Analiza Investitiilor Straine Directe In Romania

Capitolul 3. Analiza investițiilor străine directe în România

3.1.O privire comparativă între ISD în România și cele în UE

România urcă pentru prima dată în top 15 cele mai atractive țări din Europa raportat la numărul de proiecte cu investiție străină atrase în anul 2014, conform raportului anual EY – "European Attractiveness Survey", care a sondat opiniile a 808 factori de decizie internaționali.

Dacă,în 2014, în acest clasament erau prezente țări ca Polonia, Serbia și Republica Cehă, anul acesta singura țară din Europa Centrală și de Est ce mai este prezentă în acest top alături de România este Polonia.Țara noastră a reușit sa atragă 62 de proiecte ISD anul trecut, cu 19% mai mult decât în anul 2013. Devenind a șasea țară din Europa privitor la numărul de job-uri create de investițiile străine, devansează așadar Spania, Turcia și Slovacia. Cele 10.892 noi locuri de muncă generate de investițiile străine au atras în țara noastră practic aproape la fel de multe job-uri noi ca Germania, înregistrnd o creștere de 77% a numărului job-urilor create prin FDI privind ceea ce se întâmpla anul trecut.Cele mai atractive orașe pentru investiții fac parte din Germania (Berlin, Frankfurt și Munchen) și două din Spania (Barcelona și Madrid). În ceea ce privește sectoarele de activitate în care au existat proiecte de investiții străine în Europa s-a inregistrat, în anul 2014, o creștere de 20% a sectorului de producție, de 27% in operațiunile de logistică și cele de execuție, precum și în servicii.

Bogdan Ion,Country Managing Partner,EY România face o declarație extrem de explicită pe care o citez în rândurile ce urmează: "România are o creștere a FDI superioară față de celelalte țări din Europa. Investitorii străini se uită cu interes către țara noastră, dar de multe ori din perspectiva forței de muncă ieftine care există.Important este ca în perioada următoare să se depășească această percepție și să atragem acele investiții care generează locuri de muncă înalt calificate și bine plătite și care să motiveze specialiștii români să rămână în țară și să producă plus-valoare aici".

România este țara care ocupă locul opt în Europa, la egalitate cu Turcia și Irlanda,privind ISD primite anul trecut în valoare de 5 miliarde de dolari, într-un clasament în care lideri sunt Marea Britanie, Rusia și Spania..În funcție de numărul proiectelor Greenfield realizate cu investiții străine, România se plasează pe poziția a noua, cu 125 de proiecte, în scădere cu 2% față de 2013.

În contextul în care investițiile companiilor europene reprezintă jumătate din proiectele FDI din Europa, iar cel al multinaționalelor americane un sfert (25%), cei mai mari investitori sunt companiile din China care le-au depășit în investiții pe cele din Japonia și au devenit al cincilea cel mai mare investitor în Europa în 2014. Având în derulare 210 proiecte și o creștere de aproximativ 40% față de anul anterior, investițiile chinezești în Europa sunt rezultate ale politicilor abordate de guvernul chinez de promovare a investițiilor externe ca mod de achiziționare de tehnologie, mărci și resurse din afara țării pentru activarea pieței interne de producție și a serviciilor cu mare valoare adăugata.

Această redresare economică trebuie valorificată, investitorii dorindu-și eliminarea obstacolelor care împiedică dezvoltarea mediului de afaceri eficient .Amintesc în acest sens birocrația excesivă și creșterea lentă,acestea fiind obstacolele majore. De asemenea, țările din Europa trebuie să-și rectifice procesul de flexibilizare a pieței muncii, să simplifice reglementările și să dezvolte medii de afaceri prielnice. 

Revenind la afirmațiile lui Bogdan Ion, Country Managing Partner EY Romania,acesta spune în continuare: "Un mediu de business stabil, capacitatea de cercetare și inovare, precum și piața internă reprezintă cele mai importante puncte de atracție ale Europei în termeni de investiții. Transformările din domeniul digital, al sănătății și al energiei au potențialul de a alimenta revenirea Europei ca cea mai atractivă destinație pentru investiții in următorii ani."

Investițiile străine directe au însumat 409 milioane euro, în primele două luni din acest an, în creștere cu 45%, față de aceeași perioadă a anului 2014, date publicate chiar pe site-ul Băncii Naționale a României, după cum urmează: "Investițiile directe ale nerezidenților în România – date estimate – au însumat 409 milioane euro, din care participațiile la capital – inclusiv profitul net estimat – au înregistrat 358 milioane euro, iar creditele intragrup 51 milioane euro net". Investițiile străine directe au crescut cu 36,78%, în februarie în raport cu finele lunii ianuarie. Balanța de plăți a României a avut un excedent de 285 de milioane de euro, în primele două luni ale acestui an, comparativ cu un deficit de 201 milioane de euro, în aceeași perioadă a anului 2014.

3.2. Investiții chineze în România

3.2.1 Scurt istoric al investițiilor venite din partea Chinei

Substanțial schimbată în urma parcursului său de excepție vizând „prinderea din urmă” a țărilor dezvoltate, dar purtând cu sine, pe lângă succese, și un „bagaj” tot mai încărcat de eșecuri, dezechilibre și disfuncționalități, China este în prezent nevoită să implementeze un vast program de reforme, prin care încearcă să-și restabilească echilibrele interne și externe, în cadrul unui nou model de dezvoltare durabilă. Fiind una dintre marile beneficiare ale globalizării,timp de decenii, această țară a reușit să atragă și să valorifice capitalul străin în sprijinul creșterii,dezvoltării, restructurării și modernizării sale economice accelerate și al asimilării know-how-ului tehnologic și managerial occidental.

România a fost destinația favorită a primelor investiții chineze în Europa, fapt relevat atât de documentele oficiale guvernamentale care ghidau potențialii investitorii chinezi în Europa, cât și de realitatea însăși a investițiilor de la începutul anilor 2000.În privința ghidajului guvernamental, documentul cel mai relevant este „Outbound Foreign Investment Catalogue” (OFIC), din 2004, un document care indica țările și sectoarele în care era recomandat să se investească, România fiind plasată pe prima poziție în lista destinațiilor favorite, la egalitate cu Germania și urmată de Polonia, Cehia și Ungaria. Aceste patru destinații est-europene erau considerate la vremea aceea mai importante pentru investitorii chinezi din Europa decât țările UE.

Sectoarele recomandate pentru investiții în România erau textilele, produsele din piele, producția de televizoare, echipamentele de telecomunicații, calculatoarele și alte produse electronice, toate industrii în care China se bucura de o forță considerabilă la export, dar întâmpina o presiune în creștere din partea țărilor importatoare, în direcția reducerii excedentelor comerciale din relația bilaterală. Cu alte cuvinte, selecția sectorială pentru România – ca și pentru celelalte țări din CEE – punea în evidență o strategie investițională de substituție a exporturilor, menită să evite barierele la import și să păstreze, sau chiar să majoreze, cotele de piață deja adjudecate de exportatorii chinezi în Europa.

Nu numai recomandările oficiale, dar și orientarea geografică efectivă a investițiilor chineze în Europa demonstrau, la începutul anilor 2000, o preferință către România. După cum se poate constata în tabelul de mai jos, România era în anul 2005 cea mai importantă destinație din Europa pentru investitorii chinezi, cumulând peste două treimi din stocul total investit în țările CEE, pe atunci cele mai însemnate destinații europene.

Investitorii chinezi veniți în România anterior anului 2005 aparțin primului val de companii care au îndrăznit să “iasă în exterior”, fiind constituit din firme private mici și mijlocii (IMM), mai ales firme de familie, ce dispuneau de capital investițional puțin, erau implicate în activități comerciale sau din industrii de joasă și medie tehnologie și nu beneficiau, în marea lor majoritate, de niciun fel de susținere din partea guvernului chinez. Tocmai de aceea, deși multe ca număr, aceste firme nu cumulau un volum investit semnificativ. Totuși, venirea lor masivă era importantă, prin faptul că indica prezența unui avantaj comparativ pentru România, față de celelalte țări din regiune și de pe întregul continent.

Din păcate, acest moment favorabil s-a pierdut, întrucât, absorbită de eforturile sale de a deveni membră a UE, România nu a pus la punct o strategie specială pentru valorificarea acestui avantaj comparativ și atragerea unui volum sporit de investiții din China. În plus, pe criterii de eficiență, TAROM a intrerupt zborurile directe București-Beijing (2004) – legătură care a fost imediat înlocuită de MALEV cu o linie directă Budapesta-Beijing –, pe când procedurile pentru acordarea vizelor au rămas greoaie și lungi în România, iar investitorii chinezi nu au fost sprijiniți în efortul lor de a se adapta mediului de afaceri nou și solicitant de aici. Pe de altă parte, alte țări din grupul CEE, în special Ungaria și Polonia, care erau deja acceptate în UE, s-au putut dedica mai mult și cu mai mare succes stimulării investițiilor venite din China. Ca atare, fluxurile de investiții către România au crescut tot mai lent,accelerându-se,în schimb,pe relația cu aceste două țări.

Ponderea României în stocul total de investiții chinezești acumulat în țările CEE a scăzut inițial abrupt, de la două treimi în 2005, la sub o treime în 2006, iar apoi gradual până la numai 13,4% în 2012.Corespunzător acestor evoluții, în clasamentul principalelor țări-gazdă din grupul CEE, România a trecut de pe poziția întâi, ocupată în 2005, în poziția secundă în 2006, apoi pe locul trei în perioada 2007-2011 și pe locul patru în anul 2012. Acest declin s-a produs în timp ce Ungaria, Polonia și, mai recent, Cehia și chiar Bulgaria au reușit să atragă investiții mari din partea unor firme puternice de stat, pe când România nu a izbutit să facă același lucru, în pofida faptului că mari companii din China au testat în mod repetat piața românească.

3.2.2 Imaginea actuală a ISD din partea Chinei

China este principalul investitor asiatic în România. În ierarhia țărilor investitoare ea ocupă locul 5 după numărul de companii înființate și abia locul 17 după valoarea totală investită în țara noastră .Există peste 10.800 de firme chinezești înregistrate, reprezentând circa 5% din numărul total de companii cu capital străin prezente în România, dar probabil numai aproximativ o treime sunt și cu adevărat funcționale (Wall Street, 2011). În plan european, România concentrează cel mai mare număr de firme chinezești, ocupând locul I, înaintea Germaniei (II), Serbiei (III), Cehiei (IV) și Ungariei (V), cele cinci țări care cumulează circa 80% din numărul total de firme chinezești de pe continent (The Antwerp Forum, 2013). La nivel de orașe, cel mai mare număr de

firme chinezești se află în: București (locul 1), Belgrad (2), Praga (3), Budapesta (4), Hamburg, Moscova, Düsseldorf și Frankfurt pe Main. Un asemenea grad ridicat de concentrare geografică pune în evidență o înclinație puternică a firmelor chinezești din Europa spre crearea de clustere și valorificarea economiilor de aglomerare rezultate. Cele mai multe firme chinezești înregistrate în România sunt în continuare mici firme individuale sau de familie din „primul val”, în deplină concordanță cu modelul european în care 4 din 5 firme chinezești (mai exact 82%) fac parte din aceste două categorii.

În privința stocului cumulat al ISD chineze în România există o anumită lipsă de informații și mari diferențe între datele statistice furnizate din diferite surse. Astfel,spre exemplu, pentru anul 2012, cel mai recent an pentru care există date statistice oficiale, sursele chineze consemnează un total de 126 milioane euro (echivalentul a 161 milioane dolari), statistica UE comunică un nivel aproape de două ori mai mic, de 69 milioane euro, iar cifra furnizată de Camera de Comerț și Industrie România-China (CCIRC) este de 420 milioane euro, nivel care este de peste trei ori mai ridicat decât cel din statisticile chineze și de șase ori mai mare decât în statistica europeană. Mai mult, președintele CCIRC consideră că și acest nivel, mult superior celorlalte statistici, ar fi de fapt puternic subapreciat. Oricum, oricare dintre cifrele ce exprimă

nivelul investițiilor chineze în România l-am luat drept corect, acesta se afla mult sub potențial, reprezentând doar aproximativ 1% din stocul total de ISD acceptat.

3.2.3. Realizări semnificative ale ISD chineze în România

Centrul comercial „Dragonul Roșu” de lângă București, fondat în 2003, este o investiție de 200 milioane euro a Grupului Niro (societate mixtă cu 30% capital chinezesc). În aceeași zonă, în 2010 a fost creat, în urma unei investiții de 100 milioane euro, și „China Town”, un centru de afaceri și comerț cu capital integral chinez. Aceste două investiții ar putea face partedin rețeaua de 50 de mari centre de promovare a comerțului și cooperării economice internaționale pe care guvernul chinez le-a prevăzut în strategia sa de expansiune spre exterior, ca instrumente în sprijinul internaționalizării companiilor autohtone. Centre similare există și în alte țări din grupul CEE (de pildă Wolkowska Centre din Varșovia, fondat în 1994, sau China Brand Trade Centre din Budapesta, deschis în 2011), dar mai ales în țările din occidentul Europei (UE), în special în Olanda (cu 3 astfel de centre), Suedia (2 centre), Marea Britanie, Franța, Finlanda și Italia (fiecare câte un centru)

O altă realizare demnă de remarcat este parcul industrial Pârscov, județul Buzău, dezvoltat de F&J International Group, o companie privată, cu 100%capital chinez. Acesta cuprinde cinci unități cu activitate de producție, distribuție și comerț exterior în: industria lemnului, confecții, electronice electrocasnice, becuri ecologice, țigări și legume-fructe.

Pe lângă aceste unități, în restul țării se mai află în funcțiune alte IMM cu

rezultate semnificative în producția de biciclete, materiale de construcții,tipărituri industriale și în reciclarea materialelor.

Pe de altă parte, se poate vorbi și de conturarea unui „al doilea val” de investitori chinezi în România, constituit din firme de calibru mai mare, chiar dacă exemplele nu sunt multe, iar investitorii respectivi nu au angajat încă investiții de foarte mare amploare.Pot fi incluse aici, în primul rând, companii importante din domeniul tehnologiilor informației și telecomunicațiilor (TIC), venite în România la începutul anilor 2000, dar manifestând abia recent disponibilitatea către investiții de anvergură. Este vorba despre două mari corporații din sfera înaltelor tehnologii, compania de stat ZTE, cel mai mare producător chinez de echipamente de telecomunicații și firma privată Huawei, cel mai mare furnizor global de soluții TIC. Deși fiecare se află de circa 10 ani în România – ZTE din 2004, Huawei din 2003 – abia acum ele par gata să facă investiții cu adevarat importante. ZTE are un plan de investiții până în 2015, în valoare totală de 100 milioane euro, pentru înființarea unor centre service în vestul (16 milioane euro) și în sudul țării (26 milioane euro), precum și a unei fabrici de echipamente de telecomunicații (60 milioane euro).

Huawei a investit deja 90 milioane euro în intervalul 2007-2012 și are în plan să investească până în 2015 încă 200 milioane euro pentru un proiect vizând deschiderea unui centru global de suport TIC. Spre finele anului 2018, această companie intenționează să aibă în România 1000 de angajați și să mai facă investiții adiționale de încă 100 milioane euro, preponderent în programe de educație și cercetare.

O a doua componentă importantă a celui „de-al doilea val” de investitori chinezi în economia românească pot fi considerate companiile cu activitat în sfera energiilor regenerabile (ER), în special în construcția și operarea de parcuri solare și eoliene. Aceste companii au intrat foarte recent în România, fiind atrase de programul guvernamental de încurajare prin certificate verzi (CV) a investițiilor în producția de energie din surse regenerabile (SRE). Și în acest caz este vorba despre investiții în tehnologii de vârf ale unor firme private mari, cu proiecte de valori ridicate. Din păcate,investitorii chinezi au reacționat relativ târziu la programul românesc de stimulare investițională prin certificate verzi, cele mai multe companii ratând perioada sa cea mai profitabilă și fiind nevoite să se adapteze schimbărilor legislative mai restrictive intervenite în 2013-2014, ceea ce s-a materializat în practică în renunțarea parțială la proiectele de investiții avute în vedere inițial.

Dacă în ultimii ani, prezența corporațiilor chinezești cu investiții de valori ridicate a crescut în Europa de vest și nord, în țările central și est-europene ea este slabă, iar în România este, practic, absentă. În pofida unui potențial local indiscutabil și a interesului real manifestat de către investitorii chinezi, încercările numeroase, dar sporadice și inconsecvente, de negociere a unor proiecte mari în România nu au produs rezultate.Unele dintre cele mai vechi și mai discutate proiecte în întâlnirile bilaterale au fost fie proiecte de dezvoltare a infrastructurii (a doua linie de centură pentru București, plus diferite sectoare de autostradă în restul țării; Canalul București-Dunăre; Canalul Siret-Bărăgan; podul de peste Dunăre, la Galați), fie proiecte privind producția

de energie convențională, mai ales modernizări, finalizări de lucrări sau extinderi ale unor termocentrale (Rovinari, Mintia, Doicești, Halanga), hidrocentrale (Tarnița- Lăpușești) sau a centralei nucleare de la Cernavodă (reactoarele 3 și 4). Dintre toate aceste proiecte, cel mai avansat este cel de la Rovinari, unde China Huadian Engineering Co. (CHEC), care a câștigat licitația organizată de Ministerul Economiei, va investi circa 1 miliard de euro pentru o unitate nouă de 600MW. În plus, alte proiecte de mare amploare aflate în negociere cu șanse relativ bune de succes par a fi cel negociat cu China Sinohydro, privind hidrocentrala de 1000 MW și 1 miliard euro de la Tarnița-Lăpușești și proiectul negociat cu China General Nuclear Power Group, privind construcția a încă două reactoare nucleare la Cernavodă.

În sfera dezvoltării infrastructurii, oportunitățile din România sunt uriașe, întrucât aici

este o mare nevoie de autostrăzi, canale, poduri, linii de cale ferată, sisteme de irigație, rețele electrice și chiar de noi aeroporturi sau dezvoltări portuare, domenii în care China are atât experiență, rezultate de excepție și interesul de a se implica, cât și sursele de finanțare necesare. Bucureștiul are nevoie de o nouă centură rutieră, dar și feroviară, de conexiuni noi prin linii de metrou între punctele sale extreme și de legături mai bune cu marile orașe din restul țării, inclusiv cu porturile de la Marea Neagră. De aceea, pe lângă vechile proiecte menționate mai sus, noul proiect al unei legături prin trenuri de mare viteză Constanța-București, continuată ulterior până la Arad, Budapesta și Viena, este un proiect extrem de atractiv, care ar putea juca un rol major în dezvoltarea cooperării intra-CEE, intra-UE și a relațiilor bilaterale ale acestora cu China. Acest nou coridor de transport în Europa, estimat la circa 11 miliarde euro, ar putea fi completat prin construcția unui mare parc industrial pe malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră, în care ar putea funcționa până la 2000 de firme mixte cuparticipare chineză. Cele două mari obiective, linia de mare viteză și parcul industrial,ar putea să devină două piese importante ale planului strategic mai larg privind crearea unui nou Drum al Mătăsii, care leagă Asia și Europa trecând prin România și creând aici premisele dezvoltării accelerate și ale prosperității.

3.3. Ierarhizarea investițiilor europene în România

În ianuarie 2015, Germania se afla pe locul al treilea in topul firmelor straine care activeaza in tara noastra, potrivit datelor inregistrate de Registrul Comertului,fiind depășită de Austria și Olanda.Cele 20.676 societati comerciale nemtesti reprezinta 10,59% din total, iar acestea au avut un capital social subscris in valoare de 14,474 de miliarde de lei, adica 9,87% din total. Printre cei mai importanti investitori germani directi in sectorul industrial din Romania sunt producatorii de componente auto Draxlmaier, INA Schaeffler, ThyssenKrupp, Leoni Wiring Systems, Continental, KG Wintershall, compania energetica E.ON AG, compania de asigurari Allianz, firma de cabluri Leoni, Praktiker (retail), RWE (energie). 

Fig.

În ceea ce privește Austria, peste 1.000 de investitori austrieci sunt activi in Romania, prin 6.887 de companii cu capital austriac, care insumeaza peste 100.000 de angajati, luand in calcul locurile de munca create direct.

Firmele cu capital austriac sunt prezente intr-o gama larga de activitati economice, de la resurse la industrie, agricultura, servicii financiare si asigurari, industria lemnului, industria auto, sectorul de petrol si gaze naturale. Austria continua sa fie unul din top investorii ai Romaniei in Europa Centrala si de Est cu investitii ce totalizeaza 11.4 bln Euro si reprezinta 19.1 % din investiile straine directe realizate in Romania. "Romania este una din cele mai atractive tari din regiune pentru investitorii din Austria datorita dimensiunii pietei – cea mai mare din regiune, capitalului uman, proximitatii culturale, perspectivelor si multitudinii de proiecte si oportunitati", a adaugat Rudolf Lukavsky. Printre principalii investitori austrieci noi in ultimii ani dupa 2010 se numara Strabag, Schweighofer,Raiffeisen Evolution, Billa, Porsche, Post Master, Verbund, Voestalpine, Salesianer Miettex. 

Olanda ocupă primul loc în clasamentul pe țări de rezidență a investitorilor în societăți comerciale cu participare străină la capitalul social, la 31 decembrie 2013 fiind înregistrate 4.441 companii cu participare olandeză la capitalul social (2,33% din total), valoarea capitalului social subscris fiind de 7,300 miliarde euro (20,58% din total). În perioada 1991-2013, Olanda a ocupat locul 1 în clasamentul pe țări după participarea străină la capitalul social total subscris. Principalele domenii în care s-au orientat investițiile olandeze în România sunt industria construcțiilor navale, industria alimentară, industria chimică, logistica, agricultura și sectorul financiar-bancar. Investiții olandeze importante:Unilever, ING Group, Philips, Damen Shipyards, Friesland Campina, Coberco, Heineken, Nutricia, KPMG, Nuon, Wavin, Fokker, Den Braven, Frans Maas, Remco, Verder, EVW Holding, ISDC, DAF Trucks (prin E. van Wijk), Wim Bosman Holding B.V., KLG Europe etc.

Referitor la investițiile din Cipru,veștile pentru anul 2015 sunt încântătoare.

Mentor Group Holdings (Cipru), prin intermediul diviziei imobiliare, Mentor Group Investments, vrea sa investeasca in acest an 75 milioane de euro in Romania, pentru dezvoltarea de proiecte imobiliare "la cerere" si pentru soluții de creditare pentru clienți.

Compania intentioneaza sa creasca gradual portofoliul de pe piata romaneasca. "Piata imobiliara romaneasca a fost considerata intotdeauna incarcata de potential. Din pacate, in ultimii 5 ani situatia financiara instabila ne-a condus catre un focus mai mare pe tarile CIS si cele invecinate. Cu toate acestea, am identificat o tendinta pozitiva atat din punct de vedere al profiturilor cat si al nevoilor in crestere ale companiilor locale prin dezvoltari imobiliare comerciale. Aceasta ne-a condus la dezvoltarea unui produs ce ofera o structura speciala de finantare si de credit cu un proces specific de rambursare pana cand clientul intra in posesiabunului.

Companiile franceze au adus în țară în ultimii ani peste 7 miliarde de euro, prin investiții în domeniul auto, telecomunicații, construcții sau energie. Astfel, Franța se află pe locul 4 în topul celor mai importanți investitori străini în România, cu o contribuție de 9% în Produsul Intern Brut al țării. Printre cei mai mari investitori francezi se numără constructorul auto Renault, lanțul de hipermarketuri Carrefour, dar și productorul de anvelope Michelin.

Grupul auto Renault a intrat pe piața românească în 1999, prin preluarea uzinei Dacia Mioveni. A investit de atunci miliarde de euro în țara noastră și a dezvoltat divizii care produc cutii de viteze, motoare și alte componente auto. În 2013, afacerile companiei au crescut până la 4,4 miliarde de euro.

În 2001 au început investițiile în România și cei de la grupul Michelin, al doilea producător de anvelope din lume.Producătorul de anvelope a învestit până acum peste 300 de milioane de euro și a crescut numărul angajaților la 3.000. Tot în 2001 a venit în România și retailerul Carrefour. Lanțul de magazine numără acum 155 de unități care au rulat afaceri de peste un miliard de euro în 2013.

Francezii mai sunt prezenți în România și cu lanțurile Auchan și Cora, dar și compania de telecomunicații Orange. Aceasta a intrat pe piață în 1997, prin preluarea MobilRom și în prezent deține o cotă de piață de 38%.De asemenea,francezii au investiții importante și în industria alimentară, construcții, infrastructură sau farmaceutice. 

În sectorul financiar, cele mai cunoscute nume franceze sunt BRD-Groupe Société Générale și compania de asigurări Groupama, iar la capitolul energie GDF Suez.

România are planuri ambițioase în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii iar Marea Britanie este pregătită să ajute în acest sens. Brian Welson, șeful delegației comerciale din Londra,a afirmat recent,mai precis în luna martie a acestui an, faptul că România are o capacitate mare organizatorică,adăugând faptul că "România are la dispoziție o resursă extraordinară de dezvoltare. Companiile britanice sunt dispuse să ajute economia României, în așa fel încât schimbările să fie semnificative. Industria britanică trebuie să joace un rol-cheie în procesul de modernizare al României". Comerțul bilateral dintre România și Marea Britanie a ajuns la 3 miliarde de euro în 2014, investițiile britanice în România ridicându-se în prezent la 6,5 miliarde de euro.

Potrivit anunțurile de investiții elvețiene,se întrevede o abordare serioasă în acest an din această regiune.Un producator elvetian de frigidere va deschide in aceasta vara o fabrica in Zona Industriala Vest, la periferia municipiului Sibiu. Investitia se ridica la peste 20 de milioane de euro, potrivit presedintelui Camerei de Comert, Industrie si Agricultura locala, Gheorghe Aldea.