Analiza Investitiilor Straine Directe. Impact Si Eficienta

ANALIZA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE. IMPACT ȘI EFICIENȚĂ

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. INVESTIȚIILE STRAINE DIRECTE – APRECIERI GENERALE

I.1 Aspecte conceptuale

I.2.Noțiuni generale privind ISD

I.3 Sinteza factorilor determinanți ai ISD

I.3.1 Politicile și măsurile aplicabile investițiilor străine directe

I.3.2 Măsuri destinate să faciliteze activitatea societăților

I.3.3 Determinanții economici

I.3.3.1 Politicile guvernamentale

I.4. Modelul push-pull de analiză a fluxurilor de investiții străine directe

I.5.Efectele investițiilor străine directe

I.5.1 Creștere economică

CAPITOLUL II INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA

II.1.Politica de atragere a ISD în România

II.1.1. Înființarea ARD – strategii

II.1.2. Înființarea ARIS

II.1.2.1 ARIS – Obiective și servicii

II.2 Teoria avantajelor competitive

II.2.1 Crearea și susținerea avantajelor competitive în România. Rolul investițiilor

străine directe

II.3. Evoluția investițiilor străine directe în România

II.3.1. Impactul investițiilor străine directe în România

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ S.C. COMCEH S.A

III.1. Descrierea companiei

III.2 Descrierea situațiilor financiare

III.3. Indicatori de lichiditate

III.3.1. Rata lichidității generale

III.3.2. Rata lichidității reduse

III.3.3 Perspectivele evoluției firmei

III.3.3.1. Diagrama Gantt

Scenariul realist (de bază

B. Scenariul optimist

C. Scenariul pesimist

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

„Termenul de investiții provoacă uneori confuzii în mintea începătorilor

în problemele macroeconomice. Confuzia este alimentată de faptul real, conform

căruia investiția pentru economie nu este același lucru cu ceea ce consideră

investiție unul sau altul din indivizi, luați separat. Regula generală este

următoarea: acele achiziții de capitaluri care redistribuie activele existente între

diferiți agenți economici nu sunt investiții pentru economie. În sensul folosit de

macroeconomiști, investițiile presupun crearea de noi capitaluri.”

(N.G. Mankiw)

Investițiile constituie factorul primordial pentru dezvoltarea și modernizarea unei economii naționale, și, implicit, a celei mondiale. Unul dintre factorii determinanți care determină imboldul de investiții îl reprezintă cererea de investiții. Cererea de investiții poate depăși economiile naționale. În contextul descris al realității economice, intrările de capital vin să acopere decalajul dintre investițiile interne și economiile naționale. Investițiilor străine le revine ponderea majoritară în fluxurile de capital cu scop de investiții intrate într-o țară.

Imboldul de a investi este rezultatul acțiunii conjugate a unui ansamblu de factori. În esență, când o întreprindere se hotărăște să investească, ea dobândește dreptul la un șir de venituri viitoare pe care contează să le obțină de pe urma vânzării rezultatelor obținute, după scăderea cheltuielilor curente ocazionate de obținerea producției respective.

Investițiile străine directe, în definiția lor clasică, sunt definite ca fiind o entitate dintr-o țara care a facut o investiție fizică in construirea unei afaceri într-o altă țară. Investițiile directe în clădiri, mașini și echipamente sunt în contrast cu a face o investitie de portofoliu, care este considerată o investiție indirectă. În ultimii ani, având în vedere creșterea rapidă și schimbările în structura de investiții la nivel mondial, definiția a fost extinsă pentru a include achiziționarea unui interes de management durabil într-o societate sau întreprindere în afara țării de origine a firmei de investiții. Ca atare, aceasta poate lua multe forme, cum ar fi o achiziție directă de o firmă străină, construirea unei facilitati, sau de investiții într-un joint-venture sau alianta strategica cu o firmă locală, cu intrare de tehnologie, acordarea de licențe de proprietate intelectuală. In ultimul deceniu, investițiile străine directe au ajuns să joace un rol major în internaționalizarea de afaceri.

Problematica investitiilor straine directe (ISD) a fost si este intens dezbatuta, existând, în acest sens, preocupari atât la nivel national cât si international.

La nivel macroeconomic, am arătat că ISD au susținut creșterea economică atât direct, prin suplimentarea capitalului intern destinat achiziționării de active fixe cât și indirect, prin stimularea investițiilor autohtone, contribuind, prin efecte de antrenare, la dezvoltarea activităților productive.

În plus, investițiile străine au reprezentat o sursă importantă de finanțare a deficitului de cont curent, efectul financiar net (calculat că diferența între intrările și ieșirile de capital) accentuându-se odată cu creșterea intrărilor de capital străin.

De asemenea, am subliniat că ISD au influențat semnificativ nivelul de trai al populației și au demarat cercetări în nenumărate domenii tocmai pentru a obține un nivel de cunoaștere tot mai înalt.

În capitolele care urmează mi-am propus să detaliez noțiunea de investiții străine directe, să urmăresc sursele de finanțare pentru aceste investiții, să apreciez impactul lor asupra stării economiei unei țări, apoi, în capitolul II, m-am axat pe cazul României venind cu date și exemple concrete analizate atât din perspectiva macroeconomică, cât și din perspectiva evoluției țării noastre în perioada de tranziție.

Studiul de caz face referire la o societate comercială din Călărași, care beneficiază de investiții străine directe. Acesta reprezintă un exemplu concret de atragere și dezvoltare a acestui sector în țara noastră.

Stadiul actual al cunoașterii. Economia contemporană este profund marcată de fenomenul internaționalizării afacerilor, integrărilor economice, dar și a descoperirii unui șir de inexactități în știința economică și recunoașterii unor eșecuri ale politicilor promovate.

Investițiile constituie suportul material al dezvoltării economice durabile a unei țări.

Activând într-un mediu concurențial la nivel regional și global, în condițiile liberalizării continue a circulației persoanelor, mărfurilor, dar și a capitalului, țările sunt în competiție permanentă, inclusiv în domeniul atragerii investițiilor – atât ale investitorilor locali, cât și celor străini.

Rolul investițiilor străine în economia unei țări este incontestabil: lanțul de efecte pe care le generează se repercutează atât asupra producției de bunuri și servicii, cât și asupra consumului, motivând simultan cererea și oferta. Din acest motiv, problema promovării procesului investițional rămâne în permanență actuală în lume și, cu atât mai mult, în România. În acest context se discută despre climatul investițional favorabil din țară, despre susținerea inițiativei sectorului privat în domeniul desfășurării procesului investițional și despre succesele obținute în acest domeniu.

În același timp, din a doua jumătate a secolului XX, dat fiind faptul că investițiile au început să fie privite ca un factor catalizator al dezvoltării economice, cea mai mare parte a țărilor au întreprins măsuri de îmbunătățire a climatului investițional în scopul atragerii investițiilor străine directe, ceea ce a influențat pozitiv asupra fluxului de investiții și a creat posibilități largi de alegere între țările recipiente de capital.

Promovarea politicii corespunzătoare de către țara recipientă față de investițiile străine directe constituie o componentă importantă și necesară. Elementele de bază ale climatului investițional pot fi considerate măsurile ce țin de activitățile investitorilor străini, standardele aplicate față de filialele de peste hotare, precum și funcționarea adecvată a piețelor locale.

Noile realități cu care se confruntă economia, complexitatea crescândă a relațiilor economice naționale și internaționale, multiplicarea problemelor care transcendă granițele disciplinelor consacrate și a celor generatoare de incertitudini amplifică dificultatea administrării economiei cu ajutorul unor teorii și modele vechi și reclamă o schimbare radicală a modului de abordare a economiei. Identificarea unor noi direcții de cercetare și a unor noi orizonturi în abordarea unor domenii specifice, în special ale macroeconomiei și economiei politice internaționale, trebuie săpornească de la evoluțiile complexe ce caracterizează realitatea economică, de la multiplicarea evenimentelor cu repercusiuni politice și economice, precum și de la dezechilibrele și asimetriile ce caracterizează lumea actuală.

În unele abordări teoretice, perioada actuală este identificată cu trecerea la o nouă formăde capitalism sub efectul acțiunii noilor tehnologii și a globalizării financiare. De rând cu aceasta este revizuit rolul investițiilor în dezvoltarea economică, precum și a formelor și destinației acestora. La momentul actual sunt practicate noi forme ale investițiilor internaționale, ceea ce impune studierea lor.

Gradul de studiere a temei de cercetare. Semnificația investițiilor străine directe și a impactului acestora supra dezvoltării economice a unei economii naționale este incontestabilă, iar aspectele care influențează decizia de plasare a capitalurilor în forma investițiilor străine directe în ramurile economiei naționale a unei țări au fost cercetate în diverse ipostaze în multe centre internaționale și naționale de cercetări economice și financiare, cum sunt Direcțiile de cercetare ale Băncii Mondiale; Fondul Monetar Internațional; Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare; Central for Social and Economic Research; Institutul național de Cercetări Economice al Academiei Române.

CAPITOLUL I

INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE – APRECIERI GENERALE

I.1 Aspecte conceptuale

Economia mondială poate fi privită, din punct de vedere sistematic, ca un cumul al tuturor rezultatelor interacțiunilor activităților economice desfășurate la nivel global. Felul în care oamenii dintr-o anumită tara de pe glob își obțin veniturile, felul în care aleg să le cheltuiască, să le economisească sau să le transforme în avuție depind, în mod cert, de economia altor țări sau sunt în legătură cu veniturile, cheltuielile și economiile altor națiuni. Această legătură există, în mod sporadic, și în trecut, dar se manifestă cu o amploare mult mai mare în prezent; aceasta s-a intensificat și și-a extins sfera de cuprindere, lucru evidențiat mai ales de modul de propagare a crizei economice manifestate după anul 2008.

Pe de altă parte, economia mondială influențează condițiile economice din fiecare țară la un moment dat. Aceasta corelație este evidențiata prin intermediul comerțului internațional, prin natura relațiilor internaționale, prin modul de desfășurare a producției internaționale, cât și prin mobilitatea forței de muncă și a transferului de tehnologie. Aceste legături conectează fiecare țară la economia mondială, însă ele nu produc rezultate uniforme, adică creșterea economică nu este uniforma, unele țări dezvoltându-se mai rapid decât altele. Un alt factor care actioneaza cu putere în sensul creșterii interdependențelor economice la nivel modial este reprezentat de globalizarea circulației informațiilor sub forma accesului la internet, a accesului la televiziunea prin cablu și satelit și la celelalte forme de comunicare în masă.

Participanții pieței investiționale internaționale sunt, pe de o parte, receptorii de investiții internaționale – guverne și companii naționale (firme, ONG, fonduri de investiții), pe de altă parte, generatorii de investiții străine – companii transnaționale, companii private (aflate în faza a doua de internaționalizare), persoane fizice.

Extindrea activităților economice de la scara locală la cea regionala, națională, continentala și apoi globală a condus la formarea economiei mondiale, mai întâi prin intermediul comerțului și, mai apoi, prin intermediul investițiilor străine directe.

Încă din anul 2002, un studiu realizat de OCDE arata ca investițiile străine directe reprezintă o parte integrantă a unui sistem econn moment dat. Aceasta corelație este evidențiata prin intermediul comerțului internațional, prin natura relațiilor internaționale, prin modul de desfășurare a producției internaționale, cât și prin mobilitatea forței de muncă și a transferului de tehnologie. Aceste legături conectează fiecare țară la economia mondială, însă ele nu produc rezultate uniforme, adică creșterea economică nu este uniforma, unele țări dezvoltându-se mai rapid decât altele. Un alt factor care actioneaza cu putere în sensul creșterii interdependențelor economice la nivel modial este reprezentat de globalizarea circulației informațiilor sub forma accesului la internet, a accesului la televiziunea prin cablu și satelit și la celelalte forme de comunicare în masă.

Participanții pieței investiționale internaționale sunt, pe de o parte, receptorii de investiții internaționale – guverne și companii naționale (firme, ONG, fonduri de investiții), pe de altă parte, generatorii de investiții străine – companii transnaționale, companii private (aflate în faza a doua de internaționalizare), persoane fizice.

Extindrea activităților economice de la scara locală la cea regionala, națională, continentala și apoi globală a condus la formarea economiei mondiale, mai întâi prin intermediul comerțului și, mai apoi, prin intermediul investițiilor străine directe.

Încă din anul 2002, un studiu realizat de OCDE arata ca investițiile străine directe reprezintă o parte integrantă a unui sistem economic international deschis, precum și un catalizator major al dezvoltării.

I.2.Noțiuni generale privind ISD

Apărute în economia mondială încă din perioada marilor descoperiri geografice, investițiile străine directe au înregistrat în ultimele decenii o adevărată explozie în tranzacțiile internaționale, fapt ce a generat și un număr surprinzător de mare de studii și analize care le-au fost dedicate. De altfel, creșterea puternică a fluxurilor de investiții străine directe la nivel mondial se bazează în mare măsură pe fenomenul achizițiilor și fuziunilor internaționale, acestea reprezentând 80-90% din total, majoritatea dintre ele fiind de fapt achiziții.

Investițiile străine directe (ISD) se definesc că “proprietatea unui rezident asupra unor active, cu scopul de a controla folosirea acestor active”. Particularitatea lor o constituie tocmai controlul exercitat de către investitor asupra activelor în care a fost făcută investiția.

ISD reprezintă ansamblul fluxurilor financiare, materiale, tehnologice și manageriale pe care o persoană fizică sau juridică le desfășoară în altă economie decât cea de origine, pentru realizarea unei activități productive de durată, prin deținerea controlului asupra acesteia.

Investițiile străine directe constau în transferul unui “pachet industrial” în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industrială, expertiză managerială, cunoștințe de marketing, ce permite investitorului să exercite dreptul de control asupra investiției. Totuși, este greu de stabilit ce înseamnă control. Este, mai degrabă, vorba de o participare directă la conducerea și organizarea producției activelor în care s-a investit.

În general, se consideră investiții străine directe întreprinderile în care participarea proprietarului străin depășește o anumită pondere, de obicei între 10-25%. Deși criteriile diferă de la țară la țară, această pondere nu modifică esența fenomenului, având în vedere că, de obicei, proporția de un investitor străin este cu mult mai mare (de regulă peste 50%). Participarea directă la conducerea și organizarea producției și controlul asupra activității întreprinderii constituie diferența fundamentală dintre investiția străină directă și investiția de portofoliu (care dă dreptul investitorului să primească numai dividendele, fără nici un drept de conducere sau de control în întreprinderea în care a investit).

Investițiile străine directe nu sunt un simplu transfer de capital ci, mai degrabă, o prelungire a întreprinderii din țara de origine într-o țară-gazdă străină. Activitatea unei întreprinderi într-o țară străină presupune fluxuri de capital, de tehnologie și de experiență care, în combinație cu factorii locali, generează producție de bunuri sau servicii destinate pieței interne sau exportului. Transferul acestui pachet de servicii rămâne sub controlul întreprinderii investitoare, ca de altfel și activitățile ulterioare de producție sau de comercializare pe care le efectuează în țara gazdă.

Spre deosebire de teoria comerțului internațional, care se regăsește în istoria economiei încă de la Adam Smith, teoria investițiilor străine directe este un domeniu nou al cercetării economice, care a urmat dezvoltării practicii internaționale în ultimul sfert de secol. Analiștii marchează momentul de început al teoriei economice asupra investițiilor străine directe cu lucrarea lui Dunning din anul 1958, care cuprinde o radiografie a investițiilor societăților americane în industria prelucrătoare britanică. Studiul oferă detalii importante cu privire la structura industriilor și a investițiilor aferente, mărimea și sediul filialelor britanice, strategia americană de pătrundere în industria britanică. Aproape în același timp, Hymer și-a elaborat teza de doctorat, lucrare publicată mult mai târziu, în 1970 și considerată o primă contribuție majoră la studierea investițiilor străine directe. Ea a influențat, în mare măsură, aproape toate analizele ulterioare în materie.

Tipurile investițiilor străine directe (diferențiate după contribuția fluxului de participații străine la capital în întreprinderile investiție străină directă):

Greenfield: înființarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini (investiții pornite de la zero);

Fuziuni și achiziții : preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți;

– Dezvoltare de firme : majorarea deținerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiție străină directă .

I.3 Sinteza factorilor determinanți ai ISD

Determinantele investițiilor străine referitoare la o țară (climatul investițional) pot fi rezumate astfel: stabilitatea economică, politică, socială; funcționarea statului de drept; funcționarea eficientă a sistemului juridic; reguli referitoare la intrarea pe piață și operarea în cadrul ei; standarde de tratament ale sucursalelor străine; politici legate de funcționarea și structura pieței (în special politici referitoare la competiție și reguli referitoare la fuziuni și achiziții); acordurile internaționale de comerț și de investiții; politica de privatizare; politica comercială (bariere tarifare și netarifare); politica fiscală. Parametrii și factorii climatului investiționali sunt reflectați în Anexa 1.

Sunt și anumite dezavantaje ale atragerii investițiilor străine în cazul unui mediu instituțional slab și ineficient: firmele atrase vin să investească din dorința să obțină venituri suplimentare din crearea structurilor monopoliste și sunt atrase exact de mediul instituțional slab și manipulabil. Firmele multinaționale care acționează într-un mediu instituțional slab sunt periculoase chiar și pentru firmele locale competitive datorită puterii relativ mari pe care o au, iar investițiile au, mai degrabă, un efect negativ asupra societății respective în termeni de dezvoltare socială.

Internaționalizarea sau renunțarea la piață ca spațiu de către firme are la bază anumiți factori. Combinația acestor factori și nivelul lor determină intensitatea și direcțiile fluxurilor de investiții străine directe. Firmă va învești în străinătate în cazurile în care există următoarele trei premise:

a) firma posedă avantaje de proprietate în țările respective;

b) pentru firmă este mai convenabil să utilizeze aceste avantaje pe loc (avantaje de internalizare);

c) firma posedă unele avantaje legate de condițiile specifice ale țăriior-gazdă, astfel că pentru firmă este mai convenabilă utilizarea unor resurse în aceste țări decât în țara de origine a firmei.

În teoriile despre investițiile străine directe prezentate până acum, avantajele legate de proprietatea investitorului străin au fost introduse de J. Dunning suplimentar la avantajele de monopol și oligopol. De aceea, acestea mai sunt numite și avantaje competitive. Avantajele de proprietate reprezintă deținerea de către firme a unor active, considerate drept resurse, capabile să genereze fluxuri de venituri. Avantajele de proprietate ale firmelor transnaționale pot fi de două categorii:

• avantaje de deținere în proprietate a unor tehnologii;

• avantaje de deținere a unor active complementare, cum ar fi ansamblul abilităților organizaționale ale firmei, experiența și capabililățile antreprenoriale ale managerilor, reputația, credibilitatea și bonitatea financiară ale firmei, contactele sale politice etc.

Toate aceste avantaje se intercalează și, în consecință, formează competitivitatea firmei. Dar această competitivitate se manifestă nu pur și simplu prin deținerea unor bunuri mai valoroase, ci prin abilitatea de a internaliza activitățile sale în cadrul structurilor ierarhice ale transnaționalelor. Internalizarea activităților economice ale firmelor transnaționale apare ca o necesitate de a exploata avantajele de proprietate și ocaziile oferite de imperfecțiunile pieței. Prin internalizarea activităților în străinătate firmele urmăresc maximizarea profiturilor, atât prin reducerea costurilor de producție și de tranzacție, cât și prin asigurarea unei rente economice în urma valorificării avantajului de proprietate. Astfel de avantaje și constituie avantajele de internalizare.

Dar fluxurile de investiții străine spre o țară sau alta se determină nu numai de avantajele de proprietate ale firmelor transnaționale și de capacitățile lor de a internaliza aceste avantaje, ci și de existența în țările străine a unor condiții specifice și favorabile pentru desfășurarea activi-tăților firmelor transnaționale. Cele din urmă sunt numite avantaje de localizare, care includ: dotarea țării respective cu resurse naturale și resurse economice creative, asigurarea cu forță de muncă și nivelul ei de pregătire, costurile internaționale de transport și de comunicație, stimulente și bariere investiționale sau comerciale, sistemul economic și politica economică, diferențele politice, sociale și culturale între țări etc.

„Factorii ce țin de avantaje de localizare pot fi grupați în trei categorii:

Politicile țării – gazdă (inclusiv reglementarea de bază aplicată ISD);

Măsurile adoptate de țări pentru încurajarea și facilitarea ISD;

Caracteristicile generale ale economiei acestor țări

I.3.1 Politicile și măsurile aplicabile investițiilor străine directe.

Dispozițiile destinate să încurajeze și să faciliteze ISD se compun, în esență, dintr-un ansamblu de reguli și reglementări care administrează intrarea și activitatea investitorilor străini, norme care vizează tratarea filialelor străine precum și reguli aplicabile funcționării piețelor. Sunt și alte măsuri, spre exemplu din domeniul comercial sau al privatizării care la fel influențează deciziile investitorilor străini, fie direct sau indirect prin repercusiunile lor asupra eficacității politicilor aplicate ISD.

Există două nivele de intervenție asupra ISD; primul respectiv prin măsurile destinate spre atragerea ISD, și măsuri care nu au fost concepute pentru ISD dar au o incidență asupra lor, compoziția cărora variază în timp de la o țară la alta.

De altfel, țările acordă din ce în ce mai mare atenție fiecărui din cele două niveluri de intervenție. În ceea ce privește măsurile specifice destinate să încurajeze ISD, este important de urmărit coerența acestora, atât între ele cât și cu politicile comerciale și, în special, cele ce se referă la investițiile de eficacitate, dat fiind faptul că întreprinderile își integrează filialele străine în rețelele lor internaționale. Paralel, delimitarea între primul și al doilea nivel devine din ce în ce mai imprecisă, dat fiind faptul că exigențele producției internaționale implică o mai mare eficacitate a politicilor și structurilor în care se înscriu măsurile care favorizează ISD. Ca rezultat, atât politicile macroeconomice (monetare, bugetare și valutare) cât și ansamblul politicilor generale de organizare devin din ce în ce mai importante. Investitorii internaționali, evaluând oportunitatea investirii într-o anumită țară, se interesează nu doar de politicile specifice destinate să favorizeze ISD, ci și de politicile macroeconomice și macro-organizatorice. Apartenența la mecanisme de integrare regională poate avea un efect direct asupra ISD, fiindcă ea poate modifica un determinant economic cheie, și anume dimensiunea pieței și creșterea ei.

I.3.2 Măsuri destinate să faciliteze activitatea societăților

Dat fiind faptul că politicile în domeniul investițiilor sunt din ce în ce mai similare, măsurile destinate să faciliteze activitatea întreprinderilor (promovarea investițiilor, incitații, servicii după investire, ameliorarea facilităților și măsurile destinate să reducă „necazurile”) devin din ce în ce mai importante. Aceste măsuri nu sunt noi dar s-au dezvoltat rapid pe măsură ce politicile de atragere a investițiilor deveneau din ce în ce mai deschise exteriorului. În plus, ele sunt din ce în ce mai sofisticate și adaptate pentru fiecare investitor, deși sunt însoțite de costuri ridicate în termeni de capital uman și altele. În această categorie pot fi menționate și măsurile care intră în joc odată ce investiția a fost deja făcută, în funcție de importanța veniturilor reinvestite în fluxurile generale de investiții, Ele pot fi aplicate și pentru afirmația că „investitorii satisfăcuți constituie cea mai bună publicitate pentru o țară”. La fel sunt utilizate incitații de ordin financiar și fiscal, care sunt luate în considerație de investitorii străini doar dacă acestea se asigură de prezența și altor factori importanți.

I.3.3 Determinanții economici.

Pe lângă ceilalți factori menționați mai sus, de calitatea mediului economic depinde în mare măsură atractivitatea țării-gazdă și concentrarea ISD.

Odată ce investitorii sunt asigurați cu existența măsurilor destinate să favorizeze ISD, ei se interesează de factorii economici. Motivele de investire în țările în tranziție pot fi clasate după trei curente economice distincte: teoriile schimbului internațional, de tip macroeconomic (căutarea de resurse (active)); teoriile oligopolului aparținând sferei economiei industriale (căutarea piețelor) și teoriile firmei care se referă la cadrul microeconomic (căutarea unei mai mari eficacități).

Din punct de vedere istoric resursele naturale au fost principalul determinant pentru țările care nu dispuneau de capital, de competență, de know-how și infrastructură necesară pentru exploatarea acestor resurse și vinderea lor pe piața mondială. Existența forței de muncă puțin mobile și cu salarii joase a fost, în mod tradițional, un alt determinant economic, în special, pentru societățile care căutau să realizeze un câștig de eficacitate.”

Studiile arată că localizarea firmelor străine depinde, în general, mai mult de dorința de acces pe piață decât de căutarea avantajelor de costuri, atunci întreprinderile își vor intensifica avantajul concurențial asupra acestor noi piețe. Altfel spus, nivelul esențial de analiză nu va mai fi macroeconomic ci mezoeconomic. Ca urmare a îndelungatei închideri a economiilor socialiste față de întreprinderile occidentale, deschiderea economică și politică a oferit brusc noi oportunități investitorilor. Primele întreprinderi străine care se instalează sunt întreprinderi multinaționale în căutarea noilor debușee scopul cărora este de a modifica în avantajul său structura pieței. Dimensiunea pieței interne, fie în termeni absoluți, fie în raport cu mărimea și venitul populației, este un alt determinant important pentru societățile străine care caută noi debușee. Dacă piața este importantă, ea poate primi (recepționa) mai multe întreprinderi care vor fi în stare să realizeze economii de scară sau de gamă, ceea ce constituie unul din principalele motive pentru care mecanismele de integrare regională pot atrage mai multe ISD. O înaltă rată de creștere a pieței încurajează atât investițiile străine cât și cele interne. Existența piețelor vaste interioare a fost importantă în ceea ce privește serviciile care, ne fiind comerciale nu puteau fi furnizate consumatorilor decât prin intermediul ISD. Aceste investiții erau inițial totuși foarte puține, fiindcă erau limitate prin măsurile generale restrictive, care interziceau investitorilor să investească în așa domenii ca: bănci, asigurare și infrastructura.

Dintre factorii economici putem aminti politicile guvernamentale ce stau la baza statului repectiv.

I.3.3.1 Politicile guvernamentale

Pentru stimularea investițiilor, guvernele ar trebui să ia în considerare modernizarea infrastructurii, ridicarea nivelului de educație și a calificării muncii, și de îmbunătățire globală a climatului de afaceri ca politici de promovarea a investițiilor. După cum observa, acestea sunt componenta economică importantă de bază care determină inițiativa investitorilor. În plus pentru atragerea inițiativelor și facilitarea realizării efectului de spillover, aceste politici vor promova de asemenea creșterea și dezvoltarea industriei locale. Aceasta, înainte de toate, este unul dintre scopurile finale ale intervenției guvernului, în general.

Cererea internă:

• politica monetară, fiscală și salariala – influențează modelul de consum;

• politicile din sfera comerțului internațional și a investițiilor străine directe;

• normele tehnice și de mediu impuse produselor și serviciilor;

• nivelul de informare al consumatorilor;

• politica achizițiilor de stat.

Factorii de producție:

• reglementarea utilizării, prețului și conservării resurselor naturale;

• educație și formare continuă;

• dezvoltarea și reglementarea infrastructurii;

• eficientizarea sistemului juridic și a administrației publice;

• politica în domeniul economisirii și al pieței de capital (disponibilitea surselor de finanțare pentru investiții);

• politica în domeniul științei și tehnologiei Industriile conexe;

• stabilirea de zone libere sau parcuri industriale;

• politicile din sfera comerțului internațional și a investițiilor străine directe;

• acordarea licențelor, reglementările din sfera prețurilor și distribuției;

• statul ca actor economic (achiziții publice, statul ca producător sau acționar);

• politica de dezvoltare regională.

Procesul de transformare economică:

• legi privind forța de muncă (flexibilitatea pieței muncii);

• politica în domeniul investițional (facilități fiscale, piețe de capital);

• politicile din sfera comerțului internațional și a investițiilor străine directe;

• politica concurenței;

• statul ca actor economic;

• protejarea dreptului de proprietate intelectuală.

Proiectarea unei politici de atragere a investițiilor străine directe, și implicit a stimulentelor prin care să faciliteze materializarea acesteia, necesita cunoașterea efectelor economice ale acestor stimulente nu doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu și lung la nivelul economiei naționale, dar și la nivelul firmei beneficiare. O clasificare simplă a factorilor de influența în atragerea investițiilor străine directe îi împarte în factori fiscali și factori nefiscali. Printre factorii fiscali îi putem aminti pe cei evidențiați în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Factorii fiscali care sprijină atragerea de investiții străine directe

Sursa: Prelucrare după Biggs, PH., – Tax Incentives to Attract FDI, Meeting of Experts on „FDI, Technology and Competitiveness“, UNCTAD, Palais des Nations, Geneva, March 2011

Dacă în domeniul factorilor nefiscali posibilitatea de intervenție imediată a guvernelor este relativ limitată, în domeniul factorilor fiscali, această posibilitate este imediată și ea poate lua forma stimulentelor fiscale. În ce privește stimulentele financiare, acestea pot fi relevante doar dacă o serie de alte elemente de genul infracturii sau a unui sitem financiar-bancar sunt deja sigurate.

I.4. Modelul push-pull de analiză a fluxurilor de investiții străine directe

Având în vedere natura partenerilor în cadrul unei relații economice internaționale determinată de realizarea de investiții străine directe, acțiunea acestora fata de inițierea și realizarea investiției poate fi realizată printr-un model PUSH-PULL.

Acest model pornește de la constatarea că investiția străină directă este, de obicei, preponderent inițiată fie de furnizorii de capital (investitorii înșiși sau statele lor de origine), fie de receptorii de capital (firmele care caută parteneri externi sau statele de origine ale acestora).

A. Cazul în care inițiativa aparține preponderent furnizorilor de capital – componenta PUSH:

-În acest caz, varianta cea mai simplă, putem avea de a face cu un demers direct, punctiform al unei firme care dorește să investească în străinătate. De asemenea, investițiile străine directe pot fi stimulate/ sprijinite de țările de origine ale investitorilor străini, de exemplu, pentru sprijinirea expansiunii economice ale propriilor firme sau pentru sprijinirea dezvoltării economice a unor aliați. O asemenea abordare poate fi descrisă ca “supply push approach”.În cazuri izolate, țările de origine pot lua însă și măsuri contrare, de frânare sau chiar interzicere a investițiilor străine directe în anumite state sau zone ale globului, în caz de conflicte armate, încălcări ale drepturilor omului sau alte violări ale regmentarilor internaționale. Într-o asemenea situație putem vorbi despre “supply denial approach”.

B. Cazul în care inițiative aparține preponderant receptorilor de capital – componenta PULL:

– În varianta cea mai simplă, acest caz se manifestă prin demersurile unei firme dintr-o tară, care, având o anumită opțiune de politică economică sau un proiect concret de investiții, se adresează direct mai multor potențiali investitori din alte țări. Tot în acest caz se încadrează și situația în care investițiile străine directe sunt stimulate/ atrase de țările receptoare care doresc astfel să accelereze dezvoltarea economiilor lor. O asemenea abordare poate fi descrisă ca “demand pull approach”

I.5.Efectele investițiilor străine directe

După anul 1989, statele situate în Europa Centrală și de Est, au trecut, pe rând, la transformarea economiilor lor, bazate pe planificarea centralizată, într-o economie de piață. Ca parte a acestui proces, țările încadrate în acest grup au încercat, cu mai mult sau mai puțin succes, să-și deschidă economiile față de investițiile străine, în speranța facilitării perioadei de trecere și a relansării economice. În mod firesc, deschiderea economică a acestor state le-a inclus ca o puternică piața potențială în rândul locațiilor investiționale avute în vedere de comunitatea internațională de afaceri, de corporațiile transnaționale. Interesul pe care îl reprezentau aceste țări pentru investitori ținea în primul rând de masele de consumatori cărora li se puteau adresa, dar și de costurile reduse ale unor factori de producție, în primul rând al forței de muncă, putând asigura o competitivitate prin preț a produselor sau serviciilor. La rândul lor, statele în tranziție, au perceput investițiile străine ca pe o posibilă sursă de capital, tehnologie, competențe și acces la piețe.

Avantajele potențiale în atragerea în atragerea de ISD mai sus menționate au fost net contracarate de factori negativi precum: declinul economic asociat tranziției, greșelile efectuate în gestionarea proceselor de reformă, dificultățile legate de funcționarea instituțiilor specifice economiei de piață, instabilitatea legislativă și instituțională, escaladarea birocrației și corupției.

Efectele economice pe care ISD le-au avut în anii ’90 asupra economiilor în tranziție pot fi urmărite la nivel macro și microeconomic.

Putem observa acest aspect, in tabelul de mai jos:

Figura1. Stocul mondial de ISD în perioada 1990-2011, mil. USD.

Sursa: prelucrare proprie dupa datele oferite de : http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=89

Tendința marcată pe plan mondial a condiționat evoluția stocului de ISD atât în țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare și tranziție. Analiza structurii geografice a stocului de ISD scoate în evidență o repartizare foarte decalată a acestora pe zone ale lumii, ponderea majoră a stocului de ISD fiind concentrată în țările dezvoltate – circa 70% (datele sunt prezentate în tabelul 1), dintre care, aproximativ 42% în UE și peste 20% în Canada și Statele Unite ale Americii.

O evoluție foarte diferită în perioada analizată au marcat țările în curs de dezvoltare, dacă în anii 1990-1994 stocul ISD constituia circa 43% din totalul mondial, la începutul secolului (a.2000-2004) acesta a scăzut aproape de două ori, iar creșterea până în a.2010 fiind moderată și atingând doar 31% din totalul stocului de ISD.

Ponderea țărilor în tranziție în stocul mondial de ISD rămâne a fi extrem de mică. Primele stocuri de ISD în aceste țări sunt înregistrate în anii 1995-1999, ele ating la

începutul a.2000 – 1,4% și 1,24%, respectiv, iar în anul 2010 ponderea acestora este de 3,59% și corespunzător 3,15% în totalul mondial.

Analiza ISD după criteriul flux investițional recepționat/generat, reflectă faptul că cel mai mare investitor, dar și receptor de investiții este SUA. De exemplu, în anul 2009, SUA a generat și a recepționat cel mai mare flux de ISD, ele constituind 22,53% și, respectiv, 11,66% din total.

I.5.1 Creștere economică

Așa cum nu se poate să nu se facă o legătură între expansiunea investițiilor străine și deteriorarea masivă a contului curent extern în aceeași perioadă a ultimilor ani, tot așa nu s-ar putea să nu se facă o legătură între respectiva expansiune a investițiilor străine și creșterea economică.

Modelul Harrod-Domar de creștere economică pune în relief dinamica factorilor creșterii economice, accentuând: rolul investițiilor privite ca acumulare de capital și ca o componentă a cererii agregate; încorporează o funcție simplă de accelerare a investițiilor bazată pe veniturile reale așteptate; coeficientul așteptat al capitalului este constant, ca urmare a unei rate a dobânzii presupusă constantă pe termen lung; economiile au o pondere constantă în venitul real; forța de muncă crește cu o rată exponențială determinată exogen; rata de creștere a productivității muncii, poate fi sporită efectiv prin progres tehnic.

În ultima perioadă de timp, caracteristica principală a globalizării ce s-a manifestat vizibil a fost reprezentată de tendința capitalului mondial de a trece din stadiul de internaționalizare în stadiul de transnaționalizare. Această tranziție a fost favorizată, pe de-o parte, atât de comerțul mondial, dar factorul decisiv a fost reprezentat de transnaționalizarea producției, ceea ce inevitabil a condus la transnaționalizarea proprietății asupra capitalului. Procesul de transnaționalizare a producției s-a consolidat pe creșterea fără precedent a fluxurilor investițiilor străine directe, fluxuri ce au înregistrat un volum total de 2.063 miliarde de dolari SUA. Acest fenomen, descris mai sus, s-a generalizat la nivel mondial, expansiunea investițiilor străine directe reprezentând un factor determinant al globalizării economice. Acest tip de investiții a ajutat țările lumii, indiferent de statutul lor, fie ele țări dezvoltate, țări în curs de dezvoltare sau țări aflate într-o tranziție către o economie de piață, să înregistreze o creștere economic semnificativă față de anii precedenți. Anul reprezentativ pentru ilustrarea expansiunii ISD este 2006, când fluxurile de investiții străine au înregistrat o creștere cu 38% față de 2005. Aceste fluxuri au avut o evoluție ascendentă întoate cele trei tipuri de țări, diferențieri existând la nivel de țări și regiuni.

Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică și fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători, inclusiv pentru investitorii străini. Crearea unui cadru favorabil mediului economic prin promovarea unor condiții prielnice pentru atragerea investitorilor străini, cum ar fi: un tratament corect, echitabil și nediscriminatoriu; protecție față de exproprierile ilegale; recursul direct la arbitrajul internațional, precum și transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal.

Întrucât, în ultimele decenii, între țările lumii s-a încins o concurență acerbă în privința creării celor mai favorabile condiții pentru atragerea ISD, experiența mondială arată că ameliorarea climatului investițional reprezintă condiția principală de atragere a investitorilor străini.

CAPITOLUL II

INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA

O importanță din ce în ce mai mare este acordată astăzi problemei investițiilor străine directe, acestea fiind văzute ca factor principal de stimulare a creșterii economice. Atragerea ISD a devenit din ce în ce mai importantă, de cele mai multe ori bazată pe prezumția că fluxurile mai mari de ISD aduc anumite beneficii economiei țării primitoare. Ele contribuie la Produsul Intern Brut, la formarea brută de capital fix (total investiții în economia gazdă) și la balanța de plăți. Au existat de-a lungul timpului o serie de studii empirice care au demonstrat o legătură pozitivă între niveluri mai mari ale PIB-ului și fluxurile de ISD, cu toate că această legătură nu rămâne valabilă pentru toate regiunile. Impactul ISD depinde major de condițiile oferite de economia gazdă, de nivelul autohton de investiție/economisire, de modalitatea în care acestea intră în economie (fuziuni & achiziții sau investiții (noi) de tip greenfield) și sectorul vizat, precum și de capacitatea unei țări de a reglementa investițiile străine directe.

Volumul investițiilor străine directe se consideră unul din principalii indicatori care

confirmă succesul politicilor și perspectivelor economice ale unei țări. Atunci când ISD sunt în creștere, acestea pot încuraja și alți investitori străini să aloce noi resurse în economia respectivă.

Astfel, după ce un anumit prag al neîncrederii este depășit, ISD devin o importantă forță motrice pentru o dezvoltare economică de calitate. În acest context, se poate menționa că ISD sunt importante nu doar ca resurse financiare, dar și ca o combinație a experienței, cunoștințelor, practicilor de management, inovațiilor de marketing și know-how tehnologic, stimulând și investițiile capitalului autohton.

Analiza evoluției investițiilor străine directe pe plan mondial, a relațiilor de dependență de ansamblul a economiilor naționale, dar și a relațiilor externe a acestora, denotă că investițiile străine directe sunt influențate de o multitudine de factori, care ar putea fi asociați următoarelor categorii:

Categoria 1. Factorii economici, redați în special prin Produsul Intern Brut (PIB)

factorii stabilității economice (datoria publică internă, situația bugetară), factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, politica fiscală), mărimea pieței interne, factorii de evaluare redați prin prețuri (inflația, dobânda),

Categoria 2. Factorii sociali, redați, în special, prin nivelul șomajului, calitatea vieții, cultură și tradiții;

Categoria 3. Factorii politici, redați, în special, prin stabilitatea politică, supremația legii, nivelul corupției și al criminalității;

Categoria 4. Factorii instituțional-legali, care se referă la structura instituțională, calitatea guvernanței, transparența, supremația legii, nivelul corupției și a criminalității;

Categoria 5. Poziția economică a țării respective pe piața internațională redată de situația balanței de plăți externe, în special, a soldului contului de capital și financiar, datoria publică externă, evoluția cursului valutar, ponderea pe anumite piețe ;

Categoria 6. Factorii ce țin de conjunctura pieței internaționale, care includ factori economici, politici, militari și psihologici de pe piața internațională;

Categoria 7. Factori legați de evoluția ratingului de țară atribuit de agențiile de evaluare și estimarea perspectivelor (negativă sau pozitivă)și poziția organizațiilor internaționale vis-avis de țara respectivă.

Figura 2. Fluxurile de ISD in functie de categorii

Sursa: prelucrare proprie

Categoriile 1-4 contureaza dimensiunea națională a modelului investițional, iar factorii din categoriile 5-7, dimensiunea externă a acestuia.

II.1.Politica de atragere a ISD în România

În contextul integrării europene, România trebuie să se angajeze pe direcția modernizării și dezvoltării. România trebuie să răspundă concomitent provocărilor reformei interne și sfidărilor pe care le implica acomodarea cu noile tendințe ale civilizației pe plan mondial. Relansarea economică va permite alocarea unor resurse sporite pentru cultura, sănătate, învățământ, cercetare științifică. În felul acesta, România se va situa în acord cu noile tendințe ce se afirma pe plan mondial.

Experiența ultimilor ani de reformă este că fără o privatizare reală, pe criterii economice de performanță, tranziția este lipsită de sens. Procesul de privatizare trebuie conceput ca o cale prioritară de constituire și consolidare a capitalului autohton și de atragere a capitlului străin performant, purtător de progres tehnologic și de creștere economică. Selecția investitorilor străini, ca și a celor autohtoni nu poate să neglijeze strategiile concurențiale ale marilor concerne, care urmăresc prin orice mijloace protecția propriilor interese pe piața internațională.

II.1.1. Înființarea ARD – strategii

Inițial, prin H.G. nr. 182/1991, s-a înființat Agenția Romana pentru Dezvoltare (ARD) care a fost prima instituție publica cu atribuții în procesul de atragere a investițiilor străine directe în România. ARD a publicat rapoarte anuale, a început operarea pe server internet (1995) și a realizat materiale de promovare pe suport CD (1996-1997). “Printre atribuțiile acestei agenții s-au numărat:

-identificarea proiectelor locale care pot interesa investitorii străini;

-furnizarea de informații și servicii de consultanță;

-asistenta pre și post-investitionala;

-participarea la negocieri între parteneri în vederea înființării de firme cu capital străin;

-analiza politicilor de investiții în alte țări;

-initiative legislative în domeniul investițiilor străine directe;

-eleborarea de strategii de atragere a investitorilor străini;”

Chiar dacă fluxurile de investiții străine directe atrase în România în perioada 1991-2000 nu au fost semnificative, ARD a reușit, prin activitatea întreprinsă, să devină membru fondator al Asociației Mondiale a Agențiilor de Promovare a Investițiilor Străine, un organism internațional de specialitate creat la intiativa UNCTAD.

II.1.2. Înființarea ARIS

În iunie 2002, prin Legea nr. 390/2002, s-a înființat o nouă agenție de promovare , Agenția Romana pentru Investiții Străine (ARIS), care “aplica politica Guvernului pentru promovarea și atragerea investițiilor străine directe în economie”, cu scopul de “a îmbunătăți imaginea României ca destinație pentru investitorii străini” și “de a asigura creșterea semnificativă a fluxurilor ISD”, printr-o abordare proactivă, dinamica și profesională a mediului de afaceri internațional”.

II.1.2.1 ARIS – Obiective și servicii

Obiective :

•     Promovarea exportului romanesc de mărfuri și servicii
•     Prezentarea potențialului economic românesc
•     Cercetarea de piață și publicistica în domeniul comerțului exterior
•     Facilitarea comerțului
•     Îmbunătățirea imaginii României ca partener de încredere pentru dezvoltarea de proiecte investiționale profitabile;
•     Atragerea unui volum de ISD care să asigure acoperirea deficitului de cont curent
•     Menținerea și extinderea investițiilor străine directe existente în România.

Servicii:

 • Acordarea de asistenta specializată investitorilor străini interesați în dezvoltarea de proiecte tip Greenfield în România pe toată durata implementării proiectului de investiție cât și ulterior;
•     Asigurarea unei baze de date conținând informații despre locațiile și parcurile industriale oferite investitorilor străini;
•     Acordarea de asistenta investitorilor străini în alegerea locațiilor pe baza necesitaților de ordin tehnic ale proiectelor;
•     Organizarea de vizite la locațiile industriale cât și organizarea de întâlniri cu autoritățile locale;
•     Furnizarea de informații generale privind legislația în vigoare;
•     Asistarea și medierea contactelor și discuțiilor dintre investitorii străini și autoritățile locale, în vederea implementării proiectelor de investiții străine;
•     Identificarea de potențiali parteneri;
•     Organizarea de evenimente promoționale

Atribuțiile agenției se rezuma atât la oferirea unui cadru propice investitorilor străini, cât și la generarea de investiții prin abordarea proactivă a potențialilor investitori, informarea statului și a autorităților aferente cu privire la dificultățile întâmpinate de aceștia și propunerea de soluții care să conducă la rezolvarea problemelor pentru un feed-back pozitiv.

ARIS urmaste, așadar, atât atragerea de investiții străine pe teritoriul României, cât și acordarea de facilități pentru potențialii investitori prin mentirea unui mediu de afaceri propice.

II.2 Teoria avantajelor competitive

În ultimele decenii, comerțul mondial a suferit schimbări structurale importante. Aceste mutații se referă la:

– cea mai mare parte a comerțului mondial și a investițiilor externe directe se derulează între țările avansate economic, tari care sunt doate aproximativ egal cu factori de producție;

– o parte semnificativă a schimburilor comerciale externe are loc între filialele societăților multinaționale, schimburi mai ales cu produse intermediare.

II.2.1 Crearea și susținerea avantajelor competitive în România. Rolul investițiilor străine directe.

Investițiile străine se manifestă diferit de la o țară la alta, în special în cazul țărilor aflate în tranziție, investitorii prezentând interes mai ales în funcție de avantajele pe care le oferă economia respectivă, condițiile sociale interne, cât și de cadtul legislativ intern și extern.

Privită din punct de vedere al resurselor economice, România dispune de avantaje pentru investiții străine. Astfel, se poate spune că exploatarea resurselor existente (de bază și generale) reprezintă cea mai importantă sursa a avantajului competitiv al produselor romanești. Se au în vedere condițiile și resursele naturale, infrastructura, resursele umane, resursele de cunoștințe și de capital.

Printre avantajele determinate de resursele economice care prezintă interes pentru investitorii străini se pot aminti:

România are o gamă variată de materii prime și resurse naturale, ea dispunând de țiței, gaze naturale, cărbuni, minerale diverse, metalifere și nematilifere (fier, cupru, plumb, sare). Diversitatea și armonia bogățiilor naturale permit menținerea activă a producției și atunci când în relațiile economice internaționale intervin anumite sincope;

climă, solul fertil, suprafețele împădurite întinse, rețeaua hidrografică, potențialul turistic, constituie surse deosebit de atractive pentru investitorii străini;

rețeaua cailor detransport (rutiere, feroviare, fluviale, maritime și aeriene), de comunicație, precum și oportunitățile pentru noi căi de transport (autostrada transeuropeană, magistrala fluvială Rin-Main-Dunare), amenajările portuare din Constantă;

potetialul valoros al resurselor umane cu grad de pregătire ridicat și cost scăzut, mult sub media europeană;

structurile industriale diversificate fac posibilă o cooperare inter și intraramuri și pot da naștere unor oportunități pentru investiții străine pe fondul unor restructurări care să contribuie la creșterea producției, productivității și calității produselor pentru a face fata concurenței pe piața internă și externă;

România are o piața internă care privește circa 23 milioane de consumatori, a doua ca mărime și Europa Centrală;

situarea din punct de vedere geoeconomic deosebit de favorabilă, la inersectia unor drumuri comerciale tradiționale, în centrul unor cercuri concentrice din care primul permite accesul la o piață de circa 20 de milioane de consumatori pe o rază de 1000 kilometri, ultimul ajungând până în China.

Pe lângă avantajele ce decurg din înzestrarea cu resursele economice menționate, intereseul

investițional este alimentat indirect și de lati factori care nu sunt de natură economică, cum ar fi: stabilitate politică, caracterul unitar al statului, cultura și civilizația românească.

În procesul complex al fructificării avantajelor existente ca urmare a resurselor economice

și a acțiunilor indirecte a a altor factori, un rol important trebuie să îl dețină componenta juridică privită din ambele perspective, atât pe latura internă, cât și pe cea externă.

Cadrul juridic intern are în vedere reglementarea situației și activității investitorilor străini în România. Acest aspect trebuie să cuprindă un sistem închegat de acte normative (legi, hotărâri guvernamentale, norme și regulamente) care își regăsesc temeiul juridic în Constituție.

Princiipile care stau la baza elaborării legislației romane care reglementează investițiile străine în România sunt:

principiul tratamentului nediferențiat (al egalității de tratament intre investitorii străini și cei autohtoni);

principiul accesului liber al investitorilor străini la capital, în aproape toate ramurile economiei;

principiul imixtiunii minine a autorităților guvernamentale în activitatea invstitorilor străini, statul asumându-și numai rolul de arbitru și de observator al respectării aplicării legilor.

Cadrul juridic extern cuprinde totalitatea normelor de drept international prin care sunt reglementate relațiile economice și internaționale, iar în cadrul acestora, relațiile de cooperare și investiționale, precum și prevederile acordurilor bilaterale și multilaterale la care o țară este parte.

În anii de tranziție la economia de piață concurențială, România a depus eforturi pentru rezolvarea neconcordantelor intre reglementările legislative interne și reglementările din pacturi și tratate internaționale la care este parte.

II.3. Evoluția investițiilor străine directe în România

Investițiile reprezintă suportul creșterii economice în orice țară din lume, fapt pentru care factorii economici le acorda toată atenția necesară. Și pentru România, problemă cheie, în condițiile actuale, de care depinde dezvoltarea economiei, o reprezintă investițiile.

Investițiile își au izvorul în realizările (sau nerealizările) din trecut, se edifica în prezent, dar vizează întotdeauna viitorul. Analiza lor furnizează informații despre ceea ce am avut nevoie (sau n-am avut) în trecutul îndepărtat sau apropiat, stabilind chiar și scara priorittilor, despre capacitatea actuală de a acoperi propriile noastre necesități economice, în conformitate cu prioritățile convenite, dar mai cu seamă furnizează informații cu privire la starea viitoare a sistemului economic luat sub observație, al felul cum va arăta, la maniera în care se va modela el în viitor.

În perioada 1990-2010 România a cunoscut numeroase modificări ale cadrlui instituțional și legislativ privind investițiile străine directe și a trecut de la o discriminare pozitivă a investitorilor străini (prin acordarea unor drepturi mai generoase decât cele atribuite investitorilor autohtoni) la acordarea tratamentului national și apoi la aplicarea prevederilor comunitare în domeniul liberei circulații a capitalurilor.

Intrările de investiții directe precum și percepția investitorilor străini asupra României au suferit numeroase modificări, fapt ce s-a reflecat în nivelul acestor intrări. De la o poziție cu totul marginala în cadrul regiunii în primii ani după 1990 România a devenit în anii 2006-2008 una dintre performerele Europei Centralei sau a celei de Sud-Est.

Tabelul 2. Fluxurile de investitii straine directe, in Romania, intre anii 1990-2011

– miliarde de euro –

Sursa: Prelucrare proprie după World Investment Report 2012, UNCTAD și BNR

În România, până în anul 2000, evoluția a fost sinuoasa, în cea mai mare parte corelată cu derularea procesului de privatizare, iar apoi între anii 2004-2009 nu s-au înregistrat creșteri foarte semnificative.

În perioada 1991-1996, în România a existat un cadru legislativ stabil și chiar atractiv în domeniul investițiilor străine, dar oferta de privatizare a fost foarte redusă și nu a inclus parctic deloc utilitățile publice sau băncile.

Ca rezultat, s-a inregistat un număr mare de investitori străini (circa 50000), de fapt, cel mai mare din întreaga Europă Centrală și de Est, dar investitori mici, majoritatea dintre ei fiind persoane fizice. Această constatare vine să contrazică aserțiunile referitoare la existența unui nivel ridicat și descurajant al birocrației în perioada menționată, dat fiind faptul că investitorii mici (persoanele fizice) nu dispun de influența pe care o pot avea investitorii mari de tipul Coca-Cola, Siemens sau Renault și sunt nevoiți să străbată toate etapele procesului birocratic. Faptul că acești mici investitori străini au venit în România într-un număr atât de mare este cel mai bun indiciu ca ei nu se confruntau, în perioada respectivă, cu un nivel insurmontabil al birocrației.

În perioada 1997-2000 asistam la o inversare a situației, respectiv cadrul legislativ și institional devine extrem de instabil, dar oferta de privatizare crește considerabil.

Chiar dacă în anii 1997-2000 s-au înregistrat niveluri mai ridicate ale intrărilor de investiții străine directe (în special ca urmare a investitiilo străine în privatizare), efectul acestei combinații de factori a fost negativ pe ansamblul economiei României. Instabilitatea cadrului legislativ și instituțional a afectat puternic investitorii străini atât direct, cât și indirect: în mod direct prin descurajarea inițiativei de investiție în condițiile imposibilității pregătirii unui plan de afaceri și, indirect, prin afectarea întregului climat de afaceri și a întregii evoluții economice care au devenit neatractive (scăderea puterii de cumpărare, reducerea investițiilor în economie). Practic, în primii trei ani ai perioadei menționate s-a înregistrat o reducere a Produsului Intern Brut cu peste 14%, fapt ce a creat o puternică circumspecție din partea investitorilor, conform graficului de mai jos.

Figura 3. Variația creșterii Produsului Intern Brut in perioada 1990 -2008

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de http://www.insse.ro/cms/files/Anuar statistic/11/11 Conturi naționale_ro

În perioada 2001-2004 putem vorbi de o atitudine neutră fata de investitorii străini, pe fondul unei îmbunătățiri a evoluției economiei în ansamblul său. În această perioadă începe să se manifeste o accelerare a proesului de privatizare către sfârșitul perioadei, se finaizeaza privatizarea Petrom și cea a Băncii Comerciale Romane. La începutul acestei perioade România părea să se fi înscris într-un culoar “natural” pentru zona și nivelul său de dezvoltare cuprins intre 1-1,5 miliarde de dolari pe an. Fata de acest nivel au avut loc anumite oscilații în sus,ocazionate de mari investiții străine directe în privatizare (în domeniul exploatării și distribuției petrolului- Petrom, în domeniul bancar – Banca Comercială Română, precum și în domeniul energiei). Aceste oscilații au însă un caracter de unicat, nerepetabil, după care creșterea investițiilor a depins (din punct de vedere al factorilor de influența interni) de atractivitatea climatului sau de afaceri și de creșterea cererii interne. Desigur că și factorii externi au jucat un rol important (starea economiei mondiale, evoluții geopolitice, aderarea la Uniunea Europeană).

În perioada 2005-2008 are loc o intensificare puternică a procesului de privatizare ceea ce duce la niveluri fără precedent ale intrărilor de investiții străine directe. Apropierea de momentul aderării al Uniunea Europeană a condus la creșterea încrederii investitorilor străini și la o intensificare a creșterii economice care a condus la o și mai mare atractivitate pentru investitorii străini. Aderarea la Uniunea Europeană, precum și perioada de avânt economic din economia mondială părea să fi amorsat un mult așteptat și necesar cerc vicios.

În perioada 2009-2011, valoarea adăugată brută din sectorul construcțiilor a înregistrat o scădere medie anuală de -5%, determinată, în parte, de stoparea investițiilor imobiliare și, pe de altă parte, de limitarea sau lansarea cu întârziere a investițiilor publice în domeniul construcțiilor de infrastructură. În aceeași perioadă, și sectorul serviciilor a cunoscut un declin major, cel mai accentuat înregistrându-se în 2009, media anuală a perioadei fiind de -3,3%. O evoluție pozitivă a fost consemnată în industrie, care în intervalul 2009-2011, a reușit o revenire cu un ritm mediu anual de creștere de +2,8%. Agricultura, puternic dependentă de factorii climatici, a cunoscut doi ani, 2009 și 2010, de scădere cu o medie de -4,8% recuperată în anul 2011, excepțional din punct de vedere meteorologic în care s-a înregistrat o creștere cu +11,3% față de anul anterior rezultând în ansamblul perioadei 2009-2011 o creștere medie anuală de +0.3%.

Figura 4. Evoluția fluxurilor lunare ISD în perioada 2007-2011, milioane euro

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de http://bnro.ro/Publicatii-periodice-204.aspx

Declanșarea crizei economice mondiale a întrerupt această etapă favorabilă a României de a beneficia de un rol destul de important al investitorilor direcți interesați de țara noastră. În 2010, nerezidenții au realizat investiții străine directe în România, în medie,

de 9,49 miliarde de euro. România se clasează pe locul zece în topul țărilor din Uniunea Europeană ca valoare a investițiilor străine directe atrase în 2011.

II.3.1. Impactul investițiilor străine directe în România

Investițiile străine directe sunt de multe ori un subiect controversat în țările beneficiare, țările din CAER nefăcând excepție. Exista susținători ai investițiilor străine directe care pun accentul pe noi slujbe, transferul de tehnologie și alte beneficii, și exista critici care sunt împotriva nivelului scăzut de folosire a resurselor locale de către întreprinderile străine și a costurilor concesiilor fiscale făcute pentru atragerea investițiilor străine. Ei au argumentat că investițiile străine contribuie puțin la dezvoltarea acestora datorită unui imput scăzut al resurselor locale sau datorită mulțumirii locale.

Sunt două impacte majore ale investițiilor străine directe asupra țărilor CAER:

-Asupra PIB (investițiile străine directe contribuie la creșterea clară a PIB);

-Asupra restructurării întreprinderilor naționale

Investitorii străini au propria experiență cu economia de piață așa că ei sunt în posesia cunoașterii metodei prin care se restructurează o companie în mod optim. Obținerea controlului printr-un proces de privatizare bine administrat este cheia restructurării cu succes.

Anumite disfuncționalități reclamate de investitorii străini, care de altfel nu sunt specifice numai României, ci și altor economii în tranziție trebuie să fie luate în considerare și prin măsuri adecvate să fie înlăturate.

a. Dreptul de a dispune de terenuri pe care sunt amplasate ISD constituie o problemă mult reproșata atât legislației romanești, cât și celei bulgăre, mai ales în situațiile unor investiții de 100% capital străin. Concesionarea pe termen de 99 ani sau pe durata de funcționare a investiției este privită ca o soluție agreabilă, de compromis. Discuțiile cu mulți investitori străini de mărime medie și mica releva că aceștia nu sunt deosebit de interesați în cumpărarea terenurilor, care este o cheltuială anticipată, cu termen lung de recuperare, în timp ce concesionarea reprezintă o cheltuială curentă, trecută imediat pe costuri și recuperată astfel în timp foarte scurt.

b. Birocrația în aplicarea unor legi este de asemenea reproșata nu numai României, ci și Poloniei, Cehiei, Bulgariei, care constă mai ales în lungul șir de documentari, aprobări, justificări și, nu în ultimă instanță, atunci când este vorba chiar de majorări de capital prin reinvestirea profitului, extinderea ariei de activități etc.

c. Starea de instabilitate economică și valutară este, de asemenea, un impediment serios prin lipsa de siguranță în ce privește concluziile studiului de fezabilitate mai ales legat de posibilitatea de recuperare a investiției și de garanția obținerii profitului scontat.

d. O problemă extrem de sensibilă și cu efecte importante, atât pe termen scurt și mediu, cât și pe termen lung, o constituie banca de informații și mișcarea informațiilor privind starea economică ce stă la baza deciziilor investiționale. În cazul României, investitorii străini reclama chiar o strangulare a fuxului de informații și op calitate necorespunzătoare a acestuia. Această situație este vizibilă chiar și la nivelul celor mai accesibile date oferite pieței de către structurile și autoritățile abilitate în acest scop în România

O propagandă cu mai mare susținere și de mai largă răspândire, la care se adăugă nevoia folosirii de canale recunoscute prin eficiența lor și prin gradul de credibilitate, este tot atât de necesară precum măsurile menționate pe plan legislativ sau macroeconomic, pentru a da ISD în România impulsuri eficace și benefice economiei românești

Lipsa de materiale documentare asupra României, în bibliotecile unor institute de cercetări economice din Europa, trebuie eliminată cu mare grabă pentru că studiile despre România să nu se mai bazeze pe informații eronate și uneori voit deformate, furnizate de persoane sau instituții din afară și nu întotdeauna de bună intenție.

e. În planul acumulării de capital autohton și al privatizării, ca factori prioritari și determinanți, măsurile luate și aplicate până în prezent, având mai mult un caracter permisiv și mai puțin stimulativ, s-au reflectat în cele din urmă în crearea unui important număr de firme private în cele mai multe sectoare ale economiei naționale. Astfel, la nivelul lunii septembrie 1997, în România existau 468207 firme cu capital privat, inclusiv cele provenite din sectorul de stat iar în cadrul acestora, 224700 erau întreprinderi private ale întreprinzătorilor particulari-persoane fizice și asociații familiale.

În vederea reducerii decalajelor fata de celelalte state europene, România are în mod obiectiv nevoie de investiții străine directe care să completeze și potențeze efortul autohton, susținând creșterea competitivității și eficienței resurselor, activelor și capabilităților. Având în vedere atât experiență proprie cât și exemplele pozitive ale unor state central europene apreciem că maximizarea raportului dintre contribuțiile pozitive și negative ale investițiilor străine directe impune promovarea unor politici guvernamentale adecvate,orientate către utilizarea inteligentă a fluxurilor de capital străin ca instrument al strategiei de dezvoltare.

Profundele transformări ce au loc la nivel mondial determina creșterea interdependentelor din statele lumii în toate sferele de activitate. România este deopotrivă antrenată în circuitul economic mondial. Pe măsură ce fenomenul globalizării se accentuează, crește rolul investițiilor străine directe în transferul tehnologiilor și dezvoltarea economică a națiunilor.

Problema investițiilor străine în România se pune din două perpective: a globalizării și a integrării UE. Investițiile străine directe sunt privite ca instrument principal în accelerarea procesului de integrare europeană și, totodată, ca factor de creștere economică.

Capitolul III

STUDIU DE CAZ

S.C. COMCEH S.A

CĂLĂRAȘI

III.1. Descrierea companiei

S.C. Comceh S.A. Călărași, cu sediul în Călărași, Strada București, nr.358 a fost înființată la data de 30 noiembrie 1992, ca societate pe acțiuni în temeiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Codul unic de identificare este 1921968, iar numărul de înregistrare la Registrul Comerțului este J51 /3 /1991.

Domeniul principal de activitate al societății, conform actului constitutiv, este activitatea de fabricare a hârtiei și cartonului, cuprinsă în codul CAEN 1712.

Firma este activa conform ANAF și nu are obligații restante la buget.

Firma nu este în insolventa.

Denumirea firmei nu este găsită în dosare în justiție.

Fondată în 1992 și privatizată în 2000, Comceh SA este una dintre cele mai importante companii din industria hârtiei tissue (șervețele, batiste, hârtie igienică, prosoape de bucătărie), cu o cotă de piață de 31% pe segmentul hârtiei igienice (22% pentru produsele proprii și 9% pentru produsele private) și cu o cotă de piață de 27% pe segmentul prosoapelor de bucătărie (9% pentru produsele proprii și 18% pentru cele private). Comceh deține o fabrică de hârtie care a fost extinsă la o suprafață de peste 500.000 mp, situată pe canalul Borcea, unul dintre cele mai importante brațuri ale Dunării și dispune de o rețea de cale ferată și o platformă de încărcare.

Actuala capacitate de producție se ridică la 35.000 de tone anual, are 260 de angajați iar vânzările totale în 2009, printre care și cele două branduri cheie Volare și Onda, s-au ridicat la 35 de milioane de euro. De asemenea, compania mai are parteneriate cu marii retaileri internaționali prezenți pe piața locală precum Metro, Kaufland și Carrefour.

Când a fost înființată în 1992, fabrica purta de numirea de Combinatul de Celuloză și Hârtie, iar în 2000, în urma unei licitații a fost cumpărată de Fabio Perini, Italia. Sofidel își desfășoară activitatea în 17 fabrici din opt țări cu o capacitate de producție de 700.000 de tone anual și are aproximativ 3.200 de angajați

III.2 DESCRIEREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Situatuațiile financiare ale societății Comceh S.A. sunt întocmite în conformitate cu Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1752, din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene. Aceste situații financiare sunt prezentate în lei românești, care este și monedă de măsurare a socității. Tranzacțiile societății în monedă străină sunt înregistrate la cursurile de schimb comunicate de Banca Națională a României pentru data tranzacțiilor. Șoldurile în monedă străină sunt convertite în lei la cursurile de schimb comunicate de BNR pentru data bilanțului. Câștigurile și pierderile rezultate din decontarea tranzacțiilor într-o monedă străină și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în monedă străină sunt recunoscute în contul de profit și pierdere, în cazul rezultatului financiar. Amortizarea se calculează la valoarea evaluată, folosindu-se metoda liniară de-a lungul duratei utile de viață stabilită prin Normele Metodologice de aplicare a Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare, aprobate prin HG nr. 909/1997. Stocurile sunt înregistrate la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă. Datoriile sunt înregistrate la valoare nominală, care aproximează valoarea justă a sumelor ce urmează a fi plătite pentru bunurile sau serviciile primite. Veniturile din vânzările de bunuri sunt recunoscute în momentul în care societatea a transferat cumpărătorului principalele riscuri și beneficii asociate deținerii bunurilor

Tabelul 3. Analiza principalilor indicatori economico-financiari in perioada 2008-2012

-lei-

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de rapoartele de gestiune ale societății (2008-2012)

Conform datelor oferite de bilanțul firmei, Comceh S.A. ocupa locul 1 în Top Afaceri România în domeniul fabricării hârtiei și cartonului.

Având în vedere cifrele prezentate mai sus, se poate observa faptul că societatea progresează în sensul în care cifra de afaceri este în continuă creștere. Datorită faptului că strategiile Comceh se îmbunătățesc de la an la an, calitatea produselor crește, crescând astfel și interesul clienților, implicit cifra de afaceri și profitul. Investițiile importante au făcut din Comceh întreprinderea românească în stare să aducă pe piața produse de cea mai bună calitate.

Figura 5. Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în perioada 2002-2012 – mii lei

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de Ministerul Finanțelor – http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

Începând cu anul 2000, anul în care firma a fost preluată de un investitor italian, acesta prezintă un trend ascendent al cifrei de afaceri, însă până în anul 2007, întreprinderea nu înregistrează profit datorită faptului că utilajele nu erau folosite la randament maxim, dar și pentru că acestea nu erau de ultima generație. În momentul în care acest lucru s-a remediat și au fost introduse pe piața noi produse Comceh în retailul modern, nu s-au mai înregistrat pierderi, iar profitul companiei este în continuă creștere.

III.3. Indicatori de lichiditate

Indicatorii de lichiditate măsoară capacitatea societăților de a-și onora obligațiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activile circulante (cele mai lichide) și datoriile cu o scadentă mai mică de un an.

Tabelul 4. Analiza indicatorilor de lichiditate 2008-2012

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de rapoartele de gestiune ale societății

III.3.1. Rata lichidității generale

Rata lichidității generale exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din activele de exploatare.

Rlg

Rata lichidității generale a întreprinderii Comceh S.A., în perioada 2008-2012 este subunitara, ceea ce înseamnă că firma nu dispune de lichidități și nu are capacitatea suficientă de a-și achita datoriile exigibile pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu. În ultimii trei ani, rata lichidității generale are o tendință favorabilă de creștere.

III.3.2. Rata lichidității reduse

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în disponibilități.

Rlr =

Rata lichidității reduse a societății Comceh S.A. reflectă o capacitate de plată a obligațiilor pe termen scurt scăzută. În dinamică, rata lichidității generale se variază de la o perioadă la alta, ceea ce înseamnă că firma nu este asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt. Trendul descrescător se datorează ritmului de creștere mai lent al activelor circulante în raport cu cel al datoriilor pe termen scurt.înrăutățirea capacității de plată a întreprinderii pe termen scurt. Nivelul foarte scăzut al ratei în anul 2008,de exemplu, indică o supradimenionare a stocurilor, creanțele și disponibilitățile bănești fiind insuficiente pentru achitarea datoriilor scadente sub un an. Evoluția ratei se datorează modificării în proporție mai mare a datoriilor pe termen scurt față de modificarea activelor circulante fără stocuri.

III.3.3 Perspectivele evoluției firmei

III.3.3.1. Diagrama Gantt

Societatea Comceh S.A. își propune îmbunătățirea producției în următorii ani prin intermediul implementării unor mijloace de producție performanțe, prin instruirea personalului în vederea creșterii randamentului resurselor umane și prin asigurarea optimizării materiilor prime astefel încât, cu resursele disponibile, să se obțină maxim de rezultate.

Figura 6. Diagrama Gantt

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de societatea comercială

Conform datelor preluate de la societate,S.C. Comceh S.A. își propune în următorul an (2014) să îmbunătățească calitatea serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul îndeplinirii misiunilior prezentate în diagrama Gantt.

Pentru a pune în evidență modul în care se prezintă execuția unei activități, după data începerii până la data finalizării,se vor utiliza segmente grafice, colorate în desenul prezentat, în roșu. Mărimea segmentului este determinată de mărimea duratei de execuție a sarcinilor propuse. După cum se poate observa în graficul de mai sus, achiziționarea de noi utilaje reprezintă una dintre cele mai ample responsabilități ce urmează a fi îndeplinite, iar startul producției în serie necesita alocarea celui mai scurt interval de timp.

Până în prezent (03.06.2013), S.C. Comceh S.A., conform informațiilor oferite de societate, a dus la îndeplinire obiectivele propuse, iar acum urmează să înceapă optimizarea procesului de producție.

A. Scenariul realist (de bază)

Având în vedere datele prezentate cu ajutorul diagramei Gantt, conform scenariului realist, evoluția vânzărilor pentru baxurile de hârtie, în următorii ani, motivul pentru care a fost întocmită aceasta diagrama, ar trebui să se prezinte în felul următor:

Tabelul 5. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului realist

Sursa: Scenariul realist al societății

Conform scenariului realist, evoluția vânzărilor în următorii 7 ani, este în continuă creștere, ideile antreprenorilor și noile metode implementate, dând astfel roade, vânzările majorându-se cu 20000 buc. pe întreaga durată a previziunii.

Figura 7. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului realist

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de societate

Având în vedere faptul că este vorba despre o firmă care beneficiază de investiții străine directe, iar unul dintre motivele care a determinat-o să investească în România fiind materiile prime mai ieftine și un cost relativ scăzut al forței de muncă în comparație cu țările mai dezvoltate ale Uniunii Europene, compania își va majora considerabil profitul în contextul scenariului realist.

B. Scenariul optimist

Scenariul optimist propune o evoluție pozitivă a factorilor relevanți. Astfel, în tabelul de mai jos este prezentată evoluția previzionată pozitivă a vânzărilor anuale înregistrate de societate:

Tabelul 6. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului optimist

Sursa: Scenariul optimist al societății

Într-o viziune optimistă, vânzările ar înregistra o creștere de 38000 buc. în următorii ani. Acest lucru ar fi posibil datorită determinaților economici, cum ar fi datorită randamentului peste așteptări al factorilor și utilajelor de producție, dar și datorită interesului crescut al cumpărătorilor, pentru această societate.

Figura 8. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului optimist

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de societate

Se poate observa, din graficul reprezentat mai sus, o evoluție crescătoare a vânzărilor comparativ cu scenariul realist al societății. Acest lucru va putea fi posibil datorită condițiilor economice favorabile și datorită implicării investitorului străin astfel încât resusele alocate procesului de îmbunătățire a vânzărilor să aibă un randament maxim, iar publicitatea involuntară de care se poate bucura firma să-i aducă satisfacții neașteptate.

C. Scenariul pesimist

Scenariul pesimist este susceptibil să se producă în cazul apariției unor factori perturbatori care să ducă la deteriorarea considerabilă a premiselor prevăzute în scenariul de bază. Pentru evitarea producerii acestei situații nefavorabile, este recomandat ca firma să dispună de anumite planuri de strategie și control, care să prevadă luarea unor măsuri prudențiale de către conducerea societății care să poată fi aplicate în mod eficient în scopul evitării situațiilor de criză, sau ameliorării situației în cazul crizelor deja declanasate, care pot genera scăderea profitului companiei și pierderi considerabile.

Tabelul 7. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului pesimist

Sursa: Scenariul pesimist al societății

În situația în care apar diverși factori perturbatori, de exemplu, dacă publicul țintă își schimba preferințele sau dacă noile utilaje cumpărate nu dau randamentul așteptat, factorii de producție își modifica prețul brusc, vânzările preconizate pentru o perioadă următoare vor corespunde celor însemnate în cadrul scenariului pesimist.

Figura 9. Evoluția vânzărilor anuale conform scenariului pesimist

Sursa: Prelucrare proprie după datele oferite de societate

În cazul pesimist, firmă va înregistra o creștere de numai 11000 buc. în intervalul de timp preconizat, astfel, se vor înregistra pierderi datorită faptului că investițiile făcute de firma nu pot fi acoperite de vânzările din următorii ani. În acest mod, firmă va pierde resurse materiale, însă în situația în care are un plan de rezervă, aceasta se poate redresa.

Pe baza scenariilor de evoluție prezentate mai sus putem concluziona faptul că societatea Comceh S.A. are o evoluție care îi asigură o dezvoltare durabilă în sectorul de piață aferent, bazată, în principal, pe produse și activități intelectual-intensive, precum și pe realizarea unui potențial de resurse umane avansat calificate.

Până în prezent, au fost îndeplinite parțial obiectivele menționate în scenariul realist, firma urmând în prezent să treacă la optimizarea procesului de producție, pentru că mai apoi să se axeze pe măsuri ce conduc la creșterea producției în sensul în care aceasta din urmă mă putea stimula creșterea vânzărilor, implicit și creșterea veniturilor.

În concluzie, companiile străine investesc în România datorită avantajelor competitive pe care mediul economic din țara noastră le prezintă în acest moment, respectiv regimul favorabil de impozitare, costul relativ scăzut al forței de muncă în condițiile unei înalte calificări a acesteia. De aceste decizii vor profita atât muncitorii direct angajați la aceste firme, cât și firmele cu care vor colabora și întreaga piață românească, dar mai ales imaginea României în străinătate se va înbunătăți considerabil.

În ultimele decenii, în știința economică, au fost elaborate o serie de teorii ce vizează identificarea motivației principale a deciziei de a învești peste hotare, precum și a efectelor acestora asupra diferitelor categorii de țări. În cazul analizat al firmei S.C Comceh S.A. Călărași, principalele motive care au stat la baza deciziei de a învești în România se datorează în principal resurselor, și anume forța de muncă înalt calificata la un cost relativ scăzut și bogăția resurselor naturale. Desigur pot fi menționate și alte avantaje care au contribuit la determinarea atragerii investitorului străin italian, cum ar fi: avantaje politice, economice, legislative, sociale. Cu alte cuvinte țara noastră dispune de un climat investițional favorabil pentru investitorii străini, care decid să își dezvolte afacerile pe teritoriul României.

CONCLUZII

Investițiile străine directe trebuiesc abordate în strânsă legătură cu creșterea economică, cu dezvoltarea, întrucât indiferent de regimul politic, ele au constituit și constituie un factor hotărâtor al dezvoltării economico-sociale prin volumul, structura și calitatea lor. De aceea, investițiile străine directe se regăsesc în valori diferite, în toate țările lumii, cu motivații diferite de la o țară la alta și de la țară la țară. Dar un rol deosebit îl au în țările în curs de dezvoltare, slab dezvoltate și în cele aflate în tranziție la economia de piață. In nici o țară aflată în tranziție finanțarea creșterii economice și restructurarea nu se pot face numai din surse interne. In Europa postsocialistă, deci și în România, a fost nevoie de modele noi de privatizare, nefolosite în alte economii unde privatizarea s-a înfăptuit în prezența unui capital privat autohton consolidat. Astfel că insuficiența capitalului autohton, precum și globalizarea economică au făcut din investițiile străine directe sursa cea mai accesibilă și indicată de finanțare, de accelerare a procesului de privatizare și un mijloc de susținere a creșterii economice. Pentru ca efectele reale să apară și să se consolideze este necesară analiza fenomenului pe termen lung. Astfel, influențele conjuncturale sunt eliminate. De asemenea, politica față de investițiile străine trebuie corelată cu evoluția proceselor de reformă. Astfel, pe de o parte, reforma economică nu mai poate avansa dincolo de un anumit prag, dacă nu este susținută de investiții străine, iar, pe de altă parte, dacă politica investițiilor străine devansează mersul reformei, riscă să devină inoperantă, oricât de stimulativă ar fi.

Asadar, investițiile străine directe joacă un rol extraordinar și la o creștere a afacerilor la nivel mondial. Acesta poate oferi piețe noi și canalele de comercializare, facilități de producție mai ieftine, accesul la noile tehnologii, produse, competențe și finanțare. Pentru o țară gazdă sau firme străine care primesc investiții, se pot oferi o sursă de noi tehnologii, de capital, procese, produse, tehnologii și abilități de management organizațional, și, ca atare, pot oferi un impuls puternic pentru dezvoltarea economică.

În ceea ce privește România, aceasta este țara membră a Uniunii Europene, însă în postura de ultima venită,cu cele mai mari decalaje economice și sociale față de ceilalți europeni.PIB-ul/locuitor, productivitatea muncii, exportul, salariul mediu din România sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. De aici derivă o singură concluzie importantă: eforturile pe plan economic ale României nu trebuie să scadă, ci dimpotrivă, să fie amplificate. Nu există obiectiv mai important pentru România decât dezvoltarea economiei, bazate pe valorificarea la maximum a oportunităților oferite de integrarea în Uniunea Europeană ce face din ea o adevarată atracție pentru investitorii străini.

Aderarea la Uniunea Europeană a adus o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă simțită în ceea ce privește un cadru legislativ mai stabil și existența unor practice de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eleiminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Un cadru legislativ comun furnizat de Piață Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței. În condițiile îmbunatățirii mediului de afaceri, România este deja o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România. Atragerea unui volum mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la management eficient, la tehnologii moderne, precum și la noi segmente de piață.

România are, așadar, nevoie de un impact benefic, însă acesta va fi cel mai probabil distribuit inegal, iar unele categorii (de exemplu întreprinderile mari aflate în proprietatea statului,întreprinderile industriale care lucrează în pierdere) vor beneficia mai mult decât altele cum ar fii întreprinderile mici și mijlocii din sectoarele productive. Rezultatul va fi pozitiv numai dacă condus într-o asemenea manieră așa încât să țină cont de nevoile diferitelor categorii.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, Ion – Investițiile străine directe în România, Ed. Expert, 2009, pag. 31-36

2. Apergis, F.- Foreign Direct Investment Inward and Foreign Direct Investment Outward, 2008, Global Economy Journal, pag. 2

3. Bartels, Frank – The evolving nature of FDI Industrial Organisation and Challenges for Policy and Practice, 2005, pag. 17

4. Blomström, Magnus & Kokko, Ari – The economics of foreign direct investment incentives , Working Paper, 2003, pag.168

5. Bonciu, Florin – Investițiile străine directe și nouă ordine economică mondială, Ed. Universitara, București, 2009, pag. 12, 122-127

6. Bonciu, Florin – Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe, Ed. Științifică, București,1997, pag. 57-58

7. Boșcaiu, Voicu (Centrul de Statistică Matematică, București) și Mazilu, Anca (Institutul de Economie Mondială, București)- Investițiile străine directe, CRPE/ Lucrare nr.29/Noiembrie 2001

8. Doukas, John; Lang, LHP -Foreign direct investment, diversification and performance, Ed. Palgrave Macmillan, 2008, pag. 155-158

9. Denuta, Ioan – Investițiile străine directe în țările est și central-europene, Ed. Economică, București, 2008, pag. 89-90

10. Graham, Edward M.- Multinationals and Foreign Investment în Economic Development, Ed. Palgrave Macmillan, 2007, pag. 8

11. Graham, Edward M. & Krugman, Paul R. – Foreign directinvestment în the USA, Ed. Institute for Internațional Economics, 1995, pag. 7

12. Iacovoiu, Viorela Beatrice – Investițiile străine directe între teorie și practică economică, Ed. ASE, București, 2009, pag. 71

13. Negritoiu, Misu – Salt înainte. Dezvoltarea și ISD, ed. Pro & Expert, București, 2006, pg. 53.

14. Rusu, Mirela – Investițiile străine directe, Ed. Paideia, București, 2009, pag. 53

15. Salomon, Xavier Martin and Robert – Tacitness, Learning, and Internațional Expansion: A Study of Foreign Direct Investment, Organization Science, Vol. 14, No. 3 (May – Jun., 2003), pag. 304

16. Sethi, D;Guisinger, SE; Phelan, SE; Berg, DM – Trends în foreign direct investment flows: a theorical and empirical analysis, Ed. Palgrave Macmillan, 2003, pag. 315

17. Vasilescu, Ion – Investiții, Cunoaștere, Eficienta, Vol I, Ed. Eficon Press, București, 2009, pag.128-129, 254-255

18. Voicilaș, Dan Marius -Revista Romană de Geopolitica și Relații Internaționale – RRGRI, Climatul investițional și cadrul instituțional în România, nr. 3-4, 2010

19. Wells, Louis T. & Ahmed, Rafiq – Making Foreign Investment Safe Property Rights and Național Sovereignty, Ed. Oxford Press, 2007, pag. 168

Surse web:

www.insse.ro

www.ectap.ro

http://www.unctad.org/templates/webflyer.asp?docid=13423&intItemID=2068&lang=1

http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=89

www.arisinvest.ro

www.oecd.org

http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

ANEXA 1

Sursa: Slonovshi, Dumitru ,Teza de doctorat “NOI ASPECTE ALE INVESTIȚIILOR: INTERNAȚIONALIZAREA DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ, Chisinau, 2012

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, Ion – Investițiile străine directe în România, Ed. Expert, 2009, pag. 31-36

2. Apergis, F.- Foreign Direct Investment Inward and Foreign Direct Investment Outward, 2008, Global Economy Journal, pag. 2

3. Bartels, Frank – The evolving nature of FDI Industrial Organisation and Challenges for Policy and Practice, 2005, pag. 17

4. Blomström, Magnus & Kokko, Ari – The economics of foreign direct investment incentives , Working Paper, 2003, pag.168

5. Bonciu, Florin – Investițiile străine directe și nouă ordine economică mondială, Ed. Universitara, București, 2009, pag. 12, 122-127

6. Bonciu, Florin – Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe, Ed. Științifică, București,1997, pag. 57-58

7. Boșcaiu, Voicu (Centrul de Statistică Matematică, București) și Mazilu, Anca (Institutul de Economie Mondială, București)- Investițiile străine directe, CRPE/ Lucrare nr.29/Noiembrie 2001

8. Doukas, John; Lang, LHP -Foreign direct investment, diversification and performance, Ed. Palgrave Macmillan, 2008, pag. 155-158

9. Denuta, Ioan – Investițiile străine directe în țările est și central-europene, Ed. Economică, București, 2008, pag. 89-90

10. Graham, Edward M.- Multinationals and Foreign Investment în Economic Development, Ed. Palgrave Macmillan, 2007, pag. 8

11. Graham, Edward M. & Krugman, Paul R. – Foreign directinvestment în the USA, Ed. Institute for Internațional Economics, 1995, pag. 7

12. Iacovoiu, Viorela Beatrice – Investițiile străine directe între teorie și practică economică, Ed. ASE, București, 2009, pag. 71

13. Negritoiu, Misu – Salt înainte. Dezvoltarea și ISD, ed. Pro & Expert, București, 2006, pg. 53.

14. Rusu, Mirela – Investițiile străine directe, Ed. Paideia, București, 2009, pag. 53

15. Salomon, Xavier Martin and Robert – Tacitness, Learning, and Internațional Expansion: A Study of Foreign Direct Investment, Organization Science, Vol. 14, No. 3 (May – Jun., 2003), pag. 304

16. Sethi, D;Guisinger, SE; Phelan, SE; Berg, DM – Trends în foreign direct investment flows: a theorical and empirical analysis, Ed. Palgrave Macmillan, 2003, pag. 315

17. Vasilescu, Ion – Investiții, Cunoaștere, Eficienta, Vol I, Ed. Eficon Press, București, 2009, pag.128-129, 254-255

18. Voicilaș, Dan Marius -Revista Romană de Geopolitica și Relații Internaționale – RRGRI, Climatul investițional și cadrul instituțional în România, nr. 3-4, 2010

19. Wells, Louis T. & Ahmed, Rafiq – Making Foreign Investment Safe Property Rights and Național Sovereignty, Ed. Oxford Press, 2007, pag. 168

Surse web:

www.insse.ro

www.ectap.ro

http://www.unctad.org/templates/webflyer.asp?docid=13423&intItemID=2068&lang=1

http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=89

www.arisinvest.ro

www.oecd.org

http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

ANEXA 1

Sursa: Slonovshi, Dumitru ,Teza de doctorat “NOI ASPECTE ALE INVESTIȚIILOR: INTERNAȚIONALIZAREA DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ, Chisinau, 2012