Analiza Implicării Grupului Băncii Mondiale în Sprijinirea Procesului de Dezvoltare la Nivel Gobal

Analiza implicării Grupului Băncii Mondiale în sprijinirea procesului de dezvoltare la nivel gobal

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………3
Capitolul I. Grupul Băncii Mondiale-Abordare conceptuală …………………….6
1.1 Scurt istoric ……………………………………………………………………………………6
1.1.1 Structura Băncii Mondiale …………………………………………………………….8
1.1.2 Conducerea Băncii Mondiale ……………………………………………………….13
1.1.3 Obiectivele Băncii Mondiale ………………………………………………………14
1.2 Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare …………………. 17
1.2.1 Obiectivele B.I.R.D. …………………………………………………………………..17
1.2.2. Conducerea B.I.R.D. …………………………………………………………………18
1.2.3. Reguli de bază în acordarea și garantarea de împrumuturi …………….18
1.2.4. Resursele folosite de către Bancă în activitatea de creditare …………..19
1.2.5 Intitutii afiliate B.I.R.D. ……………………………………………………………..19
CAPITOLUL II. Operațiunile realizate de Banca Mondială ……………………20
2.1 Analiza și consultanța, realizate de Banca Mondială …………………………21
2.2 Operațiunile nefinanciare ale Băncii Mondiale …………………………………24
2.3. Evaluarea operațiunilor Băncii Mondiale ……………………………………….26
2.4. Colaborarea FMI-BM ………………………………………………………………….28
CAPITOLUL III.Studiu de caz-Operațiunile Băncii Mondiale în România .30
Concluzii ………………………………………………………………………………………….46
Bibliografie ………………………………………………………………………………………48

INTRODUCERE

România anului 2015 este țara în care nivelul de sărăcie rămâne în continuare destul de ridicat comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană, în ciuda numeroaselor măsuri ce au fost luate de autorități în ultimii ani.

Lucrarea “Analiza implicării Grupului Băncii Mondiale în sprijinirea procesului de dezvoltare la nivel gobal” și-a propus să analizeze susținerea și sprijinul pe care cunoscuta instituție financiară internațională l-a acordat de-a lungul anilor țării noastre, precum și influența pe care aceasta o are în continuare asupra economiei naționale.

Fiind o bancă de dezvoltare care acordă și credite nerambursabile țărilor în curs de dezvoltare, dar și împrumuturi ce au o dobândă redusă, cunoscuta Banca Mondială s-a implicat activ în ultimii ani în finanțarea proiectelor inițiate și derulate de autoritățile române, efectele reflectându-se cu precădere asupra deficitului fiscal.

Lucrarea “Analiza implicării Grupului Băncii Mondiale în sprijinirea procesului de dezvoltare la nivel gobal” este structurată în trei capitole, ce tratează pe larg aspecte teoretice legate de subiectul ales, natura relațiilor de colaborare dintre România și Banca Mondială, ca și influența pe care banca de dezvoltare a avut-o și continuă să o exercite asupra economiei naționale.

Susținerea și sprijinul pe care ni-l acordă Banca Mondială sunt cu atât mai importante cu cât, în ciuda sistemelor de asigurări sociale dezvoltate și implementate de guvernați în ultimii ani, peste 30% din populația din România este obligată să traiască cu aproape 5 dolari/zi.

Criza economică s-a resimțit puternic în toate domeniile de activitate din țara noastră, veniturile românilor scăzând dramatic în ultimii ani. Autoritățile au încercat, prin diferite măsuri, să diminueze efectele crizei asupra populației, rezultatele fiind însă contrare așteptărilor.

Mărirea indicelui taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus implicit la majorarea prețurilor la alimente, medicamente, servicii, utilități, etc, gradul de sărăcie crescând constant. În paralel, pe fondul crizei economice, guvernanții au decis diminuarea salariilor unei mase mare a populației, efectele fiind resimțite puternic.

În toată această perioadă Banca Mondială a continuat să ne susțină economic, valoarea împrumuturilor acordate României crescând semnificativ. Dacă în anul 2009 valoarea deficitului fiscal în România era de 7,3%, la finele anului trecut el a ajuns la 1,98 %. Iar datoria publică a țării noastre reprezintă în acest moment un procent de 38,5% din Produsul Intern Brut (PIB), media europeană fiind de 83%.

În ciuda progreselor înregistrate, România continuă să se mențină într-o stare de instabilitate macroeconomică prelungită, creșterea economică anuală anunțată fiind nesemnificativă, comparativ cu măsurilor de reformă economică luate de autorități.

Banca Mondială a acordat țării noastre în ultimii ani împrumuturi de aproape două miliardw de euro, majoritatea proiectelor vizând reforme în educație și sănătate, în domeniul sectorului public, reforma în sectorul financiar, dar și în cel al pensiilor și al protecției sociale. Tot instituția bancară internațională le-a acordat un important sprijin autorităților românești în cadrul programului de amploare dedicat controlului marilor averi.

Din păcate, chiar dacă autoritățile de la București (Guvernul României, 2014. [ http://gov.ro/ro/obiective/teme-majore/, 25 martie 2015]) susțin că facem progrese semnificative, oficialii europeni rămând la părerea că România este în continuare țară europeană, cu un ridicat nivel de sărăcie. În tot acest timp Banca Mondială continuă să ne sprijine, ultimul mare proiect aprobat fiind în valoare de 750 de milioane de euro. Împrumutul este destinat în principal modernizării finanțelor publice, ca și îmbunătățirii funcționării la nivelul piețelor cheie, ce reprezintă o parte strategieo de parteneriat cu țara noastră.

Strategia de Parteneriat – (Country Partnership Strategy – CPS) pentru perioada 2014 – 2017, din care face parte și împrumutul de 750 de milioane de euro, este cadrul de cooperare dintre România și Banca Mondială până în anul 2017 [ http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/166406/imprumut-banca-mondiala-modernizare-finante.html, 24 martie 2015].

Împrumutul major acordat României are o maturitate de 18 ani, perioada de grație de 17,5 ani și o dobândă de 3,5%.

Împrumuturile acordate de Banca Mondială au în principal rolul de a sprijini măsurile de reformă vizând consolidarea managementului datoriilor publice, dar și o creștere a calității cheltuielilor publice, o îmbunătățire a performanței întreprinderilor de stat, în paralel cu o bună funcționare a piețelor de capital, a pieței imobiliare și a pieței de energie, cu rol important pentru dezvoltarea și stimularea sectorului privat.

Împrumuturile acordate de Banca Mondială pentru sprijinul bugetar se alătură programelor în curs de derulare pe care țara noastră le are cu Uniunea Europeană (U.E.), dar și cu Fondul Monetar Internațional (F.M.I.).

Banca Mondială acordă României împrumuturi, furnizând în același timp și diverse servicii de asistență tehnică, divizia instituției ce se ocupă de sectorul privat colaborând cu diverse instituții financiare pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, furnizarea de împrumuturi populației sub-deservite, ca și pentru cofinanțarea pentru diferite programe U.E.

CAPITOLUL 1 GRUPUL BĂNCII MONDIALE. ABORDARE CONCEPTUALĂ

Scurt istoric

Înființată la data de 1 iulie 1944, în urma conferinței de la Bretton Woods ce a avut lor în Statele Unite ale Americii, în aceeași perioadă cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială reunește un număr de 186 țări membre, sediul acesteia fiind la Washington DC [https://www.worldbank.org/en/about/history, 25 martie 2015].

Considerată ca fiind o sursă principală de asistență destinată dezvoltării mai multor țări ale lumii, Banca Mondială are scopul de a îmbunătăți standardul de viață al populației din țările în dezvoltare, eradicând în același timp sărăcia.

Banca Mondială este cunoscută ca fiind o bancă de dezvoltare care acordă atât diverse credite nerambursabile, destinate țările în curs de dezvoltare, dar și împrumuturi ce au dobândă redusă. [ http://www.worldbank.org/en/projects-operations/products-and-services, 24 martie 2015]. Aceste împrumuturi sunt acordate numai guvernelor și agențiilor guvernamentale ce dispun de capacitatea obținerii unor garanții solide din partea statului respectiv, cu condiția ca venitul anual raportat la cap de locuitor să se afle sub pragul minim al creditării (Zaharia, R.M, , Economie mondială, 2004).

Trebuie menționat faptul că numai costul în valută al tuturor proiectelor primește finanțare din partea Băncii Mondiale (sumele se încadrează în limita de 30-40% din total costurilor unui proiect), în fiecare an fiind acordate circa 15 miliarde dolari.

Acestor sume li se mai adaugă încă 5 miliarde de dolari în credite ce sunt acordate de către Asociația Internațională pentru Dezvoltare (A.I.D.), aceste credite având perioada de garanție între 3-5 ani, ele fiind de regulă acordate pe perioade incluse în intervalul 12 -15 ani [http://treasury.worldbank.org/bdm/htm/, 26 martie 2015].

Toate proiectele ce sunt finanțate de către Banca Mondială trebuie ca, din punct de vedere financiar. dar și etnic, să fie fezabile. În cazul contrar, ele vor fi eliminate din start, respectiv din faza de evaluare. Banca Mondială are în acest moment în finanțare o multitudine de proiecte, ce sunt incluse în categoria educație, transport, sănătate, agricultură, populație, agricultură, mediu, dezvoltare urbană, dar și energie electrică.

Sursa principală de finanțare a B.M. este reprezentată de lichiditățile realizate de pe piața internațională de capital, acestea reprezentând în jur de 85% din totalul pasivului ce este înregistrat.

Banca Mondială își atrage principalele resurse de pe renumitele piețe internaționale, ea emitând diverse obligațiuni pe termen lung, ca și pe termen mediu și plasând pe un termen scurt diverse hârtii de valoare destinate guvernelor sau băncilor comerciale și băncilor centrale (Zaharia, R.M, 2004, Economie mondială).

Din numărul total al resurselor ce sunt împrumutate și colectate de Banca Mondială, numai jumătate dintre acestea provin din lansările de titluri pe termen scurt. Și cum creditele sunt acordate pe termen lung, astfel există posibilitatea să se remarce unele neconcordanțe la scadențe, ca și eventuale mici diferențe în dobânzi, diferențe ce ar putea să afecteze serios profitul pe care Banca Mondială contează.

Banca Mondială, definită ca fiind instituția internațională de dezvoltarecea mai renumită, reprezintă un adevărat model pentru multe dintre băncile ce se află în curs de dezvoltare, marea majoritate din procedurile sale fiind de multe ori fie copiate, fie modelate, în funcție de necesitățile instituționale.

Demn de menționat este faptul că Banca Mondială reușește să aprobe anual mai mult de 200 de noi proiecte, instituția având în finanțare în jur de 2.000 de proiecte, De asemenea, ea își colectează fondurile și prin diverse emisiuni de obligațiuni ce au un rating AAA, toate încasările find oferite cu împrumut, rata dobânzii fiind mai mare decât costul mediul al fondurilor ce sunt atrase cu o jumatate de punct procentual. (Negrea, G., Globalizarea – prognoze economice pe termen lung ale Băncii Mondiale, Tribuna economica v. 18, nr. 8 (2007), p. 93-95 ).

B. M poate fi definită drept un lider de dialog asupra politicilor structurale, dar și în procesul de dezvoltare și de administrare instituțională, al măsurilor de reducerea sărăciei, ori al dezvoltării sectorului privat. De altfel, Banca Mondială dispune și de numeroase instrumente, cum ar fi operațiunile de acordarea împrumuturilor pentru ajustare în sectorul privat (PSAL 1, P.S/A/L 2), împrumuturilor programatice de ajustare piețe internaționale, ea emitând diverse obligațiuni pe termen lung, ca și pe termen mediu și plasând pe un termen scurt diverse hârtii de valoare destinate guvernelor sau băncilor comerciale și băncilor centrale (Zaharia, R.M, 2004, Economie mondială).

Din numărul total al resurselor ce sunt împrumutate și colectate de Banca Mondială, numai jumătate dintre acestea provin din lansările de titluri pe termen scurt. Și cum creditele sunt acordate pe termen lung, astfel există posibilitatea să se remarce unele neconcordanțe la scadențe, ca și eventuale mici diferențe în dobânzi, diferențe ce ar putea să afecteze serios profitul pe care Banca Mondială contează.

Banca Mondială, definită ca fiind instituția internațională de dezvoltarecea mai renumită, reprezintă un adevărat model pentru multe dintre băncile ce se află în curs de dezvoltare, marea majoritate din procedurile sale fiind de multe ori fie copiate, fie modelate, în funcție de necesitățile instituționale.

Demn de menționat este faptul că Banca Mondială reușește să aprobe anual mai mult de 200 de noi proiecte, instituția având în finanțare în jur de 2.000 de proiecte, De asemenea, ea își colectează fondurile și prin diverse emisiuni de obligațiuni ce au un rating AAA, toate încasările find oferite cu împrumut, rata dobânzii fiind mai mare decât costul mediul al fondurilor ce sunt atrase cu o jumatate de punct procentual. (Negrea, G., Globalizarea – prognoze economice pe termen lung ale Băncii Mondiale, Tribuna economica v. 18, nr. 8 (2007), p. 93-95 ).

B. M poate fi definită drept un lider de dialog asupra politicilor structurale, dar și în procesul de dezvoltare și de administrare instituțională, al măsurilor de reducerea sărăciei, ori al dezvoltării sectorului privat. De altfel, Banca Mondială dispune și de numeroase instrumente, cum ar fi operațiunile de acordarea împrumuturilor pentru ajustare în sectorul privat (PSAL 1, P.S/A/L 2), împrumuturilor programatice de ajustare, ca și investițiilor sectoriale ori a altor activități economice [http://treasury.worldbank.org/bdm/htm/, 25 martie 2015].

Structura și funcțiile aferente Băncii Mondiale

Banca Mondială, ce este considerată drept o bancă de dezvoltare care acordă credite nerambursabile țărilor aflate în curs de dezvoltare, dar și împrumuturi cu dobândă redusă, a fost înființată la începutul lunii iulie a anului 1944, în urma conferinței ce s-a desfășurat la Bretton Woods (SUA), concomitent cu FMI.

Banca Mondială reunește în acest moment 186 țări membre, ea își are sediul la Washington DC, fiind privită drept principala sursă de asistență în dezvoltarea numeroaselor state ale lumii (Zaharia, R.M, 2004, Economie mondială).

Rolul principal al Băncii Mondiale constă în îmbunătîțirea standardului de viață în rîndul populației din statele aflate în curs în dezvoltare, în același timp cu eradicarea sărăciei.

Banca Mondială acordă diverse împrumuturi considerabile numai guvernelor și agențiilor guvernamentale ce au capacitatea obținerii unor garanții solide de la stat, condiția principală fiind ca venitul anual per cap de locuitor să fie mai mic decât pragul minim de creditare (Postică C. Economia Uniunii Europene., 2011).

Banca Mondială este compusă din două unități financiare internaționale:

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – I.B.R.D.

Corporația Financiară Internațională – I.F.C.

și din trei alte instituții financiare internaționale, afiliate:

Asociație Internațională pentru Dezvoltare – I.D.A.

Agenție de Garantare Multilaterală a Investițiilor – M.I.G.A.

Centrul Internațional de Reglementarea Diferendelor din Domeniul Investițiilor – I.C.S.I.D.

Toate acestea își au rolul distinct în cadrul procesului complex de îmbunătățirea condițiilor de viață al persoanelor din țările aflate în curs de dezvoltare, ca și în lupta îndreptată împotriva sărăciei.

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.)

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) este inclusă în sistemul ONU (Organizației Națiunilor Unite), ea fiind considerată o instituție financiară de tip interstatal, cu funcție complementară a FMI.

B.I.R.D. promovează în special dezvoltarea economiilor din statele membre, ea sprijinind și investițiile economice, acordând împrumuturi pe termen lung, care vizează în principal realizarea investițiilor în valută, dar și garantarea împrumuturilor ce sunt obținute de către un stat ce este membru pe o piața financiară [http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, 25 martie 2015].

Corporația Financiară Internațională (CFI)

Corporația Financiară Internațională (CFI) a fost înființată în anul 1956, ea având rolul de a acorda creditare comercială, cu scop lucrativ și investiții de capital. Și dacă BIRD a finanțat reconstrucția țărilor europene prăbușite după cel de-al doilea război și ulterior a ajutat economiile țărilor în curs de dezvoltare, Corporația Financiară Internațională îi completează activitatea, ea oferind împrumuturi în sectorul privat.

CFI colaborează cu întreprinderile private viabile din statele membre, cărora le ofera împrumuturi pe termen lung, garanții și servicii de gestionare a riscului, dar și consultanță pentru clienții (Popescu Gh. Economia Europeană.Bucuresti, 2007).

Principalele investiții sunt făcute în proiectele provenite din regiunile și sectoarele insuficient deservite de investițiile private, CFI reușind să identifice noi modalitati de dezvoltare a oportunităților de viitor, pe piețele considerate riscante de către investitorii comerciali, în absența sa (Zaharia, R.M, 2004, Economie mondială).

Corporația Financiară Internațională funcționează urmând principiile unei bănci comerciale, ea fiind un creditor cu scop lucrativ și beneficiind de statutul de componentă a Băncii Mondiale.

C.F.I. reușeste să ofere finanțare în proiectele de infrastructură, dar și in sectorul privat, în condiții mult mai avantajoase decât cele oferite de băncile comerciale [http://www.nationsencyclopedia.com/United-Nations-Related-Agencies/The-World-Bank-Group-THE-INTERNATIONAL-FINANCE-CORPORATION-IFC.html, 25 martie 2015].

În condițiile în care un debitor nu iși onorează obligațiile față de CFI, acesta riscă să-și piardă credibilitatea în fața Băncii Mondiale, cu efecte imediate ce se reflectă asupra sprijinului financiar primit din partea acesteia, pe viitor.

Și tocmai de aceea implicarea într-un proces de finanțare a Corporației Financiare Internaționale este deseori văzută de restul băncilor comerciale ca un factor de diminuarea riscului, fapt ce le incurajează să se implice în acordarea finanțărilor complementare (Gribincea A., L’economie mondiale. 2004).

Acordarea împrumuturilor

Principiul de acordare a unui împrumut de către Corporația Financiară Internațională este relativ simplu:

CFI incheie un contract de creditare cu solicitantul fondurilor, iar finanțarea este acordată în două tranșe

Prima tranșă reprezintă o finanțare pe termen lung sau cu perioade de garanție mai mari decât cele obișnuite, practicate de alte bănci în situații similare

La acordarea celei de-a doua tranșe, finanțarea se acordă în aceleași condiții ca și cele practicate de băncile comerciale. În acest mod se încurajează băncile, care încep să se alăture unui club sau unui sindicat de creditare, cu condiții de risc convenabile.

Toate băncile interesate semnează un acord cu CFI, astfel riscurile comerciale ale tranzacției urmând să fie distribuite în mod egal. În situația în care debitorul nu-și onorează obligațiile, CFI consideră că acesta nu a respectat acordul încheiat de comun acord.

Demn de semnalat este faptul că până acum nu s-a semnalat nici un caz de reeșalonare în cazul împrumuturilor acordate vreunei țări (Miron D., Economia Uniunii Europene, București, 2009).

Corporația Financiară Internațională acordă sume la care băncile comerciale nici măcar nu se gândesc, cu precădere în cazul proiectelor generatoare de venituri, aceasta solicitând însă în prealabil un plan de afaceri, un studiu de fezabilitate, istoricul companiei sau al proiectului, dar și detalii privind experiența celui care vine cu propunerea.

Toate propunerile primite sunt analizate în detaliu de specialiștii CFI, instituția având capacitatea să acționeze în calitate de finanțator corporatist, furnizor de capital de risc, furnizor de proiect și creditor pe termen lung (Zaharia, R.M, 2004, Economie mondială).

România este membră a Corporației Financiare Internaționale din anul 1990., valoarea totală a finanțărilor acordate de aceasta sectorului privat din țara noastră depașind pragul de 1,6 miliarde de USD.

C.F.I. susține atât proiectele sociale, dar și reformele structurale ce vizează dezvoltarea sectorului privat.

Asociația Internațională pentru Dezvoltare – A.I.D.

A fost înființată în anul 1960, printre clienții săi numărându-se țările cele mai sărace din lume, ce nu reușeau să îndeplinească condițiile pentru sprijin impuse de Banca Mondială.

Acestea este și motivul pentru care împrumuturile acordate de A.I.D. sunt pe termen foarte lung, acesta putând ajunge și la 40 de ani.

Banca Mondială acordă credite țărilor în curs de dezvoltare ce au un anumit grad de solvabilitate, iar țările cele mai sărace, care au o solvabilitate acceptabilă (dar mai mică decât cea prevăzută de Banca Mondială), pot primi finanțare de la Asociația Internațională pentru Dezvoltare (Moise, E., 2005, Economie mondială).

Creditele sunt acordate doar solicitanților guvernamentali ori naționali, condițiile fiind mult mai avantajoase, cu termene de creditare și perioade de grație destul de mari.

Asociația Internațională pentru Dezvoltare nu percepe dobânzi creditelor acordate, ci doar o taxa anuală de operare, denumită service charge, în valoare de 0.75%. Procedura de acordare a creditelor este similară celei prevăzute de Banca Mondială.

A.I.D. acordă împrumuturi cu precădere celor mai sărace țări ale lumii, în care produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mic de 1.000 USD.

Creditele acordate de Asociația Internațională pentru Dezvoltare sunt vitale pentru țările cu o capacitate foarte redusă sau inexistentă de împrumut în condițiile pieței, acestea contribuind decisiv la :

Susținerea reformelor

Susținerea investițiilor destinate creșterii economiei

Susținerea dezvoltării de noi locuri de muncă,

În paralel, toate aceste credite favorizează și accesul la diferite servicii de bază, cum ar fi sănătatea, învățământul sau aprovizionarea cu apă potabilă [http://data.worldbank.org/indicator/DT.DOD.MWBG.CD/countries, 26 martie 2015].

România nu este membru al Asociației Internaționale pentru Dezvoltare.

Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor – M.I.G.A.

Are rolul de a sprijini prin garanții investițiile străine din țările dezvoltate, principalul său obiectiv fiind acela de a garanta împrumuturile pe piața privată de capital, destinate unor proiecte ale sectorului privat.

Astfel, în acest mod, M.I.G.A. contribuie semnificativ la încurajarea investițiilor străine, dar și la dezvoltarea mediului de afaceri din țările aflate în curs de dezvoltare, ea acordând garanțiilor aferente firmelor ce investesc în statele respective, împotriva unor riscuri posibile, gen naționalizare sau restricții valutare (Moise, E., 2005, Economie mondială).

Agentia oferă asistență tehnică țărilor ce intenționează să-și promoveze oportunitățile de investiții, la cerere ea mediind și diversele conflicte apărute în domeniul investițiilor [http://www.miga.org/projects/index.cfm, 25 martie 2015].

Țara noastră este membru MIGA încă din anul 1992, aceasta având ultima operațiune economică pe teritoriul României la mijlocul anilor 2000.

Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor – I.C.S.I.D.

Este o instituție financiară afiliată Bancii Mondiale, ea având rolul de a încuraja investițiile străine în țările în curs de dezvoltare și oferind în acelați timp conciliere și arbitraj, în cazul diferendelor inerente apărute în domeniul investițiilor [https://icsid.worldbank.org/ICSID/StaticFiles/facility/intro.htm, 24 martie 2015].

România este membră ICSID din anul 1975, instituția desfășurând în paralel și numeroase activități de cercetare și publicare în domeniul legii arbitrajului, dar și în cel al legii investițiilor străine.

1.3 Conducerea Băncii Mondiale

Banca Mondială este condusă de către Consiliul Guvernatorilor, format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru (de regulă este desemnat ministrul finanțelor din țara respectivă).

Consiliul Guvernatorilor se întrunește cel puțin o data pe an, când are loc o ședință comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar Internațional (F.M.I.).

La conducerea curentă a Băncii Mondiale se află Consiliul de Administrație (C.A.), denumit și Consiliul Directorilor Executivi, acesta fiind format din 24 de membrii [http://www.worldbank.org/en/about/leadership, 25 martie 2015].

CA conduce și intituțiile financiare afiliate – C.F.I. și A.I.D., el fiind alcătuit din reprezentanți ai Statelor Unite ale Americii, ai Franței, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei, dar și din alți 19 directori ce reprezintă grupurile de state membre.

La conducerea Consiliului de Administrație este desemnat un președinte. ce se alege pe o perioadă de 5 ani, acesta conducând în același timp și administrația Băncii Mondiale. Președintele Băncii Mondiale este, de regulă, un reprezentant al SUA, votul in cadrul organismelor de conducere fiind proporțional cu cota de participare.

Elaborarea politicii Băncii Mondiale este făcută de către un Comitet de Dezvoltare, alcătuit din miniștrii de finanțe ai țărilor ce au reprezentanți în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare al Băncii Mondiale se reunește de două ori pe an, una dintre ședințe desfășurându-se întotdeauna înaintea întâlnirii Consiliului Guvernatorilor, în cadrul acesteia stabilindu-se și volumul transferului de resurse către țările aflate în curs de dezvoltare [ http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2014/10/11/imf-world-bank-annual-meetings-development-committee-communique, 23 martie 2015].

În cadrul Băncii Mondiale își desfășoară activitatea de trei ori mai mult personal decât la Fondul Monetar Internațional (FMI), angajații băncii lucrând atât in sediul central, cât și la reprezentanțele instituției financiare internaționale din întreaga lume.

1.4 Obiectivele Băncii Mondiale

Principalul obiectiv al Băncii Mondiale este acela de a acorda împrumuturi guvernelor și agențiilor guvernamentale ce sunt capabile să obțină garanții solide din partea statului, în interiorul venitului anual pe cap de locuitor, care trebuie să se situeze sub pragul minim de creditare[ http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2013/10/09/world-bank-sets-interim-poverty-target-at-9-percent-in-2020, 24 martie 2015].

1.4.1 Acordarea împrumuturilor pentru statele membre

Împrumuturile acordate de Banca Mondială sunt destinate în principal finanțarii diverselor proiecte menite să conducă la dezvoltarea economică a țării respective și implicit la rambursarea la timp a creditelor.

Banca Mondială se implică în diverse proiecte, ea acordând valută doar pentru finanțarea acestora, în sarcina statului respectiv rămânând salariile și consumurile.

De regulă, toate împrumuturile acordate de Banca Mondială le revin în mod direct guvernelor țărilor beneficiare, la finanțarea proiectelor private fiind obligatorie o garanție guvernamentală [ http://data.worldbank.org/about/country-and-lending-groups, 23 martie 2015].

1.4.2 Intermedierea financiară

Permanent, Banca Mondială caută noi resurse de finanțare și încurajează băncile comerciale sau grupurile solide financiare să participe activ la cofinanțarea împrumuturilor pe care le acordă statelor aflate în curs de dezvoltare [http://web.worldbank.org/archive/website01241/WEB/IMAGES/10650632.PDF, 23 martie 2015].

1.4.3. Asistență și consultanță

Prin Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială (P. Krugman, International Economics. Theory & Policy. 2009) este în măsură să întocmească diverse proiecte de asistență tehnică ce vizează :

Infrastructura (de genul studiilor de prefrezabilitate și de fezabilitate)

Dezvoltarea considerabilă a capacităților manageriale.

Instituția financiară poate acorda și consultanță de specialitate vizând implementarea de proiecte atât în domeniul privatizării, cât și în cel al dezvoltării pieței de capital [ http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, 25 martie 2015].

1.5 Resursele Băncii Mondiale

Resursele Băncii Mondiale constau în principal din participațiile țărilor membre la capitalul său, acesta fiind majorat periodic.

Din totalul banilor, doar un procent de 6 % este vărsat, restul fiind la orice oră la dispoziția Băncii Mondiale. De fapt, aceasta reprezintă și condiția de bază a credibilității instituției financiare (Bakker, A. F. P., Instituțiile financiare internaționale, Ed. Antet, București, 1997).

O alte regulă de aur a Bancii Mondiale prevede faptul că nici un împrumut acordat unei țări nu poate depăși capitalul subscris, la care se adaugă rezervele.

Resursa de finanțare principală constă din lichiditățile pe care Banca Mondială le obține pe piața înternațională de capital, acestea reprezentând in medie cam 85% din totalul pasivului instituției financiare internaționale [ http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.TOTL.RT.ZS, 24 martie 2015].

Resursele financiare sunt atrase de pe piețele internaționale în principal prin emiterea de obligațiuni pe termen lung și mediu, dar și prin plasarea hârtiilor de valoare pe o perioadă scurtă guvernelor, băncilor centrale sau celor comerciale (Negrea, G., Globalizarea – prognoze economice pe termen lung ale Băncii Mondiale, Tribuna economica v. 18, nr. 8 (2007), p. 93-95).

Jumătate din resursele colectate și împrumutate de instituția financiară internațională au ca provenință titlurile lansate pe termen scurt.

1.6 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – B.I.R.D.

B.I.R.D. face parte din cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, ea fiind de altfel o instituție financiarăde tip interstatal, cu funcția complementară a FMI (Dumitrescu S. Marin G., Puiu O. Economia mondială, 2013).

B.I.R.D. promovează în principal dezvoltarea economiilor din statele membre, ea sprijinind și investițiile economice, mai ales prin acordarea unor împrumuturi pe termen lung, care urmăresc realizarea investițiilor în valută, ca și garantarea împrumuturilor ce sunt obținute de către un stat membru, aflat pe piața financiară [ www.worldbank.org, accesat la data de 12 aprilie, 2015].

În același timp banca coordonează și cunoscutul ajutor financiar internațional pentru dezvoltare, ajutor pe care unele state îl oferă statelor ce se află în curs de dezvoltare, ele acordându-le asistență tehnică pentru diversele proiecte de investiții, în paralel cu facilitarea pregătirii cadrelor de specialitate, prin intermediul instituțiile proprii.

Principalul obiectiv urmărit de către B.I.R.D. [ www.worldbank.org, accesat la data de 12 aprilie, 2015] constă în principal în promovarea dezvoltării durabile, acesta realizându-seprin intermediul:

Unor diverse împrumuturi

Unor garanții și diverse servicii de analiză și servicii de consultanță

Reducerii gradului de sărăcie în statele aflate în curs de dezvoltare, ce au venituri medii și solvabile.

BIRD acordă și diverse împrumuturi guvernelor sau unor instituții publice din statele aflate în curs de dezvoltare, ce au garanții guvernamentale, marea majoritate a fondurilor fiind obținute din cadrul piețelor financiare internaționale [ www.worldbank.org, accesat la data de 12 aprilie, 2015]..

Cu o cota maximă de solvabilitate (respectiv AAA), BIRD poate emite obligațiuni, cu acordarea unor dobânzi mici către clienți (Diaconescu M., Economia Europeană. București, 2009).

Conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare – B.I.R.D

Conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare. este asigurată de către:

Un Consiliu al guvernatorilor –format dintr-un guvernator și un supleant, cei doi fiind numiți de fiecare stat membru

Un Consiliu al administratorilor

Un Consili consultativ – ce este compus din șapte membri

Comitetele de împrumuturi – au rolul să analizeze situațiile, ele elaborând și diverse rapoarte despre toate proiectele împrumuturilor ce sunt solicitate [ www.worldbank.org, accesat la data de 12 aprilie, 2015].

România este membră a B.I.R.D. începânf cu anul 1972, în iulie 2009 Consiliul Directorilor Executivi ai BIRD aprobând și primul împrumut destinat politicilor de dezvoltare pentru țara noastră (423 milioane dolari).

Acest împrumut este acordat pe o perioadă de14 ani, cu perioada de grație de 13 ani. El vizează un program complex de management financiar public,de protecție socială și întărirea sectorului financiar, principalul obiectiv fiind de susținerea implementării programului guvernaților privind consolidarea managementului cheltuielilor publice, cu atenuarea simțitoare a impactului crizei asupra populației considerate sărace și vulnerabile, dar și cu minimizarea riscurilor de criză din sectorul financiar intern [www.worldbank.org, accesat la data de 13 aprilie, 2015].

Avantajele statelor membre ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

Toate statele ce sunt membre ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare se bucură de numeroase avantaje, acestea constând în:

Contractarea unor împrumuturi destinate investițiilor ce vizează proiectele economice vitale – nivelul împrumuturilor nu este deloc influențat de către cota de participare în cadrul capitalul social al FMI, ele acordându-se în valută de tip convertibil, pe perioadă maximă de 20 de ani

O participare la licitațiile internaționale ce sunt organizate de către BIRD pentru adjudecarea lucrarilor finanțate – cu sprijinul instituției bancare, o țară membră poate să preia, prin intermediul licitației, lucrările dintr-o altă țară membră [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015]

Pentru a putea beneficia de aceste împrumuturi, statele membre trebuie ca în faza inițială să adere la Fondul Monetar Internațional, acestea participând și la capitalul social al băncii, prin intermediul vărsamintele stabilite (Doltu, C.,Sisteme monetare contemporane, Ed. Economică, București. 1997).

În plus, statele membre au obligația să furnizeze informații diverse ce privesc economia lor financiară, aceste informații fiindu-le solicitate pentru stabilirea valorii politicii de imprumuturi, la nivel de țară [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Orice profit ce este realizat de către B.I.R.D. este reinvestit în împrumuturi ce suntacordate țărilor în curs de dezvoltare.

În ultima perioadă BIRD a conceput diverse strategii de asistență pentru state din Europa Centrală și de Est, principalele priorități financiare fiind axate pe reformele din sectorul public (ex. reforma pensiilor), dar și pe mecanismele de protecție, în special pentru țarile încă vulnerabile la efectele crizei economice (Sapir A. Europe and the Global Economy, 2007).

CAPITOLUL II. OPERAȚIUNILE REALIZATE DE BANCA MONDIALĂ

Banca Mondială are drept principal obiectiv acordarea de împrumuturi tuturor guvernelor, ca și agențiilor guvernamentale ce au capacitatea să obțină garanții solide de la stat, în interiorul unui venit anual per cap de locuitor, acestea trebuind să se poziționeze sub pragul minim de creditare (Richard Peet, Unholy Trinity: The IMF, World Bank and WTO, 2009).

Marea majoritate a împrumuturilor ce sunt acordate de către Banca Mondială sunt destinate în principal finanțarii proiecte diverse ce trebuie să susțină dezvoltarea economică a statului respectiv și implicit rambursarea la timp a creditelor ce sunt obținute de către acesta. [www.worldbank.org, accesat la data de 15 aprilie, 2015].

Implicarea Băncii Mondiale este multiplă, ea vizând numeroase proiecte. Demn de menționat este faptul că toate împrumuturile sunt acordate doar în valută și numai pentru finanțarea proiectelor, salariile și consumurile rămânând în sarcina statului ce beneficiază de împrumut. În marea majoritate a cazurilor, împrumuturile ce sunt acordate de către Banca Mondială le revin în mod direct guvernelor statelor beneficiare, la finanțarea proiectelor private fiind obligatorie și o garanție guvernamentală. [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Pe lângă acestea, Banca Mondială se află într-un permanent proces de identificarea de noi resurse de finanțare, ea încurajând continuu atât băncile comerciale cât și grupurile solide financiare să participe în mod activ la cofinanțarea împrumuturilor ce sunt acordare statelor aflate în curs de dezvoltare (World Bank, A Guide to the World Bank, 2007).

Prin intermediul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială are capacitatea de a întocmi diverse proiecte de asistență tehnică, acestea vizând în principal :

Infrastructura – cum ar fi studiile de prefrezabilitate și studiile de fezabilitate

Dezvoltarea considerabilă a diverselor capacități manageriale

De asemenea, Banca Mondială are capacitatea de a acorda și consultanță de specialitate pentru implementarea unor proiecte diverse, atât în domeniul privatizării, cât și în cel al dezvoltării pieței de capital [www.worldbank.org, accesat la data de 15 aprilie, 2015].

Analiza și consultanța Băncii Mondiale

Banca Mondială realizează frecvent diverse analize economice, dar și sociale ale unui stat ce solicită finanțarea pentru anumite proiecte, în acest fel determinându-se dacă acestea pot avea sau nu contribuția scontată la dezvoltarea economică a respectivei țări. Cu atât mai mult în cazul intervențiilor privind diminuarea gradului de sărăcie al unor state, Banca Mondială analizează dacă pentru respectivele proiecte există capacitatea instituțională, dar și metodologiile aferente implementării acestora. De asemenea se analizează și impactul pe care aceste proiecte îl vor avea asupra gradului de sărăcie, prin măsurarea liniei sărăciei )respectiv prin identificarea gradului de creștere a veniturilor), dar și prin identificarea gradului de majorare al consumului (Eichengreen B, Landesmann M. The European Economy in an American Mirror., 2007).

La realizarea analizei economice, se are în vedere atât analiza programului finanțat de către Bancă, cât și analiza subproiectelor ce sunt finanțate de respectivul program.

Pe lângă analizele de tip economic, specialiștii Băncii Mondiale realizează și analize sociale, fiind vizat în principal contextul social-economic, contextul instituțional, contextul istoric, dar și cel politic al operațiunilor ce sunt finanțate de către instituția financiară. Prin intermediul analizei sociale se are în vedere :

Identificarea tuturor dimensiunilor sociale ale proiectelor

Analiza perspectivelor

Analiza priorităților

Prin intermediul analizei sociale, Banca Mondială poate percepe atât oportunitățile și constrângerile caracteristice, dar și impactul social pe care îl poate avea respectivul proiect finanțat, cu stabilirea strategiilor de incluziune, ca și a celor de responsabilitate și de coeziune.

Analiza sociala are capacitatea de a oferi o perspectivă complexă asupra diversității sociale, dar și diversității de gen, reguli de comportament și dinamici aferente (Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi, Mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului, 2002).

Anual, Banca Mondială le acordă statelor aflate în curs de dezvoltare împrumuturi în valoare de zeci de miliarde de dolari, pentru sprijinirea reducerii gradului de sărăcie. Pe lângă împrumuturi, credite, garanții acordate guvernelor statelor membre, ca și agențiilor guvernamentale și instituțiile private ce obțin garanții guvernamentale, Banca Mondială oferă și servicii de consultanță. De toate acestea, pot beneficia companiile diverse, instituțiile academice, organizațiile non-guvernamentale, care dispun de proiecte eligibile, ce atrag după sine diverse oportunități de afaceri (Pelkmans J.. European Integration: Methods and Economic Analysis, 2006).

Resursele Băncii Mondiale

În principal, resursele Băncii Mondiale constau din participațiile ce le revin statelor membre la capitalul său, acesta fiind majorat periodic.

Din totalul tuturor sumelor încasate, doar un procent de 6 % este vărsat, restul banilor aflându-se la orice oră la dispoziția Băncii Mondiale. Trebuie menținat faptul că aceasta reprezintă și condiția de bază a credibilității instituției financiare de renume.

O alte regulă de aur a Bancii Mondiale prevede faptul că nici un împrumut, ce este acordat unui stat, nu poate să depășească capitalul subscris, la care se mai adaugă și rezervele (Rosamond B, Theories of European Integration, 2000).

Resursa de finanțare principală constă din lichiditățile pe care Banca Mondială le obține pe piața înternațională de capital, acestea reprezentând in medie aproximativ 85% din totalul pasivului instituției financiare internaționale [www.worldbank.org, accesat la data de 15 aprilie, 2015].

Toare resursele financiare sunt atrase de pe piețele internaționale în principal :

Prin emiterea de obligațiuni pe termen lung și pe termen mediu

Prin plasarea hârtiilor de valoare pe o perioadă scurtă guvernelor, băncilor centrale sau a celor comerciale

Trebuie menționat faptul că aproape jumătate din resursele ce sunt colectate și împrumutate de către instituția financiară internațională au ca proveniență titlurile lansate pe termen scurt [www.worldbank.org, accesat la data de 13 aprilie, 2015].

Destinațiile împrumuturilor Băncii Mondiale

Principala instituție financiară internațională, Banca Mondială, acorda anual mii de împrumuturi statelor membre, acestea având diferite destinații, cum ar fi:

1.Finanțarea proiectelor în cadrul domeniului infrastructurii transporturilor și distribuției de energie electrică

Este bine cunoscut faptul căBanca Mondială a investit masiv în diverse proiecte în domeniul infrastructurii transporturilor ș a distribuției energiei electrice, specialiștii instituției financiare apreciind că dezvoltarea sectoarelor esențiale pentru economia oricărui stat vor duce implicit la dezvoltarea afacerilor diverse. [www.worldbank.org, accesat la data de 15 aprilie, 2015].

2.Finanțarea proiectelor privind combaterea sărăciei

Banca Mondială a finanțat proiecte pentru combaterea sărăciei în diverse state în special în perioada anilor ’70, aceste proiecte fiind axate în principal în domeniul agriculturii, ca și cel al dezvoltării durabile (Diaconescu M., Economia Europeană. Ediția a III-a revazută și adaugată. București, 2009).

Ulterior s-a optat și pentru investirea in domeniul social, în proiecte vizând educația, alimentația, sănătatea sau controlul natalității. Toate aceste proiecte au avut efecte directe și imediate asupra populațiilor sărace din statele aflate în curs de dezvoltare [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

3. Împrumuturi pentru ajustare structurală și sectorială

Instituția financiară a început să acorde împrumuturi pentru ajutarea structurală și sectorială după ce o serie de state dezvoltate, în perioada anilor ’80, au început să se resimtă destul puternic în urma diverselor crize ori a recesiunii (Ciochină, I., Marile puteri și forțe în economia mondială, Ed. Independența Economică, Pitești, 2000).

Ca urmare a acestor împrumuturi, ce au fost acordate de către Banca Mondială, economiilor statelor implicate au reușit să se consolideze în timp relativ scurt, în paralel cu creșterea volumul total al exporturilor. De asemenea, și balanța pe termen lung a plăților a fost echilibrată [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

4.Împrumuturi destinate reducerii datoriilor statelor

Împrumuturile ce sunt destinate pentru reducerea datoriilor unor state sunt acordate de către Banca Mondială în special țărilor ce au făcut numeroase credite la bănci comerciale, iar dobânzile aferente sunt uriașe. Oficialii Băncii Mondiale au apreciat că dacă datoria publică a unui stat se află în scădere, se vor generera și fonduri pentru dezvoltare și investiții. [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Trebuie menționat și faptul că, pe toata durata negocierii unei datorii, instituția financiară acordă statelorce sunt implicate consultanță țării, ea folosindu-și solvabilitatea pentru a imprima siguranță, garanție și încredere procesului financiar (Bal A., Dumitrescu S. Economia Mondială. București, 2006.).

5. Împrumuturi de protecție a mediului

Împrumuturie de protecția mediului acordate de către Banca Mondială sunt destinate în principal :

Finanțării unor proiecte de reducere a efectelor de seră

Finanțării unor proiecte diverse pentru îmbunatățirea calității apei

Aceste împrumuturi sunt acordate de către instituția financiară pe perioade lungi de timp (până la 20 de ani), timp în care debitorii beneficiază și de un termen de grație vizând rambursarea creditului, perioada variind între 3-5 ani.

Dobânda acestor împrumuturi este egală cu cea plătită de Banca Mondială la resursele care se finanțează, ce sunt colectate de pe piața de capital. La acestea se mai adaugă și un procent de 0.5% pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune. [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Operațiunile nefinanciare ale Băncii Mondiale

Mare parte din activitatea desfășurată de Banca Mondială este reprezentată de acordarea împrumuturilor, pe lângă acestea fiind acordată și asistența tehnică ce este necesară la realizarea respectivelor proiecte.

Asistența tehnică acordată de către Banca Mondială include:

Consultanță de specialitate în domenii ce privesc dimensiunea globală a bugetului unui stat

Consultanță în ceea ce privește direcțiile de alocare a fondurilor

Consultanță privind echipamentele necesare implementării respectivului proiect, etc

Anual, Banca Mondială finanțează diverse proiecte ce sunt special dedicate atât acordării asistenței de specialitate, cât și perfecționării la nivelul personalului, specialiștii Institutului de Dezvoltare Economică de pe lângă instituția financiară oferindu-le informații diverse responsabililor din statele partenere cu privire la generarea și derularea diverselor programe de dezvoltare (Bal A., Dumitrescu S. Economia Mondială. București, 2006.).

Pe lângă acestea, Banca Mondială atrage periodic și diverse ajutoare pentru statele incluse în programele comunce, în acest fel fiind redus considerabil și gradul de îndatorare al acestora.

Sumele provenite din ajutoarele nerambursabile sunt de cele mai multe ori folosite atât pentru pregătirea proiectelor, cât și pentru derularea operațiunilor de asistență tehnică, ca și a celor de dezvoltare de tip instituțional (Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Ed. Economică, București, 1999).

Pe lângă acestea, Banca Mondială acordă asistență și pentru cazurile de urgență, după evenimente ce au un impact deosebit la nivelul economiilor naționale (când se impune o intervenție rapidă și consistentă), dar și pentru prevenirea conflictelor și pentru reconstrucția după anumite conflicte.

Atragerea de fonduri

Banca Mondială reușește să colecteze multiple fonduri prin emiterea de obligațiuni cu rating crescut (AAA), pe care le oferă apoi drept împrumut, acesta având o rată a dobânzii mai ridicată cu o jumătate de punct procentual decât costul mediu al fondurilor atrase.

De regulă, instituția financiară internațională aprobă anual aproximativ 200 de noi împrumuturi, ea având în finanțare cam 2.000 de proiecte. Banca Mondială finanțează doar costurile în valută ale proiectelor aprobate, acestea reprezentând cam 30-40% din costurile totale implicate [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Informarea Băncii Mondiale

Instituția financiară internațională finanțează sute de proiecte anual, din domenii diferite de activitate precum sănătatea, agricultura, educația, telecomunicațiile, dezvoltarea rurală și urbană, transporturi, energia electrică sau mediul (World Bank, A Guide to the World Bank, 2007).

Pentru a fi aprobate de către Banca Mondială, toate aceste proiecte trebuie să fie fezabile, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere etnic.

Procedurile de selecție ale Băncii Mondiale sunt bine stabilite, instituția dispunând de două surse de informare specializate:

Serviciul pentru Oportunitați de Afaceri Internaționale – este la dispoziția Băncii Mondiale, el oferind constant toate informațiile și noutațile despre aprovizionare, licitații, finanțarea, dar și despre derularea proiectelor.

Development Business – este o publicație a Departamentului Economic și Social al Națiunilor Unite, ce apare de două ori într-o lună, ea conținând informații diverse referitoare la activitatea Băncii Mondiale, dar și a altor agentii de profil [www.worldbank.org, accesat la data de 14 aprilie, 2015].

Informații specializate despre monitorizarea evoluției tranzacțiilor ori despre totalitatea oportunităților existente la Banca Mondială se pot obține atât direct de la instituția financiară, cât și de la funcționarii regionali ori sectorali ce activează în diverse puncte de lucru de pe glob.

Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional

Atât Banca Mondială, cât și Fondul Monetar Internațional sunt instituții ce funcționează în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, scopul comun al acestora fiind ajutorarea statelor cu probleme și creșterea nivelului de trai în cadrul statelor aflate în curs de dezvoltare.

Cele două instituții au activități de tip complementar, Fondul Monetar Internațional concentrându-se pe diverse teme de natură macroeconomică, în timp ce Banca Mondială are în vedere o dezvoltare economică pe termen lung, în paralel cu reducerea gradului de sărăcie.

Atât Banca Mondială, cât și Fondul Monetar Internațional au fost înființate în luna iulie a anului 1944, în cadrul conferinței internaționale din Bretton Woods, New Hampshire. Principalul scop urmărit a fost determinarea unui cadru ideal de cooperare economică și de dezvoltare, pentru stabilizarea și dezvoltarea economiei la nivel global (World Bank, A Guide to the World Bank, 2007).

Astfel, Fondul Monetar Internațional are rolul de a promova cooperarea internațională la nivel monetar, el oferind statelor atât consiliere politică, cât și asistența ethnic necesară. Fondul Monetar Internațional acordă împrumuturi pentru ajutorarea statelor cu probleme, în diverse programe privind balanțele de plăți, împrumuturile fiind acordate pe teren scurt și mediu. Banca Mondială acordă asistență pe termen lung, proiectele fiind finanțate atât din contribuțiile statelor membre, cât și prin intermediul obligațiunilor emise periodic (Peterson J,. The Institutions of the European Union. 2006).

Banca Mondială colaborează regulat cu Fondul Monetar Internațional, principalul scop urmărit fiind ajutorarea statelor membre și inițierea unor proiecte comune. Condițiile de colaborare au fost stabilite încă din anul 1989, ele implicând:

Coordonarea la nivel înalt – Anual, oficialii FMI și cei ai Băncii Mondiale se întâlnesc pentru a se consulta și a expune punctele de vedere ale statelor implicate, inclusiv problemele legate de economia mondiale și de finanțele internaționale. Consiliul Guvernatorilor este cel care ia decizii în privința acordării problemelor economice și a celor financiare la nivel internațional, ca și a priorităților ce urmează a fi stabilite.

Consultarea de management – Regulat, au loc întâlniri între președintele Băncii Mondiale și directorul general al Fondului Monetar Internațional, fiind dezbătute problemele majore de la nivelul economic internațional și realizându-se declarații comune

Colaborare – Atât Banca Mondială, cât și Fondul Monetar Internațional colaborează strâns în problem legate de asistența tehnică acordată statelor membre. Colaborarea celor două instituții implică și diminuarea considerabilă a poverii datoriilor externe aferente statelor cu un nivel de îndatorare destul de ridicat, FMI și Banca Mondială ajutând statele cu venituri reduse să își atingă toate obiectivele de dezvoltare urmărite, fără însă a se influența o eventuală datorie.

Evaluarea stabilității financiare – se realizează tot prin colaborarea celor două instituții financiare, primul Progam de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) fiind demarat în cursul anului 1999. Prin intermediul acestuia se reușește identificarea tuturor punctelor forte din economia unui stat, ca și a vunerabilităților din sistemul financiar, în acest fel reușindu–se elaborarea unor recomandări pertinente, cu efecte benefice la nivelul economiilor respectivelor state

CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ – OPERAȚIUNILE BĂNCII MONDIALE ÎN ROMÂNIA

România anului 2015 este țara în care nivelul de sărăcie rămâne în continuare destul de ridicat în rândul țărilor din Uniunea Europeană, în ciuda numeroaselor măsuri luate de autorități în ultimii ani. Susținerea și sprijinul pe care ni-l acordă Banca Mondială sunt cu atât mai importante cu cât, în ciuda sistemelor de asigurări sociale dezvoltate și implementate de guvernați în ultimii ani, peste 30% din populația din România este obligată să traiască cu aproape 5 dolari/zi.

Criza economică s-a resimțit puternic în toate domeniile de activitate din țara noastră, veniturile românilor scăzând dramatic în ultimii ani. Autoritățile au încercat, prin diferite măsuri, să diminueze efectele crizei asupra populației, rezultatele fiind însă contrare așteptărilor.

Mărirea indicelui taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus implicit la majorarea prețurilor la alimente, medicamente, servicii, utilități, etc, gradul de sărăcie crescând constant. În paralel, pe fondul crizei economice, guvernanții au decis diminuarea salariilor unei mase mare a populației, efectele fiind resimțite puternic.

În toată această perioadă Banca Mondială a continuat să ne susțină economic, valoarea împrumuturilor acordate României crescând semnificativ. În ciuda progreselor înregistrate, România continuă să se mențină într-o stare de instabilitate macroeconomică prelungită, creșterea economică anuală anunțată fiind nesemnificativă, comparativ cu măsurilor de reformă economică luate de autorități. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

România este membră a Băncii Mondiale din anul 1972, în anul 1975 s-a alăturat Centrului Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor (ISCID) și a aderat la Corporația Financiară Internațională (IFC) în anul 1990. Doi ani mai târziu țara noastră devine membru și al Agenției de Garantare Internațională pentru Dezvoltare (MIGA), activitatea grupului Băncii Mondiale în România fiind foarte intensă în special după anul 1992.

Banca Mondială derulează în România proiecte și programe publice, finanțate de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, împrumuturile fiind acordate direct statului român.

Prin intermediul MIGA și IFC, Banca Mondială are în derulare și o serie întreagă de proiecte private, finanțate fără garanția de stat.

Relațiie cu țara noastră sunt coordonate, la nivelul Bancii Mondiale de britanicul Peter Harrold, ce deține funcția de director al Grupului de țări, ce include Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, România, Lituania, Bulgaria, Polonia, Slovacia,Croația și Slovenia, toate fiind reunite în Departamentul pentru Europa Centrală – Țările Baltice.

În perioada de tranziție, de la o economie centralizată de tip comunist la una democratică, funcțională, Banca Mondială a jucat un rol esențial pentru România, din anul 1991 și până la finele anului trecut instituția financiară internațională aprobând și derulând, prin intermediul BIRD, 58 de operațiuni financiare, valoarea totală a angajamentelor ridicându-se la suma de 7,1 miliarde de dolari.

De asemenea, Banca Mondială a reprezentat punctul principal de sprijin în reformele structurale și privatizările derulate de țara noastră, prin intermediul programele PSAL (respectiv Împrumut de ajustare structurală a sectorului privat – privatizare și restructurare a băncilor de stat, a întreprinderilor de stat, a utilităților, atenuarea considerabilă a impactului social al restructurărilor, ca și dezvoltarea sectorului privat), dar și prin intermediul programele PAL (respectiv Împrumut pentru ajustarea sectorului public – reforme în justiție, reforma sănătății, reformarea administrației publice, îmbunătățirea considerabilă a mecanismelor de elaborare a politicilor, eficientizarea sistemului cheltuielilor publice) [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Acestor programe li s-au alăturat cele de dezvoltare rurală și de reducerea sărăciei, al căror rol constă în principal în îmbunătățirea infrastructurii rurale (inclusiv a sistemelor de irigații), îmbunătățirea serviciile sociale, dar și a sistemului de finanțare rurală.

De asemenea, operațiunile financiare derulate de Banca Mondială în România au în vedere și îmbunătățirea productivității agricole și forestiere.

Banca Mondială a avut în derulare cu țara noastră Parteneriatul Strategic pentru România (respectiv Country Partnership Strategy – C.P/S.), derualt în perioada 2009-2013, principalele obiective ale acestuia constând în sprijinirea României pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, ca și continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Parteneriatul s-a dovedit a fi destul de flexibil, el reflectănd prioritățile guvernaților și adaptându-se destul de bine noilor condiții ale pieței și mediului economic actual românesc, obiectivele acestuia fiind bine stabilite și precizate.

Programul de Împrumuturi pentru Politicile de Dezvoltare (DPL) a fost concentrat pe managementul financiar aferent sectorului public, sectoarelor sociale, ca și pe managementul sectorului financiar.

Cele trei împrumuturi ce vizau politicile viitoare de dezvoltare (DPL-uri) au avut valoarea totală de 1 miliard de euro, scopul acestora fiind acela de a-i sprijini pe guvernanți să atingă obiectivele comune impuse de oficialii Uniunii Europene.[ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Primul împrumut pentru Politici de Dezvoltare (DPL1) (300 milioane de Euro), a fost aprobat de C.A. –ul Băncii in 16 iulie 2009, România beneficiind de el la sfârșitul lunii octombrie 2009.

Reformele incluse în agenda DPL s-au dovedit a fi apte să sprijine și susțină măsurile, politicile, dar și reformele structurale consacrate asigurării sustenabilitatii fiscale.

Agenda reformelor suplinește programele sprijinute de Fondul Monetar Internațional (FMI) și de către Comisia Europeană privind procesul ieșirii țării noastre din criza economică.

Al doilea împrumut pentru Politici de Dezvoltare (DPL2) (300 milioane euro) a fost negociat la jumătatea lunii septembrie a anului 2010. Inițial valoarea împrumutului s-a situat în jurul valorii de 360 milioane euro, aceasta fiind diminuată treptat, pe parcursul negocierii. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

S-a optat astfel pentru transferarea în cadrul împrumutului DPL3, cu condiția adoptării de către autoritățile române a legislației privind introducerea renumitului mecanism de coplată în cadrul serviciilor de sănătate din țara noastră.

Tot pentru sprijinul și ajutorarea României, Consiliul directorilor executivi ai Băncii Mondiale a aprobat la jumătatea anului 2012 și împrumutul de tip D.P.L.- D.D.O. (împrumut ce are opțiunea amânării tragerii), cu valoarea de 1 miliard EURO, acesta fiind destinat statului român special pentru politicile de dezvoltare. . [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Decizia de contractare a împrumutului DPL-DDO a venit pe fondul eforturilor autorităților române de consolidare a rezervelor fiscale, ca și menținerea necesarului de finanțare, avându-se în vedere întreg contextul financiar.

Atât dezvoltarea economică,cât și implicarea în cadrul politicilor Uniunii Europene ar putea genera la o nouă relație a țării noastre cu Banca Mondială. România ar putea în viitor să nu mai implementeze diversele proiecte ale BM pe teritoriul său, ea rămânând membru donator, cu drepturi depline în interiorul Grupului Băncii Mondiale.

Începuturile relației României cu Banca Mondială

Acestea datează din anul 1972, România fiind singura din blocul comunist ce a ales să facă acest pas decisiv ce a dus la o dezvoltarea ulterioară fără precedent a economiei naționale. [ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti , 28 aprilie 2015]

Aderarea țării noastre le-a luat prin surprindere pe toate statele socialiste, evenimentul producându-se după ce URSS a încercat să stabilească obiectivele de dezvoltare (cum și în ce fel) ale țărilor socialiste vecine. Semnarea primului acord c de către România a reprezentat un evenimentce a fost mult comentat la acea vreme, căruia presa străină i-a alocat spații destul de largi.

Acordul de aderare a țării noastrei la Banca Mondială s-a semnat la Washington, în data de 15 decembrie 1972, semnatar fiind ministrul de Finanțe din acea vreme, respectiv Florea Dumitrescu.

În acea perioadă România își propusese să facă progrese însemnate în reforma economică, în special după ce URSS încercase de câteva ori să își impună propriile idei, dar și principii de dezvoltare. După ce a luat decizia să se declare independentă și să devină adepta principiului de neamestec al altor țări în treburile interne, România s-a concentrat în principal pe inițierea și dezvoltarea unei industrii de tip modern, ceea ar fi dus la creșterea considerabilă a relațiilor de colaborare cu cele mai mari state ale lumii

[ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti , 28 aprilie 2015].

În condițiile in care uriașa URSS stabilise deja faptul că viitorul României este unul de tip agrar, țara noastră decide să facă primele demersuri în dezvoltarea industriei, prin importuri masive de mașini, dar și de tehnologie de ultimă generație și de utilaje performante.

Din nefericire pentru noi, sursele de finanțare de la acea vreme erau destul de reduse, cu toate că fondul de acumulare în cadrul venitului național utilizat crescuse considerabil în ultimii ani.

În faza inițială, oficialii de la București au agreat ideea de a solicita credite diverse de la Banca Internațională de Colaborare Economică, ce activa în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) ce își avea sediul la Moscova. Aceasta a refuzat însă orice colaborare, ea invocând lipsa lichidităților în valută. În lipsa unor varianteviabile, România a decis să facă apel la piața financiară mondială

[ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015].

Primele negocieri vizând aderarea la Banca Mondială au început la finele lui 1969, președintele Băncii Mondiale, Robert McNamara, vizitând țara noastră, la invitația Ministerului Afacerilor Externe. Principala problemă ce a apărut în timpul negocierilor a constat în stabilirea cotei de capital de participare, atât ca formă de depunere, cât și ca mărime.

Și asta deoarece se prevedea clar faptul că orice stat care intenționează să devină un membru era obligat să depună cota de 90% în aur, cota fiind recompensată ulterior prin diversele creditele obținute, credite a căror dobândă era cu mult mai mică decât dobânda de pe piața bancară internațională.

Aceste negocieri au durat doi ani, perioadă în care România lua parte frecvent și la diversele conferințe ale Comisiei Financiar – Valutare ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), după programelece fuseseră anterior stabilite. [ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Nicolae Ceaușescu, președintele României comuniste, a amânat până în ultimul moment informarea partenerilor CAER cu privire la intenția de aderare la Banca Mondială, în acest fel evitându-se tensionarea relațiilor ce erau oricum destul de încordate în zonă.

Un adevărat scandal a fost declanșat în jumătatea a doua a anului 1972, când în timpul unei ședințe a Comisiei Financiar-Valutare CAER, desfășurate la Moscova, țara noastră și-a anunțat intenția de aderare la Banca Mondială, în contextul unei dezvoltări a relațiilor cu toate țările lumii, ca și cu diversele organismele financiare internaționale, sprijinul acestora fiind vital pentru ulterioara dezvoltare economică a țării

[ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Cum reglementările Băncii Mondiale menționau că după semnarea tuturor documentelor de aderare, fiecare stat membru trebuie să voteze pentru primirea unui nou membru, Ministerul Afacerilor Externe român a început, prin intermediul majorității ambasadelor sale, o puternică campanie de informarea țărilor membre, ea fiind prima din CAER care lua această decizie de a adera.

Demersurile diplomatice au fost eficiente, state precum SUA, Franța, Anglia, Germania Federală, Olanda și Italia, susținând fără nici un fel de rezerve aderarea țării noastre la Banca Mondială.

După ce a fost semnată aderarea, România a putut să primească credite în valoare de un miliard de dolari, acestea fiind destinate strict domeniului dedicat infrastructurii. Datorită faptului că banii folosiți pentru construirea și pentru modernizarea autostrăzilor, a drumurilor, ca și a podurilor nu puteau să fie restituiți la scandeța impusă (10-15 ani), respectivele obiectivele construite atrăgând după ele venituri abia după un interval de 20-30 de ani, țara noastră a venit cu propunerea către bancă, respectiv ca o parte dintre credite să fie destinate exclusiv pentru creșterea producției industriale și pentru crearea de noi locuri de muncă, situație în care s-ar fi realizat și o creștere a veniturilor economiei naționale, dar într-un timp mult mai scurt. [ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Din păcate, Banca Mondială a refuzat propunerea țării noastre, reglementările fiind stricte în ceea ce privea acordarea creditelor.

După câteva săptămâni conducerea BM a revenit asupra deciziei pe care o luase inițial, ea schimbând regulile ce fuseseră aplicate timp de 30 de ani. România a primit credite pentru dezvoltarea producției materiale, respectiv bunuri de consum, utilaje diverse, echipamente și diverse mașini.

Între perioada 1973-1989, țara noastră a accesat diverse credite internaționale a căror valoare a ajuns la șase miliarde de dolari, ele fiind vitale atât pentru modernizarea agriculturii, cât și pentru industrializare și o creștere economică fără precedent. [ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Efectele acestor investiții s-au regăsit în mod direct în volumul exporturilor, ca și al încasărilor valutare, acestea crescând considerabil și stimulând în acest fel rambursarea la termen a creditelor, ca și o creștere a veniturilor în țara noastră.

În primii 10 ani de la închierea acordului cu Banca Mondială, România a încheiat 33 de acorduri de împrumut, acestea vizând diverse proiecte din domeniul industriei, agriculturii și al transporturilor.

În același timp cu creșterea producției interne, și volumul investițiilor a crescut anual an cu 250%, economia României înregistrând o creștere fără precedent. Din totalul creditelor ce i-au fost acordate țării noastre, 17 au fost finanțate prin intermediul Băncii de Investiții, iar restul au fost susținute de către Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară. [ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Trebuie semnalat și aspectul 15 proiecte, ce au fost finalizate cu banii ce fuseseră obținuti de la Banca Mondială, s-au realizat materiale și echipamente românești, fapt ce a dus la o dezvoltare deosebită a unor anumite sectoare ale industriei.

Anul 1977 s-a dovedit a fi anul măsurilor dure luate de către oficialii români, aceștia inființând și reorganizând aproximativ 100 de întreprinderi și de centrale economice industriale și de construcții, mare parte dintre acestea fiind și ele finanțate cu diverse credite ce au fost primite de la Banca de Reconstrucție și Dezvoltare.

În 1977 au apărut in țara noastră :

Întreprinderea de produse electronice și electrice "ElectroArgeș"

Întreprinderea de rulmenți grei Ploiești

Combinatul industrial pentru construcții de mașini Bistrița

Întreprinderea de mașini unelte – accesorii și scule Baia Mare

Întreprinderea de anvelope Zalău

Combinatul de fibre sintetice Câmpulung

Întreprinderea de țevi Zalău

Întreprinderea de țevi sudate Zimnicea

De la semnarea aderării României la Banca Mondială și până în momentul căderii comunismului, statul nostru a reușit, prin diversele creditele primite, să construiască și să modernizeze diverse obiective de importanță strategică pentru economia națională, cum ar fi :

CTE Turceni

Combinatul de îngrășăminte chimice Bacău

Uzina hidroelectrică Râul Mare Retezat

Combinatul de oțeluri speciale Târgoviște

Combinatul de fibre sintetice Câmpulung Muscel

Întreprinderea de țevi Roman.

[ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, 28 aprilie 2015]

Acorduri și negocieri diametral opuse

Odată cu anul 1989, după căderea regimului comunist, marea majoritate a acordurilor de împrumut, ca și negocierile cu România s-au modificat semnificativ. Din păcate acordurile financiare post-decembriste au avut un efect demolator, distructiv ori blocant asupra țării noastre, efectele acestora reflectându-se negativ la nivelul economiei românești.

Și asta deoarece multe dintre acordurile financiare prevedeau clar în cuprinsul lor mențiuni vizând închiderea, vânzarea ori lichidarea a zeci de fabrici, întreprinderi ori combinate ce aveau un rol vital în economia românească.

Și ca un paradox, România a acceptat toate condițiile puse de Banca Mondială, închizând, vânzând ori lichidând fabrici, combinate, întreprinderi construite și modernizate cu banii primiți chiar de la … Banca Mondială.

Criza economică și BIRD în România

După căderea regimului comunist, Banca Mondială și-a continuat activitatea în țara noastră, după anul 1991 valorea împrumuturilor crescând constant. Membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) de mai bine de 40 de ani, România deține peste 4000 de acțiuni din capitalul Băncii Mondiale, valoarea subscripției vărsate depășind suma de 32 milioane de dolari.

Ministrul Finanțelor Publice este, prin Hotărârea de Guvern nr. 34/1997, desemnat drept guvernator pentru România la BIRD, supleant fiind viceguvernatorul BNR, ce are responsabilități în domeniu.

Începând cu anul 1991, pe o perioadă de 20 de ani, Banca Mondială acordase țării noastre împrumuturi financiare de aproape 9 miliarde de lei, unul dintre cele mai importante proiecte fiind initiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În valoare de 711 milioane de dolari, proiectul a fost demarat la mijlocul anului 2011, scopul acestuia fiind modernizarea sistemului de asistență socială. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html , accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Criza economică și-a pus puternic amprenta și în România, Banca Mondială propunându-i țării noastre un program complex de contracararea efectelor acesteia, pe termen lung. Programul, Development Policy Loan – DPL, a constat în trei împrumuturi pentru politici de dezvoltare, valoarea totală a acestora fiind de 1 miliard de euro.

Primul împrumut, de 300 milioane euro, a fost alocat României în luna octombrie a anului 2009, cel de-al doilea (cu aceeasi valoare) fiind acordat în iunie 2011. Ultima tranșă de 400 milioane de euro a revenit țării noastre la finele anului 2011. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Pe lângă aceste împrumuturi, autoritățile de la București au mai negociat cu Banca Mondială un așa numit program de prevenție, concretizat în Împrumutul pentru Dezvoltare cu Opțiune de Amânare a Tragerii (Development Policy Loan with a Deferred Drawdown Option – DPL DDO), a cărui valoare este de 1 miliard de euro.

Parteneriatul strategic pentru țară, derulat între anii 2009-2013 (Country Partnership Strategy) a constat în principal în reformarea sectorului public, impulsionarea creșterii economice și promovarea de urgență a incluziunii sociale.

Principalele obiective ale acestuia au vizat sprijinirea României pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, ca și continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 30 aprilie, 2015]

Estimările Băncii Mondiale vizând România

Ultimul raport al Băncii Mondiale, “Global Economic Prospects”, arată că instituția financiară internațională a îmbunătățit ușor prognoza de creștere a economiei românești în acest an, de la 1,6% cât se estimase în luna ianuarie, la 1,7%. Țara noastră a consemnat un avans economic estimat la 0,7%, în anul următor creșterea Produsului Intern Brut (PIB) urmând să ajungă la 2,2%.

Conform raportului Băncii Mondiale menționat anterior, deficitul contului curent al țării noatre ar urma să ajungă la 3,7% din PIB în 2015 și la 3,6% în 2016. Economia românească ar urma să înregistreze în anul 2015 o creștere de 1,6%, pentru reducerea riscului unui rectificări bugetare negative ce s-ar putea înregistra în cazul unor precipitări pe piețele internaționale. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 29 aprilie, 2015]

Pentru anul 2015 România și-a propus reducerea deficitului bugetar la 2,1% din PIB, acesta fiind principalul mijloc de stimulare a activității economice, fapt ce le va permite băncilor să crească nivelul creditărilor pentru firmele din sectorul privat. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 29 aprilie, 2015]

Consolidarea fiscală este bazată pe o viziune bugetară total diferită, ritmul de creștere al veniturilor devansându-l pe cel al cheltuielilor bugetare, lucru realizabil ca urmare a introducerii pachetului de consolidare fiscală, realizat preponderent prin creșterea veniturilor bugetare, aflate la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană.

Pachetul de măsuri fiscale aduce un plus de aproape 3 miliarde de lei, din care 1.8 miliarde de lei sunt alocați creșterii investițiilor, iar restul folosiți pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru acest an.

Pentru anul 2015 analiștii apreciaza ca deficitul structural al țării noastre să fie de 1,4% din PIB, față de 3,2 % cât a fost in anul 2011 sau de 1,8 % din 2012. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Pentru acest an fiscal, autoritățile române au în vedere următoarele:

Asigurarea resurselor destinate dezvoltării economice, prin cresterea cu 15,4 miliarde lei a cheltuielilor bugetului general consolidat

Continuarea procesului de consolidare fiscală, prin creșterea veniturilor într-un ritm mai rapid decât creșterea cheltuielilor, obiectiv realizabil prin introducerea unui pachet de măsuri fiscale destinat lărgirii bazei de impozitare

Întărirea disciplinei bugetare, prin măsuri destinate reducerii risipei în cheltuielile aparatului central, dar și prin plata arieratelor în sănătate, în infrastructura de transport și în administrația locală

Reforma investițiilor publice, prin creșterea substanțiala a fondurilor alocate cofinanțării proiectelor europene și finanțarea cu prioritate, din resurse proprii, doar a investițiilor cu grad ridicat de executie, ce pot fi finalizate până în 2015

Îmbunătățirea planificării bugetare multianuale pentru perioada 2015-2016

Transparență în utilizarea banului public și bune practici de raportare bugetară

Managementul adecvat al datoriei publice

Creșterea economică în România poate fi stimulată prin:

Creșterea veniturilor disponibile ale populației – indexarea pensiilor, creșterea salariului minim pe economie, intrarea în plată a creșterii bugetare

Crearea de noi locuri de muncă – prin majorarea numărului acestora cu 55.000, cifră prevăzută în proiectul de buget pe anul 2015

Plata arieratelor – deblocarea resurselor în sectorul privat, redarea încrederii populației în mecanismele pieței, creșterea lichidităților

Creșterea eficienței investițiilor – reorientarea finanțării acestora către fonduri europene[ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 29 aprilie, 2015]

În paralel se va continua politica acordării ajutoarelor de stat, pentru realizarea unor investiții economice, pentru stimularea creșterii economice, asigurarea dezvoltării economice durabile și sprijinirea investițiilor privind promovarea dezvoltătii regionale, prin utilizarea de noi tehnologii și crearea de noi locuri de muncă. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Proiectele de infrastructură ce sunt finanțate de B.E.R.D.

Trebuie menționat că proiectele de infrastructură ce sunt derulate și realizate prin intermediul împrumuturilor acordate de BERD rămân în continuare o prioritate pentru România. Autoritățile române acordă o atenție deosebită proiectelor de infrastructură prioritare, prin asigurarea condițiilor financiare și contractuale necesare demarării și finalizării tuturor investițiilor majore, cu impact deosebit asupra economiei.

Pentru anul 2015 cheltuielile de investiții alocate sunt în valoare de 36.9 miliarde de lei (5,9% din PIB), acestea reprezentând 16,6 % din totalul cheltuielilor bugetare. [ http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Banca Mondială & Reorganizarea ANAF (Agenției Naționale de Administrare Fiscală)

Unul dintre cele mai mari împrumuturi pe care Banca Mondială l-a acordat României a fost în valoare de 70 de milioane de euro, creditul având o maturitate de 12 ani, plus o perioadă de grație de 5 ani. Acordul preventiv pe care România îl are cu Banca Mondială include printre condițiile principale și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).

Împrumutul a reprezentat o completare a asistenței financiare de tip preventiv, acordată țării noastre în perioada 2011-2013 de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Banii au fost destinați modernizării administrației fiscale, acesta fiind unul dintre obiectivele reformei economice din România. Urmare a acestui împrumut ANAF a reușit să își concentreze atenția pe combaterea și reducerea evaziunii fiscale, reducerea numărului de taxe pe care trebuie să-l plătească contribuabilii și creșterea eficienței în colectare.

[http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Proiectul a vizat creșterea eficacității și eficienței manifestate în colectarea taxelor și contribuțiilor sociale și întărirea disciplinei fiscale, ANAF ocupându-se de gestionarea implementării acestuia.

Modernizarea și restructurarea Agenției Naționale de Admnistrare Fiscală a avut drept consecință imediată revitalizarea Ministerului de Finanțe, ceea a dus implicit la creșterea veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).

În acest moment țara noastră se află pe ultimul loc la colectarea contribuțiilor sociale (61%), dar și la colectarea Taxei pe Valoarea Adaugată (TVA) – (54%), ponderea veniturilor bugetare în PIB revenind, pe fondul crizei economice, la valoarea din anul 2005, 27.3%.

România mai are încă multe de făcut pentru fluidizarea sistemului de achitare a taxelor și reducerea numărului acestora, un număr mare de mici contribuabili lovindu-se aproape zilnic de un regim fiscal complex.

Proiectul ANAF a vizat transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, ce va minimiza contactul direct cu cetățeanul contribuabil, prin intermediul mijloacelor moderne de lucru, printre acestea enumerând doar call center-ul sau website-urile. [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Autoritățile române au stabilit cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană reorganizarea ANAF, activitatea celor 221 de administrații financiare urmând să se concentreze în opt direcții regionale și 47 de birouri locale. [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]

Banca Mondială susține că România trebuie să facă progrese semnificative pentru a ușura plata taxelor, reducându-se în acelasi timp și numărul acestora. Instituția financiară internațională a ajuns la concluzia că în țara noastră numărul micilor contribuabili care se confruntă cu un regim fiscal complex este de cinci ori mai mare decât în alte țări europene.

Pentru remedierea problemelor semnalate de oficialii Băncii Mondiale, autoritățile românești au stabilit câteva obiective fundamentale ale strategiei fiscal-bugetare, printre acestea enumerând:

Un sistem performant al finanțelor publice, eficient, transparent și previzibil, care să facă posibilă creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin creșterea poverii fiscale asupra economiei

Asigurarea stabilității macroeconomice și a sustenabilității datoriei publice, prin menținerea deficitului bugetar in actualul rimt de consolidare fiscală

Simplificarea sistemului de taxe și crearea predictibilității într-un cadru fiscal-bugetar care să stimuleze dezvoltarea mediului economic, public și privat

Creșterea calității finațelor publice, prin intărirea disciplinei și a guvernanței fiscale, reducerea deciziei discreționare în politicile fiscale și bugetare, aplicarea regulilor identice pentru toți contibuabilii

Raționalizarea cheltuielilor și transparența folosirii lor, modificarea modului de achiziții publice pe baza criteriilor de prioritate, eficiență și oportunitate

Creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice

Reforme structurale menite să reducă pierderile și arieratelor, dar și întărirea disciplinei financiare, cu precădere pentru companiile din sectorul de stat

Abodarea unei noi relații stat-contribuabil, bazată pe corectitudine și transparență, prin reproiectarea și regândirea întregului sistem fiscal

Reforma fiscală gândită pentru perioada următoare implica simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală la nivelul agenților economici, dar și reducerea costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.

În perioada următoare autoritățile din România vor continua să implementeze o serie întreagă de măsuri de consolidare fiscală[http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 30 aprilie, 2015], acestea constând în principal din:

O reducere generală la nivelul impozitării

O lărgirea a bazei de impozitare

O simplificare a sistemului de taxe

O creștere a colectării veniturilor la buget

Reducerea evaziunii fiscale

O atenție specială este acordată și veniturilor încasate la bugetul de stat [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 30 aprilie, 2015], principalele măsuri vizând:

Creșterea considerabilă a gradului de colectarea taxelor și a impozitelor, în principal prin combaterea evaziunii fiscale

Mărirea masei de impunere fiscală – prin includerea unor venituri de tip neimpozabil, venituri aferente sectorul agricol

O ajustare a regimului deducerilor în ceea ce privește amortizarea autovehiculelor, ca si a cheltuielilor (diurna acordată angajatilor ce provin din sectorul privat)

Măsuri diverse de ajustarea sistemului de impunere fiscală, în principal pentru sectorul resurselor naturale, al operatorilor de transport din cadrul sectorului gaze și energie, până la introducerea unui nou sistem al redevențelor

Creșterea considerabilă a nivelului de accizare pentru diverse produse, ca și decalarea termenului de aplicar a programului vizând creșterea accizelor la țigarete

Iar în ceea ce privește partea cheltuielilor, principalele obiective constau în creșterea eficienței acestora, concentrarea pe rezultate și calitatea alocărilor bugetare.

Pe termen mediu, pentru derularea în bune condiții a acordului cu Banca Mondială, obiectivele Ministerului Finanțelor Publice [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015] constau în:

Revenirea Taxei pe Valoarea Adaugate la nivelul avut anterior izbucnirii crizei economice

Menținerea plafonului de 16% , dar și introducerea unui impozit diferențiat pe venitul salarial, incluzând deductibilități fiscale (respectiv cote de 8%, de 12% și de 16%, aceste cote fiind stabilite pe grilele de venit)

Diminuarea la jumătate a numărului taxelor parafiscale

Mărirea deductibilității cheltuielilor în domeniul cercetării și al dezvoltării (respectiv de la 20% la 50%)

Alinierea redevențelor încasate de stat la media europeană, (urmarea concesionării activelor statului)

O scutire de impozitare (pe 5 ani), a dividendelor reinvestite în utilaje și diverse echipamente tehnologice, în cercetare și dezvoltare, sub forma unei majorări a capitalului social, în societățile unde există acționari sau prin participare la capitalul social aferent altor societăți comerciale, ce generează crearea unor noi locuri de muncă

O stimulare a mediului de afaceri pentru stabilitatea macroeconomică (în limite admisibile),simplificarea procedurilor, ca și debirocratizarea pentru așa numiții micii întreprinzători

O extindere a impozitului pe venit pentru acele microîntreprinderi ce au o cifră de afaceri sub 65.000 de euro, pentru simplificarea sistemului fiscal și reducerea costurilor de administrare

Diminuarea TVA-ului la producătorii produselor agricole (24% – 9%), 15% rămânându-le pentru dezvoltare

Pentru reducerea evaziunii fiscale, obiectiv prioritar în cadrul acordului încheiat cu Banca Mondială, se are în vedere o serie de măsuri de natură organizatorică precum [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 28 aprilie, 2015]:

Unirea structurilor cu rol de control operativ în cadrul A.N.A.F., în paralel cu instituirea unui control unic asupra diverselor activități ale contribuabililor (la trei ani pentru IMM-uri și la cinci ani pentru marii contribuabili)

Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională

Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare

O modernizare și o integrare a sistemului privind tehnologia informației și comunicațiilor

Reproiectarea proceselor de activitate ale A.N.A.F

Mărirea analizei de risc fiscal, cu aspect generalizat la nivelul administrații fiscale generale

Reorganizarea ANAF va consta în reorganizarea aparatului propriu al ANAF și a unităților subordonate acesteia (Autoritatea Națională a Vămii, Garda Financiară și direcțiile generale ale finanțelor publice județene), regionalizarea structurilor teritoriale prin crearea a opt direcții ale finanțelor publice regionale și reducerea numărului administrațiilor fiscale de la 221 la 47.

Pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt prevăzute o serie întreagă de acțiuni

Intensificarea monitorizării tranzacțiilor intracomunitare

Întărirea rolului Gărzii Financiare

Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari

Extinderea informatizării și îmbunătățirea sistemelor informatice utilizate în activitatea de inspecție fiscală

Dezvoltarea analizei de risc generalizate la nivelul întregii activități de administrare fiscală

Implementarea controlului comerțului electronic

Întărirea controlului vamal printr-o serie de măsuri dedicate conform normelor europene

Prevenirea evaziunii fiscale în faza de colectare

Dinamizarea măsurilor de executare silită, cu accent pe aplicarea sechestrelor

Limitarea operațiunilor de încasare și plată în numerar, între diferite categorii de persoane fizice sau juridice

Introducerea unor prevederi legale privind gestionarea alocării de către A.N.A.F. a seriilor și plajelor de numere necesare emiterii facturilor și a altor documente cu regim special

Un alt punct în acordul încheiat de către autoritățile române cu Banca Mondială îl reprezintă creșterea eficienței și dinamicii colectării veniturilor, pentru realizarea cărora se vor lua următoarele măsuri [http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 30 aprilie, 2015]:

Reducerea volumului arieratelor, în special prevenirea formării de noi arierate

Inițierea procesului de dematerializare a dosarului fiscal

Îmbunătățirea administrării specializate a contribuabililor

Înființarea popririi electronice asupra terților

Standardizarea activității compartimentelor de executare silită

Extinderea activității de imprimare centralizată a actelor administrativ fiscale

Unificarea procedurilor de administrare a impozitului pe venit, cu administrarea contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.

Strategia pentru combaterea evaziunii fiscale din România include:

Controlul persoanelor fizice cu averi sau venituri mari

Combaterea fraudei la T.V.A., în special frauda intracomunitară

Dezvoltarea activității grupului de lucru antifraudă fiscală

Îmbunătățirea analizei de risc

Implementarea controlului comerțului electronic

Depistarea contribuabililor neînregistrați care desfășoară activitate comercială

Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzacții imobiliare

Crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală

Cooperare cu structurile naționale cu atribuții în combaterea fraudei fiscale

Îmbunătățirea actului de control

Dezvoltarea activității de informații fiscale și cooperare administrativă

Întărirea controlului vamal, prin implementarea politicii de securitate IT, dezvoltarea sistemelor TIC transeuropene interoperabile, creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile (prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic), gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen, protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri

CONCLUZII

Lucrarea de față, “ Analiza implicării Grupului Băncii Mondiale în sprijinirea procesului de dezvoltare la nivel gobal” a analizat pe parcursul a trei capitole susținerea și sprijinul pe care Banca Mondială îl acordă diverselor state ale lumii, importanța acesteia în cadrul economiei globale și rolul avut în dezvoltarea economică a României, în ultimii ani.

Banca Mondială este cunoscută ca fiind o bancă de dezvoltare care acordă atât credite nerambursabile destinate țările în curs de dezvoltare, dar și împrumuturi cu dobândă redusă, menite să ajute și susțină țările aflate în impas.

În ultimii ani, mai ales după declanșarea crizei economice, Banca Mondială a avut un rol primordial în susținerea economică a României, finanțarea proiectelor inițiate și derulate de autoritățile române fiind primordiale pentru reducerea deficitului fiscal.

În ciuda numeroaselor măsuri și a sprijinului financiar acordat periodic, țara noastră continuă să fie considerată săracă de oficialii europeni, nivelul de trai fiind destul de scăzut, în comparație cu cel înregistrat în restul Uniunii Europene.

Încercând să stopeze efectele crizei economice asupra populației, guvernații au realizat exact efectul invers. Astfel, prin măsurile de austeritate luate de autorități, nivelul de trai al populației a scăzut dramatic, mărira indicelui taxei pe valoarea adăugată (TVA) reflectându-se asupra prețurilor alimentelor de bază, cu consecințe directe asupra consumului.

În ciuda susținerilor financiare și a perspectivelor economice, țara noastră rămâne încă într-o stare de instabilitate macroeconomică prelungită, chiar dacă în ultimii ani numai de la Banca Mondială am primit împrumuturi în valoare totală de peste 1 miliard de euro.

Mare parte din banii primiți de la instituția financiară internațională au fost alocați proiectelor vizând reforma sistemului de sănătate și a sistemului de educație, pentru reformarea sistemului de pensii și cel al protecției sociale.

Din păcate România este în acest moment pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectarea contribuțiilor sociale (61%), dar și la colectarea TVA-ului – 54%, ponderea veniturilor bugetare în PIB revenind, pe fondul crizei economice, la valoarea din anul 2005, respectiv la 27,3%. Fluidizarea sistemului de achitare a taxelor, reducerea numărului acestora, transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, pot fi soluții viabile pentru îmbunătățirea situației din țara noastră.

Banca Mondială a acordat țării noastre sprijin și consultanță încă din perioada regimului comunist, valoarea totală a creditelor destinate României depășind cifra de șase miliarde de dolari. În condițiile în care toate țările comuniste erau sub influența economică a URSS, țara noastră a reușit să facă un pas major pentru dezvoltarea ulterioară a economiei, din banii primiți de la oficialii internaționali fiind făcute investiții majore în agricultură, economie și sectorul industrial.

Instituția financiară a avut un rol foarte însemnat în cadrul reformelor structurale și al privatizărilor derulate de țara noastră, Banca Mondială având în derulare cu România și Parteneriatul Strategic pentru România, ale căror principale obiective au constat în sprijinirea țării noastre pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, dar și în continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile.

Pentru a veni în sprijinul țării noastre, în anul 2012 Consiliul directorilor executivi ai Băncii Mondiale a aprobat acordarea împrumutului DPL- DDO (cu opțiunea amânării tragerii), de un miliard de euro, destinat politicilor de dezvoltare ale statului român.

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Bal A., Dumitrescu S. Economie Mondială. București, 2006

Bari I, Probleme globale contemporane. Editura Economică, București, 2009

Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Ed. Economică, București, 1999

Ciochină, I., Marile puteri și forțe în economia mondială, Ed. Independența Economică, Pitești, 2000

Diaconescu M., Economia Europeană. Ediția a III-a revazută și adaugată. București, 2009.

Doltu, C.,Sisteme monetare contemporane, Ed. Economică, București. 1997

Dumitrescu S. Marin G., Puiu O. Economia mondială, 2013

Gribincea A., L’economie mondiale. Iași, 2004

Ignat I., Uniunea Europeană – Piața Comună – moneda unică. Bucuresti, 2002

Miron D., Economia Uniunii Europene, București, 2009

Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului, 2009

Popescu Gh. Economia Europeană.Bucuresti, 2007

Voinea, L., Corporațiile transnaționale și economiile naționale, Ed. I.R.L.I., București, 2001

Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z, 2010

Autori străini :

Balassa B., The Theory of Economic Integration. 1991

Bakker, A. F. P., Instituțiile financiare internaționale, Ed. Antet, București, 1997

D.C. Akers, Word Bank: A Writer's Resource to Help Show and Tell with Descriptive Words, 2014

Eichengreen B, .The European Economy, 2006

Eichengreen B The European Economy in American Mirror. 2007

Fischer J. From confederation to federation : thoughts on the finality of European integration. 2000

Fogarty, E. EU Trade Strategies: Regionalism and Globalism. 2004

Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi, Mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului, 2002

Krugman P.,Obstfeld M. International Economics. Theory & Policy. Boston, 2009

Mahncke D., Promises and Prospects of the EU's Neighbourhood Policy. 2008

Matsushita M..: The World Trade Organization: Law, Practice, and Policy, 2004

Pelkmans J.. European Integration: Methods and Economic Analysis, 2006;

Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic

Peterson J, Shackleton M. The Institutions of the European Union, 2006;

Richard Peet, Unholy Trinity: The IMF, World Bank and WTO, 2009

Richard Peet, Geography of Power: Making Global Economic, 2007

Rosamond B, Theories of European Integration (European Union)m 2000

Richard B,Charles W., Economia Integrarii Europene (traducere). Bucuresti, 2006

Sapir A. Fragmented Power: Europe and the Global Economy. Bruegel AISBL, 2007

Wordl Bank, A Guide to the World Bank, 2007

Site-uri consultate:

http://data.worldbank.org/indicator/DT.DOD.MWBG.CD/countries

http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.TOTL.RT.ZS

http://www.miga.org/projects/index.cfm

https://icsid.worldbank.org/ICSID/StaticFiles/facility/intro.htm

http://www.worldbank.org/en/about/leadership

http://gov.ro/ro/obiective/teme-majore/

http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/166406/imprumut-banca-mondiala-modernizare-finante.html

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

http://web.worldbank.org/archive/website01241/WEB/IMAGES/10650632.PDF

http://data.worldbank.org/about/country-and-lending-groups

http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2014/10/11/imf-world-bank-annual-meetings-development-committee-communique

http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2013/10/09/world-bank-sets-interim-poverty-target-at-9-percent-in-2020

http://www.nationsencyclopedia.com/United-Nations-Related-Agencies/The-World-Bank-Group-THE-INTERNATIONAL-FINANCE-CORPORATION-IFC.html

https://www.worldbank.org/en/about/history

http://www.worldbank.org/en/projects-operations/products-and-services

http://treasury.worldbank.org/bdm/htm

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

www.fmi..ro

www.gov.ro

www.business24.ro

www.dailybusiness.ro

www.mae.ro

www.mfinante.ro

www.worldbank.org

www.zf.ro

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Bal A., Dumitrescu S. Economie Mondială. București, 2006

Bari I, Probleme globale contemporane. Editura Economică, București, 2009

Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Ed. Economică, București, 1999

Ciochină, I., Marile puteri și forțe în economia mondială, Ed. Independența Economică, Pitești, 2000

Diaconescu M., Economia Europeană. Ediția a III-a revazută și adaugată. București, 2009.

Doltu, C.,Sisteme monetare contemporane, Ed. Economică, București. 1997

Dumitrescu S. Marin G., Puiu O. Economia mondială, 2013

Gribincea A., L’economie mondiale. Iași, 2004

Ignat I., Uniunea Europeană – Piața Comună – moneda unică. Bucuresti, 2002

Miron D., Economia Uniunii Europene, București, 2009

Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului, 2009

Popescu Gh. Economia Europeană.Bucuresti, 2007

Voinea, L., Corporațiile transnaționale și economiile naționale, Ed. I.R.L.I., București, 2001

Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z, 2010

Autori străini :

Balassa B., The Theory of Economic Integration. 1991

Bakker, A. F. P., Instituțiile financiare internaționale, Ed. Antet, București, 1997

D.C. Akers, Word Bank: A Writer's Resource to Help Show and Tell with Descriptive Words, 2014

Eichengreen B, .The European Economy, 2006

Eichengreen B The European Economy in American Mirror. 2007

Fischer J. From confederation to federation : thoughts on the finality of European integration. 2000

Fogarty, E. EU Trade Strategies: Regionalism and Globalism. 2004

Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi, Mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului, 2002

Krugman P.,Obstfeld M. International Economics. Theory & Policy. Boston, 2009

Mahncke D., Promises and Prospects of the EU's Neighbourhood Policy. 2008

Matsushita M..: The World Trade Organization: Law, Practice, and Policy, 2004

Pelkmans J.. European Integration: Methods and Economic Analysis, 2006;

Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic

Peterson J, Shackleton M. The Institutions of the European Union, 2006;

Richard Peet, Unholy Trinity: The IMF, World Bank and WTO, 2009

Richard Peet, Geography of Power: Making Global Economic, 2007

Rosamond B, Theories of European Integration (European Union)m 2000

Richard B,Charles W., Economia Integrarii Europene (traducere). Bucuresti, 2006

Sapir A. Fragmented Power: Europe and the Global Economy. Bruegel AISBL, 2007

Wordl Bank, A Guide to the World Bank, 2007

Site-uri consultate:

http://data.worldbank.org/indicator/DT.DOD.MWBG.CD/countries

http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.TOTL.RT.ZS

http://www.miga.org/projects/index.cfm

https://icsid.worldbank.org/ICSID/StaticFiles/facility/intro.htm

http://www.worldbank.org/en/about/leadership

http://gov.ro/ro/obiective/teme-majore/

http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/166406/imprumut-banca-mondiala-modernizare-finante.html

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

http://web.worldbank.org/archive/website01241/WEB/IMAGES/10650632.PDF

http://data.worldbank.org/about/country-and-lending-groups

http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2014/10/11/imf-world-bank-annual-meetings-development-committee-communique

http://www.worldbank.org/en/news/press-release/2013/10/09/world-bank-sets-interim-poverty-target-at-9-percent-in-2020

http://www.nationsencyclopedia.com/United-Nations-Related-Agencies/The-World-Bank-Group-THE-INTERNATIONAL-FINANCE-CORPORATION-IFC.html

https://www.worldbank.org/en/about/history

http://www.worldbank.org/en/projects-operations/products-and-services

http://treasury.worldbank.org/bdm/htm

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

www.fmi..ro

www.gov.ro

www.business24.ro

www.dailybusiness.ro

www.mae.ro

www.mfinante.ro

www.worldbank.org

www.zf.ro