a fost introdus sistemul automatizat de evidență și control al traficului cu aplicarea gratuită a sigiliilor electronice și a cartelelor „SMART”. Sigiliile electronice se aplică adăugător la cele care se utilizează la compartimentul mărfar al vehicolului în conformitate cu practica stabilită la aplicarea sigiliilor vamale. La tranzit cartela „SMART” se aplică pe exemplarul 4 al declarației mărfare de tranzit în rubrica D. Ulterior, după modificarea legislației, sigiliile respective au început să fie aplicate conform unei taxe prevăzute de Legea tarifului vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997. În baza actelor normative menționate (Codului Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000 și Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003) au fost stabilite următoarele elemente de noutate în raport cu legislația vamală anterioară (Codul Vamal al Republicii Moldova din 09 martie 1993):-    regimului vamal „TRANZIT” a fost armonizat cu prevederile respective ale legislației Uniunii Europene;-    s-a stabilit expres eliberarea mărfurilor plasate în regimul vamal „TRANZIT” de plata drepturilor de import și export și de aplicarea măsurilor de politică economică;-    a fost stabilit un termen rezonabil pentru efectuarea tranzitului pe teritoriul Republicii Moldova, s-a stabilit expres lista documentelor necesare de a fi prezentate organelor vamale pentru acordarea regimului vamal „TRANZIT”. Odată cu ieșirea Departamentului Vamal în anul 2001 din subordonarea Ministerului Finanțelor și cu intrarea în vigoare a Codului Vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000 și Legii nr.1150-XIV din 20 iulie 2000 cu privire la serviciul în organele vamale, s-a efectuat un pas esențial în vederea creării unui serviciu vamal modern și independent. În prezent, administrația vamală a Republicii Moldova are în componența sa 15 birouri vamale (10 birouri vamale de frontieră) și 66 posturi vamale (30 de posturi vamale de frontieră). Informația referitoare la vămuirea mărfurilor se stochează și se prelucrează de către colaboratorii Centrului Informațional Specializat „VAMA”.

În anul 2001 s-a început, în mod experimental, utilizarea de către unele organe vamale a sigiliilor electronice cu tehnologia „SMART, iar în anul 2003 tehnologia respectivă a fost introdusă la majoritatea posturilor vamale de frontieră. În luna februarie 2002 Prim-ministrul Republicii Moldova a aprobat Planul Strategic de acțiuni privind Dezvoltarea Departamentului Vamal pe perioada 2002-2005, implementarea căruia este susținută de către Banca Mondială prin Programul regional „Facilitarea comerțului și transportului în Europa de sud-est” (TTFSE). Pentru atingerea acestor obiective, sub umbrela proiectului TTFSE este necesar de efectuat un șir întreg de acțiuni ce țin de modernizarea sistemului vamal și de aplicare în activitatea lui a noilor tehnologii informaționale. Una din componentele de bază ale proiectului nominalizate este aceea care se referă la controlul tranzitului.

Una din principalele probleme în tranzitul mărfurilor și al persoanelor este aceea a controlului și supravegherii vamale asupra raioanelor de est ale țării (Transnistria). Organele de stat nu pot efectua supravegherea operațiunilor de tranzit prin raioanele de est. Schimbul de informații dintre organele constituționale și autoritățile autoproclamate din raioanele de est este practic inexistent. Problemele majore, lșegate de tranzitul mărfurilor și al persoanelor prin regiunea transnistreană, sunt următoarele:

–   regimul autoproclamat din raioanele de est a creat un sistem de organe care substituie activitatea organelor vamale legitime și care impun transportatorilor formalități suplimentare și achitarea unor taxe și plăți considerabile;

–   reținerile nejustificate și nemotivate ale unităților de transport;

–   lipsa schimbului de informații cu privire la mărfurile tranzitate între organele constituționale și autoritățile autoproclamate;

–   nerespectarea de către autoritățile autoproclamate a convențiilor și tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.

–   lipsa acordurilor bilaterale între administrațiile vamale ale țărilor limitrofe referitor la schimbul operativ și detaliat de informații cu privire la mărfurile tranzitate;

–   slaba coordonare între organele statale împuternicite cu funcții de control și de supraveghere a tranzitului;

–   lipsa în cadrul organelor vamale a unui centru de expertiză a mărfurilor;

–   imperfecțiunea tehnologiei „SMART” și costul ridicat al sigiliilor electronice respective;

–   lipsa unui sistem informațional on-line care ar permite schimbul rapid și sigur între organele vamale a informației cu privire la tranzit;

–   dezvoltarea insuficientă în punctele de trecere a frontierei de stat a infrastructurii necesare pentru efectuarea unui control rapid al mărfurilor și persoanelor aflate în tranzit;

–   insuficiența mijloacelor și utilajelor de control necesare pentru depistarea substanțelor narcotice, toxice, radioactive, etc.

  Sistemului vamal al Republicii Moldova i s-a atribuit de la bun început o funcție importanta – colectarea impozitelor întru suplinirea bugetului de stat, ceea ce necesita efectuarea controlului fizic și documentar integral al mărfurilor și persoanelor participante în relațiile economice externe. În ultimii ani comerțul exterior al Republicii Moldova a avut tendința de creștere, majorîndu-se în anul 2002 de 3,8 ori comparativ cu anul 1995. Aceasta ar cere, pe de o parte sporirea personalului scriptic al sistemului vamal adecvat sporirii volumului comerțului exterior, iar pe de altă parte majorarea numărului controalelor fizice și documentare a mărfurilor. Dar sistemul vamal nu poate asigura creșterea personalului scriptic, pentru a menține raportul cantitate marfă – personal la nivelul necesar, ceea ce a determinat administrația vamală de a crea un astfel de sistem de control ce ar permite efectuarea controlului selectiv al mărfurilor și persoanelor fără a prejudicia calitatea controlului efectuat. În aceste condiții analiza fluxurilor de mărfuri și a riscurilor aferente activității economice externe (cum ar fi neachitarea drepturilor de import, nedeclararea totală sau parțială a mărfurilor, diminuarea valorii în vamă) dă posibilitate organelor vamale de ași concentra eforturile în controlul acelor categorii de mărfuri și agenți economici ce pot face obiectul contravențiilor vamale. Analiza acestor informații permit administrației vamale de a stabili grupurile de mărfuri sau agenți economici sau criteriile de stabilire a mărfurilor sau agenților economici cu un grad sporit de risc pentru a le acorda un tratament deosebit, și anume:

Delimitarea primară a mărfurilor în mărfuri accizate și ne accizate. Aceasta a permis, prin stabilirea unui regim deosebit, minimizarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.

Prin regim deosebit se înțelege:

a) stabilirea punctelor de frontieră numai prin intermediul cărora se permite importul de produse petroliere;

b) introducerea normei juridice care permite de a vămui mărfurile accizate numai la frontieră.

Efectuarea controlului selectiv al mărfurilor. După cum s-a mai menționat, Departamentul vamal a aprobat Regulamentul și lista agenților economici care beneficiază de procedura simplificată de vămuire. Criterii pentru selectarea agenților economici servesc următorii factori:

–    lipsa contravențiilor vamale;

–    lipsa datoriilor la capitolul drepturilor de import/export;

–    lipsa fraudelor fiscale și economice;

–    garantarea achitării drepturilor de import/export.

Aplicarea procesului de control selectiv a permis administrației vamale de a concentra eforturile asupra acelor agenți economici care prezintă un grad sporit de risc.

Achitarea prealabilă a drepturilor de import și de export. Un alt mecanism chemat să prevină fraudele vamale ce țin de ne achitarea drepturilor vamale de import/export este achitarea prealabilă a drepturilor de import și de export (al.1 art.124 al Codului vamal). Perceperea dreptului de import și de export în prealabil a permis administrației vamale de a micșora considerabil cazurile de neachitare a drepturilor de import și de export.

Gruparea mărfurilor după regimul vamal aplicat, de import sau export. Reieșind din faptul că la export, mărfurile se impozitează cu cota de 0 % și deci nu putem vorbi despre eschivarea de la plata drepturilor de export, gruparea după regimul ales permite concentrarea resurselor umane la efectuarea controlului mai riguros a mărfurilor importate.

Originea mărfurilor. Acesta este un alt criteriu, care poate fi utilizat, avînd în vedere că mărfurile de proveniență străină, cărora în virtutea acordurilor bi- sau multilaterale li se aplică un regim facilitat (impozitat cu cota de 0 % la taxa vamală sau TVA), sunt supuse de obicei unui control documentar și fizic mai strict decît mărfurile care nu se bucură de facilități.

Criteriile descrise anterior nu constituie o listă exhaustivă, dar în condițiile de lipsă a unui sistem de administrare a riscului definitivat și bine conturat, acestea din urmă permit sistemului vamal al Republicii Moldova de a optimiza controlul fizic și documentar al mărfurilor. Analiza și managementul riscurilor sunt aplicabile și traficului de persoane. Astfel, ca criterii de stabilire a riscului în partea ce ține de importul mărfurilor de către persoanele fizice legislația vamală (Legea Republicii Moldova “Cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice”) prevede:

Categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare.

Cantitatea mărfii: articole omogene de aceeași denumire, de aceeași mărime, model, culoare etc.

Circumstanțele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, țara în care s-a aflat și țara în care pleacă persoana.

Cu toate că sistemul vamal dispune de anumite mecanisme de analiză a riscurilor și anumite criterii de stabilire a acestora, totuși nu putem vorbi despre existența unui sistem bine configurat și un management efecient al riscurilor. Această constatare este bazată pe aceea că lipsește o subdiviziune structurală specializată în domeniu, sau un comitet de profil care ar coordona procesul de administrare a riscului la nivel de sistem vamal, nu există o schemă logică de analiză și administrare a riscului. De asemenea, se simte lipsa experienței in domeniu, nu există programatură ce ar permite automatizarea procesului de administrare, și chiar lipsește literatura metodică în domeniu.

Cooperarea cu vecinii, proiecte și/sau acorduri bilaterale de control comun

Promovarea unei politici de bună vecinătate este unul din principiile de bază al integrării în societatea europeană. În acest sens, Republica Moldova depune eforturi considerabile în vederea stabilirii unei cooperări strânse cu țările vecine în diferite domenii, inclusiv vamal.

Cooperarea vamală între Republica Moldova și România

Cadrul legislativ existent are două dimensiuni:

aspectul bilateral, reglementat prin Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea vamală și asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și combaterea infracțiunilor în domeniul vamal, semnat la București la 24 aprilie 2000;

aspectul regional, privind cooperarea în domeniul criminalității transfrontaliere, care se referă la activitatea vamală, reglementat prin Acordul de cooperare pentru prevenirea și combaterea infracționalității transfrontaliere, semnat la București la 26 mai 1999 (Acordul SECI). Republica Moldova și România au reprezentanți, inclusiv ai autorităților vamale în cadrul Centrului Regional SECI pentru Combaterea Infracționalității Transfrontaliere din București (Centrul SECI).

Acordul bilateral oferă serviciilor vamale ale ambelor state posibilitatea de a realiza următoarele activități de cooperare:

acordarea asistenței administrative reciproce pentru asigurarea aplicării corecte a legislației vamale, în special prin prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor și contravențiilor vamale;

sprijinul reciproc în sens de prevenție și detectare de posibile cazuri a încălcărilor legislației vamale (ce se pot dezvolta în cazuri de investigație vamală) prin punerea la dispoziție a informației privind diverse probleme vamale, conținând date de interes pentru cealaltă parte.

Pe lângă problematica asistenței reciproce, există prevederi care trasează un cadru juridic pentru o viitoare cooperare în cea ce privește simplificarea procedurilor vamale. Aceste prevederi stabilesc următoarele activități în sensul unei colaborări fructuoase, în special în probleme de frontieră:

obligația autorităților vamale de a se consulta în vederea simplificării controlului vamal al mărfurilor, călătorilor și mijloacelor de transport;

posibilitatea de a adopta măsuri de simplificare a formalităților vamale la frontieră în scopul desfășurării operative și eficiente a acestora;

posibilitatea organizării activității de efectuare a controlului în comun, cu participarea tuturor autorităților și instituțiilor care își desfășoară activitatea în punctele de frontieră.

Acordul SECI are drept obiectiv întărirea capacității de acțiune împotriva infracționalității transfrontaliere din Europa de Sud-Est, în conformitate cu standardele europene și alte reglementări internaționale. Se urmăresc, în special, următoarele scopuri:

eliminarea obstacolelor ce stau în fața unei cooperări internaționale eficiente;

intensificarea cooperării la nivel operațional în domeniul vamal prin crearea unui cadru adecvat schimbului de date, ținând cont de regulile de confidențialitate și de protecție a acestora;

facilitarea investigării acțiunilor ilicite din domeniul vamal, prin care se comit evaziuni fiscale considerabile și se alimentează economia tenebră;

asistența tehnică, schimb de experiență, pregătirea în comun a specialiștilor;

aproximarea legislației naționale la standardele internaționale și cele ale Uniunii Europene etc.

Este necesar de menționat că, deși cadrul juridic bilateral și multilateral de cooperare vamală permite și încurajează realizarea unei platforme comune de acțiune, aplicarea în practică nu se efectuează la nivelul convenit, iar deseori nu se efectuează de fel. Aceasta se motivează prin faptul că există impedimente ce țin de diferențe între cadrul legislativ din cele două state la nivel de competențe, compatibilitate organizațională etc.

Luînd în considerare obiectivul strategic comun al Republicii Moldova și României – integrarea în structurile Uniunii Europene – putem identifica alte direcții de colaborare vamală, în conformitate cu cerințele europene, cum ar fi:

intensificarea controlului la frontiera de stat, precum și accelerarea și simplificarea trecerii frontierei, în special prin instituirea controlului comun;

compatibilizarea sistemelor informaționale vamale utilizate de către ambele state și organizarea schimbului periodic de informație referitoare la comerțul exterior.

Realizarea acțiunilor în cauză ar impulsiona cooperarea vamală a țărilor vecine, indiferent de gradul de avansare a uneia sau alteia în procesul de integrare europeană. Ele vor păstra caracterul lor operațional și vor sublinia parteneriatul privilegiat dintre cele două administrații vamale și la momentul aderării cu drepturi depline la Uniunea Europeană a României.

În acest context, posibilități enorme oferă Programul investițional regional „Facilitarea comerțului și transportului în Europa de Sud-Est” (TTFSE), scopurile principale ale căruia sunt reducerea timpului de perfectare a documentelor la frontieră și a timpului de efectuare a plăților, eliminarea treptată a fenomenelor corupționiste legate de comerțul și transportul internațional, sporirea eficacității controlului la frontieră și intensificarea acțiunilor de combatere a încălcărilor legislației vamale.

La baza acestui Program au fost puse următoarele componente: (i) asistența tehnică pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat; (ii) elaborarea tehnologiilor informaționale și a echipamentului pentru aplicarea acestora în activitatea vamală; (iii) optimizarea tehnologiilor de control vamal; (iv) crearea unei rețele și a unei pagini web în vederea mediatizării tuturor regulilor și procedurilor aplicate de către serviciile cu atribuții la frontieră, (v) instruirea și reciclarea colaboratorilor vamali.

Este evident că Republica Moldova și România trebuie să valorifice cu eficiență maximă Programul regional TTFSE.

În concluzie, eforturile de dezvoltare a unei cooperări între autoritățile vamale la frontieră, care să corespundă principiilor moderne ale activității vamale și care să asigure securizarea frontierei de stat moldo-române și facilitarea trecerii frontierei, trebuie să fi bazate pe următoarele.

Priorități pe termen scurt:

–   simplificarea, accelerarea și corelarea controlului la frontieră prin înființarea controlului comun;

–   încheierea și implementarea Acordului între Republica Moldova și România privind controlul comun al trecerii frontierei, propus de către partea română, care conține, practic, toate elementele necesare în vederea efectuării unui control eficient la trecerea frontierei de stat în conformitate cu principiile și standardele europene;

– organizarea schimbului periodic de informație referitoare la comerțul exterior prin încheierea și implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Direcția Generală a Vămilor din România cu privire la cooperare în domeniul schimbului de informație referitoare la comerțul exterior.

Priorități pe termen mediu:

– îmbunătățirea cooperării la frontieră între toate autoritățile naționale cu atribuții la frontieră, consolidarea contactelor prin intermediul organizării unor reuniuni, seminare, acțiuni comune etc.;

– dotarea punctelor de trecere la frontieră cu echipamentul necesar și instruirea personalului acestora, în scopul asigurării efectuării controlului comun în condiții cuvenite;

– crearea cu asistența Uniunii Europene a unei rețele speciale protejate pentru a evita accesul părților terțe la informația ce va fi transmisă între serviciile vamale ale ambelor state.

Cooperarea vamală între Republica Moldova și Ucraina

Republica Moldova și Ucraina au declarat că integrarea europeană este unul din scopurile lor strategice. Cooperarea vamală și transfrontalieră este unul din domeniile în care o transformare efectivă este absolut necesară și ar fi percepută și susținută de către Uniunea Europeană.

Cadrul legislativ existent, în comparație cu cel privind cooperarea vamală moldo-română, este mai larg, însă acest fapt nu face relațiile moldo-ucrainene în domeniul vamal mai puțin problematice. Chestiunile vamale sunt reglementate prin următoarele tratate internaționale:

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei cu privire la ajutorul reciproc și colaborarea în domeniul vamal de la Kiev din 18 august 1999, care permite serviciilor vamale ale țărilor vecine să acorde asistență reciprocă în vederea prevenirii, investigației și combaterii încălcărilor legislației vamale;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei cu privire la punctele de trecere la frontiera de stat moldo-ucraineană și simplificarea formalităților la trecerea frontierei de către cetățenii care locuiesc în raioanele de frontieră, semnat la Chișinău la 11 martie 1997, care specifică punctele de trecere la frontieră, statutul acestora, trecerea simplificată a frontierei etc.;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucraineane, semnat la Chișinău la 11 martie 1997, care prevede instituirea controlului în comun în 7 puncte de trecere a frontierei prin semnarea Protocoalelor separate între organele grănicerești și vamale ale ambelor părți;

– alte documente încheiate la nivel interdepartamenal (Acordul cu privire la cooperare în domeniul combaterii contrabandei și încălcărilor regulilor vamale, semnat la Chișinău la 20 martie 1993, Memorandumul cu privire la procedura de acordare a ajutorului reciproc, semnat la Kiev la 10 iulie 2001 etc.).

Baza juridică a cooperării vamale moldo-ucrainene nu este suficientă, deoarece practic nu este reglementată problema securizării frontierei de stat pe segmentul transnistrean al acesteia, care este de o importanță majoră pentru Republica Moldova, în vederea asigurării funcționării teritoriului vamal unic al statului nostru, în conformitate cu cerințele Uniunii Europene.

Pe parcursul ultimilor ani problema securizării frontierei, în special prin înființarea controlului comun a fost abordată în repetate rânduri, atât pe plan bilateral, în cadrul dialogului politic moldo-ucrainean și a mecanismelor de cooperare existente, cît și în cadrul organismelor internaționale, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o atenție deosebită implementării în deplină măsură a Acordului privind organizarea controlului în comun din 1997, partea moldovenească a insistat în permanență asupra consolidării bazei juridice referitoare la instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru organizarea controlului în comun doar 1 este amplasat pe sectorul transnistrean al frontierei – „Kuciurgan-Pervomaisc”). În acest scop, autorităților ucrainene i-a fost propusă semnarea unui Protocol adițional la Acordul din 1997 sau încheierea unui acord nou.

Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-au fost atinse, deoarece partea ucraineană insistă asupra executării în primul rând a Acordului din 1997 și apoi asupra extinderii cadrului legislativ (semnarea unui Protocol adițional) în cea ce privește înființarea controlului comun pe segmentul transnistrean. Partea moldovenească, la rândul său, insistă asupra efectuării acestor acțiuni în paralel.

O mică excepție ce ține de securizarea frontierei o constituie “Protocolul între Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la recunoașterea reciprocă a documentelor de trăsură, comerciale și vamale și asigurărilor vamale”, semnat la Kiev la 15 mai 2003, prin care autoritățile ucrainene s-au angajat să respecte în exclusivitate noile rechizite vamale moldovenești, introduse în circulație încă la 1 septembrie 2001 în legătură cu aderarea Republicii Moldova la OMC.

Un pas concret, însă insuficient, întru implementarea Acordului din 1997 a fost semnarea recentă a protocoalelor între Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova, Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Administrația Serviciului Grăniceresc de Stat al Ucrainei, Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere rutiere „Criva-Mamalîga”, „Medvejia-Zelionaia”, „Larga-Kelmențî”, „Briceni-Rossoșanî” și „Giurgiulești-Reni” (Chișinău, 12 ianuarie 2004). Proiectele Protocoalelor pentru punctele de trecere „Kuciurgan-Pervomaisc” și „Palanca-Maiaki-Udobnoe” încă urmează a fi negociate, semnate și implementate.

Problemele ce există în calea instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere la nordul și sudul republicii sunt: (i) lipsa infrastructurii punctelor de trecere; (ii) necesitatea instruirii personalului acestora.

Problemele în cauză au fost abordate în cadrul celei de-a doua rundă de consultări trilaterale Moldova-Ucraina-UE privind problematica transfrontalieră, ce a avut loc la Bruxelles la 16 ianuarie 2004, pentru soluționarea cărora este necesar circa 7 mln. 600 mii euro.

Pe lîngă problematica controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean, situația poate fi îmbunătățită prin organizarea schimbului periodic de informație privind comerțul exterior, controlul valorii în vamă a mărfurilor etc.

Indiferent de aspectele reglementării juridice, colaborarea la frontiera moldo-ucraineană este periclitată considerabil de acțiunile administrației tiraspolene separatiste. Astfel, aceasta blochează efectuarea controlului comun moldo-ucrainean în orice formă, pentru a păstra regiunea transnistreană a Moldovei necontrolată. Existența acestei regiuni necontrolate de către autoritățile moldovene favorizează dezvoltarea contrabandei, consolidarea grupărilor criminale organizate.

În condițiile în care obstrucționismul manifestat de regimul tiraspolean este de natură să compromită securitatea frontierei de stat moldo-ucrainene, contând pe interesul ucrainean de a-și organiza frontiera comună cu Republica Moldova, este necesară o coordonare strânsă a eforturilor noastre și sprijinul ucrainean în acest sens. Este evident că pe sectorul transnistrean al frontierei un rol, deja de ordin politic, important ar trebui să-i revină Ucrainei.

Priorități pe termen scurt:

– negocierea, semnarea și implementarea Protocoalelor cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere „Palanca-Maiaki-Udobnoe” și „Pervomaisc-Kuciurgan”, prevăzute de Acordul din 1997. La acest capitol este necesar de obținut sprijinul Uniunii Europene;

– semnarea și implementarea Protocolului cu privire la coordonarea formei și rechizitelor informației, ce se transmite între Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei;

– semnarea și implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la schimbul scrisorilor de însoțire;

– semnarea și implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la cooperare în domeniul controlului valorii în vamă a mărfurilor, ce se deplasează peste frontiera vamală a Republicii Moldova și Ucrainei.

Priorități pe termen mediu:

–   instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei prin semnarea și implementarea Acordului între Republica Moldova și Ucraina privind controlul comun al trecerii frontierei de stat (unui Protocol adițional la Acordul din 1997);

–   organizarea, pentru început, a controlului comun doar în 5 puncte de trecere internaționale a frontierei pe sectorul transnistrean, prin care trec principalele fluxuri comerciale.

–   extinderea ulterioară a efectelor Acordului în cauză asupra celorlalte 7 puncte de trecere interstatale pe același sector, solicitarea în acest sens a susținerii în cadrul UE, OSCE și OMC;

–   adresarea către Uniunea Europeană în scopul obținerii asistenței financiare și tehnico-materiale pentru crearea infrastructurii punctelor de trecere și instruirea personalului acestora, ceea ce este absolut necesar în scopul asigurării realizării controlului comun în condiții favorabile;

– crearea prin intermediul asistenței Uniunii Europene a unei rețele speciale protejate pentru a evita accesul părților terțe la informația ce va fi transmisă între administrațiile vamale.

Activitatea vamală

Noțiuni principale

mărfuri – orice bun mobil: obiecte și alte valori, inclusiv valori valutare (valută străină și monedă națională în numerar, documente de plată și valori mobiliare exprimate în valută străină și monedă națională), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum și mijloace de transport, cu excepția celor prevăzute la pct.4);

mărfuri autohtone – mărfuri obținute cu respectarea condițiilor de origine prevăzute de legislația Republicii Moldova;

mărfuri străine – altele decît cele definite la pct.2);

persoană – orice persoană juridică și persoană fizică, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod;

persoană care trece mărfuri peste frontiera vamală – proprietarul mărfurilor, deținătorul de mărfuri, alte persoane prevăzute de prezentul cod;

liber de vamă – actul prin care organul vamal lasă la dispoziția persoanei mărfurile sau mijloacele de transport vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

vămuire – procedeul de plasare a mărfurilor și mijloacelor de transport într-un anumit regim vamal și încheierea acestui regim, în condițiile prezentului cod;

control vamal – îndeplinirea de către organul vamal a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și autenticității documentelor; examinarea evidențelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor și al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete și alte acțiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale și altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

operațiuni vamale – controlul mărfurilor și al mijloacelor de transport, controlul corporal, controlul evidenței contabile, controlul antrepozitelor vamale, magazinelor duty free, zonelor libere, vămuirea, perceperea drepturilor de import și drepturilor de export, alte acțiuni, efectuate în domeniul vamal de către organul vamal;

declarație vamală – actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute de legislația vamală, voința de a plasa mărfurile sub o anumită destinație vamală;

măsuri de politică economică – restricțiile la introducerea și la scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor și mijloacelor de transport, stabilite din considerente de politică economică, ce prevăd licențierea, cotarea, impozitarea, stabilirea prețului minim și maxim;

tarif vamal – catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, precum și cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;

drepturi de import; drepturi de export – taxa vamală, taxa pentru procedurile vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislația; taxa pentru procedurile vamale, taxa pentru eliberarea de autorizație, orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislația;

taxă vamală – impozitul încasat de organul vamal conform tarifului vamal la import;

28) taxă pentru proceduri vamale – taxa pentru serviciile acordate de organul vamal; lista acestor servicii și cuantumul taxei pentru prestarea lor sînt prevăzute de legislație;

impozit – impozitele a căror percepere este pusă în sarcina organului vamal;

destinație vamală – plasarea mărfurilor sub un regim vamal, plasarea lor într-o zonă liberă, într-un magazin duty-free, reexportul, distrugerea sau abandonul lor în favoarea statului;

Activitatea vamală

(1) Activitatea vamală se constituie din promovarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport și persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import și drepturilor de export, vămuirea, controlul și supravegherea vamală, din alte activități de promovare a politicii vamale.

(2) Activitatea vamală se desfășoară în conformitate cu normele și cu practica internațională. Republica Moldova participă la colaborarea internațională în domeniul activității vamale.

Teritoriul vamal și frontiera vamală a Republicii Moldova

(1) Teritoriul Republicii Moldova reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale și spațiul aerian de de-asupra acestora.

(2) Pe teritoriul Republicii Moldova se pot afla zone libere și antrepozite vamale. Zonele libere și antrepozitele vamale sînt parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova (denumit în continuare teritoriu vamal), în care se aplică regimul vamal respectiv.

(3) Frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor libere și al antrepozitelor vamale constituie frontiera vamală a Republicii Moldova (denumită în continuare frontieră vamală).

Integrarea economică internațională

În scopul extinderii integrării economice internaționale, Republica Moldova înființează, împreună cu alte state, uniuni vamale, zone ale comerțului liber, încheie cu ele acorduri în domeniul colaborării vamale.

Legislația vamală

(1) Legislația vamală este constituită din prezentul cod, din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative și acorduri internaționale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte.

(2) Activitatea vamală se desfășoară în conformitate cu legislația care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declarația vamală și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. În cazul trecerii ilegale de mărfuri și mijloace de transport peste frontiera vamală, se aplică legislația vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

Acordurile internaționale

Dacă acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaționale.

Organizarea activității vamale

Conducerea activității vamale

Autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a activității vamale în Republica Moldova este Serviciul Vamal.

Organele vamale

(1) Activitatea vamală este desfășurată de organele vamale.

(2) Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale și posturi vamale.

(3) Statutul, funcțiile și competența Serviciului Vamal sînt determinate de prezentul cod și de Guvern.

(4) Unitățile subordonate (birourile vamale și posturile vamale) sînt create, reorganizate și lichidate de către Serviciul Vamal.

(5) Nici o autoritate publică, cu excepția Parlamentului și a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competența organelor vamale, să le modifice atribuțiile, să le impună alte funcții sau să intervină în activitatea lor.

Laboratoarele vamale, instituțiile de învățămînt, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal

(1) Laboratoarele vamale sînt create de Serviciul Vamal pentru expertiza și examinarea în scopuri vamale a mărfurilor.

(2) În sistemul Serviciului Vamal sînt create instituții de învățămînt pentru pregătirea cadrelor vamale și perfecționarea profesionalistă a efectivului vamal.

(3) Serviciul Vamal înființează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcții și exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcțiilor organelor vamale.

(4) Bunurile organelor vamale, ale laboratoarelor vamale, ale instituțiilor de învățămînt, ale întreprinderilor subordonate Serviciului Vamal sînt proprietate de stat și nu pot fi privatizate. Serviciul Vamal are dreptul să administreze aceste bunuri.

Atribuțiile organului vamal

Organul vamal are următoarele atribuții de bază:

a) participă la elaborarea politicii vamale a statului și promovează această politică;

b) asigură respectarea legislației vamale; apără drepturile și interesele legitime ale persoanei în cadrul activității vamale;

c) contribuie, în limitele competenței, la asigurarea securității economice a statului;

d) apără interesele economice ale statului;

e) aplică procedeele vamale de reglementare a relațiilor economice și comerciale;

f) încasează drepturile de import și drepturile de export;

g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală și aplică aceste măsuri;

h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale și legislației fiscale care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală a substanțelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică și arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale și plante (derivate și părți ale lor) pe cale de dispariție, altor mărfuri;

i) contribuie la combaterea terorismului internațional;

j) exercită și perfecționează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiții pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;

k) contribuie și participă la elaborarea statisticii vamale a comerțului exterior și a statisticii vamale speciale;

l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securității statului, de asigurare a ordinii publice și morale, de apărare a vieții și sănătății oamenilor, de ocrotire a florei și faunei, a întregului mediu înconjurător, de protecție a pieței interne;

m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenței;

n) asigură îndeplinirea obligațiilor internaționale ale statului în domeniul vamal; participă la elaborarea acordurilor internaționale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu alte autorități publice din străinătate, cu organizațiile internaționale în domeniul vamal;

o) efectuează cercetări științifice, oferă consultații, asigură pregătirea și reciclarea specialiștilor în domeniul vamal;

p) promovează o politică financiară și economică unică, dezvoltă baza tehnico-materială și socială a organelor vamale, creează condiții pentru activitatea colaboratorilor vamali;

r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv certifică originea mărfurilor și eliberează contra plată certificate de origine la exportul mărfurilor;

s) exercită alte atribuții stabilite de legislație.

Colaborarea organului vamal cu alte organe de drept și cu persoane

(1) Organul vamal, în exercitarea atribuțiilor, colaborează cu alte organe de drept și cu persoane, care sînt obligate să-i acorde asistență.

(2) Organul vamal poate împuternici, în limitele competenței, alte persoane să îndeplinească anumite activități vamale, cu condiția supravegherii lor.

Efectuarea operațiunilor de vămuire în alte locuri decît în cele stabilite de organul vamal

Persoanele interesate în efectuarea operațiunilor de vămuire pe teritorii și în încăperi în afara locurilor stabilite în acest scop sînt obligate să asigure gratuit organul vamal cu încăperile, utilajele și mijloacele de comunicație necesare.

Obiectivele sistemului vamal:

-protejarea intereselor economice ale statului

-elaborarea de statistici relevante despre activitatea de comert exterior

-infaptuirea politicii fiscale a statului

-incurajarea activitatilor de export prin diverse forme si mijloace.

Functiile impunerii fiscale:

-functia fiscala

-functia protectionista

-functia de negociere.

Protectia vamala nominala:

-vizeaza ansamblul intregului produs supus impunerii vamale

-nivelul protectiei vamale nominale este dat de nivelul taxelor vamale inscrise in tariful vamal official

-este direct proportionala cu gradul de prelucrare al marfurilor importate.

Protectia vamala efectiva:

-vizeaza nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create si incorporate in produsul importat

-masoara sporul de valoare nou creata pe unitate de produs in conditiile impunerii vamale fata de sporul de valoare nou creata pe unitate de produs in absenta impunerii vamale.

modul de fixare/ stabilire al taxei vamale: 
            – taxele vamale autohtone/ generale – de regula mai ridicate (de multe ori sunt prohibitive), stabilite de stat in mod independent si nu pe baza de intelegeri cu alte state, percepute asupra marfurilor provenite din tarile cu care statul respectiv nu aplica clauze, etc, constituindu-se ca cele mai puternice bariere tarifare, 
            – taxele vamale conventionale/ contractuale – fixate de stat prin intelegerea cu alte state cu care isi acorda reciproc clauze s.a., fiind mult mai reduse decat cele autohtone, fiind in general obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT respectiv OMC. 
            – taxele vamale preferentiale/ de favoare – stabilite la un nivel redus, comparativ cu restul taxelor vamale, aplicate tuturor sau numai anumitor marfuri importate din anumite tari, fara a se extinde asupra marfurilor identice provenite din alte tari, 
            – taxele vamale de retorsiune/ de raspuns – aparute, de regula, ca raspuns la politica comerciala neloiala a altui stat, motiv pentru care se remarca a fi taxe vamale antidumping, percepute de catre stat peste taxele vamale obisnuite, pentru a anihila efectele antidumpingului si taxe vamale compensatorii, pentru a inlatura efectele subventionarii exporturilor sau ale primelor de export – ele au un nivel prestabilit, in sensul ca nu pot depasi un anumit nivel, respectiv taxele antidumping nu pot depasi marja de dumping, adica diferenta dintre pretul international si pretul de dumping sau nivelul subventiei de export, al primei de export, s.a. – de aceea se aplica numai dupa o procedura de ancheta prin care sa se dovedeasca politica neloiala care a determinat aplicatia acestui tip de taxe, taxele de retorsiune avand o dubla natura, tarifara si netarifara.