Analiza Infractiunii Trafic de Droguri

UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

MASTER : STIINTE PENALE

ASPECTE PRIVIND CRIMINALITATEA ORGANIZATA SI TRAFICUL DE DROGURI

MASTERAND : PULPA CRISTINA

PROFESOR COORDONATOR: CONSTANTIN DUVAC

LUCRARE DE DISERTATIE

(Cuprins)

Abrevieri

CAP. I ASPECTE GENERALE ȘI COMUNE INFRACȚIUNILOR DE

Cap. II ANALIZA INFRACȚIUNII DE TRAFIC DE DROGURI

1. Concept și caracterizare

2. Elemente preexistente

I. Obiectul juridic special

II. Obiectul material

III. Subiecții infracțiunii:

A. Subiectul activ

B. Subiectul pasiv

IV. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

3. Structura sau conținutul juridic al infracțiunii

I. Situația premisă

II. Conținutul constitutiv al infracțiunii:

A. Latura obiectivă:

a) Elementul material

b) Cerințe esențiale

c) Urmarea imediată

d) Legătura de cauzalitate

B. Latura subiectivă:

a) Elementul subiectiv

b) Cerințe esențiale.

4. Forme. Modalități. Sancțiuni

I. Formele infracțiunii

A. Actele pregătitoare

B. Tentativa

C. Consumarea

D. Epuizarea.

II. Modalitățile infracțiunii:

A. Modalități simple.

B. Modalități calificate.

III. Sancțiuni

CAP. III EXPLICAȚII COMPLEMENTARE

1. Aspecte procesuale

2. Legătura cu alte infracțiuni; asemănări și deosebiri

CAP. IV CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

„Cel care a recurs la otravă ca să gândească, nu mai poate gândi fără otravă”

Baudelaire

Una dintre cele mai complexe problematici cu implicatii majore în cadrul societății moderne o constituie criminalitatea organizata prin traficul de droguri, fenomen global care amenința sanatatea oamenilor și stabilitatea sociala.

Actualitatea cercetării temei este determinată de faptul că, în ultimii ani, fenomenul criminalitatii organizate și a traficului și respectiv a consumului ilicit de droguri a căpătat proporții îngrijorătoare și este recunoscut că, în prezent, rețelele de crimă organizată se extind dincolo de frontierele naționale, exploatând legăturile etnice, culturale și istorice pe tot globul. Crima organizata aflandu-se într-o relație de la întreg la parte cu flagelul drogurilor care reprezintă un fenomen complex, profund și tragic al lumii contemporane, putem afirma ca acesta tema vine în ajutorul intelegerii acestor doua mari probleme de nivel național și internațional din punct de vedere juridic.

Această realitate a devenit tot mai amenințătoare și pentru România care, dacă la începutul anilor 1990, când s-a prefigurat ruta balcanică a crimanalitatii organizate și a traficului de droguri, era o țară eminamente de tranzit, în ultimii ani s-a dezvoltat mult prea rapid o piață profitabilă de desfacere a stupefiantelor.

Numărul persoanelor cercetate în cazul infractiunilor de criminalitate organizata privind traficul de droguri, au crescut de la sute de grame la kilograme, numărul persoanelor internate în unitățile sanitare și argumentul tragic dar hotărâtor, numărul deceselor având drept cauză drogul demonstrează ca acest fenomen este unul grav și trebuie stopat.

S-a apreciat potrivit cadrului legislativ, al practicii judiciare și jurisprudentei ca exista o stransa legătura interdependenta intre crima organizata și traficul de droguri. Combaterea traficului și consumului de droguri a reprezentat și reprezintă la nivel național o problemă socială complexă, având în vedere că traficul ilicit de droguri este o activitate criminală lucrativă, care acționează în conformitate cu legile economiei de piață, având drept scop imediat finalitate obținerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune în mod justificat interesul statului de a-și orienta în mod cât mai eficient propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea propriilor cetățeni și salvarea valorilor socio-morale.

De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evoluție ascendentă, de la simpla folosire în scopuri medicale și terapeutice, de către vindecători, în perioada antică, până la cultivarea, producerea și comercializarea acestora de către rețelele infracționale aparținând crimei organizate, în perioada contemporană .

Legea nr. 39/2003 reprezintă cadrul legislativ privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Legea 143/2000 constituie norma de incriminare a prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri care este realizată după criterii științifice constituind o analiză profundă sub aspect teoretic, cât și practic a reglementărilor penale privind drogurile, care au apărut ca propunere asoluțiilor pentru contracararea acestui fenomen și îmbunătățirea legislației.

Lucrarea este bazată pe legislația penală naționala, convenții, documente ce prevăd problema dată, rezultatele cercetărilor și opiniile specialiștilor în domeniu.

Structura materială a lucrării cuprinde: 4 capitole, structurate pe subcapitole, concluzii, aspecte practice privind dinamica și evoluția traficului și consumului ilicit de droguri.

Astfel, în primul capitol al lucrarii, sunt prezentate aspecte generale cu privire la flagelul crimei organizate și al drogurilor, insistându-se asupra terminologia specifica. Sunt evidențiate referințe istorice privind criminalitatea organizata și consumul de droguri. Fenomenul consumului de droguri nu este un fenomen care a apărut brusc și a cunoscut o evoluție explozivă. Anumite plante au fost folosite în cursul practicilor magice, cu ocazia ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale având efect halocinogen.

Fenomenul criminalitatii organizate a luat amploare după 1989, când România a devenit un mediu vulnerabil la invazia drogurilor, cand conceptul de democratie a fost inteles gresit, cand globalizarea a inceput sa isi faca simtita prezenta. Traficul de stupefiante a devenit una dintre cele mai profitabile “afaceri“ din țara noastră, câștigându-se sume fabuloase.

În ceea ce privește cauzele care generează inițierea consumului, au fost date multe explicații, în funcție de perspectiva științifică a autorilor: biologică, medicală, psihologică sau socială, modele centrate pe individ sau pe societate. Identificarea unor mijloace eficiente de control a abuzului de substanțe presupune o cunoaștere clară a cauzelor acestuia.

Al doilea capitol al lucrarii analizează infractiunea de trafic de droguri din prisma legislatiei naționale, având în vedere latura obiectiva și latura subiectiva respectiv formele, modalitatile și sanctiunea acestei infractiuni.

Cel de al treilea capitol are în vedere explicatiile complementare referitoare la aspectele procesuale.

În cel de al patrulea capitol regasim concluziile acestei lucrări și propunerile de lege ferenda.

CAP. I ASPECTE GENERALE ȘI COMUNE PRIVIND INFRACTIUNILE DE CRIMA ORGANIZATA

Criminalitatea organizata reprezinta unul dintre cele mai periculoase segmente ale criminalitatii, deoarece prin modalitatea de manifestare si structura sa, pune in primejdie socialul, siguranta statului, integritatea guvernelor si ordinea de drept.

Definirea noțiunii de crimă organizată și mai ales trasarea elementelor definitorii a structurii riminalității, au constituit subiectul a numeroase studii ale specialiștilor în domeniu. Majoritatea specialistilor privind criminalitatea organizata au avut ca punct de vedere opiniile oferite de Giuseppe Rizzoleto si Gaetano Mosca in lucrarea “ Mafiotii din Vicaria”. Sociologul American Edwin H. Shuterland, în lucrarea sa, “Criminalitatea gulerelor albe”, a descris crima organizată ca “fiind atributul sau apanajul unor categorii de indivizi privilegiați, aflați în vîrful piramidei sociale și politice, care utilizează influența, poziția, bogăția și puterea lor politică în scopul comiterii unor acte ilicite și ilegale rămase nedescoperite de organele de poliție și justiție, afaceri de pe urma cărora obțin profituri uriașe”.

În esență, criminalitatea organizată este percepută, ca o realitate socială în care structuri legale și criminale sunt părți integrante ale aceluiași sistem corupt, social, politic și economic, fără a ține seama de tipul de acțiuni promovate sau de tipurile de organizații ale celor ce susțin acest sistem.

Crima organizată, poate fi definită ca fiind acel segment infracțional la care se raportează activitățile ilegale, de natură să afecteze grav anumite sectoare ale vieții economice, sociale și politice, desfășurate prin diverse metode și mijloace, în mod constant, planificat și conspirat, de către asociații de indivizi cu ierarhie internă bine determinată, cu structuri specializate și mecanisme de autoapărare, în scopul obținerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Din definiție conturata de reputatul Emilian Stancu, rezultă două caracteristici importante ale conceptului de crimă organizată:

1. Gradul de pericol social al activităților ilegale desfășurate de acest segment infracțional poate afecta grav anumite sectoare ale vieții economice, sociale și politice.

2. Desfășurarea constantă, organizată, planificată și bine conspirată a acestor activități infracționale.

Specialiștii țărilor unde crima organizată are rădăcini bine fixate și se manifestă continuu în viața cotidiană a societății, definesc acest flagel prin existența unor grupuri de infractori structurate în ideea infăptuirii unor activități ilegale conspirate, avand drept principal scop obținerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Organizațiile criminale compatibile conceptului de crimă organizată se caracterizează prin:

Stabilirea unității infracționale

Existența liderului și a unei ierarhii interne bine determinate

Specializarea membrilor organizației pe activități infracționale specifice

Utilizarea unor mecanisme specifice de neutralizare a controlului social

Grupurile de infractori din crima organizata folosesc in artileria lor violența, șantajul, excrocarea forței de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persone, prostituția, contrafacerea și plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităților publice, acțiuni aparent legale dar cu urmări delictuale, în scopul acumulării unor venituri substanțiale ce urmează a fi canalizate în reluarea activității infracționale la niveluri superioare, pentru a patrunde și controla organismele puterii și ale administrației statului.

Crima organizata, reprezinta un adevarat flagel contemporan si este considerata un adevarat “ model mafiot” care se exteriorizeaza prin “ cai si mijloace de actiune sofisticate si periculoase”

Crima organizată constituie acțiunea infracțională desfășurată de către organizațiile criminale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 39/2003 privind crima organizata a definit organizația criminală, ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persone, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Prin actiunea de initiere a unui grup organizat se urmareste atat actele pregatitoare dar si propunerea de aderare precum la grupul infractional. Prin HP. ICCJ nr 12/2014 se stabileste ca faptele prevazute de art 323 respectiv asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni din Codul penal anterior coroborate cu art. 8 din Legea 39/2003, din reglementarea anterioara, modificarilor aduse prin Legea nr. 187/2012 de punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal se regasesc in incriminarea din art.367 NCP, nefiind dezincriminate.

Totodata prin Decizia ICCJ nr 10/2015 s-a statuat ca in ipoteza in care odata cu intrarea in vigoare a noului Cod penal, infractiunea care intra in scopul grupului organizat a fost dezincriminata, nu mai este indeplinita una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii respectiv conditia tipicitatii. Fata de cele de mai sus art. 367 alin 6 noul Cod penal, defineste grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni reprezinta subiectul activ /obiectul infractiunii de crima organizata.

Sfera de aplicare a art. 367 noul Cod penal si art. 7 din Legea 39/2003 se reflecta numai daca obiectivul grupului criminal organizat consta in savarsirea uneia dintre infractiunile grave prevazute de art. 2 din Lege.

S-a afirmat in doctrina, ca Legea 39/2003 privind prevenirea si combaterea coruptiei, reprezinta indubitabil un fel de constitutie a esafodului judiciar anti-crima organizata.

Crima organizată trebuie cercetată ca o apariție neomogenă, cu o structură diferită, plecand de la grupurile organizate, formate din infractori profesioniști, acționand independent unul de altul, pană la structurile mafiote, trăsături care fac o distincție netă între crima organizată și grupurile de indivizi care se asociază relativ întamplător și desfășoară o activitate infracțională de amploare redusă, uneori chiar ocazională, fara a avea un lider si o activitatea infractionala constanta.

Obținerea unui profit mare reprezinta principalul obiectiv si are ca si considerant nu doar multitudinea persoanelor implicate și diversitatea geografică a locurilor de producere, tranzit și vanzarea produselor infracțiunii, ci și mijloacele folosite de infractori.

În literatura de specialitate s-a încercat definirea cât mai realistica a noțiunii de criminalitate organizată. Potrivit unor specialiști, crima organizată reprezintă activitățile infracționale ale unor grupări conspirative care acționează în scopul obținerii unor venituri ilicite, de altfel o viziunea simplista a autorului fără a da mai multe elemente.

De asemenea, crima organizată presupune existența unor grupări de infractori structurate în scopul săvârșirii unor activități ilegale conspirative din care să obțină profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate.

Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate este o realizare complex, cu un pronunțat caracter novator, necesară în condițiile perfecționării continue a grupurilor criminale cu un posibil efect descurajant asupra activității acestora. S-a afirmat in doctrina, ca Legea 39/2003 privind prevenirea si combaterea coruptiei, reprezinta indubitabil un fel de constitutie a esafodului judiciar anti-crima organizata.

Evident că la baza criminalității organizate, sunt activitățile infracționale ale unor grupări conspirative care acționează în scopul obținerii unor venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate are ca obiect infractiunile grave, potrivit art. 2 printre care si infractiunea de trafic de droguri.

Activitatea de trafic de droguri face parte din crima organizată având un caracter bine organizat și structurat, din care cauză realizează un impact social negativ, constituind “cancerul perfid” care vlăguiește puterea societății, amenință integritatea guvernelor, determină creșterea taxelor, periclitează siguranța cetățenilor, controlează prin forța banilor corupand și realizând o puternică influență în sfera economicului, socialului și mai ales a politicului.

La ora actuală, asistăm la o intensitateaa fenomenului criminalității, amplificat, mai ales, prin traficul de droguri și acte de terorism, ce aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, toate circumscrise în ceea ce se numește „crimă organizată”.

Expresiv este faptul, că în toate legislațiile statelor membre ale UE infracțiunile privind traficul ilicit de droguri sunt incluse în categoria „crimei organizate”, astfel încât măsurile de combatere în materie sunt prevăzute în metodologii operative în acord cu strategia UE în domeniul de referință.

În ultimii 15-20 de ani asistăm la o globalizare a problemelor legate de traficul de droguri, întrucat nu ne mai confruntăm cu situații particulare, fenomenul cuprinzand toate regiunile lumii. Puterea economică și influența pe toate planurile a cartelurilor drogurilor sunt în continuă creștere, iar odată cu globalizarea consumului de droguri se realizează și o cooperare tot mai strînsă și complexă între organizațiile criminale.

România, datorita poziției sale geografice și potrivit legislației permisive si tolerante, a intrat în colimatoriul sefilor crimei organizate transnaționale aproape sub toate formele de manifestare ale acesteia. Folosindu-se de spațiul românesc și potențialul criminologic autohton, respectiv de legislatia usor de jonglat, multe tipologii ale crimei organizate s-au materializat, formând chiar un segment destul de puternic.

Deschiderea granițelor României odata cu intrarea in UE a facilitat o creștere masivă a numărului mijloacelor de transport și mărfuri care tranzitează țara, conferind organizațiilor criminale, posibilități de camuflare a drogurilor pe teritoriul țării. Infracțiunea crimei organizate este interdependenta cu spălarea de bani, traficul de droguri, traficul de arme, prostituția și chiar alte activități infracționale.

Una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate naționale și transnaționale o reprezintă traficul si consumul de droguri. Profiturile deosebite realizate din această activitate, care devansează cu mult unele afaceri legale, inclusiv din domeniul industriei petroliere, au făcut ca, pe lângă organizațiile mafiote tradiționale, să apară nenumărate grupări și bande criminale care pun în prim-planul preocupărilor lor producția și traficul de droguri.

Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri constituie cadrul legislativ actual și conține toate elementele constitutive ale infracțiunilor privind drogurile.

Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 este structurat pe opt capitole care cuprind următoarele: dispoziții generale; măsuri de prevenire a consumului ilicit de droguri; măsuri de combatere a traficului și consumului ilicit de droguri; cura de dezintoxicare; supravegherea medicală; măsuri medicale aplicate la cerere sau în cazuri de urgență; măsuri de eficientizare a luptei împotriva traficului ilicit de droguri și-n cele din urmă dispozițiile finale.

Cap. II ASPECTE PRIVIND ANALIZA INFRACȚIUNII DE TRAFIC DE DROGURI

1. Concept și caracterizare

Adoptarea Legii nr. 143/2000 privind traficul de droguri a constituit si a asigurat organelor statului cadrul juridic indispensabil desfășurării unei activități pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri.

Apreciem că, Legea nr. 143/2000 vine în sprijinul prevenirii și contracararea traficului de droguri, reglementând în țara noastră unele metode speciale de folosirea agenților sub acoperire, a livrărilor supravegheate de droguri, a interceptării convorbirilor telefonice, supravegherile tehnica și ascultarea de martori sub acoperire. Aceste metode speciale sunt posibilități oferite de lege polițiștilor pentru organizarea și realizarea unor activități informativ-operative în vederea desfășurării eficiente a acțiunii de combatere a traficului ilicit de droguri.

Prin adoptarea Legii nr. 143/2000 și a Legii nr. 39/2003 cadrul legislativ al crimei organizate si al combaterii traficului și consumului ilicit de droguri în România s-a raliat, el aflându-se la nivelul celui existent în UE si tarile occidentale.

Traficul și consumul de droguri este un flagel care nu pot fi ignorat. Persoana consumatoare de droguri ilicite aflate poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Acordul de includere în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea Legii nr. 143/2000.

Persoanele care vor fi integrate in programul de asistenta a consumatorilor de droguri vor fi inregistrate iar evidentele privitoare la acestia vor fi distruse după 10 ani de la încetarea supravegherii medicale. În cazul persoanelor care au participat la mai multe programele de asistență a consumatorilor și a consumatorilor dependenți de droguri, datele vor fi distruse după 10 ani de la încetarea ultimei perioade de supraveghere medicală.

Drogul este substanța care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții.

Cadrul legislativ 143/2000 privind combaterea traficului de droguri și a consumului ilicit de droguri, sancționează în art. 2 cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, punerea în vînzare, transportul, procurarea, cumpărarea sau alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept. Sancțiunea este închisoare pană la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

România, în calitate de membră a comunității internaționale, s-a alăturat luptei contra traficului de droguri, aderand la convențiile privitoare la stupefiante.

2. Elemente preexistente

I. Obiectul juridic special

Obiectul juridic generic al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a căror existență și normală derulare depind de respectarea strictă de către toți destinatarii legii penale a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor, precum și relațiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor care consumă droguri în mod ilicit.

Sănătatea publică ca importantă valoare socială este ocrotită de legea penală, în raport cu toți membrii societății, socotind că este un interes vital pentru însăși existența acesteia ca întreaga colectivitate să se afle la adăpostul pericolului pe care îl reprezintă traficul ilicit de droguri.

In analizarea acestei infractiuni, observam ca pe lângă sănătatea publică legiutorul protejeaza si sănătatea fizică și mintală a consumatorului de droguri care constituie un obiect juridic adiacent.

Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, relații care sunt condiționate de respectarea normelor legale privitoare la producția, fabricarea, vânzarea, cumpărarea, circulația, etc. a substanțelor aflate sub control național (drogurile de risc și drogurile de mare risc enumerate în tabelele I-III, anexate la Legea nr. 143/2000).

II. Obiectul material

Infracțiunea prevazuta in art 2 are ca obiect material, respectiv drogurile, plante, substanțe sau preparate stupefiante sau psihotrope supuse controlului național. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, stabileste regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerțul, distribuția, transportul, deținerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziționarea, utilizarea și tranzitul pe teritoriul național ale plantelor spontane sau cultivate, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din anexa care face parte integrantă din această lege.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, defineste termenul de drogurile ca fiind plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III, clasificand drogurile în două mari categorii:

Droguri de mare risc ( heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocaina, codeina, opium, phencyclina)

Droguri de risc ( canabis, rășină de canabis, ulei de canabis, diazepam, meprobamate)

Existența acestui obiect material reprezintă o cerința legală esențială a acestei infracțiuni. Așadar, toate activitățile ilicite prevăzute de lege ce se circumscriu în elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevazute de art. 2 trebuie efectuate în legătură cu droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului național. Dacă activitățile interzise se efectuează cu alte plante, substanțe, produse sau medicamente care nu sunt nominalizate de legiuitor ca fiind droguri supuse controlului național, atunci fapta săvârșită nu va putea constitui această infracțiune .

Printre plantele cultivate natural in materie de drog se numără macul de opiu, canabisul sativa.

Macul de opiu este o plantă-drog ce se cultivă în zona de sud est a Asiei în așa-zisul „triunghi de aur” din Myanmar, Laos și Thailanda. Macul de opiu se mai cultivă în Egipt, Kenya, India..Denumirea sa vine de la grecescul opion care înseamnă suc și se referă la latexul extras din mac, din care se prepară opiu prin evaporare . Opiul brut se comercializează sub formă de chifle, turte, bucăți, batoane cilindrice sau conice de greutate relativ redusă (0,5–3 kg) și care prezintă uneori la suprafață fragmente sau semințe de opiu.

Canabis sativa sau cânepa este o plantă-drog natural, ea fiind supusă controlului național și internațional, deoarece inflorescențele florale și fructifere ale acestei plante, însoțite sau nu de frunze ori de alte părți ale inflorescenței din care s-au scos semințele, sunt considerate droguri. Principala substanță chimică psihoactivă conținută de cannabis, care determină efectul halucinogen (alături de cannabinoizi ca delta 8-THC, delta 9-THC, cannabivarina sau alcaloizii cannabamine/A,B,C,D), este tetrahidrocannabiolul (THC), a cărui concentrație variază în diferitele părți ale plantei, în funcție de locul și modul de cultură, precum și în diversele extracte din cannabis. Din canabis sativa se obține hașișul și uleiul de canabis. Aceste droguri sunt prevăzute în tabelul anexă III la Legea nr. 143/2000, fiind considerate droguri de risc. Cânepa cultivată în România are un conținut mai slab de THC, de aceea consumatorul, pentru a obține efectele dorite, trebuie să fumeze 4-5 țigări confecționate din frunzele acestei plante. Cu toate acestea, și în țara noastră culturile de cânepă sunt supuse controlului național, pentru aceasta fiind nevoie de autorizație.

III. Subiecții infracțiunii:

A. Subiectul activ

Subiectul activ nemijlocit al acestei infracțiuni nu este calificat, legiuitorul necerand vreo calitate specială subiectului pentru ca fapta să constituie infracțiune. În modalitățile producerii, fabricării, extragerii, preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii, transportului, procurării, cumpărării, deținerii ori altor operațiuni privind circulația drogurilor, subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile cerute de lege.

In conditiile in care subiectul activ nemijlocit, a săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 si a avut sprijinul, contra unei sume de bani sau alte foloase materiale, al unui funcționar public cu atribuții în acest domeniu, în temeiul Legii nr. 78/2000, infracțiunea de trafic de droguri este considerată ca fiind infracțiune în legătură cu infracțiunile de corupție. Într-o asemenea ipoteză, funcționarul public care a primit mită va răspunde penal atât pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, cât și pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în concurs.

Poate fi subiect activ al infractiunii, persoana juridica în condițiile arătate în art. 135 din noul Cod penal. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

In practica se arata ca persoana juridică condamnată poate fi o societate specializată în transportul rutier național și internațional de mărfuri. Astfel după cum rezultă din situația de fapt prezentată in rechizitoriu, o persoana juridica transporta disimulat sub aparența unui transport internațional licit de mobilier realizat de societate, cantității de 106,50 kg heroină, transport care a fost realizat din dispoziția administratorului său, cu participația a altor doi salariați ai societății. Totodată, persoana juridică a fost condamnată și pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat (art. 7 din Legea nr. 39/2003), instanțele considerând că această infracțiune poate fi reținută în sarcina persoanei juridice, având în vedere activitatea sa de punere la dispoziție a mijloacelor de transport în scopul traficului ilicit de droguri.

O infracțiune poate fi comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile când folosul material sau moral dobandit prin infracțiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, cu toate infracțiunea nu este comisă în realizarea obiectului de activitate. Se consideră de pilda că o infracțiune este săvârșită în interesul persoanei juridice și atunci când folosul constă în evitarea unei pierderi. Dintre infracțiunile ce pot fi comise în interesul persoanei juridice, menționăm traficul de droguri, traficul de persoane, contrabanda, spălarea banilor.

Persoanele juridice sunt o realitate incontestabilă in multe cazuri, criminalitatea corporativă îmbracă haina criminalității organizate, prin traficul de droguri si prin spalarea de bani în paradisurile fiscale, prin mecanismul offshore-urilor

In situatia savarsirii unei infractiuni de o persoana juridica, pe langa pedeapsa principala se poate aplica si pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice poate fi aplicată, în cazurile în care aceasta a fost înființată cu finalitatea săvârșirii de infracțiuni, adică cu intenția desfășurării unor activități ilegale de natură penală, care nu pot forma obiectul de activitate al unei persoane juridice. În doctrină, se discută dacă, pentru aplicarea pedepsei dizolvării, este necesar ca toți membrii fondatori să fi fost de rea-credință la constituirea persoanei juridice

Infracțiunea de trafic de droguri poate fi săvârșită de către un singur făptuitor sau de către mai mulți făptuitori, participația penală fiind posibilă în toate formele sale, atât pluralitatea constituita cât și cea ocazionala.

Fapta inculpatului care a avut inițiativa comiterii faptei, în sensul că i-a solicitat unui alt inculpat să-i trimită droguri din Spania, indicându-i și cum să le achiziționeze la un preț mai mic, mai mult, chiar și în ipoteza în care cel de-al doilea inculpat ar fi trimis droguri în România și cu alte ocazii, nu înlătură calitatea de instigator a primului inculpat, deoarece aceasta se raportează la faptele concrete deduse judecății, și nu la conduita generală

B. Subiectul pasiv

Infracțiunea de trafic de droguri are subiect pasiv principal și secundar. Subiectul pasiv principal este statul, în calitate de reprezentant al societății si sanatatii publice a tuturor membrilor săi, față de pericolul ce-l reprezintă traficul de droguri supuse controlului național , iar subiectul pasiv secundar este reprezentat de persoana fizică care suferă consecințele produse ca urmare a faptei săvârșite, ca urmare a introducerii acesteia în țară în mod clandestin. fiindu-i periclitată sănătatea

IV. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

Nu este necesară îndeplinirea unor condiții speciale de loc sau timp pentru existența infracțiunii în formă simplă.

3. Structura sau conținutul juridic al infracțiunii

I. Situația premisă

II. Conținutul constitutiv al infracțiunii:

A. Latura obiectivă:

a) Elementul material

Elementul material al infracțiunii prevazute in art. 2 constă în acțiuni comisive enumerate de legiuitor in norma incriminatoare, fără drept, precum: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și orice alte operații privind circulația drogurilor.

Oricare din modalitatile alternative ale elementului material efectuate de aceeasi persoana, la intervale diferite de timp, cu aceeasi ocazie dar in baza aceeasi rezolutii infractionale reprezinta comiterea unei singure infractiuni.

Cultivarea plantelor ce conțin substanțe aflate sub controlul legislației naționale este permisa doar dacă sunt prelucrate în scop tehnic, în vederea producerii de tulpini, fibre, sămânță și ulei, în scop medical și științific și numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe baza dispozițiilor art. 42 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope și a normelor metodologice de aplicare a acesteia.

În doctrina juridică s-a evidentiat că prin cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ce conțin droguri se înțelege „complexul de activități privind însămânțarea, întreținerea, îngrijirea și recoltarea în scop de prelucrare, respectiv, culegerea, strângerea, adunarea plantelor din care pot fi extrase drogurile”. Cultivarea fără drept a plantelor ce conțin droguri pe o suprafață de teren mică, cum ar fi cultivarea în ghivece pentru flori, în scopul folosirii drogurilor extrase din ele de către cel care le-a cultivat realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar nu cel al infracțiunii examinate.

În sensul legii nr. 143/2000, prin producerea ilicită de droguri se intelege o activitate prin care se creaza unui drog ce face parte din categoria celor supuse controlului național. Noțiunea de „producere”, așa cum s-a spus în doctrină, cuprinde și pe cele de „fabricare”, „extracție” și „preparare” ori „condiționare” a unui produs ori a unei substanțe stupefiante sau psihotrope. Legiuitorul a păstrat printre modalitățile infracțiunii și noțiunile de „fabricare”, „extracție” și „preparare” pentru a nu crea o norma restrictiva.

În practica judiciară instanța a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul medic T.F. i-a cerut muncitorului M.A. să sustragă de la locul de muncă morfină brută pe care să i-o dea (acesta din urmă lucra într-o fabrică unde se producea morfină). Având în vedere faptul că medicul T. îi trata soția, M. nu l-a refuzat și a sustras 500 gr. de morfină pe care ia dat-o. Din această morfină brută, prin prelucrarea ei, medicul T.F. a obținut o soluție echivalentă cu cantitatea a 400 000 fiole în concentrație de 0,02 ml., pe care apoi a consumat-o fiind morfinoman. Instanța a reținut printre altele în sarcina inculpatului T.F. și fapta de producere de droguri.

Fabricarea de droguri implica o activitate organizată, care presupune un proces tehnologic, cuprinzând mai multe operații și utilitățile corespunzătoare, la care participă un număr mai mare de persoane și prin care se obțin droguri în cantități mai mari.

Experimentarea constă în efectuarea unor operații de combinare ori testare a substanțelor. Privitor la încercările de combinare, acestea pot fi făcute atât asupra fiintelor umane, cât și asupra animalelor. Legiutorul are in vedere cand foloseste termenul de experimentarea locul în afara cadrului legal, adică în afara laboratoarelor din instituțiile de învățământ sau din instituțiile de cercetări științifice ce sunt autorizate să o facă, cat si în acestea, dar prin depășirea limitelor experimentărilor. Se savarseste infracțiunea și prin experimentarea drogurilor asupra propriului corp, nefăcându-se nici o distincție în această privință, fata de corpul unei persoane terte.. Experimentarea, are loc si cand droguri cunoscute sau noi descoperite, se administreaza asupra bolnavului, în vederea cercetării tratării unor maladii.

Acțiunea de extragere reprezinta opertiunea de a scoate droguri din plante care conțin astfel de substanțe sau a separa un drog de alte substanțe în acțiunea de “purificare” a drogurilor. Reprezintă o operație ilicită ce realizează conținutul infracțiunii examinate actiunea de a extrage droguri din plantele ce le conțin, fără autorizație, chiar și pentru propriul consum, prin obținerea unor substanțe concentrate.

Prepararea drogurilor este o activitate prin care sunt amestecate anumite substanțe, din care ia naștere un drog. Prin prepararea de droguri ca infracțiune nu se intelege amestecarea unor produse care, consumate, pot da nastere unor efecte secundare care se asemănă cu cele ale unor droguri supuse controlului național. De exemplu, alcool cu medicamente neuroleptice sau barbiturice.

Transformarea drogurilor reprezintă o operațiune care se realizeaza cu ajutorul unor reacții chimice la care se folosesc precursori iar un drog se transforma in alt drog. Morfina care este un drog de mare risc poate fi transformată în heroină.

Prin oferirea de droguri supuse controlului național unei persoane, în cadrul infractiunii prevazute in art. 2 din Legea nr. 143/2000, legiutorul are in vedere fapta unei persoane de a oferi alteia, în mod gratuit, un drog care este supus controlului național. O metodă curentă de lucru a traficanților pentru a atrage viitorii consumatori, este oferirea în mod gratuit de droguri deoarece aceastea creează dependență și, astfel se intalnesc cererea și oferta de droguri de pe urma căruia traficanții de droguri obțin venituri fabuloase. Oferirea de droguri constituie elementul material al infracțiun indiferent daca scopul acestuia este dezinteresat material.

Punerea în vânzare de droguri constituie introducerea drogurile printr- o persoană pe piata prin intermediul unor distribuitori sau prin punerea la dispozitia publicului în anumite localuri publice sau private pentru a fi vândute. În cazul modalității punerii în vânzare, persoana care o efectuează nu vinde ea drogurile, ci aceasta folosește alte persoane care predau drogurile consumatorilor și încasează contravaloarea acestora, ajungerea drogurilor la consumatori parcurge mai multe verigi.

Elementul material de vânzarea de droguri este activitatea prin care se transferul drogurilor către consumatori sau catre traficanții de droguri contra cost. Distribuitorul este ultima verigă a lanțul vertical al traficului ilicit, deoarece este persoana care face legătura între dealer și consumator și aduce înapoi banii investiți în droguri și profitul ce constituie scopul traficului de droguri.

In practica judiciara fapta inculpaților de a oferi spre vânzare unei persoane mai multe doze de heroină și de a le transporta la locul tranzacției întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă consumată, iar nu ale tentativei la această infracțiune, chiar dacă tranzacția nu a avut loc datorită intervenției organului de poliție și a procurorului, întrucât art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 incriminează, ca modalități alternative de săvârșire a infracțiunii, și punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau deținerea drogurilor de mare risc

Prin livrarea de droguri se intelege activitatea prin care are loc aprovizionarea cu droguri sau remiterea acestora la o anumită adresă, în mod gratuit sau cu titlu oneros. Prin trimiterea de droguri unei persoane prin orice mijloc, fără a face comerț ilicit cu droguri, se realizeaza elementul material al infractiunii prevazute in art. 2.

Constituie infracțiunea de trafic de droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în forma consumată, si nu în forma tentativei, chiar dacă făptuitorul a fost prins în flagrant înainte ca drogurile să fie livrate efectiv persoanelor aflate în locul de detenție, fapta de a procura droguri și de a le introduce într-un penitenciar, în scopul de a fi livrate unor persoane aflate în locul de detenție pentru a fi puse în vânzare de către acestea, deoarece legiutorul in art. 2 din Legea nr. 143/2000 incriminează și faptele constând în oferirea, transportul, procurarea și deținerea drogurilor fără drept. În acest caz, drogurile fiind introduse intr-un penitenciar, fapta este săvârșită în condițiile circumstantei agravante prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, care se referă la comiterea faptei într-un loc de detenție

Transportul de droguri constituie actiunea prin care drogurile sunt deplasate sau circula dintr-o țară în alta sau dintr-un oras in altul pe teritoriul aceluiași stat, neinteresand mijlocul de locomoție (trenuri, autoturisme, camioane, autobuze, nave sau aeronave).

Fapta de a introduce în țară droguri, fără drept, urmată de fapta de a transporta drogurile pe teritoriul României în vederea scoaterii acestora din țară, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 2 din aceeași lege, aflate în concurs real de infracțiuni, infracțiunea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 neabsorbind infracțiunea prevăzută în art. 2 din aceeași lege

Procurarea de droguri este activitatea persoanei care, prin posibilitățile proprii sau relațiile pe care le are obtine și face rost droguri pentru consumatori obținand avantaje pecuniare.

Activitatea de cumpărarea de droguri reprezinta achiziționarea contra cost de la distribuitori sau dealeri. Nu intereseaza faptul că cel care cumpără droguri este sau nu consumator pentru existența infracțiunii.

Deținerea de droguri este activitatea prin care o persoană are în posesie substanțele prevazute in tabele I – III. Deținerea de droguri poate fi și licită sau ilicit. Deținerea de droguri este licită dacă este permisă de lege.

In practica judiciara introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept, urmată de deținerea și transportul drogurilor de mare risc pe teritoriul României, fără drept, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în concurs real, întrucât infracțiunea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu absoarbe infracțiunea prevăzută în art. 2 din aceeași lege, acțiunile care constituie elementul material al celor două infracțiuni fiind distincte.

Într-o cauză penală instrumentată de Tribunalul Iași s-a reținut că inculpații N.A. și T.I. au intrat pe teritoriul României la data de 26.09.2000 având asupra lor 753 g. cannabis fiind surprinși de către organele de control. În drept faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 2 din legea nr.143/2000 sub modalitatea deținerii de droguri de risc fără drept.

Prin expresia alte operațiuni privind circulația drogurilor, legiuitorul a înțeles să includă orice alte activități cu droguri prin care se pune în pericol sănătatea publică sau a consumatorului, altele decât cele anume prevăzute în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, referindu-se chiar si la activitatea de schimb de droguri între doi consumatori.

În ceea ce privește expresia „alte operațiuni privind circulația drogurilor”, Curtea Constituțională a fost sesizată cu o excepție prin care a fost invocată neconstituționalitatea textului legal care prevede această expresie, arătându-se că „prin formularea generică, în termeni nedefiniți, a laturii obiective a infracțiunii pe care o incriminează, textul de lege criticat lasă liberul arbitru al organului de urmărire penală, respectiv al instanței de judecată, calificarea fiind sau nu infracțiune a unei conduite umane concrete. Totodata, se expune că formularea generică a sintagmei „ori alte infracțiuni privind circulația drogurilor” din textul art.2 alin (1) din Legea 143/2000 este în contradicție și cu prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3), potrivit căreia infracțiunile se stabilesc prin lege organică, fiind de neconceput, în opinia autoarei excepției, legea organică ce incriminează infracțiuni să folosească astfel de termeni nedefiniți”.

Menționăm faptul că pentru întregirea laturii obiective a lementului material trebuie îndeplinită cerința esențială ca traficul de droguri să aibă loc fără drept. Prin urmare, operațiunile descrise în norma de incriminare trebuie să fie desfășurate în mod ilicit, adică de persoane care nu au dreptul să le efectueze.

Analizand conținutul constitutiv al acestei infracțiuni remarcam că elementele materiale nu se suprapun, ele sunt distincte, asadar ori de câte ori se remarcă existența vreuneia dintre modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, altele decât cele de introducere sau scoatere din țară, import sau export de droguri fără drept, instanța trebuie să se rețină drept infracțiunea de sine stătătoare fapta prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Acțiunea de introducere de droguri în țară, fără drept, se consumă instantaneu, la momentul în care drogurile sunt introduse efectiv pe teritoriul țării, în orice mod și oricare ar fi scopul, iar în situația în care, după introducerea în România, drogurile sunt deținute și transportate pe teritoriul țării cu intenția directă de a fi livrate în vederea punerii lor în circulație, aceste acțiuni nu pot fi incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât sunt independente și subsecvente primei activități, constituind elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 2 din aceeași lege specială.

b) Urmarea imediată

Urmarea imediată in cazul infractiunii prevazute de art. 2, constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a consumatorilor, prin săvârșirea activității incriminate, în existența unei stări de vătămare a sănătății uneia sau mai multor persoane care procură ilicit aceste droguri pentru administra. Urmarea imediata vizeaza sub apectul obiectului secundar și producerea unor consecințe de natură fizică, cum ar fi vătămarea integrității corporale sau a sănătății consumatorului.

Urmarea imediată constă într-o certă stare de pericol social ce rezultă din însăși constituirea grupului infractional, periculozitate dublată prin comiterea infracțiunii de trafic de droguri de către ceilalți inculpați la care inculpata și-a adus aportul prin acte de complicitate morală.

c) Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate rezultă ex re din materialitatea faptei. Relația cauzală trebuie stabilită privitor la urmarea imediată specifică obiectului juridic adiacent astfel ca între acțiunea întreprinsă și urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate directă, în sensul că legătura de cauzalitate să fie consecința acțiunii săvârșite de făptuitor, si nu datorită altor împrejurări ori faptei altor persoane.

B. Latura subiectivă:

a) Elementul subiectiv

Latura subiectivă o oricărei infracțiuni constă în totalitatea condițiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului –sub raportul conștiinței și voinței sale față de materialitatea faptei săvârșite acțiunea, rezultatul, raportul de cauzalitate, pentru ca acea faptă să constituie infracțiune.

Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea prevăzuta de art. 2 din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri, trebuie comisă cu intenție directă sau indirectă. Intenția necesita cunoașterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanțelor la care se referă acțiunea sa.

Culpa în toate cazurile respective nu atrage pedepsibilitatea faptei.

Potrivit prevederilor art.16, alin.3 Cod Penal, fapta este săvârșită cu intenție atunci când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestei fapte (intenția directă);

b) prevede rezultatul faptei și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui (intenția indirectă).

Fată de acestea rezulta că latura subiectivă constă în voința subiectului de a produce, deține sau efectua orice operațiune cu droguri, toate acestea în condițiile în care el știe că nu are drept să săvârșească faptele respective.

Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut eventuala apartenență a vreunei substanțe la lista substanțelor aflate sub control național de la tabelele I-IV din anexa legii. In modalitatea cultivarii plantelor care conțin droguri, intenția trebuie să fie întotdeauna directă.

4. Forme. Modalități. Sancțiuni

I. Formele infracțiunii

A. Actele pregătitoare

Actele pregătitorare sunt posibile și se pedepsesc, fiind asimilate ca regim sancționator tentativei, acestea reprezintand o particularitate a infractiunii.

B. Tentativa

Tentativa se pedepsește. Potrivit art. 11 din Legea nr. 143/2000, se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de masuri în vederea comiterii infracțiunii.

În practica judiciara, în situatia in care s-a făcut dovada faptului că inculpatul a introdus în țară o cantitate de aproape 8 kg cocaină, iar activitatea infracțională a fost recunoscută și de acesta, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Având în vedere că inculpatul a fost depistat de autoritățile române cu ocazia controlului vamal, iar drogurile au fost introduse fără drept pe teritoriul românesc, inculpatul nu se poate sustrage de la consecințele juridice ale unei activități infracționale rămase în fază de tentativă și de limitele reduse ale pedepsei, întrucât activitatea infracțională s-a consumat. Totodata, nu pot fi aplicate dispozițiile cuprinse în art. 15 din Legea nr. 143/2000, care au ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, dacă inculpatul face doar simple referiri la persoane care nu pot fi identificate și nici cercetate sub aspectul unor infracțiuni legate de traficul de droguri. Pentru a beneficia de aceast act de clemență, este necesar ca inculpatul să inlesneasca identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri în scopul tragerii la răspundere penală.

C. Consumarea

Infracțiunea se consumă în momentul când executarea oricăreia dintre acțiunile incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, adică starea de pericol pentru sănătatea publică.

În cazul agravantei prevăzută de articolul 11, infracțiunile de la articolele 2-7 și 10, se consumă în momentul producerii rezultatului cerut de norma de incriminare, respectiv moartea victimei.

Prin natura sa, infracțiunea de consum de droguri este o infracțiune continuă.

D. Epuizarea.

În modalitățile normative de săvârșire a deținerii, cultivarii, experimentarii, infracțiunile prevăzute la articolele 2, 4, 5 din lege, au caracterul unor infracțiuni continue, existând în consecință și un moment al epuizării, anume al încetării activității delictuoase.

Infracțiunile din prezenta lege sunt susceptibile de a îmbrăca forma continuată, dacă sunt săvârșite de mai multe ori la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiasi subiect pasiv potrivit art 35 din noul Cod penal.

II. Modalitățile infracțiunii:

A. Modalități simple.

Infracțiunea se savarseste prin mai multe modalități normative descrise de lege respectiv cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transfomare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere. La rândul său, fiecare modalitate normativă poate identifica nenumărate modalități faptice de realizare a infractiunii determinate de împrejurările în care fapta se comite si în raport cu mijloacele de săvârșire.

În situația în care s-a produs moartea unei persoane, în alte condiții decât cele prevăzute la articolul 11, se vor aplica dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.

În concordanta cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 143/2000 și cu decizia nr. 38 din 22 septembrie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiunea de organizare, conducere sau finanțare a faptelor prevăzute în art. 2-5 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă și, prin urmare, la încadrarea juridică a faptelor, se exclude raportarea infracțiunii prevăzute în art. 9 la faptele incriminate în art. 2-5.

În practica judiciara, cumpărarea de droguri de mare risc pe teritoriul unui stat , deținerea și transportul prin intermediul unor curieri al drogurilor de mare risc pe teritoriul mai multor state străine pentru a fi introduse în țară, inculpații fiind depistați pe traseul de deplasare spre România, în cadrul unei acțiuni de cooperare judiciară internațională între autoritățile române și autoritățile statului pe teritoriul căruia au fost depistați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută în art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs.

Totodata, în cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren internațional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât și elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în țară, în concurs .

Infracțiunile din această legea 143/2000 sunt susceptibile de a îmbrăca și forme agravate. O modalitate agravată este instituită în articolul 13 alin 2, care pedepseste cu in cazul circumstanței agravante referitoare la săvârșirea faptelor într-o instituție de învățământ ori în locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăși 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii.

Contituie o modalitate agravată a acestei infracțiuni faptele prevăzute de lege ca infracțiuni care au avut ca urmare moartea victimei

Prin Art. 13 se institue pe lângă situațiile prevăzute în Codul penal, situatiile care constituie circumstanțe agravante respectiv:

persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;

fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor;

drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;

folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art.2-10;

drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le-au mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor.

Legiutorul prin norma prevazuta de art. 2 din Legea nr. 143/2000, a înțeles să reglementeze noțiunea de „trafic" în sensul larg, conferind caracter penal tuturor acțiunilor legate de producerea și manipularea drogurilor. Din economia dispozițiilor art. 2 și art. 4, rezultă că legiuitorul a stabilit modalități alternative, în parte comune, constituind elementul material al celor două infracțiuni, care se disting, în principal, prin scop

Infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Infracțiunea de trafic de droguri aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

În toate cazurile in care se savarseste infractiunea de trafic de droguri se aplică obligatoriu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute la art. 66- 68 din noul Codul penal.

Dispozițiile referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale art.112 noul Cod penal si cauzele justificative si de imputabilitate art. 18 – 31 Cod penal se aplică în mod corespunzător.

In practica judiciara aplicarea dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 143/2000 referitoarea la denuntarea altor persoane pentru facilitarea tragerii la raspundere a altor persoane au ridicat numeroase probleme, și de cele mai multe ori pe lângă faptul că au generat abuzuri. Asadar, pot apărea situații în care dispozițiile privind reducerea limitelor pedepsei dintr-un act normativ să vină în concurs cu dispozițiile similare dintr-un alt act normativ, caz în care apare controversa dacă aceste prevederi trebuie aplicate în mod succesiv. Într-o speță instanța suprema, a decis ca inculpatul, care a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei conform art. 15 din legea nr. 143/2000, nu mai poate beneficia de o a doua reducere a limitelor pedepsei și în baza art. 19 din legea nr. 682/2002, întrucât cele două dispoziții legale au aceleași conținut și prin urmare, nu se poate beneficia de două ori de reducerea la jumătate a pedepsei.

Într-o alta speta privind cauzele referitoare la infracțiunile prevăzute în art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, instanța a reținut în favoarea inculpatului atât cauza de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reglementată în art. 15 din Legea nr. 143/2000, cât și circumstanțele atenuante prevăzute în art 75 C. pen., astfel ca va reduce minimul special al pedepsei la jumătate, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, și va cobora pedeapsa sub această limită, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, conform art. 76 C pen.

În cazul infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dacă instanța reține dispozițiile privind cauza de reducere a pedepsei prevăzute în art. 19 din Legea nr. 682/2002 și constată existența circumstanțelor atenuante, instanța aplică dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, în raport cu minimul special al pedepsei închisorii rezultat prin reducerea la jumătate a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, face aplicarea art. 75 Cod pen.

În cazul în care inculpatul a comis atât infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât și infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din aceeași lege, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 numai pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care constituie infracțiune gravă în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar nu și pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care nu face parte nici din categoria infracțiunilor privind traficul de droguri, nici din categoria infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani.

În practica instanța a apreciat ca nefondată critica inculpatei apelante SC T.C.C. SRL, condamnate de prima instanță la pedeapsa amenzii de 1.000.000 de lei și la afișarea hotărârii de condamnare, pedeapsă complementară, în temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat și în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în referire la art. 74 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 401 alin. (1) și (3) C. pen. Una dintre criticile persoanei juridice, formulate cu ocazia apelului, se referă la individualizarea pedepsei amenzii. Astfel, aceasta a arătat că instanța de fond nu a motivat această amendă și nu a avut în vedere circumstanțele atenuante, și anume faptul că este constituită din 1992, de când a desfășurat o activitate licită, a obținut profit, a plătit taxele și impozitele. Instanța de apel a apreciat, prin raportare la gradul de pericol social ridicat al faptelor, la cantitatea foarte mare de heroină ce a fost transportată și valoarea deosebită a acesteia, că circumstanțele favorabile invocate de către inculpata societate comercială, constând în durata de funcționare, lipsa altor sancțiuni, plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, nu dobândesc o valoare de diminuare a pericolului social al faptelor și nu pot determina reducerea sancțiunii aplicate de instanța de fond. Transpunerea, în ceea ce privește persoana juridică, a circumstanței atenuante judiciare referitoare la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., nu a fost reținută în cauză.

III. Sancțiuni

În cazul infracțiunile din prezenta lege, pedeapsa principală este închisoarea care variază de la infracțiune la infracțiune, cuprinse între 6 luni și 20 de ani.

În varianta tip traficul de droguri de risc, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 7 și interzicerea unor drepturi. Dacă traficul de droguri are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 de ani și interzicerea unor drepturi.

În situația în care faptele prevăzute la articolul 2, 6-8 și 10, au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10-20 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 16 din lege, drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la art. 2 se confiscă, iar in situatia in care nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la art. 2. Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate și banii confiscați constituie venituri ale bugetului de stat și se evidențiază în cont separat în bugetul de stat.

În situația faptelor prevăzute în articolele 2, 3, 5 și 11 se reglementeaza, pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 66 noul C.p.

În conformitate cu art. 16 din Legea nr. 43/2000, drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la articolele 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani. Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alineatul (1). Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate și banii confiscați, constituie venituri ale bugetului de stat și se evidențiază în cont separat în bugetul de stat.

Potrivit Legii 143/2000 art. 17 drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug potrivit art. 574 lit.d) din Codul de procedură penală iar păstrarea de contraprobe este obligatorie. Sunt exceptate de la distrugere:

medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităților spitalicești, după avizul prealabil al Direcției farmaceutice și dispozitive medicale din cadrul Ministerului Sănătății;

plantele și substanțele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie, în funcție de natura acestora, care au fost remise unui operator economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;

unele cantități corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic și de cercetare științifică sau au fost remise instituțiilor care dețin câini și alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregătirea și menținerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispozițiilor legale.

Este dificil de probat că anumite bunuri mobile și imobile au fost dobândite de infractori cu banii proveniți din traficul de droguri, dar având în vedere că este important ca măsura confiscării să atingă toate bunurile și valorile provenite direct sau indirect din infracțiuni, obligația dovedirii originii licite a acestor bunuri ar trebui să incumbe infractorului. De altfel, în sprijinul celor afirmate consideram ca trebuie avut în vedere paragraful 7 al articolului 5 din Convenția de la Viena din 1988, care prevede că fiecare stat poate avea în vedere răsturnarea sarcinii probei în ceea ce privește originea licită a bunurilor și valorilor prezumate a proveni din infracțiuni.

Deși, regula generală a dreptului nostru penal este ca sarcina probei revine acuzatorului, această formulă poate fi adoptată ca o excepție, având în vedere importanța domeniului pe care îl protejăm: sănătatea publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție a încercat o rezolvare în materia confiscării speciale, în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000, dată fiind practica neunitară a instanțelor judecătorești, care are în vedere confiscarea mijlocului de transport în cazul acestor infracțiuni. Așadar, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a putea aplica confiscarea speciale în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 noul Cod penal, mijlocul de transport trebuie să fii servit efectiv la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-10 din Legea nr. 143/2000, respectiv să fii fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infracțiunea. Mijlocul de transport trebuie să fie fabricat, pregătit sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute de articolele 1-10 din Legea nr. 143/2000, destinat să servească la comiterea acesteia.

Cu toate acestea, considerăm că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii, nu rezolvă în mod corect diversele situații ivite în practică, astfel : dacă infractorul are asupra sa o cantitate de 1 kg de heroină, pe care o transportă cu un autoturism, fără a o ascunde, dacă ne raportăm la decizia sus-menționată, dispozițiile articolului 16 alin.2 rap. la art. 112 noul C.p., nu se aplică ceea ce nu este legal.

Problemele care s-au ridicat, în practica judiciară, în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000, nu se rezumă numai la confiscare, ci urmaresc și aspecte referitoare la obiectul material, subiecții, formele infracțiunii, încadrare juridică.

O altă problemă majora cu care se infruntă instanțele de judecata, o constutie determinarea de cantitate deținută și de natura drogului deținut deoarece legiuitorul nu face nici o distincție în privința cantităților minime sau maxime deținute ilicit și traficate, chiar dacă traficul cu droguri, are ca autor pe un consumator care visează obținerea unor sume de bani necesare finanțării propriului consum.

Neexistând o dispoziție privind reglementarea concreta a unei astfel de situații, înseamnă că faptele consumatorului de a deține ilicit droguri pentru propriul consum și de a efectua acte de vanzare cu acestea, în scopul obțineri veniturilor aferente procurării de droguri pentru consumul propriu, vor fi încadrate în dispozițiile articolului 2 din Legea nr. 143/2000.

În concepția legiuitorului, deci fapta de deținere ilicită de droguri pentru consum și traficare de către un dependent de droguri în vederea finanțării propriului consum, constituie trafic ilicit de droguri și va fi sancționat ca atare.

Orisicat legea penală nu face nici o deosebire cu privire la pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, după cum fapta este săvârșită de un dependent de droguri, sau de o persoană care nu consumă droguri. Cu toate ca nu există nicio prevedere legala, cu privire la cantitățile de drog deținute, în ce privește scopul deținerii pentru consumul propriu sau trafic legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 o incriminare distinctă, imputând o variantă atenuată a infracțiunii de trafic ilicit de droguri prevăzută de articolul 2 din Legea nr. 143/2000.

Prin această incriminare ușor permisiva, legiuitorul român a înțeles să sancționeze mai ușor în plan penal pe deținătorul de droguri pentru consumul propriu care le trafică și care este sancționat în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000.

CAP. III EXPLICAȚII COMPLEMENTARE

1. Aspecte procesuale

Existand o stransa legatura intre traficul de droguri si crima organizata astfel cum este enumerata limitativ in art 2, alin 6 din Legea 39/2003 intarit si de art. 11 din Legea 39/2003, urmarirea penala in cazul infractiunilor grave se efectueaza de catre procuror iar competenta revine in prima instanta Tribunalului.

Competenta de judecare în prima instanța a infractiunilor cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de către DIICOT sau DNA, revine tribunalului dacă nu este data prin lege în competenta altor instante superioare.
În vederea descoperirii activităților infracționale, a identificării persoanelor implicate și a obținerii mijloacelor de proba, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate si Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului și a consumului ilicit de droguri permit autorizarea de către procuror a folosirii investigațiilor acoperiți, procurarea de droguri, substanțe chimice,esențiale și precursori, în vederea desfășurării unor asemenea acțiuni, precum și folosirea și supravegherea sistemelor de telecomunicații sau informatice.

În țara noastră Legea 508/2004 privind Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) reprezintă cadrul legal înființarii organizarii și funcționarii în cadrul Ministerului Public a unei structurii cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este condusa de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență ivite între Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are următoarele atribuții potrivit art. 2 din lege:

efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în Legea 508/2004 și în legile speciale;

conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziția procurorului de către ofițerii și agenții de poliție judiciară aflați în coordonarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

sesizarea instanțelor judecătorești pentru luarea măsurilor prevăzute de lege și pentru judecarea cauzelor privind infracțiunile date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

conducerea, supravegherea și controlul activităților de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu;

constituirea și actualizarea bazei de date vizând infracțiunile ce sunt date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

exercitarea altor atribuții prevăzute de Codul de procedură penală și de legile speciale.

Sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism următoarele infracțiuni din Codul penal, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepția celor date în competența Direcției Naționale Anticorupție :

infracțiunile prevăzute la art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare, cu excepția cazurilor în care infracțiunea gravă este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 și 20 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare. Dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător;

infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, și cele din Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor, cu modificările și completările ulterioare;

infracțiunile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetatenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, dacă sunt săvârșite de persoane care aparțin unor grupuri infracționale organizate sau unor asociații sau grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni;

infracțiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârșite de persoane care aparțin unor grupuri infracționale organizate sau unor asociații sau grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni;

Noțiunea de livrare supravegheată folosita în anchetarea cauzelor reprezinta o activitate prin care se urmărește consolidarea materialului probator. Livrare supravegheata constă în permisiunea de a trece sau circula pe teritoriul tării, de droguri ori precursori, suspecți de a fi expediați ilegal, sau de substanțe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităților infracționale și al identificării persoanelor implicate în aceste activități. Pentru efectuarea acestei operațiuni legea cere în mod expres autorizarea și controlul procurorului.

Parchetul de pe lângă C.S.J. poate autoriza, la solicitarea instituțiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate cu sau fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor.

Art. 16 alin. 1 din Legea 39/29.01.2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate reglementeaza ca procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate autoriza, la solicitarea instituțiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără sustragerea sau substituirea totală ori parțială a bunurilor care fac obiectul livrării.

Livrarea supravegheata este autorizata prin ordonanta motivata care trebuie sa conțină pe lângă mentiunile prevazute în art. 151 C. pr. penala și indicii temeinice care justifica măsura aprobata, bunurile care fac obiectul livrarii supravegheate, datele de identificare ale persoanelor autorizate sa supravegheze livrarea. În cazul în care se pune în pericol siguranța naționala, ordinea și sanatatea publica, nu poate fi dispusa livrarea supravegheata.

Livrarea supravegheată așa cum este prevăzută prin Convenția Națiunilor Unite din 1988 este o strategie de luptă contra drogului, care permite polițiștilor din diferite țări să identifice membrii unei organizații internaționale de traficanți, care trec frontiere internaționale pentru a transporta droguri.

Deasemenea, procurorul poate autoriza potrivit procedurii penale folosirea instigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost savarsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute in prezenta lege. Autorizarea livrarii supravegheate este data in forma scrisa, pentru o perioada de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire nedepasind 30 de zile. Totodata, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege prin dispozițiile legii 39/2003 poate fi autorizata pentru identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, folosirea polițiștilor sub acoperire. Acesta autorizare se dă de către procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, prin ordonanță motivată.

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune și de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală și când măsura este necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind gravitatea infracțiunii sau când probele sau localizarea și identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

Polițiștii din formațiunile de specialitate care acționează ca investigatori acoperiți precum și colaboratorii acestora pot procura droguri, substanțe chimice esențiale și precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului în vederea descoperiri activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități.

Investigatorii acoperiți ori colaboratorii acestuia, care acționează cu acceptul expres al autorității și care determină ori ajută pe altul să comită o infracțiune pentru a dovedi vinovăția acestuia și a face posibilă tragerea lui la răspundere penală nu sunt trasi la raspundere, ei putand avea calitatea de martori în proces. Pentru a se evita comiterea unor abuzuri considerăm că procurorul ar trebui să autorizeze acțiunile descrise numai în situația în care descoperirea activităților infracționale și identificarea persoanelor implicate în astfel de activități nu se poate face prin simpla observare și supraveghere a acțiunilor ilicite săvârșite de aceștia.

Actele încheiate de polițiștii din formațiunile de specialitate, care acționează ca investigatori acoperiți, precum și de colaboratorii acestora, pot constitui mijloace de probă.

DIICOTul reprezintă pilonul principal care coordonează și centralizează toate datele cu caracter național și internațional care intră sub incidența Legii 143/2000. În situația unui control vamal, dacă organul vamal descoperă produse de natura a intra sub incidența Legii nr. 143/2000, acesta propune organelor competente inițierea unei livrări cu personalul specializat din structurile Ministerului de Interne.

Organele constatatoare abilitate si competente, au dreptul să rețină mijlocele de probă consemnate în actul de constatare. Probele ridicate din marfa suspectă pot fi transportate la laboratoarele de analiză din cadrul Direcției Generale a Vămilor numai în situația în care din documentatia înaintata reiese acest scop, de la cine a fost reținută, cantitatea deținută și transportată de funcționarul vamal.

În cazul în care există indicii temeinice că o persoană transportă droguri ascunse în corpul său, pe baza consimțământului scris, organul de urmărire penală dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării acestora. În caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va menționa și unitatea medicală ce urmează să efectueze aceste investigații medicale.

Creșterea criminalității internaționale a determinat o intensificare a cooperării judiciare internaționale în materie penală care s-a reflectat în convenții internaționale referitor la formele de cooperare în acest domeniu, între care un loc important îl ocupă extrădarea infractorilor, convenții ratificate și transpuse în legislația internă a statelor membre și chiar nemembre ale Consiliului Europei.

2. LEGATURA CU ALTE INFRACTIUNI

Infracțiunile prevăzute de art. 22 din O.U.G. nr. 121/2006.

Potrivit art. 22 din OUG nr. 121/2006, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, punerea pe piață a substanțelor clasificate, importul, exportul și activitățile intermediare acestora, precum și deținerea de substanțe clasificate fără autorizația prevăzută la art.5, alin.1 din OUG nr. 121/2006, respectiv fără înregistrarea prevăzută la art.7, alin.1 și 4 din OUG nr. 121/2006. De asemenea se sancționează și deținerea de echipamente ori materiale în scopul utilizării lor la producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor. Constituie infracțiune și comercializarea de substanțe clasificate către operatori economici ori persoane fizice neautorizate potrivit art.5, alin.1 din OUG nr. 121/2006 sau, după caz, neînregistrate potrivit art.7, alin.1 și 4 din OUG nr. 121/2006 pentru activitatea cu astfel de substanțe. Săvârșirea faptelor prevăzute la alin.1 și 3 în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Sub aspectul obiectul juridic special retinem ca în cazul acestei infractiuni este reprezentat de relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea normelor legale privitoare la regimul substanțelor clasificate iar obiectul material este format din substanțele clasificate. Proprietățile precursorilor fiind strâns legate de producerea sau transformarea unor droguri în alte droguri cu o altă formulă chimică, legiuitorul le-a pus sub control național. Constituie obiect material al infracțiunii și echipamentele sau materialele deținute în scopul utilizării lor la producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor. Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile pentru a răspunde penal. Sub aspectul participației penale, infracțiunile pot fi săvârșite în oricare din formele sale autorat, coautorat, instigare și complicitate. Subiect pasiv este statul, ca principal ocrotitor și garant al sănătății publice. Elementul material al infracțiunii, în modalitatea prevăzută în alin.1 constă în acțiuni comisive alternative de punerea pe piață a substanțelor clasificate, importul, exportul și activitățile intermediare acestora, precum și deținerea de substanțe clasificate, fără autorizația sau înregistrarea prevăzută de lege. Forma de vinovăție cu care se săvârșesc infracțiunile este intenția directă sau indirectă. Faptele prevăzute la alin. 2 și 4 se comit cu intenție directă calificată prin scop..Actele premergătoare și tentativa sunt posibile, însă, potrivit principiului adoptat de legiuitor acestea nu se pedepsesc.

Contrabanda calificată

Constituie infracțiunea de contrabandă calificată trecerea peste frontieră a substanțelor clasificate, fără documentele prevăzute de OUG nr. 121/2006. De asemenea fapta este prevăzută și sancționată de art.271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, care prevede că introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de precursori, constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. În aceasta situație obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea normelor legale in materie iar obiectul material este format din substanțele clasificate. Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal, persoana juridica poate fi subiect activ potrivit art 135 din noul Cod penal. Sub aspectul participației penale, infracțiunile pot fi săvârșite în oricare din formele sale. Subiect pasiv este statul, ca un garant al sănătății publice și protector. Elementul material al infracțiunii constă în introducerea sau scoaterea din țară, fără documentele prevăzute de lege, a substanțelor clasificate (precursori).

Infracțiunea de contrabandă calificată se săvârșește cu intenție, făptuitorul trebuie să prevadă și să urmărească trecerea precursorilor peste graniță fără documentele prevăzute de lege. Actele premergătoare și tentativa sunt posibile, însă, nu se pedepsesc.

CONCLUZII

Văzută ca un răspuns al societății la fenomenul infracțional, politica penală a fost inițial definită ca „ansamblul procedeelor represive prin care statul reacționează contra crimei”. Această definiție aparține lui Ludwig Feuerbach, cel căruia îi este atribuită și expresia de «politică penală».

În contextul procesului de globalizare, rețele ale crimei organizate, își realizeaza scopul procedând la traficul de droguri și spălarea banilor, afectând securitatea statelor și sanatatea cetatenilor .

Spațiul european comun a facilitat deshiderea portilor în vederea constituirii unor retele criminale, o mobilitate a retelelor infractionale transnationale privitoare la traficul de droguri ca și componenta a criminalitatii organizate.

Criminalitatea organizată prin traficul de droguri reprezintă o amenințare la adresa economiei și societății europene deoarece nu are frontiere și creeaza o economie paralela care corupe, duce la pierderea increderii cetatenilor in institutiile statului reprezentând principalul inamic al sigurantei interne și al institutiilor democratice.

In toate tarile europene, inclusiv in Romania, ordinea civila s-a degradat, criminalitatea a crescut alarmant, piata neagra este o prezenta la vedere. Deschiderea frontierelor a facilitat miscarea persoanelor si a marfurilor, stimuland piata libera dar si criminalitatea. Grupurile crimei organizate au penetrat in tarile democratice si au corupt oficialitatile politice si guvernamentale.

Asezarea geografica a facut Romania sa reprezinte „o placa turnata pentru traficantii de droguri”, intrucat se gaseste intre tarile consumatoare de droguri si cele producatoare. Aceasta realitate cruda nu poate lasa in stare de pasivitate organismele responsabile, care in cele din urma sunt nevoite sa intervina cu mijloace adecvate de contracarare a fenomenului, aflat in calea evolutiei sociatatii

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, este o infractiune cu un grad de pericol grav care afecteaza relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea normelor legale privitoare cumpărarea, circulația, etc. a substanțelor aflate sub control național .

În principiu, consumul de droguri, inclusiv cele de risc, nu este incriminat penal, dar consumatorii de droguri ajung în închisoare fiind condamnați pentru săvârșirea unor fapte ilicite conexe consumului ilicit prin ricoșeu, așa cum prevede art.2 din Legea nr. 143/2000.

În concluziile din finalul acestei lucrari este evidențiat faptul că, atât crima organizata respectiv, traficului și consumului de droguri au reprezentat și reprezintă la nivel național o problemă socială complexă, ale căror repercusiuni afecteaza atât factorii instituționali ai statului, cât și cetatenii, datorită faptului că este un fenomen deosebit de grav și periculos, atât pentru sănătatea populației, cât și pentru stabilitatea economico-socială și buna dezvoltare a instituțiilor democratice ale statului.

A devenit imperios necesară, armonizarea legislației existente cu legislația internațională în materia consumului de droguri.

Este evident că în ultimul timp au fost aduse o serie de modificări Legii nr. 143/2000, măsuri care nu și-au dovedit eficiența, dată fiind ponderea consumatorilor de droguri în rândul populației.

În acest context, consideram ca soluțiile în vederea rezolvării problemelor legate de traficul și consumul ilicit de droguri trebuie căutate prin elaborarea unor strategii de prevenire și combatere pe termen scurt

Pentru eradicarea acestui fenomen al societății contemporane trebuie adoptat un cadrul legislativ și instituțional creat nelacunar în privința normelor pentru reducerea efectelor nocive ale acestui fenomen care este traficul și consumul ilicit de droguri.

Apreciem ca este grav afectat un stat de drept de controlul pe care crima organizată îl execută asupra piețelor interne și externe, prin corupție, trafic de droguri , spălare de bani, șantaj, amenințări, contrabandă.

Constituirea unor instituții supranaționale și integrarea economică interstatală au determinat amplificarea fenomenului infracțional la scară planetară și odată cu aceasta, a corupției.

Traficul și consumul de droguri reprezintă o probleme sociala grava cu multiple consecințe economice, juridice, medicale, care, pe termen lung afectează grav atât viața indivizilor, cât și a comunității în ansamblul ei.

Consumul de droguri determină, și traficul ilegal de droguri, ca parte importantă a activităților structurilor de crimă organizată, pun în pericol ordinea socială și economică a unui stat. Lupta împotriva acestui flagel care generează efecte dezastruoase nu doar din punctul de vedere al afectării sănătății publice dar subminează însăși dezvoltarea socială și alimentează corupția și crima organizată trebuie controlata pe o scara mult mare mare.

Fenomenul traficului de droguri acompaniat de crima organizata sunt o consecință și un factor al globalizări care reprezintă un grav pericol ce amenință tot mai mult umanitatea. Trebuie avuta în vedere influența nocivă pe care o are asupra tinerei generații și alterarea relațiilor interumane, organizațiile criminale prin traficul de droguri soldate cu piederi de vieți omenești.

Traficul de droguri reprezintă o parte componentă a criminalității în general, fiind, în același timp, un element independent în structura acesteia. Criminalitatea organizata de droguri este un fenomen social-juridic negativ, variabil, care se dezvolta neintrerupt, format din totalitatea faptelor penale al căror obiect îl constituie substanțele narcotice, psihotrope sau analoagele lor, comise pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată de timp.

De lege ferenda :

Potrivit acelor analizate în aceasta lucrare și privind realitatea ce implică activitatea criminală din societate propunem următoarele :

analiza instrumentelor universale existente și stabilirea priorităților prevederilor cooperării internaționale;

dezvoltarea unor programe în școli, licee pentru lupta impotriva drogurilor și a criminalitatii organizate.

instituirea unor structurile de poliție pentru culegerea de informații în cadrul vechilor , apte să îi detecteze, monitorizeze pe cei implicați în activități specifice criminalități organizate cât și pe cei care îi sprijină;

cooperarea între structurile care se ocupă de combaterea terorismului cu alte ONG care au în obiectul de activitate lupta împotriva a traficului de droguri, traficului de carne vie.

elaborarea strategiilor naționale cu privire la droguri, criminalitate organizata

dispozițiile privitoare la investigatorul sub acoperire completate sub aspectul procedurii de desemnare a acestor investigatori sub acoperire.

delimitarea situațiilor în care investigatorul sub acoperire ar putea comite infracțiuni, în cadrul executării infiltrării.

Propunem obligarea la tratament și readaptarea pentru consumatorii cronici.

Legislatia sa precizeze și sa clarifice statutul unei persoane consumatoare de droguri.

Dispozitiile Legii 143/2000 sa clarifice controversa privitoare la cantitatile pentru consum propriu si trafic de droguri pentru a se putea face delimitarea intre art. 2si 4 in concreto.

Incriminarea consumului de droguri de mare risc, prin pedepse modice și diferențiate în funcție de persoană repsectiv consumator sau consumator dependent.

Diferențierea de catre legiuitor cu privire la consumatorul ocazional de consumatorul dependent, cu consecința stabilirii unui regim sancționator diferit, mai drastic pentru cel ocazional;

Apreciem că în acest ultim caz se impune completarea legislației, în sensul de a se prevedea un cuantum al cantității de droguri ce delimitează consumul de droguri de traficul de droguri și de a se sancționa cumpărarea și deținerea de droguri pentru consum numai dacă au caracter repetat.

dezvăluirea identității agenților care au efectuat infiltrarea, constitue infracțiune și este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 5 ani; in cazul în care această dezvăluire a cauzat violențe, lovituri sau răniri ale acestor agenți sau a soților/soțiilor lor, copiilor sau ascendenților direcți, pedepsele pot urca până la 7 ani închisoare;