Analiza Indicatorilor Economici la S.c. Calipso S.a

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE, AUDIT ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IF

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Prof. univ. dr. EUGENIA HARJA

MASTERAND,

MĂRTINAȘ O. SIMONA

Bacău

2016

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE, AUDIT ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IF

ANALIZA DINAMICII LA PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI AI FIRMEI

S.C. CALIPSO S.A.

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Prof. univ. dr. EUGENIA HARJA

MASTERAND,

MĂRTINAȘ O. SIMONA

Bacău

2016

INTRODUCERE

Orice întreprindere trebuie să își inspecteze în mod continuu durabilitatea, poziția și performanța economico-financiară indiferent de sectorul economic în care activează.

Prezenta lucrare își propune evidențieze,procedeul prin care informațiile,din situațiile financiare sunt,exprimate și valorizate, pentru a descrie,activitatea entității, poziția financiară,și performanțele acesteia. Situatiile financiare,ale unei firme reflectă,un mod fundamental prin care sursa,contabilă este pusă la,aptitudinea factorilor decizionali. De aceea, întreprinderile,își transmit situatiile financiare, printr-o,metodă mai evidentă, pentru a putea,pricepe orice utilizator.

Lucrarea tratează analiza performanțelor economico – financiare ale întreprinderii, pe baza informațiilor,ce se regasesc pe site-ul,societății Calipso S.A. cu privire la evidența contabilă,a patrimoniului și cele,legate de activitatea,societății și este structurată,pe trei capitole distincte, acestea având mai multe subcapitole fiecare.

Primul capitol Principalii indicatori economico – financiari abordează noțiuni teoretice, cu privire la principalii indicatori economico-financiari, fiind tratate pentru fiecare în parte definiția, modul de calcul precum și valorile optime care analizate de manageri pentru stabilirea unor decizii strategice.

În cel de-al doilea capitol intitulat Analiza dinamicii indicatorilor economico – financiari la S.C. CALIPSO S.A. este prezentat studiul de caz stabilit cu ajutorul situațiilor financiare anuale ale S.C. CALIPSO S.A.. În prima parte a acestui capitol sunt descrise aspecte generale cu privire la activitatea societății, iar în partea secundă a acestui capitol au fost analizate calculele principalilor indicatori economico – financiari, pe o perioadă de cinci ani, totodată rezultatele fiind interpretate si reprezentate cu ajutorul graficelor.

Capitolul final al lucrării denumit Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor abordează aspecte privind contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor unei firme având în vedere asocierea acestora după natura economică a operațiunilor și ilustrarea de operații contabile.

Fundamentată pe o bibliografie diversă în domeniu, lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii ce întregesc conținutul științific al acesteia.

CAPITOLUL 1. PRINCIPALII INDICATORI

ECONOMICO – FINANCIARI

Analiza financiară a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în plină perioadă de avânt economic, când spiritul antreprenorial, îndeosebi cel european, dar și din SUA, solicită tot mai multe fonduri de investiții, fonduri care au fost obținute în principal din sistemul bancar destul de avansat al acelor vremuri. Cum fondurile solicitate pentru afaceri au fost tot mai mari, din dorința de a ameliora și chiar suprima riscurile acordării creditelor, bancherii au început să solicite o serie de informații despre virtualii debitori, care să le permită să facă o evaluare, chiar sumară, a garanțiilor pe care aceștia le dețineau și în baza cărora își solicitau credite.

La început aceste informații făceau referire în mod deosebil la patrimoniu, înțeles în primul rând sub forma imobilizărilor corporale; treptat, s-a trecut la o diversificare informațională, care să permită o analiză sumară a solvabilității și la verificarea anumitor echilibre financiare; pe măsura dezvoltării și diversificării agenților economici și a creșterii rolului băncilor și instituțiilor financiare din economie, complexitatea analizei financiare a crescut continuu.

Diagnosticul financiar necesită unele prezumții asupra sănătății financiare a entității, asupra punctelor forte cât și punctelor slabe ale gestiunii financiare, prin care pot fi apreciate riscurile anterioare, prezente și viitoare care rezultă din situația financiară și procedeele pentru reducerea riscurilor dar și optimizarea rezultatelor.

1.1. Analiza poziției financiare a întreprinderii

În analiza poziției financiare a întreprinderii, o metodă aplicată excelentă, este metoda ratelor, care exprimă raportul dintre doi indicatori care sunt condiționați și prezintă o putere informativă amplă.

În principiu, folosirea metodei ratelor reprezintă dorința de a stabili praguri, norme, care permit evaluarea stării întreprinderii cu ajutorul comparării valorilor ratelor calculate pentru firma respectivă cu valorile de referință ale acelor rate. Valorile de referință pot fi rezultate realizate prin calcule statistice, valori înregistrate de firmă considerate obiective pe care conducerea entității aspiră să le atingă.

1.1.1. Rate de structură ale bilanțului

„Ratele de structură sunt mărimi statistico – financiare, realizate ca raporturi între un post sau o grupă de posturi din activul sau pasivul bilanțului și totalul acestora, precum și ca raporturi între diferite componente ale activului, respectiv pasivului.”

1.1.1.1. Analiza ratelor de structură ale activului

Ratele de structură ale activului reflectă apartenența sectorială a întreprinderii, sunt într-un echilibru cu natura activității desfășurate, astfel fiind evidențiată latura tehnico – economică și juridică, mai puțin evidențiate fiind aspectele de politică financiară.

Pe baza datelor extrase din activul bilanțului, principalele rate de structură ale activului sunt următoarele:

– Rata imobilizărilor, detaliată prin:

– Rata imobilizărilor necorporale

– Rata imobilizărilor corporale

– Rata imobilizărilor financiare

– Rata activelor circulante, detaliată prin:

– Rata stocurilor

– Rata creanțelor

– Rata disponibilităților

1. Rata activelor imobilizate (Rai) – urmărește stabilirea ponderii elementelor patrimoniale cu utilizare permanentă în totalul patrimoniului, această pondere fiind situată des la peste 60%, și se calculează conform formulei de mai jos:

RAI

Ratele de detaliu ale imobilizărilor se calculează după următoarele relații:

a. Rata imobilizărilor necorporale (Rin) reprezintă ponderea deținută de imobilizările necorporale în totalul de mijloace economice și prezintă o valoare nesemnificativă în întreprinderile românești. Dezvoltarea nivelului acestei rate este stabilită de progresul societății (fuziuni, achiziții) sau de evoluția activității de cercetare sau perfecționare a sistemului informațional economic.

Rata este determinată cu ajutorul formulei:

Rin = Imobilizări necorporale / Total active * 100

b. Rata imobilizărilor corporale (Ric) este elocventă pentru opțiunile strategice ale întreprinderii, pentru politicile investiționale și de dezvoltare ale acesteia. De natura activității depinzând mărimea ratei, fiind mai ridicată în industria grea față de restul ramurilor, unde tehnologia este mai puțin solicitată, iar acolo unde imobilizările corporale sunt cuprinzătoare riscurile în general sunt mai mici dar există și anumite dificultăți în transformarea activelor în lichidități și se calculează conform formulei:

Ric = Imobilizări corporale / Total active * 100

c. Rata imobilizărilor financiare (Rif) depinde în mod deosebit de mărimea entității, deoarece este mai mică în întreprinderile mici și mijlocii și atinge valori apreciabile în cazul holdingurilor. Formula acestei rate este prezentată mai jos:

Rif = Imobilizări financiare / Total active * 100

2. Rata activelor circulante (Rac) exprimă ponderea activelor circulante în totalul activ și accentuează importanța activelor ușor transformabile în disponibilități bănești. Valoarea prezentei rate avea evoluții ascendente sau descendente, evaluarea realizându-se în funcție de viteza de rotație a activelor circulante, și se calculează pe baza formulei:

Rac = Active circulante / Total activ * 100

Și în cazul ratei activelor circulante sunt utilizate mai multe rate analitice, cum ar fi:

a. Rata stocurilor

b. Rata creanțelor

c. Rata disponibilităților

a. Rata stocurilor (Rs) permite caracterizarea nivelului de stocuri înregistrat de întreprindere, și prezintă valori importante în ceea ce privesc întreprinderile de fabricație și distribuție. „Un nivel echilibrat al acestei rate ar fi de aproximativ 30% în cazul întreprinderilor productive și 40-45% în cazul întreprinderilor de comerț.”

Formula caracteristică acestei rate este următoarea:

Rs = Stocuri / Total activ * 100

Pe baza elementelor componente ale stocurilor sunt determinate și alte rate mai detaliate, de forma:

Rata materiilor prime (Rmp) = Materii prime / Active circulante * 100

Rata producției neterminate (Rpn) = Producția neterminată / Active circulante *100

Rata produselor finite (Rpf) = Produse finite / Active circulante *100

Rata stocurilor de mărfuri (Rsm) = Mărfuri / Active circulante *100

Dezvoltarea acestor rate descrie informații necesare pentru a putea fi stabilită politica comercială.

b.Rata creanțelor (Rc) reflectă ponderea deținută de creanțe în totalul activelor, fiind sub influența domeniului de activitate, de asemenea prezintă valori oscilante în funcție de specificul întreprinderii. Formula specifică ratei creanțelor este:

Rc = Creanțe / Total active * 100

Valorile optime ale ratei creanțelor sunt cuprinse în intervalul 20-30%, atunci când avem în vedere o unitate cu activitate industrială și între 10-15%, când discutăm despre firme de construcții și de desfacere cu ridicata.

Pentru a evidenția anumite aspecte analitice asupra echilibrului unei întreprinderi este necesară cercetarea analizei creanțelor cu privire la: natura creanțelor, gradul de certitudine (certe sau incerte), cât și termenul de realizare.

c. Rata disponibilităților (Rd) semnifică ponderea disponibilităților în totalul activelor și caracterizează lichiditatea internă a firmei.

„Nivelul disponibilităților unei întreprinderi prezintă atât virtuți organizatorico – manageriale, cât și vicii, un nivel crescut reprezintă un echilibru financiar consolidat dar și resurse inutilizabile.”

Rata disponibilităților trebuie apreciată datorită posibilităților multiple de operare cu date eronate. Formula caracteristică ratei disponibilităților este următoarea:

Rd = Disponibilități / Total active *100

Valorile considerate normale ale ratelor disponibilităților la nivelul unei entități sunt:

– 3 – 5 % cu privire la ponderea disponibilităților bănești la activele circulante

– 1,5 – 2 % cu privire la ponderea disponibilităților bănești la activele totale

1.1.1.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Analiza structurii pasivului (capitalurilor) degajă politica de finanțare a entității și evidențiază nivelul de stabilitate a finanțării și autonmia financiară care sunt asigurate de combinația resurselor având maturități și origini diverse, cum ar fi: capitalurile proprii, datoriile pe termen lung, mediu sau scurt.

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a unității patrimoniale, astfel fiind scos în evidență stabilitatea și autonomia financiară precum și gradul de îndatorare.

Pe baza datelor extrase din pasivul bilanțului, principalele rate de structură ale pasivului sunt următoarele:

1. Rata stabilității financiare

2. Rata autonomiei financiare, detaliată prin

– Rata autonomiei financiare globală

– Rata autonomiei financiare la termen

3. Rata de îndatorare, detaliată prin:

– Rata de îndatorare globală

– Rata de îndatorare la termen

1. Rata stabilității financiare (Rsf) reprezintă raportul dintre capitalul permanent și patrimoniul total al întreprinderii, și se calculează cu ajutorul a două relații complementare față de entitate de forma:

Rsf = Capitalul permanent / Total pasiv * 100

Rsf = Datorii pe termen scurt / Total pasiv *100

Analizată în dinamică, rata stabilității financiare, dacă înregistrează o creștere aceasta prezintă o situație favorabilă, dacă majorarea capitalului permanent în proporție cu totalul pasivului se datorează creșterii capitalurilor proprii într-un ritm ridicat obligațiilor mai mari de un an. În caz contrar situația poate fi considerată favorabilă, ca urmare a scăderii datoriilor pe termen lung, prin rambursarea acestora, ca urmare a diminării capitalului social.

Valoarea considerată normală a acestei rate oscilează în jur de 66%, iar valoarea minimă prin care se oferă o stabilitate acceptabilă este de 50%.

2. Rata autonomiei financiare(Raf) semnifică ponderea capitalului propriu în diferite elemente de pasiv, cât și în pasivul total, se calculează ca rată globală și la termen astfel:

a. Rata autonomiei financiare globale (Rafg) semnifică proporția capitalurilor proprii finanțate pe fundamentul surselor individuale, astfel poate fi exprimat gradul de independență financiară a entității, și se calzulează pe baza formulei de mai jos:

Rafg = Capital propriu / Total pasiv * 100

Valoarea optimă a ratei autonomiei financiare globale se obține cu un grad mare de dificultate, însă se poate considera satisfăcătoare pentru echilibrul financiar o rată care ar trebui să fie mai mare de 1/3.

Atât din experiența teoretică cât și practică s-au dedus următoarele:

În cazul în care capitalul propriu constituie 2/3 din totalul de capital, entitatea reflectă o autonomie financiară majorată, reprezentând garanții aproape sigure pentru prosibilii creditori.

În cazul în care proporția capitalului propriu posedă o pondere cuprinsă între 20 – 50% în resursele totale, entitatea poate beneficia de credite noi, însă cu un risc crescut de acordare e creditelor.

În cazul în care valoarea ratei se află sub 30%, entitatea nu oferă nici o garanție în vederea atribuirii de noi credite.

b. Rata autonomiei financiare la termen (Raft) prezintă multiple semnificații în comparație cu rata autonomiei financiare globale, astfel capitalul permanent realizează o precizie mai amplă în aprecieri.

Raft = Capitalul propriu / Capitalul permanent * 100

Raft = Capitalul propriu / Datorii pe termen mediu și lung * 100

În primul caz, autonomia financiară este asigurată dacă valoarea ratei este mai > 50%, iar în cel de-al doilea caz, dacă valoarea ratei este mai >100%.

Rata autonomiei financiare la termen în perioadele de gestiune, atunci când sunt încheiate împrumuturile pe termen mediu și lung prezintă o scădere în măsura restituirii creditelor în cazul în care nu sunt încheiate credite noi de această natură. Dezvoltarea acestei rate reprezintă rezultatul raportului dintre ritmul de creștere al capitalului propriu și ritmul datoriilor pe termen lung și mediu care este oscilant în funcție de sistemul de acordare a împrumuturilor și termenele acestora de returnare.

3. Rata de îndatorare (Rî) reflectă proporția datoriilor în patrimonial întreprinderii, și se stabilește ca rată de îndatorare global și la termen astfel:

a. Rata de îndatorare globală (Rîg) arată ponderea obligațiilor totale din patrimonial întreprinderii.

Rîg = Datorii totale / Total pasiv * 100

Aceasta este o rată subunitară, ecartul față de unu semnifică o diminuare a îndatorării entității cu urmare direct în majorarea autonomiei financiare. Nivelul optim considerat normal se încadrează în jurul a 2/3 ≈ 66%.

b. Rata de îndatorare la termen (Rît) măsoara procentul datoriilor pe termen lung și mediu în capitalul permanent, se obține cu ajutorul formulelor de mai jos:

Rît = Datorii pe termen mediu și lung / Capitalul permanent

Rît = Datorii pe termen mediu și lung / Capitalul propriu

Rata îndatorării la termen prezintă o situație favorabilă a entității dacă deține un nivel <50% în primul caz sau în al doilea caz<100%.

Dezvoltarea acestei rate depinde de ecartul dintre ritmul de modificare a capitalului propriu și cel al obligațiilor pe termen mediu și lung, probabilitățile de îndatorare cresc cu cât rata este mai redusă, fiind accentuat modul în care entitatea apelează la efectul de levier.

1.1.2. Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea și solvabilitatea se cercetează separat prin intermediul ratelor de lichiditate și solvabilitate.

1.1.2.1. Ratele de lichiditate

Lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și înfățișează aptitudinea de a schimba imediat activele circulante în bani. O firmă este ”lichidă” când fondurile deblocate de tranzacțiile curente ale exercițiului îi procură destule disponibilități pentru a face față perioadelor scadente pe termen scurt.

Pe baza bilanțului, se analizează lichiditatea cu care se confruntă întreprinderea.

În acest sens lichiditatea face referire la perioada de timp necesară pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie plătită. Pentru o firmă, se precizează că, în general, cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta riscă mai puțin să dea faliment.

Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt următoarele:

a. Rata lichidității generale

b. Rata lichidității curente (intermediare)

c. Rata lichidității imediate

a. Rata lichidității generale (Rlg) vizează echilibrul financiar pe termen scurt și oscilează în funcție de sectorul economic, în cadrul distribuției valoarea sa este subunitară și aproximativ 2 în zonele industriale cu ciclu lung de producție. Valoarea ratei depinde de viteza de rotație a stocurilor și a datoriilor pe termen scurt.

Calculul se obține cu ajutorul formule de calcul:

Rlg = Active circulante / Datorii curente

Unele surse consideră că rata lichidității generale este satisfăcătoare dacă se încadrează între 1,2 și 1,8 iar altele apreciază ca rata lichidității generale pentru a fi satisfăcătoare trebuie să fie încadrată între 2 și 2,2, cu alte cuvinte nivelul optim considerat satisfăcător este de 2 (200%).

Insuficiența de lichidități posedă consecințe pentru întreprindere deoarece limitează evoluția acesteia, pentru creditori datorită întârzierilor de plată a dobânzilor cât și pentru clienți deoarece se modifică condițiile de credit.

b. Rata lichidității curente (intermediare) (Rlc) în literatura nord – americană este cunoscută și sub denumirea de „test acid” și reprezintă aptitudinea entității de a-și plăti obligațiile pe o perioada mai mică de un an pe baza investițiilor pe termen scurt și a disponibilităților bănești, în acest mod stingerea datoriilor decât o coeziune de stocuri sunt mult mai disponibile.

Rata lichidității curente se poate stabili pe baza formulei:

Rlc = (Active circulante – Stocuri) / Datorii curente *100

Nivelul acestei rate este considerat satisfăcător potrivit conveniențelor internaționale dacă este încadrat între 0,65 și 1 (65 – 100%), clasificând întreprinderea ca fiind competentă să își onoreze datoriile pe termen scurt.

c. Rata lichidității imediate (Rli) în analiza economico – financiară fiind cunoscută și sub numele de rată a solvabilității imediate, măsoară capacitatea întreprinderii de a plăti datoriile curente pe baza investițiilor pe perioadă scurtă și a disponbilităților bănești.

Rli = (Disponibilități și plasamente) / Datorii curente

Această rată trebuie să posede o valoare minimă de 0,2 – 0,3 pentru a reprezenta o garanție de lichiditate pentru entitate.

Interpretarea prezentei rate implică o succesiune de capcane induse în câmpul analitic:

În cazul unui nivel majorat rata marchează o solvabilitate crescută, datorită folosirii nesigure a resurselor disponibile, nivelul ridicat al acestei rate nu prezintă o asigurare a solvabilității în cazul în care restul de active circulante dețin un nivel redus de lichiditate

În cazul unui nivel scăzut al ratei, aceasta exemplifică o împrejurare ce poate fi comparabilă cu păstrarea echilibrului financiar, doar dacă entitatea minimizează nivelul disponibilităților, dar posedă valori de plasament, stocuri, creanțe cu un grad crescut de lichiditate.

1.1.2.2. Ratele de solvabilitate

Efectul de levier financiar reflectă repercursiunea îndatorării asupra rentabilității capitalurilor proprii, care poate semnifica riscul firmei îndatorate de a nu putea face față angajamentelor, prin prejudiciul solvabilității.

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe termen mediu și lung și depinde de volumul datoriilor cu astfel de scadențe și de cheltuielile financiare. Solvabilitatea prezintă un scop prioritar al investitorului care aspiră să își mențină autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și reiese din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de depuneri, cât și din fondul de rulment pozitiv care necesită o bună potrivire între necesarul de finanțare pe o perioadă lungă și resursele de finanțare cu caracter continuu.

Păstrarea solvabilității este determinată de sincronizarea ritmului perceperii de fonduri legate de modificarea în monedă a activelor ajunse la maturitate și ritmul plăților autoritare legate de lichidarea obligațiilor ajunse la termen.

Pentru evaluarea solvabilității în literatura de specialitate sunt utilizate o serie de rate care reliefează îndatorarea și autonomia financiară a întreprinderii, cel mai frecvent fiind expus prin rata solvabilității patrimoniale și rata solvabilității generale.

a. Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) se obține ca ecart între capitalul propriu și totalul dintre acestea și creditele totale.

Rsp = Capital propriu / (Capital propriu + Credite totale)

Calculul acestui indicator se efectuează în cele mai multe cazuri de către instituțiile bancare, în executarea studiile de bonitate realizate în urma solicitării de credite. Nivelul minim al acestei rate este situat între 0,3 – 0,5 însă valoarea considerată normală trebuie să depășească limita de 0,5.

b. Rata solvabilității generale (Rsg) exprimă gradul de acoperire a datoriilor totale de către totalul de active ale entității și indică garanția necesară de către creditorii pe termen lung și scurt, dar și marja de creditare a entității. Se poate calcula conform formulei:

Rsg = Active totale / Datorii totale

Nivelul critic al ratei solvabilității generale este de 1,5, iar prin cercetare se remarcă două cazuri:

Dacă nivelul ratei este situată sub 1,5 atunci este scos în evidență riscul de insolvabilitate asumat de către creditorii sau furnizorii de fonduri puse la dispoziția entității

Dacă nivelul ratei este situată peste 1,5 se evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile bănești pe termen scurt sau lung.

1.2. Analiza performanțelor financiare cu ajutorul ratelor de rentabilitate

Rentabilitatea reflectă „capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.”

Indicatorii sintetici ca ratele de rentabilitate propun informații sub o formă relativă cu privire la aptitudinea întreprinderii de a realiza un anumit profit. Aceste rate sunt indicatori foarte fundamentali prin care se poate evalua eficiența generală a activității unui agent economic, reprezentând “rezultatele obținute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere.”

Pe baza datelor din contul de profit și pierdere vom determina rata rentabilității comerciale în timp ce calculul ratei rentabilități economice și a ratei rentabilități financiare se realizează cu ajutorul informațiilor din contul de profit și pierdere precum și cele furnizate de bilanțul contabil.

Concomitent, rata rentabilității este unicul indicator care realizează deosebirea între două sau mai multe întreprinderi cu același privilegiu, dar cu rentabilități variate datorate înregistrării unor costuri distincte. De asemenea, rata rentabilității admite efectuarea de comparații între efectul final, materializat în profit și efortul depus pentru stabilirea acestuia și poate înfățișa forme variate în funcție de normele luate în considerare, dintre care norma bazei de raportare și norma funcțională.

Pe baza informațiilor din contul de profit și pierdere cât și cele din bilanțul contabil vom stabili rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare în timp ce determinarea ratei rentabilității comerciale se determină doar cu ajutorul datelor din contul de profit și pierdere.

Principalele rate operaționale practicate în activitatea de analiză economico – financiară a întreprinderii sunt prezentate mai jos:

a. Rata rentabilității comerciale

b. Rata rentabilității economice

c. Rata rentabilitățiifinanciare

1.2.1. Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale (Rrc) reflectă raportul dintre profitul integral aferent vânzărilor entității și cifra de afaceri, reprezentând sintetic rezultatul activității comerciale a acesteia.

Rrc = Profit din exploatare / Cifra de afaceri *100

Pentru o expresivitate mai mare, rata este exprimtă procentual.

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe variante pentru calculul acestui indicator, deosebirea constă în valoarea profitului apreciat (profit din exploatare, profitul aferent cifrei de afaceri, profit net).

1.2.2. Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice (Rre) reprezintă relația dintre un rezultat economic și capitalul angajat pentru realizarea acestuia. Pentru a calcula această rată, la numărător se poate folosi rezultatul exploatării sau excedentul brut din exploatare și la numitor sunt utilizate activele totale sau doar o parte din acestea.

În determinarea ratei rentabilității economice, mijloacele economice exprimă capitalurile totale reflectate în circuitul economic cu privire la realizarea acelui rezultat.

Avantajele acestei rate sunt datorate structurii financiare independente, politicii fiscale a bugetare prin care profitul este impozitat, cât și elementelor excepționale.

Pot fi calculate următoarele rate de rentabilitate economică:

Re1 = EBE / Activ imobilizat brut +NFRE

EBE – excedentul brut de exploatare

NFRE – nevoia de fond de rulment pentru exploatare

Aceasta exprimă o rată de rentabilitate economică brută care admite evaluarea performanței exploatării și facilitează asemănările intrasectoriale. Dezvoltarea în timp reflectă majorarea, stagnarea sau diminuarea eficacității entității, fără a fi prejudiciată de amortizare, fiscalitate și provizioane.

În absența unor informații clare se poate utiliza raportul următor:

Re2 = EBE / Total activ

EBE – excedentul brut de exploatare

Inițiat într-un lanț de rate această relație acceptă precizarea randamentului economic al activelor, echivalent cu ROA (Return On Assets), care reprezintă rata rentabilității investițiilor.

1.2.3. Rata rentabilității financiare

Rata de rentabilitate financiară (Rrf) reprezintă eficiența utilizării capitalului investit de către acționari. Indicatorul cel mai sintetic al acestei rate reiese din proporția dintre rezultatul exercițiului și capitalurile proprii.

Rrf = Rezultatul exercițiului / Capitalurile proprii * 100

Rata rentabilității financiare prezintă o relație cu privire la cota de rambursare a investițiilor obținute de acționarii care au întocmit inițial capitalul firmei sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii.

Această rată este influențată în mod special de prezența a doi factori, cum ar fi:

Utilizarea capitalului împrumutat în cadrul organizării de capital al întreprinderii

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin eventualitatea implementării acestora pe cheltuielile întreprinderii și apariția efectului de scutit de impozit.

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii reflectă în mărime relativă, remunerarea capitalurilor investitorilor, implementate ca aport, sau a profitului net apreciat de firma pentru autofinanțare.

Rf = Profit net / Capitalulpropriu

Un nivel ridicat al rentabilității capitalurilor proprii permite întreprinderii să descopere capitaluri noi pe piața financiară pentru a-și finanța dezvoltarea. Totodată, un nivel crescut al acestei rate nu este mereu avantajos, deoarece poate fi repercursiunea unor capitaluri proprii prea mici și a unui nivel de risc crescut, ca urmare a unor obligații bănești prea mari care trebuie evidențiat prin calculul ratei rentabilității capitalurilor permanente (durabile) (Rcp) utilizând relația:

Rcp = Rezultatul exercițiului / Capitalul permanent

= Rezultatul exercițiului / Capital propriu + Datorii pe termen lung și mediu

Rezultatul care permite plata capitalurilor permanente include cel puțin rezultatul net și dobânzile după impozitare, cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut, astfel:

Rcp = (Rezultatul net + Dobânzile) / (Capital propriu + Datorii financiare).

CAPITOLUL 2. ANALIZA DINAMICII INDICATORILOR

ECONOMICO-FINANCIARI LA S.C. CALIPSO S.A.

2.1. Prezentarea societății S.C. CALIPSO S.A

2.1.1. Descrierea societății

S.C CALIPSO S.A. a fost înființată în anul 1990 în conformitate cu prevederile Legii 15/1990. S.C CALIPSO S.A. are ca obiect de activitate alimentația publică (Cod CAEN 5650 Baruri și alte activități de servire a băuturilor), având în administrație directă șase unități, fără personalitate juridică, toate fiind situate în Municipiul Oradea. Societatea mai are și alte spații comerciale în proprietate, ce sunt închiriate. Acțiunile societății sunt tranzacționate pe piața RASDAQ. Capitalul social subscris este de 44.946.172,50 lei, o acțiune având valoarea nominală de 2,5 lei, capitalul social fiind împărțit în 17.978.469 acțiuni emise în formă dematerializată.

Domeniul principal de activitate este următorul: 5.1. Domeniul principal de activitate este cel al serviciilor prin următoarele activități principale:

CAEN 5610 RESTAURANTE

CAEN 5630 BARURI ȘI ALTE ACTIVITĂȚI DE SERVIRE A BĂUTURILOR

Acțiunile societății sunt normative și cuprind elemente prevăzute de lege, fiecare acțiune oferind titularilor săi dreptul la vot și dividende. Societatea are formă juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și statutul ei. Sediul societății este în Oradea, Piața Independenței, nr.53, bl. A10, județul Bihor, România.

Misiunea firmei este de a maximiza pe termen lung valoarea firmei pentru acționari.

S.C. CALIPSO S.A. prezintă următoarele valori principale:

Profesionalism promovat prin dezvoltarea profesională a angajaților

Responsabilitate privind atingerea obiectivelor globale ale unității

Integritate în orice situație

Respect față de colegi, parteneri și colaboratori.

Viziunea strategică a S.C. CALIPSO S.A. este că valoarea activelor administrate poate fi majorată prin optimizarea alocării resurselor, pentru obținerea de profituri mai mari pentru capitalul investit, urmărind obținerea de câștiguri sustenabile, care să garanteze o politică de dividende corespunzătoare.

Firma a urmărit investirea într-un nou domeniu, în turism începând din anul 2012, astfel a deschis Hotelul Doubletree By Hilton Oradea, cel mai ambițios proiect local în domeniu, un complex hotelier de 5 stele, în parteneriat cu prestigiosul lanț hotelier mondial, Hilton International Manage.

Se urmărește investirea în publicitatea necesară pentru a fi făcut cunoscut.

Turismul a devenit un sector important cu un impact asupra dezvoltării economiei unei țări. Principalele beneficii ale turismului sunt producerea de venit și generarea de locuri de muncă. Concurența este acerbă în sectorul turismului, publicitatea fiind absolut necesară.

2.1.2. Organizarea contabilității în cadrulS.C. CALIPSO S.A.

În România, contabilitatea este organizată în dublu circuit: contabilitatea financiară sau generală și contabilitatea internă sau de gestiune, fapt care poate fi observat și în cadrul S.C. CALIPSO S.A. Oradea.

Principalele 2 ramuri ale contabilității contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune cuprind o sursă majoră de informații și au ca scop final adoptarea deciizilor curente ale întreprinderii.

Contabilitatea financiară sau contabilitatea generală oferă informații pentru gestionarea patrimoniului, ce sunt necesare factorilor interni de decizie ai agentului economic, dar și informațiile privind rezultatele financiare ce sunt utile factorilor externi inclusiv și statul.

Contabilitatea de gestiune sau contabilitatea managerială internă, are în vedere analizarea cât mai analitică, a organizaței, și care are scopul de a ajuta managerii de pe diferite nivele ierarhice pentru informare.

S.C. CALIPSO S.A. Oradea este administrată în baza unui sistem unitar, în concordanță cu prevederile actului constitutiv, în măsură să asigure o funcționare eficientă a societății.

De asemenea, societatea este administrată de Consiliul de Administrație, activitatea principală a consiliului fiind adoptarea hotărârilor legale.

Obiectivul principal al Consiliului de Administrație este de a asigura un echilibru între desfășurarea activității în condiții optime și mulțumirea acționarilor.

Directorul general – Președintele este ales de Consiliul de Administrație dintre membrii săi, acesta îndeplinind funcția de conducător efectiv al societății.

La propunerea Directorului general, Consiliul de Administrație numește Directorul Comercial, Directorul Tehnic, Directorul Economic și Directorul de Resurse Umane.

S.C. CALIPSO S.A. nu dispune de un comitet de audit, astfel operațiunile de audit sunt efectuate de către auditori financiari, persoane juridice sau fizice, numiți de Adunarea generală a acționarilor.

Activitatea auditorilor financiari se desfășoară în conformitate cu prevederile legale.

Organigrama societății indică modul în care este structurată conducerea, precum și compartimentele cele mai dezvoltate și importante.

Fiecare departament deține o miniorganigramă, după care se ghidează. Fiecare compartiment are atribuțiunile sale, bine stabilite, iar toate aceste elemente alcătuiesc viziunea unei companii dezvoltate, ale cărei elemente sunt coordonate într-un mod echilibrat.

Fig. 1 Organigrama S.C. CALIPSO S.A

2.2. Studiu de caz privind analiza dinamicii indicatorilor economico – financiari

2.2.1. Analiza dinamicii indicatorilor de structură

Analiza dinamicii indicatorilor de structură reprezintă structura de finanțare a unității și se determină prin raporturile situației din activul și pasivul bilanțului în raport cu totalul bilanțului.

Rata activelor imobilizate

Tabelul 1 Calculul și dinamica ratei activelor imobilizate

Sursa datelor: Bilanț

Rata activelor imobilizate a prezentat o creștere în anul 2012 față de anul 2010 de 4,01% deoarece ritmul de creștere reală a activelor imobilizate a fost superior ritmului de creștere reală a activelor totale, în anul 2013 a fost înregistrată o descreștere a a valorii ratei de 94,65% față de anul 2012 datorită faptului că ritmul de creștere reală a activelor totale a fost superior ritmului de creștere reală a activelor imobilizate. În anul 2014 se înregistrează o ușoară creștere față de anul 2013, indicele de creștere reală a ratei activelor imobilizate ajungând la 98,98%.

Evoluția ratei activelor imobiliate se prezintă grafic în figura 2.

Sursa datelor: Contribuție proprie

Rata activelor circulante

Tabelul 2 Calculul și dinamica activelor circulante

Sursa datelor: Bilanț

În perioada analizată au avut loc scăderi ale valorii ratei activelor circulante de la 15,40% în anul 2010 la 2,09% în anul 2014, deoarece indicele de creștere reală a activelor circulante a fost depășit de indicele de creștere reală a activelor totale.

Evoluția ratei activelor circulante se prezintă grafic în figura 3.

Sursa datelor: Contribuție proprie

Rata stocurilor, creanțelor și a disponibilităților

S.C. CALIPSO S.A. Oradea este o întreprindere cu activitate de producție, precum și de distribuție care prin specificul său înregistrează un volum mărit al stocurilor, identificându-se importanța evoluției ratei stocurilor. Concomitent, este esențial de analizat trendul ratei creanțelor, a cărei mărime este stabilită de natura relațiilor întreprinderii cu partenerii externi din aval, de intervalul de plată pe care le conferă clientelei sale.

Tabelul 3 Calculul și dinamica stocurilor, creanțelor și disponibilităților

Sursa datelor: Bilanț

Rata stocurilor înregistrează o evoluție fluctuantă astfel, în anul 2011 față de anul 2010 prezintă o scădere de 43,31% ca urmare a scăderii ponderii valorii stocurilor în activul total, în anul 2012 se observă o majorare, influența asupra activității nefiind una favorabilă ca urmare a creșterii imobilizărilor în stocuri, iar în ultimii doi ani din perioada analizată se identifică din nou o scădere a ratei de 26,85%.

În evoluția ratei creanțelor se identifică o creștere în anul 2011 față de anul 2010 cu 340,84 %, impactul asupra activității constând în scăderea perioadei de încasare a creanțelor. În anul următor rata creanțelor înregistrează o scădere datorită devansării creanțelor față valoarea activelor totale.

Rata disponibilităților scade în primii trei ani de analiză de la 14,79% în anul 2010 la 0,66% în anul 2012, datorită dificultăților la încasarea creanțelor. În următorii doi ani analizați se identifică o creștere a acestei rate, ce reprezintă o stabilizare a rentabilității monetare a întreprinderii.

Evoluția ratelor stocurilor, creanțelor și disponibilităților se prezintă grafic în figura 4.

Sursa datelor: Contribuție proprie

Rata autonomiei financiare

Tabelul 4 Calculul și dinamica ratei autonomiei globale

Sursa datelor : Bilanț

Graficul evoluției ratei autonomiei globale se prezintă în figura 5.

Sursa datelor: Contribuție proprie

În figura 5 Evoluției ratei autonomiei globale se observă că în anul 2012 prezintă o scădere față de anul 2010 de la 92,6% la 60,4% ca urmare a superiorității indicelui de creștere reală a pasivului total, în raport cu indicele de creștere reală a capitalului propriu, iar în următorii ani se înregistrează o ușoară creștere de până la 78,3%.

Rata autonomiei financiare a avut de-a lungul perioadei analizate valori ce devansează valoarea minim acceptată, astfel întreprinderea oferă garanții pentru a putea beneficia de credite.

Rata îndatorării globale

Tabelul 5 Calculul și dinamica ratei îndatorării globale

Sursa datelor: Bilanț

Grafic evoluția ratei îndatorării globale se prezintă în figura 6.

Sursa datelor: Contribuție proprie

În perioada analizată evoluția ratei îndatorării globale prezintă valori ascendente datorită creșterii mai rapide a datoriilor totale față de pasivul total de la 3,8% în anul 2010 la 39,4% în anul 2012 ceea ce reflectă o situație nefavorabilă pentru unitate.

În următorii ani se înregistrează o scădere ușoară care ajunge la 21,7% în anul 2014, astfel societatea, sub aspect financiar, este mai fiabilă.

Valoarea ratei îndatorării globale nu atinge pragul maxim acceptabil de 66% astfel că dispune de autonomie financiară.

2.2.2. Analiza dinamicii indicatorilor de lichiditate și solvabiliate

Rata lichidității generale

Tabelul 6 Calculul și dinamica ratei lichidității generale

Sursa datelor : Bilanț

În perioada analizată se observă o scădere bruscă a ratei lichidității generale de la 4% în anul 2010 la 0,3% în anul 2014, acest lucru se datorează faptului că indicele de creștere a activelor circulante (78,2%) a fost inferior indicelui de creștere a datoriilor (81,2%).

Rata solvabilității generale

Tabelul 7 Calculul și dinamica ratei solvabilității generale

Sursa datelor: Bilanț

Din literatura de specialitate se cunoaște că nivelul minim acceptabil al acestei rate este de 1,66, depășirea acestei valori reprezintă faptul că societatea este capabilă să își acopere datoriile cu ajutorul activelor totale. Societatea prezintă o scădere bruscă a acestei rate în anul 2012 față de anul 2010, aceasta fiind o situație nefavorabilă, iar în anul 2014 se înregistrează o creștere față de anul 2012, indicele de creștere a activului total (118,3%) fiind superior indicelui de creștere a datoriilor totale (211,1%).

Grafic, dinamica ratei lichidității generale și solvabilității generale se prezintă în figura 7.

Sursa datelor: Contribuție proprie

2.2.3. Analiza dinamicii indicatorilor de rentabilitate

Rata rentabilității economice și rata rentabilității comerciale

Tabelul 8 Calculul și dinamica ratelor rentabilității comerciale și economice

Sursa datelor : Bilanț

De-a lungul perioadei analizate rata rentabilității comerciale calculate ca raport între profitul de exploatare și cifra de afaceri prezintă o creștere în primii trei ani, însă în următorii ani rentabilitatea comercială înregistrează o scădere de la 61,6% la 7,4%, diminuare datorată scăderii profitului de exploatare într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri.

Rata rentabilității economice prezintă o evoluție oscilantă astfel: în anul 2011 față de anul 2010 se observă un trend descendent de la 2,4% la 1,7%, ca în anul 2014 să se majoreze la 18,9% trend ascendant datorat de creșterea activelor totale.

Rata rentabilității financiare

Tabelul 9 Calculul și dinamica ratei rentabilității financiare

Sursa datelor : Bilanț

S.C. CALIPSO S.A. înregistrează o rată a rentabilității financiare în scădere în anii 2010-2011, pornind de la 2,2% în 2010 și ajungând la 1,8% în 2011. Creșterea ratei rentabilității financiare la 10,7% în 2013 poate fi consecința sporirii eficienței capitalului investit. În ultimul an se observă o scădere a ratei rentabilității financiare cu 10,4% față de anul anterior. Deducem din această situație că firma este nevoită să apeleze la surse de finanțare străine, cu implicarea modificării gradului de îndatorare.

Grafic, cele trei rate ale rentabilității, sunt prezentate în figura 8.

Sursa datelor: Contribuție proprie

2.3. Analiza dinamicii principalilor indicatori statistici

2.3.1. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă indicatorul esențial al activității întreprinderii, fiind poziționat în fruntea indicatorilor de performanță în cazul în care influențează valoarea profitului și ratei rentabilității. Întrucât cifra de afaceri este un indicator de performanță, aceasta reprezintă unul din cele mai importante obiective strategice ale societăților comerciale, prin faptul că prezintă poziția strategică a firmei, a poziției pe piață și posibilitatea întreprinderii de a produce alte activități avantajoase evidențiate în statutul de funcționare.

Elementele care stabilesc mărimea cifrei de afaceri sunt specifice sectorului de activitate și naturii activității întreprinderii astfel:

a. La întreprinderile productive care nu prestează și operațiuni de vânzare – cumpărare, cifra de afaceri cuprinde producția vândută (Pv)

b. La unitățile cu profil comercial, din sectorul de distribuție, cifra de afaceri conține veniturile din vânzările de marfuri (Vmf)

c. La întreprinderile cu activitate complexă (comerț și producție), cifra de afaceri cuprinde producția vândută și vânzările de mărfuri.

Tabelul 10 Dinamica cifrei de afaceri, a producției vândute și a veniturilor din vânzarea

mărfurilor

Sursa datelor: Ancheta structurală

Cifra de afaceri de repartizat a înregistrat o evoluție oscilantă de-a lungul celor 5 ani ai analizei crescând cu 2,63 % în anul 2012 și cu 76,02 % în anul 2013. În anul 2014, se observă o ușoară scădere a cifrei de afaceri ca urmare a scăderii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 19,63% față de anul precedent.

În ceea ce privește componența cifrei de afaceri, ponderea majoritară este deținută de producția vândută, care atinge nivelul de 77% întrecând evident ponderea veniturilor din vânzări de mărfuri, în acest mod activitatea întreprinderii este fundamentată pe producție și desfacerea acesteia, în dezavantajul comercializării de mărfuri. Pentru a scoate în evidență mai precis evoluția cifrei de afaceri, în vederea dinamicii componentelor sale, realizăm figura 9 Evoluția cifrei de afaceri și a componentelor sale.

Sursa: Contribuție proprie

Evident, producția vândută reprezintă o parte integrantă a cifrei de afaceri, de aceea vom stabili și componența acesteia. S.C. Calipso S.A. Oradea, este o societate productivă fapt pentru care societatea își materializează activitatea în realizarea produselor finite, veniturile dobândite în urma vânzării produselor finite reprezintă structura economică a cifrei de afaceri, altele decât veniturile obținute din lucrările executate și serviciile prestate.

Producția vândută cuprinde veniturile din vânzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, prestări de servicii, executarea de lucrări, venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii. Producția vândută este calculată la preț de vânzare, numai taxa pe valoarea adăugată.

Dinamica producției vândute este prezentată în tabelul 11.

Tabelul 11 Dinamica producției vândute

Sursa datelor: Ancheta structurală

După cum am precizat mai sus, se justifică faptul că producția vândută este alcătuită, în principal din veniturile din vânzarea produselor finite, semifabricate și reziduale, și deține o pondere crescută, cu o dinamică oscilantă (pe parcursul perioadei s-au înregistrat majorări ale veniturilor din vânzarea produselor finite în anii 2012, 2013, 2014, precum și diminuări, în anii 2010 și 2011), în concordanță cu veniturile din lucrări executate și servicii prestate, a căror pondere este neînsemnată care înregistrează o ușoară tendință de creștere în ultimii doi ani ai analizei.

Dinamica producției vândute, a veniturilor din vânzarea mărfurilor și a veniturilor din lucrări executate și servicii prestate, se prezintă grafic în figura 10.

Sursa: Contribuție proprie

2.3.2. Analiza dinamicii cheltuielilor de exploatare

Nivelul, dinamica și structura cheltuielilor de exploatare reprezintă într-un mod succint activitatea întreprinderilor pe calea utilizării eficiente a resurselor pe care le posedă, iar scăderea nivelului lor trebuie să prezinte un obiectiv important pentru toți agenții economici, cu privire la intensificarea eficienței în totalitatea activității desfășurate.

Prin analiza evoluției cheltuielilor de exploatare, ponderea cea mai ridicată în totalul cheltuielilor, constituie o importanță majoră pentru a defini într-o anumită perioadă de timp dinamica activității desfășurată de întreprindere.

Dinamica cheltuielilor de exploatare precum și elementele componentele sunt prezentate în tabelul 12.

În perioada analizată, cheltuielile de exploatare din cadrul S.C. Calipso S.A. Oradea prezintă o evoluție oscilantă, astfel în 2011 se înregistrează o scădere de 2,3% față de anul 2010, în următorii doi ani urmând o majorare datorată în special creșterii cheltuielilor privind mărfurile.

Ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor de exploatare se regăsește la nivelul cheltuielilor cu personalul, și prezintă un trend ascendent din 2010 până în 2012, iar în restul perioadei analizate se observă o scădere ușoară.

Graficul privind evoluția cheltuielilor de exploatare pe categorii, în prețuri medii ale anului 2014 este prezentat în figura 11.

Sursa: Contribuție proprie

Tabelul 12 Dinamica reală a cheltuielilor de exploatare (mil lei, prețuri medii ale anului 2014)

Sursa datelor: Anchetă structurală

2.3.3. Analiza dinamicii veniturilor din exploatare

Din punct de vedere dinamic și structural, evoluția veniturilor din exploatare se prezintă după cum urmează în tabelul de mai jos:

Tabelul 13 Dinamica reală a veniturilor din exploatare (mil. lei, prețuri medii ale anului 2014)

Sursa datelor: Anchetă structurală

După cum reiese din tabelul 13 se constată în perioada supusă analizei că S.C. CALIPSO S.A. Oradea prezintă o creștere a producției capitalizată în anul 2012 față de anul 2010 cu 1,52% iar în anul 2014 înregistrează o scădere față de anul 2012 aceasta ajungând la nivel 0. Veniturile din exploatare se constituie în mod deosebit pe baza cifrei de afaceri: ponderea cifrei de afaceri în veniturile din exploatare deține un trend crescător de la 81,71% în anul 2010 la 97,05% în anul 2013, pentru ca în următorul an să prezinte o scădere ușoară de până la 73,41%.

Graficul privind evoluția veniturilor din exploatare pe categorii de venituri, în prețurile medii ale anului 2014 este redat în figura 12.

Sursa: Contribuție proprie

Capitolul 3. CONTABILITATEA FINANCIARĂ A CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

Activitatea oricărei, întreprinderi este constituită din diferite procese transformatoare, care generează consumuri (cheltuieli) și, în același timp produc rezultate (venituri).

Realizarea obiectului de activitate al fiecărei întreprinderi presupune utilizarea factorilor de producție, respectiv a resurselor materiale și a resurselor umane. Expresia bănească a consumului factorilor de producție, determinat de obținerea și desfacerea bunurilor materiale, prestarea de servicii și executarea de lucrări reprezintă cheltuieli de exploatare.

Recuperarea acestor, cheltuieli se realizează pe seama veniturilor din exploatare, în sensul includerii cheltuielilor în costurile bunurilor, lucrărilor sau serviciilor și, prin acestea, în prețurile de vânzare.

Obiectul contabilității financiare (generale) a întreprinderii reprezintă reflectarea cheltuielilor și a veniturilor privind activitatea de exploatare. Această contabilitate evidențiază la nivelul întreprinderii rezultatul global al activității de exploatare.

Obiectul contabilității de gestiune este constituit de evidența, calculul, analiza și controlul costurilor, prin prisma elementelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.

Cheltuielile și veniturile din activitatea de exploatare sunt reflectate atât în contabilitatea financiară a întreprinderii cât și în contabilitatea de gestiune, indicând faptul că, activitatea întreprinderii influențează oragnizarea contabilității de gestiune.

În Cadrul general al IASC / IASB prevăzută și în reglementările contabile românești conforme cu directivele europene, OMFP 3055/2009, „cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

Având în vedere același Cadru general al IASC / IASB, veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Definiția veniturilor include atât veniturile din activitățile curente cât și câștigurile din alte surse.

3.1. Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor din activitatea de exploatare

3.1.1. Contabilitatea financiară a cheltuielilor din activitatea de exploatare

În planul de conturi, în clasa 6 Conturi de cheltuieli, sunt exprimate cheltuielile, după natura resurselor consumate, în conformitate cu structura cheltuielilor din documentul de sinteză și raportare Contul de profit și pierdere.

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare cuprinde:

Contabilitatea cheltuielilor privind consumurile stocate și nestocate este reprezentată

cu ajutorul conturilor: 601 Cheltuieli cu materiile prime, 602 Cheltuieli cu materiile consumabile, 603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, 604 Cheltuieli privind materialele nestocate, 605 Cheltuieli privind energia și apa, 606 Cheltuieli cu animalele și păsările, 607 Cheltuieli privind mărfurile, 608 Cheltuieli privind ambalajele, 609 Reduceri comerciale primite.

Operația 1. Se înregistrează darea în consum de către S.C. CALIPSO S.A. la secțiile de producție, de materii prime, în valoare de 10.000 lei, pe baza bonului de consum din data de 15.03.2014.

601 Cheltuieli cu materiile prime = 301 Materii prime 10.000

Operația 2. Se înregistrează distribuirea echipamentelor de lucru, care reprezintă obiecte de inventar către salariați:

% = 303 Materiale de natura 20.000

obiectelor de inventar

603 Cheltuieli privind materialele de 10.000

de natura obiectelor de inventar

4282 Alte creanțe în legătură cu 10.000

personalul

Operația 3. Se înregistrează descărcarea conturilor de mărfuri cu valoarea mărfurilor vândute, în valoare de 11.000 lei.

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 11.000

Contabilitatea cheltuielilor cu serviciile executate de terți se evidențiază prin

următoarele conturi: 611 Cheltuieli de întreținere și reparații, 612 Cheltuieli cu redevențe, locațiile de gestiune și chiriile , 613 Cheltuieli cu prime de asigurare, 614 Cheltuieli cu studiile și cercetările, 621 Cheltuieli cu colaboratorii, 622 Cheltuieli privind comisioanele și onorariile, 623 Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, 624 Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal, 625 Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri, 626 Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, 627 Cheltuieli cu servicile bancare și asimilate.

Operația 4. Se înregistrează plata în numerar a sumei de 500 lei, plus 120 lei TVA, pentru achiziționarea de cafea și sucuri consumate cu ocazia negocierilor purtate cu o delegație a unui partener de afaceri.

% = 5311 Casa în lei 620

623 Cheltuieli de protocol, reclamă 500

și publicitate

4426 TVA deductibilă 120

Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, contabilizate în contul 635

Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, care ține evidența contribuțiilor datorate către bugetul statului sau altor organisme publice.

Operația 5. Se înregistrează impozitul pe clădiri, în sumă de 5.000 lei, datorat

bugetului statului de către S.C. CALIPSO S.A.

635 Cheltuieli cu alte impozite, = 446 Alte impozite, taxe și 5.000

taxe și vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

d. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul cuprinde următoarele conturi distincte:

641 Cheltuieli cu salariile personalului, 642 Cheltuieli cu tichete de masă acordate salariaților; 643 Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit, 644 Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii, 645 Cheltuieli privind asigurările și protecția socială.

Operația 6. S.C. CALIPSO S.A. înregistrează totalul salariilor brute lunare, conform statelor de plată, în sumă de 25.000 lei.

641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal – salarii datorate 25.000

e. Cheltuielile de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările, reprezintă contravaloarea deprecierilor pe care le suportă de activele imobilizate și circulante și se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contulului 681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere.

Operația 7. Societatea înregistrează, conform situației de calcul, amortizarea construcțiilor aferent anului 2013, în valoare de 10.000 lei.

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2812 Amortizarea construcțiilor 10.000

amortizarea imobilizărilor

3.1.2. Contabilitatea financiară a veniturilor din activitatea de exploatare

În contabilitatea financiară, veniturile din activitatea de exploatare sunt evidențiate

după natura lor, în concordanță cu structura contului de profit și pierdere, în clasa 7 Conturi de venituri.

Clasificarea veniturilor din activitatea de exploatare este următoarea:

a. Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități, pentru a evidenția această categorie de venituri se utilizează conturile din grupa 70 Cifra de afaceri netă.

Operația 1. S.C. CALIPSO S.A. înregistrează vânzarea mărfurilor cu numerar, în valoare de 15.000 lei.

5311 Casa în lei = % 18.600

707 Venituri din vânzarea marfurilor 15.000

4427 TVA colectată 3.600

b. Venituri din variația stocurilor de produse și a serviciilor în curs de execuție

Conform conceptului contabilității de angajamente, stocurile sunt considerate eventuale venituri astfel, valoarea lor este înregistrată ca venit al perioadei. Sunt utilizate următoarele categorii de conturi: 711 Venituri aferente costurilor de produse, respectiv 712 Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție.

Operația 2. Se descarcă gestiunea de produse finite cu valoarea, la preț de înregistrare, a produselor livrate in sumă de 2.400 lei.

711 Venituri aferente costurilor de produse = 345 Produse finite 2.400

Operația 3. Se repartizează diferența de preț aferentă produselor livrate:

348 Diferențe de preț la produse = 711 Venituri aferente costurilor de produse 150

c. Venituri din producția de imobilizări, pentru a fi evidențiate aceste venituri sunt prevăzute două conturi:

721 Venituri din producția de imobilizări necorporale: debitarea acestui cont se

realizează prin virarea veniturilor în creditul contului de rezultate.

722 Venituri din producția de imobilizări corporale: debitarea acestui cont se realizează prin virarea veniturilor asupra contului de rezultate.

Operația 4. Se execută în regie proprie lucrări de acces la teren și împrejmuiri al caror cost efectiv este de 15.000 lei.

2112 Amenajări de terenuri = 722 Venituri din producția de imobilizări corporale 15.000

Operația 5. Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată

4426 TVA deductibilă = 4427 TVA colectată 2.850

d. Veniturile din subvențiile de exploatare, sunt sume primite de la bugetul de stat sau din alte surse, sunt evidențiate cu ajutorul contului 741 Venituri din subvenții de exploatare. De asemenea, contul 741 Venituri din subvenții de exploatare este dezvoltat pe opt subconturi corespunzătoare destinațiilor subvențiilor primite, după cum urmează: 7411 Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri, 7412 Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale consumabile, 7413 Venituri din subvenții de exploatare pentru cheltuieli externe, 7414 Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului, 7415 Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecția personală, 7416 Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare, 7417 Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri și 7418 Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată.

Operația 6. S.C. CALIPSO S.A. calculează subvenția de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea diferențelor de preț la produsele subvenționate suma de 6.000 lei

445 Subvenții = 7411 Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri 6.000

Operația 7. Societatea încasează o parte din subvenția cuvenită, respectiv, 2.500 lei.

5121 Conturi la bănci în lei = 445 Subvenții 2.500

e. Alte venituri din exploatare

Activitatea de exploatare poate realiza și alte venituri față de cele prezentate anterior, fiind evidențiate cu ajutorul conturilor 754 Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși și 758 Alte venituri din exploatare.

Operația 8. Se înregistrează un client pentru suma de 5.000 lei, care a fost scos din activ ca fiind insolvabil.

461 Debitori diverși = 754 Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși 5.000

f. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind exploatarea, evidențiate cu ajutorul contului 781 Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare.

Operația 9. Se înregistrează în contabilitate anularea ajustării pentru deprecierea constituită și rămasă fără obiect, în sumă de 2.000 lei.

291 Ajustări pentru deprecierea = 7813 Venituri din ajustări pentru 2.000

Imobilizărilor corporale deprecierea imobilizărilor

La sfârșitul perioadei, veniturile din activitatea de exploatare se transferă din contul 121 Profit sau pierdere, iar cheltuielile privind activitatea de exploatare în debitul aceluiași cont exprimă în acest mod rezultatul din exploatare global, la nivel de firmă.

3.2. Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor din activitatea financiară

La hotărârea întreprinderii, apariția unui capital provizoriu disponibil sau a unui necesar de capital definește o categorie de operații de plasare a capitalului disponibil sau de atragere de capital, operații ce dau esență activității financiare. Aceste operații formează atât cheltuieli cât și venituri financiare.

3.2.1. Contabilitatea cheltuielilor financiare

Cheltuielile financiare sunt elaborate de operațiunile ce formează activitatea financiară a unității patrimoniale și constau din: dobânzi acordate, pierderile de schimb valutar, sconturi acordate și, de asemenea, cheltuielile cu amortizările și ajustările privind această activitate.

Pentru a evidenția în contabilitate aceste categorii de cheltuieli sunt utilizate următoarele conturi:

663 Pierderi din creanțe legate de participații

664 Cheltuieli privind investițiile financiare cedate

665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar

666 Cheltuieli privind dobânzile

667 Cheltuieli privind sconturile acordate

668 Alte cheltuieli financiare

686 Cheltuieli financiare privind amortizările și ajustările pentru pierdere de valoare

Operația 1. Firma S.C. CALIPSO S.A. înregistrează în contabilitate, pierderi din

diferențe de curs valutar nefavorabile, în valoare de 500 lei ca urmare a scăderii cursului valutar pentru disponibilul în contul bancar deținut în valută.

665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar = 5124 Conturi la bănci în valută 500

Operația 2. Se înregistrează, pe baza extrasului de cont, plata dobânzilor aferente unui credit bancar pe termen scurt, în valoare de 1.000 lei.

666 Cheltuieli privind dobânzile = 5121 Conturi la bănci în lei 1.000

3.2.2. Contabilitatea veniturilor financiare

Veniturile financiare constau din dividendele obținute de societatea comercială în calitatea de acționar, dobânzile primite pentru împrumuturile acordate pe termen lung sau scurt, câștigurile din operații cu titului de plasament, câștigurile din diferențe de curs valutar, sconturi primite, precum și prețul de vânzare al imobilizărilor financiare cedate.

Evidențierea în contabilitate a acestor categorii de venituri se realizează prin intermediul următoarelor conturi:

761 Venituri din imobilizări financiare

762 Venituri din investiții financiare pe termen scurt

763 Venituri din creanțe imobilizate

764 Venituri din investiții financiare cedate

765 Venituri din diferențe de curs valutar

766 Venituri din dobânzi

767 Venituri din sconturi obținute

768 Alte venituri financiare

786 Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare

Operația 1. Societatea înregistrează dividendele ce i se cuvin ca urmare a deținerii de

participații în capitalul unei filiale, în cadrul grupului, în sumă de 4.000 lei.

4511 Decontări în cadrul grupului = 7611 Venituri din acțiuni deținute 4.000

la entitățile afiliate

Operația 2. S.C. CALIPSO S.A. înregistrează în contabilitate, pe baza extrasului de cont, încasarea dobânzii pentru un împrumut acordat unei societăți comerciale, în valoare de 2.500 lei.

5121 Conturi la bănci în lei = 763 Venituri din creanțe imobilizate 2.500

Operația 3. Societatea achită datoria unui furnizor în valoare de 10.000 lei, înainte de scadență, beneficiind de un scont de 10% (1.000).

401 Furnizori = % 10.000

5121 Conturi la bănci în lei 9.000

767 Venituri din sconturi obținute 1.000

CONCLUZII

Ca parte constitutivă în activitatea de administrare a oricărei întreprinderi economice, analiza economico-financiară este cunoscută drept un instrument busolă sau baromentru, utilitatea sa fiind apreciată, atât pe parte teoretică cât și pe partea practică economică și financiar-contabilă.

Abordarea problemelor care sunt identificate în activitatea financiar-contabilă a unei întreprinderi prin prisma relației cauză-efect, ne constrânge la cercetarea activității economice și financiare, cu o necesitate directă în performanțele financiare, analiză care este fundamentată pe seama indicatorilor economico-financiari.

Cu ajutorul analizei economice se studiază fenomenele și procesele economico-sociale, se stabilește structura, se cercetează și stabilesc: relațiile de cauzalitate, factorii care le generează, se descoperă legile formării și desfășurării lor și pe baza acestora, redactează decizii cu privire la activitatea de viitor.

Analiza economică este necesară managementului agentului economic, deoarece descoperă baza fenomenelor și proceselor economice, cauzele modificării lor și este în măsură să elaboreze soluții de prevenire, limitare și înlăturarea cauzelor ce generează situații negative.

De asemenea, analiza economică examinează și sprijină conducerea printr-un instrument de cunoaștere și verificare regulată a pozițiilor de echilibru în situația activității, găsind determinanții care o influențează și amploarea influenței lor.

Lucrarea s-a concretizat prin descrierea aspectelor teoretice cu privire la principalii indicatori economico-financiari, cu realizarea unui studiu de caz care a vizat analizarea evoluției și trendului indicatorilor indicați pe baza datelor firmei S.C. CALIPSO S.A.

Pe baza datelor prezentate în bilanțul societății S.C. CALIPSO S.A. în perioada 2010 – 2014 se pot observa următoarele:

Lichiditatea în perioada analizată a fost una benefică, firma având posibilitatea de a-și achita obligațiile pe termen scurt pe baza activelor circulante. Totodată, se observă o tendință de scădere a solvabilității firmei, însă firma nu este supusă riscului de insolvabilitate, având capacitatea de achitare a obligațiilor.

Prin analiza dinamicii indicatorilor de rentabilitate s-a constat că, eficiența activității societății nu reprezintă unul din punctele forte ale S.C. CALIPSO S.A. Astfel la nivelul entității se observă o diminuare a eficienței activității rezultată din stabilirea înregistrării unei valori aproape nule a profitului din exploatare, respectiv negativ în ultimul an, simultan cu diminuarea extremă a ratei rentabilității economice.

Reducerea ratei rentabilității financiare a condus la înrăutățirea situației financiare, fenomenul demonstrându-se pe toată perioadă studiată, iar în ultimul an al analizei, fondurile proprii s-au diminuat considerabil, firma fiind nevoită astfel să se împrumute de la surse de finanțare străine, ceea ce a condus la aspecte nefavorabile asupra modificării gradului de îndatorare.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri reprezintă un punct de interes pentru orice firmă, astfel că S.C. CALIPSO S.A. și-a păstrat un nivel aproape constant, cu privire la evoluția acesteia în prețuri comparabile.

S-a remarcat o evoluție oscilantă a valorii vânzărilor din magazinele proprii, per ansamblu s-a constatat o descreștere a acestora, concomitent cu diminuarea ponderii în totalul vânzărilor. Fenomenul este unul nefavorabil ca urmare a faptului că vânzările din magazinele proprii de dezvoltă invers proporțional cu numărul de magazine, care s-a majorat considerabil.

Aprecierea și analiza dinamicii principalilor indicatori economici ai societății reflectă o importanță în mod deosebit pentru management, reprezentând suportul pentru fundamentarea decizilor stategice în vederea atingerii obiectivelor obținute.

BIBLIOGRAFIE

A. Cărți

1. Achim, M.V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2009

2. Buglea, A., Analiza situației financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2004

3. Harja, E., Statistică și econometrie, Editura Alma Mater, Bacău, 2009

4. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009

5. Pătruț, V., Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010

6. Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico-financiară, Editura Tehnopress, Iași, 2009

7. Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ediția aIII-a, Editura CECCAR, București, 2010

8. Ristea, M., Dumitru, C.G., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005

9. Solomon, D.C., Analiza diagnostic și evaluarea performanței economico-financiare a întreprinderilor comerciale, Editura Alma Mater, Bacău, 2010

10. Spătaru, L., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderii, Ediția aII-a, Editura Economica, București, 2010

11. Tabără, N., Horomnea, E., Mircea, C.M., Contabilitate internațională, Ediția aII-a, Iași, 2010

B. Colecții de reviste

12. Revista Tribuna Economică, Nr.36 / 2010

13. Revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, Martie, 2011

C. Legislație

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare (abrogat cu 1 ianuarie 2015 prin OMFP 1802/2014)

D. Site-uri web

*** www.calipso.ro

*** www.estinvest.ro