Analiza Indicatorilor Clasici de Masurare a Performantei la S.c. Clas Expert S.r.l

Cuprins

Introducere.

Capitolul I. Aspecte generale privind analiza performanțelor întreprinderii

I.1. Generalități referitoare la performanța întreprinderii

I.2. Măsurarea și metodele de realizare ale performanțelor întreprinderii.

I.3.Contul de profit și pierdere – principala sursă de informații în analiza performanței

Capitolul II. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de

gestiune

II.1. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune privind

activitatea

II.1.1. Cifra de afaceri

II.1.2. Marja comercială

II.1.3. Producția exercițiului

II.1.4. Valoarea adăugată.

II.2. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune privind

rentabilitatea

II.2.1. Excedentul brut de exploatare.

II.2.2. Rezultatul din exploatare

II.2.3. Rezultatul financiar

II.2.4. Rezultatul curent

II.2.5. Rezultatul extraordinar

II.2.6. Rezultatul brut al exercițiului

II.2.7. Rezultatul net al exercițiului

II.3. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza conceptului de flux

II.3.1. Capacitatea de autofinanțare

II.3.2. Autofinanțarea

II.3.3. Analiza fluxurilor de trezorerie

Capitolul III. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza ratelor de rentabilitate

III.1. Ratele rentabilității comerciale

III.2. Ratele rentabilității economice

III.3. Ratele rentabilității financiare..

III.4. Ratele rentabilității resurselor consumate

Capitolul IV. Cazul practic la SC.CLAS EXPERT SRL

IV.1. Prezentarea societății CLAS EXPERT SRL

IV.2. Analiza performanțelor SC.CLAS EXPERT.SRL pe baza soldurilor intermediare de

gestiune

IV.3. Analiza performanțelor SC.CLAS EXPERT.SRL pe baza conceptului de flux

IV.4. Analiza performanțelor societății CLAS EXPERT.SRL pe baza ratelor de rentabilitate

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Am ales tema pentru lucrarea de dizertație Analiza indicatorilor clasici de măsurare a performanței la SC.CLAS EXPERT.SRL, datorită faptului că pentru orice unitate patrimonială scopul/ țelul final este îndeplinirea și obținerea de profit. O bună gestionare a resurselor financiare, umane, cât și materiale conduc la o desfășurare în bune condiții a tuturor activităților în ansamblu; toate acestea se sfârșesc prin îndeplinirea obiectvelor, satisfacerea clienților, remunerearea angajaților pentru munca depusă, onorarea furnizorilor/datoriilor la termen. În principiu societatea comercială atâta timp cât este performantă trăiește, să zic așa, adică este prosperă, afacerea se dezoltă.

Această lucrarea având ca și titlu Analiza indicatorilor clasici de măsurare a performanței la SC.CLAS EXPERT.SRL, am structurat-o în patru capitole. Primul capitol Aspecte generale privind analiza performanțelor întreprinderii am evidențiat informații generale referitoare la definirea conceptului de performanță, la metodele de măsurare a performanțelor, precum și la tehnicile de realizare ale acestora, de asemenea am detalizat contul de profit și pierdere pe baza căruia se determină indicatorii de performanță.

În cel de-al doilea capitol intitularizat Analiza performanțelor pe baza soldurilor intermediare de gestiune, am explicat categoriile de solduri intermdiare de gestiune din punctul de vedere al activității, al rentabilității, dar și termenului de flux, adică capacitatea de autofinanțare, autofinanțarea și fluxurile de trezorerie.

Capitolul al treilea numit Analiza ratelor de rentabilitate, am pus accentul pe categoriile de rate de rentabilitate comerciale, economice, financiare și a resurselor consumate.

Iar în ultim capitol voi analiza indicatori clasici de performanță adică Cazul practic la SC.CLAS EXPERT.SRL măsurând performanța entității pe baza soldurilor intermediare de gestiune și a ratelor de rentabilitate, pe perioada 2009-2013.

În partea finală am adus concluzii referitoare la indicatorii clasici analizați pe baza

situațiilor financiare puse la dispoziția mea de către compartimentul de contabilitatea al societății. Pe urmă am adăugat sursele bibliografice și anexele.

CAPITOLUL I. Aspecte generale privind analiza performanțelor întreprinderii

I.1. Generalități referitoare la performanța întreprinderii

Dicționarul explicativ al limbii române explică termenul de performanță prin cuvântul de origine franceză – performance, cu înțelesul de – rezultat deosebit de bun, obținut în sport, într-o activitate practică sau rezultatul cel mai bun dat de o mașină, de un aparat etc.

Opinia Mariei Mădălinei Gîrbină și a lui Ștefan Bunea, în cartea cu titlul „Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS(revizuite) – IFRS. Ediția a III-a. Volumul 1.” despre conceptul de performanță – este interpretat diferit de utilizatorii de informație contabilă în funcție de interesele lor; managerii sunt concentrați asupra performanței globale, investitorii globali și potențiali fiind interesați de rentabilitatea investițiilor lor, salariații de stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, creditorii de solvabilitatea entității, partenerii comerciali de stabilitatea societății.

În definirea noțiunii de – performanță – am adoptat și modul de abordare al autoarei Jianu I. , în teza de doctorat „Teorie contabilă și raportare financiară privind performanța întreprinderii” astfel încât: performanța reprezintă nivelul de competitivitate care îi asigură prezența durabilă pe piață; performanța constituie un indicator al unui potențial de rezultate viitoare care apare ca urmare a satisfacerii obiectivelor strategice și care nu definește o situație de moment; performanța este multiplă, fiind diferită în funcție de persoana care o evaluează, deoarece fiecare o vede din punctul său de vedere. Entitatea performantă este cea care conciliază așteptările tuturor partenerilor săi prin ceearea de valoare pentru acționari și clienți, ține cont de opinia salariaților săi și respectă mediul înconjurător. Așadar, acționarii sunt satisfăcuți fiindcă întreprinderea a obținut rentabilitatea dorită, clienții sunt încrezători în viitorul întreprinderii și în calitatea produselor și serviciilor sale, salariații sunt mândrii de locul de muncă, iar societatea se bucură de politica de protecție a mediului adoptată.

În literatura de specialitate nu există o viziune unitară asupra conceptului de

performanță, ducând fie la definiții prea generale, fie la definiții particularizate astfel:

Antony I. (1965) a dat o definiție generică și bine elaborată a performanței, împărțind acest concept în două componente primare, eficiență și eficacitate;

Ristea M. (1997) asociază conceptului de performanță trei noțiuni și anume: economicitatea, adică procurarea resurselor necesare la cel mai mic cost, eficiența și eficacitatea;

Pentru G. Lavalette și Maria Niculescu,(1999) „performanța este un nivel de potențialitate instabil al unei întreprinderi, realizat prin tot ceea ce a optimizat cuplul valoare-cost și a făcut ca întreprinderea să fie competitivă pe segmentele sale strategice”

Formula de detaliu pentru caracterizarea performanței, propusă de profesorii Ristea Mihai și Dumitru Corina, este următoarea:

„Profitul (pierderea) perioadei recunoscută în contul de profit și pierdere

+/- Veniturile/ cheltuielile, câștigurile/ pierderile recunoscute direct în capitalurile proprii (plusvalori/ minusvalori din reevaluări, câștiguri/ pierderi de curs valutar din conversia situațiilor financiare ale entității externe)

+/- Profitul/ pierderea din efectele modificărilor politicilor contabile

+/- Profitul/ pierderea din efectele corectării erorilor fundamentale

= Performanța (rezultatul global al) întreprinderii”

Conceptul de rezultat global este mai cuprinzător, în contextul economic actual, decât rezultatul contabil reflectat în contul de profit și pierdere; el include rezultatul net al exercițiului corectat cu câștigurile din reevaluarea proprietăților imobiliare, diferențele de curs valutar rezultate din conversia operațiunilor în străinătate, câștigurile sau pierderile din planurile de pensii cu beneficii determinate sau activele financiare disponibile în vederea vânzării.

Siminică M. (2008) definește performanța ca fiind gradul în care o societate reușește să satisfacă atât cerințele mediului intern cât și ale mediului extern, printr-o combinație optimă între eficacitate și eficiență;

Bătrâncea I. (2010) apreciază că indicatorii de performanță trebuie să servească la aprecierea valorii economice, a creării de valoare și a potențialului de căștiguri viitoare;

Buglea Al. (2011) consideră că analiza performanțelor unei întreprinderi permite formularea de aprecieri asupra formării rezultatelor activității și asupra corelației cu structra financiară, lichiditatea și solvabilitatea acesteia;

IFRS (2011) profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanței; veniturile și cheltuielile constituie elemente direct legate de evaluarea profitului.

Prin urmare, din analiza definițiilor de mai sus, remarcăm într-adevăr opiniile privind conceptul de performanță sunt extrem de vaste însă, diversitatea opiniilor este dată de evoluția lor în timp a societății, pe fondul revoluțiilor tehnico-științifice și a globalizării economiei mondiale, ce a condus la trecerea către noi cicluri de dezvoltate economică cu noi cerințe în materie de atingere a nivelelor de performanță ale entității economice.

În concluzie, gestiunea modernă a organizațiilor este dominată de două concepte: performanță și valoare.

În condițiile actuale ale globalizării economiei mondiale, întreprinderea performantă este „întreprinderea care ceează valoare adăugată pentru acționarii săi, satisface cererea clienților, ține cont de opinia angajaților și protejează mediul înconjurător”, dar în special despre rentabilitatea acesteia sunt utile informații despre aprecierea modificărilor, potențiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor și despre anticiparea capacității de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente; de aceea considerăm că termenul cel mai apropriat de performanța economică este eficiența economică, iar rentabilitatea este componenta esențială a performanței economice, fiind scopul final al agenților economici și condiția principală de existență și menținere pe piață în cadrul unei economii concurențiale.

I.2. Măsurarea și metodele de analiză ale performanțelor întreprinderii

Măsurarea unei performanțe rezultă din însumarea următoarelor elemente:

Valoarea reală + Eroarea sistematică + Eroarea aleatorie, unde

Valoarea reală = măsura ideală care corespunde perfect fenomenului sudiat; eroarea sistematică = determinată de limitele instrumentelor de măsurare și eroarea aleatorie = decurge din circumstanțe particulare. Iar instrumentele consacrate de măsurare a performanțelor sunt indicatorii.

Autorul Colasse definește indicatorii că „sunt date cifrice, izvorâte dintr-o activitate sau o acțiune, care pot contribui eficace la îmbogățirea deciziilor de progres sau la punerea lor în aplicare.”

Rezultatul măsurării performanțelor este fiabil dacă eroarea sistematică este minimă, iar măsura obținută este apropiată de valoarea adevărată. Ea este determinată de evoluția evenimentelor, activităților, proceselor ce se desfășoară în întreprindere, dar și de constrângeri reglementate și metodologice.

În urma, măsurării performanțelor intersesații pot să cunoască stadiul de avansare în desfășurarea acțiunilor, permite aprecierea rezultatelor obținute în raport cu eforturile depuse, precum și poate servi la justificarea investiri unor mijloace suplimentare.

Metoda reprezintă indiciul cu ajutorul căruia cercetătorul poate realizarea obiectul de studiu al unei discipline științifice ori științe.

Metodele de evaluare, combinate în funcție de tehnicile folosite, în opinia profesorului universitar doctor Marin Toma, în cartea sa intitulată „Inițiere în evaluarea întreprinderilor”, sunt următoarele:

tehnici constituite pe ponderea între o valoare patrimonială și o valoare dența economică, iar rentabilitatea este componenta esențială a performanței economice, fiind scopul final al agenților economici și condiția principală de existență și menținere pe piață în cadrul unei economii concurențiale.

I.2. Măsurarea și metodele de analiză ale performanțelor întreprinderii

Măsurarea unei performanțe rezultă din însumarea următoarelor elemente:

Valoarea reală + Eroarea sistematică + Eroarea aleatorie, unde

Valoarea reală = măsura ideală care corespunde perfect fenomenului sudiat; eroarea sistematică = determinată de limitele instrumentelor de măsurare și eroarea aleatorie = decurge din circumstanțe particulare. Iar instrumentele consacrate de măsurare a performanțelor sunt indicatorii.

Autorul Colasse definește indicatorii că „sunt date cifrice, izvorâte dintr-o activitate sau o acțiune, care pot contribui eficace la îmbogățirea deciziilor de progres sau la punerea lor în aplicare.”

Rezultatul măsurării performanțelor este fiabil dacă eroarea sistematică este minimă, iar măsura obținută este apropiată de valoarea adevărată. Ea este determinată de evoluția evenimentelor, activităților, proceselor ce se desfășoară în întreprindere, dar și de constrângeri reglementate și metodologice.

În urma, măsurării performanțelor intersesații pot să cunoască stadiul de avansare în desfășurarea acțiunilor, permite aprecierea rezultatelor obținute în raport cu eforturile depuse, precum și poate servi la justificarea investiri unor mijloace suplimentare.

Metoda reprezintă indiciul cu ajutorul căruia cercetătorul poate realizarea obiectul de studiu al unei discipline științifice ori științe.

Metodele de evaluare, combinate în funcție de tehnicile folosite, în opinia profesorului universitar doctor Marin Toma, în cartea sa intitulată „Inițiere în evaluarea întreprinderilor”, sunt următoarele:

tehnici constituite pe ponderea între o valoare patrimonială și o valoare de rentabilitate;

tehnici bazate pe atribuirea la valoarea patrimonială a unor elemente intangibile.

Având în vedere cele două laturi ale analizei, metodele se pot clasifica în ”metode ale analizei calitative și metode ale analizei cantitative”

I. Analiza calitativă are rolul descoperirii unui fenomen, concretizarea relațiilor de cauzalitate între fenomene, dar și raportul dintre el și factorii săi de influiență.

Această analiză are următoarele metode:

1.Modelarea – constituie un instrument al cunoașterii având la bază transpunerea realității.

Pentru utilizarea metodelor în analiză are în vedere: precizarea obiectului analizei, dar și a nivelului unde vrea să se ajungă; specificarea indicatorilor, conceptelor sau al altor surse pe baza cărora se identifică modelul; identificarea trăsăturilor specifice modelului ales, avut în analiză; construierea modelului sub formă de inegalități, ecuații, etc.

Criteriile de clasificare a modelelor după forma de reprezentare a fenomenului sunt:

a). Modele imitative, sunt cele care însușirile caracteristice ale fenomentului sunt concretizate prin ele însele, însă exprimate la o altă scară(exemplu: hărți, machete, fotografii, etc);

b). Modele analogice utilizează analogia ( exemplu: graficele pe baza cărora se reprezintă evolutii, structuri, etc);

c). Modele simbolice în care utilizarea simbolurilor simbolizează fenomenul.

2.Comparația reprezintă un rol important în cadrul analiezei economico-financiare” deoarece fiecare rezultat al activității întreprinderii se studiază nu numai ca mărime în sine, ci și în raport cu un amunit criteriu luat ca bază de comparație, ceea ce permite cunoașterea aprecierilor.”

3. Diviziunea rezultatelor constituie o metodă de evidențiere a fenomenelor economico-financiare în profunzime, prin determinarea fenomenelor și proceselor în structurile lor.

4. Gruparea informațiilor semnifică gruparea entității analizate pe categorii omogene de entități, după mai multe trăsături, cum ar fi: natura fenomenului studiat, scopul cercetării.

Exemplu:Împărțirea angajaților pe categorii de vârstă, sex, vechime, pregătire profesională, etc.

5. Generalizarea constituie importanța deosebită acordată informațiilor rezultate pe baza analizei cantitative. Procedând la interpretarea corectă a rezultatelor cantitative, procedarea la constatările/legăturile de cauzalitate, factorii care au condus la acest fenomen sau cauzele provocării sau modificării fenomenului.

II. Metodele analizei calitative centralizează legăturile de cauzalitate, cu scopulde a descoprii acțiunea diverșilor factori, de a clasifica factorii în ordinea importanței lor, de a cerceta rezervele existente și măsura în care acestea au fost valorificate.

1. Metoda substituției factorilor

Substituirea – ”o modalitate logică de descompunere a abaterii unui fenomen pe factori de influiență, neafectând influiența și celorlalți factori, se utilizează în cadrul fenomenelor economice între care există legături sub formă de relații de produs, raport, sumă sau diferență între factori sau elemente”.

Metoda substituției factorilor – prezintă mai multe modele de descompunere a abaterii unui fenomen pe factori, cum ar fi:

a). Metoda diferențelor potențiale, care acordă o importanță deosebită a influienței fiecărui factor, dar ”influiența comună determinată de interacțiunea dintre factori.”

b). Metoda substituirilor în cruce – sugerează repartizarea repercursiunii interacțiunii proporțional având legătură cu numărul factorilor analizați.

c). Metoda substituției în lanț – semnifică producerea substituției succesivă a influienței fiecărui factor ținând cont de modificarea fenomenului luat în evidență, dar modificarea unui factor duce la nemodificarea celorlalti factori.

2. Metoda ratelor este utilă” la analiza situației financiare a întreprinderii, prin calcularea unor rapoarte între două mărimi comparabile sun aspect logic sau economic”

Categoriile de rate, cele mai utilizate, după Lucian Bușe sunt următoarele: ratele de structură, ratele de gestiune, ratele de rentabilitate și ratele de echilibru financiar; ratele de structură – permit analiza unei părți mici din totatul mărimi fenonemului analizat; ratele de gestiune – constituie evidența rotației resurselor întreprinderii; ratele de rentabilitate – determinarea unor indicatori pe baza cărora se constată eficiența economică și profitabilitatea unității patrimoniale; ratele de echilibru financiar – utilizate pentru constituirea lichidității, solvabilității sau a posibilității de plată a datorilor întreprinderii.

I.3. Contul de profit și pierdere – principale surse de informații în analiza performanței

Cunoașterea privitor la relațiile economico-financiare la nivel micro, mezo, macro sau mondoeconomic se face conform datelor regăsite în sistemul informațional-economic ori în sistemele rețelelor informaționale de întindere internațională, fie pe rețelele pe care pot fi accesate o varietate de date din domeniul economic. Astfel încât, informațiile economice și financiare sunt grupate:

– informații sustrase din exteriorul entități economice (din conjunctura pieței interne și internaționale), cum ar fi: fișe de magazie, bonuri de materiale, conturi sintetice și analitice, facturi, fișe de prezență etc;

– informații provenite din surse interne (din evidența operativă, statistică, financiar-contabilă a societății economice), acestea pot fi găsite în: reviste, cotidiene, magazine periodice, conferințe, congrese, brevete de invenții, centre de documentare etc .

Utilizatorii informațiilor rezultate din situațiile financiare sunt ”investitorii (actionari actuali sau potențiali), managerii, creditorii financiari, clienții, salaritații satatul, publicul, analiștii financiari, etc”

Datorită bogatului fond informațional situațiile financiare sunt recunoscute atât pe plan național cât și mondial, catalogându-le instrumente de bază ale managementului la toate nivelele organizatorice. Privitor la importanța acestora P.A.Samuelson, laureat al premiului Nobel în economie afirmă faptul că „este absolut indispensabil omului modern de a se iniția cât de puțin în elementele contailității. Toți cei care lucrează în economie trebuie să fie în măsură să înțeleagă cele două relevee esențiale, să știe bilanțul și contul de profit și pierdere.”

Contul de profit și pierdere alături de alte documente care reprezintă situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, constituie un document contabil de sinteză, arătând rezultatul activității firmei, dar și performanțele acesteia în cursul unei perioade de gestiune sau din punctul de vedere al Iulianei Cenar și a lui Sorin Deaconu, în cartea lor intitulată: „Viața contabilă a întreprinderii de la constituire la faliment”,contul de profit și pierdere „cuprinde soldurile fluxurilor generate de operațiile economico-financiare ale întreprinderii”, care au impact asupra rezultatului unei perioade date, având în vedere performanțele realizate desfșurării activității pe parcursul unei perioade date.

Acest document cuprinde toate veniturile provenind din activitatea societății economice pe parcursul exercițiului, dar și toate cheltuielile aferente aceleiași perioade. Veniturile reprezintă creșteri ale profitului realizate pe o perioadă de gestiune dată sub forma de intrări ori de mărirea activelor sau diminuarea datoriilor, pe când cheltuielile sunt semnalate în momentul în care a avut loc o descreștere a profitului viitor aferent reducerii unui activ sau creșterii unei datorii, modificare putând fi evaluată în mod credibil.

Contul de profit și pierdere formulează un dublu interes, astfel încât:

Permite determinarea unui rezultat global și darea unui aprecieri referindu-se la performanțele economico-financiare ale exercițiului;

Pernite reevizuirea excesivă a elementelor de venituri și cheltuieli care au dus la constituirea lui, dar și identificarea factorilor care l-au influiențat.

Având în vedere conținutul informațional al contului de profit și pierdere, există două forme de prezentare:

a. după conținutul informațional:

– cont de rezultate cu prezentarea tipurilor de venituri și cheltuieli după originea acestora;

– cont de rezultate cu prezentarea dupa destinație a cheltuielilor de exploatare.

b. în funcție de forma de prezentare:

– sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă;

– sub formă de listă, care explică formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului.

În contabilitatea generală la nivel internațional nu există un tip de schemă universal de prezentare a contului de profit și pierdere. Dar există între cele două modele care sunt înfăptuite în funcție de natura cheltuielilor și veniturilor, respectiv după destinația cheltuielilor și veniturilor, o varitate de modele caracterizate de convențiile naționale și exigeențele juridice, fiscale sau economice. Diferența, însă, între aceste două modele o constată faptul că în primul model se concertează pe indicatorii cifra de afaceri și producția exercițiului, pe când în al doilea model importanța se pune pe indicatorii ca cifra de afaceri și costul bunurilor vândute.

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 94/2001 a propus varianta contului de profit și pierdere sub formă de listă, în România, iar după natura lor economică sunt prezentate veniturile și cheltuielile, grupate astfel:

„venituri și cheltuieli de exploatare;

venituri și cheltuieli financiare;

venituri și cheltuieli extraordinare.”

Prin urmare, cu ajutorul acestui document de sinteză, este posibilă construcția și delimitarea indicatorilor referitoare la rezultatele obținute în cursul exercițiului financiar dat, fapt pentru care mai multe detalii privitoare la indicatori vor fi prezentare în capitolul următor.

Capitolul II. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune

În funcție de natură, structura contului de profit și pierdere dă posibilitatea constituirii unor solduri sau marje de acumulări bănești potențiale, cu scopul să remunereze factorii de producție și să finanțeze activitățile societății pe viitor, acest lucru duce la definirea soldurilor intermediare de gestiune. Autorul Liviu Spătaru afirmă referitor la soldurile intermediare de gestiune, în cartea sa: „Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor. Ediția aII-a”, faptul că acestea, constituite pe baza contului de profit și pierdere, reprezintă principali indicatori economico-financiari în virtutea cărora se prezintă modul de utilizare a resurselor materiale, financiare și umane ale entității.

Determinarea indicatorilor de analiză ale performanțelor începe de la cel mai cuprinzător (marja comercială), și sfărșește cu cel mai sintetic (rezultatul net al perioadei). În consecință, fiecare sold intermediar este performanța gestiunii financiare, pe nivelul respectiv de acumulare ducând la creșterea avuției, cauzată de activitatea societății, dar și a modului formare a rezultatului net.

II.1. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune privind activitatea

În cadrul acestei analize se pune importanța pe activitatea de exploatare, folosind un sistem de indicatori calculați pe baza Contului de profit și pierdere:

II.1.1. Cifra de afaceri

Constiutuie indicatorul fundamental al oricărei societății indiferent de obiectul de

activitate, ceea ce-i dă situarea acestuia în fruntea indicatorilor de performanță, în situația condiționării mărimii profitului și a ratei rentabilității. Și relația cu ajutorul căruia se determină difra de afaceri:

„CA = Vânzări de mărfuri(activitatea comercială) (Vmf) + Producția vândută(activitate industrială) (Pv)”

Pe baza acestui indicator se poate formula o serie de concluzii ce au în vedere:

– locul și rolul unității patrimoniale în domeniul de activitate;

– poziția entității pe piață;

– capacitatea entității respective de a lansa și dezvolta activități profitabile, precum și de a se autofinanța;

– performanța compartimentului de marketing și comercial etc.

În cartea lor intitulată: „Analiza financiară a entității economice”, Monica Achim și Sorin Borlea descrie cifra de afaceri netă (CAN), ca fiind expresia valorică derulării afacerilor unei întreprinderi desprinse din activitatea de bază, respectiv acea activitate generatoare de profit, iar formula cu ajutorul căreia se determină cifra de afaceri netă este:

„CAN = VM + Qv + SEcan”, unde

VN – volumul mărfurilor vândute (rulajul creditor din contul 707);

Qv – producția vândută, acest indicator va fi prezentat în cele ce urmează;

SEcan – subvențiile de exploatare aferente cifrei de afaceri (rulajul creditor din contul 7411).

Cifra de afaceri privită din perspectiva dinamicii și structurii trebuie să evidențieze care au fost categoriile de venituri ale societății patrimoniale care au evoluat și ce tendință are în exercițiul financiar dat. Factorii care influiențează structura cifrei de afaceri sunt fie nivelul de difersificare a activității, având la bază strategia de dezvoltare a entității pe o perioada îndelungată, iar referitor la această strategie poate fi prezentată o diversificare legată care se realizează în cadrul aceluiași sector de activitate și o diversificare nelegată, când activitățile din nomenclator fac parte din sectoare diferite, un alt factor poate fi considerat strucutura fizică a vânzărilor pe grupe omogene, care dă posibilitatea întreprinderii de a desfășura într-un domeniu activitatea și a produce o gamă diversificată de produse, ele având la bază caracteristici identice si un ultim factor avut în vedere este prețul de vânzare al produselor, acesta se formează în mod liber pe piață, ca urmare a cofruntări dintre cererea și oferta de produse.

Mărimea cifrei de afaceri în raport cu capacitatea de producție și cu cererea depinde în prealabil, de elemente precum: capacitatea de producție sau resursele disponibile ori de cererea pieței în continuă fluctuație. Acești factori vizează asigurarea unei relații optime dintre potențialul productiv al entității și satisfacerea cererii datorită unei cifre de afaceri maxime care duce la un beneficiu maxim.

II.1.2. Marja comercială

Reprezintă un indicator sau o valoare nou creată în sfera activității de comerț utilizat

de entitate și prezintă mărimea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute.

În tabloul soldurilor intermediare de gestiune, acest indicator se prezintă ca diferență între valoarea mărfurilor vândute (VM) și costul de cumpărare a acestora (CMV), sub următoarea formulă: „MC = VM – CMV”.

Aceasta marjă comercială descompusă pe produse sau evidențiată pe ramuri de activitate și analizată in funcție de rotația stocurilor permite aprecierea politicii comerciale promovate de înterprindere. De asemenea, marja comercială se constituie ca un indicator de bază pentru elaborarea previziunilor, permițând determinarea pragului de rentabilitate sau punctului critic al activiății comerciale a înterprinderii.

II.1.3. Producția exercițiului

Din viziunea prof. univ. dr. Silvia Petrescu, în cartea: „Analiză și diagnostic

financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ. Ediția a III-a revizuită și actualizată”, constituie un indicator care reprezintă întreaga activitate pe care entitatea economică o desfășoară în cursul unei perioade date, conducând la utilizarea și necesitatea în analiza volumului activității societății respective, adică obținerea produselor are o durată mare și acest fapt conduce la o pondere ridicată a producției în curs de execuție.

Acest sold intermediar de gestiune cuprinde valoarea bunurilor și serviciilor determinate de societatea comercială, indiferent de scopul utilizării acestuia de a fi vândute , stocate ori imobilizate și este alcătuit din trei elemente, cum ar fi: producția vândută este alcătuită din produsele vândute și serviciile prestate, producția stocată cuprinde veniturile aferente costului producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție și ultimul element este producția imobilizată constituită din veniturilor producției de imobilizări corporale și necorporale și reprezintă producția determinată de entitate în scopuri proprii, nefiind destinată pieței: „Qe = Qv + Qs +Qi”, unde

Qe – producția exercițiului;

Qv – producția vândută (rulajul creditoar al conturilor din grupa 70, fără contul 707);

Qs – producția stocată (diferență între soldul creditor și soldul debitor al conturilor 711+712, adică soldul final – soldul inițial);

Qi – producția imobilizată (rulajul creditor al contului 711)

Dar acest indicator precede un neajuns și anume acela că este prezentat în variate baze de evaluare dându-i un caracter eterogen, adică producția vândută evaluată în prețuri de vânzare, iar producția stocată și cea imobilizată sunt formulate în costuri de producție, prin urmare toate acestea însumate și constituite în difeirte baze de evaluare generează informații confuze în raport cu caracteristicile calitative informaționale ale utilizatorilor de analize financiare.

II.1.4. Valoarea adăugată

Este o valoare nou creată de o societate în activitatea de producție și comercializare și exprimă fidel contrebuția entității la realizare bogăției și exprimarea intereselor participanților, adică statul, angajații și acționarii la procesul economic.

Valoarea adăugată prezintă o semnificație deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor întreprinderii, ea reprezentând sursa de acumulări bănești pe care întreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea participanților direcți la activitatea sa.

Acest indicator este sursa de acumulări bănești, făcându-se remunerearea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii:

– personalul, prin salarii, indemnizații, premii și cheltuieli sociale;

– statul, prin impozite, taxe și indemnizații asimilate (minus subvenții pentru exploatare);

– creditorii, prin dobânzii, dividende și comisioane plătite;

– acționarii, prin dividende plătite;

– întreprinderea, prin capacitatea de autofinanțare.

În practica financiară, valoarea adăugată manifestă curent, ceea ce duce la un interes din următoarele considerente:

Este indicatorul care măsoară aportul specific al întreprinderii la realizarea producției sale, indicator mai sintetic decât cifra de afaceri și producția;

Realizează legătura dintre nivelul microeconomic și macroeconomic, prin agregarea valorilor adăugate ale entităților lanivel macroeconomic obținându-se Produsul Intern Brut;

Evidențiază structura exploatării, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adăugate, putându-se realiza o evaluare a distribuției veniturilor globale către partenerii societății;

Reflectă gradul de utilizare a factorilor de producție, pentru același nivel al VA și cu structuri de exploatare identice, utilizarea factorilor de producție putând fi diferită în funcție de randamentul diferit al utilizării forței de muncă și al echipamentelor productive destinate activității de exploatare etc.

Acest indicator se poate calcula în două moduri și anume:

Metoda substractivă – determină valoarea adăugată ca diferență între producție și cumpărări, în sensul pieței în amonte.

VA= Qe + MC – CI, unde

VA – valoarea adăugată;

Qe – producția exercițiului;

MC – marja comercială;

CI – Consumuri intermediare de la terți (grupa de conturi 61, 62) = Cumpărări de materii prime și materiale ± Variația stocurilor de materii prime și materiale + Alte cheltuieli și cumpărări externe.

Metoda aditivă constituie un drum invers, având în vedere elementele de repartiție ale valorii adăugate care include costul factorilor de producție ce trebuie remunerați. Formula acestei metode ale determinării valorii adăugate este următoarea:

VA = Cheltuieli cu salariile personalului și asimilate + Impozite și taxe + Dobânzii plătite + Amortizarea anuală + Profit reinvestit.

Ambele metode de calcul și determinare a valorii adăugate permit o analiză a a acestui indicator pe elementele sale, având în vedere aprecirea procentajului fiecărui element în ansambul general.

II.2. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune privind rentabilitatea

În acest subcapitol voi prezenta alte solduri intermediare de gestiune referitoare la performanță entității patrimoniale, aceștia sunt următorii:

II.2.1. Excedentul brut de exploatare

Constituie „o resursă financiară esențială pentru entitate, utilizat pentru menținerea sau creșterea capacității de producție , acoperirea cheltuielilor financiare, plata impozitelor pe profit și a dividendelor, rambursarea creditelor angajate anterior”

Acest indicator se poate determina prin două metode, și anume:

a) Metoda direct sau substractivă – care pleacă de la valoarea adăugată:

EBE = VA + SE – (CP + IT), unde:

EBE – excedentul brut de exploatare;

VA – Valoarea adăugată;

SE – venituri din subvenții de exploatare (grupa de conturi 74 mai puțin contul 7411);

CP – cheltuieli cu personalul (rulajul debitor al conturilor 64);

IT – cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte assimilate (rulajul debitor al contului 635).

b) Metoda indirectă sau aditivă se constituie prin însumarea elementelor componente:â

EBE = Rezultatul exploatării

+ Cheltuieli privind amortizarea și provizioanele specifice exploatării

+ Alte cheltuieli de exploatare

– Venituri din provizioane constituite din exploatare

– Alte venituri din exploatare.

Punerea în evidență a rolului excedentului brut din activitatea de exploatare se face prin trei aspecte:

semnifică o măsură a performanțelor economice ale întreprinderii, deoarece un excedent brut din exploatare îndeajuns de ridicat va da posibilitatea entității prin amortizare să își reînnoiască imobilizările, din provizioanele determinate să-și acopere riscurile și asigurarea finanțării sale conducând la cheltuieli financiare, iar diferența va fi repartizată statului, sub formă de impozit pe profit sau acționarilor sub formă de dividende;

Acest sold intermediar de gestiune este independent de politica financiară a entității, de politica de investiții de politica de dividend, de politica fiscală și de elementele excepționale.

II.2.2. Rezultatul din exploatare

Acest indicator caracterizează performanțele economice ale unei societăți date din punct de vedere industrial și/sau comercial, iar mărimea soldului este independentă de forma de amortizare adoptată, de modul de percepere financiar ori de politica fiscală, însă‚ ține cont de amortizare și provizioane.

În cele ce urmează voi prezenta cele două metode de calcul al rezultatului exploatării, astfel încât:

O primă metodă de determinare a indicatorului are la baza excedentul brut din

exploatare și scoate în evidență diferența între cele două rezultate datorită incidenței veniturilor și cheltuielilor nemonetare, prezentate sub forma următoare:

Rexp = EBE + Avexp – Achexp + Vp – Cap, unde:

Rexp – rezultatul din exploatare;

EBE – excedentul brut din exploatare;

Avexp – alte venituri din exploatare (rulajul creditor al conturilor din grupa 75 ori contul 754);

Achexp – alte cheltuieli de exploatare (rulajul debitor al conturilor din grupa 65 ori contul 654);

Vp – venituri din provizioane și ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea de exploatare (rulajul creditor al contului 781 sau însumarea conturile 7812+7813+7814);

Cap – cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru deprecierea de valoare (rulajul debitor al conturilor din grupa 681 sau însumarea conturile 6811+6812+6813+6814).

A doua metodă, fiind considerată cea mai utilizată, evidențiază mărimea rezultatului exploatării ca diferență între veniturile și cheltuielile totale specifice activității de exploatare, iar relația de acalcul este următoarea: Rexp = Vexp – Cexp, unde

Rexp – rezultatul exploatării;

Vexp – venituri din exploatare;

Cexp – cheltuielile de exploatare.

Acest indicator care reprezintă o importanță deosebită în analiza performanțelor entității patrimoniale este însoțit de anumiți factori, care l-ar influiența cu o anumită măsură, comparabilitatea în timp și spațiu, aceștia ar fi:

Efectul schimbării metodelor de evaluare a stocurilor;

Incidența metodelor folosite de amortizare, adică ar fi benefic o analiză a preformanței începând cu excedentul brut de exploatare, deoarece acesta nu ia în calcul valoarea amortizării;

Influiența ajustării cheltuielilor și veniturilor.

II.2.3. Rezultatul financiar

Provine din activitatea financiară, cuprinzând elemente de fluxuri financiare dar și elemente ce aparțin riscurilor atașate, constituind intermediar între rezultatul de exploatare și rezultatul curent.

RF = Venituri financiare (gr. 76, ct. 786) – Cheltuieli financiare (gr. 66, ct. 686),

Unde: RF- Rezultatul financiar.

Citindu-i pe Monica Violeta Achim și Sorin Nicolae Borlea în lucrarea Analiza financiară a entității economice (2012, pag.287), în legătură cu analiza rezultatului din activitatea financiară, care poate duce la profitul sau pierderea financiară considerându-se favorabil ori nefavorabil, după caz, datorită oportunităților de investire de care societatea economică poate beneficia, astfel:

A) RF = profit, situația poate fi:

– favorabilă – deoarece s-au obținut venituri care au depășit costurile de finanțare a exploatării, datorită plasării eficiente a surselor bănești disponibile în activități de natură financiară;

– nefavorabilă – datorită neancorării în operațiuni de creditare, evaporându-se astfel oportunitățile de investire.

B) RF = pierdere, situația poate fi:

– favorabilă – deoarece acest rezultat negativ este precedat de surplusul de efecte generate de creditarea pentru activitatea de exploatare;

– nefavorabilă – deoarece rentabilitatea investițiilor provenite din creditare se regăsesc sub costurile cu sursele din creditare.

Rezultatul financiar evidențiază atăt calitatea gestiunii financiare a întreprinderii, cât și efectele activității de exploatare, strategiei de dezvoltare a întreprinderii sau ale unor evenimente întamplatoare determinate de instabilitatea mediului monetar.

II.2.4. Rezultatul curent

Reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând și aprecierea impactului politicii financiare a întreprinderii asupra rentabilitatii.

Formula de calcul al rezultatului curent este următoarea :

Rezultatul din activitatea curentă = Rezultatul din exploatare + Venituri din activitatea financiară – Cheltuieli din activitatea financiară.

Analiza acestui indicator de performanță clasează entitatea patrimonială în una dintre situații ale performanței, din punctul de vedere al Cameliei Burja, în lucrarea Analiza economico-finaciară. Aspecte metodologice și aplicații practice (2009, pp.312-313):

A).Dacă rezultatul din activitatea curentă este aproape zero (RC ≈ 0), este în cazul următor:

– de ”levier financiar”, când situație în care activitatea de exploatare a întreprindererii este foarte rentabilă, putând duce la revenirea la normal a situației financiare.

– de ”supraviețuire”, atunci când punerea în echilibru a activității din exploatare cu politica financiară, pe baza stării pieței ori a investițiilor realizate de către întreprindere.

– de ”transformare”, situație care pune în evidență acoperirea pierderilor din activitatea de exploatare pe baza veniturilor financiare sau întreprinderea poate opta la cedarea explatării nerentabile pe activitatea financiare.

B). Dacă rezultatul din activitatea curentă este pozitiv (RC > 0), atunci este situația de :

– ”bun manager al întreprinderii”, acest caz este specific întreprinderilor cu activitate de producție, deoarece este echilibrată politica financiară, iar rezultatul exploatării nu este afecat de cheltuielile financiare.

– ”supermarche” sau ”holding”, situație specifică acelor societăți care desfășoară activitate generatoare de lichidități, avându-se în vedere cele mai bune plasamente, fiind permanent pe schimbările avute pe piață, precum și gestiunea trezoreriei.

-”monopol”,datorită unei activității de exploatare foarte rentabile, precum obținerea de profituri suplimentare, pe piață întreprinderea ocupând o poziție importantă.

C).Rezultatul curent este negativ (RC < 0), entiatea este nerentabilă și se poate găsi în situațiile de:

– ”redresare”, situație în care rezultatul expoaltării este echilibrat, dar nivelul cheltuielilor financiare este ridicat.

– ”dilemă”, întreprinderea este în situația în care activitatea din exploatare nu-i aduce nici un beneficiu, pe când rezultatul din activitatea financiară este echilibrat. Dacă beneficiază de noi atuuri comerciale aceasta trebuie să se îndatoreze, iar acest lucru o pune, pe societate, în ”dilemă.”

– ”criză”, situație specifică unei entități cu serioase probleme financiare, unde activitatea de exploatare nu mai este eficientă, iar valoarea cheltuielior financiare este peste nivelul normal. Punând întreprinderea la stabilirea cauzelor, precum și, a măsurilor de prevenire.

II.2.5. Rezultatul extraordinar

„Este determinat în raport de operațiunile efectuate cu titlu etraordinar pentru întreprindere.” Din acest motiv rezultatul obținut din operațiile care nu sunt legate de desfășurarea normală, curentă a activității întreprinderii și permite măsurarea influienței elementelor extraordinare asupra formării rezultatului global al întreprinderii.

Formula de calcul al rezultatului extraordinar:

REX= Venituri din activități extraordinare – Cheltuieli din activități extraordinar.

II.2.6. Rezultatul brut al exercițiului

„Exprimă în mărimi absolute rentabilitatea aferentă activității întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exercițiu financiar.”

Formula de calcul al rezultatului brut al exercițiului:

RBE = Venituri totale – Cheltuieli totale =(Venituri din activitatea de exploatare + Venituri din activitatea financiară + Venituri din activității extraordinare ) – (Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare + Cheltuieli extraordinare) =

= REXP+ RF + REX.

II.2.7. Rezultatul net al exercițiului

Reprezintă soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit (i), asupra rezultatului brut, precum reiese din formula următoare:

RNE = Rezultatul brut – Impozitul pe profit = Rbr (1 – i).

Acest rezultat care poate fi profit sau pierdere caracterizează performanța generală a activității de exploatare, financiară precum și extraordinară, dar reflectă și creșterea ori diminuarea acumularea societăților comerciale în cursul exercițiului. El urmează să fie repartizat conform legii, parțial ori reinvestit.

II.3. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza conceptului de flux

În aceast subcapitol voi exemplifica pe larg capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea care sunt determinate pornind de la rezultatul net, acești doi indicatori reprezintă solduri reziduale de flux în opinia autoarei Silvia Petrescu în lucrarea „Analiză și diagnostic financiar-contabil”(2010, pag.92), care conduce la determinarea performanței financiare ale unității patrimoniale datorită asigurării resurselor de finanțare a activității curente și viitoare.

II.3.1. Capacitatea de autofinanțare

Ori marjă brută de autofinanțare sau este cunoscută în literatura de specialitate de Cash flow brut reprezintă potențialul financiar de creștere economică a întreprinderii, astfel spus constituie o sursă internă de finanțare generată de activitățile entității respective menite să asigure:finanțare unor nevoi ce vizează gestiunea curentă, rambursarea împrumuturilor contractate, remunenarea capitalurilor investite, etc.

Pentru determinarea capacității de autofinanțare se pornește de la separarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de incidența acestora asupra trezoreriei întreprinderii în două categorii; 1 Fluxuri realizabile și 2 Fluxuri calculate.

Capacitatea de autofinanțare se determină prin două metode:

Prin metoda deductivă (fluxurilor), pornind de la excedentul brut de exploatare:

EBE

+ Alte venituri din exploatare (cu excepția ct. 7583 Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital și ct. 7584 Venituri din subvenții pentru investiții);

– Alte cheltuieli din exploatare (cu excepția ct. 6583 cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital);

+ Venituri financiare;

– Cheltuieli financiare (cu excepția ,,Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante” (ct.686-ct 786);

± Rezultatul activității extraordinare;

– Impozit pe profit;

= CAF

Prin metoda aditivă (analitică), pornind de la rezultatul net contabil:

PN

+ Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale;

+ Ajustări de valoare privind activele circulante (doar ct. 6814-7814);

+ Ajustări privind provizioanele;

+ Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante;

+ ct. 6583 Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital;

– ct. 7583 Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital;

– ct. 7584 Venituri din subvenții pentru investiții;

= CAF

Despre capacitatea de autofinanțare mai pot afirma că este un indicator de mare expresivitate economică, evidențiând forța financiară a unei unități comerciale, asigurarea unei bune securități, precum și independența acesteia. Societățile cu o bună capacitatea de autofinanțare își diminuează riscul financiar, datorită luării unor măsuri eficiente și la timp în perioadele de criză economică.

II.3.2. Autofinanțarea

Are un caracter mai sintetic, citindu-i pe Monica Violeta Achim și pe Sorin Nicolae Borlea în lucrarea intitulată „Analiza financiară a entității economice”, și exprimă doar volumul potențial de resurse financiare proprii care rămân la dispozitia societății după ce a fost retribuit toti participanții la activitatea respectivă.

Autofinanțarea se determină pornind de la capacitatea de autofinanțare din care se deduc dividendele plătite acționarilor/asociaților: „AF = CAF – Dividendele distribuite”.

II.3.3. Analiza fluxurilor de trezorerie

Întreprinderea desfășoară operațiuni care se regăsesc fie imediat, fie la termen până la nivelul în care o firmă are posibilitatea asigurării funcționării dacă degajă în mod permanent trezorerie, sub forma de fluxuri de trezorerie.

Trezoreria constituie o informație cheie pentru conducrea societății respective, pentru că dă posibilitatea aprecierii performanțelor ei, dar și oferă informații valoroase referitoare la strategia enității comerciale.

Conform Standardului Interanțional de Contabilitate ( IAS7 – Fluxurile de numerar), acestea sunt delimitate în trei categorii de activități: de exploatare, de investiție și de finanțare.

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de exploatare au legătură cu acțiunile și tranzacțiile specifice realizării scopului firmei, cum ar fii: încasări în numerar din vânzări de bunuri și prestării de servicii; încasări în numerar din redevențe, onorarii, comisioane; plăți către furnizori și servicii; plățile către salariați; plata impozitului pe profit etc.

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de investiție cuprind operațiunile de achiziționare și vânzare de active imobilizate corporale, necorporale ori participații în cadrul altor enități, spre exemplu: plățile în numerar datorită achiziționării de terenuri, mijloace fixe, active necorporale; plățile în numerar pentru cumpărarea de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor unități patrimoniale; încasări în numerar din vânzarea de terenuri, de instalații și echipamente și alte active asemenea pe termen lung; încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor unități patrimoniale; etc.

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de finanțare antrenează modificări în dimensiunea și structura capitalurilor proprii și a datoriilor societății comerciale, și anume: veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni; plățile în numerar către acționari pentru achiziția / răscumpărarea acțiunilor unității patrimoniale; rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; etc.

Citind-o pe Adriana Florina Popa în lucrarea „Contabilitatea și fiscalitatea rezultatului întreprinderii” (2011, p.292), modalitățile de determinarea a fluxurilor de trezorerie sunt două si anume prin metoda directă și indirectă.

Metoda directă înglobează principalele plăți și încasări brute în numerar proveninte din exploatare, iar fluxurile de trezorerie provenite din exploatare, din investiții și din finanțare sunt constituite prin diferența, pe de o parte, dintre încasările din vânzări și plățile pentru cumpărări, cheltuieli din exploatare și impozit pe profit, pe de altă parte. Pe când metoda indirectă se caracterizează prin corectarea rezultatului brut cu amânările ori angajamentele de plăți /încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, dar și elementele de venituri și cheltuieli aparținând fluxurile de trezorerie din investiții ori din finanțări.

Capitolul III. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilității are în vedere gradul de rentabilitate, unicul care face diferența societăților cu același beneficiu, dar au rentabilități diferite, datorită unor costuri diferite. Doar dacă ”se raportează beneficul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărui întreprinderi și eficiența activității desfășurate.”

Există o varietate de forme de exprimare a ratelor de rentabilitate, fiecare dintre ele diferă prin formă având o valoare proprie și în acest fel dau multiple laturi ale stări activității economico-financiare ale entității comerciale. Principalele rate utilizate în analiza performanțelor societății sunt:

Rata rentabilității comerciale;

Rata rentabilității economice;

Rata rentabilității financiare;

Rata rentabilității resurselor consumate.

III.1. Ratele rentabilității comerciale

În opinia autoarei Adriana Florina Popa în lucrarea „Contabilitatea și fiscalitatea rezultatului întreprinderii” (2011, pp.309-311), acestea evidențiază faptul că randamentul diferitelor stadii ale activității societăți comercilae duc la formarea rezultatului, determinându-se ca raport între marjele de acumulare și cifra de afaceri ori valoarea adăugată. Iar tipurile de rate din această categorie sunt:

Rata marjei comerciale (RMC) –se măsoară ca raport între marja comercială și veniturile din vânzări de mărfuri:

RMC =* 100 ;

Rata excedentului brut din exploatare (REBE) – constituie determinarea rezultatului brut din exploatare neavând tangențe cu politica financiară, de investiții, de incidența fiscală și a elementelor excepționale: REBE = ;

Rata marjei brute asupra valorii adăugate (RMBVA) – măsoară rezultatul brut de care beneficiază unitatea după ce s-au scăzut cheltuielile de exploatare:

RMBVA = ;

Rata marjei nete (RMN) – exprimă eficiența per total a societății comerciale, adică capacitatea sa de a realiza profit și de a face față concurenței:

RMN = ;

Rata marjei nete de exploatare (RMNE) – evidențiază beneficiul activității de exploatare sub toate aspectele sale: RMNE =

Rata marjei brute de autofinanțare (RMBA) – măsoară surplusul de resurse de care firma beneficiază în scopul dezvoltării acestei, dar și pentru remunerarea proprietarilor săi: RMBA = .

III.2. Ratele rentabilității economice

Această categorie de rate măsoară performanța activului total sau gradul de valorificare a capitalurilor investite / capitalurilor permanente (în funcție de relația de calcul utilizată), „exprimând lei Pb (sau EBE) obținuți la 100 lei activ total, capital investit sau permanent, independent de modul de finanțare a capitalului și de sistemul fiscal”.

Se poate exprima sub mai multe forme:

„Ra = * 100”, – acest tip de rată poartă denumirea de rata rentabilități economice a activelor;

„Re = * 100 = * 100”- rata rentabilității capitalului investit.

unde; EBE– excedent brut din exploatare;

Pb – profitul brut al exercițiului;

NFR – nevoia de fond de rulment și se calculează astfel: „NFR = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt – Credite bancare curente + Venituri înregistrate în avans)”

Rata rentabilității economice este independentăde mecanismul de finanțare deoarece nu ține seama de raportul dintre capitalurile proprii și cele împrumutate, precum și de presiunea fiscală, deoarece ia în calcul rezultatul brut.

III.3. Ratele de rentabilitate financiară

Această rată este un indicator pe baza căruia deținătorii de capital urmăresc eficiența și oportunitatea investițiilor lor. Pentru a face față concurenței, orice societate comercială trebuie să se dezvolte continuu, adică să investească prin finanțări de la asociați, partea acestora cu care au contribuit în întreprindere, ori consolidarea capitalului propriu. Pentru a observa dacă o investiție este rentabilă trebuie avută în vedere remunerarea optimă a capitalului propriu și pe baza acestuia, acționarii asigură o parte din profit strict pentru căile de dezvolare și creștere a entității.

Se prezintă sub două forme:

Rata rentabilității capitalului propriu (ROE) – analizează eficiența folosirii capitalurilor asociaților și se determină ca raport între profitul net și capitalul propriu:

ROE =

Rata rentabilității capitalului permanent (RCPM) – evidențiază pe care îl obține întreprinderea din capitalul investit, se determină ca raport între rezultatele obținute de entitate înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit (EBIT) și totalitatea capitalului investit în entitate ( capitalul permanent ori capitalul angajat – CPM):

RCPM = .

III.4 Ratele de rentabilitate a resurselor consumate

Acest tip de rată se exprimă „ca raport între un anumit rezultat economic și cheltuilile efectuate pentru obținerea acestuia”. Constituie interes pentru sistemul de management al întreprinderii, care trebuie să asigure o utilizare eficientă a resurselor disponibile.

Formele de rate de rentabilitate a resurselor consumate sunt următoarele:

Rata profitabilității resurselor consumate (RPRC) – are în vedere realizarea cu o unitate de cheltuieli totale a rezultatului brut, măsurând în acest fel capacitatea resurselor consumate de a determina profit brut. Relația de calcul al acestei ratei este urmatoarea:

„RPRC =* 100 ”

Rata profitabilității resurselor curente (RPCC) – constituite rentabilitatea resurselor consumate provenite din activitatea curentă, adică din activitatea de exploatare și cea financiară, iar formula de calcul este:

„RPCC =* 100 ”

Capitolul IV. Cazul practic la SC.CLAS EXPERT.SRL

IV.1. Prezentarea societății Clas Expert.SRL

Societatea comercială pe baza căruia voi analiza indicatorii clasici de măsurare a performanței, având ca și suport de informații situațiile financiare pe perioada 2009-2013 este întreprinderea CLAS EXPERT.SRL., care are sediul în localitatea Oradea, str. Piața Ignație Dărăbanț, nr. 1, fiind înregistrată la Registrul Comerțului Bihor sub nr. J05/2104/2006, codul unic de înregistrare RO 19112048, având ca obiect de activitate COD CAEN – 8121- Activități generale de curățenie a clădirilor.

Societatea s-a înființat în anul 2006 având ca principal obiect de activitate îl constituie prestarea de servicii de curățenie și întreținere a clădirilor, dar și de producție cum ar fii: îmbrăcăminte de protecție, hârtie igienică și prosoape de hârtie, detergenți lichizi, cutii de carton.

Prin eforturile efectuate de cei doi acționari ai societății, în anul 2007, construcția pentru producție a fost renovată complet și au fost achiziționate utilaje și echipamente noi necesare efectiv pentru activitatea de curățenie a clădirilor, dar și achiziționarea de materii prime și mărfuri necesare pentru activitatea de producție, precum și achiziționarea unei utilitare pentru transportul produselor de curățenie realizate de către firmă.

Ca perspectivă, societatea are în obiectiv mărirea capacității de prestare de servicii de curățenie și întreținere a clădirilor, dar și mărirea capacității producție angajând noi forțe de muncă, mărirea eficienței economice și a productivittății muncii.

IV.2. Analiza performanțelor SC.CLAS EXPERT.SRL pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Cifra de afaceri (CA)

Formula de calcul al acestui prim indicator este următoarea:

CA = Vânzări de mărfuri(activitatea comercială) + Producția vândută (activitate industrială)

Iar evoluția cifrei de afaceri la SC.CLAS EXPERT.SRL este prezentată, pe larg, în tabelul următor:

Tabel nr. 4.1 Analiza cifrei de afaceri pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

În scopul determinării modificării cifrei de afaceri, în intervalul de timp avut în analiză voi calcula abaterile absolute și procentuale după cum urmează:

ΔCA2010 = CA2010 – CA2009 = – 497140;

ΔCA2011 = CA2011 – CA2010 = – 112855;

ΔCA2012 = CA2012 – CA2011 = 224374;

ΔCA2013 = CA2013 – CA2012 = – 11175;

ΔCA%2010 = * 100 = -16,88% ;

ΔCA%2011 = * 100 = -4,61% ;

ΔCA%2012 = * 100 = 9,61% ;

ΔCA%2013 = * 100 = -0,43%.

Interpretare: se constată din tabel nr. 1.1 , cât și din calculele privind modificările absolute și procentuale că cifra de afaceri în mărime absolută înregistrează valori pozitive în toți anii avuți în vedere, dar evidențiază o ușoară scădere în anul 2013 (cu 11175 lei, respectiv cu 0,43 %.), datorită reducerii vânzărilor de mărfurile. O valoare a cifrei de afaceri în sensul creșterii din anul 2009 până în anul 2011, se datorează evoluției vânzărilor de mărfuri cunoaște un trend ascendent vizibil îmbucurător, cu o valoare aproximativă de 700000 lei. Însă creșterea valorii costului cu mărfurile cu o valoare de peste 150000 lei în anul 2013 față de 2012 fapt care duce la o reducere în cifra de afaceri .

Marja comercială (MC)

Acest indicator se prezintă ca diferență între valoarea mărfurilor vândute (VM) și costul de cumpărare a acestora (CMV), sub următoarea formulă: MC = VM – CMV

Tabel nr. 4.2 Analiza marjei comerciale pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: se observă din tabel o fluctuație a valorii marjei comerciale în perioada studiată înregistrând valorii pozitive, dar în anii 2010 și 2012 valoarea marjei comerciale s-a redus față de 2009, respectiv 2011 datorită creșterii cheltuielile cu mărfurile în anul 2010 în raport cu anul 2009 cu 436358 lei, constituindu-se o scădere a marjei comercială de 41643 lei iar în anul 2012 cheltuielile cu mărfurile mărindu-se cu 220597 lei față de 2011, astfel că marja comercială realizează o reducere a valori de 127384 lei.

Producția exercițiului (Q)

Pe a determina producția exercițiului la societatea comercială voi utilizat relația de calcul: Qe = Qv + Qs +Qi, unde

Qe – producția exercițiului;

Qv – producția vândută;

Qs – producția stocată;

Qi – producția imobilizată.

Tabel nr. 4.3 Analiza Producției exercițiului pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Pentru a observa și mai bine modificările producției exrcițiului am să calculez abaterile absolute și procentuale după cum urmează:

ΔQe2010 = Qe2010 – Qe 2009 = – 678571;

ΔQe2011 = Qe2011 – Qe 2010 = – 236134;

ΔQe2012 = Qe 2012 – Qe 2011 = 131992;

ΔQe2013 = Qe 2013 – Qe 2012 = 48249;

ΔQe%2010 = * 100 = – 28,56% ;

ΔQe%2011 = * 100 = – 13,91% ;

ΔQe%2012 = * 100 = 9,04% ;

ΔQe%2013 = * 100 = – 3,03%.

Interpretare: în cazul entității analizate, așa cum reiese din tabelul nr. 1.3 producția exercițiului înregistrează valori pozitive, formată, fiind doar din producție vândută și producție stocată, în timp ce valoarea producției imobilizate este nulă, în toți ani avuți în studiu. De menționat este faptul că, valoarea acestui indicator înregistrează un trend descrescător din anu 2009 până în anul 2011, rezultate precedate de scăderea producței vândute, dar în ultimii doi ani producția exercițiului reia o bună gestionare a resurselor societății, crescând cu 131992 lei, respectiv cu 9,04 în anul 2012 și cu 48249 lei, adică cu 3,03 % în anul 2013, ceea ce duce la o activitate rentabilă pentru SC. Clas Expert.SRL.

Valoare adăugată (VA)

Am calculat acest indicator prin metoda substractivă, modalitate care determină valoarea adăugată ca diferență între producție și cumpărări, în sensul pieței în amonte.

VA= Qe + MC – CI, unde

VA – valoarea adăugată;

Qe – producția exercițiului;

MC – marja comercială;

CI – Consumuri intermediare de la terți.

Tabel nr.4.4 Analiza valorii adăugate pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: în perioada analizată, valoarea adăugată înregistrează valori pozitive, având însă o tendință fluctuantă în cei 5 ani dați spre analiză. Valorile pozitive care au rezultat din tabelul anterior se datorează producției exercițiului care este mai mare decât consumurile externe înregistrate, creșterea productivității muncii printr-o mai bună organizare a producției și a muncii, precum și prin asigurarea la timp cu resursele necesare activității întreprinse.

Excedentul brut din exploatare (EBE)

În determinarea acestui indicator care are în vedere performanța societății avute în studiu și anume SC.Clas Expert.SRL am optat pentru metoda directă sau substractivă, care pleacă de la valoarea adăugată:

EBE = VA + SE – (CP + IT), unde:

EBE – excedentul brut de exploatare;

VA – Valoarea adăugată;

SE – venituri din subvenții de exploatare;

CP – cheltuieli cu personalul; IT – cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte assimilate.

Tabel nr.4.5 Analiza excedentul brut din exploatare pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: conform tabelului de mai sus, putem observa că valorile excedentului brut din exploatare înregistrează valori pozitive, aspect favorabil pentru societatea analizată, dar se manifestă o tendință de scădere. Această scădere se datorează reducerii valorii adăugate, precum și a creșterii valorii cheltuielilor cu personalul pe parcursul anului 2009. În urma scăderi înregistrată de excedentul brut de exploatare s-a diminuat și capacitatea de autofinanțare a investițiilor, deși a înregistrat o creștere a valorii excedentului brut din exploatare în ultimul an.

Rezultatul din exploatare (REXP)

Formul de determinare a acestui indicator este următoarea: Rexp = EBE + Avexp – Achexp + Vp – Cap, unde:

Rexp – rezultatul din exploatare;

EBE – excedentul brut din exploatare;

Avexp – alte venituri din exploatare (rulajul creditor al conturilor din grupa 75 ori contul 754);

Achexp – alte cheltuieli de exploatare (rulajul debitor al conturilor din grupa 65 ori contul 654);

Vp – venituri din provizioane și ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea de exploatare (rulajul creditor al contului 781 sau însumarea conturile 7812+7813+7814);

Cap – cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru deprecierea de valoare (rulajul debitor al conturilor din grupa 681 sau însumarea conturile 6811+6812+6813+6814).

Tabel nr.4.6 Analiza rezultatului din exploatare pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Tabel nr.4.7 Analiza modificării absolute și procentuale a rezultatului din exploatare pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: se constată conform ultimelor tabele de mai sus referitoare la evoluția, respectiv la modificările absolute și procentuale ale valorii rezultatului din exploatarea faptul că acest indicator înregistrează valori pozitive, are o tendință de scădere, aspect nefavorabil pentru situația entității Clas Expert. SRL, datorită în principal scăderii semnificative a valorii excedentului brut de exploatare în anul 2011 față de anul 2010 cu 101410 lei, respectiv cu 23,58%, dar și inexistenței valorii veniturilor din provizioane și ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea de exploatare în toată perioada avută în studiu, precum și creșterii valorii altor cheltuieli de exploatare mai ales în anul 2013 cu 100764 lei, respectiv cu 1313,91%.

Rezultatul financiar (RF)

Următorul indicator îl voi calcula prin următoarea relație de calcul:

RF = Venituri financiare (gr. 76, ct. 786) – Cheltuieli financiare (gr. 66, ct. 686), așa cum reisse din tabelul ce urmează:

Tabel nr.4.8 Analiza rezultatului financiar pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: putem trage concluzia în legătura cu valoarea rezultatului financiare, care este negativă și manifestă o tendință de scădere, în perioada 2009-2012, iar în ultimul an studiat valoarea indicatorului este una tot negativă, o pierdere care s-a adâncit la un nivel cu încă 7695 lei față de anul anterior. Cauza valori negative a indicatorului rezultatul financiar este reprezentată de valoarea cheltuielior financiare care înregistrează valorii semnificative în raport cu valoare veniturilor financiare. Iar rezultatul negativ din activitatea financiară este precedat de surplusul de efecte generate de creditarea pentru activitatea de exploatare.

Rezultatul curent (RC)

Formula de calcul după care voi determina rezultatul curent este următoarea :

Rezultatul din activitatea curentă = Rezultatul din exploatare + Venituri din activitatea financiară – Cheltuieli din activitatea financiară.

Tabel nr.4.9 Analiza rezultatului curent pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: valoarea rezultatului curent este pozitivă, ceea ce conduce la un aspect favorabil pentru societatea comercială Clas Expert, însă aceste valori manifestă o tendință de descreștere, din 2009 până în anul 2013, respectiv de la 287329 lei până la 97017, din pricina creșteri valorii cheltuielilor financiare. Pot clasa activitatea curentă a entității analizate în cazul levier financiar, adică activitatea de exploatare a firmei este una destul de rentabilă, care poate îndrepta situația financiară a unității comerciale, astfel încât diminuarea rezultatului curent scade în același timp cheltuielile financiare.

Rezultatul extraordinar (REX)

Formula de calcul al rezultatului extraordinar este următoarea:

REX= Venituri din activități extraordinare – Cheltuieli din activități extraordinare

Tabel nr.4.10 Elementele rezultatului extraordinar

Sursa: construcție proprie;

Interpretare: valoarea rezultatului extraordinar este 0 în toți ani studiați la societatea Clas Expert, fiindcă nu au avut loc evenimente extraordinare.

Rezultatul brut al exercițiului (RBE)

Aces indicator îl voi determina după următoarea relație de calcul:

RBE = Venituri totale – Cheltuieli totale =

= (Venituri din activitatea de exploatare + Venituri din activitatea financiară + Venituri din activității extraordinare ) – (Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare + Cheltuieli extraordinare) =

= REXP+ RF + REX.

Tabel nr.4.11 Analiza rezultatului brut al exercițiului pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: Societatea Clas Expert obține în cei cincii ani analizați o valoare a rezultatului brut concretizat în profit, acesta coincide cu rezultatul curent obținut, datorită valorii nule înregistrată de rezultatul extraordinar, dar și al desfășurării a activității de exploatare și a al activității financiare care a influiențat nefavorabil, generând pierderi financiare pe toată perioada de analiză.

Rezultatul net al exercițiului (RNE)

Voi determina rezultatul net al exrcițiului după următoarea formulă:

RNE = Rezultatul brut – Impozitul pe profit.

Tabel nr.4.12 Analiza rezultatului net al exercițiului pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: în fiecare dintre cei 5 ani analizați, societatea înregistrează profit net. Însă valoarea rezultatului net al perioadei avute de analizat scade puternic comparativ cu anul 2009, deoarece valoarea rezultatui brut scade excesiv de la o perioadă la alta, dar și impozitul pe profit manifestă o diminuare din anul 2009 până în anul 2013.

IV.3. Analiza performanțelor SC.CLAS EXPERT.SRL pe baza conceptului de flux

1. Capacitatea de autofinanțare (CAF) am deternimat-o prin ambele metode și anume:

a. Metoda deductivă – pornește de la excedentul brut de exploatare:

EBE

+ Alte venituri din exploatare (cu excepția ct. 7583 Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital și ct. 7584 Venituri din subvenții pentru investiții);

– Alte cheltuieli din exploatare (cu excepția ct. 6583 cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital);

+ Venituri financiare;

– Cheltuieli financiare (cu excepția ,,Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante” (ct.686-ct 786);

± Rezultatul activității extraordinare;

– Impozit pe profit;

= CAF

Tabel nr.4.13 Analiza capacității de autofinanțare – metoda fluxurilor pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: reise din tabelul mai înainte realizat faptul că valoarea capacității de autofinanțare prin metoda deductivă realizează valorii pozitive in toți cei 5 ani de raportare, însă evoluția sa este puternic descendentă, ajungând în anul 2013 să acopere doar jumătate din valoarea sa din anul 2009, deoarece cresc halucinant alte cheltuieli din exploatare, mai ales în anul 2013, cu o valoare de 108433 lei față de anul 2012 în care înregistrează o valoare de doar 7669 lei în raport cu alte venituri din exploatare în care 2012 valoarea este de 3005 lei pe când în anul 2013 suma este imensă fiind în valoare de 71379 lei, ducând la o îmbunătățire a activității de exploatare. O altă cauză care a determinat scăderii valorii capacității de autofinanțare a fost gestionarea nu prea satisfăcătoare a resurselor privitoare la activitatea financiară, mai ales în ultima perioadă analizată.

b.Metoda analitică pornește de la rezultatul net contabil:

PN

+ Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale;

+ Ajustări de valoare privind activele circulante (doar ct. 6814-7814);

+ Ajustări privind provizioanele;

+ Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante;

+ ct. 6583 Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital;

– ct. 7583 Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital;

– ct. 7584 Venituri din subvenții pentru investiții;

= CAF

Tabel nr.4.14 Analiza capacității de autofinanțare – metoda analitică pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: analiza valorii capacității de autofinanțare la societatea Clas Expert realizându-se prin metoda analitică înregistrează o tendință nefavorabilă de scădere, pe tot parcursul anilor studiați, din pricina dimensiunii rezultatului net, care in anul 2013 scade cu peste 50 de procente, pe urmă creșterea veniturilor provenite din vânzarea activelor, precum și a altor operații de capital, mai ales în anul 2013 înregistrează o valoare de 71379 lei raportat la 2012 veniturile din vânzări a fost în valoare de 3005 lei, toate acestea conduc la micșorarea posibilității acoperirii investițiilor din valoarea capacității de autofinanțare.

2. Autofinanțarea (AF)

Acest indicator se determină pornind de la capacitatea de autofinanțare din care se deduc dividendele plătite acționarilor/asociaților: AF = CAF – Dividendele distribuite.

Tabel nr.4.15 Analiza autofinanțării pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: putem observa că autofinanțarea ori capacitatea de autofinanțare netă coincide cu capacitatea de autofinanțare astfel încât manifestă aceeași evoluție pe intervalul de timp studiat la societatea comercială Clas Expert.SRL.

3. Analiza fluxurilor de trezorerie la societatea Clas Expert am realizat-o prin ambele căi după cum urmează:

a) Prin metoda directă am realizat fluxurile de trezorerie, pe baza situațiilor financiare ale SC.Clas Expert.SRL, din anul 2009 până în anul 2013, evolția indicatorilor este prezentat mai în detaliu în tabelul următor:

Tabel nr.4.16 Analiza fluxurilor de trezorerie – metoda directă pe perioada 2009-2013

Sursa: construcția este adaptată după M.Ristea, C.G.Dumitru – „Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile”, Editura CECCAR, București, 2012, pag. 252, iar informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil, Balanța de Verificare și din Date Informative la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: în ceea ce privește evoluția fluxurile de trezorerie (numerar), determinate prin metoda directă se poate observa că în toate activitățile supuse cercetării fluxurile de trezorerie au o tendință de manifestare oscilantă, adică în cazul activității de exploatare evoluția fluxurilor de numerar este în descreștere și chiar înregistrând o valoare negativă în anul 2011, fapt produs de pe urmă creșterii datoriilor față de furnizori în raport cu anul 2010, dar situațiia revine la normal din anul următor.

În schimb, fluxurile de trezorerie din activitatea de finanțare au o tendință de evoluție crescătoare, cu excepția anului 2011, când valoarea se reduce cu vreo 7.000 lei datorită neachiziționării de imobilizări corporale la o valoarea apropriată sau chiar mai mare față de ceilați ani avuți în calcul.

Iar cea de-a treia activitatea specifică fluxurilor de trezorerie este activitatea de finanțare a căror evoluție este negativă, conducând la o influiență nefavorabilă de diminuare de la un al la altul, acest lucru conduce la reducerea posibilității de finanțare a investiților firmei dar și la scăderea contractării unor credite bancare.

b) Prin metoda indirectă

Tabel nr.4.17 Analiza fluxurilor de trezorerie – metoda indirectă pe perioada 2009-2013

Sursa: construcția este adaptată după M.Ristea, C.G.Dumitru – „Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile”, Editura CECCAR, București, 2012, pag. 260, iar informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil, Balanța de Verificare și din Date Informative la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: referitor la cea de-a doua modalitate de determinare a fluxurilor de trezorerie și anume metoda indirectă, cu precizarea în special la fluctuația numerarului din activitatea de exploatare, deoarece evoluția rezultatelor este oscilantă de la primul an, respectiv 2009, până la ultimul an studiat, anul 2013. Și anume o valoare ridicată este înregistrată în anul 2013, deoarece datoriile față de furnizori s-au diminuat, valoarea cheltuielilor cu dobânzile s-au micșorat, de asemenea valoarea stocurilor s-au mai redus în raport cu anul 2012.

Iar cele două tipuri de activități: de investiții și de finanțare au exact aceeași evoluție și analiză ca și în cazul primei metode analizate referitoare la fluxurile de trezorerie.

IV.4. Analiza performanțelor societății CLAS EXPERT.SRL pe baza ratelor de rentabilitate

Voi determina trei categorii de rate specifice rentabilității și anume analiza rentabilității comerciale, economice și financiare.

Analiza ratelor de rentabilitate comercială, în această analiză m-am axat pe următoarele rate, care sunt prezentate în tabelul de mai jos, după cum urmează:

Tabel nr. 4.18 Analiza ratelor de rentabilitate comercială pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Prezentarea evoluției acestor tipuri de rată comercială astfel:

Interpretare: o primă rată de rentabilitate comercială avută în analiză este rata marjei comerciale din analiza căreia putem observa oscilațiile acesteia de la un an la altul, nivelul cel mai ridicat al ratei este înregistrat în primul an de cercetare înregistrând un procent de 41,41%, iar 7,39% înregistrându-se în anul 2012 constituie nivelul ratei cu procenul cel mai scăzut, de aici putem deduce faptul că societatea analizată de mine încearcă promovarea unor noi segmente de piață, practicând nivelurile prețurilor mici cu scopul de a acapara o nouă paletă de cumpărători, astfel încât pentru a face față concurenței au condus la practicare unui adaos comercial mai redus.

În ceea de privește rata excedentului brut din exploatare se poate constata că aceasta crește până în anul 2010,dar și în 2013 față de anul 2012 acest lucru semnifică un aspect pozitiv pentru întreprindere, însă din anul 2011 până în anul 2012 din cauza reducerii considerabile a cifrei de afaceri cât și a excedentului brut din exploatare, respectiv o valoare scăzută conduce la o posibilitate financiară de reînnoire diminuată a echipamentelor societății analizate.

Analizând o altă rată de rentabilitate comercială și anume rata marjei brute asupra valorii adăugate pot obiecta faptul că aceasta manifestă o tendință de creștere până în anul 2011 de 52,59%, aspect favorabil, putem deduce că activitatea de exploatare are capacitatea de a degaja profit. Rata această manifestă o scădere din anul 2012, iar nivelul procentajului fiind de 49,73%, respectiv de 44,88% în 2013, situație care se explică printr-o capacitate scăzută a unității comerciale, adică al lui Clas Expert.SRL de a degaja profit.

Evoluția ratei marjei nete este în scădere în perioada 2009-2013, lucru precedat de diminuarea considerabilă a rezultatului net al exercițiului, fiind influiențat de rezultatul negativ al activității financiare, astfel încât disponibilitățile bănești ale lui Clas Expert.SRL nu au fost suficiente de mari pentru a da reduce nivelul împrumuturilor și a costurilor aferente, dar și a da posibilitatea unor noi investiții.

Din analiza ratei marjei nete de exploatare se poate constata că aceasta evoluează în sensul ratei marjei nete, adică mainfestă o tendință considerabilă de scădere de 5,81% în anul 2013 față de 12,82% înregistrat în anul 2009. Acest trend nefavorabil a fost constituit de diminuarea rezultatului de exploatare, dar și de reducerea nivelului valorii cifrei de afaceri, acestea toate conducând la neperformanța unității comerciale cercetate.

În ceea ce privește evoluția ratei marjei brute de autofinanțare, ultima rată de rentabilitate comercială analizată de mine, aceasta înregistrează cea mai mare valoare, în anul 2010, de 13,22%, aspect pozitiv, însă diminuările valorilor constituite în anii următori conduc la diminuarea posibilității dezvoltării unității comerciale analizate, precum și la remunerarea personalului sau a furnizorilor.

Per ansamblu gradul de performanță comercială este relativ scăzut, această situație poate fi justificată prin determinarea unor niveluri de rezultate care au o putere din ce în ce mai mică de generare a cifrei de afaceri.

Analiza ratelor de rentabilitate economică sunt detaliate în tabelul următor, pe baza informațiilor din bilanțul contabil și din contul de rezultate, situații financiare ale societății Clas Expert.SRL, aceste rate și evoluția lor se prezintă astfel:

Tabel nr. 4.19 Analiza ratelor de rentabilitate economică pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil, Balanța de Verificare și din Date Informative la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Prezentarea evoluției ratelor de rentabilitate economică și sub formă de grafic, după cum urmează:

Interpretare: evoluția ratei de rentabilitate economică a activelor putem observa că înregistrează o tendință de scădere, în perioada 2009-2013, respectiv de la 14,14% la 3,93%, lucru nefavorabil pentru societatea Clas Expert.SRL. avută în studiu. Acest trend descrescător al ratei este privitor la modul de utilizare a resurselor societății analizate, sporirea activelor întreprinderi, mai ales în ultimul an de analiză, în valoare de 2.470.876 lei, dar și scăderii valorii rezultatului brut de exploatare, pricinuit de înregistrarea unor valori negative din activitatea financiară, acest lucru ducând la creșterea volumului creditelor bancare și diminuarea veniturilor obținute din dobânzi.

Iar o altă rată de rentabilitate economică analizată de mine este rata rentabilității capitalului investit care înregistrează o evoluție în scădere din 2009 până în 2013, lucru precedat de evoluția în același sens al rezultatului brut al exercițiului și deci o afectare a bunei desfășurări a activității de bază a entității Clas Expert.SRL.care degajă rentabilitate economică inferioară costului capitalului, ducând la o valoare adăugată mai redusă care nu va spori valoarea de piață a societății comerciale analizată.

În ansamblu eficiența folosirii resurselor deținute de către unitatea comercială analizată pentru generarea rezultatelor dorite conduc la reducerea semnificativă a acestora.

Analiza ratelor de rentabilitate financiară sub formă de tabel, în care se vor putea observa evoluția celor două tipuri de rate de rentabilitate financiare, după cum urmează:

Tabel nr. 4.18 Analiza ratelor de rentabilitate financiară pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil, Balanța de Verificare și din Date Informative la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Prezentarea și sub formă de grafic ale celor două rate de rentabilitate financiară analizate de către mine, se prezintă astfel:

Interpretare: și nu în ultimul rând analiza evoluției ratelor de rentabilitate financiară, iar eu am anut în vizor două dintre acestea. Una fiind rata de rentabilitate a capitalului propriu care înregistrează în toată perioada analizată o influiență descrescătoare, aspect nefavorabil pentru unitatea economică cercetată, acest lucru fiind datorat sporirii capitalurilor proprii din 2009-2013, respectiv de la 594.446 lei la 1.058.492 lei, precum și diminuarea rezultatului exercițiilor pe toată perioada analizată înregistrând o valoare de 80.195 lei în anul 2013 față de 248.722 lei, valoare determinată în anul 2009.

Și rata de rentabilitate a capitalului permanent a avut aceeași evoluție nagativă ca și rata precedentă, deoarece rezultatele obținute de entitate înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit au manifestat o influiență de scădere mai mare în raport cu diminuarea valoarii capitalurilor permanente.

Analiza ratelor de rentabilitate a resurselor consumate la SC.Clas Expert.SRL, în perioada 2009-2013 sunt prevăzute în tabelul următor:

Tabelul nr. 4.19Analiza ratelor de rentabilitate a resurelor consumate pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie și informațiile sunt preluate din Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil, Balanța de Verificare și din Date Informative la SC. Clas Expert. SRL pe perioada 2009-2013;

Interpretare: din tabelul de mai sus putem concluziona faptul că cele două rate de rentabilitatea a resurselor consumate analizate de mine, respectiv evoluția ratei profitabilității resurselor consumate, dar și evoluția ratei profitabilității resurselor curente au aceleași/ identice rezultate adică înregistrează valori pozitive dar cu o tendință de descreștere din anul 2009 până în anul 2013, fapt datorat influienței nefavorabile de creștere a cheltuielilor totale, respectiv a cheltuielilor curente, față de evoluția rezultatelor curente, rspectiv a profiturilor brute ale exercițiilor avute în vedere.

Concluzii și propuneri

În acest capitol voi susține concluziile de pe urma determinării indicatorilor clasici de masurare a performanțelor pe baza soldurilor intermediare de gestiune privind activitatea, rentabilitatea și fluxurile, precum și ratele de rentabilitate, la SC.Clas Expert.SRL după cum urmează:

Tabel nr.1 analiza evoluției performanțelor financiare pe perioada 2009-2013

Sursa: construcție proprie;

Concluzii: din tabelul de mai sus reiese faptul că majoritatea soldurilor intermediare de gestiune atât din punct de vedere al activității în general, cât și al performanței determinați pe baza situațiilor financiare ale societății Clas Expert.SRL, pe perioada 2009-2013 au o valoare pozitivă, dar manifestă o tendință nefavorailă de scădere.

Indicatorul cifra de afaceri înregistrează valorii diferite în toți ce 5 ani cercetați, în anul 2011 s-a înregistrat cea mai mică valoare a cifrei de afaceri de 2333598 lei, datorită neîncasării veniturilor din vânzarea de mărfuri pe măsura volumului producției vândute.

Putem constata faptul că societatea comercială avută în evidență înregistrează, în toate perioadele, valoarea marjei comercială este pozitivă, fiind un aspect favorabil însă se manifestă o tendință de scădere, fiindcă ponderea veniturilor de la o perioadă la altă, a scăzut într-o măsură mai mare față de valoarea cheltuielilor.

În legătură cu indicatorul producția globală a exercițiului financiar al unității patrimoniale analizate înregistrează aprecieri pozitive, datorită faptului că ponderea producției stocate a crescut de la o perioadă la alta într-o măsură mult mai mică față producția vândută.

La fel ca și pentru indicatori de mai devreme interpretați, valoarea adăugată are aceleași valori pe perioada studiată, dar cu o ușoară creștere în anul 2013, fapt produs de pe urma influienței de mărire a valorii marjei comerciale și a producției exercițiului, dar și diminuării consumurilor intermediare de la terți.

Analizând valoarea excedentului brut din exploatare putem observa că valoarea acestuia scade din anul 2009 până în anul 2012, datorită reducerii valorii adăugate manifestate în intervalul de timp 2009-2012, dar și a valorii nule a veniturilor din subvenții de exploatare.

Cu referire la indicatorul rezultatul din exploatare înregistrează valori pozitive, are o tendință de scădere, aspect nefavorabil pentru situația entității Clas Expert. SRL, datorită în principal scăderii semnificative a valorii excedentului brut de exploatare în anul 2011 față de anul 2010 cu 101410 lei, dar și inexistenței valorii veniturilor din provizioane și ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea de exploatare în toată perioada avută în studiu, precum și creșterii valorii altor cheltuieli de exploatare mai ales în anul 2013 cu 100764 lei.

Activitatea financiară nu este una satisfăcătoare, așa cum reise din rezultatul financiar a cărui valoare este negativă și într-o continuă descreștere pentru că valoarea cheltuielior financiare în raport cu valoarea veniturilor financiare este mare, pe întreaga perioadă avută în vedere, ceea ce duce la o perioadă destul de mare de achitare a datoriilor avute către terță față de termenul de achitare.

În ceea ce privește rezultatul curent înregistrează o valoare pozitivă, ceea ce conduce la un aspect favorabil pentru societatea comercială Clas Expert, însă aceste valori manifestă o tendință de descreștere, din pricina creșteri valorii cheltuielilor financiare.

Fluctuația valorii rezultatului extraordinar este constantă de la o perioadă analizată la alta, deoarece nu s-au produs situații extraordinare.

Pe ansamblu rezultatul brut al exercițiului înregistrează valorii pozitive, aspect favorabil, exprimând rentabilitatea aferență activității unității, deoarece valoarea veniturilor scad într-o măsură mare față de scăderea cheltuielilor de la o perioadă la alta.

Se observă că în cursul intervalului de timp analizat, rezultatul net al exercițiului scade de la o perioadă la alta, aspect nefavorabil din punct de vedere economic, sub influența rezultatului brut.

2. Analiza evoluției capacității de autofinanțare prezentată și sub formă de grafic:

O altă concluzie ar fi legată de valoarea capacității de autofinanțare și a autofinanțării ale căror valorii sunt aceleași, în toți anii studiați. Indicatorul de performanță, capacității de autofinanțare manifestă atât prin metoda fluxurilor, cât și prin cea analitică valorii pozitive însă manifestă o tendință nefavorabilă de scădere, pe tot parcursul anilor studiați, fapt ce duce la restrângerea generală a activității întreprinderii Clas Expert.SRL, cât și la reducerea capacității societății de a degaja resursele necesare finanțării nevolilor sale viitoare, de a-și achita obligațiile față de creditorii financiari.

3. Analiza performanțelor întreprinderi Clas Expert.SRL pe baza fluxurilor de trezorerie din punctul de vedere al activității de exploatare evoluția este fluctuantă, cu rechilibarea situației societății analizate în ultimii doi anii de studiu. În schimb fluxurile de trezorerie din activitatea de finanțare înregistrează valorii negative, aspect nefavorabil pentru unitatea patrimonială punând în dificultate o eventuală investiție.

O detaliere de tip SWOT a evoluției performanțelor în general ale unității comerciale analizată se pot sintetiza astfel:

Tabel nr.2 Sinteza analizei performanțelor ale entității Clas Expert SRL pe anii 2009-2013

Sursa: construcție proprie;

4. Analiza performanțelor întreprinderi Clas Expert.SRL pe baza ratelor rentabilității

Analiza evoluției ratei excedentului brut din exploatare, rata cea mai semnificative din categoria ratelor de rentabilitate comercială la SC. Clas Expert.SRl, pe perioada 2009-2013 este prevăzută în graficul următor privind evoluția acesteia astfel:

Concluziile extrase privind gradul de performanță a societății Clas Expert.SRL pe perioada 2009-2013, având în studiu analiza ratei excedentului brut din exploatare sunt următoarele și anume: rata această înregistrează valorii mai bunicele, să zic așa, datorită manifestării unei tendințe de creștere până în anul 2011 de 52,59%, aspect favorabil, putem deduce că activitatea de exploatare are capacitatea de a degaja profit. Rata această manifestă o scădere din anul 2012, iar nivelul procentajului fiind de 49,73%, respectiv de 44,88% în 2013, situație care se explică printr-o capacitate scăzută a unității comerciale, adică al lui Clas Expert.SRL de a degaja profit.

O nouă categorie a ratelor rentabilității sunt ratele rentabilității economice analizate pe baza informațiilor din bilanț, cont de profit și pierdere al SC.ClasExpert.SRL, pe perioada 2009-2013 configurate în graficul următorunde voi detalia analiza evoluției celei mai semnificative tip de rată din această categorie și anume rata rentabilității capitalului investit, sub următorul grafic:

Graficul nr. 3 Evoluția ratei rentabilității capitalului investit pe perioada 2009-2013

Concluzii: analiza evoluției ratei de rentabilitate a capitalului investit înregistrează o evoluție în scădere din 2009 până în 2013, lucru precedat de evoluția în același sens al rezultatului brut al exercițiului și deci o afectare a bunei desfășurări a activității de bază a entității Clas Expert.SRL.care degajă rentabilitate economică inferioară costului capitalului, ducând la o valoare adăugată mai redusă care nu va spori valoarea de piață a societății comerciale analizată.

O altă categorie de rate de rentabilitate studiate de mine sunt ratele rentabilității financiare analizate pe baza informațiilor din situațiile financiare dispuse de societatea analizată li anume Clas Expert.SRL în intervalul de timp 2009-2013:

Concluzii: rata de rentabilitate a capitalului propriu care înregistrează în toată perioada analizată o influiență descrescătoare, aspect nefavorabil pentru unitatea economică cercetată, acest lucru fiind datorat sporirii capitalurilor proprii din 2009-2013, respectiv de la 594.446 lei la 1.058.492 lei, precum și diminuarea rezultatului exercițiilor pe toată perioada analizată înregistrând o valoare de 80.195 lei în anul 2013 față de 248.722 lei, valoare determinată în anul 2009.

Propunri pentru îndreptarea situației întreprinderii Clas Expert.SRL, din analiza ultimilor 5 ani, ar trebui să se revizuiască modul de utilizare și remunerare a capitalurilor proprii și a capitalurilor permanente.

Iar cea din urmă categorie de rate de rentabilitate este analiza evoluției ratei profitabilității resurselor consumate, rata cea mai semnificativă din tipul ratei de rentabilitate a resurselor consumate, fiind prezentată în graficul următor:

Graficul nr. 5 Evoluția ratei profitabilității resurselor consumate

Concluzii: rentabilitatea a resurselor consumate analizate de mine, respectiv evoluția ratei profitabilității resurselor consumate, înregistrează valori pozitive dar cu o tendință de descreștere din anul 2009 până în anul 2013, fapt datorat influienței nefavorabile de creștere a cheltuielilor totale, față de evoluția a profiturilor brute ale exercițiilor avute în vedere la societatea comercială Clas Expert.SRL.

În continuare voi prezenta punctele forte și punctele slabe referitor la ratele re rentabilitate avute în vedere pentru măsurarea performanței la SC.CLAS EXPERT.SRL, pe perioada 2009 – 2013, pe baza situațiilor financiare:

Iar ceea ce eu aș considera un lucru bun avut în vizor de către societatea comercială CLAS EXPERT.SRL, pentru ca întreaga activitate să funcționeze economic, eficace și eficent ar fii următoarele propuneri:

O mai bună gestionare, pe viitor, a activității pe ansamblu corespunzătoare societății comerciale, și anume Clas Expert SRL, acest lucru ar conduce la îmbunătățirea valorii rezultatului din exploatare datorită acordării atenției pe reducerea costurilor cu materiile prime, materiale și servicii de la furnizori, o activitate de marketing îmbunătățită care să conducă la atingerea obiectivelor propuse, dar și la sporirea producției fabricate și vândute, astfel încât activitatea curentă ar fi benefică și rentabilă din privința gestionării eficace și eficiente a resurselor financiare, iar ținta ar fii atinsă prin obținerea unui profit net dorit al exercițiului;

Referitor la capacitatea de autofinanțare – atenția vizată asupra modului de utilizare a resurselor umane, financiare, materiale pentru ca firma să-și continue activitatea comercială și să poată să-și asigure: finanțare unor nevoi ce vizează gestiunea curentă, rambursarea împrumuturilor contractate, remunenarea capitalurilor investite;

Ratele de rentabilitate comercială – acestea ar consta într-o politică mai bună de generare a costurilor specifice cifrei de afaceri, precum și eficentizarea utilizării capitalurilor investite, a cheltuielilor totale, în general;

Ratele de rentabilitate financiară – pentru îndreptarea situației întreprinderii Clas Expert.SRL, din analiza ultimilor 5 ani, ar trebui să se revizuiască modul de utilizare și remunerare a capitalurilor proprii și a capitalurilor permanente.

Bibliografie

1.Achim Monica Violeta, Borlea Sorin Nicolae – „Analiza financiară a entității economice”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012;

2. Bogdan Victoria, Farcaș Mariana, Scorțe Carmen Mihaela, Popa Dorina Nicoleta, Țară Ioan Gheorghe –„GHIDUL EXAMENULUI DE LICENȚĂ: Programul Contabilitate și Informatică de Gestiune”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2012;

3. Barry Epstein J., Mirza Abbas Ali, Wiley IFRS 2005 – „Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară”, Editura BMT Publishing House, București, 2005 (traducere în limba română);

4. Breban V. – „Dicționarul general al limbii române, vol II”, Editura Enciclopedică, București, 1992;

5. Burja Camelia – „Analiza economico-finaciară. Aspecte metodologice și aplicații practice”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009;

6. Bușe Lucian – „Analiza economico-financiară”, Editura Economică, București, 2005;

7. Cenar Iuliana, Diaconu Sorin-Constantin – „Viața contabilă a întreprinderii de la constituire la faliment”, Editura CECCAR, București, 2006;

8. Chirilă Emil – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2010;

9. Chițu Alberta Gisberto – „Contabilitatea micro și macroeconomică. Ediția a II-a”, Editura CECCAR, București, 2003;

10. Colasse B. – „Comptabilite generale”, Editura Economica, Paris, 2000;

11. Crețoiu Gheorghe, Bucur Ion – „Contabilitate.Fundamentele și noul cadru juridic. Ediția a II-a revizuită și actualizată”, Editura C.H.Beck, București, 2007;

12. Gîrbină Maria Mădălina, Bunea Ștefan – „Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicare IAS(revizuite) – IFRS. Ediția a III-a. Volumul 1.”, Editura CECCAR, București, 2006;

13. Jianu Ion – „Teorie contabilă și raportare financiară privind performanța întreprinderii”, Editura ASE, București, 2006;

14. Marinescu Maria – „Diagnostic global strategic. Vol. 2. Diagnostic financiar”, Editura Economică, București, 2003;

14. Năstase Gabriel – „Gestiunea financiară a întreprinderii. Note de curs”, Editura Univestitatea Creștină – Dimitrie Cantemir, București, 2010;

15. Niculescu Maria, G. Lavalette – „Strategies de croissance”, Editura d’Organisation, Paris,1999;

16. O.M.F.P. nr. 94/2001, paragraful 70;

17. Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniel – „Analiza economico-financiară”, Editura Tehnopress, Iași, 2009;

18. Petcu Monica – „Analiza economico-financiară a întreprinderii-probleme abordări, metode și aplicații, Ediția a doua”, Editura Economică, București, 2009;

19. Petrescu Silvia – „Analiză și diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ”, Editura CECCAR, București, 2006, pag. 37;

20. Petrescu Silvia – „Analiză și diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ. Ediția a III-a revizuită și actualizată”, Editura CECCAR, București, 2010;

21. Popa Adriana Florina – „Contabilitatea și fiscalitatea rezultatului întreprinderii”, Editura CECCAR, București, 2011, pag. 298;

22. Popa-Lezeu Dorina , Meșter Cornelia – „ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ: elemente teoretice și aplicații practice”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2006;

23. Popa Dorina – „Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor financiare”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

24. Ristea Mihai, Dumitru Corina – „Contabilitate aprofundată”, Editura Universitară, București, 2004;

25. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella – „Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile”, Editura CECCAR, București, 2012;

26. Spătaru Liviu – „Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor. Ediția a II-a”, Editura Economică, București, 2010;

27. Ștefea Petru – „Analiza rezultatelor întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara, 2002;

28. Toma Marin – „Inițiere în evaluarea întreprinderilor”, Editura CECCAR, București, 2005;

29. Toma Mihai, Alexandru Felicia – „Finanțe și gestiunea financiară a întreprinderii. Ediția a II-a”, Editura Economică, București, 2003;

30. Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu N. – „Analiza economico-financiară”, Editura Economică, București, 2005;

33. Vintilă Georgeta – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și pedagogică, București, 1997;

Anexe

Bibliografie

1.Achim Monica Violeta, Borlea Sorin Nicolae – „Analiza financiară a entității economice”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012;

2. Bogdan Victoria, Farcaș Mariana, Scorțe Carmen Mihaela, Popa Dorina Nicoleta, Țară Ioan Gheorghe –„GHIDUL EXAMENULUI DE LICENȚĂ: Programul Contabilitate și Informatică de Gestiune”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2012;

3. Barry Epstein J., Mirza Abbas Ali, Wiley IFRS 2005 – „Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară”, Editura BMT Publishing House, București, 2005 (traducere în limba română);

4. Breban V. – „Dicționarul general al limbii române, vol II”, Editura Enciclopedică, București, 1992;

5. Burja Camelia – „Analiza economico-finaciară. Aspecte metodologice și aplicații practice”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009;

6. Bușe Lucian – „Analiza economico-financiară”, Editura Economică, București, 2005;

7. Cenar Iuliana, Diaconu Sorin-Constantin – „Viața contabilă a întreprinderii de la constituire la faliment”, Editura CECCAR, București, 2006;

8. Chirilă Emil – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2010;

9. Chițu Alberta Gisberto – „Contabilitatea micro și macroeconomică. Ediția a II-a”, Editura CECCAR, București, 2003;

10. Colasse B. – „Comptabilite generale”, Editura Economica, Paris, 2000;

11. Crețoiu Gheorghe, Bucur Ion – „Contabilitate.Fundamentele și noul cadru juridic. Ediția a II-a revizuită și actualizată”, Editura C.H.Beck, București, 2007;

12. Gîrbină Maria Mădălina, Bunea Ștefan – „Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicare IAS(revizuite) – IFRS. Ediția a III-a. Volumul 1.”, Editura CECCAR, București, 2006;

13. Jianu Ion – „Teorie contabilă și raportare financiară privind performanța întreprinderii”, Editura ASE, București, 2006;

14. Marinescu Maria – „Diagnostic global strategic. Vol. 2. Diagnostic financiar”, Editura Economică, București, 2003;

14. Năstase Gabriel – „Gestiunea financiară a întreprinderii. Note de curs”, Editura Univestitatea Creștină – Dimitrie Cantemir, București, 2010;

15. Niculescu Maria, G. Lavalette – „Strategies de croissance”, Editura d’Organisation, Paris,1999;

16. O.M.F.P. nr. 94/2001, paragraful 70;

17. Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniel – „Analiza economico-financiară”, Editura Tehnopress, Iași, 2009;

18. Petcu Monica – „Analiza economico-financiară a întreprinderii-probleme abordări, metode și aplicații, Ediția a doua”, Editura Economică, București, 2009;

19. Petrescu Silvia – „Analiză și diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ”, Editura CECCAR, București, 2006, pag. 37;

20. Petrescu Silvia – „Analiză și diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ. Ediția a III-a revizuită și actualizată”, Editura CECCAR, București, 2010;

21. Popa Adriana Florina – „Contabilitatea și fiscalitatea rezultatului întreprinderii”, Editura CECCAR, București, 2011, pag. 298;

22. Popa-Lezeu Dorina , Meșter Cornelia – „ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ: elemente teoretice și aplicații practice”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2006;

23. Popa Dorina – „Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor financiare”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

24. Ristea Mihai, Dumitru Corina – „Contabilitate aprofundată”, Editura Universitară, București, 2004;

25. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella – „Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile”, Editura CECCAR, București, 2012;

26. Spătaru Liviu – „Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor. Ediția a II-a”, Editura Economică, București, 2010;

27. Ștefea Petru – „Analiza rezultatelor întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara, 2002;

28. Toma Marin – „Inițiere în evaluarea întreprinderilor”, Editura CECCAR, București, 2005;

29. Toma Mihai, Alexandru Felicia – „Finanțe și gestiunea financiară a întreprinderii. Ediția a II-a”, Editura Economică, București, 2003;

30. Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu N. – „Analiza economico-financiară”, Editura Economică, București, 2005;

33. Vintilă Georgeta – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și pedagogică, București, 1997;

Anexe