Analiza Impozitelor In Romania

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND SISTEMUL FISCAL IN ROMANIA

1.1 CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL

1.1.1. EVOLUTIA SISTEMELOR FISCALE

1.1.2 CLASIFICAREA SISTEMELOR FISCALE

1.2 STRUCTURA APARATULUI FISCAL

1.2.1 ARHITECTURA SI PARTICIPANTII SISTEMULUI FISCAL

1.2.2 STRUCTURA ADMINISTRATIVA A APARATULUI FISCAL

1.3 OBLIGATIA FISCALA

CAPITOLUL II. FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA

2.1.FISCALITATEA DIRECTA

2.1.1 CARACTERIZARE GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE

2.1.2. IMPOZITUL PE VENIT

2.1.3. IMPOZITUL PE AVERE

2.1.4. IMPOZITUL PE SALARII

2.1.5. IMPOZITUL PE PROFIT

2.2.FISCALITATEA INDIRECTĂ

2.2.1 CARACTERIZAREA IMPOZITELOR INDIRECTE

2.2.2. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

2.2.3. ACCIZE

2.2.4. TAXELE DE IMPORT

2.2.5. TAXELE PE PRODUCȚIE

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: ANALIZA IMPOZITELOR ÎN ROMÂNIA

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Intr-o definiție sintetica a fiscalitații,,puntem spune ca aceasta este un sistem de legi,regulamente și dispoziții privitoare la stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor ce alcătuiesc venituri ale statului.

Fie că suntem angrenați in activitați îndreptate spre obținerea de venituri ,fie că suntem doar consumatori,impactul pe care fiscalitatea îl are asupra noastră este de necontestat.

Scopul lucrarii de fața este acela de a surprinde principalele aspecte legate de fiscalitatea din România.Ea se adresează tuturor celor care prin activitatea pe care o desfașoară,intră sub incidența legislatiei fiscale.

CAPITOLUL I

SISTEMUL FISCAL ÎN ROMÂNIA

2.1. DEFINIRE SISTEM FISCAL

Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli și mod de organizare, se materializează în legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului și a reglementa cheltuirea acestora.

“Noțiunea cea mai cuprinzătoare care definește cel mai bine aria de cuprindere a domeniului fiscal și a întregii activități fiscale este cea de sistem fiscal , care trebuie să includă sau, cel puțin să subînțeleagă conținutul tuturor celorlalte noțiuni utilizate în domeniul fiscal.” (Morosan I, 2001, ;7).

Politica fiscală a statului este un factor determinant, în sensul că,atât executivul cât și legislativul trebuie să stabilească sistemul fiscal pe care-l practică, cât și strategia de urmat în cadrul administrației fiscale.

Sistemul fiscal în România trebuie să îndeplinească două condiții:

– să aibă criterii precise;

– să existe o manifestare de voință din ambele părți, inclusiv voință politică.

Sistemul fiscal constă întru-un ansamblu de masuri și acțiuni, întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată, în ceea ce privește: rolul impozitelor și taxelor, tipuri de impozite și taxe, așezarea, perceperea și utilizarea impozitelor și taxelor.

Politica fiscală a statului este un factor determinant, în sensul că,atât executivul cât și legislativul trebuie să stabilească sistemul fiscal pe care-l practică, cât și strategia de urmat în cadrul administrației fiscale.

Elaborarea politicii fiscale este un act de decizii complex, care trebuie să urmărească:

– criteriile de eficiență;

– reducerea fluctuațiilor și a instabilității economice;

– veniturile consumatorilor și protejarea acestora;

– dezvoltarea impozitelor sau alte forme de prelevări și stimularea

acestora;

– distribuirea inițială a veniturilor, care trebuie să influențeze activitatea

economică, investițiile și consumul.

Față de sistemul fiscal și strategia acestuia, este necesară o cât mai bună administrare fiscală pe care, de regulă, trebuie să o facă Ministerul Finanțelor.

În cadrul administrației fiscale, trebuie elaborate două proceduri:

a) procedura fiscală;

b) procedura de control fiscal.

Procedura fiscală constă în elaborarea unei metodologii fiscale privind:

– așezarea impozitelor și taxelor(prin constatare, calculare și stabilirea impozitelor și taxelor);

– perceperea și încasarea impozitelor și taxelor (urmărirea, încasarea, întocmirea evidențelor fiscal nominale-roluri și fișele plătitorului-și centralizate-registrul partizi-venituri, contul debite încasări etc.).

Creșterea producției în orice economie are ca efect și creșterea volumului impozitelor. Constituirea resurselor financiare publice-venituri bugetare, potrivit Legii finanțelor publice, se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale, fiind interzise perceperea acestora dacă nu sunt stabilite prin lege. Perceperea impozitelor și taxelor se realizează de la subiectul impozabil, reprezentat de persoana fizică sau juridică ce are în proprietate bunuri sau realizează venituri impozabile sau taxabile potrivit legii (care generează titluri de creanță fiscale). Acesta are la rândul său obligația de a declara bunurile și veniturile, de a întocmi anumite evidențe, precum și dreptul de a cere înlesniri legale și de a contesta anumite operațiuni ilegale.

Obiectul impozabil(materia impozabilă) este bunul,venitul etc. , pentru care se datorează impozitele directe și vânzarea, punerea în circulație etc. , a unor bunuri, prestarea unui serviciu în cazul impozitelor indirecte.

Așezarea impozitelor și taxelor se face:

în sume absolute (ex:taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, accize,);

în cote procentuale fixe (ex: impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, taxa pentru jocurile

de noroc, impozitul pe dividende);

în cote procentuale pe tranșe de venit(ex: impozitul pe salariu, impozitul pe venitul realizat din

activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă, impozitul pe sumele brute obținute de persoanele fizice (pentru dobânzi, servicii prestate și lucrări executate de acestea).

Impozitele constau în prelevarea obligatorie a unor sume la bugetul de stat sau bugetul local cu titlu definitiv, de către persoane fizice sau juridice, în condițiile stabilite de lege, fără obligația de a i se asigura plătitorului o contraprestație directă și imediată.

Taxele reprezintă, în principiu, plăți efectuate de persoane fizica sau juridice pentru serviciile prestate acestora în mod direct și imediat de autoritățile publice.

Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor și taxelor, atât în reglementările fiscale cât și în lucrările de specialitate, este cea care are în vedere modul de percepere.

Deosebim următoarele categorii de impozite:

impozitele directe, care se stabilesc în sarcina persoanelor fizice sau juridice, prin aplicarea unor

cote de impozit asupra veniturilor sau averii acestora (impozitul pe profit, impozitul pe salarii etc.);

impozite indirecte, care se stabilesc asupra bunurilor vândute, serviciilor prestate sau lucrurilor

executate și, de regulă, sunt incluse în preț (taxa pe valoare adăugată, accize și alte taxe indirecte, taxe vamale, taxe de timbru de la persoane juridice, taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare, impozitul pe spectacole etc.).

În România, veniturile bugetare(potrivit structurii bugetului de stat) sunt formate din:

venituri curente : – venituri fiscale(impozite directe și impozite indirecte);

venituri nefiscale ( venituri de la regiile autonome, instituțiile

publice, taxe de metrologie, taxe consulare etc. );

venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului, instituții publice);

venituri provenite din rambursarea ratelor de la împrumuturile interne sau externe.

2.2. OBLIGAȚIA FISCALĂ

Obligația stabilită unilateral de către stat prin acte normative în sarcina persoanelor fizice sau juridice (denumite contribuabili) constând într-o anumită sumă de bani ce urmează a fi plătită de acestea la termenul stabilit în contul bugetului de stat este o obligație bugetară. Obligația bugetară este o obligație juridică, izvorul acesteia va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie și reglementează un venit al bugetului de stat. Ea reprezintă, deci, un venit al bugetului de stat al cărui beneficiar este întreaga societate. Constatarea și individualizarea obligației bugetare se realizează prin titlu de creanță bugetară, care reprezintă un act juridic unilateral. Depășirea, de către organele fiscale abilitate, a cadrului stabilit de lege precum și individualizarea obligației bugetare, dă contribuabilului dreptul de a contesta titlul de creanță astfel emis. Titlul de creanță bugetară este un act juridic declarativ de drepturi și obligații și este executoriu de drept. Titlurile de creanță bugetară pot avea un caracter explicit (ex.: procesul-verbal de impunere, declarația de impunere, declarația vamală etc.) sau implicit (ex.: procesul-verbal de control,statele de plată a salariaților etc.).

Modificarea obligației bugetare este determinată de :modificarea masei impozabile, modificarea situației juridice a contribuabililor, acordarea de înlesniri legale, modificarea actelor normative ce instituie și reglementează venitul bugetar respectiv.

Așezarea și perceperea unei obligații bugetare presupune cunoașterea și aplicarea legislației fiscale în materie, referitoare la :

Debitorul impunerii – poate fi orice persoană fizică sau juridică care datorează potrivit legii,

impozite, taxe, alte prelevări, denumită în legislația fiscală, contribuabil;

Obiectul impunerii fiscale – constituie “materia impozabilă”, care poate fi veniturile persoanelor

fizice sau juridice (venitul brut, sau profitul impozabil), bunurile impozabile sau taxabile potrivit legii, alte valori care generează titluri de creanță fiscală. Materia impozabilă poate fi înscrisurile ce atestă diferite acte juridice săvârșite de autoritățile publice, pentru care se datorează taxe de timbru.

Unitatea de evaluare poate fi, în funcție de baza de calcul:

– cotă fixă, dacă “baza de calcul” o formează anumite bunuri sau fapte juridice;

– cotă procentuală, dacă “baza de calcul” este venitul impozabil sau valoarea bunului.

Această cotă poate fi : proporțională, progresivă și regresivă.

Unitatea de impunere este unitatea de măsură a materiei impozabile.

Perceperea (încasarea) veniturilor bugetului de stat se poate realiza prin mai multe metode, astfel:

plata directă imediată;

stopaj la sursă;

aplicarea de timbre fiscale;

executarea silită.

Termenul de plată este data limită până la care un anumit impozit,

taxă sau alt venit cuvenit bugetului trebuie achitată către buget.

Plata obligațiilor bugetare se face în numerar, prin virament stabilit de lege, distinct pentru fiecare sumă datorată în parte, în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii.

Înlesniri, scutiri și reduceri, amânări, suspendări, eșalonări, restituiri sunt facilități acordate, potrivit prevederilor actelor normative ce instituie și reglementează veniturile la bugetul de stat și executarea creanțelor bugetare, atât pentru impozite, taxe și alte obligații bugetare cât și pentru majorările de întârziere pentru neplata în termen a creanțelor bugetare.

Răspunderea contribuabilului poate fi : disciplinară, contravențională sau penală, care se va

cumula cu răspunderea materială sau civilă datorată scopului concret urmărit de legiuitori și anume recuperare integrală a creanțelor statului.

Stingerea obligației fiscale se poate efectua prin: plata de bună voie a obligației bugetare,

realizându-se prin încasarea impozitului sau taxei datorate; compensarea unei obligații plătite în plus, co o altă obligație bugetară (restantă din anii precedenți, scadența în anul în curs, viitoare), la cerea contribuabilului sau cu acordul său etc.

2.3. APARATUL FISCAL

Aparatul fiscal înglobează ansamblul instituțiilor care au drept colectarea și gestionarea impozitelor și taxelor,inclusiv procedura de percepere a acestora. În România principala instituție îndrituită în acest sens este Minii bugetare cât și pentru majorările de întârziere pentru neplata în termen a creanțelor bugetare.

Răspunderea contribuabilului poate fi : disciplinară, contravențională sau penală, care se va

cumula cu răspunderea materială sau civilă datorată scopului concret urmărit de legiuitori și anume recuperare integrală a creanțelor statului.

Stingerea obligației fiscale se poate efectua prin: plata de bună voie a obligației bugetare,

realizându-se prin încasarea impozitului sau taxei datorate; compensarea unei obligații plătite în plus, co o altă obligație bugetară (restantă din anii precedenți, scadența în anul în curs, viitoare), la cerea contribuabilului sau cu acordul său etc.

2.3. APARATUL FISCAL

Aparatul fiscal înglobează ansamblul instituțiilor care au drept colectarea și gestionarea impozitelor și taxelor,inclusiv procedura de percepere a acestora. În România principala instituție îndrituită în acest sens este Ministerului Finanțelor Publice, activitatea privind finanțelor este condusă de ministru, ajutat de secretarii de stat, numiți după criterii politice, care formează etajul de conducere politică al ministerului.

Activitatea tehnică a ministerului este condusă de secretarul general, în subordinea căruia se află secretarii generali adjuncții, care coordonează departamentele ministerului cum sunt : Departamentul buget, Departamentul trezoreriei și datoriei publice, Departamentul servicii interne. În structura acestor departamente funcționează și direcții generale, astfel: Direcția generală a impozitelor directe, Direcția generală a impozitelor indirecte, Direcția de politici fiscale și informatizarea administrației fiscale, Direcția de proceduri și metodologii fiscale, Direcția generală de evaluare și executare silită a veniturilor statului ș.a. În afara departamentelor coordonate direct de ministru sau secretarul general își desfășoară activitatea, Garda financiară, Direcția generală a controlului, Direcția generală a vămilor și Inspecția generală pentru activitatea internă.

După cum rezultă din structura sa, prin aparatul acestor direcții se asigură orientarea și îndrumarea metodologică privind impozitele și taxele, în vederea aplicării unitare a actelor normative, în speță atât de către agenții economici și alte unități plătitoare de impozite și taxe, cât și de către aparatul de control financiar și fiscal central și teritorial.

Fiecare direcție generală și direcție își îndeplinește aceste atribuții în cadrul competențelor ce le revin, ca, de pildă, în domeniul impozitelor directe, respectiv al celor indirecte, al controlului financiar de stat, gărzii financiare, etc.

În acest scop sunt elaborate norme metodologice, instrucțiuni, precizări, etc., cu privire la modul de aplicare a actelor normative prin care sunt instituite impozite și taxe, taxa pe valoare adăugată și accizele, impozitul pe profit,etc. – aprobate, în ultimă instanță, prin ordine ale ministrului finanțelor sau hotărâri ale Guvernului. Asemenea reglementări departamentale sunt necesare de fiecare dată când apare o nouă lege privind impozitele și taxele, având scopul, așa cum s-a mai arătat, să asigure aplicarea corectă și unitară a acesteia, o mai bună precizare a obligațiilor și răspunderilor ce revin plătitorilor, ca și explicarea mai detaliată a cazurilor ce pot interveni în legătură cu incidența fiecărui impozit în parte. De multe ori, elaborarea unor instrucțiuni de aplicare este cerută de însuși actul normativ respectiv, situație în care acestea devin sine qua non. Sunt însă situații, destul de frecvente, din păcate, când se emit instrucțiuni după instrucțiuni la același act normativ, precizări la precizări și completări la cele anterioare, ceea ce contribuie la derutarea contribuabililor și la lipsa de siguranță a aparatului de control în impunerea aplicării legislației în materie fiscală.

De cele mai multe ori cazurile de acest fel se datorează unei incomplete cuprinderi și explicări în legislația fiscală a elementelor tehnice referitoare la impozitele și taxele în cauză, ca și lipsei de claritate în redactarea unor prevederi, ce pot conduce la înțelegerea și interpretarea diferită a lor, cu repercusiuni negative în aplicarea acestora.

Proiectele de acte normative privind impozitele și taxele, pe care Guvernul le prezintă spre examinare și adoptare Parlamentului, sunt elaborate de aparatul central al Ministerului Finanțelor. Exactitatea și claritatea acestora,ca și caracterul lor complet sau incomplet, în sensul celor arătate mai înainte, depind de calitatea proiectelor inițiale, dar pot fi influențate și de modificările intervenite până în momentul în care ele capătă forma de lege adoptată, fapt ce obligă la urmărirea lor de către inițiatori, până în stadiul final.

Garda financiară este un alt organ al acestui minister ce îndeplinește importante atribuții de control financiar și fiscal.

Printre organele cu atribuții fiscale ale Ministerului Finanțelor trebuie menționată și trezoreria finanțelor publice, organizată atât la nivel central cât și în profil teritorial, care are sarcini în acest fel în încasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidențe stricte pe fiecare plătitor, din care să rezulte obligațiile de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat. Tot acestui organ îi revine obligația să exercite controlul financiar preventiv asupra încasării, la termenele stabilite, a impozitelor și taxelor datorate de către contribuabili, aplicând majorările prevăzute de lege în cazul nerespectării termenelor de plată.

Tot în categoria organelor cu competențe și de ordin fiscal, aparținând aceluiași minister, este necesară să se aibă în vedere și Direcția generală a vămilor și unităților sale vamale de pe teritoriul țării, însărcinate cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale și perceperea acestora, ca și a altor venituri cuvenite bugetului de stat în legătură cu activitatea desfășurată de aparatul de control vamal.

Aparatul fiscal al Ministerului Finanțelor Publice cuprinde, ca o componentă de bază a sa, și organele financiare teritoriale. Aceste organe acoperă, prin activitatea lor, întreg teritoriul țării și asigură atribuții cu caracter fiscal în toate localitățile: municipii, orașe și comune.

Ca statut juridic, organele financiare teritoriale sunt instituții ale administrației publice, cu administrație și gestiune proprie de instituție. Activitatea lor, ca organe financiare, îmbracă mai multe forme, ce se diferențiază în mod corespunzător,în funcție de nivelul la care își desfășoară activitatea. În ceea ce privește atribuțiile de natură fiscală, ele sunt realizate atât la sediul organelor financiare, prin compartimentele de resort ale acestora, cât și prin controalele efectuate la sediul agenților economici și al contribuabililor plătitori de impozite și taxe.

CAPITOLUL II

FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA

3.1. FISCALITATEA DIRECTĂ

3.1.1. IMPOZITUL PE VENIT

Impozitele pe venit sunt acele impozite la care platitorul (una si acceesi persoana cu suportatorul) sunt persoana fizica sau juridica care realizeaza venit.

Modul de asezare si perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice difera de cel pe venitul persoanelor juridice si de aceea le vom analiza separat.

Astfel, impozitul pe venit imbraca doua forme principale:

impozitul pe venitul persoanelor fizice;

impozitul pe venitul persoanelor juridice. (Inceu A., 2006:127)

Impozitul pe venit este un impozit personal, fapt ce îi conferă posibilitatea realizării echității fiscale, mai ales pentru acele categorii de contribuabili care realizează venituri reduse și au o situație personală și socială precară.” (Mara R, 2009, :77)

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

In practica finantelor publice se cunosc doua modalitati principale de asezare a impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:

a) impunerea separata a fiecarui tip de venit realizat din surse si locuri diferite;

b) impunerea globala ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa acestora.

Mai poate exista si o modalitate de impunere mixta, situatie in care se foloseste impunerea globala dar, exista si unele venituri care nu se globalizeaza si se impoziteaza separat.

Prima modalitate este mai simpla si usor de realizat, se micsoreaza cheltuielile de colectare a impozitelor dar, nu se realizeaza echitatea fiscala. Impozitarea globala conduce la impartirea egala a sarcinii fiscale asupra contribuabilor si la echitate fiscala prin impozitarea in functie de posibilitatile economice concrete ale subiectului impozabil si prin introducerea deducerilor personale.

In tara noastra s-a trecut la impozitarea globala incepand de la 1 ianuarie 2000. Prezentam in continuare impozitul pe venitul global (pe cazul Romaniei).

Impozitul pe venitul global

Impozitul pe venitul global este suma datorata de contribuabil pentru toate veniturile sale realizate in anul fiscal.

Venitul anual global impozabil este reprezentat de suma veniturilor anuale nete realizate din activitati independente, din salarii si din cedarea folosintei bunurilor, din care se scad pierderile fiscale si deducerile personale.

In afara acestor venituri ale persoanelor fizice care se globalizeaza exista si alte venituri, cum sunt cele din dividende si dobanzi si altele, a caror impunere este finala si se impoziteaza separat, asupra carora vom reveni.

De asemenea exista si venituri care nu se impoziteaza, deci care nu trebuie declarate si nu vor fi impuse, din care enumeram selectiv: bursele, bunurile primite sub forma de sponsorizare, sumele incasate din asigurari cu titlu de compensatiei pentru pagubele suportate, veniturile din agricultura si silvicultura etc.

3.1.2. IMPOZITUL PE AVERE

Impozitele pe avere sunt consecințele dreptului de proprietate sau a unor bunuri imobile sau mobile. Se încadrează ca impozite directe fiind așezate pe impozite materiale, dar în timp au fost personalizate, întrucât sunt numeroase cazurile în care impozitul se modifică și în funcție de situația proprietarului.

În majoritatea țărilor lumii impozitele pe avere se întâlnesc în următoarele forme:

a) impozite asupra averii propriu-zise;

b) impozite pe circulația averii;

c) impozite pe sporul de avere.

a) Impozitele asupra averii propriu-zise, pe proprietatea imobiliară se prezintă mai ales sub forma:

impozitelor pe clădiri;

impozitelor pe terenuri;

impozitelor pe mijloacele auto.

Impozitele asupra averii propriu-zise reprezintă venituri a bugetelor locale, astefel că se merge pe pricipiul că averea locală va fi finanțată de cheltuielile locale. Impozitele asupra averii sunt considerate a fi cele mai stabile impozite, întrucât indiferent cum va merge economia sumele încasate de la buget nu sunt afectate. Acest lucru cel puțin la nivel theoretic, dar și la o analikza mai atentă se poate observa că și veniturile încasate din aceste impozite sunt influențate.

b) Impozitele pe circulația averii au în vedere modificarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile și imobile la o persoană fizică și juridică și se manifestă în principal sub forma impozitului pe contractele de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile și imobile, pe circulația valorilor mobiliare (acțiuni-obligațiuni), pe succesiuni, donații etc.

c) În cazul impozitelor pe sporul de avere, obiectul îl reprezintă sporul de avere înregistrat la unele bunuri într-o anumită perioadă (perioadele de conflicte militare, spre exemplu). Acest gen de conflict este instituit în țara noastră. (Mara R, 2009)

3.1.3. IMPOZITUL PE SALARII

Venituri din salarii reprezintă totalitatea veniturilor relizate, precum și a avantajelor primite de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate (salarii, sporuri, premii).

Impozitul pe salarii se calculează lunar de către plătitorii acestuia, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității veniturilor realizate în luna expirată de către fiecare salariat, utilizând cotele progresive pe tranșe.
Impozitul pe salarii se reține la data plății acestora și se varsă la bugetul de stat o dată cu plata celei de-a doua chenzine sau la data plății salariului.

3.1.4. IMPOZITUL PE PROFIT

“Impozitul pe profit rămâne unul din cele mai contestate impozite, deoarece el apare ca fiind inutil, prin faptul că este un impozit indirect pe venitul persoanelo fizice și se poate înlocui cu acesta din urmă, iar, pe de altă parte, datorită faptului că el este prezentat întotdeauna ca dăunător capacității de modernizare a întreprinderilor. Ca urmare, sunt multiple cererile întreprinderilor către stat de a reduce sau de a suprima acest impozit.

Impozitul pe profit apare mai puțin complex decât cel suportat de persoanele fizice, cel puțin în ceea ce privește opțiunile de stabilire a lui.” (Mara R, 2009, :101)

Impozitele pe beneficiile persoanelor juridice reprezintă “prelevările fiscale pe care statul le efectuează din profiturile realizate de persoanele juridice organizate fie ca societăți de persoane, fie ca societăți de capital. ” (Mutașcu I, 2005)

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariuri sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate. (Mara R, 2009, 104)

3.2. FISCALITATEA INDIRECTĂ

3.2.1. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată (prescurtat TVA, VAT în engleză) este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv. TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.

În România sunt în vigoare 3 cote de TVA:

cota standard: 24%

cote reduse: 9% și 5%.

OBIECTELE IMPOZABILE constituie:

livrarea de către subiecții impozabili a mărfurilor și serviciilor, care reprezintă rezultatul activității deîntreprinzător .

importul mărfurilor, cu excepția mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, acăror valoare nu depășește limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.

importul serviciilor .

NU CONSTITUIE obiecte impozabile:

Livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere;

Venitul sub formă de dobândă obținut de către locator în baza unui contract de leasing;

Livrarea de mărfuri și servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate și/sau de promovare avânzărilor în mărime de 0,1% din venitul din vânzări, obținut pe parcursul anului precedent anului în care seefectuează această livrare;

Transmiterea proprietății în cadrul reorganizării agentului economic.

3.2.2. ACCIZE

Taxa suportata de consumatori, una din formele cele mai raspandite ale impozitelor indirecte, care se include in pretul de vanzare al unor marfuri determinate. Este o taxa speciala de consumatie care se aplica produselor din tara si din import, suportata de consumatori. Acciza constituie o importanta sursa a veniturilor bugetare. Teoria economica recomanda aplicarea accizelor asupra bunurilor cu cerere inelastica. In aceste conditii, cresterea bunurilor impozitate prin accize nu determina reduceri semnificative ale consumului acestor bunuri, astfel incat veniturile bugetare din accize sunt relativ stabile. In Romania se aplica unor bunuri precum produsele petroliere, bauturile alcoolice, tigarile, cafeaua, etc.

Accizele, cunoscute și sub denumirea de taxe speciale de consumație, reprezintă unimpozit indirect care se aplică asupra unor categorii de bunuri provenite din țară sau din import,fiind reglementate la Titlul VII al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.În grupa impozitelor indirecte, accizele se situează pe locul al doilea, după taxa pevaloarea adăugată, ponderea acestora în totalul impozitelor indirecte prevăzute în bugetul de stat având o pondere însemnată. Dacă taxa pe valoarea adăugată reprezintă o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic, accizele sunt tot impozite indirecte, dar ele se stabilesc numai asupra unor anumite categorii de bunuri. Astfel, accizele se percep numai asupra anumitor produse -care reprezintă, în general, bunuri de consum cu pondere mare și constanță în consumul populației.

3.2.3. TAXELE DE IMPORT

Taxelor la import și impozitele sunt datorate la importul de bunuri în România din afara UE, de o persoană fizică sau o entitate comercială. Taxa de import și taxe de plătit se calculează la valoarea CIF, adică suma dintre valoarea mărfurilor importate, costurile de transport și asigurare.

Nivelul taxelor vamale

Ratele taxei aplicate importurilor în România variază de obicei între 0% (de exemplu, cărți) și 17%. Unele produse, cum ar fi laptop-uri, telefoane mobile, camere digitale și console de jocuri video, sunt scutite de taxe vamale. Anumite bunuri pot face obiectul unor taxe suplimentare, în funcție de țara de fabricație, de exemplu biciclete făcute în China aduc o taxă suplimentară (anti-dumping), de 48,5%.

Rata TVA

Cota standard de TVA pentru importul de produse în România este de 24%. TVA se calculează în funcție de valoarea bunurilor, plus costurile de transport maritim internațional și de asigurare, plus orice taxă de import datorate.

Praguri minime

Pentru importurile în România, există praguri minime sub care accizele și TVA-ul nu se aplică.

Datoria nu se plătește în cazul în care:

valoarea FOB, adică valoarea bunurilor fără transport și de asigurare de cost, nu depășește 150 € 

TVA nu se plătește în cazul în care: 

valoarea FOB, adică valoarea bunurilor cu excepția de transport maritim și de asigurare a costurilor, să nu depășească 10 €

Alte impozite și taxe vamale

Acciza se plătește la, de exemplu, tutun și alcool.

Taxe vamale suplimentare, poate fi percepute pentru a acoperi cheltuielile de efectuare a oricărei examinări necesare, verificare și testare a mărfurilor importate.

3.2.4. TXELE PE PRODUCȚIE

Sunt taxele aplicate de către stat ce cuprind totalitatea mijloacelor materiale și imateriale, și a activităților care contribuie la producerea de bunuri și servicii.

Deoarece sunt fixate asupra bunurilor destinate consumului mai sunt numite impozite de consum. Ele sunt cuprinse în prețul de vânzare al mărfurilor realizate în interiorul țării, indiferent că este vorba de bunuri (servicii) de consum sau factori de producție. Pot fi de două feluri: taxe pe produs și taxe generale de vânzări.

Taxele de consumație pe produs se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de masură, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare. În mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleași taxe, iar cele destinate exportului, cu unele excepții, nu sunt impozitate.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: ANALIZA IMPOZITELOR ÎN ROMÂNIA

Acest capitol srprinde o analiză amănunțită a câtorva impozite practicate în România. Astfel am analizat câte 4 impozite directe și 4 impozite indirecte ale României, în perioada 2005-2012, după cum urmează:

Impozitul pe venit – D51

Impozitul pe avere – D5

Impozitul pe salarii – D51A

Impozitul pe profit – D51B

Taxa pe valoare adăugată-D211

Accize-D2122C

Taxele de import-D2121

Taxele pe producție-D21

TABEL 1. IMPOZITE DIRECTE-SUME ABSOLUTE

Sursa: Eurostat

Grafic 1. Ponderea impozitelor directe

În privinta impozitelor directe, acestea sunt reprezentate în mare măsură (peste 99 %) din: impozitul pe venit și alte forme de impozite directe (“alte impozite”, respectiv “impozitul pe câștigul din capital”, fiind nesemnificative). Se poate observa că în anul 2008 cele mai ridicate valori le înregistrează impozitul pe avere și impozitul pe venit. Acestă creștere până în anul 2008 poate fi datorată și reducerii evaziunii fiscale și declararea veniturilor realizate de contribuabili, datorită adoptării acestei cote mai reduse decat cele anterioare, aceasta fiind printre cele mai scăzute cote aplicate de statele din Uniunea Europeană.

Tabel 2. Impozite directe. Indici cu bază fixă

Grafic 2. Pondere impozite directe. Indici cu bază fixă

În graficul de mai sus, indicii cu bază fixă reflectă o creștere în perioada 2005-2008 de aproximativ 10%, urmând apoi o scădere după anul 2008, probabil din cauza crizei economice, destul de semnificativă. În anul 2007 comparativ cu anul anterior se înregistrează o creștere cu 0,58 puncte ca urmare a dezvoltării economice și a gradului de colectare din acei ani, pentru ca din în 2009 să se mențină aproximativ constant. Cea mai mare creștere față de anul de bază s-a înregistrat în anul 2008 cand a crescut de la valoarea de 2987,5 mil. euro înregistrată în 2003 la valoarea de 8.995,7 înregistrată în 2008, ceea ce înseamnă ca a crescut de aproape 3,5 ori.

Tabel 3. Impozite directe. Indici cu bază în lanț

Grafic 3. Pondere impozite directe. Indici cu bază în lanț

În cazul impozitelor directe, indicii cu bază în lanț relevă în perioada 2005-2008, creșteri (în medie de 10%), față de anul anterior, iar în perioada 2008-2010, scăderi față de anul precedent. Din acest grafic se observă o creștere a impozitelor de la un an la altul până în 2008, urmând ca după acest an să se înregistrează cea mai accentuată scădere a impozitelor, trend ce se menține până în 2010, urmat apoi de o ușoară creștere în 2011, crescând în medie de la un an la altul în perioada analizată cu 0,09 puncte.

Începând cu anul 2006 se înregistrează o creștere semnificativă față de anul anterior cu aproape 0,30 puncte, probabil introducerii din anul anterior a cotei unice de impozitare de 16% care a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%). În acest fel contribuind la diminuarea evaziunii fiscale, contribuabilii preferând să nu iși mai ascundă veniturile dat fiind faptul adoptării acestei cote mai reduse decat cele anterioare, aceasta fiind printre cele mai scăzute cote aplicate de statele din Uniunea Europeană.

TABEL 4. IMPOZITE INDIRECTE-SUME ABSOLUTE

Grafic 4. Ponderea impozitelor indirecte

In graficul de mai sus se poate observa faptul ca valorile TVA-ului analizat in mil. Euro oscileaza de la un an la altul cu valori cuprinse intre 6,439.3 mil. Euro si 11,411.5 mil. euro., cea mai mica valoare inregistrandu-se in anul 2005, iar cea mai mare valoare a TVA-ului in anul 2011. Din anul 2005 pana in anul 2009 valoare TVA-ului a crescut, ceea ce a fost un aspect negativ pentru populatie.

Tabel 5. Impozite indirecte. Indici cu bază fixă

Grafic 5. Pondere impozite indirecte. Indici cu bază fixă

În acest grafic se poate observa faptul că în cazul impozitelor indirecte, indicii cu bază fixă relevă în perioada 2005-2012, oscilații destul de semnificative. Astfel în 2006 față de anul 2005 nivelul impozitelor, se poate observa că este în ușoară creștere, urmate în anii 2007-2010 de creșteri și scăderi bruște ale impozitelor scăderi față de anii precedenți, crescând în medie de la un an la altul în perioada analizată. Un punctaj maxim se regăsește la nivelul accizelor în anul 2012 de 1,76 puncte.

Tabel 6. Impozite indirecte. Indici cu bază în lanț

Grafic 6. Pondere impozite directe. Indici cu bază în lanț

În cazul impozitelor indirecte, indicii cu bază în lanț relevă în perioada 2005-2009, oscilații nesemnificative (în medie de 10%), pâna în anul 2010 unde se poate observa o creștere bruscă de aproximativ 5 puncte procentuale, urmând ca în anii următori, 2011 și 2012 nivelul impozitelor să redevină constant. Din acest grafic se observă o constanța impozitelor până în anul 2010, urmând ca după acest an să se înregistreaze o scădere a impozitelor, trend ce se menține până la finele perioadei analizate.

Impozitul pe venit

Tabel 7. Valori absolute

Grafic 7. Sume absolute, milioane Euro

În graficul de mai sus ne este analizat impozitul pe venit în milioane Euro pe perioada 2005-2012. Aici putem observa faptul că cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2005, aceasta fiind de 4,032.2 mil. Euro, iar cea mai ridicată valoare se înregistrează în anul 2008 cu o valoare de 8,995.7 mil. Euro. Se mai poate observa o creștere continuă a impozitului pe venit din 2005 până în anul 2008, iar din 2008 valoarea impozitului pe venit scade din nou până în 2010, cel mai probabil datorită crizei financiare și problemelor economice ivite în România din 2008 încoace. În Romania se observă din 2005 o creștere mai accelerată, datorată probabil și introducerii din acel an a cotei unice de impozitare de 16% care a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%). Acestă creștere poate fi datorată și reducerii evaziunii fiscale și declararea veniturilor realizate de contribuabili, datorită adoptării acestei cote mai reduse decat cele anterioare, aceasta fiind printre cele mai scăzute cote aplicate de statele din Uniunea Europeana. După anul 2008 valoarea impozitului pe venit începe să scadă, scădere influențată în cea mai mare parte de criza economică și financiară care a început din anul 2008. Această scădere ar putea fi influențată într-o mai mică măsură din 2009 și de faptul că veniturile obținute din jocurile de noroc de către persoane fizice în cazinouri, sau de la slot-mașini sunt scutite de la impozitare și nu în ultimul rând datorită creșterii cotelor contribuțiilor angajaților, care probabil datorită noilor schimbarii au au fost constrânși să nu își declare veniturile din salarii în totalitate ci doar parțial sau chiar deloc în unele cazuri și să lucreze ”la negru”, acest fapt avantajându-i si pe angajatori care și așa au povara unor contribuții foarte mari.

Toate acestea resimțiindu-se până în 2011 cand se înregistrează o ușoară creștere de aproximativ 4 pp față de anul anterior, această creștere putând fi influențată de creșterea bazei de impozitare la impozitul pe venitul persoanelor fizice și celor juridice în perioada 2010-2012. Această crestere continua și in anul 2012.

Tabel 8. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 8. Sume absolute. Indici cu cu bază fixă

Cea mai mare creștere față de anul de bază s-a înregistrat în anul 2008 cand a crescut de la valoarea de 2987,5 mil. euro înregistrată în 2003 la valoarea de 8.995,7 înregistrată în 2008, ceea ce înseamnă ca a crescut de aproape 3,5 ori.

Tabel 9.Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 9. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic se observă o creștere a impozitului pe venit de la un an la altul până în 2008, urmând ca după acest an să se înregistrează cea mai accentuată scădere a acestui impozit, trend ce se menține până în 2010, urmat apoi de o ușoară creștere în 2012, crescând în medie de la un an la altul în perioada analizată cu 0,08 puncte. Aceast trend crescător a durat până în 2008, urmând ca în 2009 să se înregistreze cea mai mare scădere de la un an la altul din perioada analizată, scăzând față de anul anterior cu 0,31 puncte, fapt datorat în cea mai mare parte crizei economice și financiare. În 2010 crește față de 2009 cu 0,14 puncte, iar începând cu anul 2011 se înregistrează o ușoară creștere de aproximativ 0,9 puncte față de anul anterior, posibil datorată creșterii bazei de impozitare la impozitul pe venitul persoanelor fizice și celor juridice în perioada 2010-2011. Anul 2012 înregistrează din nou o scădere ușoară cu 0,02 puncte.

Tabel 10. Pondere impozite pe venit în PIB

Sursa:eurostat

Grafic 10. Ponderea impozite pe venit în PIB

Ca și pondere în PIB, impozitul pe venit deține o pondere destul de scăzută, înregistrând procente între 5.1% si 6.4% în perioada analizată. Media înregistrată de acest impozit în perioada 2003-2012 este de 5.9%. În primii doi ani din perioada de analiză se poate observa un trend crescător, urmat de o scădere în 2005 cu de 1% față de anul anterior, probabil datorată schimbarilor legislative din acel an, trecerea de la sistemul progresiv cu patru tranșe de impozitare cuprinse intre 18% si 40% la impozitul cu o cotă unică 16%. Începând din 2005 până în 2008 se înregistrează creșteri de la un an la altul, în medie 5,9 procente ca urmare a dezvoltării economice din acea perioadă și a gradului de colectare. După anul 2008 datorită crizei economico-financiare, sistemului de taxe și impozite care este caracterizat de o colectare slabă a acestora, cu o administrare ineficientă, o birocrație excesivă și o evaziune fiscală ridicată a condus la scăderea impozitului pe venit exprimat în procente din PIB.

Tabel 11. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 11. Ponderea impozite pe venit în PIB. Indici cu bază fixă

Dacă e să analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, punem observa că nu există mari fluctuații, dat fiind faptul ca media impozitului pe venit în procente din PIB pentru perioada analizată este de 1,02%. Cea mai semnificativă creștere față de anul de bază se înregistrează în anul 2007 și 2008 cu 0,12 puncte.

Tabel 12.Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 12. Ponderea impozite pe venit în PIB. Indici cu bază în lanț

După cum se poate observa din graficul de mai sus în primii doi ani din perioada de analiză impozitul pe venit în PIB are un trend crescător, crescând de la un an la altul cu aproximativ 0,05 puncte urmat apoi de o scădere cu 0,02 puncte în 2008 față de 2007, probabil datorată scăderii cotei impozitului pe venit, trecerea la cota unică de impozitare de 16%. .După anul 2007 începe să scadă de la un an la altul, în medie cu 0,07 puncte până în anul 2011, când se înregistrează o creșterede 0,12 puncte, urmând ca în anul 2012 să se reia scăderea.

Impozitul pe avere

Tabel 13.Valori absolute

Sursa:eurostat

Grafic 13. Sume absolute, milioane Euro

În graficul de mai sus ne este analizat impozitului pe avere pe aceeași perioadă 2005-2012. Se poate observa faptul că cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2005 de 4,246.6 mil. Euro, iar cea mai ridicată valoare se înregistrează în anul 2008 cu valoarea de 9,388.3 mil. Euro. După cum putem observa impozitului pe venit realizează o creștere continuă din 2005 până în anul 2008, iar din 2008 valoarea impozitului pe venit scade din nou până în 2010. În anul 2012 față de anul de referință, se înregistrează o scădere de aproximativ 7 pp., datorită probabil faptului că impozitul pe avere a avut de suferit după anul 2008 din cauza crizei economice.

Tabel 14. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 14. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Dacă e să analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, anul 2005, punem observa că există un trend crescător pe toată perioada analizată. Cea mai mare creștere față de anul de bază s-a înregistrat în anul 2008 cand a crescut de la valoarea 4246,6 de mil. euro înregistrată în 2005 la valoarea de 9388,3 mil.euro înregistrată în 2008, ceea ce înseamnă ca a crescut de aproape 2,2 ori.

Tabel 15. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 15. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic se observă o creștere a impozitului pe avere de la un an la altul până în 2008, urmând ca după acest an să se înregistrează cea mai accentuată scădere a acestui impozit, trend ce se menține până în 2010, urmat apoi de o ușoară creștere în 2011.

Începând cu anul 2006 se înregistrează o creștere semnificativă față de anul anterior cu aproape 1,4 puncte, această revenire se datorează probabil introducerii din anul anterior a cotei unice de impozitare de 16% care a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%). În acest fel contribuind la diminuarea evaziunii fiscale, contribuabilii preferând să nu iși mai ascundă veniturile dat fiind faptul adoptării acestei cote mai reduse decat cele anterioare, aceasta fiind printre cele mai scăzute cote aplicate de statele din Uniunea Europeană.

Tabel 16. Pondere impozite pe avere în PIB

Sursa:eurostat

Grafic 16. Pondere impozite pe avere în PIB

Analizând impozitul pe avere în intervalul analizat, și anume 2005-2012, acesta înregistrează valori destul de apropiate, acestea fiind exprimate în procente GDP. Valorile acestea sunt cuprinse între 5.3 % și 6.7 % PIB. Cele mai ridicare valori se înregistrează în anul 2007 și 2008 cu o valoare de 6.7%, iar cea mai mică valoare fiind înregistrată în anul 2005 cu valoarea de 5.3%. Se poate observa o creștere până în anul 2008 iar apoi o descreștere ușoară până în anul 2012.

Tabel 17. Indici cu bază fixă

Grafic 17. Pondere impozite pe avere în PIB. Indici cu bază fixă

Dacă e să analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, în acest caz anul 2005, punem observa că nu există mari fluctuații, dat fiind faptul ca media impozitului pe avere în procente din PIB pentru perioada analizată este de aproximativ 1,00%. Cea mai semnificativă creștere față de anul de bază se înregistrează în anul 2007 și 2008, când anii aceștia înregistrează valori egale de 6.7%, cu 1.4 puncte.

Tabel 18. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 18. Pondere impozite pe avere în PIB. Indici cu bază în lanț

După cum se poate observa din graficul de mai sus în primii doi ani din perioada de analiză impozitul pe avere în PIB are un trend crescător, crescând de la un an la altul cu aproximativ 0,7 puncte urmat apoi de o scădere cu 0,2 puncte în 2009 față de 2008, probabil datorată crizei economice. În anul 2007 comparativ cu anul anterior se înregistrează o creștere cu 0,7 puncte față de anul anterior ca urmare a dezvoltării economice și a gradului de colectare din acei ani, pentru ca în 2007 să se mențină constant. După anul 2008 începe să scadă de la un an la altul, în medie cu 0,3 puncte până în anul 2011, când se înregistrează o creșterede 0,1 puncte, urmând ca în anul 2012 să se reia scăderea

Impozitul pe salarii

Tabel 19.Valori absolute

Sursa:eurostat

Grafic 19. Sume absolute, milioane Euro

Cât despre impozitul pe salarii în perioada 2005-2012, graficul de mai sus ne arată că impozitul realizează în prima jumătate analizată o creștere semnificativă din anul 2005 până în anul 2008 ajungând la valoarea maximă de 4,728.7 mil. Euro. Comparativ cu anul de referință, anul 2006 înregistrează valori mai mare cu 1.5 pp. După anul 2008 impozitul pe salarii scade până în anul 2010. Cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2005 cu valoarea de 1,829.6 mil.Euro. În intervalul 2007-2012, valoarile impozitului sunt aproximativ aceleași, egală cu 4 mil. euro.

Tabel 20. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 20. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Dacă analizăm modificările care au loc față de anul de referință, putem spune că există o creștere semnificativă în anul 2006 față de 2005 cu aproximativ 1,5 pp. Până în anul 2008, când se atinge valoarea maximă pentru perioada analizată, valorile impozitului pe salariu crește, urmând apoi o scădere până în anul 2010. După anul 2011, impozitul pe salariu începe iar să crească.

Tabel 21. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 21. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic se observă o creștere a impozitului pe salariu de la un an la altul până în 2008, urmând ca după acest an să se înregistrează cea mai accentuată scădere a acestui impozit, trend ce se menține până în 2010, urmat apoi de o ușoară creștere în 2012, crescând în medie de la un an la altul în perioada analizată cu 0,2 puncte.

Începând cu anul 2006 se înregistrează o creștere semnificativă față de anul anterior cu aproape 0,9 puncte. Aceast trend crescător a durat până în 2008, urmând ca în 2009 să se înregistreze cea mai mare scădere de la un an la altul din perioada analizată, scăzând față de anul anterior cu aproximativ 0,6 puncte, fapt datorat în cea mai mare parte crizei economice și financiare. În 2010 scade față de 2009 cu 0,07 puncte, iar începând cu anul 2010 se înregistrează o ușoară creștere de aproximativ 0,3 puncte față de anul anterior. Anul 2012 înregistrează screștere ușoară cu 0,2 puncte.

Tabel 22. Ponderea impozitului pe salarii în PIB

Sursa:eurostat

Grafic 22. Ponderea impozitului pe salarii în PIB

Așa cum reiese din graficul de mai sus, se poate observa că în perioada analizată și anume 2005-2012, impozitul pe salarii înregistrează valori cuprinse între 2.3% și 3.5%, acestea fiind valori apropiate. Cea mai mică valoare se înregistreaza în anul 2005 de 2.3%, iar cea mai mare are loc în anul 2009 cu valoarea de 3.5%. Se poate observa că până în anul 2009 are loc o creștere ușoară a impozitului pe salarii, după care urmează o scădere până în anul 2012.

Tabel 23. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 23. Pondere impozite pe salariu în PIB. Indici cu bază fixă

Dacă e să analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, în acest caz anul 2005, punem observa că nu există mari fluctuații, dat fiind faptul ca media impozitului pe salariu în procente din PIB pentru perioada analizată este de 1,2%. Cea mai semnificativă creștere față de anul de bază se înregistrează în anul 2009 și 2012, cu 1,2 puncte, iar diminuarea cea mai semnificativă față de anul 2005 se înregistrează în anul 2006, cu 0,5 puncte. Anii 2010 și 2011 înregistrează aceleași valori, și anume de 3,3%.

Tabel 24. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 24. Pondere impozite pe salariu în PIB. Indici cu bază în lanț

După cum se poate observa din graficul de mai sus în primii doi ani din perioada de analiză impozitul pe salariu în PIB are un trend crescător, crescând de la un an la altul cu aproximativ 0,9 puncte urmat apoi de o creștere seminificativă cu 1,28 puncte în 2007 față de 2006. În anul 2008 comparativ cu anul anterior se înregistrează o creștere cu 0,67 puncte față de anul anterior ca urmare a dezvoltării economice și a gradului de colectare din acei ani, pentru ca în 2008 să se ajungă la valoarea cea mai ridicată.După anul 2009 începe să scadă cu 0,3 puncte până în anul 2010. Din anul 2011 impozitul pe salariu crește din nou cu aproximativ 0,2 puncte.

Impozitul pe profit

Tabel 25. Valori absolute

Sursa:eurostat

Grafic 25. Sume absolute, milioane Euro

În Romania se observă o ușoară creștere a impozitului pe profit din 2005 până în 2006, iar din 2006 o creștere mai accelerată, datorată probabil și introducerii din acel an a cotei unice de impozitare de 16% care a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%). Acestă creștere poate fi datorată și reducerii evaziunii fiscale și declararea veniturilor realizate de contribuabili, datorită adoptării acestei cote mai reduse decât cele anterioare, aceasta fiind printre cele mai scăzute cote aplicate de statele din Uniunea Europeană. Acest trend crescător a durat până în 2008, an în care s-a înregistrat valoarea maximă a acestui indicator, de 4184,9 mil. Euro, valoarea minimă fiind înregistrată în anul 2005 de 2163,4 mil. Euro.

După anul 2008 valoarea impozitului pe profit începe să scadă, scădere influențată în cea mai mare parte de criza economică și financiară care a început din anul 2008. Această scădere ar putea fi influențată într-o mai mică măsură din 2009 și de faptul că profiturile obținute din jocurile de noroc de către persoane fizice în cazinouri, sau de la slot-mașini sunt scutite de la impozitare și nu în ultimul rând datorită creșterii cotelor contribuțiilor angajaților, care probabil datorită noilor schimbarii au au fost constrânși să nu își declare veniturile din salarii în totalitate ci doar parțial sau chiar deloc în unele cazuri și să lucreze ”la negru”, acest fapt avantajându-i si pe angajatori care și așa au povara unor contribuții foarte mari.

Tabel 26. Indici cu bază fixă

Sursa:eurostat

Grafic 26. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Dacă e să analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, în acest caz anul 2005, punem observa că există un trend crescător pe toată perioada analizată. Cea mai mare creștere față de anul de bază s-a înregistrat în anul 2008 când a crescut de la valoarea de 2163,4 mil. euro înregistrată în 20035 la valoarea de 4184,9 mil. euro înregistrată în 2008, ceea ce înseamnă ca a crescut de aproape 2,1 ori.

Tabel 27. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 27. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic se observă o creștere a impozitului pe profit de la un an la altul până în 2008, urmând ca după acest an să se înregistrează cea mai accentuată scădere a acestui impozit, trend ce se menține până în 2010, urmat apoi de o ușoară creștere în 2011, crescând în medie de la un an la altul în perioada analizată cu 0,4 puncte.

Începând cu anul 2006 se înregistrează o creștere semnificativă față de anul anterior cu aproape 0,6 puncte, această revenire se datorează probabil introducerii din anul anterior a cotei unice de impozitare de 16% care a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%. Acest trend crescător a durat până în 2008, urmând ca în 2009 să se înregistreze cea mai mare scădere de la un an la altul din perioada analizată, scăzând față de anul anterior cu 1 punct, fapt datorat în cea mai mare parte crizei economice și financiare. În 2010 scade față de 2009 cu 0,3 puncte, iar începând cu anul 2011 se înregistrează o ușoară creștere de aproximativ 0,26 puncte. Anul 2012 înregistrează din nou o scădere ușoară cu 0,2 puncte.

Tabel 28. Ponderea impozite pe profit în PIB

Sursa:eurostat

Grafic 28. Pondere impozite pe profit în PIB

Impozitul pe profit înregistrează în perioada 2005-2012 valori cuprinse între 2.2% și 3.1%, acestea fiind exprimate în procente GDP. Cele mai ridicate valori se înregistrează în anul 2007 cu 3.1%, urmat de 2008 cu 3.0%. Cea mai scazută valoare se înrregistrează în anul 2012 cu valoarea de 2.2% PIB. Se poate observa că după anul 2008 valorile impozitului încep să scadă până în ultimul an analizat.

Tabel 29. Indici cu bază fixă

Grafic 29. Pondere impozit pe profit în PIB. Indici cu bază fixă

Dacă analizăm modificările ce au avut loc față de anul de referință, în acest caz anul 2005, punem observa că nu există mari fluctuații, dat fiind faptul ca media impozitului pe profit în procente din PIB pentru perioada analizată este de 0,3%. Cea mai semnificativă creștere față de anul de bază se înregistrează în anul 2007 și 2008, cu 0,3 puncte, iar diminuarea cea mai semnificativă față de anul 2005 se înregistrează în anul 2012, cu 0,5 puncte.

Tabel 30. Indici cu bază în lanț

Sursa:eurostat

Grafic 30. Pondere impozite pe profit în PIB. Indici cu bază în lanț

După cum se poate observa din graficul de mai sus în primii doi ani din perioada de analiză impozitul pe profit în PIB are un trend crescător, crescând de la un an la altul cu aproximativ 0,1 puncte urmat apoi de o scădere cu 0,1 puncte în 2007 față de 2006, probabil datorată scăderii cotei impozitului pe profit, trecerea la cota unică de impozitare de 16%. În anul 2008 comparativ cu anul anterior se înregistrează o scădere cu 0,1 puncte față de anul anterior ca urmare a dezvoltării economice și a gradului de colectare din acei ani, pentru ca după anul 2007 să scadă până în anul 2010 cu aproximativ 0,3 puncte. Anul 2011 comparativ cu anul 2010 înregistrează o valoare mai ridicată cu 0,1 puncte.

Taxa pe valoare adăugată (TVA)

Tabel 31.Valori absolute

Grafic 31. Sume absolute, milioane Euro

Dupa cum se poate observa din graficul anterior nivelul TVA-ului în România a avut un trend ascendent pe perioada 2005-2008. Dacă în 2007 deficitul bugetar a crescut îngrijorător, în 2008  deficitul bugetar s-a mărit foarte mult, mai ales prin creșteri salariale și mai puțin prin creșterea pensiilor, iar in 2009 datorita crizei financiare acestea au inregistrat valori mai mici. Începand cu anul 2010 nivelul acestora începe să crească, acesta fiind semnul clar al incapacității guvernului de a lupta cu nivelul necorespunzător / sufocat al cheltuielilor bugetare. În ultimul an de analiză nivelul acestora a înregistrat o scădere nesemnificativă cu aproximativ 200 milioane euro.

Tabel 32. Indici cu bază fixă

Grafic 32. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Analizând evoluția indicilor cu bază în lant se poate observa că raportat la anul de bază 2005, nivelul tva-ului crește pe întreaga perioadă analizată. În anul 2008 față de 2005 nivelul tva-ului înregistrează o crestere de apromativ 70%. Cea mai mica creștere a fost inregistrata în anul 2009 (24%) iar cea mai mare crestere a tva-ului raportat la anul de baza 2005 este inregistrată în anul 2011 aproximativ 77% .

Tabel 33. Indici cu bază în lanț

Grafic 33. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic se poate observa că evoluția tva-ului de la un an la altul este una crescătoare cu excepția anului 2009 când a înregistrat o scădere de aproximativ 29% față de anul 2008, iar în anul 2012 înregistreaza o scădere nesemnificativa de aproximativ 2% față de anul 2011.

Tabel 34. Pondere TVA în PIB

Grafic 34. Pondere TVA în PIB

Cea mai mare pondere a tva-ului în pib este înregistrată în anul 2011 când nivelul acestuia a fost cel mai ridicat. Cea mai mică pondere a acestuia in pib a fost in anul 2009, resimțindu-se efectele crizei financiare.

Tabel 35. Indici cu bază fixă

Grafic 35. Pondere TVA în PIB. Indici cu bază fixă

După cum se poate observa din grafic tva-ul are aceeași pondere în PIB-ul României în anul 2005 și 2007.Pe perioada 2008-2010 evoluția acesteia scade nesemnificativ, cea mai mare creștere fiind înregistrata în anul 2011 aproximativ 7% raportat la anul 2005.

Tabel 36. Indici cu bază în lanț

Grafic 36. Pondere TVA în PIB. Indici cu bază în lanț

După cum se poate observa din graficul anterior evolutia tva-ului în funcție de contribuția pe care o are în PIB-ul României este una oscilatorie. În anul 2006 față de 2005 aceasta înregistrează o scădere nesemnificativa de 3%.Cea mai mare scădere este înregistrată în anul 2009 și anume aproximativ 17%.

Accize

Tabel 37. Valori absolute

Grafic 37. Sume absolute, milioane Euro

Se poate observa din graficul anterior că evoluția accizelor pe perioada analizată este una oscilatorie. Pe intervalul 2005 -2007 nivelul acestora a crescut,în urmatorii ani 2008 si 2009 datorită crizei financiare care a avut loc s-a resimtit o mica scădere și la nivelul accizelor.În cepand cu 2010 nivelul acestora a început să crească atingând în 2012 o valoare maxima de 4133,2 din întreaga perioadă analizată. Acest fapt denotă că statul a crescut accizele pentru reducerea consumului de alcool si tigari.Un alt motiv pot fi si cheltuielile bugetare mai mari decât veniturile bugetare, fapt care determină statul în ridicarea taxelor.

Tabel 38. Indici cu bază fixă

Grafic 38. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Analizând indicii cu bază fixă se poate afirma faptul că raportat la anul de baza 2005, nivelul accizelor a înregistrat un trend ascendend, cea mai mica creștere este înregistrata în anul 2006(16,9%) fata de 2005, iar cea mai mare creștere este înregistrată în anul 2012 și anume (67,8 %) raportată la anul 2005.

Tabel 39. Indici cu bază în lanț

Grafic 39. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din graficul anterior se poate observa ca in anul 2006 fata de anul 2005 nivelul accizelor a crescut cu aproxim 19%, in anul 2007 fata de 2006, nivelul acestora a scăzut semnificativ de la valoarea de 1.296 la cea de 1.000, acest fapt denotând faptul că față de anul 2006, în anul 2007 s-au plătit mai puține accize. Tot din graphic reiese faptul că nivelul accizelor a rămas constant în anul 2008 față de anul 2007, abia în anul 2009 observându-se cea mai mare scădere a acestora, urmată de o creștere în anul 2010 și de o scădere în anul 2011. Se poate spune că cea mai mică valoare a accizelor s-a înregistrat în anul 2009 si anume 0.992 puncte, iar cea mai mare valoare a acestora s-a înregistrat în anul 2006, cu 1.169 puncte.

Tabel 40. Pondere accize în PIB

Grafic 40. Pondere accize în PIB

În acest grafic se poate observa faptul că ponderea accizelor în PIB-ul României este una oscilatorie. La nivelul anilor 2005, 2009, 2011 și 2012, ponderea accizelor în PIB înregistrează o valoare egală de 3.1 puncte. Cea mai scăzută valoare a acestora este înregistrată în anul 2008, și anume 2.7 puncete, iar cea mai crescută valoare în anii amintiți anterior.

Tabel 41. Indici cu bază fixă

Grafic 41. Pondere accize în PIB. Indici cu bază fixă

În privința indicilor cu bază fixă, putem spune faptul ca nivelul acestora este unul oscilatoriu. În anul 2006 față de anul 2005 se poate observa o scădere de 0.065 puncte procentuale, iar un nivel egal cu cel al annului de referință observânde-se în anii 2009, 2011 și 2012. Cea mai mică valoare înregistrată este de 0.871 puncte procentuale, în anul 2007, iar cea mai mare, în anul de referință și anii amintiți anterior.

Tabel 42. Indici cu bază în lanț

Grafic 42. Pondere accize în PIB. Indici cu bază în lanț

Din acest grafic reiese faptul ca ponderea accizelor în PIB(indici cu bază în lanț) se menține la un nivel aproximativ constant, o ușoară creștere de aproximativ 0.248 puncte, înregistrându-se în anul 2008 față de 2007, în acest an fiind și cea mai mare valoare. Cea mai mică valoare este înregistrată în anul 2008 cu 0.900 puncte procentuale.

Taxele de import

Tabel 43. Valori absolute

Grafic 43. Sume absolute, milioane Euro

Se poate observa din graficul anterior că evoluția taxelor de import pe perioada analizată este una descendentă. În anul 2005 până în anul 2006 nivelul acestora a crescut, iar în urmatorii ani s-a resimtit o scădere și la nivelul acestor taxe. În 2006 nivelul acestora a atins valoarea maximă de 693.0 din întreaga perioadă analizată. Cea mai mică valoare înregistrată se regăsește în anul 2010 și anume 140.4 mil. Euro.Faptul ca taxele de import au fost într-o continuă scădere denotă faptul că traiul populației este unul scăzut și odată cu reducerea acestora se reduc si prețurile produselor, lucru benefic pentru populație.

Tabel 44. Indici cu bază fixă

Grafic 44. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Analizând indicii cu bază fixă se poate afirma faptul că raportat la anul de baza 2005, nivelul taxelor de import a înregistrat un trend ascendend, cea mai mica creștere este înregistrata în anul 2010(0.248pcte), iar cea mai mare creștere este înregistrată în anul 2006 și anume (0.225pcte) raportată la anul 2005.

Tabel 45. Indici cu bază în lanț

Grafic 45. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Din graficul anterior se poate observa ca in anul 2007 fata de anul 2006 nivelul taxelor de import a scăzut drastic, iar în anul 2008 față de 2007, nivelul acestora a crescut semnificativ de la valoarea de 0.394 la cea de 1.004. Tot din grafic reiese faptul că nivelul taxelor de import oscilează de la un an la altul, abia în anul 2010 observându-se o redresare a acestora la un nivel puțin mai ridicat față de anii anteriori. Se poate spune că cea mai mică valoare a taxelor de import s-a înregistrat în anul 2007 si anume 0.394 puncte, iar cea mai mare valoare a acestora s-a înregistrat în anul 2006, cu 1.225 puncte.

Tabel 46. Pondere taxe de import în PIB

Grafic 46. Pondere taxe de import în PIB

În graficul de mai sus se poate observa ca ponderea taxelor de import în PIB a înregistrat un trend ascendent. În grafic se poate observa constanța valorilor în anii 2005 și 2006, de 0.7 puncte procentuale, în acești ani înregistrându-se de altfel maximul din perioada analizată, urmând ca cea mai mică valoare din această perioadă sa înceapă cu anul 2009 și se păstrează constant, cu un procent de 0.1.

Tabel 47. Indici cu bază fixă

Grafic 47. Pondere taxe de import în PIB. Indici cu bază fixă

În ceea ce privește ponderea taxelor de import în PIB, indici cu bază fixă, putem afirma de asemenea ca aceste taxe sunt într-un trend ascendant, cea mai mare valoare înregistrându-se în anii 2005 și 2006 de 1.000 punct procentual, iar cea mai mică valoare, în anii 2009-2012, cu o valoare de 0.143 puncte procentuale.

Tabel 48. Indici cu bază în lanț

Grafic 48. Pondere taxe de import în PIB. Indici cu bază în lanț

În graficul de mai sus se poate observa ca ponderea taxelor de import în PIB, indici cu bază în lanț sunt într-un trend oscilatoriu, dar totuși putem spune faptul că prezintă valori egale în anii, 2006, 2008, 2010, 2011 și 2012 în valoare de 1.000 puncte procentuale, aceasta fiind cea mai mare valoare înregistrată p intervalul analizat. Cea mai mică valoare apare în anul 2007 cu un punctaj de 0.286.

Taxe pe producție

Tabel 49. Valori absolute

Grafic 49. Sume absolute, milioane Euro

Cât despre taxa pe producție în perioada 2005-2012, graficul de mai sus ne arată că impozitul realizează în prima jumătate analizată o creștere semnificativă din anul 2005 până în anul 2008 ajungând la valoarea maximă de 15,644.0 mil. Euro.. După anul 2008 taxa pe producție scade până în anul 2010. Cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2005 cu valoarea de 9,890.4 mil.Euro, iar cea mai mare valoare este înregistrată în anul 2011 cu 16,562.2.

Tabel 50. Indici cu bază fixă

Grafic 50. Sume absolute. Indici cu bază fixă

Analizând indicii cu bază fixă se poate afirma faptul că raportat la anul de baza 2005, nivelul taxelor pe producție a înregistrat un trend oscilatoriu, cea mai mica creștere este înregistrata în anul 2010(1.000pcte), iar cea mai mare creștere este înregistrată în anul 2012 și anume (1.700 pcte) raportată la anul de referință, 2005.

Tabel 51. Indici cu bază în lanț

Grafic 51. Sume absolute. Indici cu bază în lanț

Sursa: Eurostat

În ceea ce privește indicia cu bază în lanț se poate afirma că au avut un trend oscilatoriu, valorile fiind descrescătoare până în anul 2009, iar apoi crescătoare până la finele perioadei analizate. Se poate de asemenea observa faptul că cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în anul 2007 (1.234 puncte), iar cea mai scătută valoare, în anul 2009 (0.774 puncte).

Tabel 52. Pondere taxe pe producție în PIB

Grafic 52. Pondere taxe pe producție în PIB

În acest grafic se poate observa că în ceea ce privește ponderea taxelor pe producție în PIB, acestea prezintă un trend descendent până în anul 2009 al perioadei analizate, iar apoi un trend ascendent, constant până la finele perioadei analizate. Cea mai mică valoare înregistrată este în anul 2009 (10.3 puncte), iar cea mai mare valoare este înregistrată în anul 2012 (12.8 puncte)

Tabel 53. Indici cu bază fixă

Grafic 53. Pondere taxe pe producție în PIB. Indici ci bază fixă

Sursa: Eurostat

În ceea ce privește ponderea taxelor pe producție în PIB, indici cu bază fixă, putem afirma că aceste taxe sunt într-un trend descendent pâna în anul 2009 , cea mai mare valoare înregistrându-se în anul 2012 (1.032), iar cea mai mică valoare, în anul 2009 (0.381 puncte)

Tabel 54. Indici cu bază în lanț

Grafic 54. Pondere taxe pe producție în PIB. Indici cu bază în lanț

În acest grafic se poate observa că ponderea taxelor pe producție în PIB, indici cu bază în lanț sunt într-un trend oscilatoriu, dar totuși putem spune faptul că prezintă valori apropiate între anii perioadei analizate; astfel cea mai mică valoare a fost înregistrată în anul 2009 (0.920), iar cea mai ridicată valoare din perioada analizată este în anul 2012 (1.107 puncte).

CONCLUZII FINALE

Modalitățile prin care politica fiscală utilizează impozitele generează efecte de natură psihologică, financiară, economică și socială asupra mediului economico-social. Puterea politică decide modificări ale sistemului fiscal în funcție de finalitățile dorite. Totalitatea finalizărilor urmărite influențează asupra caracteristicilor tehnice ale impozitelor iar acestea asupra activității economice.

În urma efectuării unui studiu asupra fiscalității din România, mi-am propus surprinderea cât mai fină și mai actualizată cu putință a impactului fiscalității asupra comportamentului fiscal al cetățeanului. Ca urmare, studiul este structurat pe trei capitole, primul dezbate concepte teoretice despre fiscalitatea în România, al doilea capitol se rezumă la prezentarea câtorva impozite din România, iar cel de-al treilea capitol,este studiul de caz, în care am prezentat evoluția impozitelor amintite la capitolul 2, pe perioada 2005-2012.

Datele ultimului capitol au fost prelucrate în Eurostat pentru a surprinde cât mai exact evoluția impozitelor fiscalității indirecte și a celei directe, a impozitelor ce sunt cuprinse de acestea și analizate ulterior, pentru o mai bună întelegere a tabelelor și graficelor prezentate în prezenta lucrare.

Am încercat să formulez pentru fiecare impozit în parte, câte o explicație pentru oscilația valorilor pe parcursul perioadei analizate și prezentarea valorilor minime și maxime surprinse în graficele atașate prezentei lucrări.

Pe baza analizei elaborate am ajuns la concluzia că impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale fiind legate de existeanta statului si a banilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Mihai Inceu, Dan Tudor Lazăr, Eugenia Ramona Mara – Finanțe și bugete publice –Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2008

2. Adrian Mihai Inceu – Pârghiile fiscale și forța lor de orientare – Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005

3. Carmen Corduneanu – Sistemul Fiscal în știința finanțelor – Ed. Codecs, București, 1998

4. Codul fiscal 2014, Ed.Hamangiu, 2014

5. Eugenia Ramona Mara – Finanțele publice între teorie și practică – Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009

6. Gheorghe D. Bistriceanu – Lexicon de finanțe, bănci, asigurări.

7. Ioan Moroșan – Fiscalitate – Ed. Evcont Consulting, Suceava, 2001

8. Petre Brezeanu – Fiscalitate, Concepte, Metode, Practici – Ed. Economică, București, 1999

9. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

10. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/about.ro.do

11. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/trezorerie/Persp_comp_UE.pdf

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Mihai Inceu, Dan Tudor Lazăr, Eugenia Ramona Mara – Finanțe și bugete publice –Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2008

2. Adrian Mihai Inceu – Pârghiile fiscale și forța lor de orientare – Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005

3. Carmen Corduneanu – Sistemul Fiscal în știința finanțelor – Ed. Codecs, București, 1998

4. Codul fiscal 2014, Ed.Hamangiu, 2014

5. Eugenia Ramona Mara – Finanțele publice între teorie și practică – Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009

6. Gheorghe D. Bistriceanu – Lexicon de finanțe, bănci, asigurări.

7. Ioan Moroșan – Fiscalitate – Ed. Evcont Consulting, Suceava, 2001

8. Petre Brezeanu – Fiscalitate, Concepte, Metode, Practici – Ed. Economică, București, 1999

9. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

10. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/about.ro.do

11. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/trezorerie/Persp_comp_UE.pdf