Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică [631534]

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

6

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Școala doctorală de Științe Socio -Umane

TEZĂ DE DOCTORAT
ANALIZA IMPACTULUI POLITICILOR
EDUCAȚIONALE ASUPRA NIVELULUI DE
DEZVOLTARE ECONOMICĂ
REZUMAT

Doctorand: [anonimizat],
Prof. Univ. Dr. Daniela Ancuța ȘARPE

Seria E 1: Economie , Nr. 3
GALAȚI
2014

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

7

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Școala doctorală de Științe Socio -Umane

TEZĂ DE DOCTORAT
ANALIZA IMPACTULUI POLITICILOR
EDUCAȚIONALE ASUPRA NIVELULUI DE
DEZVOLTARE ECONOMICĂ
REZUMAT
Doctorand: [anonimizat],
Prof. Univ. Dr. Daniela Ancuța ȘARPE

Referenți științ ifici: Prof. Univ. D r. Gabriela Prelipcean
Prof. Univ. D r. Gheorghe Hurduzeu
Prof. Univ. D r. Mihaela Neculiță

Seria E 1: Economie , Nr. 3
GALAȚI
2014

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

8

Seriile tezelor de doctorat sus ținute public în UDJG începând cu 1
octombrie 2013 sunt:
Domeniul ȘTIINȚE INGINERE ȘTI
Seria I 1 : Biotehnologii
Seria I 2: Calculatoare și tehnologia informa ției
Seria I 3 : Inginerie electrică
Seria I 4 : Inginerie industrială
Seria I 5 : Ingineria materialelor
Seria I 6 : Inginerie mecanică
Seria I 7: Ingineria produselor alimentare
Seria I 8 . Ingineria sistemelor

Domeniul ȘTIINȚE ECONOMICE
Seria E 1: Economie
Seria E 2: Management
Domeniul ȘTIINȚE UMANISTE
Seria U 1: Filologie – Engleză
Seria U 2: Filologie – Română
Seria U 3 : Istorie

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

9

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

10

Mulțumiri,

Lucrarea de fa ță reprezintă informare, cercetare și, mai ales, multă muncă.
Entuziasmul, dorința de a duce la bun sfâr șit proiectul, asupra căruia m -am aplecat cu
răbdare, seriozitate și perseveren ță, toate au fost înso țite de sprijinul valoros, acordat de
persoanele care mi -au urmărit și îndrumat munca.
Doresc să îmi arăt recuno ștința față de doamna profesor Daniela Ancu ța Șarpe și să
aduc mul țumiri pentru ajutorul acordat în conceperea și îmbunătă țirea permanentă a
lucrării mele de doctorat.
Doresc să mul țumesc proiectului POS DRU ”Calitatea și continuitatea formării în
cadrul ciclului de s tudii doctorale” – TOP ACADEMIC 107/1,5/S id 76822, pentru suportul
acordat, timp de trei ani, în realizarea acestei cercetări.
Participarea mea ca membru în echipa din cadrul proiectelor de cercetare m -a
determinat să în țeleg importan ța lucrului în echip ă; de aceea, sunt recunoscătoare
directorilor acestor proiecte pentru șansa acordată.
Nu în ultimul rând, doresc să mul țumesc doamnei profesor Gabriela Prelipcean,
domnului profesor Gheorghe Hurduzeu, doamnei conferen țiar Edit Lukacs și doamnei
profesor Mihaela Neculi ță pentru îndrumările și sfaturile oferite.

Galați, 2014.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

11

CUPRINS

Abrevieri… …………………………………………………………………………… 10
INTRODUCERE……………………………………………………………………… 12
INTRODUCTI ON……………………………………………………………………… 16
CAPITOLUL I Stadiul cercetării în domeniul educației și al rolului
acesteia în procesul dezvoltării economice ……………………………………
20
1.1. Educa ția – componentă a capitalului uman -definirea conceptului și forme 20
1.2. Capitalul uman -factor al dezvoltării eco nomice…………………………… 24
1.2.1 . Rolul e conomic al educației………………………………………………… 29
1.2.2 . Educația și formarea profesională. Impactul politicilor educa ționale
asupra creșterii economice………… …………………………………………
33

CAPITOLUL II Educația și integrarea pe piața muncii……………………… 43
2.1. Rolul educației în integrarea pe piața muncii………………………………… 43
2.1.1 . Funcțiile socio -economice ale școlii, efectele negative ale supraeducă rii
și subeducării …………………………………………………………………… 49
2.1.2 Adaptarea formării profesionale la contextul socio -economic……… …… 52
2.2.Aspecte ale procesului de inserție pe piața muncii ………………………… 54
2.2.1. Piața muncii – considerații generale…………………… …………… ……… 54
2.2.2. Inserția tine rilor pe piața muncii……………………………………………. 59
2.2.3. Mobilitatea forței de muncă……………… ………………………………… 62

CAPITOLUL III Modele de analiză a inves tiției în capitalul uman………… 67
3.1. Modelul Beker de analiză a acumulării capitalului uman…………….……… 67
3.2. Modelul Beker de analiză a inv estiției posteducaționale …………………… 71
3.2.1 . Pregătir ea profesională generală ……………… ………………….……… 73
3.2.2 . Pregătire a profesională specifică ………………….……………….……… 74
3.3. Modelul tradițional de analiză a investiției în capitalul uman ………….…… 78

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

12
3.4. Model de analiză a investiției î n capitalul uman care ia în considerare
restricțiile sociale și inechitățile în dis tribuirea veniturilor ……………………… 82
3.5. Modelul Schultz -Denison de analiză a investiției în educație ……………… 85
3.6. Analiza comparativă a modelelor de investiție în capitalul uman; Situații
concrete analizate la niv elul unor țări europene …………………………………
87

CAPITOLUL IV Analiza sistemului de educație și învățare pe parcursul
întregii vieți -realități și perspective…… ……… …………………………………
95
4.1. Acces și participare la educație și învățare pe parcursul întregii vieți …… 95
4.2. Calitate, eficacitate și eficiență în educație și formare profesională ……… 106
4.2.1 . Ratele de absolvire la nivelul diferitelor n iveluri de școlarizare ………… 108
4.2.2 . Inserția absolvenților diferitelor niveluri de educație și formare
profesională, pe piața muncii ……………………………………………………
109
4.3. Strategia integrată d e dezvoltare a resurselor umane , din perspectiva
învățării pe parcursul între gii vieți …………………………………………………..
111
4.4. Tendințe socio -economice și demografice cu impact asupra educației și
învățării pe parcursul întregii vieți – cazul României ……………………………
117
4.4.1 . Scăderea natalită ții și tendin ța de îmbătrânire a popula ției României … 118
4.4.2 . Riscul de sărăcie și excl uziune socială …………………………………… . 120
4.4.3 . Corela ția educa ției și învă țării pe parcursul întregii vie ți cu pia ța muncii 124
4.5. Finan țarea educ ației………………………………………………………… 128

CAPITOLUL V Contribu ții privind analiza dinamicii Indicelui de
Dezvoltare Umană și a componentelor acestuia din perspectiva
corelației dintre educa ție și dezvoltarea economică…………………

136
5.1. Indicele dezvoltării umane -concept ș i componente principale…………… 135
5.2. Identificarea modelelor de trend privind dinamica IDU, a indicelui
speran ței de via ță, a indicelui nivelului educa ției și a indicelui nivelului ajustat
– PIB (ppc), din România, în perioada 2006 -2012…………………………… ….

142
5.3. Analiza ponderilor ocupate de indicele speran ței de via ță, indicele

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

13
nivelului educa ției și indicele venitului ajustat, în cadrul indicelui dezvoltării
umane ………………………………….
162
5.4. Identificarea modelelor de trend privind evolu ția cifrei de afaceri rezultate
din inovare în România…………… ….……… ……………………………………….
168

CONCLUZII…………………………………………………………………………… 180

BIBLIOGRAFI E……………………………………………………………………… 187

ANEXE
Lista figurilor ……………………………………………..………………………… … 190
Lista tabelel or………………………………………………………………………… 192
Tabele ………………………………………………………………………………… 194
Lista lucrărilor publicate și susținute ……………………………………………… 199

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

14

Introducere

Lucrarea de față își propune identificarea modului în care educația contribuie la creș terea
economică și e ste fundamentată pe baza studierii demersurilor științifice ale unor autori consacrați,
care au abordat în studii de referință contribuția educației la dezvoltarea economică, în d iferite
ipostaze de evoluție ale conceptului, precum și în contexte diferite. Pe plan mondial , există o foarte
bogată literatură, precum și numeroase puncte de vedere în abordarea temei. Studiile vizează atât
cererea de educație în scopuri economice, cât ș i corelația dintre educarea și pregătirea
profesională a forței de muncă și creșterea economică.
Educația reprezintă un domeniu de maximă importanță pentru societate. Efectele pozitive
ale educației, atât pentru individ, cât și pentru societate, au fost r eliefate de numeroase studii și
analize teoretice și empirice, care au încercat să pună în evidență importanța relaț iei dintre
educație și dezvoltarea economică.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole, care urmează o ordine logică de abordare,
începâ nd cu aspecte de ordin teoretic, ce încadrează tema în aria de cercetare și continuând cu
cele de ordin empiric, ce verifică aplicabilitatea modelelor în cadrul contextului economico -social.
Capitolul I , intitulat Stadiul cercetării în domeniul educației și al rolului acesteia în procesul
dezvoltării economice, are scopul de a asigura baza teoretică a lucrării. Sunt analizate educația ca
o componentă a capitalului uman , precum și capitalul uman ca factor al dezvoltării economice.
Cercetările microeconomi ce și macroeconomice au pus în evidență relațiile dintre educație
și productivitate și, prin acestea, impactul educației asupra veniturilor și dezvoltării economice.
Politica în domeniul educației este orientată spre:
– dezvoltarea unui sistem coerent și pe rformant de învățământ;
– monitorizarea calității procesului educațional;
– monitorizarea eficienței și implementarea unor programe guvernamentale ca factor de
sprijin asupra procesului educațional.
Cercetările la nivel macroeconomic, referitoare la acumulare a de capital uman prin educație
conduc la îmbunătățirea productivității muncii, creșterea randamentului capitalului, înlesnirea
inovațiilor tehnologice , determinând o creștere economică sustenabilă și susținând reducerea
sărăciei.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

15
Studiile realizate la n ivel microeconomic au condus la ideea că educația sporește
posibilitatea individului de a fi mai ușor angajat pe piața muncii, crescând și capacitatea de câștig a
acestuia . Astfel, capitalul uman este privit ca o componentă importantă a educației, ce contr ibuie în
mod direct la creșterea productivității muncii și, implicit, a câștigurilor, fiind un factor important în
creșterea economică.
Conceptul de capital uman a devenit un termen frecvent folosit în cercetarea economică.
Termenul capital uman a fost ut ilizat de către G. Becker, J. Mincer sau T. Schultz. Numeroasele
studii ale acestor cercetători demonstrează corelația existentă între creșterea bunăstării și investiția
în capitalul uman.
Principalele componente ale capitalului uman sunt:
 educația și formarea profesională continuă (formală, nonformală și informală), ce
poate fi apreciată drept componentă fundamentală, fiind studiată de economiști și
sociologi;
 starea de sănătate, respectiv investiția pentru ocrotirea sănătății și asistența socială
a resurselor umane;
 dimensiunea și distribuția veniturilor, precum și modelul de consum cu impact atât
asupra cererii de educație și formare profesională, cât și asupra calității ofertei de
muncă și/ sau cererii de servicii de sănătate și, nu în ultimul rând, a celei de
asistență socială;
 migrația/mobilitatea (internă și externă) a populației și a forței de muncă, în legătură
nemijlocită cu libera circulație a acestora, cu costurile și beneficiile investiției în
capitalul uman.
Educația are un rol important în formarea capitalului uman precum și în determinarea șansei
individului în plan economic. În zona afacerilor există multe situații în care persoane care, deși nu
urmaseră decât liceul sau chiar mai puțin, au obținut succese mari și au strâns o avere uriașă .
Totodată, există țări unde persoanele cu studii universitare angajate obțin venituri salariale scăzute.
Exceptând aceste situații, educația unui individ este mai ridicată și de o mai bună calitate, cu cât
cresc șansele din perspectiva succesului economic .
Prin educație cresc, de regulă, câștigurile anticipate ale unei persoane pe durata vieții sale,
educația fiind percepută ca un efect pe termen lung.
Rolul educației, ca stimulent al potențialului uman și ca factor important al dezvoltării
economice, es te incontestabil. Educația ocupă, în prezent, o poziție privilegiată în cadrul
oricărei strategii menite să încurajeze dezvoltarea economică. Întrucât cunoștințele, spre
deosebire de alți factori ai creșterii economice, generează randamente crescătoare, sc opul
principal al strategiilor de creștere și dezvoltare a devenit diseminarea cât mai rapidă și mai
vastă a acestora.
Educația asigură individului accesul la cunoștințele fără de care adaptabilitatea și

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

16
compatibilitatea cu o economie dinamică și globalizată nu ar fi posibile. In vestiția în
capitalul uman, considerat unul dintre factorii cheie ai dezvoltării economice , este
importantă în creșterea economică . Realitatea dovedește limitele strategiei lor de tip input –
output privind capacitatea de a transforma educația în motorul dezvoltării economice.

Rolul educației asupra dezvoltării economice trebuie privit în corelație strânsă cu
manifestarea acțiunilor individuale pe piața muncii sau în plan antreprenorial. Sistemul de reguli
favorabil manife stării inițiativei antreprenoriale, pe fondul flexibilității pieței muncii, constituie
adevărata sursă a dezvoltării. Rolul educației poate fi privit din dublă perspectivă: pe de o parte
educația, în special cea economică, poate dota indivizii cu capacitate a necesară dezvoltării
competențelor profesionale; pe de altă parte, trebuie să ofere indivizilor abilitățile necesare în
conformitate cu exigențele pieței muncii. Astfel, educația depășește stadiul de bun în sine,
devenind modalitatea prin care indivizii pot prospera și contribui la creșterea economică.
Realitatea demonstrează că acumularea de capital se asociază cu acumularea de
cunoștințe, pe măsura dezvoltării personalității umane în noile condiții. Capacitatea de inovare și de
difuzare a rezultatelor c unoașterii devine semnificativă pentru resursele de muncă ce se oferă pe
piața muncii. Analiza fluxurilor de venituri proiectate a se obține în viitor pe seama investiției în
capitalul uman , ilustrează diferențe existente între indivizi , privind realizarea acestor venituri și a
altor elemente , cu relevanță în sporirea productivității și eficienței economice. Decizia de a investi
în capitalul uman are în vedere cerințele sporite față de oferta și cererea de muncă. Ea se bazează
pe o analiză de tip cost -bene ficiu, în care costurile includ cheltuieli directe și cheltuieli indirecte,
exprimate în termenii costurilor de oportunitate (venituri obținute dacă s -a pătruns pe piața muncii).
Pe baza teoriei capitalului uman se explică procese legate de diferențierea s alarială, migrație,
căutarea unor locuri de muncă specifice nivelului de pregătire. Teoria capitalului uman are o
însemnătate deosebită, deoarece demonstrează dinamismul pieții muncii, sub aspect calitativ și
structural.
Decizia de a investi în capitalul uman are un impact semnificativ asupra nivelului general de
dezvoltare economico -social. Datorită implicațiilor sale la nivel macroeconomic, rezultă
următoarele:
 cuantificarea contribuției capitalului uman la bunăstarea socială se realizeaz ă prin
calculare a indicatorului PNB/locuitor, pe diferite țări sau grupe de țări;
 rata socială de recuperare a investiției în capitalul uman se realizează pe baza analizei de
tip cost -beneficiu;
 corelarea investiției în capitalul uman cu nivelul de dezvoltare economico -social se
analizează pe baza unor modele econometrice; se calculează indicatori precum indicele
dezvoltării educaționale, produsul marginal al capitalului uman sau relația dintre ed ucație și
productivitate;

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

17
 interacțiunea dintre investiția în capitalul uman și indicele dezvoltării umane presupune o
metodologie specifică , în care una dintre variabilele semnificative o reprezintă nivelul de
instruire.
Un interes deosebit pentru invest ițiile efectuate în capitalul uman este arătat și de
preocuparea majoră și continuă a OECD de a sprijini dezvoltarea economică, prin implementarea
unor programe de dezvoltare a capitalului educațional.
Conform OECD(1998 : 92 -951), se au în vedere următoa rele opțiuni majore:
● luarea unor decizii potrivite în realizarea unor investiții benefice pentru societate și membrii
săi;
● repartizarea optimă a cheltuielilor între bugetul public, gospodării și companii, toți fiind
beneficiari ai investi ției;
● repartizarea optimă a resurselor rare, ca urmare inegalității distribuirii beneficiilor;
● asigurarea egalității în ceea ce privește distribuția beneficiilor în investițiile realizate asupra
capitalului uman;
● realizarea procedu rilor de monitorizare, măsurare, evaluare și asumare a responsabilităților
pentru rezultatele investiției re alizate pe termen scurt, mediu și lung.
Politicile educaționale constituie direcții esen țiale de dezvoltare a sistemului educațional și
conțin legi și normative aplicate prin metodologii. Acestea sunt verificate și monitorizate, iar în final,
sunt evaluate prin studii de impact. Aceste politici educaționale reprezintă strategii coerente,
rezultate în urma unor studii de analiză, sinteză, diagnoză și p rognoză apar ținând mediului
educațional de la fiecare nivel.
În ultimele decenii, țările europene au pus în aplicare reforme ale sistemelor educa ționale la
nivel na țional, ca răspuns la provocările și exigențele vie ții socio -economice, men ținând echilibru l
între principiile de calitate, diversitate, echitate, eficien ță, precum și între nivelurile de competențe
ale administrației centrale și a celei locale și autonomia instituțiilor de învățământ.
Pentru ca impactul politicilor educaționale să fie maxim, s -a stabilit ca unele strategii să fie
implementate în anumite zone și în câteva unită ți școlare, fiind astfel selecționate județe și școli
pilot.
Pentru asigurarea coerenței politicilor din domeniul educațional cu cele desfășurate de
guvern, în România , acestea au fost corelate și cuprinse în Programul Național de Reformă și
Cadrul Strategic Național de Referință , pentru perioada 2007 -2013. Sistemul de educa ție se află în
continuă transformare și îmbunătățire pe diversele domenii și niveluri, în corela ție cu schimbările la
nivel economic, social, politic și cultural din societate.
Capitolul al II -lea, Educația și integrarea pe piața muncii, prezintă rolul educației în
integrarea pe piața muncii, analizând indicatorii ce evidențiază rezultatele educației și formării
profesionale pe piața muncii; ponderea populației active evidențiază o creștere a ponderii

1O.E.C.D 1998, p 92 -95

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

18
persoanelor active din mediul rural cu studii profesionale, datorită dezvoltării rețelei S.A.M. în
mediul rural; rata de ocupare a populației după nivelul de educație măsoară gradul de ocupare a
populației aptă de muncă și capacitatea pieței muncii de a absorbi forța de muncă. Se observă că
în 2010 acest indicator a atins valoarea de 58,8%; rata de ocupare a populației în vârstă de 15 -24
ani, după nivelul de educație măsoară gradul de ocupare și capacitatea pieței muncii de a absorbi
forța de muncă pe niveluri educaționale. Pentru absolvenții de învățământ superior , valoarea de
44,8 % înregistrată în 2010 este cea mai scăzută valoare din întreaga perioadă de referință; rata
șomajului la tinerii în vârstă de 15 -24 ani , după nivelul de educație , măsoară nivelul șomajului în
rândul tinerilor. Se observă că în anul 2010 s -a înregistrat cea mai ridicată rată a șomajului pentru
absolvenții de învățământ profesional din mediul urban, aceasta fiind de 32,6 %.
O atenție deosebită a fost acordată consolidării capacității educației și formării profesionale
inițiale de a contribui la furnizarea competențelor necesare viitorilor absolvenți pentru ocuparea
unui loc de muncă. Importanța activității de formare și perfecționare a tuturor angajaților oricărei
organizații este determinată de caracteristica dominantă a per ioadei actuale. Situația din prezent
arată că în România restructurarea sistemului de formare profesională continuă reprezintă una
dintre direcțiile de acțiune pentru asigurarea necesarului de forță de muncă calificată, prin
elaborarea politicilor de învățar e pe tot parcursul vieții, în corelație cu evoluția pieței muncii.
Formarea profesională este activitatea desfășurată în scopul însușirii de cunoștințe teoretice și
deprinderi practice, în măsură să asigure sarcinile ce revin angajaților, în procesul munci i, a unei
profesii sau meserii. Perfecționarea profesională este o activitate cu caracter precumpănitor
informativ, desfășurată în instituții de învățământ sau în organizații, în vederea lărgirii și actualizării
cunoștințelor, dezvoltării aptitudinilor, având ca scop creșterea nivelului cal itativ al activității
profesionale.
Creșterea relevanței educației și formării profesionale inițiale pentru nevoile pieței muncii
rămâne un obiectiv major, urmărit în elaborarea politicilor educaționale și în activitățile desfășurate
de furnizorii de instruire. Nivelul ș omajului în rândul tinerilor ridică problema relevanței educației pe
piața muncii. S -au adoptat o serie de măsuri vizând adaptarea ofertei de educație și formare
profesională la nevoile pieței muncii:
– îmbun ătățirea planificării strategice a ofertelor din învățământ;
– furnizarea servicii lor de orientare profesională în carieră;
– furnizarea competențelor cheie.
Printre factorii care limitează gradul de corelare a educației și formării profesionale cu piața
munci i se numără:
– insuficienta implicare a partenerilor relevanți în planificarea activităților educaționale;
– dezvoltarea și valorizarea insuficientă a parteneriatului în educație și formare;
– instruire a specifică insuficientă , furnizată partenerilor implicați î n planificarea în educație și
formare profesională.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

19
În România a fost adoptată Strategia Europ eană de Ocupare, revizuită, existând o
concordanță între politica din domeniul pieței muncii și obiectivele acestei strategii.
În prezent, se arată că , în Români a s-au realizat progrese privind restructurarea sistemului
de învățământ. Având ca direcție de acțiune asigurarea necesarului de forță de muncă calificată , au
fost elaborate politici educaționale în corelare cu evoluția pieței muncii, prin consultarea medi ului de
afaceri, a partenerilor sociali și a celorlalte instituții implicate în sistem.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 875/2005 a fost aprobată strategia pe termen scurt și mediu
pentru formarea profesională continuă, prin care se urmărește realizarea unui sistem restructurat
de formare profesională continuă, flexibil și transparent, cu un anumit nivel de finanțare și implicare
din partea angajatorilor, care asigură creșterea nivelului de adaptare și mobilitate pe piața forței de
muncă și care să corespundă nevoilor p artenerilor sociali existenți ținând cont de restructurarea
economică și condițiile aflate pe piața europeană. Tranziția către o economie și o societate bazată
pe cunoaștere impune ca o necesitate obiectivă învățarea pe tot parcursul vieții.
În acest sens, orientarea către o societate bazată pe cunoaștere înseamnă realizarea unor
investiții în resursele umane, în scopul încurajării angajaților pentru a dobândi noi calificări și
competențe, dar și să accepte mobilitatea ocupațională. Oferta de fo rmare profesională trebuie să
promoveze calitatea și să asigure relevanța acesteia conform abilităților, cunoștințelor și nevoilor
individului. Prin acumularea de cunoștințe și abilități se îmbunătățește poziția de pe piața muncii și
se asigură creșterea p roductivității. Atât individul , cât și societatea obțin beneficii dacă investe sc în
formare.
Formarea profesională continuă este relevantă în susținerea transformării forței de muncă,
socotită instrument principal în adaptarea noilor cerințe, facilitând mo bilitatea între diferite sectoare
de activitate.
Sistemul de formare profesională continuă se dezvoltă prin realizarea unor parteneriate, cu
contribuția factorilor ce pot afecta evoluția sistemului de învățământ. Implicarea partenerilor sociali
este necesa ră în fixarea necesarului competențelor de pe piața muncii, astfel încât economia să
beneficieze de resurse umane calificate corespunzător. Asigurarea cadrului necesar mobilizării
resurselor , în scopul formării profesionale continue , se realizează prin ad aptarea politicilor
educaționale din sistemul de învățământ. Prin realizarea dialogului social dintre toți actorii implicați
la dezvoltarea unui sistem de învățământ flexibil, continuu și transparent se asigură șanse egale
tuturor în găsirea unui loc de mu ncă.
În acest sens, se continuă adaptarea actualului cadru legislativ, pentru a se asigura:
a) maximizarea investițiilor publice și private pentru formarea profesională continuă;
b) sporirea rolului și responsabilităților partenerilor sociali în formare profesi onală
continuă;
c) realizarea ofertei educaționale accesibile atât persoanei , cât și companiei prin
stimularea furnizorilor de formare profesională ;

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

20
d) menținerea unui climat favorabil participării la formarea profesională continuă și
folosirea rezultatelor aces teia, indiferent de modalitatea de obținere (formal,
nonformal sau informal).
În corelație cu rolul determinant al muncii în dezvoltarea economico -socială și cu exigențele
generale ale teoriei pieței și prețului, s -a format și funcționează piața muncii.
Piața muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare – cumpărare a forței de muncă, al
relațiilor specifice acestora, ce au loc într -un spațiu economic; ea relevă întâlnirea dintre cererea de
muncă (care provine de la populație) cu oferta de muncă (care pro vine de la firme), stabilirea pe
această bază a condițiilor pentru angajarea salariaților, negocierea și fixarea salariilor în funcție de
performanțele lucrătorilor, realizarea mobilității salariilor și forței de muncă pe loc uri de muncă,
firme, zone, etc2.
Conținutul pieței muncii a constituit obiectul diferitelor teorii opționale, unele fiind favorabile
muncii, altele fiind favorabile celorlalți factori de producție.
Piața muncii reprezintă locul abstract în care se întâlnește cererea de muncă cu oferta de
muncă. Piața muncii nu poate fi considerată o piaț ă obișnuită , deoarece lucrătorii nu sunt identici și
pot decide unde și în ce condiții să muncească.
Firmele oferă locuri de muncă și cer în schimb forță de muncă, în timp ce populația activă
oferă forț a de muncă și cere , la rândul ei, locuri de muncă. Astfel:
 oferta de muncă este reprezentată de populația activă;
 cererea de muncă provine de la întreprinderi și administrații.
Oferta de muncă poate fi studiată3 atât la nivel individual, cât și la nivel to tal (oferta
agregată de muncă). Aceasta exprimă numărul de ore de muncă efectuate de un individ în funcție
de salariul primit. Oferta agregată de muncă este formată din populația activă (PA), care la rândul
ei se compune din populația ocupată (PO) și popu lația neocupată (PN)
PA = PO + PN
Populația activă depinde de doi parametri:
– populația în vârstă de muncă (>16 ani)
– rata de activitate globală (RA), care arată probabilitatea c a o anumită persoană, de o anumită
vârstă, să facă parte din forța de muncă.
PA = (RA x PAT) x 100
unde:
PAT – reprezintă populația aptă totală.
Populația aptă de muncă depinde de următorii factori:
 factori demografici:
– creșterea naturală, dacă este pozitivă, antrenează o creștere a populației active
(număr nașteri > număr decese);
– soldul migrației, dacă este pozitiv, determină o creștere a populației active

2 Mihaela Duțu, Silviu Niculcea, Macroeconomie, Ed. Independența Economică, Pitești, 2008, p. 79.
3Monica Dudian (coordonator), Economie, Ediția a II-a, Editura CH. Beck, București, 2008, p.173 -182

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

21
(numărul populației care intră în țară > număr populație care iese din țară).
 vârsta la care se intră pe piața muncii și la care se iese de pe piața muncii – dacă vârsta de
intrare de piața muncii este ridicată (ani de studiu), populația activă va cunoaște un
declin.
Rata de activitate globală depinde de următorii factori:
 conjunctura economică – dacă se îmbunătățește, șomerii descurajați își vor găsi un loc de
muncă și se vor număra printre persoanele active, iar rata de activitate va crește; dacă se
înrăutățește, persoanele aflate în șomaj vor renunța să mai caute un loc de muncă,
crescând numărul persoanelor inactive;
 factori de natură sociologică – dorința persoanelor de sex feminin , de a accede la un statut
social , conduce la creșterea ratei de activitate a acestora.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salarială care se formează în economie într –
o anumită perioadă de timp și poate fi analizată atât pe termen scurt , cât și pe termen lung. Pe
termen scurt, investițiile realizate nu se modifică, iar stocul de capital rămâne constant. Pe termen
lung, firma are de ales între doi factori de producție, L și K, ce să -i permită maximizarea producției,
în condițiile unui cost de producție datorat. Cererea de muncă depinde de costul muncii și de
posibilitățile de substituție sau de complementaritate între capital și muncă. Se pot distinge două
categorii de muncă:
– muncă calificată și capital – factori de pro ducție complementari;
– muncă necalificată și capital – factori de producție substituibili.
Costul total de producție este :
CT= P k x K + w x L
unde:
w – salariul real
L – număr lucrători
K – capital
Pk- prețul capitalului
Cererea și oferta de muncă sunt, prin conținut și formă de manifestare, categorii economice
și mărimi economice dinamice, așa cum sunt și valorile de așteptare ale indivizilor și societăților.
Ele se modifică de la o generație la alta, sub incidența progresului cultural și instituțional d obândit
de fiecare sistem, precum și ca urmare a rangului de prioritate pe care aceasta este în măsură să
îl atribuie nevoii de educație , în cadrul ierarhiei nevoilor sociale.
Integrarea în muncă a tinerilor reprezintă o problemă socio -economică deosebit de
important ă, care necesită atât o evaluare în amonte, cât și în aval, în raport cu momentul de debut
al acestora în ocuparea primei slujbe. În cadrul tuturor macropoliticilor sociale de gestiune a forței
de muncă, aspectele legate de instruirea și ins erția profesională a tinerilor ocupă un loc central în
analiza, diagnoza și prognoza dinamicilor înregistrate și a tendințelor semnalate pe piața educației

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

22
și pe piața muncii.4
Integrarea psiho -socio -profesională vizează o serie de obiective , cel mai important fiind
sprijinirea noilor angajați în familiarizarea cu noile condiții de muncă.5Noii angajați își îndeplinesc
sarcinile de serviciu , atunci când informațiile sunt corecte și se înlătură încordarea și neîncrederea.
România a înregistrat o creștere semnificativă a ponderii absolvenților de învățământ terțiar,
de la 13,9% în 2007 la 20,4% în 2011, în perioada 2007 -2011. Referitor la acest indicator, în anul
2011 , România se afla pe penultima poziție între țările europene, în urma Maltei, (2 1,1%), a Cehiei
(23,8%) sau a Bulgariei (27,3%).
În perioada 2007 -2011, România nu a realizat progrese semnificative privind participarea
adulților cu vârste între 25 și 64 ani la învățare pe durata întregii vieți, valoarea indicatorului
înregistrând o creștere relativă, de la 1,3% în 2007 la 1,6% în 2011. Alături de Bulgaria (1,2%),
România ocupă ultimele locuri, la acest indicator, între țările UE .
Capitolul al III -lea, Modele de analiză a investiției în capitalul uman, prezintă câteva
modele de anali ză a investiției în capitalul uman, evidențiind aspecte le specifice, avantajele aplicării
și limitele fiecăruia.
Modelul Becker de analiză a acumulării capitalului uman, prezintă relații între câștiguri,
costuri de investiție și rate de revenire, evidenții nd variația profitului ca urmare a sumei investite în
capitalul uman. Prin acest model este dificil de stabilit efectul asupra câștigurilor și al modificării
ratei de revenire în urma sumei investite. Chiar dacă există limite, modelul poate fi un instrumen t
util pentru fundamentarea deciziilor de investiție în capitalul educațional, în scopul creșterii
economice.
Modelul Becker de analiză a investiției posteducaționale pornește de la o analiză a lui
Mincer care a legat distribuția câștigurilor de capitalul uman. Analiza pornește de la recunoașterea
faptului că productivitatea este afectată chiar de activitatea însăși, deoarece mărirea productivității
se obține dacă lucrătorii dobândesc noi calificări sau se perfecționează la locul de muncă. Becker
analizează cele două situații specifice pregătirii profesionale la locul de muncă: pregătirea
generală și pregătirea specifică. Pregătirea profesională generală6 este utilă și în multe alte firme în
afara celor care asigură acest program, ”un doctor calificat în ca drul unui spital își poate valorifica
pregătirea în alte spitale”. Majoritatea programelor de pregătire la locul de muncă sporesc
productivitatea marginală viitoare a lucrătorilor în firmele care oferă aceste programe; totuși,
pregătirea generală determină și creșterea producției lor marginale în multe alte firme.
În cadrul firmelor care asigură un program de pregătire generală, ratele salariale plătite de
orice firmă sunt determinate de productivitățile marginale, iar ratele salariale viitoare, ca și

4Stelian Iordache, Costinel Lazăr (coordonatori) Curs de Economie Politică, Editura Economică, 1999, Bucure ști, p.
476.
5Ovidiu Nicolescu (coord), Ion Popa,Ma nagerii și managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2004 ,
p. 94.
6Gary S. Becker, O analiză teoretică și empirică cu referire specială la educație, Ed. All, București, 1997 , p.36

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

23
producția marginală , vor crește. Aceste firme nu ar putea să obțină profit în urma acestor
programe, doar dacă producția lor marginală ar crește mai mult decât salariile. Becker precizează
că pregătirea profesională generală7 determină creșterea productivități i marginale a celor instruiți
exact în aceeași măsură, atât pentru firmele care asigură aceste programe, cât și pentru celelalte.
Pregătirea profesională, care determină creșterea mai accentuată a productivității în firmele care
asigură programe necesare, va fi numită pregătire profesională specifică. P regătirea ce are în
totalitate un caracter specific, poate fi definită ca reprezentând un program de perfecționare fără
efect asupra productivității lucrătorilor participanți la cursuri și care vor lucra în a lte firme.
Programele de pregătire la locul de muncă nu sunt în întregime nici specifice și nici generale, dar
determină mai mult creșterea productivității firmelor care le organizează.
Pentru a -i familiariza pe noii angajați cu nivelul de organizare al fi rmei, sunt folosite
resursele, iar cunoștințele astfel dobândite reprezintă o formă de pregătire specifică, deoarece
productivitatea crește mai mult în firma unde se obțin altfel de cunoștințe decât în celelalte.
Angajarea unor costuri precum: verificarea referințelor, interviuri, teste, reprezintă o formă a
investițiilor în capitalul uman, dar diferită de pregătirea profesională. Aceste costuri reprezintă o
investiție, deoarece cheltuielile pe o perioadă scurtă determină efecte distribuite asupra
productiv ității; ele sunt investiții în capitalul uman deoarece își pierd valoarea ori de câte ori
angajații pleacă și sunt specifice deoarece duc la creșterea productivității în cadrul firmelor care
realizează cheltuielile. Concluzia acestei analize este că se fac e posibilă crearea și amplificarea
diferențelor între indivizi prin investiția în formare și educare.
Modelul tradițional de analiză a investiției în capitalul uman evidențiază efectul investiției în
educație asupra veniturilor prin utilizarea curbei vârst ă – câștiguri. Analiza costurilor are în vedere
atât costurile directe, cât și indirecte. Pentru a determina dacă investiția în capitalul uman se
justifică, în literatura de specialitate se recomandă utilizarea unei rate interne de recuperare a
investiției în capitalul uman notată cu r și care se mai poate numi și randamentul economic al
investiției în capitalul uman.8
Rata internă de recuperare a investiției în capitalul umane este acea rată de actualizare
pentru care valoarea netă prezentă a capitalului u man investit este 0. Din această cauză se pune
problema determinării unei rate specifice de actualizare r care să permită egalizarea valorii
prezente a costurilor și beneficiilor, astfel încât valoarea netă prezentă să fie zero.
Concluzia acestei analize este că estimarea costurilor cu educația și a câștigurilor datorate
acesteia este dificil de realizat, având în vedere situațiile în care funcționează piața muncii de la o
perioadă la alta.
Modelul de analiză a investiției în capitalul uman, care ia în con siderare restricțiile sociale și
inechitățile în distribuirea veniturilor, a cunoscut numeroase abordări, mai semnificative , fiind ale
autorilor G. Becker, A. Krueger, E. Phelps și K. Arrow. Din analiza modelului reiese că:

7Ibidem, p.44
8Marta Christina Suciu, Investiția în educație, Ed. Economică, București, 2000, p.70

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

24
– discriminarea în ocupare poate a vea două efecte asupra salariilor: de cost și asupra
productivității;
– discriminarea va avea loc chiar dacă ipoteza de ecranare nu antrenează costuri;
– discriminarea acționează ca un propulsor al „predicției autorealizatoare”. Dacă
discriminarea, privită în general, (rasială, etnică, religioasă), este un prejudiciu asupra
dezvoltării economice, abordate din perspectiva ipotezei de ecranare, atunci ea se justifică
sub raportul selecției pe care o presupune, din punct de vedere al diferențelor de abilitate și
productivitate ex istente între lucrători, care va trebui recompensați diferit (diferențiere
salarială). Lucrătorii vor manifesta dorința de autoperfecționare profesională, iar efectele
vor fi atât pentru ei (câștiguri previzibile mai mari), cât și pentru agenții economici care
investe sc în capital ul uman.
Modelul Schultz -Denison de analiză a investiției în educație reflectă contribuția educației
la creșterea economică, bazându -se pe teoria modernă a rentei, iar diferențele existente între PN B/
locuitor ale statelor lumii sunt semnificative din punctul de vedere al utilizării mâinii de lucru
calificate.
Investiția în capitalul uman și educație – ca sursă a creșterii economice și ocupării forței de
muncă – este abordată ca o problemă globală, de la care se așteaptă efecte globale de revigorare
economică, în ti mp ce problemele reale ale piețe i muncii, necesită strategii punctuale.
Strategiile dezvoltate , axate pe modele ale investiției în capitalul uman și educației, ca surse
ale creșterii ocupării forței de muncă, rămân o problemă deschisă cercetărilor teoretice și empirice.
Unele studii discută formarea și acumularea capitalului uman într -un model ciclic de viață,
considerând că acumularea de capital uman poate deveni motorul dezvoltării; alte stu dii prezintă un
model al generațiilor suprapuse privind acumularea de capital uman, demonstrând că redistribuirea
veniturilor în favoarea educației produce efecte de antrenare pozitive pe termen lung.9
În realizarea obiectivelor asumate prin Strategia Lisa bona, submodelul nordic s -a dovedit a
fi cel mai performant deoarece a generat atât eficiență macroeconomică, cât și echitate socială.
Submodelul nordic analizat se referă la Olanda, Finlanda și Danemarca caracterizat printr -un grad
ridicat de redistribuir e, prin promovarea incluziunii sociale, asistență socială ridicată, dialog social și
un grad mare de cooperare între partenerii sociali și guvern. Economiile din țările nordice sunt
unele dintre cele mai competitive economii europene.
Din datele Institutului Național de Statistică, comparativ cu România reiese că rata de
participare la procesul educațional a persoanelor cu vârsta de 25 -64 ani pentru 2010 este:
Danemarca 32, 8 %; Finlanda 23%; Olanda 16,5%; Suedia 24,5%; România 1,3%. De asemenea,
ponderea cheltuielilor cu cercetarea –dezvoltarea în PIB în 2010 a fost: Danemarca 3,06%,
Finlanda 3,87%, Olanda 1,83%, România 0,46%. Sistemul educațional românesc, față de alte țări

9Stelian Iordache, Costinel Lazăr (coordonatori) Curs de Economie Politică, Editura Economică, 1999, Bucure ști,
p.483

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

25
europene, nu are o strategie pe termen lung asupra căreia toată lumea să se pună de acord, iar
investițiile în educație sunt mult mai mici față de țările nordice. O preocupare importantă a
guvernelor din lumea întreagă constă în adaptarea educației și formării indivizilor la nevoile
economiei, prin descri erea unui raport real necesar, î ntre educație și piața muncii. Finanțarea
sistemului educațional din România rămâne mult sub media Uniunii Europene. Eforturile pentru a
moderniza sistemul sunt prea limitate. Se uită că educația rămâne la baza oricărei societăți și că a
nu inve sti în educație înseamnă a frâna de la început orice pas pe care România ar dori să -l facă.
Capitolul al IV -lea, Analiza sistemului de educație și învățare pe parcursul vieții – realități și
perspective, abordează rolul participării la educație prin indic atori precum: populația școlară pe
niveluri de educație și numărul absolvenților pe niveluri de educație. Corelat cu diminuarea
populației școlare (2006/2007 – 4346 mii în 2011/2012 – 3824 mii), numărul absolvenților a scăzut,
cu excepția învățământului po stliceal, unde în anul școlar 2011/2012 s -a înregistrat o creștere cu
9,9% față de anul precedent. În perioada analizată, România a înregistrat o creștere semnificativă
a ponderii absolvenților de învățământ terțiar, astfel, în 2011 fiind de 20,4%.
În anul 2011 a fost efectuat un studiu la nivel na țional10 prin care au fost identificate anumite
bariere în participarea adul ților la formarea continuă precum:
 neîncrederea adul ților în eficien ța programelor de formare profesională pentru
reconversie profesională sau accederea la un nivel mai ridicat;
 oferta actuală de formare profesională continuă este considerată inflexibilă, ea nu
permite adaptarea la obliga țiile familiale și flexibilitate în programul de lucru dar și
durata relativ mare a unor programe de cali ficare;
 cursurile de formare implică costuri mari ce deseori depă șesc 25% din salariul lunar ,
neexistând un sprijin financiar din partea angajatorului;
 se constată tot mai des în rândul tinerilor și adul ților cu nivel redus de educa ție, un
nivel scăzut de con știentizare și valorificarea competen țelor dobândite prin sistemul
de educa ție și reconversie profesională.
Educația și formarea profesională se realizează atunci câ nd mobilitatea la scară
internaț ional ă a elevilor, studenților și sa lariaților ia amploare f ăcându -se resimțit tot mai
mult impactul noilor tehnologii, când are loc o schimbare radicală a muncii datorită apariției
pieței de muncă europene și a între prinderilor multinaționale, și când instruirea nu se mai
limitează la anumi te perioade din viața individului, deoarece ea se desfășoară acum pe tot
parcursul vieții, sau când devine aproape imposibilă realizarea educației fără ajutorul
comunității locale.
Instituțiile de învățământ nu mai constituie astăzi o destinație finală, da că urmărim

10Bîrzea C. (coord.) Anchetă asupra participării la formarea profesională continuă a angaja ților aflați în situa ția de risc
pe pia ța muncii, ODIP, 2011.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

26
calea educativă, deoarece acestea sunt integrate într -un sistem permanent de educație și
instruire. Învățământul de calitate reprezintă „o participare școlară la toate nivelurile de
învățământ cât mai ridicată, o rată de părăsire timpurie a sist emului apropiată de zero, un
procent important de absolven ți ai diferitelor niveluri de învă țământ, forme de școlarizare,
inserție profesională pe pia ța muncii”11.
Calitatea educației este reprezentată de un ansamblu de caracteristici dintr -un
program de st udiu, datorită căr uia se îndeplinesc atât așteptările beneficiarilor, cât și
standardele de calitate.
Calitatea trebuie înțeleasă drept măsura standardizată a excelenței pe care
beneficiarii o stabilesc pentru anumite servicii educaționale: elevii, părinții , angajatorii sunt
cei care stabilesc cum trebuie să fie un program educațional de calitate, iar unitatea
școlară respectivă trebuie să ofere acel program așa cum a fost el definit de beneficiari:
– Calitatea educației vizează clienții și beneficiarii de ser vicii educaționale. Toate
organizațiile sunt dependente de clienții lor și de aceea trebuie să le depășească
așteptările.
– Instituțiile responsabile oferă o educație de calitate. La nivelul organizației
școlare, responsabilitatea socială constituie fundamen tul managementului
calității. Toate instituțiile de învățământ, indiferent de statutul lor juridic, au
răspunderea, în mod public, pentru calitatea serviciilor educaționale pe care le
oferă, iar statul devine garantul calității educației realizate prin sis temul național
de învățământ, datorită instituțiilor abilitate de lege.
– În centrul educației de calitate se află rezultatele. Acestea sunt înțelese prin
termenii de „valoare ad ăugată” și de ”valoare creată”; aceste rezultate definesc,
în fapt, calitatea și excelența.
– Educația de calitate are în vedere autonomia individuală și se bazează pe
autonomia instituțională la toate n ivelurile și prin toate formele; educația are ca
scop să dezvolte autonomia individuală și să ofere capacitatea de a se lua
decizii pe rtinente. Instituțiile de învățământ vor avea o autonomie sporită atunci
când vor elabora ofertele educaționale adecvate tuturor nevoilor individuale și
comunitare, această autonomie corespunzând creșterii autonomiei instituțiilor,
care sunt răspunzătoare pentru calitatea ofertei educaționale.

11Neagu Gabriela, Efectul Școala asupra performan țelor educa ționale ale elevilor, Revista Calitatea Vieții nr.3, Editura
Academiei Române, 2011.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

27
– Liderii educaționali promovează educația de calitate. Acești lideri asigură atât
unitatea, cât și continuitatea scopurilor și direcțiilor de dezvoltare a organizației;
ei creează și mențin un mediu propice pentru part iciparea în luarea deciziilor
pentru toți cei interesați și pentru a se realiza obiectivele organizaționale.
– Educația de calitate este în strânsă legătură cu participarea actorilor educaționali și cu
valorizarea resursei umane. Se are în vedere că esența oricărei organizații sunt
oamenii. În funcție de cum se implică aceștia , precum și de dezvoltarea lor profesională,
rezultă modul în care actorii educaționali își folosesc competențele pentru beneficiul
organizației.
– Educația de calitate se realizează atât prin dialog, cât și prin parteneriat cu: organizații,
instituții și cu beneficiarii direcți sau indirecți ai educației. Întregul sistem de asigurare a
calității nu aparține doar școlii, ci, în acest proces, este implicată întreaga comunitate
educa țională. Prin urmare, dialogul dintre toți actorii educaționali va conduce la
dezvoltarea educației atât la nivel național, cât și la nivel local.
– Calitatea în educație are la bază inovația și diversificarea. În interiorul cadrului legal
existent se vor stimula ab ordările educaționale inovative, creative și originale, ducând la
aplicarea, în educație, a celor mai noi rezultate ale cercetării în domeniu și a celor mai
noi metode și tehnici de educație și de formare, precum și la introducerea de tehnologii
noi de inf ormare și de comunicare.
– Educația de calitate privește procesul educațional ca un tot unitar și sistematic.
Rezultatul dorit poate fi atins doar dacă sunt abordate în mod unitar activitățile și
resursele necesare, iar procesele aflate în derulare vor fi gâ ndite și manageriate în mod
sistematic. De asemenea, fiecare decizie educațională de calitate se bazează pe un
sistem transparent, credibil și pertinent de indicatori.
– Obiectivul principal al educației de calitate îl constituie îmbunătățirea continuă a
performanțelor. Datorită ritmului schimbărilor sociale, inovare a, învățarea permanentă și
dezvoltarea continuă au devenit principiile fundamentale ale bunei funcționări și a
dezvoltării instituțiilor școlare. Asigurarea calității are ca scop identificarea ari ilor de
dezvoltare și va fi privită atât ca un proces de învățare individuală, cât și de învățare
instituțională.
– Educația de calitate se bazează pe o interdependență permanentă între furnizorii și
beneficiarii , care sunt implicați în oferta educațională. Orice organizație se află în
interdependență cu furnizorii ei, acesta fiind un avantaj reciproc, ce întărește
capacitatea instituțională de creare a valorii.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

28
Educa ția, inser ția și mobilitatea profesională se intersectează în diferite moduri:
– un nivel ridicat de educa ție măre ște inser ția indivizilor pe pia ța forței de muncă și
crește șansele de mobilitate profesională;
– institu țiile, care investesc în formarea angaja ților, se caracterizează printr -un grad
înalt de tehnologizare; ele î și orientează investi țiile în personalul tânăr, cu nivel
ridicat de instruire și favorizează mobilitatea profesională.
Primul factor de integrare socială îl constituie încadrarea în muncă. Pe pia ța muncii,
aceasta este astăzi mai flexibilă și mai dinamică. Tot mai des se observă că a dispărut garan ția
încadrării pe via ță. Efectul acestor schimbări este urmarea dispariției unui număr mare de meserii
iar organizarea muncii și caracterul ei , au fost afectate.
Pe pia ța muncii, rata de inser ție a persoanelor de 25 -34 ani a f ost de 33,6%, calculată la un
an după încetarea studiilor. Cele mai ridicate valori ale ratei de inser ție sunt pentru absolven ții
învățământului superior. Dintre ace știa, lucrau deja, după trecerea unui an de la încheierea
studiilor, 60,9%. Absolven ții de școli postliceale se află pe locul al doilea, având o rată de inser ție
de aproximativ 50%. Urmează absolven ții de liceu – 34,3% și cei din învă țământul profesional –
33,3%.

Tabel nr. 4.1. Rata de inser ție a absolven ților pe pia ța muncii în anul 2009
Nive l instituțional de
învățământ absolvit Total Masculin Feminin
Învățământ superior 60,9 60,7 61,1
Învățământ postliceal 49,7 49,6 49,9
Învățământ liceal 34,3 36,3 32,5
Învățământ profesional 33,3 35,2 30,0
Sursa: România în cifre 2011 – Breviar statistic INS Bucure ști

În condițiile actuale ale dezvoltării economiei se impune creșterea investițiilor în
formarea continuă a adulților, inserția și menținerea pe piața muncii a cât mai multor
persoane, creșterea calității ofertei de muncă, promovarea incluziunii sociale a grupurilor
vulnerabile. Ipoteza aceasta poate fi parțial verificată prin datele ce privesc ratele de
cuprindere pe vârste în învățământul postliceal, care arată o creștere se mnificativă a
ponderii tinerilor cu vârste de 21 ani și peste, care s -au înscris în învățământul postliceal
(de la 10,7% în 2007 la 16,4% în 2011). Fenomenul de creștere a vârstei de cuprindere în
învățământul postliceal poate să fie încurajat și sprijinit cu ajutorul măsurilor de
reîntoarcere la educație a tinerilor inactivi, care se află în afara oricărui sistem de educare,
formare sau ocupare, precum și a tinerilor care, deși sunt angajați, totuși au un nivel redus

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

29
de calificare profesională. În învățămâ ntul postliceal, rata abandonului școlar a înregistrat o
valoare constantă de aproximativ 5%, ajungând să aibă o valoare de 5,5% în anul școlar
2010 -2011.
Politicile de creștere a atractivității învățământului profesional, dublate de sisteme adecvate
decon siliere și orientare școlară și profesională și cele de flexibilizarea accesului la învățământul
postliceal al persoanelor cu vârste de peste 21 de ani, care au deja o experiență profesională, ar
putea contribui la reducerea abandonului la aceste niveluri de învățământ.
Reforma finanțării învățământului reprezintă o componentă a reformei educației dar și a
reformei sistemului și mecanismelor financiare de finanțare. Analizând datele legate de procentul
din PIB , alocat pentru educație în perioada 2006 -2013 , observăm ca trendul alocării PIB -ului pentru
educație a devenit unul descendent.

Figura nr. 4.13 Dinamica cheltuielilor publice pentru educație ca % din PIB în perioada
2006 -2013

Reforma finanțării educației implică o abordare coerentă și constantă cu nevoile formării
capitalului uman și cu cerințele implicării financiare directe a beneficiarilor și utilizatorilor de
educație, delimitându -se următoarele aspecte definitorii:
– Individul investește în el, în educația și pregătirea sa,el decide dacă uti lizează sau nu
cunoștințele,competențele și abilitățile obținute prin educaț ie sau, când și cum el le utilizează.
– Individul beneficiază, deci, de educația sa, însă , de asemenea , suportă costurile și își
asumă riscurile unei investiții inadecvate de timp, efort și bani pentru educație. Deoarece se poate
considera că individul își cunoaște cel mai bine cunoștințele și abilitățile obținute prin educație,este
normal că el nu poate fi obligat să fie educat sau pregătit într -un anumit mod, sau forțat să utilizez e
ceea ce a învățat.
Cunoscând importanța educației și instruirii, precum și creșterea acestei importan țe într -o
economie globalizată și , în schimbare rapidă,se consideră că indivizii,îndeosebi cei tineri,sunt
incapabili să -și finanțeze singuri educația, uneori fiind nevoiți să -și demareze cariera profesională
prin angajarea de datorii considerabile. În acest sens,nu ar trebui să se accepte ca indivizii să

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

30
înregistreze pierderi de bogăție sau neîmpliniri personale din cauza faptului că nu -și pot valorifica
cel mai bine talentele,înzestrările personale și,de asemenea, ca ceilalți membri ai societății să
piardă bogăție,deoarece , unii indivizi nu le pot oferi servicii calificate. Totodată,societatea ca
întreg,va pierde dacă ea va accepta să se întâmple așa ceva, atât în competitivitate, cât și în
coeziunea socială.
Obiective le reformei finanțării educației pot fi următoarele:
 creșterea resurselor financiare alocate educației;
 maximizarea distribuirii eficace și eficiente a resurselor;
 promovarea investițiilor pe termen lung în programe și proiecte în educația generală;
 asigurarea responsabilității publice pentru fondurile alocate și acordate.
Modul de finanțare a educației impune respectarea unor criterii precum:
 finanțarea educației trebuie să fie orientată către subiect, spre individ și nu spre
obiect,spre instituția de educație;
 finanțarea educației trebuie să fie echitabilă,să nu inducă discriminarea
financiară,culturală,etnică etc.;
 finanțarea educației trebuie să fie decuplată de furnizarea actului educaționa l,în sensul
că societatea civilă poate exercita responsabilitățile educaționale mai bine decât statul,putând
asigura diversitatea ofertei educaționale. Educația nu poate să -și crească continuu
costurile,sistemul de finanțare trebuind să contribuie la contro lul acestora impunându -se,pe termen
mediu,o mai mare responsabilizare în administrarea și gestiunea fondurilor instituțiilor de educație.
La nivel internațional, România și -a asumat finanțarea educației prin Legea Educației
Naționale12, în care există două prevederi importante; prima se referă la faptul că educația este
privită ca prioritate națională, iar învățământul superior devine responsabilitate publică (art. 222); a
doua prevedere subliniază necesitatea alocării procentului de minim 6% din PIB pentru educație.
Dacă analizăm datele referitoare la procentul din PIB atribuit educației în ultimii 5 ani, constatăm că
asumarea de 6% pentru educație nu s -a respectat.
În noua lege a educației, care a fost adoptată în ianuarie 2011, se prevede impunerea a 6%
din PIB pentru educație, alocare obținută de la bugetul național și de la bugetele locale. Cu toate că
s-a dat un an ca termen de grație pentru ca Guvernul să poată obține această alocare, totuși,
această cotă de finanțare a fost amânată în mod succesiv pent ru 2012, 2013.
Subfinanțarea educației este urmată și de o subfinanțare importantă în domeniul cercetării
și al dezvoltării. România înregistra, în anul 2010, cea mai scăzută pondere din PIB, cercetarea și
dezvoltarea obținând numai 0,47% din PIB. Această alocare redusă atât pentru educație, cât și
pentru cercetare, demonstrează nu numai dificultățile economice din România, ci și un nivel scăzut
de conștientizare al decidenților privitor la valoarea adăugată a acestor domenii în creșterea
competitivității ș i în asigurarea de locuri de muncă de înaltă calitate.

12Legea Educației Naționale nr.1/2011

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

31
În anul 2012, conform datelor furnizate de INS,13 valoarea investițiilor în cercetare –
dezvoltare a fost de 0,49% din PIB (0,30% PIB -surse publice și 0,19% PIB -surse private).
Pentru anul 2013 nivelul investițiilor în cercetare -dezvoltare, din bugetul de stat estimat de
Ministerul Educației Naționale pe baza datelor privind execuția bugetară preliminată, este de 0,25%
din PIB.
În scopul stimulării creșterii investițiilor private pentru cercetare și dezv oltare, 1200 de
proiecte au fost atribuite pentru dezvoltarea activităților proprii de cercetare și dezvoltare ale
întrepri nderilor. Aceste proiecte se derul ează în parteneriat public -privat, în start -up-uri și spin -off-
uri inovative, toate având scopul a plicării de produse sau de tehnologii inovative în întreprinderi.
Dintre aceste proiecte s -au finalizat 141, au rezultat 112 cereri de brevete depuse, 57 de rezultate
din domeniul cercetării și dezvoltării au fost transferate și implementate în cadrul într eprinderilor și
au fost create 730 de noi locuri de muncă.
Pentru următoarea perioadă, principalele direcții de acțiune în domeniul cercetare –
dezvoltare -inovare reflectă o continuare a obiectivelor din perioada 2007 -2013 și vizează:
– întărirea legăturii d intre cercetare și întreprinderi prin promovarea prioritară a activității de
cercetare – dezvoltare -inovare în sectorul economic cu potențial de creștere și cu relevanță
publică;
– îmbunătățirea capacității administrative a sistemului național de cercetare – dezvoltare –
inovare pentru creșterea eficienței investițiilor în domeniu.

Tabel nr. 4.2 Ținte naționale Europa 2020
Obiectivele
Europa 2020 Ținta
2020 Progrese
Valoarea
inițială/ an 2010 2011 2012 2013
Rata de ocupare
a populației cu
vârsta de 20 -64 70% – 63,3% 62,8% 63,8% 63,9%
Investiție în
cercetare și
dezvoltare(% din
PIB) 2%
1% surse
publice
1% surse private 0,47%
0,28%
0,19% 0,46%
0,28%
0,18% 0,50%
0,31%
0,17% 0,49%
0,30%
0,19%
0,25%bugetul
de stat
Rata părăsirii
timpurii a școlii 11,3%
15,9%
/2008 18,4% 17,5% 17,4% 16,9%
Rata populației
cu vârsta de 30 –
34 absolventă a
unei forme de
educație terțiara 26,7 16%
/2008 18,1%
20,4%
21,8%
23,2%
Promovarea
incluziunii Reducerea cu
580 de mii a nr. 4.988.000
Persoane/ 466.000
persoane 240.000
persoane 164.000
persoane

13Anuarul Statistic al României, Ediția 2013

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

32
sociale de persoane
aflate în risc de
sărăcie sau
excluziune
socială raportat
la anul 2008 2008
Sursa: Program Național de Reformă 2014, pag.52

Capitolul al V -lea, Contribuții privind analiza dinamicii IDU și a componentelor acestuia din
perspectiva corelației dintre educație și dezvoltare economică, prezintă aportul IDU la creșterea
economică prin utilizarea unor modele statistice.
Indicele Dezvoltării Umane (IDU) este o măsură cantitativă a gradului succesului unei țări în a –
și dezvolta capitalul uman. Introducerea acestui indice la începutul anilor 1990 a fost cauzată de
necesitatea de a măsura progresul uman. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, pu blică
anual Rapoarte ale Dezvoltării Umane, care explorează legăturile dintre dezvoltarea umană și
variabilele inflexibile, ce reprezintă starea economică, socială și demografică a societății.
Indicele Dezvoltării Umane este “o construcție inovativă, în ma re parte arbitrară, totuși
interesantă, iar cu trecerea timpului s -a dovedit deosebit de folositoare prin informațiile difuzate,
analizele efectuate și posibilele orientări pentru politicile publice la nivel mondial și național”14.
Indicele Dezvoltării Umane prezintă rezultatele colectate prin mijloace umane primare în trei
direcții importante:
– menținerea vieții lungi și sănătoase;
– primirea unei educații adecvate;
– existen ța unui standard decent de viață.
Valoarea Indicelui Dezvoltării Umane pentru fieca re țară (regiune) arată până unde trebuie
intervenit pentru a atinge anumite scopuri:
– menținerea duratei medii de viață de 85 ani;
– accesul tuturor la educație;
– existen ța unui standard de viață asemănător nivelului mondial.
Indicatorii Indicelui Dezvoltări i Umane prezintă ponderi egale și caracterizează nivelul de
dezvoltare socio -economic al unei țări. IDU cuprinde trei elemente esen țiale:
– longevitatea – măsoară speranța de viață la naștere, fiind influențată de nivelul de
dezvoltare al unei na țiuni;
– mediu l de educație –se ob ține ca rezultat al mediei aritmetice ponderate între gradul de
alfabetizare a populației adulte (care are o pondere de 2/3) și rata brută de cuprindere
din educa ție de la toate nivelurile (1/3);

14Mărginean Ioan,Performan ța României în domeniul dezvoltării umane,Revista Calitatea Vie ții nr.4,Editura Academiei
Române, Bucure ști,2012

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

33
– standardul de viață – ca măsură a standa rdului de viață se folosește Produsul Intern
Brut (PIB) pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare.
Valoarea IDU este o variabilă pe o scala cuprinsă între 0 și 1, nivelul dezvoltării umane fiind
cu atât mai ridicat, cu cât are o valoarea mai apropiată de 1.
Determinat ca medie a celor trei elemente, valoarea acestui indicator situează România pe
locul 50 cu dezvoltare umană medie. Această valoare a indicatorului evidențiază corelația între
acesta și performanțele economice reale ale societății, nu doar prin prisma evoluției pozitive a
P.I.B .,ci mai ales prin evidențierea progresului pe scara nivelului de dezvoltare umană.

Figura nr. 5.1 . Modelul de trend al valorilor Indicelui Dezvoltării Umane din România, în
perioada 2006 -2012

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

34
Figura nr. 5.2 . Modelul de trend al valorilor Indicelui Speranței de Viață din România, între
anii 2006 -2012

Figura nr. 5.3 . Modelul de trend al valorilor Indicelui Nivelului Educației din România, în
perioada 2006 -2012

Figura nr. 5.4 . Modelul de trend al valorilor Indicelui Venitului Ajustat – PIB (ppc), din
România, în perioada 2 006-2012

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

35
Concluzii
Deoarece majoritatea cuno ștințelor și calificărilor se dobândesc în cadrul sistemului
educativ, un rol determinant în acumularea și dezvoltarea capitalului uman și, implicit, în
dezvoltarea economico -socială a unei țări îl de ține educa ția.
Cercetările la nivel microeconomic și macroeconomic au pus în eviden ță rela țiile
dintre educa ție și productivitate și, prin aceasta, impactul educa ției asupra veniturilor și
dezvoltării economice.
Din perspectiva microeconomică educa ția determină cr eșterea posibilităților de a
ocupa un loc de muncă, conform calificărilor dobândite, pe pia ța muncii și astfel sporindu –
se posibilitățile de câ știg.
La nivel macroeconomic asimilarea de capital uman ca efect al educa ției, determină
creșterea productivităț ii muncii, favorizând utilizarea inova țiilor tehnologice, creșterea
randamentului și a capacității, conducând spre o cre ștere economică sustenabilă care,
implicit, conduce spre diminuarea riscului de sărăcie.
Investi ția în educa ție este necesară deoarec e învă țământului contribuie la
dezvoltarea economico -socială, asigurând progresul de ansamblu al societă ții. Educa ția de
calitate presupune bani investi ți în oameni, în unită ți de învă țământ și în programe de
cercetare. Direc țiile de educa ție trebuie să fo rmeze valorile primordiale ale omenirii
indiferent de epoca în care trăim.
Prin întregul său con ținut, lucrarea elaborată încearcă să argumenteze științific
necesitatea și posibilită țile practice de investigare a legăturii dintre educa ție și creștere
economică.
Valoarea investițiilor efectuate în educa ție determină, pe termen lung, cre șterea
productivită ții și a bunăstării economice. Pe termen scurt și mediu pot apărea pierderi ca
urmarea a unui context economic material ce nu favorizează investi ția în capitalul uman,
datorită unor neconcordan țe majore dintre oferta de for ță de muncă calificată și cererea de
pe pia ța muncii .
Prin educație persoanele își îmbunătățesc nivelul de cunoștințe și aptitudini. Din
această cauză, ele sunt predispuse să -și găsească un loc de muncă adecvat pregătirii lor.
Dacă pe piața muncii, de la un moment dat, apar oportunită ți de muncă în mediul în care
locuiesc, există posibilitatea să -și desfă șoare activitatea acolo, aducându -și contribuția, în
mod direct, la dezvoltarea economică a zonei respective.
Educa ția poate accelera rata de cre ștere progresivă a economiei și determina
generarea de forță de muncă calificată și instruită, ca un factor important al cre șterii și

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

36
dezvoltării unei na țiuni. Acest aspect este reliefat în cepând cu argumentele ce derivă din
modelul de cre ștere economică elaborat de Solow (1956). În analizele sale, educa ția nu
era studiată ca un factor explicit al cre șterii economice. În accepțiunea autorului,
productivitatea cre ște mai rapid decât capitalul uman și munca. Importanța acordată
factorului tehnic implică educa ția în sensul că pentru realizarea progresului tehnologic și
pentru inova ție este necesară for ța de muncă educată. În acea perioadă, această teorie a
determinat numeroase eforturi în efectu area calculelor de cre ștere economică. Ideea
fundamentală ce s -a desprins din această teorie a fost aceea că, pe măsură ce stocul de
capital spore ște, nivelul de cre ștere economică încetine ște și doar progresul tehnic
conduce la creșterea economiei.
Lucas, un alt cerce tător important în acest domeniu, în lucrarea sa publicată în 1998
se referă la acumularea de capital uman ca sursă generatoare a cre șterii, considerând
educa ția ca o for ța critică generatoare a progresului tehnic într -o economie. Prin mo delul
său, a arătat că educa ția și crearea capitalu lui uman ar putea fi responsabile atât pentru
diferen ța în ceea ce prive ște productivitatea muncii, cât și pentru nivelul general al
progresului tehnologic dintr -o economie.
În lucrarea ”Investi ția în c apitalul uman”, T. Schultz a pornit de la constatarea că
nivelul unor țări dezvoltate (USA) prezintă un ritm de cre ștere mult mai sporit decât ar
permite capitalul conven țional folosit pentru obținerea acestui venit.
Din cercetările ulterioare s -a ajuns l a concluzia că, majorarea venitului obținut prin
muncă se datorează, într -o propor ție considerabilă, cre șterii capitalului uman, raportând
contribu ția educa ției la cre șterea economică, având la bază teoria modernă a rentei.
Economistul Edward Denison a fost preocupat, de asemenea, de aflarea acelui
factor necunoscut – altul decât munca sau pământul – care participă la cre șterea produc ției
obținute pe unitatea de muncă cheltuită. Astfel, acest a arătat că prin educa ție și informare
profesională se generea ză cre șterea venitului na țional, calculând inclusiv procentul ce
poate fi alocat educa ției.
În anul 1974, cercetătorul Jacob Mincer a studiat raportul dintre un an de școală în
plus și creșterea anticipată a câ știgurilor pe durata întregii vie ți. Krueger și Lindahl, prin
studiile lor, în anul 2000, au marcat importanța rezultatelor ob ținute de Mincer în SUA,
arătând că fiecare an suplimentar de școală cre ște câștiguri pe durata vie ții cu aproximativ
10%.
Studii privind modelul în care educația influen țează persoanele pentru ca acestea să
devină mai productive, au fost făcute și de Meclelland și Winter (1969). Rezultatul acestora

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

37
a arătat că prin educa ție, schimbare în atitudine și evoluție a mentalită ților la nivel de
societate, se pot produce efecte direct e asupra dezvoltării umane.
J. Hackman (1999) observă decalajul dintre veniturile persoanelor angajate cu o
educa ție mai ridicată, comparativ cu veniturile angaja ților mai pu țin instruiți, decalaj în
continuă cre ștere. Acesta insistă pe ideea că un nivel mai crescut al educației reprezintă
condiția neces ară pentru îmbunătă țirea abilită ților persoanelor mai pu țin calificate,
susținând, astfel, importan ța dezvoltării capitalului educa țional ca modalitate de prevenire
și combatere a riscului de sărăcie, prin e ficientizarea sistemului de învă țământ și prin
investi ții în formarea continuă a indivizilor.
Thomas Davenport (1999) realizează un model al salariatului ca investitor în
capitalul educa țional. Acesta consideră că investi ția în educa ția continuă apare ca o
prioritate pentru persoane dar și ca o asigurare în fa ța riscurilor de șomaj și sărăcie.
Gary Becker s -a concentrat mai mult pe studiul rela țiilor dintre capitalul uman și
veniturile din muncă, în func ție de gradul de educa ție al persoanelor. În esen ță, în teoria
sa expusă în anul 1964, se conturează ideea că veniturile indivizilor cresc semnificativ, în
relație cu gradul de educa ție al acestora. Astfel, în modelul de analiză a acumulării
capitalului uman, Becker prezintă legăturile dintre câ știguri, costuri, investi ții și rate de
revenire, evidențiind varia ția profitului ca urmare a sumei investite în capitalul uman. Prin
acest model este mai greu de stabilit efectul asupra veniturilor. Deoarece investi ția în
capitalul uman se realizează pe o perioadă lungă și variabilă, suma investită nu poate fi
determinată; el folosește o defini ție generală și abstractă a costurilor, care este corectă
atunci când se referă la durata școlarizării și pregătirea la locul de muncă. În continuare,
prin modelul investi ției posteduca ționale, Becker leagă distribu ția câștigurilor de capitalul
uman, arătând că logaritmul câ știgurilor este o func ție liniară dependentă de numărul anilor
de școlarizare, de experien ță, și de investi țiile educa ționale. Este evidențiat raportul din tre
costurile directe și indirecte precum și efectul dezvoltării capitalului uman asupra
câștigurilor dobândite la diferite vârste.
Alte abordări ale procesului de investi ție în capitalul uman au în vedere restric țiile și
inechită țile sociale în distribui rea veniturilor, cele mai importante fiind teoriile următorilor
cercetători:
– Gary Becker – a aten ționat că agentul economic nu urmăre ște numai maximizarea
profitului, ci este interesat de maximizarea satisfac ției, deci a utilită ții;
– A. Krueger – a men ținut ideea maximizării venitului și a folosit în analiză ”puterea pie ței”
exprimată prin elasticitatea cererii și a ofertei;

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

38
– K. Arrow, lansează ”teoria statistică” a discriminărilor; conform acestei teorii, persoanele ce
aparțin grupurilor sociale defavoriz ate prezintă unele caracteristici ce îi fac să fie supu și
riscurilor și incertitudinilor.
Prin aceste studii se arată că multe dintre investi țiile care se fac, ca urmare a unor
activită ți de cercetare, contribuie la cre șterea economică. În timp ce modele tradiționale de
creștere economică au fost orientate spre dezvoltarea și amplificarea avu ției create, astfel
încât să fie menținute premisele pentru asigurarea unui nivel de trai ridicat, noile abordări
cu privire la cre șterea economică prezintă necesitatea deservirii, de cele mai multe ori, a
demersurilor umane și sociale.
Educa ția și formarea au rol esențial pentru schimbările din sfera economică și
financiară. Flexibilitatea și securitatea sunt necesare în scopul creșt erii numărului dar și
calității locurilor de muncă, depinzând de garantarea faptului că to ți indivizii dobândesc
competen țele de bază și își îmbunătățesc cuno ștințele pe tot parcursul vie ții.
Conform analizelor realizate la nivelul sistemului de educa ție și învă țare pe
parcursul întregii vie ți, tendințele pe diverse segmente ale sistemului sunt următoarele:
– învățământul primar și gimnazial înregistrează o diminuare a popula ției școlare;
– învățământul profesional trece printr -o schimbare influențată de aspec tul demografic căruia
i se adaugă și efectul desfiin țării SAM;
– în învă țământul liceal și postliceal se observă o tendin ță pozitivă, pe fondul restructurării
învățământului profesional și al cre șterii numărului de op țiuni, pentru continuarea studiilor
într-o altă formă decât din învă țământul universitar.
În concluzie, se arată că în sistemul preuniversitar de învă țământ popula ția școlară a
scăzut, ca urmare atât a evolu țiilor demografice, cât și a fenomenului de migra ție înregistrat la
nivelul popula ției.
De asemenea, în învățământul universitar se observă o reducere importantă a numărului de
studen ți înmatricula ți, influențată de:
– rata scăzută a promovării examenului de bacalaureat;
– migra ția externă a tinerilor, în vederea urmării unui program de studiu, într-un alt stat;
– scăderea puterii economice a familiilor.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

39
Se observă o cre ștere sensibilă a numărului studen ților înscri și în domeniile de studii
matematice, științe și tehnologii în perioada 2008 -2012. Astfel, în anul 2012, România se situa
aproape de me dia europeană (25 %), în aceste domenii.
Rata de inserție de pe pia ța forței de muncă prezintă valori crescute în cazul absolvenților
de învă țământ universitar, iar pe locul următor se află absolven ții învățământului postliceal.
În concordanță cu prevederi le SIDRU , setul de priorită ți naționale stabilit e în scopul atingerii
performan țelor economice dar și de ocupare a for ței de muncă , la nivel na țional sunt:15
 menținerea unei piețe a muncii funcționale , care să fie favorabilă creării de
noi locuri de muncă, reducerii fenomenului muncii nedeclarate și a negocierii
potrivite al schimbului dintre întreprinderi și angajați ;
 sporirea accesului pe pia ța muncii pentru grupurile defavorizate ;
 promovarea competitivită ții pe pia ța muncii printr -o mai bună c orelare dintre
sistemul de educa ție și de formare profesională , pe de o parte, și solicitările
de pe piața muncii, pe de altă parte.
De-a lungul anilor au fost elaborate strategii și concepte cu accent pe creșterea
economică, în sprijinul dezvoltării glo bale echilibrate. Acest proces a fost considerat ca
fiind unul esențial pentru realizarea progresului din toate domeniile.
Dezvoltarea trebuie să conducă la creșterea calită ții vieții indivizilor și la extinderea
capacităților acestora de a -și crea propri ul viitor. Pornind de la aceste considerente a fost
definit conceptul de ”dezvoltare umană” în Raportul mondial asupra dezvoltării umane,
elaborat și publicat în 1990 de către Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare.
O contribu ție însemnată a acestui raport a fost legată de definirea și calculul IDU,
inițial efectuat pentru 130 de țări, ulterior ajung ându-se la 182 de țări. Prin acest indicator
se realizează o imagine completă a nivelului de dezvoltare umană din țările aflate în studiu,
o apreciere ge nerală a progresului realizat, precum și strategiile ce au fost urmate de către
state în vederea realizării bunăstării umane. Acest indicator se transpune într -un
substituent sintetic al celor trei indici (indicele speranței de viață, indicele nivelului de
educației, indicele venitului ajustat -PIB), el măsurând distan ța relativă pentru fiecare țară a
lumii dintre obiectivele propuse, considerate prioritare și rezultatele obținute. Obiectivele
sunt reliefate prin prisma unei vie ți lungi și sănătoase, a unui acces neîngrădit la
dobândirea abilităților și cuno ștințelor și al unui nivel de câștig care să asigure un standard
15 Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane din perspectiva învă țării pe parcursul întregii vie ți 2009 -2020
p.8;

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

40
de via ță decent și care să se situeze, de preferat, la nivelul mediu mondial al PIB -ului pe
locuitor. Dezvoltarea umană nu se poate realiza fără resurse materiale și financiare, astfel
încât dezvoltarea economică este o condiție a dezvoltării umane. Alocarea mai generoasă
a resurselor financiare pentru susținerea dezvoltării și gestionarea eficientă a acestora
determină performanțe mai bune, care în timp se regăsesc prin performanțele economice.
Indicele Dezvoltării Umane a fost utilizat ca un instrument de evaluare a dezvoltării
umane, completând indicatorii economici. Prin folosirea acestui indice se apreciază
realizările țării evaluate în trei domenii ale dezvoltării umane: longevitate, nivel educa țional
și standardul de via ță.
Longevitatea este evaluată prin speran ța de via ță la na ștere.
Cuno ștințele – sunt evaluate printr -o combina ție a gradului de alfabetizare a
popula ției adulte cu rata de încadrare în învă țământul primar, secundar și terțiar;
Nivelul de trai –se calculează în baza produsului intern brut / capita în dolari SUA la
paritatea puterii de cumpărare.
Toate aceste componente servesc la calcularea unui indice cu valoarea de la 0 la
1, care stă la baza clasificării țărilor în fiecare an.
Determinat ca medie a celor trei elemente, valoarea acestui indicator situează
România pe locul 50 în grupul celor 6 4 de țări cu dezvoltare umană medie. În esen ță,
această valoare a indicatorului eviden țiază corela ția între acesta și performan țele
economice reale ale societă ții române ști, nu doar prin prisma evolu ției pozitive a produsului
intern brut ci și prin eviden țierea progresului pe scara nivelului de dezvoltare umană.
Dezvoltarea umană presupune consolidarea tuturor posibilită ților fie economice, sociale,
culturale sau politice.
Conform Rapoartelor Dezvoltării Umane, pentru dezvoltarea umană contează nu
cantita tea ci calitatea cre șterii economice. Indicele Dezvoltării Umane nu tratează venitul
ca mijloc ci îl reinterpretează în termenii finalită ților pe care le deserve ște. Totodată
Indicele Dezvoltării Umane este considerat util deoarece are un grad mai mare de
cuprindere decât Produsul Intern Brut, măsurând și alte aspecte ale dezvoltării economice,
alături de venit.
Pornind de la considerațiile menționate anterior, prin aplicarea metodei coeficien ților
de varia ție drept criteriu de selec ție al celui mai bun mo del de trend, mi -am propus să
identific modelele de trend după care au evoluat în perioada 2006 -2012, valorile Indicelui
Dezvoltării Umane, Indicelui Speran ței de Via ță, Indicelui Nivelului Educa ției și Indicelui
Produsului Intern Brut pe cap de locuitor î n România.
Pentru început, am analizat evoluția valorilor IDU în perioada 2006 -2012. Am

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

41
presupus existența modelului de trend al factorului X = IDU ca fiind funcție liniară,
parabolică de grad II și funcție exponențială. În final, drumul descris de factoru l X s -a
dovedit a avea un trend parabolic confirmându -se ipoteza inițială. În continuare, am
analizat evoluția valorilor ISV din România presupunând, în același mod, existența
modelului de trend al factorului Y = ISV ca fiind funcție liniară, parabolică de grad II și
exponențială. În final, drumul descris de factorul Y urmează un trend exponențial,
confirmându -se din nou ipoteza inițială. Analiza a continuat cu determinarea modelului de
trend al factorului Z =INE, investig ându-se și la acest nivel tipul de fu ncție ce răspunde cel
mai bine evoluțiilor acestui indicator (funcție liniară, parabolică de gradul II sau
exponențială), iar drumul descris de factorul Z reprezintă un trend parabolic, confirmându –
se ipoteza inițială. În final, am realizat și analiza evol uției valorii IVA j- PIB din România,
presupunând existența modelului de trend al factorului λ = IVA j- PIB (ppc), ca fiind funcție
liniară, parabolică grad II, respectiv de tip exponențial. Drumul descris de factorul λ
reprezintă un trend parabolic.
Identif icarea tendințelor privind dinamica IDU, a ISV, a INE și a IVA j- PIB (ppc), a
implicat construirea unor modele conceptuale, care au fost validate pe baza testării unor
ipoteze cu ajutorul instrumentarului statistic adecvat. Concluzia centrală a acestui niv el de
abordare a fost aceea că trendul parabolic al evoluției nivelului educațional poate explica și
trendul parabolic al evoluției ratei de creștere economică, date fiind și aspectele particulare
ale intervalului de analiză, care acoperă atât anii pre -criză economică, pe cei de
manifestare puternică a acesteia, precum și primii ani ce marchează ieșirea din criza
economică.
Analizând în continuare și evoluția ponderilor ocupate de fiecare din cei trei piloni ai
IDU în structura acestuia , s-a identificat faptul că, în perioada analiz ată (2006 -2012 ),
ponde rea cea mai însemnată este cea a Indicel ui Speranței de Viață, pe locul secund , la
mică distanță aflându -se Indicele Nivelului Educației.
Din aceste analize, rezultă cu claritate importanța ma joră pe care o are evoluția
nivelului educațional al populației pentru dezvoltarea de ansamblu a unei națiuni la nivel
economic.

O altă analiză, considerată relevantă pentru descrierea impactului pe care educa ția
și cercetarea în special îl pot produce asupra nivelului cre șterii și dezvoltării economice, a
privit identificarea modelelor de trend privind evoluția cifrei de afaceri rezultate din inovare
in România , precum și evolu ția ponderilor Cifrei de Afaceri din Inovare în totalul Cifrei de
Afaceri din Industrie , respectiv în Servicii, la nivelul Români ei, în perioada 2002 -2010. Din
analiză s -a identificat, de asemenea, prezen ța unui trend parabolic , în ceea ce privește

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

42
evoluția celor doi indicatori, dar și faptul deosebit de important că, dacă în cazul Cifrei de
Afaceri din Industrie, ponderea Cifrei de Afaceri din Inovare a crescut considerabil,
menținându -se la nivelul unei de medii de 20%, în cazul Cifrei de afaceri realizate în
domeniul serviciilor, ponderea a scăzut considerabil, ajungând, după o cr eștere asociată
perioadei de boom economic, să se situeze la nivelul indicatorului din 2002. Aceste evoluții
și motivația lor constituie argumente suplimentare privind necesitatea accentuării
interesului pentru investițiile în educație și cercetare, ca sur să fundamentală a procesului
de creștere și dezvoltare economică.

BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu, Coralia, Ciucur, Dumitru, Suciu, Marta – Christiana Economie, ediția a VI -a,
Editura Economică, București, 2003.
2.Băcescu – Cărbunaru , Angelica Analiza macroeconomică , Editura Economică, Bucure ști, 2002.
3Băcescu – Cărbunaru, Angelica, Băcescu ,Mihai Macroeconomie aplicată – teste, probleme și
rezolvări , Editura All, Bucure ști, 1996.
4. Becker, S. Gar y– Comportamentul uman. O abordare economică , Editura ALL, București, 1994.
5. Becker ,Gary, S . Capitalul uman. O anali ză teoretică și empirică cu referire specială la educație ,
București, Editura All, 1997 .
6.Benhabib.J ess, Spiegel , M. Mark ”The role of human capital in economic development
evidence from aggregate cross -country data”, Journal of Monetary Economics , Amsterdam, 1994.
7.Bîrzea, C ezar (coord.) , Anchetă asupra participării la formarea profesională continuă a
angaja ților afla ți în situa ția de risc pe pia ța muncii , ODIP, 2011.
8.Ciucur, Dumitru, Gavrilă, Ilie , Economie, Editura Tribuna Economică, București, 2004.
9. Cicea, Claudiu, Dobrin, Cosmin, Contribu ția educa ției la dezvoltarea economică, Economia,
seria Management, Anul VIII, nr. 1, 2005.
10. Di Bartolo , Annamaria , Modern Human Capital Analysies , Luxemburg,1999 .
11. Davenport, Thomas, Human capital, what it is and why People invest it, San Francisco, 1999.
12. Denison , Edward , In American Economic Review , 1962.
13. Dobrescu , Emilian , Reforma educației și școlii românești în contextul integrării
europene, Editura Academiei Române, București,2008.
14. Dudian, Monica (coord.), Economie, ediția a II -a, Editura C.H. Beck, București, 2008.
15. Duțu, Mihaela, Niculcea, Silvi u,Macroeconomie, Editura Independența Economică, Pitești,
2008.
16. Faure, Edgar (coord.), Apprendre a étre, UNESCO, 1973 .
17.Heckman, James, Klenow, Pete, Human capital Policy in Policies to promote capital formation,
Editura M. Baskin, Hoover Institute, 1998.
18. Heckman, J. James, Foster, Policiesto Human Capital, University of California at Berkeley,
1999

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

43
19. Ignat, Iosif, Clipa, C. Neculai, Pohoată , Ion , Economie Politică , Editura Funda ției, ”Gheorghe
Zane”, Ia și, 1997.
20. Inkeles, Alex,Holsinger, B. Donald, Education and Individual Modernity in Developing
Countries, Leiden , E. J. Brill, 1974.
21. Iordache, Stelian, Lazăr , Costinel , Curs de economie politică, Editura Economică, București,
1999.
22.Jacob, Mincer, Investme nt in Human Capital and Personal Income Distribution, Journal of
Political Economy , vol. 66.
23.Jacob, Mincer , Studies in Human Capital , Collected Essays of Jacob Mince r,
HardcoverPublisher: Edward Elgar Publishing LtdPublication date: 1993/02/05 Edition.
24. B.F. Kiker , Editura Investiment in Human Capital, University of Gouth Carolina press,
Columbia 1971.
25. B.F. Kiker , Historical Roots of the Concept of Human Capital , 1996.
26. Krueger, A., Lindahl M , Education for Growth : Why and for whon ? , Workin g Paper Series,
1591.
27. Krueger,A , The Economics of Discrimination , in Journal Political Economics vol 71, 1963.
28. Marinescu, Georgeta, Managementul resurselor umane, Editura Independența Economică,
Pitești, 2012.
29. Marinescu, Cosmin , Educația: perspectiva economică , Editura Economică, București, 2001.
30. Mattila, J. Peter , Determinants of Male, School Enrollments as Time Series Analysis in
“Review of Economics and Statistics” , 1984.
31. Mărginean, Ioan ,Performanța României în domeniul dezvoltă rii umane,Revista Calitatea Vieții
nr.4,Editura Academiei Române, București, 2012.
32. McClelland, C. David, Winter, G. David, Motivating Economic Achievement, New York, Free
Press, 1969.
33. Mincer, Jacob , Studies in Human Capital . Collected Essays of J acob Mincer, 1974.
34. Mursa, Gabriel, Analele Științifice ale Universită ții ”Alexandru Ioan Cuza” din Ia și, Stiin țe
Economice, 2005 -2006
35.Neagu, Gabriela , Efectul Școală asupra performanțelor educaționale ale elevilor,Revista
Calitatea Vieții nr.3,Edit ura Academiei Române,București,2011.
36.Nelson, R.Richard and Stuart – Phelps, Elizabeth (1996), Investments in Humans
Technological diffusion and Economic Growth , New York, The Free Press .
37. Nicolescu, Ovidiu (coord.) Managerii și managementul resurselor umane , Editura Economică,
București, 2004.
38.Opaiț, Gabriela – Statistică , Editura Fundației Universitare “ Dunărea de Jos ” Galați, 2006.
39.Pană, Marius Cristian , Educație și libertate – repere instituționale ale dezvoltării, Editura ASE,
București, 2011.
40. Păun, Emil , Educația și rolul ei în dezvoltarea social -economică, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1974.
41. Pert, Steliana ( coord.) , Evaluarea capitalului uman. Coordonate strategice ale evoluției pieței
muncii în România , IRLI, București, 1997.
42.Perț, Steliana Capitalul uman -factor c heie al creșterii economice durabile,Centrul de Informare
și Documentare Economică,București,2001.
43.Smith, Adam , Avuția Națiunilor, Editura Publică, București, 2011.
44. Suciu, Christina Marta – Investiția în educație , Editura economică, București, 2000.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

44
45. Scultz , W. Theodore, Investment in Human Capital, American Economie Review, 1961.
46. Scultz , W. Theodore , The Economics of Being Poor, London, 1993.
47. Șarpe, Daniela Ancuța , Microeconomie, Galați : Editura Fundației Universitare "Dunărea de
Jos" din Galați, 2009
48. Șarpe, Daniela Ancuța, Gavrilă Emil, Microeconomie : teorie și aplicații . București : Editura
Economică, 2002.
49. Silași , Grigore ,Simina, Ovidiu Laurian ,Migratio n, Mobility and Human Rights at the Eastern
Border of the European Union -Space of Freedom and Security , Editura Universitatea de
Vest,Timișoara,2008.
50.Thomas, Davenport , Human Capital, What it is and Why People Invest it, San Francisco,
Jossey – Bass Publishers, 1999.
51.Vlăsceanu, Lazăr, Școala la răscruce – schimbare și continuitate în curriculumul învă țământului
obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Ia și, 2002.
52.Voicu, Bogdan – Capitalul uman: componente, nivele, structuri; Calitatea Vie ții nr. 2. Institutul
de Cercetare a Calită ții Vieții, Bucure ști, (2004).
53. Văcărel, Iulian (coord.), Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992.

Publicații

*** Anuarul Statistic al României, editura 2013
***Documentul de lucru al Co misiei privind evaluarea Progra mului Na țional de Reformă și
Prognoze de convergen ță.
***Key Data on Learning and Innovation Trough ICT at School in Europe , 2011.
***International Association for the Evaluation of Educational Achievement .
***Jurnalul economic nr. 24 /2007 – Rolul capitalului uman în modelele de cre ștere economică.
*** Economia, seria Management, anul VIII, nr.1, 2005.
***Accesul popula ției la tehnologia informa țiilor și comunica țiilor în anul 2012 , INS pag. 12.
Comisia Na țională de Prognoză
***Comunicarea Comisiei către Consiliul European “Lucrând împreună pentru cre ștere economică
și locuri de muncă” 2005.
***Comunicarea Comisiei către Parlamentul Europei “Un cadru strategic actualizat pentru
cooperare Europeană în educa ție și formare” 2008.
***Comisia Europeană, Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
ecologică și favorabilă incluziunii, 2010.
***Raport strategic cu privire la strategia de la Lisabona Anexă, România, 2007.
***Strategia Na țională pentru Dezvoltare Durabilă a României, orizonturi 2013 -2030 , Bucure ști
2008.
***Strategia Na țională pentru Dezvoltare Durabilă a României, orizonturi 2013 -2020 -2030,
București.
***SIDRU din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți 2009 -2020.
***Participare, absenteism școlar și experien ța discriminării în cazul romilor din România, ROMANI
CRISS, UNICEF , Bucure ști, 2011.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

45
***Ministerul Educa ției, Cercetării, Tineretului și Sportului, Raport privind Starea Învă țământului
Preuniversitar din România , Bucure ști, 2011.
***Legea nr. 250/2013 pentru modificarea și completarea legii nr. 76/2000, privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
***OUG nr. 42/2013 privind venitul minim garantat, precum și modificarea legii nr . 277/2010 privind
alocația pentru susținerea familiei.
*** Monitorul Oficial nr. 54 din 23.01.2013, partea I
***Human Development Report 2013 , United Nations Development Programme
*** Human Development Report Index Trend pg. 131, 2011
***Trend in International Mathematics and Science Study .
*** Institutul Na țional de Statistică, România în cifre , Breviar statistic, Bucure ști, 2008 – 2012.

Surse internet

http://www.salvaticopiii .ro
http://www.insse.ro
www.edu.ro , Raport privind starea învă țământului din România, 2011.
www.OCDE.org /OECD 1998
www.OCDE.org /OECD 1996
www.edu.ro/legea nr. 1/2011
www.edu.ro/PNR , 2014
www.ec.europa.eu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu
http//en.wikipedia org/wiki/education _in_Denmark

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

46

Lista lucrărilor publicate și susținute

A. Articole/ lucrări publicate BDI
1. ”The evolution of the purchasing power in cor relation with the financial
crises”, Cazan Doini ța, Cuco ș Alina -Florentina, 3 pages, Ovidius University
Annals Economic Sciences serie Volume XI, Issue 1, 2011.
2. ”The economic crisis – meaning sand signification causes and solutions” ,
Doinița Cazan, Alina Florentina Cuco ș, Annals of Dunărea de Jos University,
Fascicle I, Economic sandapplied informatics, year XIX – no. 2/ 2013.
3. ”The financing of water supply and sewerage services in Romania”, Alina –
Florentina Cuco ș, Nicolae Viorel Trif , Doini ța Cazan, Annals of Dunărea de
Jos University, Fascicle I, Economic sand applied informatics, year XIX – no.
2/2013.
B. Altele (incluzând eseuri)
1. ”Cum au evoluat puterea de cumpărare, pre țurile și infla ția”, Cazan Doini ța,
revista Sinteza, Ianuarie, 20 11, ISSN 1844 -5535.
2. ”Școala vie ții”, Lambru Elena, Zafiu Doini ța, revista Sinteza, ianuarie 2013,
ISSN 1844 -5535.
3. ”Ineficien ța agriculturii de subzisten ță și autoconsum” Zafiu Doini ța, Istrate
Camelia, revista Sinteza, ianuarie 2013, ISSN 1844 -5535.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

47
4. ”Activ ități educative în cadrul proiectului Salva ți Copii de Abandon și
Neintegrare”, Zafiu Doini ța, Istrate Camelia, revista Convorbiri Economice,
ianuarie 2013, ISSN 1220 -9732.
5. ”Tot pe drum, pe drum, pe drum, … la examene iese Bum”, Lambru Elena,
Zafiu Doini ța, revista Convorbiri Economice, ianuarie, 2013, ISSN 1220 -9732.
C. Lucrări prezentate / invitate la manifestări științifice (conferin țe, simpozioane,
ateliere, etc. – rezumate).
1. Lucrări prezentate/invitate la MS interna ționale finan țate TOP ACADEMIC:
1) ”Appearance and evolution of public services in the European
community space”, Cuco ș Alina Forentina, Trif Nicolae Viorel, Doini ța
Cazan, XIII -th Annual International Conference Risk in Contemporary
Economy, October 26 -27 2012 – FEAA, Gala ți, România.
2) ”The economic crisis -meaning sand significations” Cazan
Doinita, Cuco ș Alina Florentina, XIIIth Annual International Conference
Risk in Contemporary Economy, October 26 -27 2012 – FEAA, Gala ți,
România.
2. Lucrări prezentate/invitate la MS interna ționale fără finan țare TOP
ACADEMIC :
1) ”Wind energy Today andTomorrow – Impact of financial crises
on wind Energy”, Cuco ș Alina Florentina, Cazan Doini ța, a VI -a
Conferin ță interna țională de Cibernetică Economică, Bucure ști,
”Efectele crizei globale și căi de redresare econom ică”, pagina 82, 7
pagini, 2011.
2) ”The economic crisis – meanings, significations, causes and
solutions ” – Conferin ța Științifică a Școlii Doctorale din UDJ Gala ți
CSSD – UDJG 2013 Edi ția I Gala ți, 16-17 mai 2013.
3) ”Funding o water supply and sewerage services in Romania”
Alina Florentina Cuco ș, Nicolae Viorel Trif, Doini ța Cazan, Conferin ța
Științifică a Școlilor Doctorale din UDJ Galati CSSD -UDJG 2013 Edi ția
I Gala ți, 16-17 mai 2013.

CAZAN (ZAFIU)
DOINI ȚA
Analiza impactului politicilor educa ționale asupra nivelului de dezvoltare economică

48
3. Rapoarte de cercetare din programul de cercetare / pregătire a tezei .
1) ”Stadiul cercetărilor în domeniul politicilor educa ționale și a
impactului acestora asupra dezvoltării economice 12.07.2012”, Cazan
(Zafiu) Doini ța.
2) ”Analiza comparativă a modelelor care privesc investi ția în
capitalul uman”, Cazan (Zafiu) Doini ța, aprilie, 2013.
3) „Contribuții privind modele de analiză a investițiilor în capitalul
uman și rolul lor asupra creșterii economice” Cazan (Zafiu) Doinița,
martie 2014.