Analiza Impozitului Pe Profit Si a Taxei pe Valoare Adaugata Tva la S.c.moda S.a. Arad

Cuprins

capitolul I SOCIETATEA COMERCIALĂ „MODA” SA ARAD – SUBIECT AL

ECONOMIEI CONCURENȚIALE DIN ROMÂNIA

Elemente de identificare. Obiect de activitate…………………………………………………….pag. 3

1.2 Scurt istoric…………………………………………………………………………………………………….pag. 3

1.3 Analiza principalelor rezultate economico – financiare pe anul 2003 …………………….pag. 5

1.4 Organizarea compartimentului financiar – contabil………………………………………………pag. 5

Capitolul II Conținutul impozitului pe profit și elementele asietei

acestuia

2.1 Definirea impozitului pe profit ………………………………………………………………………..pag. 7

2.2 Asieta impozitului pe profit în România în perioada 1999-2001……………………………pag. 8

2.3 Impozitul pe profit în România în perioada 2001-2003………………………………………..pag. 11

2.4 Determinarea profitului impozabil……………………………………………………………………pag. 13

2.5 Plata și controlul impozitului pe profit……………………………………………………………….pag. 17

2.6 Impozitul pe profit amânat………………………………………………………………………………pag. 19

Capitolul III ANALIZA IMPOZITULUI PE PROFIT LA SOCIETATEA COMERCIALĂ

„MODA” SA ARAD

3.1 Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor exploatării……………………………………pag. 22

3.2 Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare…………………………………….pag. 26

3.3 Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor excepționale…………………………………pag. 28

3.4 Analiza rezultatului brut…………………………………………………………………………………..pag. 29

3.5 Evoluția veniturilor totale, cheltuielilor totale și a impozitului pe profit…………………pag. 30

Capitolul IV TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN PRACTICA FISCALĂ DIN

ROMÂNIA

4.1 Definirea taxei pe valoarea adăugată…………………………………………………………………pag. 33

4.2 Sfera de aplicabilitate a taxei pe valoarea adăugată……………………………………………..pag. 34

4.2.1 Operațiuni impozabile……………………………………………………………………………pag. 34

4.2.2 Regimuri de impozitare………………………………………………………………………….pag. 36

4.2.3 Operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată………………………………………..pag. 36

4.2.4 Plătitorii taxei pe valoarea adăugată…………………………………………………………pag. 40

4.3 Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată…………………………………pag. 40

4.4 Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată…………………………………………………pag. 42

4.5 Cotele de impozitare a taxei pe valoarea adăugată……………………………………………….pag. 43

4.6 Regimul deducerilor…………………………………………………………………………………………pag. 43

4.7 Obligațiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată…………………………………………….pag. 45

4.8 Controlul taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………….pag. 48

Capitolul V ANALIZA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ LA SC „MODA” SA ARAD

Mărimea și dinamica taxei pe valoarea adăugată colectată

la S.C. „MODA” SA Arad………………………………………………………………………pag. 50

Mărimea și dinamica taxei pe valoarea adăugată deductibile

la S.C. „MODA” SA Arad………………………………………………………………………pag. 52

Analiza corelației cu bugetul de stat prin intermediul

taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………………pag. 54

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………..pag. 57

CAPITOLUL I

SOCIETATEA COMERCIALĂ „MODA” SA ARAD – SUBIECT

AL ECONOMIEI CONCURENȚIALE DIN ROMÂNIA

1.1. Elemente de identificare. Obiect de activitate

Societatea comercială „MODA” SA Arad are sediul în Arad, strada Liviu Rebreanu, numărul 86 și este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J/02/4/1991 având codul unic de înregistrare R 1689052.

Societatea comercială „MODA” SA Arad este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni de tip închis.

Scopul societății comerciale este producerea și comercializarea de produse în domeniul fabricației de confecții textile, domenii conexe, crearea de noi locuri de muncă și realizarea de beneficii.

Obiectul principal de activitate al societății comerciale este fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și accesorii.

Capitalul social al societății comerciale este în sumă de 15.446.300.000 lei, fiind împărțit în 617.852 de acțiuni nominative cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare, subscris și vărsat în întregime de acționarii societății comerciale, salariați și foști salariați, pensionari cu ultimul loc de muncă la SC „MODA” SA, precum și moștenitori ai acestora, persoane care sunt înscrise în Registrul Acționarilor la SC „MODA” SA.

Profitul societății comerciale se stabilește pe baza bilanțului aprobat de Adunarea generală a acționarilor. Procentele de repartizare a profitului și sumele pe destinații, se aprobă de Adunarea generală a acționarilor.

1.2. Scurt istoric

Începuturile activității S.C. MODA S.A. au avut loc imediat după terminarea celui de al doilea război mondial prin înființare în anul 1945 a Cooperativei de producție industrială “SOLIDARITATEA”.

Anul 1950 marchează o nouă etapă în viața colectivului de muncă prin formarea unei organizații cooperatiste cu profil de croitorie sub denumirea de Cooperativa ARTEX, având în structura sa 5 secții de producție și 49 ateliere de comandă pentru populație, având în total 750 cooperatori. Primele comenzi au fost pentru executarea de costume de protecție și halate de lucru și abia după câțiva ani s-au primit comenzi de confecții pentru comerț, însă în cantități foarte reduse.

În anul 1953 se primesc din fondurile centrale ale cooperației primele sume necesare pentru achiziționarea de utilaje noi și din anul 1954 demarează lucrările la construirea unui sediu nou pe strada Ocsko Terezia ceea ce permite la finalizarea lucrărilor trecerea la o nouă formă de organizare.

La 7 iulie 1959 în baza HCM 895 Cooperativa ARTEX se transformă în întreprindere de stat: Fabrica de Confecții Arad. În anii următori sunt alocate fonduri suplimentare pentru investiții și se finalizează noi spații productive și atelierul mecanic cu dotările aferente.

Prin HCM 367/74 la 28 noiembrie 1974 denumirea întreprinderii se modifică și devine Întreprinderea de Confecții Arad.

În această perioadă ca o rezultantă a producției pentru export întreprinderea se dezvoltă puternic prin construirea unor noi spații productive care au generat practic actualul contur productiv al societății comerciale „MODA” SA Arad.

O altă etapă decisivă pentru existența întreprinderii a fost transformarea acesteia în anul 1991 în societatea comerciala pe acțiuni sub denumirea de SC “MODA” SA ARAD si privatizarea acesteia prin metoda MEBO in anul 1994.

Acționarii principali sunt:

Asociația P.A.S. MODA =92%

SIF Moldova = 8%

Privatizarea a însemnat în primul rând o schimbare de mentalitate a tuturor angajaților, de la muncitor pâna la director imperativul activității fiind eficiența.

Perioada care a urmat a fost dominată de măsuri de reducere a costurilor de producție, de creștere a calității producției realizate și de întărire a disciplinei tehnologice, care azi permite respectarea termenelor față de partenerii externi. Au fost făcute investiții majore în sistemul energetic al societății dar și în dotarea cu utilaje performante de mare productivitate atât în atelierele de croit cât și în cele de producție.

Structura societății comerciale cuprinde azi patru secții de producție cu patru ateliere de croit, un atelier mecanic, două ateliere de pregătire tehnologică, un atelier de creație proprie, două depozite de produse finite, patru depozite de materii prime si auxiliare, o cantină și un dispensar precum si două magazine de desfacere a produselor, numărul mediu fiind de aproximativ 1000 oameni.

Activitatea de producție se desfășoară într-un singur schimb ponderea producției fiind alocată exportului în sistem lohn (cca. 90%) iar restul de capacitate este aferent producției pentru piața internă (peste 150 clienți). Principalele produse sunt confecții pentru femei: bluze, fuste, bleizere, compleuri, jachete, pardesie, paltoane și altele.

Activitatea de export se desfăsoara în principal (cca. 85%) pe piața Germaniei pentru firme de înaltă clasă calitativă (Betty Barclay, Bernd Berger, Lodenfrey, Oui Gruppe, Hammerle). Restul de capacitate (cca. 15%) este aferent firmei Kappelle din Anglia iar produsele acesteia sunt destinate magazinelor Windsmoore.

La nivelul unui an producția se împarte în două sezoane distincte:

primăvară-vară: cca 210 mii bucăți confecții cu aproximativ 1,30 mil. Euro

toamnă-iarnă: cca 185 mii bucăți confecții cu aproximativ 1,20 mil. Euro.

In ultimii 5 ani producția de export s-a dezvoltat constant (în total cu 16% dar cu un ritm mediu anual de 3,5%) ca o consecință a creșterii muncii datorate performanțelor noilor mașini de cusut achiziționate în această perioadă.

1.3. Analiza principalelor rezultate economico – financiare

pe anul 2003

Capitalul social al SC „MODA” SA Arad este în valoare de 15.446.300 mii lei în anul 2003, valoare care s-a modificat față de anul precedent când capitalul social era de 7.723.150 mii lei. Ponderea cea mai mare la nivelul capitalurilor proprii o are rezultatul pozitiv al exercițiului, rezultat aflat în scădere față de anul precedent: 2002 – 14.608.121 mii lei –, respectiv 2001 – 13.639.154 mii lei. La nivelul aului 2003 societatea nu folosește ca sursă de finanțare creditul pe termen lung, doar împrumuturile bancare pe termen scurt care sunt în valoare de 10.818.790 mii lei în scădere față de anul precedent când erau de 22.958.703.

Cifra de afaceri pentru anul 2003 este în valoare de 117.573.266 mii lei, ponderea cea mai mare fiind deținută de producția vândută – 114.130.575 mii lei. Indicatorul este în creștere față de anul precedent când cifra de afaceri era în valoare de 95.045.277 mii lei. Cele mai mari cheltuilei ale întreprinderii sunt cu remunerațiile personalului, în valoare de 50.110.098 mii lei, cheltuieli aflate în creștere față de anul 2002. Acest lucru este normal ținând cont atât de inflație, cât și de creșterea numărului de personal de la un an la altul.

În rezultatul curent al exercițiului cea mai mare cotă este deținută de rezultatul din exploatare, care este de natura profitului, în valoare de 12.427.555 mii lei. Rezultatul financiar, respectiv cel excepțional, dețin o pondere foarte redusă în rezultatul brut al exercițiului. Societatea încheie exercițiul financiar 2003 cu un profit net de 11.616.574 mii lei cu aproximativ 1.800.000 mii lei mai mic decât în anul 2002.

În concluzie se poate afirma că societatea comercială „MODA” SA Arad a înregistrat o scădere față de anul 2002, datorită creșterii cheltuielilor cu forța de muncă, creșterii impozitului pe profit, a reducerii veniturilor financiare și altele.

1.4. Organizarea compartimentului financiar – contabil

Conform structurii organizatorice a întreprcontur productiv al societății comerciale „MODA” SA Arad.

O altă etapă decisivă pentru existența întreprinderii a fost transformarea acesteia în anul 1991 în societatea comerciala pe acțiuni sub denumirea de SC “MODA” SA ARAD si privatizarea acesteia prin metoda MEBO in anul 1994.

Acționarii principali sunt:

Asociația P.A.S. MODA =92%

SIF Moldova = 8%

Privatizarea a însemnat în primul rând o schimbare de mentalitate a tuturor angajaților, de la muncitor pâna la director imperativul activității fiind eficiența.

Perioada care a urmat a fost dominată de măsuri de reducere a costurilor de producție, de creștere a calității producției realizate și de întărire a disciplinei tehnologice, care azi permite respectarea termenelor față de partenerii externi. Au fost făcute investiții majore în sistemul energetic al societății dar și în dotarea cu utilaje performante de mare productivitate atât în atelierele de croit cât și în cele de producție.

Structura societății comerciale cuprinde azi patru secții de producție cu patru ateliere de croit, un atelier mecanic, două ateliere de pregătire tehnologică, un atelier de creație proprie, două depozite de produse finite, patru depozite de materii prime si auxiliare, o cantină și un dispensar precum si două magazine de desfacere a produselor, numărul mediu fiind de aproximativ 1000 oameni.

Activitatea de producție se desfășoară într-un singur schimb ponderea producției fiind alocată exportului în sistem lohn (cca. 90%) iar restul de capacitate este aferent producției pentru piața internă (peste 150 clienți). Principalele produse sunt confecții pentru femei: bluze, fuste, bleizere, compleuri, jachete, pardesie, paltoane și altele.

Activitatea de export se desfăsoara în principal (cca. 85%) pe piața Germaniei pentru firme de înaltă clasă calitativă (Betty Barclay, Bernd Berger, Lodenfrey, Oui Gruppe, Hammerle). Restul de capacitate (cca. 15%) este aferent firmei Kappelle din Anglia iar produsele acesteia sunt destinate magazinelor Windsmoore.

La nivelul unui an producția se împarte în două sezoane distincte:

primăvară-vară: cca 210 mii bucăți confecții cu aproximativ 1,30 mil. Euro

toamnă-iarnă: cca 185 mii bucăți confecții cu aproximativ 1,20 mil. Euro.

In ultimii 5 ani producția de export s-a dezvoltat constant (în total cu 16% dar cu un ritm mediu anual de 3,5%) ca o consecință a creșterii muncii datorate performanțelor noilor mașini de cusut achiziționate în această perioadă.

1.3. Analiza principalelor rezultate economico – financiare

pe anul 2003

Capitalul social al SC „MODA” SA Arad este în valoare de 15.446.300 mii lei în anul 2003, valoare care s-a modificat față de anul precedent când capitalul social era de 7.723.150 mii lei. Ponderea cea mai mare la nivelul capitalurilor proprii o are rezultatul pozitiv al exercițiului, rezultat aflat în scădere față de anul precedent: 2002 – 14.608.121 mii lei –, respectiv 2001 – 13.639.154 mii lei. La nivelul aului 2003 societatea nu folosește ca sursă de finanțare creditul pe termen lung, doar împrumuturile bancare pe termen scurt care sunt în valoare de 10.818.790 mii lei în scădere față de anul precedent când erau de 22.958.703.

Cifra de afaceri pentru anul 2003 este în valoare de 117.573.266 mii lei, ponderea cea mai mare fiind deținută de producția vândută – 114.130.575 mii lei. Indicatorul este în creștere față de anul precedent când cifra de afaceri era în valoare de 95.045.277 mii lei. Cele mai mari cheltuilei ale întreprinderii sunt cu remunerațiile personalului, în valoare de 50.110.098 mii lei, cheltuieli aflate în creștere față de anul 2002. Acest lucru este normal ținând cont atât de inflație, cât și de creșterea numărului de personal de la un an la altul.

În rezultatul curent al exercițiului cea mai mare cotă este deținută de rezultatul din exploatare, care este de natura profitului, în valoare de 12.427.555 mii lei. Rezultatul financiar, respectiv cel excepțional, dețin o pondere foarte redusă în rezultatul brut al exercițiului. Societatea încheie exercițiul financiar 2003 cu un profit net de 11.616.574 mii lei cu aproximativ 1.800.000 mii lei mai mic decât în anul 2002.

În concluzie se poate afirma că societatea comercială „MODA” SA Arad a înregistrat o scădere față de anul 2002, datorită creșterii cheltuielilor cu forța de muncă, creșterii impozitului pe profit, a reducerii veniturilor financiare și altele.

1.4. Organizarea compartimentului financiar – contabil

Conform structurii organizatorice a întreprinderii compartimentul financiar – contabil este împărțit în două birouri: biroul financiar și biroul contabilitate.

În cadrul biroului financiar – contabil lucrează un număr de 9 persoane, 4 persoane în cadrul biroului financiar și respectiv 5 persoane în cadrul biroului contabil. Ambele birouri sunt conduse de către șefii de birou, iar aceștia sunt subordonați contabilului șef (directorului economic).

Biroul financiar are ca principală atribuție urmărirea și efectuarea decontărilor întreprinderii cu partenerii externi, clienți și furnizori. Aici se ține evidența clienților externi cu care societatea are relații de colaborare în cadrul desfășurării producției în lohn.

Specificul producției în lohn îl reprezintă prelucrarea materiei prime furnizate de clientul extern în vederea obținerii unor produse finite care sunt livrate apoi acestuia. În unele țări acest gen de producție este încadrat în categoria prestărilor de servicii și nu a producției propriu-zise. În România legislația actuală încadrează lohnul în categoria producției deși există multe discuții referitoare la corectitudinea acestei încadrări. Discuții pleacă în principal de la faptul că întreprinderea care practică acest gen de activitate prestează mai mult un serviciu clientului extern, fiind plătită numai pentru manopera care o presteză pentru realizarea produselor finite, partenerule extern furnizând atât materia primă, cât și materialele și know – how –ul .

În cadrul biroului de contabilitate se urmărește desfășurarea activității de exploatare, materia primă care se utilizează în producție, intrările și ieșirile de produse finite din depozit, toate elementele legate de producția finită în cursul unei luni.

Tot în cadrul biroului de contabilitate este organizată și contabilitatea de gestiune. De la compartimentul de producție, unde se urmăresc comenzile lansate în fabricație și se lansează comenzi noi, se transmit compartimentului financiar – contabil, biroul contabilitate, dispozițiile de lansare în cursul lunii împreună cu bonurile de consum aferente comenzilor respective, situația comenzilor terminate și a producției în curs de execuție. La biroul de contabilitate se centralizează și datele privind manopera directă prestată în cadrul fiecărei secții conform „Situației producției livrate și decontate” la nivelul fiecărei secții principale. Personalul din biroul contabilitate realizează calculul costului efectiv per totalul dispozițiilor de lansare din cursul unei luni, calculează valoarea materialelor incluse în producția finită și cea neterminată, stabilește diferențele de preț între costul efectiv al producției finite și costul prestabilit, cost cu care produsele sunt predate la depozit. Trebuie spus faptul că prețul prestabilit cu care produsele finite apar în evidența depozitului este stabilit de către șeful biroului financiar, și corespunde cu prețul la care acestea sunt livrate clientului extern. Acest preț este stabilit anticipat, prin negociere cu partenerul extern, și înglobează cheltuielile firmei cu manopera directă, cheltuielile indirecte aferente și o marjă de profit.

Capitolul II

Conținutul impozitului pe profit și elementele asietei acestuia

2.1. Definirea impozitului pe profit

Pentru o societate comercială impozitul pe profit reprezintă o cheltuială determinată de remunerarea factorului „macroeconomic” ca participant direct la activitatea și viața socială

Forma de impozitare a veniturilor persoanelor fizice este aceea a impozitului asupra profitului. Până în 1990, forma principală de impozitare a veniturilor întreprinderilor de stat era aceea a vărsămintelor din beneficii, stabilită anual în sumă absolută în funcție de nevoile de resurse a bugetului de stat. Vărsămintele din beneficii sunt înlocuite în 1990 cu impozitul asupra profitului care era un impozit progresiv pe tranșe cu un minim neimpozabil și cu cote multiple crescătoare cuprinse între 5% și 77%.

În România societățile comerciale se pot constitui ca: societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, societăți în nume colectiv, societăți în comandită simplă, societăți în comandită pe acțiuni. Cele mai des întâlnite sunt societățile pe acțiuni. Profitul obținut de societate se repartizaează atât acționarilor sub formă de dividende, cât și la dispoziția societății pentru constituirea unor fonduri. Astfel se poate vorbi de profiturile societății înainte de repartizare, de profitul repartizat acționarilor cu titlu de dividend și de profitul rămas la dispoziția societății. Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor ,modalități de impunere a veniturilor:

se impune mai întâi profitul total obținut de societatea de capital și apoi separat profitul repartizat acționarilor sub formă de dividende. În cazul acestui sistem, partea din profit repartizată acționarilor este impusă de două ori, respectiv odată la societate și a doua oară la acționari sau asociați;

se impun numai dividendele, în timp ce partea din profit lăsată la dispoziția societății de capital este scutită de impozit. Practicarea unei astfel de impuneri este avantajoasă pentru societățile de capital și vizează stimularea acestora în plasarea profitului realizat în noi investiții;

se impune numai partea de profit care rămâne la dispoziția societății, nu și dividendele repartizate acționarilor. În acest caz se încalcă principiul echității fiscale, deoarece se exonerează de la impunere dividendele realizate de acționari;

impunerea separată mai întâi a dividendelor repartizate acționarilor și apoi a părții din profit rămasă la dispoziția societății.

Pentru a se stabili veniturile impozabile urmează ca din veniturile brute să se scadă cheltuielile. Impozitul pe veniturile societăților de capital se calculează, de regulă, pe baza unor cote proporționale. Impunerea veniturilor realizate de persoane juridice se face anual, pe baza declarației întocmite de acesatea.

2.2. Asieta impozitului pe profit în România în perioada 1999-2001

Asieta este expresia ansamblului măsurilor întreprinse de către organele fiscale pentru stabilirea obiectului impozabil, dimensionarea mărimii impozitului și perceperea la bugetul public a impozitelor.

Tehnica de impunere a impozitului pe profit s-a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generată de modificările stabilite în mod succesiv într-un ansamblu de acte normative: O.G. 70/1994, O.G. 23/1996, O.U.G. 21/29 decembrie 1999, O.U.G. 217/1999, Legea 189/17 aprilie 2001.

Prin O.U.G. nr. 21/29 decembrie 1999 au fost aduse următoarele modificări și completări semnificative Ordonanței Guvernului nr. 70/1994:

În primul rând extinderea sferei de cuprindere a contribuabililor, prin includerea și a instituțiilor publice, pentru veniturile extrabugetare obținute din activități economice desfășurate în scopul obținerii de profit. Veniturile bugetelor instituțiilor publice, finanțate total sau parțial din venituri extrabugetare provin din taxe, chirii, manifestări culturale, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, consulatații și servicii medicale, studii, proiecte, prestări de servicii și altele de această natură, stabilite în condițiile legii.

În al doilea rand sunt exceptați de la plata impozitului pe profit:

Trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate din contul general al trezoreriei;

Instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice;

Unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;

Fundațiile testamentare;

Cooperativele care funcționează ca unități protejate, special orgnizate;

Unitățile aparținând cultelor religioase,pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult;

Instituțiile de învățământ particular acreditate sau autorizate;

Asociațiile de proprietari, pentru veniturile obținute din activități economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii sau / și pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

În al treilea rând modificarea cotelor de impozit, vizând stabilirea cotei de 25%, cu patru excepții referitoare la:

Cota adițională de impozit de 25% (față de 22% cât a fost în trecutul apropiat), pentru contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, cluburilor de noapte și a cazinourilor (cotă ce este utilizată și în cazul persoanelor fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură realizate în baza contractelor de asociere în participațiune);

Cota de 80%, în cazul Băncii Naționale a României ce se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă;

Cota de 10% pentru majorarea capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor (cu excepția celor legale și a celor provenite din diferența favorabilă rezultată din reevaluarea patrimoniului), precum și a profitului prelevat în acest scop;

Cota de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor obținute în valută din export, încasate printr-un cont bancar din România, în totalul veniturilor.

Venturile neimpozabile sunt:

Dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;

Veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor;

Rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornare ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile nedeductibile sunt:

Cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate;

Amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice;

Cheltuielile de protocol ce depășesc limita a 1% aplicată asupra diferenței rezultate din totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

Cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;

Sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acoradate și a fondului de rezervă potrivit Legii58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

Sumele pentru costituirea provizioanelor peste limitele legale;

Sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă, aferentă cheltuielilor care depățesc limitele prevăzute de lege;

Cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personaluilui angajat;

Orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică;

Cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

Cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;

Cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizatădin folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

Cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

Cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active (medii) ale băncilor, comunicate de Banca Națională a României;

Cheltuielile cu serviciile, inclusiv de managment sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui serviciu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România;

Cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participațiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acesora.

În al patrulea rând sunt stimulate investițiile în echipamente tehnologice (mașini, utilaje, instalații de lucru) și în mijloacele de transport, cu excepția autoturismelor, prin deducerea din profitul aferent exercițiului financiar a unei cote de 10% din prețul de achiziție al echipamentelor și mijloacelor de transport achiziționate.

Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția, numai din punct de vedere fiscal prin înscrierea la cheltuieli deductibile în decalarația de impunere a lunii respective. În situația în care se realizează pierdere, deducerile se efectuează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

Sunt incluse în categoria cheltuielilor deductibile și următoarele:

Cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, la termenele scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;

Chiria plătită de utilizator pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar;

Cheltuielile efectuate în baza unui contract scris pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, a unui produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare;

Cheltuielile efectuate cu lucrările de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare, care prezintă clasa I de risc seismic;

O ultimă reglementare din această perioadă o aduce Legea nr. 189 / 17 aprilie 2001 care aduce următoarele modificări:

Impozitare cu o cotă de 5% (și nu de 10%, cât a fost până în 31 decembrie 2000) a oricărei majorări a capitalului social prin încorporarea rezervelor (cu excepția celor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului), precum și a unei fracțiuni din profit;

Renunțarea la deducerea fracțiunii de 10% din contravaloarea investițiilor realizate pentru achiziționarea de mașini, utilaje, instalații, mijloace de transport și instituirea reducerii cu 50% a impozitului pe profit pentru profitul utilizat în anul fiscal curent pentru investiții în active corporale și necorporale;

Considerarea drept reducere a mărimii impozitului utilizarea cotei de 5% pentru impozitarea părții din profitul impozabil care corespunde ponderii în volumul total al veniturilor încasate din export, în valută, printr-un cont bancar din România;

Menționarea expresă a faptului că reducerile anterioare se calculează lunar, iar sumele aferente reprezintă resurse proprii de finanțare;

Includerea în categoria deducerilor a diferențelor de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilului în devize, a cheluielilor efectuate pentru constituirea de fonduri cu destinație specială, precum și a cheltuielilor de asigurare referitoare la activele corporale și necorporale și la asigurare împotriva accidentelor de muncă a persoanelor;

Precizarea expresă a faptului că se deduc la data efectuării cheltuielilor aferente realizării bunurilor mobile și imobile livrate sau vândute cu plata în rate sau prin contract de leasing;

Utilizatorii deduc chiria pentru contractele de leasing operațional și, respectiv amortizarea și dobânzile aferente, în cazul contractelor de leasing financiar;

Dublarea limitei aferente cheltuielilor de protocol (de la 1% la 2%) care se aplică asupra diferenței dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente;

Integrarea în cadrul cheltuielilor nedeductibile fiscal a acelor aferente diferențelor nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilului în devize și a cheltuielilor cu dobânzile aferente creditelor angajate de la alți subiecți decât băncile și alte persoane juridice autorizate, care depășesc dobânzile active medii ale băncilor – comunicate de BNR.

2.3. Impozitul pe profit în România în perioada 2001-2003

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

persoanele juridice române;

persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;

persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;

persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română.

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate;

în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

în cazul persoanelor juridice străine și al persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, dacă legea nu prevede altfel;

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile legale;

fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare;

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.

Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
În cazul Băncii Naționale a României cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.
Contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.
Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor și/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârșitul anului ca sursă proprie de finanțare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate .
Începând cu data de 1 ianuarie 2003, cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%.
Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanțare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri și pariuri sportive. Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

2.4. Determinarea profitului imozabil

Ca subiecți ai economiei concurențiale de piață, societățile comerciale sunt animate de scopul obținerii profitului, ca rezultat al valorificării capitalului pe care îl integrează (avansează) în cadrul circuitului economic. În consecință, societățile comerciale sunt incluse în categoria plătitorilor de impozi pe profit.

În cazul societăților comerciale care sunt persoane juridice române, sub incidența impunerii se află profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate, iar dacă sunt persoane juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, profitul impozabil este cel aferent acestui sediu permanent.

Cota de impozit pe profit este de 25%, cu următoarele excepții:

Până la data de 31 decembrie 2004, contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zone libere calculează un impozit pe profit cu cota de 5%, pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri;

Contribuabilii care încasează, printr-un cont bancar din România, venituri în valută din exportul bunurilor și / sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision – pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor – datorează un impozit pe profit calculat cu cota de 6% – în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2002, și respectiv, cu cota de 12,5 %, în perioada anului fiscal 2003.

Sumele aferente reducerii cotei de impozit pe profit (de la 25%) se repartizează la sfârșitul anului, ca resursă proprie de finanțare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielilor cu impozitul pe profit.

Pentru societățile comerciale care obțin venituri în valută din export, începând cu data de 1 ianuarie 2004, cota de impozit pe profit este de 25%. În contextul aplicării cotei obișnuite de impozit pe profit, stimularea exporturilor se va realiza printr-un sistem de sprijin cu finanțare prin bugetele anuale, al cărui mecanism concret de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

La contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor și / sau a cluburilor de noapte, a discotecilor și a cazinourilor, impozitul pe profit aferent acestor activități nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din activitățile menționate. În această situație, dacă impozitul pe profit calculat cu cota de 25% se situează sub nivelul de 5% din veniturile aferente acestei activități, impozitul pe profit datorat va fi egal cu 5% din veniturile realizate din activitățile specifice menționate.

În afara celor 3 excepții prezentate, mai există o excepție notabilă, dar aceasta nu se referă la societățile comerciale, ci la Banca Națională a României, în cazul căreia cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă.

Profitul impozabil (sau fiscal) se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În cazul bunurilor mobile și imobile produse de către contribuabili și valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, există posibilitatea opțiunii pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. În consecință, cehltuielile corespunzătpare devin deductibile la aceleași termene, proporțional cu ponderea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Această opțiune se exercită în momentul livrării bunurilor și nu se poate reveni asupra sa, în perioada de valabilitate a contractului.

Veniturile neimpozabile (Vni) sunt următoarele:

Dividendele primite de o persoană juridică română (Di), de la o altă persoană juridică română;

Diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare (DFV), înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe la societățile comerciale la care se dețin participațiile;

Veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile (Vad), din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat de ducere (Vapr), precum și eventualele venituri realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile (Vrchn);

Alte venituri (Av), prevăzute expres în acte normative speciale.

Sintetic, veniturile meimpozabile sunt redate prin ecuația următoare:

Vni = Di + DFV + Vad + Vrchn + Av (2.1)

La calcularea profitului impozabil sunt deductibile:

Sumele prelevate pentru fondul de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil, până ce fondul de rezervă atinge limita de 20% din capitalul social subscris și vărsat (SFRde);

Cheltuielile de sponsorizare și / sau de mecenat (Chs/m), efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferenței dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuielile cu sponsorizarea și / sau mecenatul;

Perisabilitățile (Per), în limitele prevăzute în normele specifice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Ecuația sumelor deductibile din punct de vedere fiscal este următoarea:

Def = SFRde + Chs/m + Per (2.2)

În structura cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal (Chnf) sunt incluse 20 de categori de cheltuieli, care presupun și efectuarea unor calcule exprese, potrivit legii și a instrucțiunilor privind metodologia dimensionării impozitului pe profit.

Concret, enumerarea cheltuielilor nedeductibile este următoarea:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate (ChIPrd);

amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine, ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România și / sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor, al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri (ACMP);

suma cheltuielilor cu îndemnizația de deplasare acordată salariaților, pentru deplasări în țară și în străinătate, care depășește de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice (∆ChId);

sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului (∆Spr);

suma cheltuielilor sociale care depășesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat (∆Chsoc);

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli (Chbl/d + T.V.A. aferentă);

cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă (T.V.A.c bas);

orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piață (Ochfa);

cheltuielile de cercetare – dezvoltare, de conducere și de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depășesc 10% din salariile impozabile ale salariaților sediului pemanent din România (∆Chc-d,c,a SP);

cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit Legii contabilității nr. 82 / 1991, republicată, cu modificări și completări ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii (Chfdjl);

cheltuielile înregistrate de societățile agricole constituite în baza Legii nr. 36 / 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere (∆Ch /cd);

cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activității de portofoliu, cu excepția celor determinate de vânzarea acestora (ChDNV);

cheltuielile aferente vemiturilor neimpozabile (Ch /Vni);

cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat (Chtm);

cheltuielile privind contribuțiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuțiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii (∆chCFS);

cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului (ChpraS). Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale și risc profesional;

cheltuielile de protocol ce depățesc limita de 2% aplictă asupra diferenței rezultate din totalul veniturilor și al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului (∆Chprot);

alte cheltuieli salariale și / sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoană fizică, dacă legea nu prevede altfel (Achs);

cheltuielile cu serviciile de managment, consultanță, prestări de servicii sau asistență, în situația în care nu sunt închiriate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată (Cmmcps/as);

cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care contribuabilul este autorizat (Chpra).

Desigur, nu toate cele 20 de categorii de cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal se regăsesc la o societate comercială anume. De aceea, ecuația dimensionării acestor cheltuieli nedeductibile se va scrie în funcție de situația concretă a societății comerciale analizate.

Putem scrie asfel ecuația impozitului pe profit:

Pri = Vt – Cht – Vni – Def + Chnf (2.3)

Vt – venturi totale (din exploatare, financiare și excepționale);

Cht – cheltuieli totale efectuate pentru realizarea veniturilor (pentru exploatare, financiare și excepționale);

Vni – veniturile neimpozabile;

Def – veniturile deductibile fiscal;

Chnf – cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală, într-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie să fie numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.

Completarea acestui registru se face în ordine cronologică, fără ștersături, iar informațiile înregistrate trebuie să corespundă cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere.

Modul de completare a registrului de evidență fiscală este la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățiile proprii ale acestuia, vizând, de exemplu: calculul dobânzilor și a diferențelor de curs valutar deductibile fiscal sau reportabile, amortizarea fiscală, reducerile de impozit pe profit, evidența fiscală a vânzărilor cu plata în rate și alte asemenea operațiuni, potrivit legii.

Într-o situație specială se află cheltuielile contribuabilului cu dobânzile care sunt integral deductibile doar dacă gradul de îndatorare a capitlului (calculat ca raport între capitalul împrumutat mediu și capitalul propriu mediu) este mai mic decât unu.

Dacă gradul de îndatorare a capitalului este egal cu unu sau peste unu, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, până la deducerea lor integrală.

Aceleași limitări și condiții ale deducerii se aplică pierderilor nete din diferențele de curs valutar (în cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar depășesc veniturile obținute din diferențele de curs valutar).

În cazul împrumuturilor obținute de la alte enități decât instituțiile de credit autorizate, dobânda deductibilă este limitată la:

nilelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, pentru împrumuturile în lei;

nilelul ratei dobânzii EURIBOR, plus 2% pentru împrumuturile angajate în euro;

nilelul ratei dobânzii LIBOR, plus 2% pentru împrumuturile obținute în alte devize.

Referitor la cheltuielile privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, s-a legiferat posibilitatea utilizării regimului de amortizare accelerată, fără aprobarea organului fiscal teritorial. Acest regim de amortizare se poate utiliza pentru capitalurile imobilizate în echipamente tehnologice, respectiv în mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, puse în funcțiune după 1 iulie 2002. De asemenea, amortizarea accelerată se poate realiza și pentru capitalurile imobilizate de brevetele de invenție, de la data aplicării acestora de către contribuabil.

2.5. Plata și controlul impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul. În acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.
Banca Națională a României, băncile și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Contribuabilii au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Persoanele juridice care încetează să existe au obligația de a depune declarația de impunere și de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.
Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează și plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.
Contribuabilii care obțin venituri din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.
În cursul anului fiscal contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Contribuabilii sunt obligați să depună o dată cu declarația de impunere anuală și o declarație privind plățile sau angajamentele de plată către persoanele fizice și/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plății și beneficiarul. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru operațiunile în exclusivitate de import de bunuri și transport internațional.
Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.
Declarația de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil.
Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face în lei.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări și penalități de întârziere, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea și executarea silită a impozitelor reglementate de legislație, precum și a penalităților, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere se efectuează, conform reglementărilor legale în vigoare, de către organele fiscale ale Ministerului Finanțelor Publice. Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, conform Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului. În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla și de a recalcula adecvat profitul impozabil și impozitul de plată pentru:
a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;
b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;
c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați ori de persoanele care acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;
d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulți contribuabili ori acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.
În cazul tranzacțiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piață a tranzacțiilor.
Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin această calitate, sunt obligați să păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:
a) autorităților cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;
b) autorității din domeniul muncii și protecției sociale care face plăți de asigurări sociale sau alte plăți similare;
c) autorităților fiscale ale altei țări, în baza unei convenții internaționale ratificate sau aprobate de Parlament;
d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.
Persoana care primește informații fiscale, potrivit prevederilor legale, este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.
Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane, cu consimțământul scris al contribuabilului.
Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.
Contestațiile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluționează conform prevederilor legale în materie.
Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acțiunilor ori a părților sociale ale societăților comerciale, precum și transferul patrimoniului unei entități aparținând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale de natura impozitului pe profit și a impozitului pe dividende. Fac excepție situațiile în care urmează să se preia obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administrației de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum și tranzacțiile efectuate pe piața de capital. Oficiul registrului comerțului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute de lege să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligațiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administrației de stat, în cazul în care se preiau aceste obligații fiscale.
Nerespectarea prevederilor legale constituie infracțiune pentru administratorul societății sau reprezentantul legal, după caz, precum și pentru emitentul certificatului de mențiuni și se pedepsește potrivit legii penale

2.6. Impozitul pe profit amânat

Impozitul pe profit curent este impozitul pe profit de plată (de recuperat), determinat în funcție de baza impozabilă (profit sau pierdere fiscală) stabilită în conformitate cu prevederile legislației fiscale din perioada curentă. Astfel, în urma întocmirii declarației fiscale anuale privind impozitul pe profit se poate obține fie impozit de plată, fie impozit de recuperat, iar în contabilitate acesta este reflectat cu ajutorul contului 4411 „Impozitul pe profit curent“.

În contul 4412 „Impozitul pe profit amânat“ este evidențiat la finele exercițiului financiar impozitul pe profit amânat determinat în conformitate cu IAS 12 „Impozitul pe profit“. Metoda folosită în determinarea unui astfel de impozit amânat este una „bilanțieră“, în sensul că se au în vedere elementele evaluate conform reglementărilor contabile și înscrise în situațiile financiare. Astfel, impozitul pe profit amânat are rolul de a reconcilia profitul contabil obținut în situațiile financiare cu impozitul pe profit având în vedere existența diferențelor temporare între valoarea contabilă și valoarea fiscală a activelor și datoriilor prezentate în situațiile financiare.

Cum se determină?

La analiza și determinarea acestui impozit, așa cum rezultă din IAS 12 „Impozitul pe profit“, se au în vedere diferențele temporare între valoarea contabilă, care este valoarea netă bilanțiera și valoarea fiscală, care este valoarea atribuită unui activ sau unei datorii în scopuri fiscale. Diferențele temporare constatate pot îmbrăca forma diferențelor temporare impozabile sau diferențelor temporare deductibile.

Diferențele temporare impozabile sunt acele diferențe care vor avea ca rezultat valori impozabile în determinarea impozitului pe profitul curent al perioadelor viitoare, pe măsură ce valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. Atunci când: în cazul activelor, valoarea contabilă este mai mare decât baza fiscală, respectiv în cazul datoriilor valoarea contabilă este mai mică decât baza fiscală, se obține o diferență temporară impozabilă, care, de regulă, generează datorie privind impozitul amânat (articol contabil 6912 = 4412).

Diferențele temporare deductibile sunt acele diferențe care vor avea ca rezultat valori deductibile în determinarea impozitului pe profitul curent al perioadelor următoare, pe măsură ce valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. Aceste diferențe se constată dacă: în cazul activelor, valoarea contabilă este mai mică decât baza fiscală, respectiv, în cazul datoriilor valoarea contabilă este mai mare decât baza fiscală, care, de regulă, generează o creanță privind impozitul amânat (articol contabil 4412 = 791 ).

Care este efectul în rezultatul curent?

Efectul acestor înregistrări este de a ajusta rezultatul exercițiului curent cu impozitul pe profit pe care societatea trebuie să-l plăteasca sau să-l recupereze în viitor pentru elementele curente din situațiile financiare anuale, determinate de faptul că există diferențe între tratamentul contabil și cel fiscal al elementelor respective.

În cazul diferențelor temporare impozabile, potrivit principiului prudenței, societatea trebuie să-și provizioneze din rezultatul curent sume ce reprezintă la data bilanțului curent plăți viitoare cu impozitul pe profit, pentru perioadele următoare în care se vor obține și beneficiile economice impozabile aferente. În viitor, pe măsura obținerii beneficiilor impozabile, datoria cu impozitul amânat se va reversa (4412=791), deoarece societatea va realiza profit impozabil pentru care va trebui să plăteasca impozit pe profit (6911= 4411).

În cazul diferențelor temporare deductibile, societatea trebuie să-și afecteze rezultatul curent cu sume reprezentând impozitul pe profit de recuperat în viitor pentru elementele curente prezentate la data bilanțului, datorită faptului că până în prezent s-a plătit mai mult impozit pe profit, iar pe viitor pentru aceleași elemente se va plăti mai puțin, moment în care creanța cu impozitul amânat se va reversa (6912=4412).

Algoritmul de calcul al impozitului pe profit amânat presupune aplicarea cotei impozitului pe profit, prevăzută de legislația fiscală, asupra diferențelor temporare rezultate. La sfârșitul anului soldul contului 4412 „Impozitul pe profit amânat“ reflectă natura impozitului pe profit amânat (de plată sau de recuperat) în viitor pentru elementele prezentate în situațiile financiare și care au asociate diferențe temporare.

Diferențele temporare sunt generate de tranzacții care afectează atât bilanțul cât și contul de profit și piedere. Astfel, datorită existenței diferențelor de timp între tratamentul contabil și cel fiscal, se aduce la cunostință utilizatorilor de situații financiare care este impozitul pe profit de plată sau de recuperat în viitor pentru elementele curente. În acest sens, trebuie înțeles faptul că impozitul pe profit amânat este generat numai de diferențe temporare așa cum prevede și IAS 12 „Impozitul pe profit“, și nu de diferențe cu caracter definitiv (permanente). Astfel, în analiza și depistarea diferențelor între valoarea contabilă și valoarea fiscală a tranzacțiilor care afectează atât bilanțul, cât și contul de profit si pierdere se disting și diferențe care nu au caracter temporar, ci definitiv, în sensul că pentru elementele respective nu se amâna pe viitor tratamentul fiscal și rămân definitive în exercițiul curent (exemplu: deductibilitatea cheltuielilor de protocol în comparație cu deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda). Cheltuielile de protocol nu generează impozite amânate deoarece raționamentul lor atât contabil, cât și fiscal este facut într-un singur exercițiu și nu se amână în timp, adică în perioadele următoare, rezultând în funcție de regimul fiscal al acestora cheltuieli deductibile sau nedeductibile aferente exercițiului respectiv. Comparativ, pentru unele cheltuieli cu dobânda efectuate într-un exercițiu, a căror deductibilitate în perioada curentă este restricționată, se pot stabili diferențe temporare care să genereze impozite amânate, deoarece din punct de vedere contabil acestea s-au realizat în perioada curentă, iar fiscal pot fi luate în calcul la determinarea impozitului pe profitul curent în altă perioadă, în funcție de îndeplinirea anumitor condiții fiscale, cum ar fi de exemplu realizarea unui grad de îndatorare mai mic decât unu.

Situații concrete de diferențe temporare

Pentru constituirea impozitului pe profit amânat, la finele fiecărui exercițiu financiar se vor avea în vedere atât prevederile legislației fiscale pentru determinarea impozitului pe profit, cât și prevederile contabile reglementate de Standardele Internaționale de Contabilitate, astfel încât să se determine corespunzător diferențele temporare pentru elementele existente în situațiile financiare.

În acest sens, se pot prezenta câteva exemple de situații care conduc la apariția diferențelor temporare pentru elemente din situații financiare anuale, datorită tratamentului contabil și fiscal aplicat acestora în mod diferit și în exerciții financiare diferite:

dobânzile și pierderile de curs valutar aferente exercițiului curent care nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate integrală în exercițiul respectiv și sunt reportate din punct de vedere fiscal în perioadele următoare;

imobilizările corporale prezentate în bilanț pentru care s-a beneficiat de amortizarea suplimentară de 20% sau de alte regimuri de amortizare care sunt recunoscute diferit de legislația fiscală față de recunoașterea în contabilitate;

capitalizarea provizioanelor constituite pentru refacerea terenurilor afectate sau pentru reabilitarea mediului care, potrivit legii fiscale, sunt cheltuieli deductibile, iar, din punct de vedere contabil, aceste provizioane fiind capitalizate, vor fi înregistrate pe cheltuieli eșalonat pe calea amortizării;

veniturile și cheltuielile aferente vânzărilor cu plata în rate deductibile, respectiv impozabile eșalonat pe durata contractului, iar în contabilitate sunt înregistrate la momentul livrării;

imobilizări corporale și necorporale pentru care societatea a stabilit durate de viață utilă diferite față de duratele normale de func¡ionare recunoscute din punct de vedere fiscal;

costuri recunoscute drept cheltuială în contabilitate , care din punct de vedere fiscal sunt considerate active, urmând ca recunoașterea acestora pe cheltuială deductibilă să se facă eșalonat potrivit legii.

Capitolul 3

ANALIZA IMPOZITULUI PE PROFIT

LA SOCIETATEA COMERCIALĂ „MODA” SA ARAD

3.1. Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor exploatării

Din totalul veniturilor obținute de SC „MODA” SA, majoritatea veniturilor sunt obținute din activitatea de exploatare, respectiv cele obținute din vânzarea produselor finite și din activitatea de lohn adică vânzarea produselor fabricate la export.

Pentru realizarea acestui scop societatea comercială a efectuat o serie de cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul, impozite, taxe, cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate, denumite în general cheltuieli de exploatare.

Rezultatul brut al exploatării, calculat ca diferență între venituri din exploatare și cheltuieli din exploatare, poate fi:

pozitiv (profit), dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile

negativ (pierdere), dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

În tabelele următoare sunt prezentate mărimile veniturilor din exploatare, a cheltuielilor din exploatare și rezultatul brut, precum și evoluția acestuia în perioada 2000-2003.

Tabel nr. 3.1

Venituri din exploatare, cheltuieli din exploatare și rezultatul brut

-mii lei-

Observăm că veniturile și cheltuielile din exploatare au crescut de la un an la altul. În continuare, vom calcula creșterea absolută , rata de creștere a veniturilor și cheltuielilor și rata reală de creștere influențată de inflație.

Tabel nr. 3.2

Evoluția veniturilor din exploatare pe perioada 2000-2003

-mii lei-

Vn – venituri din anul n;

Vn-1 – venituri din anul precedent;

If – indicele inflației : – anul 2001/2000 a fost de 35%

– anul 2002/2001 a fost de 17%

– anul 2003/2002 a fost de 15%

Rc – rata creșterii veniturilor din exploatare;

Rr – rata reală de creștere a veniturilor din exploatare influențată de inflație.

În legătură cu creșterea în timp a veniturilor din exploatare se pot menționa următoarele:

veniturile au crescut de la un an la altul în valori absolute, iar la nivelul celor trei ani abaterea absolută totală a fost de 59.023.367 mii lei ;

rata creșterii veniturilor a fost în anul 2001 față de 2000 de 44,62%, în anul 2002 față de 2001 de 15,53%, iar în 2003 creșterea a fost de 15,95%;

dacă se calculează rata reală se observă că în anul 2001 față de 2000 creșterea a fost de doar 7,12%, sporirea veniturilor din exploatare în anul 2002 față de 2001 a fost determinată de inflație, rata reală de creștere fiind negativă (-1,41%), iar în anul 2003 creșterea a fost influențată tot de inflație, dar de data aceasta avem o creștere pozitivă de 0,83%.

Tabel nr. 3.3

Evoluția cheltuielilor din exploatare pe perioada 2000-2003

-mii lei-

Vn – cheltuieli din anul n;

Vn-1 – cheltuieli din anul precedent;

If – indicele inflației ;

Rc – rata creșterii cheltuielilor din exploatare

Rr – rata reală de creștere a cheltuielilor din exploatare influențată de inflație

Rata de creștere a cheltuielilor din exploatare a fost egală cu 34,32% în anul 2001 față de anul 2000, în anul 2002 față de 2001 rata de creștere a fost egală cu 26,81% și respectiv cu 18,17% în anul 2003 față de 2002.

Rata reală de creștere a fost în anul 2001 față de anul 2000, negativă -0,5% ceea ce înseamnă că în mod real cheltuielile au scăzut.

În anul 2002 față de anul 2001 rata reală de creștere a cheltuielilor din exploatare este pozitivă, fiind egală cu 7,69% ceea ce reprezintă creșterea în termeni reali a cheltuielilor.

De asemenea, și în anul 2003 față de anul 2002 rata reală de creștere a cheltuielilor din exploatare a crescut ea fiind de 2,6%.

Prin compararea ratelor de creștere a veniturilor cu cheltuielile se observă un ritm de creștere mai mare a cheltuielilor decât a veniturilor, aceasta însemnând reducerea rezultatului brut al exploatării de la un an la altul care influențează negativ rezultatul întreprinderii.

Tabel nr. 3.4

Evoluția rezultatului din exploatare pe perioada 2000-2003

-mii lei-

Din analiza indicatorilor din tabelul de mai sus se constată că societatea comercială a obținut din activitatea de exploatare un rezultat negativ în valori absolute de la un an la altul. Această scădere a fost influențată de reducerea veniturilor din exploatare, creșterea cheltuielilor din exploatare și inflație.

În anul 2002 față de anul 2001 a avut loc o reducere a rezultatului exploatării atât în valori absolute cât și în valori relative datorită reducerii veniturilor și creșterii cheltuielilor.

În anul 2003 față de anul 2002 a avut loc tot o reducere a rezultatului din exploatare dar în proporții mai mici ceea ce înseamnă că rezultatul exploatării a avut un trend descrescător după care a avut o evoluție descrescătoare dar în proporții foarte mici după cum se observă în graficul ce urmează.

3.2. Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare

Veniturile financiare rezultă din activitatea financiară a societății comerciale cum ar fi:

dobânzi bancare;

venituri din diferențe favorabile de curs valutar;

titluri de plasament;

sconturi obținute;

imobilizări financiare;

participații la alte societăți.

Cheltuielile financiare sunt generate de:

pierderi din creanțe legate de participații;

diferențe nefavorabile de curs valutar;

dobânzi acordate;

titluri de plasament cedate;

sconturi acordate.

Tabel nr. 3.5

Venituri financiare, cheltuieli financiare și rezultatul brut

-mii lei-

Din graficul de mai sus observăm că veniturile financiare au avut un trend crescător în anii 2001 și 2002 după care curba lor a avut un trend descrescător datorită creșterii veniturilor din diferențe de curs valutar și a reducerii veniturilor din participare.

Cheltuielile financiare au avut și ele un trend descrescător datorită reducerii cheltuielilor din diferențe de curs valutar.

Datorită evoluției veniturilor și cheltuielilor rezultatul financiar a suferit o creștere bruscă urmată de o reducere în anul 2003.

3.3. Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor excepționale

Veniturile și cheltuielile excepționale sunt generate de operații de gestiune și de capital cu caracter accidental, neobișnuite în raport cu activitatea normală a societății comerciale.

La venituri excepționale sunt înregistrate venituri din valorificarea unor bunuri în urma unor dezmembrări de mijloace fixe, drepturi de personal neridicate, donații primite, lipsuri constatate cu ocazia inventarierii și imputate persoanelor vinovate.

Cheltuielile excepționale sunt determinate de amenzi și penalități, donații și subvenții acordate, pierderi de la debitori diverși.

Tabel nr. 3.6

Venituri excepționale, cheltuieli excepționale și rezultatul brut

-mii lei-

După cum putem observa veniturile și cheltuielile excepționale au un trend crescător după care se reduc la zero în anii 2002 și 2003, ceea ce înseamnă că societatea comercială are un rezultat brut excepțional crescător până în anul 2001 după care se reduce la zero.

3.4. Analiza rezultatului brut

Diferența dintre veniturile totale realizate și cheltuielile totale efectuate reprezintă rezultatul brut al exercițiului.

Rezultatul brut al exercițiului reprezintă suma rezultatului brut obținut din activitatea de exploatare, financiară și excepțională.

Profitul impozabil este egal cu rezultatul brut al exercițiului la care se adaugă cheltuielile nedeductibile fiscal și se scad veniturile neimpozabile conform prevederilor legale.

Rezultatul net al societății reprezintă rezultatul brut al exercițiului din care se scade impozitul pe profit. Dacă acest rezultat este pozitiv, rezultă profit net care urmează a fi repartizat către acționari sau la rezerve, iar dacă el este negativ rezultă pierdere.

Tabel nr. 3.7

-mii lei-

Din analiza rezultatelor activității totale se obervă că atât rezultatul brut cât și rezultatul net al societății comerciale, în perioada 2000-2001 a cunoscut o creștere bruscă după care în perioada 2001-2003 a avut un trend descrescător.

Această creștere și apoi reducere se datorează creșterii într-o proporție mai mare în perioada 2000-2001 a veniturilor în comparație cu cheltuielile, iar în a doua perioadă veniturile au crescut într-o proporție mai mică în comparație cu cheltuielile.

Rezultatul brut a crescut la suma de 20.297.274 mii lei în anul 2001, adică cu 10.897.237 mii lei, față de anul 2000, s-a redus cu 5.689.153 în anul 2002 față de anul 2001, iar în anul 2003 a scăzut cu 968.967 față de anul 2002.

Impozitul pe profit a fost calculat cu o cotă de 25% pentru produsele interne și cu o cotă de 6% pentru produsele exportate, aceasta reprezentând o contribuție a societății la bugetul de stat.

Rezultatul net care a fost supus reprtiției financiare a înregistrat valori pozitive în toți acești ani și a evoluat crecător până în anul 2001 după care a evoluat descrescător la fel ca rezultatul brut.

3.5. Evoluția veniturilor totale, cheltuielilor totale și a impozitului pe profit

Veniturile totale au avut o evoluție crescătoare, dar nu în aceași măsură ca și cheltuielile totale. După cum rezultă și din graficul de mai jos cheltuielile totale au crescut într-un ritm mai mare decât veniturile totale.

Măsurile de cucerire a pieței pentru SC „MODA” SA Arad au constat în principal în fabricarea unor produse de înaltă calitate care să înfrunte concurența, promovarea acestor produse prin acțiuni de publicitate și reclamă, deschiderea unui magazin în centrul orașului și urmărirea în permanență a respectării raportului calitate – preț.

Comparând datele din bilanțurile societății comerciale, se observă că ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor totale o ocupă veniturile din exploatare, respectiv veniturile din producția vândută. Acest lucru este relevat în graficurile de mai jos:

Aceste venituri au fost obținute la rândul lor cu costuri (cheltuieli) însemnate care au înregistrat și ele o tendință ascendentă (de la 54.427.789 mii lei în anul 2000 la 109.553.416 mii lei în anul 2002). Ponderea cheltuielilor de exploatare, financiare și excepționale în cadrul volumului total al cheltuielilor este redată mai jos:

De asemenea, din analiza datelor preluate din bilanțurile societății comerciale pe patru ani consecutivi se observă că impozitul pe profit plătit pentru anii 2001 și 2002 este mai mic cu 1.039.941 mii lei în anul 2001 și cu 960.069 mii lei în anul 2002 față de anul 2000, iar în anul 2003 a crescut din nou și este mai mic cu doar 144.904 mii lei față de anul 2000.

Acest lucru se datorează în principal faptului că în anul 2001 și 2002, societatea comercială „MODA” SA Arad a înregistrat venituri din producția exportată într-o pondere semnificativă în volumul total al veniturilor, ceea ce a determinat reducerea impozitului pe profit de plată, deoarece impunerea acestor venituri din export se realizează cu o cotă de 6%.

În anul 2003 societatea comercială a realizat exporturi care au fost impozitate cu o cotă de 12,5% de unde rezultă și creșterea impozitului pe profit în anul 2003. Din 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit va fi 25%, deoarece nu vor mai exista cote de impozit pe profit reduse, stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanțare prin bugetele anuale.

Capitolul IV

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN PRACTICA FISCALĂ

DIN ROMÂNIA

4.1. Definirea taxei pe valoarea adăugată

În România la 1 noiembrie 1990 s-a practicat primul impozit indirect care era o formă a impozitului pe cifra de afaceri brută, multifazic denumit impozitul pe circulația mărfurilor. Aportul său la formarea veniturilor înscrise în bugetul de stat pe anul 1991 a fost de circa 43%.

În legătură cu subiectul acestui impozit este de menționat că toți agenții economici, persoane fizice și juridice, care erau autorizați să producă, să livreze sau să comercializeze produse (inclusiv pentru export), ori să execute lucrări sau să presteze servicii aveau obligația să plătească statului impozit pe circulația mărfurilor. Pentru calcularea acestui impozit se utilizează un număr de cote procentuale al căror nivel era diferențiat pe produse sau grupe de produse.

Erau exonerate de la plata impozitului pe circulația mărfurilor produsele industriei extractive, energie electrică și termică, produsele agricole și serviciile utilizate în consum propriu. De la 1 ianuarie 1992, în vederea simplificaării operațiunilor și a unei mai corecte așezări a impozitului, a avut loc reducerea la cinci a numărului de cote utilizate pentru calcularea impozitului pe circulația mărfurilor.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect cu caracter universal sau general, care se așează în toate fazele circuitului economic – incluzând producția și circulația produselor / mărfurilor până la consumatorii finali, precum și executarea serviciilor în favoarea diverșilor beneficiari consumatori.

Prin modul său de percepere la bugetul de stat, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect unic – aferent valorii finale a bunului / serviciului aflat sub incidența sa – care se percepe în mod fracționat, cu referire doar la valoarea adăugată (VA) în cazul fiecărui stadiu al circuitului economic.

Valoarea adăugată este egală cu diferența dintre vânzările și cumpărările aceluiași stadiu al circuitului economic.

Prin acest mod de percepere se elimină impunerea reportată (sau în cascadă) – care era (este) specifică impozitului pe cifra de afaceri, iar această caracteristică esențială reprezintă motivația economică a introducerii taxei pe valoarea adăugată în practica fiscală.

Originea taxei pe valoarea adăugată este reprezentată de diversele impozite generale așezate asupra consumului – care au început să fie percepute după primul război mondial.

Etapa premergătoare a introducerii taxei pe valoarea adăugată este considerată cea a sistemului plăților fracționate a taxelor (impozitelor) instituite asupra vânzărilor totale, la care s-a trecut în Franța, din 1848.

Instituirea efectivă a taxei pe valoarea adăugată s-a realizatpentru prima dată tot în Franța, în anul 1954, iar părintele acesteia este Maurice Laure – care a inițiat și a conceput reforma fiscală din anii 1954-1955.

În cadrul Comunității Economice Europene – după 10 ani de la semnarea tratatului de la Roma – au fost adoptate, în 1967, o serie de directive care au pus bazele legislative ale acestui tip de impozit direct – ce urma să fie introdus în practica din acest important spațiu economic al lumii, începând cu 1 ianuarie 1970. După mai multe modificări, se poate aprecia că armonizarea legislației țărilor europene comunitare privind asieta taxei pe valoarea adăugată s-a realizat în 1977.

Anterior anului 1970, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în 1967 – de Danemarca și Brazilia, în 1968 – de Germania și Uruguay, în 1969 de Olanda și Suedia.

În prezent, taxa pe valoarea adăugată ocupă un loc important în cadrul sistemelor fiscale din peste 70 de țări ale lumii.

În România, în cadrul măsurilor de promovare a reformei economice, taxei pe valoarea adăugată i-a revenit un loc major – fiind considerată o componentă esențială a unui sistem fiscal modern.

Actul normativ inițial privind introducerea taxa pe valoarea adăugată în românia este OG nr. 3/1992, aprobată prin Legea nr. 130 din 19 decemebrie 1992.

Data fixată prin aceste acte normative a fost 1 ianuarie 1993, dar măsurile pregătitoare nu s-au realizat așa cum s-a prevăzut, astfel că introducerea taxei pe valoarea adăugată a devenit efectivă de la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația (ICM) – care s-a perceputpână la 30 iunie 1993.

Pentru sistemul fiscal al României, TVA a reprezentat o preluare a unui impozit direct cunoscut din practica țărilor din Europa Occidentala – impozit ce și-a dovedit relativ repede eficacitatea sa fiscală și economică în cadrul economiilor concurențiale de piață din aceată zonă.

Multe dintre elementele asietei TVA au fost bine preluate, dar credem că în cazul denumirii s-a greșit. În acest context, considerăm că potrivită ar fi fost titulatura de impozit pe valoarea adăugată (IVA), căci trăsăturile caracteristice acestui venit bugetar sunt cele ale unui impozit indirect și nu ale unei taxe (de altfel,amintim, că în Italia și Spania se folosește denumirea corectă de impozit).

4.2. Sfera de aplicabilitate a taxei pe valoarea adăugată

4.2.1. Operațiuni impozabile

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde și importul de bunuri.

Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite operațiuni impozabile. Operațiunile impozabile pot fi:

operațiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute în legislație;

operațiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia. Prin bunuri se înțelege bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură sunt considerate bunuri mobile corporale. Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plată :

predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadențe, cu excepția contractelor de leasing;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului;

bunurile constatate lipsă din gestiune.

Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri. Prestările de servicii cuprind operațiuni cum sunt:

închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație;

prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice ;

intermedierea efectuată de comisionari, care acționează în numele și în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

4.2.2. Regimuri de impozitare

Operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică din punct de vedere al regimului de impozitare astfel:

operațiuni taxabile, la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. Nivelul cotei standard se stabilește prin legislație.

operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, pentru care furnizorii și/sau prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și/sau serviciilor destinate realizării operațiunilor respective.

operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere, pentru care furnizorii/presatorii nu au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și/sau serviciilor destinate realizarii operatiunilor respective.

operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Operațiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată, atât cele cu drept de deducere cât și cele fără drept de deducere, sunt reglementate prin lege și nu se admite extinderea lor prin analogie.

4.2.3. Operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată

Sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată următoarele activități de interes general:

spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități, precum și cantinele organizate pe lângă aceste unități. Sunt de asemenea scutite serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către persoane impozabile autorizate care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum și serviciile funerare prestate de unitățiile sanitare.

prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi și de către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate;

prestările de îngrijire și supraveghere la domiciliu a persoanelor efectuate de personal specializat, cu exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale;

livrările de organe, de sânge și de lapte uman;

activitatea de învățământ prevăzută în Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, desfășurată de unitățile autorizate de Ministerul Educației și Cercetării și care sunt cuprinse în sistemul național de învățământ, precum și achiziționarea de către acestea de documentație tehnică și materiale de construcții destinate învățământului de stat și particular, precum și de aparatură, utilaje, publicații și dotări pentru procesul didactic. Sunt de asemenea scutite cantinele organizate pe lângă unitățile cuprinse în sistemul național de învățământ autorizate de Ministerul Educației și Cercetării;

prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de asistența și protecția socială efectuate de instituțiile publice, instituțiile de interes public, sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și tinerilor, efectuate de instituțiile publice, instituțiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

prestările de servicii și livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență;

serviciile ce au strânsă legatură cu practicarea sportului sau a educației fizice prestate de organizații fără scop patrimonial în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educația fizică;

prestări de servicii culturale și livrările de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate de instituții publice;

prestările de servicii și livrările de bunuri efectuate de unități ale căror operațiuni sunt scutite cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurențiale.

realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate;

m) vânzarea de filme sau licențe de filme destinate difuzării prin televiziune, cu excepția celor de publicitate;

n) transportul bolnavilor sau răniților cu vehicule special amenajate și autorizate în acest sens.

Alte operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor, proiectelor și temelor componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, precum și acțiunile cuprinse în acestea, privind organizarea și finanțarea activității de cercetare-dezvoltare, sau ale Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare. Sunt de asemenea scutite activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare finanțate în parteneriat internațional, regional și bilateral;

b) livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali;

c) următoarele operațiuni bancare și financiare:

acordarea de credite, inclusiv acordarea de împrumuturi de asociații/acționarii societăților comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societății, precum și acordarea de împrumuturi de către orice persoană fizică sau juridică;

operațiunile efectuate de băncile, persoane juridice române, sucursalele din România ale băncilor persoane juridice străine, organisme financiar-bancare internaționale, casele de economii, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar precum și alte persoane juridice autorizate să desfășoare activități bancare, cu excepția următoarelor operațiuni: operațiunile de leasing financiar, închirierea de casete de siguranță, tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase, obiecte confecționate din acestea și/sau pietre prețioase, expertizarea de studii de fezabilitate, acordarea de consultanță, evaluări de patrimoniu;

operațiunile specifice efectuate de Banca Națională a României. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată achizițiile de aur, argint, alte metale și pietre prețioase efectuate de Banca Națională a României de la persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

operațiunile de investiții financiare, de intermediere financiară, operațiunile cu valori mobiliare sau instrumente financiare derivate, inclusiv cele cu valori mobiliare care nu sunt tranzacționate pe piața de capital, precum și operațiunile cu alte instrumente financiare;

intermedierea în plasamentul de valori mobiliare și oferirea de servicii legate de acesta;

d) gestiunea fondurilor comune de plasament și a fondurilor comune de creanță efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați – S.A., Fondul de Garantare a Creditului Rural – S.A., Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A., precum și de alte organisme constituite în acest scop;

e) operațiunile de asigurare și de reasigurare, precum și prestările de servicii aferente acestor operațiuni efectuate de intermediarii în operațiuni de asigurare;

f) activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc efectuate de Compania Națională "Loteria Română" – S.A. și contribuabilii autorizati de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc;

g) livrările de bunuri și/sau prestările de servicii realizate cu deținuți de unitățile din sistemul penitenciar;

h) lucrările de construcții, amenajări, reparații și întretinere executate pentru monumente comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989, precum și pentru muzee, case memoriale, monumente istorice și de arhitectură;

i) încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expozitii, grădini zoologice și botanice, biblioteci, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

j) editarea, tipărirea și/sau vânzarea de manuale școlare și/sau de cărți, exclusiv activitatea de publicitate;

k) livrările de proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și de produse ortopedice;

l) transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova, Galați-Grindu;

m) valorificarea obiectelor și veșmintelor de cult, tipărirea cărților de cult, teologice sau cu conținut bisericesc, necesare practicării cultului, precum și a celor asimilate obiectelor de cult;

n) transferul dreptului de proprietate al bunurilor către Agenția de Valorificare a Activelor Bancare ca efect al dării în plata pentru stingerea obligației de plată a debitorului, total sau parțial, conform prevederilor legale;

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată activitățile persoanelor impozabile cu venituri din operațiuni taxabile declarate, sau după caz realizate anual, de până la 1,5 miliarde lei inclusiv. În situația realizării unor venituri superioare plafonului de impozitare de 1,5 miliarde lei în cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligația să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în conformitate cu prevederile legale în vigoare. După înscrierea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile respective nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului de 1,5 miliarde lei.

Plafonul de impozitare de 1,5 miliarde lei este valabil pentru anul fiscal 2002. De la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2003 plafonul de impozitare se stabilește la suma de 1,7 miliarde lei, iar de la 1 ianuarie 2004 și în continuare plafonul de impozitare se stabilește la 2 miliarde lei.

Operatiuni scutite la import

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:

bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

bunurile introduse în țară de călători sau alte persoane fizice cu domiciliul în țară sau în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate, precum și carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave și/sau aeronave;

importul de bunuri a căror livrare de către persoane impozabile este scutită de taxa pe valoarea adăugată în interiorul țării. Același regim se aplică și pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;

importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a sănătății, cultural, artistic, educativ, științific, sportiv, de protecție și ameliorare a mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și de arhitectură și importurile de bunuri finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate României de organisme internaționale, de guverne străine și/sau de organizații nonprofit și de caritate;

importul următoarelor bunuri: mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare și de documentare, bunurile de origine română, bunurile străine care devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție, bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare și pentru transportul internațional.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată :

exportul de bunuri, transportul și prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor, precum și bunurile comercializate prin magazinele duty-free;

transportul international de persoane în și din strainatate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta;

transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate;

trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între Romania și statele vecine;

transportul, prestările de servicii accesorii transportului precum și alte prestări de servicii aferente mărfurilor din import, și a caror contravaloare este inclusă în baza de impozitare;

livrările de bunuri destinate utilizării pe nave și aeronave, sau încorporării în nave și aeronave, care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri;

prestările de servicii efectuate în aeroporturi aferente aeronavelor în trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale;

reparațiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din străinătate;

alte prestări de servicii efectuate de persoane impozabile cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate;

prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigație care își desfășoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum și livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate; livrările de bunuri sș prestările de servicii în favoarea directă a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora ;

bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

m) livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

n) construcția, extinderea, reabilitarea și consolidarea lăcașurilor de cult religios.

o) livrările de utilaje, echipamente și prestăile de servicii legate nemijlocit de operațiunile petroliere, realizate de titularii acordurilor petroliere persoane juridice străine;

p) livrările de utilaje, echipamente și prestările de servicii aferente obiectivului de investiții "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Bucuresti – Otopeni".

prestările de servicii efectuate de intermediari care acționeaza în numele sau în contul altuia atunci când intervin în operațiunile prevăzute.

4.2.4. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plătește de către:

a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiuni taxabile.

b) titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice care acționeaza în numele și din ordinul titularului operațiunii de import, indiferent dacă sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale;

c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în țară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;

d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, beneficiare ale prestărilor de servicii, efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale.

În situația în care persoana care realizează operațiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajeaza să îndeplinească obligațiile ce-i revin conform prevederilor legale.

Beneficiarii prestărilor de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România, sunt obligați la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă prestatorii din străinătate nu au îndeplinit obligația desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în România.

4.3. Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul efectuării livrării de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Pentru operațiunile prevăzute mai jos, faptul generator al taxei pe valoarea adaugată ia naștere la :

data înregistrării declarației vamale, în cazul bunurilor plasate în regim de import;

data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul in străinatate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

data plății prestatorului extern in cazul plăților efectuate fără factură pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

data la care bunurile aflate într-un regim vamal suspensiv sunt plasate în regim de import;

data stabilirii debitului pe bază de factură pentru prestările de servicii care dau loc la decontări sau plăți succesive, acestea fiind considerate că au fost efectuate în momentul expirării perioadelor aferente acestor decontări sau plăți ;

data vânzării bunurilor către beneficiari, în cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignație;

data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legatură cu activitatea economică desfășurată de acestea, sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

data documentelor prin care se confirmă prestarea de către persoane impozabile a unor servicii în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de acestea sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

data colectării monedelor din mașină pentru mărfurile vândute prin mașini automate;

termenele de plată a ratelor prevăzute în contracte pentru operațiunile de leasing;

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoarea adaugată, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat.

Exigibilitatea ia naștere la data efectuării livrării bunurilor mobile,transferului proprietății bunurilor imobile sau prestării serviciilor. Pentru livrările de bunuri cu plata în rate exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data prevăzuta pentru plata ratelor.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când:

a) factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor ;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încaseaza înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

c) se încaseaza avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru:

plata importurilor și a datoriei vamale;

realizarea producției destinate exportului;

efectuarea de plăți în contul clientului;

livrări de bunuri si prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugată.

Pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii care se efectuează continuu -energie electrică, energie termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare- exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe bază de factură fiscală sau alt document legal.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferenta avansurilor încasate de persoanele impozabile inregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au câștigat licitații pentru efectuarea obiectivelor finanțate din credite acordate de organismele financiare internaționale statului român sau garantate de acesta ia naștere la data facturării situațiilor de lucrări.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor de construcții-montaj ia naștere la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru lucrările imobiliare intervine la data încasării avansurilor pe bază de situații de lucrări, dar antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data livrarii, în condiții stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

4.4. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este determinată de:

a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților în vederea stimulării vânzărilor, în condițiile prevăzute în contractele încheiate;

b) penalizările, precum și sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale;

c) dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operațiuni de leasing;

d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

e) ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;

Baza de impozitare se reduce corespunzător:

a) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, prețurile sau alte elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate, precum și în cazul retururilor de pânã la 15% din presa scrisă;

b) în situația în care reducerile de preț prevăzute în prevederile legale sunt acordate conform contractelor încheiate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

c) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru amblajele care circulă prin facturare.

Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii. Sunt cuprinse în baza de impozitare, în măsura în care nu au fost cuprinse în baza de impozitare determinată, cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin dupa intrarea bunului în țară pâna la primul loc de destinație a bunurilor. Prin primul loc de destinație se înțelege locul care figurează pe documentul de transport care însoțește bunurile la intrarea în țară.

În cazul în care elementele care servesc la determinarea bazei de impozitare la import sunt exprimate într-o valută străină, cursul de schimb la care se face evaluarea este cel stabilit pentru calculul valorii în vamă.

4.5. Cotele de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Cotele de impunere ale taxei pe valoarea adăugată pot fii de două feluri și anume: cota standard și cota redusă.

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții;

b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

c) livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;

d) livrările de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman și veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată. În cazul schimbărilor de cote se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii.

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea aceluiași bun.

4.6. Regimul deducerilor

Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale teritoriale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor si serviciilor destinate realizarii de:

a) operațiuni taxabile;

b) livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată ;

c) acțiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum și pentru alte acțiuni prevăzute în legi, cu respectarea limitelor și destinațiilor prevăzute în acestea;

d) operațiuni rezultând din activități economice efectuate în străinătate, care ar da drept de deducere dacă aceste operațiuni ar fi realizate în interiorul țării;

e) operațiuni prevăzute în legislație, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv.

Taxa pe valoarea adăugată pe care persoanele impozabile au dreptul să o deducă este:

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate, de către o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate;

c) taxa achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plății taxei în vamă;

d) taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru prestările de servicii;

e) taxa pe valoarea adăugată achitată de beneficiar în numele furnizorului pentru operațiunile prevazute în legislație.

Dreptul de deducere a taxei aferente bunurilor și/sau serviciilor care sunt utilizate de către o persoană impozabilă pentru efectuarea atât de operațiuni ce dau drept de deducere, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, se determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor si/sau serviciilor respective la realizarea operatiunilor care dau drept de deducere.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente:

a) cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele sau, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

b) cu declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale;

c) cu declarația vamală, emisă pe numele său, și documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată, sau în cazul compensării, decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii precedente din care rezultă taxa de rambursat si nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;

d) cu documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată, sau în cazul compensării, decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii precedente din care rezulta taxa de rambursat și nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;

e) cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată și documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată.

Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

a) operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile;

b) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

c) servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natură prestate pentru persoane impozabile care desfășoară activitate de intermediere în turism;

d) băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol;

e) bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială finanțate din sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către persoane impozabile înregistrate la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, se poate deduce. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi în mod obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile de la bugetul de stat sau bugetele locale. La încheierea exercițiului financiar sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice. Unitățile care au la finele anului fiscal taxă de rambursat rezultată din decontul de taxă pe valoarea adăugată, pot compensa această taxă cu sumele deduse și neutilizate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale .

Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată pentru bunurile livrate și/sau serviciile prestate, denumită taxa colectată. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune în parte, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește lunar pe bază de deconturi ale plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, ca diferență între taxa colectată si taxa dedusă potrivit legii. În situația în care taxa dedusă este mai mare decât taxa colectată, rezultă taxă de rambursat, iar în situația în care taxa colectată este mai mare decât taxa dedusă potrivit, rezultă taxă de plată la bugetul de stat.

Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilită prin decontul de taxă pe valoarea adăugată se regularizează în ordinea următoare:

a) prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxă pe valoarea adăugată;

b) prin compensarea cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoana impozabilă, efectuată de organele fiscale din oficiu sau, sau după caz la solicitarea expresă a persoanei impozabile în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensare;

c) rambursarea efectuată de organele fiscale.

Rambursarea diferenței de taxă, rămase după compensarea realizată și după scăderea taxei corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor/prestatorilor, determinată potrivit prevederilor legale, se efectuează de organele fiscale teritoriale în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare pe baza documentației stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice și a verificărilor efectuate de organele de control fiscal.

Organele fiscale teritoriale vor efectua la solicitarea persoanelor impozabile care se încadreaza în condițiile stabilite prin normele de aplicare a legislației, rambursări de taxă pe valoarea adăugată în termen de 15 zile de la data depunerii cererii de rambursare, cu verificarea ulterioară a documentației, respectiv semestrial. Rambursarea taxei pe valoarea adăugată poate fi solicitată lunar.

În vederea soluționarii cererilor de rambursare organele de control fiscal au obligația să determine valoarea taxei deductibile corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor/prestatorilor din țara, pentru care persoanele impozabile nu beneficiază de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat. Prin achitare se înțelege orice mod de stingere a obligațiilor față de furnizori/prestatori.

Persoanele impozabile care beneficiază de rambursarea taxei pe valoarea adăugată au obligația să determine și să declare pe proprie răspundere valoarea taxei deductibile corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor/prestatorilor din țară, pentru care nu beneficiază de rambursare efectivă a sumelor de la bugetul de stat. Cu ocazia verificării documentației, la termenele stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, organele de control fiscal au obligația să verifice exactitatea datelor din declarație pe propria răspundere.

4.7. Obligațiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Persoanele impozabile care realizează operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite cu drept de deducere, au următoarele obligații:

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

a) La începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite prin legislație, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe.

b) Să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă. Taxa pe valoarea adăugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, cu excepția situației în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

B. Cu privire la întocmirea documentelor:

a) să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal a furnizorului/prestatorului și după caz a beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxa pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la aceste documente se anexează și copia documentului legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată

b) persoanele impozabile plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/ prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului. Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu, precum și lipsa copiei documentului legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului în cazul cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente.

c)persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligația să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operațiuni:

transport cu taximetre, precum și transport de persoane pe bază de bilete de călătorie și abonamente;

vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;

vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii pentru populație pe bază de documente fără nominalizări privind cumpărătorul;

La cererea cumpărătorilor furnizorii/prestatorii pot să emită facturi fiscale pe care vor înscrie: suma încasată, numărul și data documentului prin care s-a efectuat plata de către beneficiar.

d) importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați, să determine, potrivit legii, valoare în vamă, taxele vamale, alte taxe și accize datorate de aceștia și să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

C. Cu privire la evidența operațiunilor:

a) să țina evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă intrărilor;

b) să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să întocmească și să depună lunar, la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice;

d) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;

e) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare, veniturile și cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:

a) să achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit lunar, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv;

b) să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor plasate în regim de import, la organul vamal, cu excepția operațiunilor de import scutite de taxa pe valoarea adăugată;

c) se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru:

mașinile industriale, mijloacele de transport destinate realizării de activități productive, utilajele tehnologice, instalațiile, echipamentele, aparatele de măsură și control, automatizări, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în țara și nu au fost niciodata utilizate, importate de către întreprinderile mici și mijlocii, în vederea realizării de investiții, pe perioada de realizare a investiției, până la punerea în funcțiune a acesteia, dar nu mai mult de 12 luni de la data începerii investiției.

mașinile industriale, utilajele tehnologice, instalațiile, echipamentele, aparatele de măsură și control, automatizări, mijloace de transport destinate realizării de activități productive, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în țara și nu au fost niciodata utilizate, importate de către societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum și de către persoanele fizice și asociațiile familiale, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zonă defavorizată, în vederea efectuării de investiții în zonele defavorizate, pe perioada de realizare a investiției, până la punerea în funcțiune a acesteia, dar nu mai mult de 12 de luni de la data începerii investiției.

mașinile industriale, utilajele tehnologice, instalațiile, echipamentele, aparatele de măsură și control, automatizări, mijloace de transport destinate realizării de activități productive, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în țara și nu au fost niciodată utilizate, importate de către persoane impozabile care realizează investiții cu impact semnificativ în economie pe perioada de realizare a investiției, până la punerea în funcțiune a acesteia, dar nu mai mult de 30 de luni de la data înregistrarii statistice la Ministerul Dezvoltării și Prognozei.

mașinile industriale, utilajele, instalațiile, echipamentele care se importă în vederea efectuării și derulării investițiilor prin care se realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacitățile existente sau se retehnologizează fabrici, secții, ateliere, precum și pentru mașinile agricole, pe termen de 120 de zile de la data efectuării importului. De asemenea, se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale, pe termen de 60 de zile, pentru materiile prime care nu se produc în țară sau sunt deficitare, importate în vederea realizãrii obiectului de activitate.

d) să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatori/finanțatori din străinătate. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operațiuni se achită și de persoanele, indiferent de statutul lor juridic, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. În cazul în care, la expirarea contractului de leasing, bunurile care au făcut obiectul acestuia trec în proprietatea beneficiarului, se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru valoarea la care se face transferul de proprietate a bunurilor respective.

e) să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi în România, exclusiv operațiunile de leasing contractate cu locatori/finanțatori din străinătate, în termen de 7 zile de la data primirii facturii externe. Pentru plățile efectuate fără factură, taxa pe valoarea adăugată se plătește concomitent cu plata prestatorului extern. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operațiuni se achită și de persoanele, indiferent de statutul lor juridic, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

f) să achite în termen de 7 zile de la data primirii facturii externe taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi în România, în situația în care prestatorul de servicii nu și-a desemnat un reprezentant fiscal în Romania. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operațiuni se achită și de persoanele, indiferent de statutul lor juridic, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

g) să achite taxa datorată bugetului de stat anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității;

h) în cazul persoanelor impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dacă din decontul privind taxa pe valoarea adăugată din luna precedentă rezultă taxă de rambursat, acestea au dreptul să compenseze această sumă cu suma datorată potrivit prevederilor legale.

4.8. Controlul taxei pe valoarea adăugată

Modelul și conținutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vânzare/ încasare și alte documente necesare în vederea aplicării prevederilor legislative se stabilesc de către Ministerul Finanțelor Publice și sunt obligatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată.

Corectarea taxei determinate în mod eronat înscrisă în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată se va efectua astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu semnul minus, în care se va menționa numărul documentului corectat, și concomitent se emite un nou document corect. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și respectiv de beneficiar pentru luna în care avut loc corectarea.

Reducerea bazei de impozitare se realizează prin emiterea de către furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii a unor noi documente cu valorile înscrise cu semnul minus, care vor fi transmise și beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și respectiv de beneficiar pentru luna în care s-a efectuat reducerea.

Organele de control fiscal au dreptul să efectueze verificări și investigatii la persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adăugată privind respectarea legii, inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop, persoanele impozabile au obligația să prezinte evidențele și documentele aferente sau orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea.

În situația în care, în urma verificării efectuate, rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele de control fiscal au obligația de a stabili cuantumul taxei pe valoarea adăugată deductibilă și facturată și de a proceda la urmărirea diferenței de plată sau la restituirea sumelor încasate în plus.

În cazul în care facturile fiscale, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc ori sunt incomplete, în ce privește cantitățile, prețurile și/sau tarifele practicate pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, organele de control fiscal vor proceda la impozitare prin estimare.

Pentru neplata integrală sau a unei diferențe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, persoanele impozabile datoreaza majorări de întârziere și penalități de întarziere calculate conform legislației privind calculul și plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor și taxelor.

Actele de control emise de organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice pentru constatarea obligațiilor de plată privind taxa pe valoarea adăugată constituie titluri de creanță, care devin titluri executorii în condițiile legii.

Nerespectarea prevederilor legale referitoare la obligațiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată se sancționeaza conform Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu excepția nerespectării obligației de depunerea cu întârziere a decontului de taxă pe valoarea adăugată care se sancționează conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicata, cu modificările și completările ulterioare.

Soluționarea contestațiilor asupra sumelor privind taxa pe valoarea adăugată, constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor Publice, se face conform prevederilor legale in vigoare.

CAPITOLUL 5

ANALIZA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ LA

SC „MODA” SA ARAD

Mărimea și dinamica taxei pe valoarea adăugată colectată

la S.C. „MODA” SA Arad

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se virează la bugetul de stat. La SC „MODA” SA, taxa pe valoarea adăugată colecatată a rezultat din vânzarea produselor finite, adică îmbrăcăminte pentru femei și din producția în lohn.

Pe o perioadă de patru ani taxa pe valoarea adăugată colectată este prezentată în tabelele următoare:

Tabel nr. 5.1

Situația TVA colectată pe anul 2000

Tabel nr. 5.2

Situația TVA colectată pe anul 2001

Tabel nr. 5.3

Situația TVA colectată pe anul 2002

Tabel nr. 5.4

Situația TVA colectată pe anul 2003

Așa cum se observă, mărimea taxei pe valoarea adăugată colectată diferă foarte mult de la o lună la alta, în toți cei patru ani cuprinși în anliza efectuată.

Această situație se datorează faptului că SC „MODA” SA Arad are activități de producție ce se desfășoară în sistem lohn – care nu generează colectarea de taxă pe valoarea adăugată, precum și activități de valorificare a produselor finite pe piața internă, în cazul cărora se colectează taxa pe valoarea adăugată. Iar evoluția concretă – de la o lună la alta – a mărimii taxei pe valoarea adăugată colectate este efectul direct al fluctuației înregistrate în ceea ce privește structura cifrei de afaceri, luând în considerare cele două tipuri de producție menționate anterior.

Mărimea și dinamica taxei pe valoarea adăugată deductibile

la S.C. „MODA” SA Arad

Societatea comercială nu a realizat activități care să fie scutite de taxa pe valoarea adăugată, astfel prorata deducerii TVA a fost egală cu 100% în toată perioada. Taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine TVA de dedus, în întregime.

Tabel nr. 5.5

Situația TVA de dedus pe anul 2000

Tabel nr. 5.6

Situația TVA de dedus pe anul 2001

Tabel nr. 5.7

Situația TVA de dedus pe anul 2002

Tabel nr. 5.8

Situația TVA de dedus pe anul 2003

Evoluția taxei pe valoarea adîugată de dedus în cursul perioadei analizate a fost mai regulată, comparativ cu evoluția taxei pe valoarea adăugată colectate, avându-se în vedere modul în care s-a realizat aprovizionarea în cursul celor douăsprezece luni ale fiecărui an.

Analiza corelației cu bugetul de stat prin intermediul

taxei pe valoarea adăugată

Societate comercială „MODA” SA Arad calculează și înregistrează lunar taxă pe valoarea adăugată deductibilă și taxă pe valoarea adăugată colectată conform prevederilor legale.

În situația în care taxa pe valoarea adăugată de dedus este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată rezultă taxa pe valoarea adăugată de rambursat, iar dacă taxa pe valoarea adăugată de dedus este mai mică decât taxa pe valoarea adăugată colectată rezultă taxa pe valoarea adăugată de plată la bugetul de stat.

Taxa pe valoarea adăugată de rambursat pentru luna de raportare se regularizează astfel:

Prin compensare efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată, rezultată din decontul lunii anterioare sau deconturile lunilor următoare, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxă pe valoarea adăugată;

Prin compensare cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat de către persoana impozabilă, efectuată de către organele fiscale din oficiu;

Prin rambursare efectuată de către organele fiscale.

Vă prezentăm în continuare situația taxei pe valoarea adăugată datorată de către SC „MODA” SA și a taxei pe valoarea adăugată de rambursat de la bugetul de stat.

Tabel nr. 5.9

Situația TVA în anul 2000

Așa cum rezultă din tabel doar în lunile mai și august SC „MODA” SA Arad a avut taxă pe valoarea adăugată de plată, adică taxa pe valoarea adăugată colectată mai mare decât taxa pe valoarea adăugată deductibilă, în rest societatea având taxă pe valoarea adăugată de rambursat de la bugetul de stat

Tabel nr. 5.10

Situația TVA în anul 2001

În anul 2001 societatea comercială a avut în patru luni adică: martie, septembrie, octombrie și decembrie taxă pe valoarea adăugată de plată, care s-a compensat cu taxa pe valoarea adăugată care a avut-o de restituit din restul lunilor.

Tabel nr. 5.11

Situația TVA în anul 2002

În anul 2002, SC „MODA” SA Arad, a avut taxă pe valoarea adăugată de plată doar în luna septembrie, în restul lunilor a avut doar taxă pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul de stat.

Tabel nr. 5.12

Situația TVA în anul 2003

La fel și în anul 2003 societatea comercială a avut de ramburast taxă pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, societatea procedând la compensarea acestor sume cu cele ce le avea de plată către bugetul statului.

Ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, societatea comercială are obligația să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii până la data de 25 a lunii următoare, întocmind și depunând decontul privind taxa pe valoarea adăugată.

Pentru exemplificare am anexat decontul privind taxa pe valoarea adăugată din septembrie 2002 când SC „MODA” SA Arad a avut TVA de plată și decontul privind taxa pe valoarea adăugată din luna februarie 2003 când societatea a avut TVA de recuperat de la bugetul de stat.

În luna septembrie 2002, SC „MODA” SA a colectat TVA în sumă de 303.897.577 lei, aferentă vânzărilor care au însumat 1.599.460.921 lei.

În aceeași lună, cumpărăturile firmei au fost 1.465.277.351 ce au determinat o sumă de TVA de dedus în valoare de 278.400.836 lei.

TVA de dedus este sub valoarea TVA colectată, ceea ce înseamnă că societatea comercială are de plătit suma de 25.496.739 lei care rezultă din calculul următor:

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă = 303.897.577 – 278.400.836 = 25.496.739

În luna februarie a anului 2003, SC „MODA” SA a colectat TVA în sumă de 62.815.214 lei, aferentă vânzărilor care au însumat 330.606.323 lei.

În aceeași lună, cumpărăturile firmei au fost 1.948.903.251 ce au determinat o sumă de TVA de dedus în valoare de 370.234.047 lei.

TVA colectată este sub valoarea TVA de dedus, ceea ce înseamnă că societatea comercială are de recuperat suma de 307.418.833 lei care rezultă din calculul următor:

TVA de rambursat = TVA de dedus – TVA colectată = 370.234.047 – 62.815.214 =307.418.833

BIBLIOGRAFIE

Bistrceanu Gh. D., Adochiței M. M., Negrea E., – „Finanțele agenților economici”, Editura Economică, București, 2000.

Corduneanu Carmen, – „Sistemul fiscal în știința finanțelor”, Editura Codecs, București, 1998.

Epuran M., Băbăiță Valeria, – „Teoria generală a contabilității”, Editura Mirton, Timișoara, 2000.

Talpoș I., – „Finanțele României”, vol I, Ediția a – III – a, Editura Sedona, Timișoara, 1997.

Talpoș I., Enache C., – „Fiscalitatea aplicată”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2001.

Văcărel I., Bercea F., Bistriceanu Gh. D., Stolojan Th., Anghelache Gabriela, Bodnar Maria, Moșteanu Tatiana, – „Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992.

xxx – Codul fiscal din 22 decembrie 2003 privind impozitul pe profit, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23 decembrie 2003.

xxx – Codul fiscal din 22 decembrie 2003 privind taxa pe valoarea adăugată, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23 decembrie 2003.

xxx – Legea nr. 189/ 17 aprilie 2001 privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial nr 196/ 17 aprilie 2001.

xxx – Legea nr. 414 / 27 iunie 2002 privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial nr. 456 / 27 iunie 2002.

xxx – Legea nr. 345 / 1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial nr. 371/ 1 iunie 2002.

xxx – Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, 2000.