Analiza Jocului Celor Doua Varfuri de Atac Faza de Aparare(zona I) La Campionatul Mondial 2002 din Coreea Si Japonia

CUPRINS

pag.

CAPITOLUL I

1.1. Gradul de actualitate al temei

Presingul executat în diferite zone de teren, individual sau colectiv, este o armă tactică în apărarea cu care se poate recupera mingea, împiedicând un jucător advers să o joace. Executat cu toată echipa, presingul este o armă psiho-tactică deosebită, forțând psihologic adversarul să cedeze mingea sau să greșească în atac.

Presingul este, astăzi, arma de distrugere a jocului adversarului, dar de cele mai multe ori jucătorii depășesc limitele regulamentului de joc.

Se folosește de către echipele mari profesioniste, care au jucători cu o mare personalitate, capabili să joace egal atât în atac cât și în apărare, fiind excelenți pregătiți fizic, ce pot să marcheze și să oprească un jucător în orice fază a jocului, pe tot timpul celor 90 de minute.

1.2. Importanța temei și motivarea alegerii ei

Presingul are o imporatață deosebită în jocul de fotbal, deoarece este o armă tactică, care se folosește de jucători în apărare. Presingul este deosebit față de alte forme de apărare pentru că este o armă psiho-tactică, care forțează psihicul adversarului, cedând mingea sau obligându-l să greșească.

Alegângu-mi această temă, vreau să scot în evidență utilitatea lui și să demontrez prin înregistrările efectuate, că presingul este arma tactică numaărul unu în recuperarea mingilor în apărare, zonă I și totodată voi scoate în evidență reușitele jucătorilor atacanți centrali, precum și aportul adus de către aceștia la recuperarea mingii și de ce nu la eventualele goluri marcate din astfel de încercări.

1.3. Metode de cercetare utilizate

În elaborarea lucrării am utilizat următoarele metode de cercetare:

Metoda observației.

Metoda înregistrărilor (înregistrarea video a jocurilor).

Metoda studierii bibliografiei.

Metoda observației:

Observațiile au fost efectuate prin intermediul transimisiunilor în direct oferite de către posturile de televiziune TVR 1, TVR 2. cu ajutorul acestora am putut sesiza și înregistra evoluția comportamentului ofensiv în faza de apărare (zona I) al tuturor echipelor participante.

Metoda înregistrărilor (înregistrarea video a jocurilor).

Această metodă este o modalitate bună de urmărire atentă a meciurilor datorită înregistrărilor care ăți pot oferi reluări de meciuri la rece (stop cadre) și prilejul de a urmări atent evoluția atacanților celor două echipe în faza de apărare (zona I).

Metoda studierii bibliografiei.

Această metodă este un punct de sprijin în elaborarea lucrării. În acest scop am studiat: ziare, reviste de specialitate, cărți editate pe parcursul campionatului, cât și după acest eveniment, adrese de internet.(vezi cap. Bibliografie).

CAPITOLUL II

Fundamentarea teoretico-metodică a lucrării

2.1. Concepția de joc și antrtenament la nivelul fotbalui intern și internațional

CONCEPȚIA DE JOC ȘI ANTRENAMENT LA NIVELUL

FOTBALULUI NAȚIONAL

Jocul de fotbal la nivel național a atins cote superioare de manifestare, angajând întreaga capacitate a jucătorilor, mobilizând resursele intelectuale, psiho-fizice și tehnico-tactice ale combatanților. Ținând seama de aceste imperative, fotbalul trebuie să se încadreze în cerințele actuale ale concepției de joc pe plan mondial, obligând toți jucătorii, pe baza unei capacități de efort, să participe în egală măsură la cele două momente fundamentale ale jocului, atacul și apărarea.

Sintetizând jocul echipelor trebuie să aibă la bază caracteristicile moderne: joc colectiv, constructiv, rațional și angajament total, care să se manifeste printr-o perfectă disciplină din partea jucătorilor, în toate fazele de joc. Prin această disciplină, organizarea conștientă a acțiunilor se impune față de jocul individualist, la întâmplare și haotic. Improvizația și acțiunile spontane, se pot cultiva cu condiția ca ele să servească echipei, respectându-se disciplina tactică de ansamblu.

În acest „cadru organizat și conștient” se va realiza o mișcare sincronizată a coechipierilor pentru realizarea „nucleelor ofensive”, în scopul declanșării unor noi direcții de atac și care devin tot mai rapide și incisive pe măsura apropierii de poarta adversă în scopul finalizării.

Circulația jucătorilor fără minge este continuă, iar după transmiterea mingii, aceștia se vor deplasa imediat, cu scopul de a disloca apărarea și a crea culoare pentru pasele decisive și pătrunderile individuale.

Acțiunile ofensive se canalizează cu precădere pe marginile terenului, prin schimbarea direcției de atac, în mod surpinzător și variat.

O atenție deosebită se va acorda valorificării la maximum a fazelor fixe, stabilindu-se astfel câteva variante pentru fiecare acțiune.

Acțiunile de apărare se organizează cu toate forțele echipei pentru protecția porții proprii prin: eșalonarea jucătorilor în adâncime, pe axa porții, în continuă mișcare, pentru a realiza suplinirea și dublajul, iar pentru a împiedica adversarul să manevreze mingea se folosește marcajul strict și de supraveghere cu un total angajament psiho-fizic, ușurând intercepția și deposedarea.

Acțiunile de apărare încep imediat după pierderea mingii, iar jucătorul depășit de adversar trebuie să revină imediat, cu toată hotărârea în zona sa, sau a coechipierilor care suplinesc în faza respectivă. La mijlocul terenului se va urmări intercepția fără a solicita un număr sporit de jucători, iar în fața porții se va dezlănțui acțiunea sincronizată tuturor jucătorilor pentru recuperare, după ce s-a asigurat acoperirea și marcajul strict la adversar.

în faza de apărare, imediat după pierderea mingii, jucătorii trebuie să aplice un marcaj eficient la adversari pentru presing colectiv, în scopul opririi acțiunii adverse și pentru recuperarea mingii;

orgamizarea jocului în apărare impune prezența fundașului central de acoperire „libero”, care în faza de atac participă la construcție și chiar la finalizare;

amplificarea „jocului fără minge” în cadrul căruia circulația jucătorilor, în atac și apărare, se realizează în viteză, pe toată suprafața terenului și pe toată durata partidei;

în fazele de atac se folosește schimbarea permanentă a sistemului de joc, care se accelerează în zona de finalizare;

valorificarea la maximum a capacității jucătorilor proprii, prin stabilirea și efectuarea unor manevre tactice care să genereze superioaritatea adversarului.

Realizarea acestor trăsături este posibilă numai prin acvtivitatea jucătorilor în atac și apărare, printr-o participare totală și conștientă. Rezolvarea eficientă a fazelor de joc depinde și de starea permanentă a tuturor jucătorilor, pentru a se orienta în funcție de poziția mingii, a coechipierilor și adversarului, de zona în care se joacă, de disciplina tactică stabilită.

Concepția de joc a echipelor poate suporta modificări, înm funcție de caracterul jocului (turneu eliminatoriu, calificare, promovare, etc.), condiții de joc (acasă, deplasare, teren, climă, etc.), valoarea adversarului (cu sau fără individualități), miză și motivație. Concepția de joc a echipelor divizionare de fotbal, s-a stabilit în funcție de caracteristicile și trăsăturile de comportament ale jucătorilor din România și în concordanță cu cerințele fotbalului internațional.

Rezultatele superioare obținute de jucători și echipe din România, sunt efectul unor calități native deosebite, manifestate prin entuziasm, spontaneitate în gândire și acțiune, sociabilitate, abilitate tehnică, etc., dar este tot atât de adevărat că unele aspecte negative care însă mai persistă în comportamentul jucătorilor și care nu odată au adus deservicii fotbalului românesc, trebuie avute în vedere, în economia fiecărei echipe: superficialitatea în respectarea disciplinei de joc, concentrarea redusă la fazele de joc, individualist și ineficace, repulsie față de efortul continuu și intens, impulsivitate și conduită necontrolată, chiar și riscantă.

Luând în considerare aspectele amintite, în elaborarea concepției de joc, aceasta trebuie aplicată în mod special pentru a duce la îmunătățirea continuă a jocului prin:

realizarea unei tehnici superioare, în condiții de viteză crecută și adversitate;

funcționarea „blocului” echipei, în toate acțiunile de atac și apărare;

simplificarea fazelor de atac și finalizarea prin acțiuni simple și sigure.

CONCEPȚIA DE JOC ȘI ANTRENAMENT LA NIVELUL

FOTBALULUI INTERNAȚIONAL

Evoluarea nivelului la care ajunge fotbalul, se evidențiază de obicei cu prilejul desfășurării ritmice a Cupei Mondiale.

Evenimentul oferă posibilitatea unor confruntări tactice elaborate pe seama caracterului elastic al concepției de joc care permite folosirea unor soluții diferite de la un joc la altul.

Stabilirea concepției de joc este însă determinată de caracteristicile fotbalului pe plan internațional, pe care trebuie să le respecte toate echipele pentru a fi competitive:

* fotbalul de performanță se realizează pe baza unei strategii bine definite și a unor cunoștiințe, deprinderi tactice foarte bine însușite și respectate;

* întreaga capacitate de joc a fiecărui jucător este subordonată intereselor echipei, inclusiv a liderilor care trebuie să înțeleagă că vedeta este echipa;

* în desfășurarea acțiunilor de atac și apărare se manifestă pregnant și la cote superioare, spiritul colectiv de luptă și angajare totală a capacității psiho-fizice;

* în dinamica sa, jocul de fotbal impune rezolvarea acțiunilor prin funcțiile de bază și secundare ale jucătorilor și nu posturile, care limitau sarcinile și abstracțiile în cadrul unor componente;

* în fazele de atac și apărare, se urmărește prezența unui jucător în plus, pentru crearea superiorității pe fază;

* acțiunile de atac se desfășoară prin folosirea alternativă sau pe perioaaade, a diferitelor forme colective de atac, ca cel pozițional, rapid sau contraatac;

* jocul cu „libero” a creat soluția prin care această funcție este destinată permanent aceluiaș jucător sau, în funcție de fază și altuia „libero-ul alternativ”;

* conducerea unei echipe nu se poate concepe fără specialiști de calitate, ca managerul, directorul tehnic, antrenorul principal și secunzii, colectivul medical și alți angajați din sectorul organizatoric și administrativ în elaborarea concepției de joc a afotbalului pe plan internațional, aspecte amintite au o anumită pondere care în funcție de nivelul lor calitativ, își aduc mai mult sau mai puțin aportul la marea performanță.

2.2. Conținutul și metodica procesului de antrenament

Pregătirea fotbaliștilor, la toate vârstele și în toate etapele, se face prin antrenament, el având mai multe sensuri. Fiziologii spun că este totalitatea organismului care determină adaptarea fiziologică și morfologică a acestuia, exprimată în final prin creșterea capacității de efort.

În sport, în general, lucru valabil și pentru fotbal, prin antrenament înțelegem pregătirea în scopul obținerii unor rezultate cât mai bune.

În fotbal, spre deosebire de sporturile individuale, anul se împarte în câte două perioade pregătitoare (de iarnă și de vară), competiționale și de tranziție, toate cu specificul lor.

PERIOADA COMPETIȚIONALĂ

OBIECTIV: dobândirea unui grad superior de pregătire care să ne permită instalarea și menținerea formei sporite pe toată durata perioadei competiționale.

SARCINI: – dezvoltarea și perfecționarea calităților fizice de bază

preocuparea continuă pentru dezvoltarea armonioasă

îmbunătățirea și perfecționarea procedeelor tehnice de bază

disciplinarea și omogenizarea întregului colectiv

MIJLOACE FIZICE:

Pentru rezistență:

– cros pe teren variat, la sfârșitul antrenamentului tehnico-tactic;

– alegere cu repetări uniforme: 200 – 400 m; 80 – 100 m mers;

– exerciții de gimnastică la și cu aparate.

Pentru viteză:

– starturi pe distanță de 15 – 20 m;

– ștafete;

– alergări la vale;

– joc 5 x 5 cu portari pe latul terenului, folosindu-se marcajul „om la om”, patru reprize a trei minute, cu pauză de trei minute;

– joc 8 x 8 pe tot terenul cu diferite sarcini.

Sarcinile legate de antrenament, se vor exprima prin m exprima prin mijloace specifice cu pondere mărită.

Intensitatea va fi subordonată volumului la început și nu va depăși 50 – 60%.

Pentru forță:

– nu se lucrează pentru epuizare;

– trebuie să se țină seama de următoarele: dacă se dezvoltă forța, dacă greutatea cu care se lucreză este prea mică sau prea mare.

În perioada pregătitoare forța trebuie să fie inclusă în fiecare a doua zi de antrenament.

PROBE DE CONTROL – probe fizice:

Rezistență:

– 3 x 1600 m; 6 min., pauză 3 min.;

– 3 x 800 m; 2 min. și 40 sec., pauză 3 min.;

– 3 x 400 m; 1 min. și 30 sec., pauză 3 min.;

– 3 x 100 m; 14 – 15 sec., pauză 3 min.;

FORȚĂ: 3 x 15 – aruncarea mingii de oină;

PROBE TEHNICE:

1. Lovirea mingii cu piciorul de la 35 m în poartă (forță și precizie), fără ca mingea să atingă solul. Din 10 lovituri, 8 să fie pe spațiul porții.

2. Tras la poartă din viteză cu o minge statică, așezată pe semicercul de 16 m (contra cronometru). Se pornește de la centrul terenului într-o alergare de viteză trecând, slalomând printre 5 jaloane așezate din 5 în 5 metri și se șutează într-o minge așezată pe semicercul de la 16 m (se cronometrează din momentul startului până în momentul lovirii mingii). Se execută 10 lovituri cu piciorul îndemânatic de la semicercul de 16 m, timpul unei execuții să nu depășească 4 sec. Din 10 lovituri, 7 să fie pe spațiul porții.

3. Tras la poartă cu capul dintr-o minge centrată de pe linia de fund a terenului, de la o distanță de 20 m de poartă. Mingea centrată se va trimite între linia de 6 m și punctul de la 11 m. Cel ce lovește mingea cu capul, va sta pe linia de 16 m, de unde va pleca pentru lovire, neintrând însă în careul de 16 m.

FACTORII ANTRENAMENTULUI.

– pregătirea fizică generală: PFG 35% iarna, 25% vara.

– pregătirea tehnică PTh 25% iarna, 25% vara;

– pregătirea teoretică PT 10% iarna, 5% vara.

PERIOADA COMPETIȚIONALĂ I

OBIECTIVE:

– învățarea tehnicii în condiții apropiate de joc;

– învățarea tacticii în condiții de joc;

– etapa modelării (jocul se reduce în reprize);

– asigură păstrarea și perfecționarea gradului de pregătire a jucătorului;

– începe cu primul joc și durează până la ultimul joc din campionat.

SARCINI:

1. FIZIC – continuarea îmbunătățirii și menținerea pregătirii fizice generale și specifice;

TEHNIC – îmbunătățirea și adaptarea exercițiilor tehnice legate de noile sarcini tactice din fotbalul modern;

TACTIC – îmbunătățirea relațiilor de joc legate de noile sarcini ale jucătorilor, a unor compartimente sau pe întreaga echipă.

Tactici speciale.

Psiho- moral – creșterea unui climat pentru muncă susținută, disciplinată și efectuată conștient și cu convingere.

PERIOADA COMPETIȚIONALĂ II

SARCINI:

Fizic – îmbunătățirea și menținerea pregătirii fizice generale și specifice.

TEHNIC – adaptarea procedeelor tehnice în condiții de timp și spațiu limitat;

TACTIC – cristalizarea relațiilor de joc, cu sarcini față de adversarul ce urmează să-l întâlnim; momente fixe din joc;

PSIHO – MORAL – urmărirea formării unui climat de muncă, de disciplină și a unității întregului colectiv.

MIJLOACE:

FIZIC – vom începe cu reprize repetate de exerciții legate, pentru îmbunătățirea pregătirii fizice generale, apoi jocuri 3 x 2 pe spații limitate, mai multe reprize, pentru îmbunătățirea rezistenței și a vitezei specifice. Tras la poartă de la o distanță de 25 – 30 m în plină viteză, aceasta vizând îmbunătățirea forței și vitezei specifice. Pot fi folosite intervale și circuite descrise anterior, dar numai o dată pe săptămână.

TEHNIC – pregătirea tehnică poate începe cu cele 4 ateliere în care pot fi folosite procedeel tehnice descrise sau pot fi introduse altele, după necesitățile sau imaginația antrenorului. Este necesar a se introduce exercițiile folosite a 1 – 2 – urilor, a pasei din deviere, a lansărilor, deschiderilor, precum și centrării cu finalizare directă. Este bine, ca uneori antrenamentul să înceapă cu o încălzire tehnică, fie individuală sau condusă de tehnician, exersând procedeele tehnice statice, apoi din alergare.

TACTIC – fiind în timpul campionatului vom începe să prezentăm mai în extensie, unele probleme ce le ridică tactica ce o vom lua față de adversarul următor, întărind și impunerea jocului propriu. La început se vor folosi exercițiile fără adversar descrise anterior și cu multe repetări. Dar cel mai important exercițiu tactic este jocul școală sau amical. Tehnicianul va fixa sarcini de joc în poziție de apărare și de atac, pentru corectarea unor deficiențe. Astfel de sarcini sunt: pentru jocul echipei în apărare – contribuția atacanților la deranjarea dversarului, la organizarea jocului. Tot aici intervine și jocul mijlocașului de acoperire prin tatonare, anihilarea prin marcaj strict a organizatorului de joc.În perioada competițională, în partea finală, numărul, durata și intensitatea ședințelor de pregătire pot fi reduse. În anumite cazuri, când echipa are scăderi de formă, antrenamentele pot crește în intensitate. Trebuie acordată o mare atenție în pregătirea rezervelor cărora li se va impune pe lângă programul întregului lot, continuarea antrenamentului cu încă 30 – 40 min, timp în care se va lucra pentru corectarea unor greșeți tactice sau alte lipsuri tehnice. Momentele fixe vor fi executate și repetate așa cum am spus anterior. Se vor da sarcini precise individuale pentru executarea loviturilor de la 11 m, loviturilor de la colțul terenului, loviturilor libere directe sau indirecte.

PSIHO-MORAL – se vor planifica activități comune sau întâlniri cu conducerea, cu 2 – 3 zile înaintea unor jocuri oficiale, când se vor purta discuții de încurajare sau chiar stimulare.

INDICAȚII METODICE PENTRU PERIOADA COMPETIȚIONALĂ

Chiar dacă capacitatea eforturilor este corect stabilită, alegerea și utilizarea exercițiilor trebuie să completeze eficace pentru a se menține forma sportivă.

TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ:

să solicite jucătorii într-un effort dinamic, și nu static;

să alterneze ca intensitate atât fizică, cât și psihică;

să fie variate, dar nu prea numeroase;

să acumuleze sarcini atât pe factorii antrenamentului, cât și în privința numărului de procedee tehnico-tactice;

să se deșfășoare în condiții asemănătoare de joc în care elementele de trecere, inventivitatea și autocontralul să fie prezente.

PERIOADA DE TRANZIȚIE

Sarcini: – reducerea volumului și a intensității efortului;

odihnă activă oferă jucătorului să manifeste o mare poftă de antrenament;

începe după ultimul joc oficial și se termină înaintea începerii perioadei pregătitoare. Durează între 3 – 5 săptămâni, ținând cont de vârsta jucătorilor.

În prima parte a perioadei de tranziție, volumul, intensitatea și dificultatea exercițiilor sunt reduse, la mijlocul perioadei, efortul nu va fi cel mai scăzut, ca și înaitea începerii antrenamentelor din perioada pregătitoare.

Ponderea factorilor antrenamentului din perioada de tranziție este:

pregătire fizică generală – 10%;

pregătire fizică specială – 15%;

pregătire tehnică – 40%;

pregătire teoretică – 5%.

Conținutul antrenamentului va relaxa pregătirea fizică și în special pregătirea psihică, contribuie la eliminarea oboselii și refacerii organismului jucătorului.

Indicații metodice:

în prima parte a perioadei, antrenamentul se desfășoară organizat, cu o tendință de scădere a numărului antrenamentelor;

se menține lucrul specific, dar într-o formă în care el nu solicită nervos, folosind diferite concursuri, întreceri, jocuri bilaterale, miuțe, etc.; pot fi introduse sporturi complementare: handbal, baschet, volei, tenis, înot, etc.;

în a doua parte a perioadei crește treptat efortul;

apar exercițiile tehnice simple cu caracter individual pentru reacomodarea cu mingea;

se efectuează controlul medical;

se stabilesc obiectivele;

2.3. Cerințe tehnico-tactice în cele trei zone ale terenului

După cum spuneam și la începutul lucrării, presingul reprezintă cea mai activă și agresivă formmă colectivă de apărare, care se folosește de unele echipe cu scopul de a reduce la maximum posibilitățile adversarului de a-și organiza acțiunile de atac.

Aplicarea presingului pe toată suprafața terenului, sau numai pe zonele stabilite, tot timpul jocului sau în anumite perioade, presupune un ridicat nivel de pregătire investit în jucători de valoare.

Solicitarea deosebită, din punct de vedere psiho-fizic, obligă la o pregătire multilaterală, din care amintim o superioară capacitate de efort, cu o mare rezistență în regim de viteză, posibilități variate de deposedare, hotărâre și rapiditate în toate acțiunile, inteligență și anticipație, cunoașterea și realizarea sarcinilor de joc specifice diferitelor zone.

Terenul de joc se împarte – teoretic – în trei zone aproximativ egale (35 – 40 m). Aceste zone sunt numerotate în funcție de situația tactică în care se află echipa, în atac sau în apărare.

Astfel, zona I se află în fața porții adverse când echipa se află în apărare, când se află în atac zona I este situată în fața propriei porți, iar zona II este cea mediană.

Pentru fiecare din aceste zone există anumite cerințe și reguli tactice de bază pe care jucătorii trebuie să le respecte, însă acum ne vom limita simultan cu marcajul strict asupra adversarilor din zonă;

* se execută presing la posesorul mingi simultan cu marcajul strcit asupra adversarilor din zonă;

* se iau măsuri de suplinire temporară pentru jucătorii din defensivă care au participat la faza de finalizare;

* oprirea prin orice mijloace regulamentare a declanșării contraatacului, inclusiv „faultul tactic”;

Este necesar a se respecta aceste cerințe și reguli tactice pentru a fi în pas cu evoluția fotbalului pe plan mondial.

2.4. Modelul jucătorului pe postul de atacant

Cerințele efectuate de-a lungul anilor în domeniul fotbalului au dus la concluzia că pentru a satisface nevoile stringente din teren, jucătorul de performanță trebuie să se integreze într-un anumit model:

Dezvoltarea fizică:

suplețe musculară;

mobilitate musculară în articulația membrelor inferioare;

procesul de creștere este încheiat;

musculatura memebrelor inferioare este încheiată;

dezvoltarea cutiei toracice;

dezvoltarea armonioasă a întregului organism.

Calități motrice:

îndemânare în regim de viteză;

îndemânare în executarea tuturor procedeelor tehnice;

rezistență specifică;

rezistență în regim de viteză;

rezistență în regim de forță;

forță specifică;

viteză (de reacție, execuție, deplasare).

Calități tehnice:

– cunoașterea și executarea cât mai corectă a tuturor elementelor și procedeelor tehnice specifice jocului de fotbal.

D. Calități tactice:

– cunoașterea conținutului tactic al tututror procedeelor de lovire a mingii;

– efectuarea demarcărilor și depășirilor indiduale;

– executarea cât mai precisă și corectă a tuturor acțiunilor de atac și apărare;

– cunoașterea perfectă a sarcinilor pe post și zone de activitate;

– cunoașterea acțiunilor în atac și apărare la fazele fixe.

2.5. Priorități metodice privind pregătirea fotbaliștilor

La nivelul ridicat al comportării unui jucător pe postul de atacant, poate fi obținut numai în urma activității bine planificate și concepute științific. În acest sens trebuie abordată ideea modelului de pregătire-formare a unui jucător, privind toți factorii antrenamentului:

* Pregătirea fizică:

Mijloacele selecționate și folosite în procesul de antrenament în vederea dezvoltării calităților motrice, la cerințele actuale:

– formarea jucătorului constituțional viguros, abil și agresiv;

– asigurarea permanentă a unei dezvoltări fizice generale;

– prelucrarea cu caracter general a musculaturii;

– dezvoltarea motricității specifice prin însușirea corecta a alergării (dezvoltării amplitudinii și fercvenței), alergări variate intercalate cu opriri, porniri, întoarceri, sărituri, schimbări de ritm și direcție;

– formarea deprinderii de mișcare în regim de îndemânare și echilibru instabil;

– dezvoltarea posibilităților a calităților motrice de bază și ridicarea capcității de efort aerob;

– dezvoltarea mobilității, supleții, îndemânării;

– dezvoltarea forței de lovire a mingii cu ambele picioare și cu capul;

– dezvoltarea calităților motrice combinate cu procedee tehnice și acțiuni tehnico-tactice cu accent de îmbunătățire a vitezei de reacție și execuție, îndemânării și rezistenței la durata jocului.

* Pregătirea tehnică:

Pregătirea tehnică în procesul de pregătire-formare a jucătorilor trebuie4 îmbunătățit prin:

efectuarea unor antrenamente individuale vizându-se caracteristicile tehnicii jocului modern (devieri, centrări în viteză, tras la poartă, un-doi-uri pentru al treilea);

antrenament individual care să urmărească realizarea modelelor de joc individual, ținându-se seama de calitățile și eficiențele fiecăruia;

folosirea pentru pregătirea tehnică a exercițiilor în doi, trei jucători și pe grupe (baza jocului modern);

folosirea antrenamentului colectiv pentru reglajul tehnic al echipei;

selecționarea și repeterea unor exerciții și jocuri care să contribuie la înlăturarea unor deficiențe specifice jucătorilor:

transmiterea mingii în timp util și precis;

protejarea mingii;

concentrarea și eficiența în fazele cheie ale jocului.

* Pregătirea tactică:

Pentru pregătirea-formarea unui jucător, pregătirea tactică trebuie realizată teoretic-practic:

respectarea concordanței dintre pregătirea tactică și concepția de joc a echipei;

învățarea și perfecționarera tacticii în atac și apărare;

folosirea jocurilor cu număr redus de jucători stabilindu-se tema pentru echipă și individual pentru fiecare jucător;

folosirea porților mobile în cadrul jocurilor cu număr redus de jucători;

folosirea jocului în scopul omogenizării și verificării echipei;

stabilirea și repetarea până la automatizare a unor scheme și manevere tactice, atât în timpul desfășurării jocului cât și la fazele fixe, în atac și apărare;

folosirea antrenamentelor tactice pentru jucătorii tineri.

* Pregătierea psihologică:

care este starea de spirit a jucătorului;

ce fel de realție există între jucători și membrii clubului;

care sunt jucătorii problemă în cadrul clubului, care influențează buna pregătire a jucătorilor;

care sunt viciile mari ale unui jucător;

ce interes manifestă jucătorul pentru continua lui depășire și cum luptă el pentru învingerea greutăților din antrenament și jocuri;

crearea unor condiții optime pentru pregătirea lui psihologică, pentru jocuri în pauzele dintre reprize, după eforturi mari;

mobilizarea lui pentru realizarea obiectivelor de performanță a echipei.

* Pregătirea teoretică:

Trebuie să contribuie la conștientizarea li intelectualizarea jucătorului, astfel ca el să cunoască bine problematica vastă a fotbalului de performanță din care amintim:

– aspecte de igienă și refacere;

– condițiile unei alimentații raționale;

– regimul optim al jucătorului ;

mijloace de pregătire care se adresează cu eficiență maximă modelării profesionale;

importanța antrenamentului de specialitate, lucrări, reviste, ziare, internet, etc. din țară și străinătate;

2.6. Metode de antrenament

1. Metoda antrenamentului cu învingerea greutății proprii

Această metodă reunește toate exercițiile pentru învingerea greutății proprii (a corpului) de care noi le-am separat de exercițiile cu obiecte ajutătoare. Această metodă se referă mai ales la factorul fiyic. Urmărește perfecțonarea mișcărilor corpului, stăpânirea mișcărilor corpului în cele mai diverse situații așa cum se întâlnește în jocurile oficicle.

2. Metoda testului Cooper:

Se mai numește și metoda celor 12 minute de alergare continuă, această metodă urmărește realizarea testării rezistenței generale și în același timp constituie un test real al capacității de efort.

Este metodă – mijloc

– test

Se utilizează în perioadele de pregătire lamunte. Testul se poate trece de 3 ori pe săptămână o zi da, o zi nu, alternându-l cu antrenament de viteză sau rezistență în regim de viteză.

De asemenea când campionatul este întrerupt o perioadă mai mare de o săptămână se poate trece testul Cooper ca normă de control și în același timp mijloc de bază al pregătirii.

3. Metoda Fartlek

Este metoda pentru realizarea rezistenței generale nespecifice combinată cu exerciții de relaxare și respirație, viteză, mobilitate și suplețe:

I Variantă: – 800 m alergare în tempo 2 / 4;

– 200 m relaxare, respirație;

3 x 60 m sprint.

Se repetă total de 3 ori. Această metodă este un antrenament de tonificare, se pretează pentru dezvoltarea rezistenței și vitezei, se execută de obicei după antrenament.

CAPITOLUL III

Scopul lucrării

Lucrarea de față se adresează studenților, profesorilor, antrenorilor și tuturor celor interesați de fenomenul fotbalistic. Această lucrare își propune să analizeze „evoluția atacanților” în faza de apărare (zona I) a echipelor prezente la Campionatul Mondial din Coreea – Japonia 2002.

Jocul marilor jucători, echipele naționale, experiența renumiților antrenori, ne-au furnizat modele comparative și obiective spre care tindem în viitor. Analiza modului în care și-au construit faza de apărare (zona I) presingul, echipele naționale, reprezintă experiențe pentru tehnicienii noștri în procesul de perfecționare. Lucrarea pune la dispoziția tuturor celor interesați de importanța presingului un ghiod util în procesul de instruire de fiecare zi referitor la acest subiect.

Locul și durata cercetării

Prin cercetarea efectuată în cadrul lucrării de față sunt urmărite procedeele de presing a atacanților în zona I de apărare ale echipelor participante la Campionatul Mondial din Corea și Japonia în perioada 31 mai – 30 iunie 2002, au avut loc un număr de 64 de meciuri în toată această perioadă.

3.3. Organizarea propriu-zisă a cercetării

FIȘA NR. 1

Stadion: Seogwipo

MECIUL: GERMANIA – PARAGUAY (1 – 0)

ECHIPA: GERMANIA

JUCĂTORII: 7 Neurille 14 Asamoah 90+4

11 Klose

FIȘA NR. 2

Stadion: Seogwipo

MECIUL: GERMANIA – PARAGUAY (1 – 0 )

ECHIPA: PARAGUAY

JUCĂTORII: 20 Cardozo

9 Santa Cruz

(11 Campos, 29’)

FIȘA NR. 3

Stadion: Niiagata

MECIUL: DANEMARCA – ANGLIA (0 – 3 )

ECHIPA: DANEMARCA

JUCĂTORII: 11 Sand

9 Tomasson

FIȘA NR. 4

Stadion: Niiagata

MECIUL: DANEMARCA – ANGLIA (0 – 3 )

ECHIPA: ANGLIA

JUCĂTORII: 10 Owen

(9 Fowler, 46’)

11 Heskey

(17 Sheringham 68’)

FIȘA NR. 5

Stadion: Oita

MECIUL: SUEDIA – SENEGAL (1 – 2)

ECHIPA: SUEDIA

JUCĂTORII: 10 Allback

(22 A. Andersson, 65’)

11 H. Larsson

FIȘA NR. 6

Stadion: Oita

MECIUL: SUEDIA – SENEGAL (1 – 2)

ECHIPA: Senegal

JUCĂTORII: 7 H. Camara

11 Diouf

FIȘA NR. 7

Stadion: Suwan

MECIUL: SPANIA – IRLANDA (1 – 4 ); (4 – 3 ); (după penaltyuri)

ECHIPA: SPANIA

JUCĂTORII: 7 Raul

(12 Lugue, 79’)

9 Morientes

(14 Albelda, 70’)

FIȘA NR. 8

Stadion: Suwan

MECIUL: SPANIA – IRLANDA (1 – 4 ); (4 – 3 ); (după penaltyuri)

ECHIPA: IRLANDA

JUCĂTORII: 9 Duff

10 R. Keane

FIȘA NR. 9

Stadion: Jeonju

MECIUL: MEXIC – S.U.A. (0 – 2 )

ECHIPA: MEXIC

JUCĂTORII: 9 Borgetti

10 C. Blanco

FIȘA NR. 10

Stadion: Jeonju

MECIUL: MEXIC – S.U.A. (0 – 2 )

ECHIPA: S.U.A.

JUCĂTORII: 20 Mc. Bride

11 Mathias

FIȘA NR. 11

Stadion: Kobe

MECIUL: BRAZILIA – BELGIA (2 – 0 )

ECHIPA: BRAZILIA

JUCĂTORII: 9 Ronaldo

21 Luizao

FIȘA NR. 12

Stadion: Kobe

MECIUL: BRAZILIA – BELGIA (2 – 0 )

ECHIPA: BELGIA

JUCĂTORII: 7 Wilmots

11 Verheyem

FIȘA NR. 13

Stadion: Miyagi

MECIUL: JAPONIA – TURCIA (0 – 1 )

ECHIPA: JAPONIA

JUCĂTORII: 14 Alex

(11 Suzuki, 46’)

9 Nishizawa

FIȘA NR. 14

Stadion: Miyagi

MECIUL: JAPONIA – TURCIA (0 – 1 )

ECHIPA: TURCIA

JUCĂTORII: 9 Hakan Sukur

(17 Ilhan, 90’)

FIȘA NR. 15

Stadion: Daejean

MECIUL: COREEA – ITALIA (2 – 1 )

ECHIPA: COREEA

JUCĂTORII: 21 Park Ji-sung

19 Ahn Jung-hwan

9 Seol Ki-hyeon

FIȘA NR. 16

Stadion: Daejean

MECIUL: COREEA – ITALIA (2 – 1 )

ECHIPA: COREEA

FIȘA NR. 17

Stadion: Shizuoka

MECIUL: ANGLIA – BRAZILIA (1 – 2 )

ECHIPA: ANGLIA

JUCĂTORII: 10 Owen

11 Heshey

În acest meci, atacantul Angliei nr. 10, Owen, a dat dovadă de cât de eficient este presingul în ziua de astăzi, așa deschizând scorul în min. 23, forțându-l pe Lucio să greșească.

FIȘA NR. 18

Stadion: Shizuoka

MECIUL: ANGLIA – BRAZILIA (1 – 2 )

ECHIPA: BRAZILIA

JUCĂTORII: 9 Ronaldo

10 Rivaldo

11 Ronaldinho

FIȘA NR. 19

Stadion: Ulsan

MECIUL: GERMANIA – S.U.A.

ECHIPA: GERMANIA

JUCĂTORII: 11 Klose

(20 Bierhoff, 88’)

7 Neuville

(17 Bode, 80’)

FIȘA NR. 20

Stadion: Ulsan

MECIUL: GERMANIA – S.U.A.

ECHIPA: S.U.A.

JUCĂTORII: 20 Mc. Bride (11 Mathias, 59’)

21 Donovan

FIȘA NR. 21

Stadion: Gwangiu

MECIUL: SPANIA – COREEA (0 – 0)

ECHIPA: SPANIA (3 – 5 după penaltyuri)

JUCĂTORII: 9 Morientes

FIȘA NR. 22

Stadion: Gwangiu

MECIUL: SPANIA – COREEA (0 – 0)

ECHIPA: COREEA (3 – 5 după penaltyuri)

JUCĂTORII: 9 Seul Ki- hyeon

19 Ahn Jung-hwan

21 Park Ji-sung

FIȘA NR. 23

Stadion: Osaka

MECIUL: SENEGAL – TURCIA (0 – 1)

ECHIPA: SENEGAL

JUCĂTORII: 11 Diouf

FIȘA NR. 24

Stadion: Osaka

MECIUL: SENEGAL – TURCIA (0 – 1)

ECHIPA: TURCIA

JUCĂTORII: 9 Hakan Sukur

(17 Ilhan, 67’)

FIȘA NR. 25

Stadion: Seoul

MECIUL: GERMANIA – COREEA (1 – 0)

ECHIPA: GERMANIA

JUCĂTORII: 11 Klose

(20 Bierhoff, 69’)

7 Neuville

(14 Asamoah, 87’)

FIȘA NR. 26

Stadion: Seoul

MECIUL: GERMANIA – COREEA (1 – 0)

ECHIPA: COREEA

JUCĂTORII: 16 Cha Doo-ri

18 Wang Sung-ho

14 Lee Chun-soo

FIȘA NR. 27

Stadion: Saitana

MECIUL: BRAZILIA – TURCIA (1 – 0)

ECHIPA: BRAZILIA

JUCĂTORII: 9 Ronaldo

20 Edilson

(17 Denilson, 75’)

FIȘA NR. 28

Stadion: Saitana

MECIUL: BRAZILIA – TURCIA (1 – 0)

ECHIPA: TURCIA

JUCĂTORII: 9 Hakan Șukur

11 Hasan Șaș

FIȘA NR. 29

Stadion: Daegu

MECIUL: COREEA – TURCIA (2 – 3)

ECHIPA: COREEA

JUCĂTORII: 21 Park Ji-sung

19 Ahn Jung-hwan

9 Seul Ki- hyeon

FIȘA NR. 30

Stadion: Daegu

MECIUL: COREEA – TURCIA (2 – 3)

ECHIPA: TURCIA

JUCĂTORII: 9 Hakan Șukur

17 Ilhan Mansiz

FIȘA NR. 31

Stadion: Yokohama

MECIUL: BRAZILIA – GERMANIA (2 – 0)

ECHIPA: BRAZILIA

JUCĂTORII: 9 Ronaldo

10 Rivaldo

FIȘA NR. 32

Stadion: Yokohama

MECIUL: BRAZILIA – GERMANIA (2 – 0)

ECHIPA: GERMANIA

JUCĂTORII: 7 Neuville

11 Klose

(20 Bierhoff, 77’)

FIȘA NR. 1

FIȘA NR. 2

FIȘA NR. 3

FIȘA NR. 4

FIȘA NR. 5

FIȘA NR. 6

FIȘA NR. 7

FIȘA NR. 8

FIȘA NR. 9

FIȘA NR.10

FIȘA NR.11

FIȘA NR. 12

FIȘA NR.13

FIȘA NR. 14

FIȘA NR. 15

FIȘA NR. 16

CAPITOLUL IV

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Presingul realizat de echipele participante la faza a doua (eliminatorie) de la Campionatul Mondial 2002, în zona I a terenului în cele 16 jocuri înregistrate se prezintă astfel:

RONALDO – “BRAZILIA”

RIVALDO – “BRAZILIA”

RONALDINHO – “BRAZILIA”

KLOSE – “GERMANIA”

JANCKER – “GERMANIA”

BIERHOFF – “GERMANIA”

HAKAN SUKUR – “TURCIA”

HASAN SAS – “TURCIA”

ILHAN MANSIZ – “TURCIA”

DIOUF – “SENEGAL”

H. CAMARA – “SENEGAL”

MORIENTES – “SPANIA”

RAUL – “SPANIA”

DONOVAN – “S.U.A.”

REYNA – “S.U.A.”

OWEN – “ANGLIA”

HESKEY – “ANGLIA”

FOWLER – “ANGLIA”

SHERINGHAM – “ANGLIA”

VIERI – “ITALIA”

TOTTI – “ITALIA”

DEL PIERO – “ITALIA”

WILMOTS – “BELGIA”

MPENZA – “BELGIA”

BORGETI – “MEXIC”

HERNANDEZ – “MEXIC”

ROBBIE KEANE – “IRLANDA”

EBBE SAND – “DANEMARCA”

TOMASSON – “DANEMARCA”

H. LARSSON – “SUEDIA”

IBRAHIMOVIC – “SUEDIA”

SANTA CRUZ – “PARAGUAY”

CAPITOLUL V

25 DE MIJLOACE UTILIZATE IN PREGATIREA JUCATORILOR ATACANTI

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pe parcursul Campionatului Mondial 2002, Corea – Japoni, arma tactică a câtorva echipe cum sunt Corea, Turcia, a fost presingul această tactică propulsându-le ca adevărate surprize ale acestui mondial, asiatic, ele au încercat să distrugă încă din faza de construcție atacurile adverse și au hărțuit în permaneță apărările adverse.

Pe timpul Campionatului Mondial 2002 de fotbal, în cele 64 de meciuri desfășurate s-au realizat 553 de intercepții, dintre care un număr de 224 au fost reușite, în timp ce nereușitele au fost 329 și s-au înscris 11 goluri. Făcând o paralelă între acțiunile reușite și cele nereușite, procentajul a fost următorul:

* Reușite 44% din numărul total de intercepții.

* Nereușite 56% din numărul total de intercepții.

După aceste calcule reiese că numărul intercepțiilor nereușite a fost mai mare decât cel al intercepțiilor reușite. În înregistrările efectuate, am înregistrat doar jucătorii atacnți centrali care au început meciul ca titulari, iar cei care au rămas pe banca de rezerve, chiar dacă au intrat pe parcursul jocului, nu au fost înregistrați.

Sintetizând jocul echipelor, acesta trebuie să aibă la bazăa sa caracteristicile moderne: jocul colectiv, constructiv, rațional ți angajamentul total, care să se manifeste printr-o perfectă disciplină din partea jucătorilor, în toate fazele de joc.

Pregătirea fotbaliștilor, la toate vârstele și în toate etapele prin antrenament, el având mai multe sensuri. Fiziologii spun că este totalitatea solicitării organismului care determină adaptarea fiziologică și morfologică a acestuia, exprimată în final prin creșterea capacității de efort. În sport, mai ales în fotbal, prin antrenament, înțelegem pregătirea în scopul obținerii unor rezultate cât mai bune.

Metodele de antrenament sunt antrenamente cu care antrenorii pot „măsura” cu mai mare exactitate activitatea din antrenamente, plecându-se de la principiul modelării antrenamentului, până la condițiile jocului oficial.

CAPITOLUL VII

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXE NICU – ANTRENAMENTUL SPORTIVULUI MODERN

EDITURA EDITIS, 1993 BUCUREȘTI

2. APOLZAN DAN – FOTBAL 2010 –

EDITURA F.R.F., 1996 BUCUREȘTI

3. CERNĂIANU CONSTANTIN – FOTBAL MODERN

EDITURA SPORT – TURISM, 1987 BUCUREȘTI

4. DRAGNEA ADRIAN – ANTRENAMENTUL SPORTIV

EDITURA M.T.S., 1991 BUCUREȘTI

5. EPURAN MIHAI – PSIHOLOGIA SPORTIVĂ

EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ARTĂ, 1993 BUCUREȘTI

6. IONESCU ION – CURS DE BAZĂ: TEHNICĂ

EDITURA UNIVERSITARĂ, 1995 TIMIȘOARA

ȘICLOVAN ION – TEORIA ȘI METODICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV

EDITURA SPORT – TURISM, 1978 BUCUREȘTI

KOVACS ȘTEFAN – FOTBALUL TOTAL

EDITURA SPORT, 1975 PARIS

MOTROC ION – PROBLEME ALE TEORIEI ȘI METODICII ANTRENAMENTULUI

EDITURA CNEFS, 1989 BUCUREȘTI

MIRCESCU L. INDIVIDUALIZAREA ANTRENAMENTULUI

COJOCARU VICTOR SPORTIV EDITURA CNEFS, 1980 BUCUREȘTI

NEȚA GHEORGHE FOTBAL 2000

POPOVICI CORNEL EDITURA JRC, 2000 CLUJ – NAPOCA

ORMENIȘAN SEPTIMIU

POPOVICI CORNEL FOTBAL COPII ȘI JUNIORI

ORMENIȘAN SEPTIMIU 2001 CLUJ – NAPOCA

POPOVICI CORNEL – FOTBAL – TEHNICA JOCULUI

EDITURA ICIPIAF, 1995 CLUJ – NAPOCA

RĂDULESCU M. FOTBAL. EXERCIȚIU

VOICU I. EDITURA STADION, 1984 BUCUREȘTI

15. TUDORAN M. FOTBAL DE LA A LA Z

IONESCU M. EDITURA SPORT – TURISM, 1984 BUCUREȘTI