Analiza hidrologică a râului Moldova la stația hidrometrică Gura Humorului Coordonator, Absolvent, Lector Univ. Dr. Andrei-Emil BRICIU Sabrina SAVA… [309096]

UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea de Istorie și Geografie

Departamentul de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Analiza hidrologică a [anonimizat]: [anonimizat],2018

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………

Localizarea zonei de studiu…………………………………………………………

Cadrul natural al zonei de studiu……………………………………………………

Geologie………………………………………………………………………..

Relief………………………………………………………………………..

Clima………………………………………………………………………….

Hidrografia……………………………………………………………………

Solurile………………………………………………………………………….

Flora și fauna……………………………………………………………………………

Cadrul antropic al zonei de studiu……………………………………………………

Populația…………………………………………………………………….

Așezările……………………………………………………………………

Economia………………………………………………………………….

Regimul anual al debitelor lichide al râului Moldova…………………………………

Evoluția multianuală a debitelor lichide a râului Moldova………………………….

Evoluția debitelor lichide medii zilnice între 1977-2005……………………………

Calitatea apei râului Moldova…………………………………………………………

Concluzii……………………………………………………………………………….

Bibliografie……………………………………………………………………………

1.Introducere

Apa reprezintă cea mai importantă sursă de viață pentru toate organismele din toate mediile. Aceasta este în primul rând o materie primă a omenirii, jucân un rol de primă importanță în viața omului. Există extrem de multe împrejurări în care apa se confruntă sau se intersectează cu activitățile omenești fiind regăsită pretutindeni unde există viață.

Având în vedere faptul că provin dintr-o [anonimizat]-a stârnit interesul de mult timp pentru cercetarea acestei zone și pentru râul care o străbate. Drept urmare nu am mai stat prea mult pe gânduri și am ales ca temă ’’ Analiza hidrologică a râului Moldova la stația hidrometrică Gura Humorului’’.

Această lucrare pune în evidență analiza hidrologică a râului Moldova în zona Gura Humorului. Lucrarea a fost structurată pe opt capitole. [anonimizat].

[anonimizat], clima, hidrografia, solurile, flora și fauna.

Al patrulea capitol face referire la cadrul antropic al zonei de studiu: populație, așezări, economie.

În următoarele 3 capitole, fiind și cele mai importante veți găsi evoluția multianuală și regimul anual al debitelor lichide a râului, dar și evoluția debitelor lichide medii zilnice între anii 1977-2005. Capitolul opt este despre unii factori care influențează calitatea apei râului Moldova.

Lucrarea a fost realizată sub conducerea domnului Lector Univ. [anonimizat], Suceava căruia țin să îi mulțumesc pentru întregul sprijin acordat.

3

2. Localizarea zonei de studiu

Bazinul hidrografic al Moldovei este încadrat între meridianele 25°08’37’’ – 26°58’35’’ longitudine estică și de paralelele 46°55’37’’ – 47°43’38’’ latitudine nordică. (fig 1)

Râul Moldova izvorăște din pantele nordice ale culmii Alunișului (1295 m), adaptându-[anonimizat]. Acesta are o lungime totală de 213 km, din care 88 km sunt de la izvoare până la ieșirea din munți, iar suprafața bazinală de 1883 de km2 din totalul de 4326 km2 adică aproximativ 30% din suprafața județului. Spre aval, Moldova intră în culoarul și depresiunea de contact a orașului Câmpulung, după care face o cotitură spre est, până la Gura Humorului.

În aval de Gura Humorului, râul intră în zona subcarpatică,unde suferă o ruptură de pantă ușoară, care, mai apoi, duce la formarea unui sector cu mobilitate mare a albiei, până la vărsarea acesteia în Siret, la Roman.

Bazinul Moldovei este separat de cel al Sucevei spre est,de înălțimi mai mici, cum ar fi: Obcina Mare, Oglinda, Sihloaia, Dealul Secuilor și Dealul Ciungilor. Prelungirea ultimului deal, până la Fălticeni și prezența altor dealuri mai mici, delimitează mai întâi Șomuzul Moldovei de cel al Șomuzului Mare și apoi spre sud de bazinul hidrografic al Siretului.

Rețeaua hidrografică din apropiere este dependentă de râul Moldova, acesta adaptându-se în cursul său la culoarul larg longitudinal dintre Obcinile Mestecănișului și Feredeului. Valea până la Pojorâta formează limita între Obcinile Bucovinei și zona de orogen a grupei centrale a Carpaților Orientali, ce este compusă în mare parte de șisturi cristaline, iar în rest din depozite sedimentare cu klippe calcaroase cum sunt Adam și Eva, Pietrele Doamnei și Rarăul. Spre aval, Moldova intră în culoarul și depresiunea de contact a Câmpulungului Moldovenesc, după care face o cotitură spre est, traversând perpendicular

4

flișul paleogen până la Gura Humorului.

Moldova umează astfel legile unei structure morfologice de tip jurasian, cu trunchiuri de văi longitudinale, alterând cu porțiuni transversal și diagonal. Profilul longitudinal este destul de echilibrat, chiar și în sectorul montan, media pantelor fiind de 10,1m/km.

Primii afluenți, pe sectorul superior de îndreaptă spre mica depresiune de eroziune de la poalele estice ale Tomnatecului-Valunes-Moldova. Dintre aceștia menționăm: Garbele (9km), Tătarca (8km), Lucina (1590m), Rachitișul, Orata, Delnița și Colacu. Dinspre Obcina Feredeului ajung doar trei pâraie mai importante: Breaza, Pârâul Negru (8 km) și Benia. Un afluent important se varsă la Pojorâta, pârâul Putna cu o lungime de 20 km, al cărui curs inferior este însoțit de drumul ce duce spre pasul Mestecănișului.

Moldova primește de asemenea un afluent foarte important la Vama, în sectorul mijlociu, acesta fiind Moldovița, care izvorăște din capătul Nordic al obcinei Feredeului cu o lungime de 51,6 km. Acesta are o rețea hidrografică bine dezvoltată din ambele părți, afluenții săi având lungimi cuprinse între 8 km- Vulcanul și 13 km- Dragoșa.

Alt afluent important al Moldovei este Humorul, cu o lungime de 26 de km, care suferă o ușoară ruptură de pantă în aval de Gura Humorului, unde intră și în zona subcarpatică, care duce la formarea unui sector cu mobilitate mare a albiei până la vărsarea sa în Siret. Aceasta se datorează pantelor longitudinale relative mari spre aval, (în medie 1,65 m/km) în condițiile depunerii de sedimente reprezentate prin nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri. Ultimele două afluente sosite din partea dreaptă a cursului ( Culmea Stânișoarei) sunt Suha Mică cu o lungime de 24 km și Suha Mare cu lungimea de 29 km.

Șoseaua străbate Valea Suhăi, vale largă până la Ostra, cu aspect de culoar depresionar, modelat în fliș. Cursul Suhăi se desparte în două la Ostra, în dreapta Suha (Băisescu), iar în stânga Brăteasa. Aleea se îngustează, iar rupture de pantă a culmilor secundare indică intrarea în zona cristalino-mezozoică. În amontele localității Ostra, începe

5

deja zona cu cea mai mare densitate a amenajărilor și instalațiilor uzinei de preparare Tarnița. Urmează cei doi afluenți ai Brătesei: Tărnicioara și Pârâul Străjii din stânga și respective din dreapta văii Brătesei, pâraie pe care au fost amenajate două iazuri de decantare. Afluenții principali din stânga ai Moldovei inferioare sunt Râșca cu o lungime de 54 de km, Ozana sau Neamțul- 54 km, Toplița- 30 km, Valea Albă- 16 km și Valea Mare cu lungimea de 15 km.

Orașul Roman este alimentat mai ales din apele freatice din lunca Moldovei. Aici Moldova se varsă în râul Siret. Debitul multiannual al râului Moldova, determinat pe baza măsurătorilor effectuate în punctul de confluență cu Siretul este de 1540 mc/s. Debitele maxime au loc la începutul sezonului cald, și numai cu totul accidental în urma unor ploi torențiale din perioada iulie-august.

Scurgerea solidă înregistrează valori de 1-2,5 l/ha/an, turbiditatea fiind cuprinsă între 2500-5000 g/mc.

6

Fig.2.1.Localizarea bazinului Moldovei

3. Cadrul natural al zonei de studiu

3.1. Geologie

Bazinul hidrografic al râului Moldova se suprapune peste două unități distinse: o unitate montană, cu structură cutată și cu roci dure și una de podiș cu structură în monoclin și roci mai moi.

Unitatea Montană

Această unitate de geosinclinal este reprezentată la macroscară de orogenul Carpaților Orientali prin subunitățile sale:

Unitatea cristalino-mezozoică ocupă partea central a Carpaților Orientali și reprezintă prima etapă de edificare a structurilor din orogeneza alpină. Rocile predominante sunt în genelar dure de tipul gnaiselor, paragnaiselor, cuarțite, local apărând șisturi negre grafitoase, micașisturi, mangan.

Zona mezozoică cuprinde dolomitele și calcarele de la periferia estică a cristalinului localizat pe cursul superior al Moldovei, la Pojorâta și în masivul Rarău. Mulții flișului se suprapun peste ceea ce în geologie se numește geosinclinalul flișului aceștia fiind alcătuiți din depozite mezozoice și neozoice care, prin mai multe faze de cutare, sunt dispuse într-o structură de pânze de șariaj.

Pânza de Ceahlău, sau pânza internă superioară ocupă o lățime redusă în valea Moldovei, la Câmpulung, după care se lâțește spre sud, depășind 10 km în zona Neamțului. Ca roci sunt prezente marne calcaroase dure cenușii, gresii calcaroase cu șisturi argiloase.

Pânza de Palanca sau pânza internă inferioară, are lățime variabilă de cca. 3-5 km între Breaza și Slătioara și este alcatuită din mai multe orizonturi de gresii și marnogresii peste care se dispun marne și argile roșii.

Pânza de Audia sau pânza șisturilor negre, are lățimi ce scad de la 14 km

8

în zona de nord a bazinului, până la 1-2 km în partea de sud a Moldovei. Această pânză este bine reprezentată în Obcina Feredeului. Sedimentarul acestei pânze cuprinde trei orizonturi de șisturi argiloase negre, argilite marnocalcare și orizonturile gresiilor silicoase, peste care se găsec strate groase de la 400 până la 800 m: gresii.

Pânza de Tarcău sau cea externă superioară, ocupă suprafețe întinse în culmea Stânișoarei. Această pânză cuprinde Stratele de Audia (cu șisturi negre), Stratele de Hangu (marnocalcare), Stratele de Putna (calcare fine cenușii), Stratele de Plopu (argile verzi și cenușii) și Stratele de Găinești (cu marne și argile cenușii).

Pânza de Doamna apare între valea Moldovei și Suha Mica. Paleocenul este identic cu cel din Pânza de Tarcău. Eocenul cuprinde strate de 250 m, formate din argile și marne verzi, iar Oligocenul are 3 orizonturi cu marne brune, șisturi și conglomerate cu elemente verzi.

Zona neogenă, respectiv Subcarpații, reprezintă ultima unitate a geosinclinalului carpatic. O parte însemnată de depozite acumulate aici, în general gresiere (de tip moloasa), a fost puternic cutată și deversată spre est, în ultimele faze ale cutării alpine. Rocile cu durități mari au creat însă forme de relief cu altitudini care nu atung 1000 m. În schimb, aici, la periferia Carpaților s-au acumulat numeroase depozite aluvionare aduse din munți, de rețeaua hidrografică mai veche sau actuală. Acestea permit infiltrații bogate ale apei, care diminuează mult scurgerea, mai ales pentru regiunile joase care se întind ca adevărate câmpii piemontane. Aceasta este reprezentată de argile și marne verzi-albăstrui, conglomerate groase (500-600m), gresii calcaroase cenușii-verzui, marne și argile cenușii, cafenii și mai multe orizonturi de gips și sare.

9

Fig.3.2. Alunecările de teren

Unitatea de podiș

Această unitate reprezintă o parte mai mica (15%) din suprafața bazinului de recepție a râului Moldova și ocupă versantul stâng al acestiu bazin, în aval de Berchișești și versantul drept între Târgu Neamț și Roman.

Râul Moldova în aval de Păltinoasa, traversează pe circa 1 km zona neogenă a pânzei pericarpatice, constituită aproape exclusiv din depozite Miocene cu character molasic. Până la confluența cu Siretul, râul curge pe suprafața Platformei Moldovenești. În cadrul acestei platforme s-a separate pe fundament cutat și consolidate, acoperit de o cuvetă cvasi-orizontală.

În cuvertura slab ondulată a platformei s-au separat patru subetaje structurale:

Paleozoicul- constituit din argile șistoase negricioase și calcaroase;

Mezozoicul- constituit din gresii calcaroase, silicioase și calcare marnoase;

Paleogenul- compus din gresii calcaroase, marne și calcare;

Neogenul ( Bademian, Sarmațian )- Constituit din nisipuri marnoase, gipsuri și anhidrit, marne cenușii calcaroase și nisipuri oolitice.

Prezența teraselor pune în evidență o mișcare de ridicare, care a durat din pleistocenul inferior până în holocenul inferior.

11

Fig3.3. Vârsta stratelor geologice

3.2. Relieful

Prin orientare, altitudine, grad de fragmentare vertical și orizontală, expoziție și pante relieful reprezintă un factor important în formarea și evoluția în timp a scurgerii. Mai mult decât atât relieful este un support pentru desfășurarea acțiunii celorlalți factori geografici (clima, vegetația, solurile) și prin aceasta își exercită și indirect influența asupra scurgerii apei și aluviunilor.

Principalele unități geomorfologice străbătute de râul Moldova și afluenții săi sunt practice aceleași ca și cele separate de geologi.

Grupa munților din zona cristalino-mezozoică

Din această grupă, în bazinul hidrografic Moldova, se desfășoară Obcina Mestecănișului, la a cărei extremitate se află însași izvoarele acestui râu, la altitudinea de 1116 m.

Culmea principală se continuă spre sud cu altitudini de 1300 – 1400 m până la pasul Mestecăniș (1096m) apoi, sub numele de culmea Argestru, înaintează până la Rarău și Giumalău, unde se înalță brusc (1653 m respectiv 1857 m). Acest sistem de înălțimi reprezintă cumpăna de ape cu bazinul hidrografic al Bistriței.

Văile transversale ale afluenților Moldovei din cursul superior (Luncava, Tătarca, Rachitiș) și însăși Moldova, pe alocuri, formează chei înguste, pitorești.

Munții formați pe formațiuni de fliș

Suprafața bazinului hidrografic Moldova aferentă munților flișului este destul de mare (cca. 80%) deoarece traseul acestui râu până la Gura Humorului, la care se adaugă practic toți afluenții de dreapta până la Topolița, aparține acestei unități geografice. Principalele subunutăți ale munților flișului drenate de râul Moldova și afluenții săi sunt: Obcina Feredeului (aproape în întregime), versantul de vest al Obcinii Mari, cu prelungirile sale până la Gura Humorului și versantul de est al munților Stânișoarei, până în bazinul superior al Topoliței.

13

Obcina Feredeului reprezintă principala culme montană aparținând Obcinilor Bucovinene între Moldova la vest și Moldovița la est. Are altitudini de 1300 – 1400 m, cu maxime în Vf. Feredeu 1477 m și Vf. Pașcanu 1480 m. Culmea începe din zona izvoarelor Moldovei și ale Sucevei și continuă, în stânga râului Moldova până în aval de Câmpulung, la Prisaca Dornei. Aici râul tranversează culmea printr-un defileu îngust. Aceasta se continuă apoi pe dreapta Moldovei până la râul Suha Bucovineană, la Stulpicani.

Obcina Mare este situată între văile Moldovița în vest și Suceava la est. Are înălțimi de 1000 – 1100 m, vârfurile cele mai înalte fiind Sihloaia (1224 m) si Brodina (1243 m), energia de relief fiind cuprinsă între 350 – 500 m, iar fragmentarea orizontală între 400 – 500m.

Obcina Cacica reprezintă prelungirile sudice ale Obcinei Mari, iar versantul său de vest și sud-vest este drenat de afluenții Moldovei, Humorul si Bucovățul. Aceasta prezintă altitudini de 850 – 950 m și un relief variat, rezultat prin eroziunea fluvială și pedimentația.

Munții Stânișoarei se întind de la Suha Bucovineana spre sud și vest, până la Valea Bitriței între Botoșani și Piatra Neamț. Munții Stînișoarei depășesc cu puțin altitudinea de 1500 m (1531 în Vf. Bivolul), au o înălțime medie de 800 m și prezintă o asimetrie evidentă, versantul spre Bistrița fiind scurt și abrupt. Energia de relief este cuprinsă între 350 – 500 m, iar densitatea fragmentării între 400 – 500 m. Extinderea si varietatea medie a reliefului din cuprinsul acestor munți a îndreptățit pe cercetător ( I. Ichim, 1979) să-i împartă în subunități.

Munții Suha sunt cuprinși între valea Moldovei la nord, Subcarpații Moldovei la est și valea Râșcăi în sud, iar spre vest o linie care trece pe pâraiele Pădureț și Coliba (bazinul Suha Mare), bazinul superior al râului Negrileasa, văile Ostrița și Gemenea, până la Slătioara. Acestea se caracterizează prin altitudini de cca. 1000 m, energia de relief de 300 – 400 m și o orientare principală a culmilor de tip radar, separate de culuare depresionare și depresiuni de facies litologic și o rețea hidrografica inadaptată la structură.

Unitațile montane, prin înălțime, masivitate, rocă, structură, valorile acesteia

14

diminuându-se de la nord către sud, odată cu scăderea generală a altitudinii și a masivității.

Subcarpații

Din punct de vedere al formării și evoluției lor, Subcarpații aparțin geosinclinalului alpin (al Carpaților Orientali ). Subcarpații încep de la valea Moldovei spre S-SE.

Până la valea Moldovei, Obcina Bucovinei domină direct unitățile de podiș (depres. Rădăuți, Cacica, Solca). Pentru bazinul Moldovei acest contact privește numai o mică porțiune din subbazinul Bucovățului, situată la periferia sudică a Obcinei Cacica.

Începând cu valea Moldovei, Subcarpații formează un aliniament de culmi cu altitudine sub 1000m, care închid spre exteriorul depresiuni tectono-sculpturale, o energie de relief de 300 – 450 m și o fragmentare de 400 – 600 m. Bazinul hidrografic a râului Moldova drenează o parte a Subcarpaților dintre Moldova și Bistrița, respectiv depresiunea Neamțului, Culmea Pleșu (922m) care o închide, precum și culmile Corni (605m) și Mărgineni (532m) care închid la NE Depresiunea Cracău-Bistrița, aparținând unui alt mare bazin hidrografic – Bistrița. Culmea Pleșu, mai înaltă și alcătuită din conglomerate Burdigaliene prezintă energii de relief, fragmentare și pante specifice munților joși, în timp ce culmile Corni și Mărgineni apar ca niște dealuri ceva mai evidente.

Podișul Moldovei

Această unitate aparținând domeniului de platformă ocupă o suprafață redusă (cca. 15%) a bazinul hidrogafic al Moldovei. De fapt, dupa mulți geografi (P. Coteț, 1973, Gr. Posia, 1974), fâșia respectivă este inglobată la Subcarpați ca o unitate extremă de piemond colinar. V. Bacauanu include această zonă la podișul Moldovei sub numele de Podiș Piemontan (1980 ). În această ultimă viziune, din cadrul Podișului Piemontan aparțin bazinului hidrografic Moldova versantul de SV al masivului Ciungi, cu inălțimea de 692m si o energie de relief 200 – 300 m, dealului Ciocan (650m) având o energie de 100 până la 200 m, dealul Boiștea (583m), dealul Runcu(507m) precum și lunca largă a Moldovei dintre Păltinoasa și până la Roman, numită de C. Martiniuc, ( 1956-1960 ), ’’Câmpia

15

piemontană Baia-Moldova-Roman’’.

În ceea ce privește rolul hidrologic al Subcarpaților și al Podișului Piemontan, putem menționa că aici are loc o diminuare treptată a scurgerii atât ca urmare a scăderii cantităților de precipitații (regiuni mai sidice, mai joase, mai continentalizate), cât mai ales particularităților morfologice și de substrat ( litologice). În depozitele aluviale groase specifice arealelor piemontane se produc infiltrații bogate în paturile albiilor si numeroase despletiri, care măresc suprafața de infiltrare.

16

Fig.3.4.Harta hipsometrică

Fig.3.5. Expoziția versanților

Fig.3.6. Harta pante

3.3. Clima

Prin radiația solară, regimul termic și al precipitațiilor, umezeala aerului și viteza vântului, clima reprezintă principalul factor genetic al scurgerii și al variației acesteia cu mari aplicații în morfogeneza reliefului.

Bazinul hidrografic al râului Moldova, din punct de vedere climatic se încadrează în ținutul temperat continental est European, care prezintă și unele caracteristici de tranziție de la unele nuanțe umede, oceanice și subbaltice în cursul superior, către altele mai excesive în cursul inferior, la care se adaugă feonizarea maselor de aer ce coboară pe versanții estici ai Carpaților Orientali. Dispunerea văii Moldovei pe direcția NV-SE, sub forma sa de culuar permite canalizarea maselor pe aer pe această direcție și în special în sezonul rece facilitează frecvente inversiuni termice.

Radiația solară ca sursă principala de căldură a Terrei și cauza tuturor fenomenelor meteorologice a scos în evedență o maximă diurnă in timpul amiezii și una anuală, in luna iulie.

Valorile radiației globale se diferențiază altitudinal, ele crescând de la izvoare spre confluență.

– Stația Rarău altit. 1593 m – rad.globală 108,8 Kcal/cm2

– Stația Câmpulung altit. 659 m – rad.globală 107,5 Kcal/cm2

– Stația Falticeni altit. 348 m – rad.globală 114,8 Kcal/cm2

– Stația Tg.Neamnț altit. 387 m – rad.globală 114,0 Kcal/cm2

– Stația Roman altit. 216 m – rad.globală 116,4 Kcal/cm2

( după M. Amăriucăi 2000.)

Temperatura medie

În bazinul hidrografic al râului Moldova, izoterma de 2,3 °C se situează în zona Carpaților Orientali, în masivul Rarău, în zona Obcinilor, pentru ca să crească la 6,5°C în sectorul Câmpulung – Păltinoasa, 8,2°C la Falticeni si Tg. Neamnț și 8,6°C la Roman.

În zona montană a bazinului hidrografic al râului Moldova sunt 5 luni cu

20

temperaturi medii sub 0°C (la Rarău), iar în cursul mijlociu si inferior 3 luni (Roman).

Această caracteristică imprimă un regim pluviometric, termic și îngheț diferențiat, care-și lasă amprenta în regimul de alimentare subteran și de suprafață.

Din analiza tempraturilor medii anuale (Amariucai M.), rezulta că anii cei mai friguroși au fost: 1956, 1969, 1980, si 1987, iar cei mai calduroși : 1966, 1975, 1990 si 1994.

Temperaturi extreme

Maximele termice domină sezonul cald, respectiv lunile V – VIII în zona înaltă când valorile depăsesc frecvent 25 – 29°C ( Rarău), iar în cursul mijlociu si inferior durata crește la 5 luni (inclusiv luna a IX-a), când temperaturile cresc la 30°C – 38°C (Câmpulung , Roman).

Cele mai ridicate temperaturi, maxime absolute, s-au inregistrat la :

Rarău 29.0°C – 13.VII.1984

Câmpulung 36.0°C – 20.VII.1987 și 26.VII.1922

Tg. Neamnț 37,2°C – 20.VIII.1968

Roman 38,2°C – 25.VIII.1957

Invazia de mese de aer tropical în lunile VII și VIII se resimt pe întregul culoar al Moldovei acestea având o circulație SV – NE, ridicând valori termice pana la +36°C, în zona montană (Câmpulung).

Aceste invazii, dacă se produc în intervalul martie – mai (temperatura maximă cea mai mare în lunile acestea depășește uneori 20°C) se suprapun și au caderi de precipitații lichide, amplifică regimul de alimentare nival și declanșează, în repetate rânduri, inundații, râul Moldova fiin printe puținele din țară a cărui scurgere nu este regularizată prin retenții ( după M. Amăriucăi, 2000 ).

Temperaturile minime

Responsabile în principal pentru regimul scurgerii în sezonul rece și de trenziție la cel cald cât și în denudarea reliefului și în dezoltarea vegetației, temperaturile minime din bazinul hidrografic al râului Moldova evidențiază, prin prezența lor o situație interesantă.

21

Sezonul excesiv continental rece, este situat în intervalul XI – III în zona montană unde numărul zilelor de îngheț la 150 – 160 și în intervalul XII – III în zona de confluență când fenomenele de îngheț sunt prezente cca. 90 – 110 zile/an.

Minimele extreme le întalnim în lunile ianuarie și variază de la -28°C (Rarău) pană la -32,7°C la Roman, dar de remarcat este faptul că temperaturi negative întâlnim până în luna iunie în zona înaltă (Rarău -4,8°C) și chiar la confluență (Roman -0,8°C)

Extremele minime absolute au fost înregistrate la :

Rarău -28°C – 22.I.1963;

Câmpulung -31,7°C – 28.XII.1996;

Tg. Neamnț -27,5°C – 27.I.1954;

Falticeni -27,5°C – 27.I.1954;

Roman -32.7°C – 18.I.1963.

Se observă în zona joasă, larg deschisă către culuarul Siretului, aplitudinile termice deosebit de ridicate, alături de marea discontinuitate a precipitațiilor.(dupa M. Amăriucăi, 2000)

Regimul precipitațiilor

Precipitațiile prezintă o mare variație cantitativă atât în spațiu cât și în timp. Astfel, cantitațile medii anuale au valori între 903,8 l/m2 în zona montană Rarău, 187,7 l/m2 la Câmpulung, 590,4 l/m2 la Tg. Neamț și 503,6 l/m2 la Roman.

22

Fig.3.7. Precipitații medii lunare și anuale la stațiile meteorologice

( după M. Amăriucăi, 2000 )

În timpul anului cele mai mari cantitați de precipitașii cad în sezonul cald (65 – 70%), luna cea mai umedă fiind iulie, când se înregistrează valori maxime de peste 140 l/m 2 la Rarău, 113 l/m2 la Dumbrava, 109 l/m2 la Gura Humorului si 77 l/m2 la Roman.

Valorile minime lunare se semnalează în sezonul rece, frecvent în luna februarie, cu cantități de 39 l/m2 la Rarău si 19 l/m2 la Roman. ( după M. Amăriucăi, 2000)

Cele mai mari cantități de precipitații s-au înregistrat la Rarău, respectiv 1345,7 l/m2 în 1981 și 938,2 l/m2 la Roman în 1991, aceștia fiind considerați cei mai ploioși ani din bazinul Moldovei.

Ca și în cazul precipitațiilor scurgerea se produce în sezonul de primavară (când se adaugă și topirea zăpezilor ) și vara. În schimb, iarna, când precipitațiile cad sub formă solidă și sunt reținute pe sol sub formă de strat de zapadă, debitele de apă devin tot mai mici, la acesta contribuie și fenomenul de îngheț. ( după M. Amăriucăi, 2000 )

Alte elemente meteorologice

Umezeala aerului, este, de asemenea impotantă pentru scurgerea apei fiind strâns legată de nebulozitate, precipitații și de modificările termice. Bazinul râului Moldova are valorile umezealii aerului cuprinse intre 60 -80%, dar prezinta mari variatii atât altitudinal, cât si sezonier.

Numarul de zile cu cer acoperit este în medie de 180 – 200 anual.

Direcția vântului în bazinul hidologic al râului Moldova se prezintă ca un

23

paradox, întrucât în zona montană direcția predominantă este sudul, în cursul mijlociu circulația este NV, iar la cursul inferior aceasta se situiază pe o dominantă nordică datorită orientarii culuarului văii Moldovei în acest sector. Valorile vitezei medii anuale se înregistrează între 2,8 m/s la Falticeni si 4,2 m/s la Câmpulung.

Vântul are viteze mai mari în lunile XII – II, depășind frecvent cursul superior

40 m/s, iar în luna a VIII-a acestea scad până la caml – fenomen ce înregistrează un procent anual ridicat în cursul inferior. (după M. Amăriucăi, 2000 )

Fig.3.8. Precipitații lunare multianuale la posturile pluviometrice

( după M. Amăriucăi, 2000 )

24

3.4. Hidrografia

Râul Moldova face parte din grupa râurilor estice din România și aparține în totalitate sistemului hidrografic al Siretului. Cu un volum mediu annual de cca. 20% suprafața sa de 4315 km2 reprezintă 10% din cea a Siretului- iar lungimea cursului principal este de 213 km

Râul Moldova curge în direcția NV-SE și străbate teritoriile a trei județe: Suceava, Iași și Neamț. Din lungimea sa, 150 km se află pe teritoriul județului Suceava, unde bazinul său hidrografic ocupă peste 35% din suprafața județului (Fig.11). În acest județ, râul străbate sectoare cu pantă mai accentuată (Pojorâta, Prisaca) și sectoare unde panta scade la mai puțin de 3 m/km.

Fig.3.9. Râul Moldova în județul Suceava

Sursa: http://www.rowater.ro/dasiret/sgasuceava/continut%20site/acasa/despre%20noi.aspx

Rețeaua hidrografică are o densitate medie de 0,55 km/m2 ce depășește media țarii.(0.49 km/ m2 )

Pantele medii ale râurilor au valori cuprinse între 5-20 0/00 în arealul montan, între 4,3 și 20 0/00 în cursul mijlociu și sub 1 0/00 în cursul inferior fapt ce explica nivelul ridicat al fenomenelor de agradare în sectorul Roman – confluență.

Fig.3.10. Afluenții râului Moldova și date morfometrice

(după M. Amăriucăi, 2000 )

26

Surse de alimentare

În domeniile ce vizează mediile aerian și hidric, gestionarea și valorificarea resurselor se face numai plecând de la ecuația circuitului apei în natură.

Din analizele valorilor caracteristice ale bilanțului hidric, I. Ujvari, 1972, în lucrarea sa Geografia râurilor României evidențiază situația bazinului hidrogafric al Moldovei în zona de umiditate variabilă în care precipitațiile contribuie la alimentarea râului cu cca.500 – 800 mm, indicile de ariditate având valori cuprinse între 0,8 în cursul inferior și 1,2 în cel superior.

Din rezultatul analizelor realizate de M. Amăriucăi și N. Soroceanu, parametrii evaporației pentru bazinul hidrografic al râului Moldova are valori cuprinse între 400-770 mm/an.

O legatură strânsă este între evaporație și altitudine, care creste odata cu scaderea altitudinii.

Alimentarea de suprafață și cea subterană în bazinul hidrografic Moldova se face din precipitații, aceasta fiind sub formă lichidă (ploi) sau solidă (zăpezi). Regimul lor imprimă în mod nemijlocit și un regim al scurgerii în bazin.

Regimul de alimentare este de tip pluvio-nival cu nuanțe de predominare a tipului nivo-pluvial spre izvor. Desigur că în cadru bazinului Moldovei există și un aport din bazinele vecine, prin alimentarea ce se realizează pe capetele unor strate geologice.

27

Fig.3.11. Subbazine ale bazinului hidrografic al Râului Moldova

Scurgerea medie lunara

În cadru bazinului Moldovei , scurgerea medie lunară are cele mai mari valori in intervalul V – VII, ea reprezentând 68 – 78% din valoarea anuală și cantitativ însumează dublu acesteia.

Râul Moldova are debitul mediu al lunii a IV, VI, VII, VIII –a de cca.40 – 46 m3/s față de media anuală de 18,4 m3/s (zona Gura Homorului). De astfel valoarea lunii a VII-a se apropie de cea multianuala. Dublarea acestor valori se explică prin regimul de alimentare de tip nivo-pluvial.

Scurgerea minimă lunară se remarcă în luna ianuarie când debitele au valori diminuate cu 35 -50% față de media anuală.

Scurgerea medie pe anotimpuri

În anotimpurile primavară – vară au cea mai mare surgere (83% din anuală), iar în anotimpul rece ( iarna ), cele mai mici valori ( 6 – 11 % ), aceasta datorită alimentării slabe și fenomenelor de îngheț ce se mențin până în luna martie.

Scurgerea medie multianuală

Referitor la potențialul hidric al bazinului Moldova, scurgerea de suprafață reprezintă cca.20% din debitul multianual al Siretului. Râul Moldova are un stoc mediu multianual de cca. 1,14 miliarde mm3.

Din hidrograful scurgerii medii lunare și anuale, s-a remarcat existența unor valori mai mari în două etape ale anului, respectiv in lunile a V-a și a VII-a.

În prima etapă, creșterea este efectul alimentării nivopluviale a râului, iar în a doua, a ploilor torențiale de vară care imprimă scurgerii un regim de tip torențial, cu viituri mari și inundații catastrofale.

În anii ploioși, valorile debitelor medii ale lunilor de vară sunt de 5 ori mai mari decât valorile medii anuale și în sezonul rece , de 2 – 4 ori.

Scurgerea maximă

Debitele mari își au originea în ploile torențiale și în topirea rapidă a zăpezilor. Prin energia lor acestea antrenează volume mari de material aluvionar care-l transportă spre

29

nivelul de bază. Cele mai mari viituri se produc cu precădere în sezonul de vară. Condițiile climatice imprimă scurgerii un caracter de tip torențial în zona montană unde coeficientul scurgerii medii lunare are valori de 0,5 – 0,7.

Marile viituri care produc inundarea albiei majore se pot forma local și ele afectează atunci subbazinele mici și mijlocii, zonal, la ploi orografice când poate fi antrenat întregul bazin, cât si cele riverane.

În condițiile ploilor orografice, pe întreg bazinul au loc acompuneri ale undelor de viitură care determină o creștere substanțială a nivelelor cât și a debitelor, situația care produce revarsări din albie, inundarea luncilor, deplasarea materialului din zona montană spre aval și depunerea acestuia în cadru brațelor existente sau colmatarea și formarea altora noi. Debitul maxim înregistrat pe râul Moldova (Tupilați) 1402 m3/sec – 29.VII.1991. (dupa M. Amăriucăi, 2000)

Scurgerea minimă

Importante pierderi ale apelor râului Moldova au fost sesizate de C. Martiniuc încă din 1950 și cercetate mai recent de un Colectiv al Stațiunii de Cercetăti Pângărați; I. Ichim și Colab, 1970 – 1976, și de I. Stănescu, P. Olariu, 1997.

Colectorul principal are scurgerea minimă zilnică extrem de scăzută în sezonl rece chiar la ieșirea din zona montană respectiv 1,01 m3/s în luna a II-a 1986 pentru ca la confluență în 1987 – debitul sa fie de 1,46m3/s.

30