Analiza Gospodăririi Fondului Forestier DIN Cadrul Ocolului Silvic Susleni ÎN Perioada Anilor 2008 2015

MINISTERUL AGRICULTURII ȘI INDUSTRIEI ALIMENTARE

AL REPUBLICII MOLDOVA.

UNVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE SILVICULTURĂ ȘI GRĂDINI PUBLICE

Nacu Igor

ANALIZA GOSPODĂRIRII FONDULUI FORESTIER DIN CADRUL OCOLULUI SILVIC SUSLENI ÎN PERIOADA ANILOR 2008-2015

(teză de licență la specialitatea 616.1 – Silvicultură și Grădini Publice)

Conducători științific:

Lector superior universitar V. Sfeclă

Teza de licență este admisă pentru susținere,

Șeful catedrie silvicultură și grădini publice

Dr.conferențiar universitar Ia. Gumeniuc

Chișinău, 2016

CUPRINS

ADNOTARE………………………………………………………………….…….4

INTRODUCERE …………………………………………………………..……….5

1. SITUAȚIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ………………………………7

1.1. Elemente de identificare a Ocolului Silvic, vecinătăți, hotare, limite……………7

1.2. Suprafața fondului forestier………………………………………………………7

1.3. Evidența fondului forestier pe destinații și deținători ……………………………8

1.5. Organizarea administrativă………………………………………………………11

2. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE……….………12

2.1. Elemente generale privind cadrul natural……………………………….………12

2.1.1. Geomorfologie……………………………………………………….…..……12

2.1.2. Geologie………………………………………………………….……………13

2.1.3. Hidrologie……………………………………………………………………..13

2.1.4. Climatologie…………………………………………………………………..14

2.2. Soluri……………………………………………………………………………15

2.3. Tipuri de stațiune………………………………………………………………..19

2.4. Tipuri de pădure………………………………………………………………….21

2.5. Structura fondului de protecție………………………………………………….22

2.6. Concluzii privind condițiile staționale și vegetația forestieră…………………..24

3. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR………………….………27

3.1. Istoricul și analiza modului de gospodărire a pădurilor până la intrarea în vigoare a amenajamentului expirat…………………………………………….……….……27

3.2. Analiza aplicării prevederilor amenajamentului expirat…………….….………28

3.2.1. Recoltarea posibilității de produse principale. Lucrări de conservare și reconstrucții ecologice…………………………………………………………….…29

3.2.2. Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor………………………………..32

3.2.3. Alte tăieri………………………………………………………………………33

3.2.4. Lucrări de regenerare…………………………………………………………33

3.2.4.1. Împăduriri……………………………………………………………………33

3.2.4.2. Lucrări de ameliorare (completări)………………………………….………35

3.2.4.3. Lucrări de ajutorare a regenerării natural……………………………….…..36

3.3. Concluzii privind gospodărirea din trecut a pădurilor………………………………………………………………………..…….36

4. STABILIREA FUNCȚIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE PĂDURII ȘI A BAZELOR DE AMENAJARE……………………………………………………39

4.1. Stabilirea funcțiilor social-economice și ecologice ale pădurii…………………39

4.1.1. Obiective social-economice și ecologice………………………………………39

4.1.2. Funcțiile pădurii corespunzător obiectivelor social-economice și ecologice…39

4.1.3. Subunitățile de gospodărire constituite……………………………………..…41

4.2. Stabilirea bazelor de amenajare ale pădurii………………………………..……42

4.2.1. Regimul………………………………………………………………….……42

4.2.2. Compoziția-țel………………………………………………….……………..43

4.2.3. Tratamentul……………………………………………………………………45

4.2.4. Exploatabilitatea………………………………………………………………46

4.2.5. Ciclul de producție………………………………….…………………………47

5 ANALIZA IMPLEMENTĂRII AMENAJAMENTULUI 2008 PE PERIOADA 2008-2015…………………………………………………………………..………..48

5.1 Aplicarea tăierilor de produse principale…………………………………………48

5.2. Aplicarea tăierilor de conservare…………………………………………..……49

5.3. Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor………………………………….50

5.4. Lucrări de regenerare………………………………………………………..…..52

PROTECȚIA MUNCII ÎN SILVICULTURĂ……………………………..……..54

CONCLUZII………………………………………………………………………..56

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………..….57

LISTA ABREVIERILOR…………………………………………………………..58

ANEXE…………………………………………………………..………………….59

ADNOTARE

Absolventul Nacu Igor – autorul lucrării: ,, ANALIZA GOSPODĂRIRII FONDULUI FORESTIER DIN CADRUL OCOLULUI SILVIC SUSLENI ÎN PERIOADA ANILOR 2008-2015”. Lucrarea prezintă analiza efectuată și rezultatele obținute pentru obținerea titlului de licențiat în Silvicultură și grădini publice.

Studiul arboretelor din cadrul Ocolului Silvic Susleni a cuprins perioada septembrie 2008 – decembrie 2015, fiind utilizate datele obținute de ultimile amenajări efectuate în anul 2007 și datele din registrele de evidență de la Ocolul Silvic Susleni.

Teza conține: introducere, 5 capitole, referinte bibliografice din 15 referinte, 5 anexe, 16 tabele, 5 figuri si se dispune pe 58 de pagini tehnoredactate.

Scopul actualei teze de licență este analiza gospodării fondului forestier din cadrul Ocolului Silvic Susleni pe perioada 2008 – 2015:

Pentru a realiza scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:

a. elucidarea situației teritorial administrative a Ocolului Silvic Susleni;

b. studiul organizării teritoriului;

c. analiza particularităților vegetației forestiere;

d. analiza modului de gospodărire a fondului forestier;

e. examinarea măsurilor silvotehnice prevăzute de amenajament;

f. formularea concluziilor în baza examinării aplicării lucrărilor preconizate de amenajamentul aflat în curs de realizare.

INTRODUCERE

Scopul silviculturii este punerea în valoare a diverselor produse și servicii (influențe binefăcătoare) ale pădurii, conform diferitelor interese, prezente și viitoare, ale societății.[2]

În urmă cu 8.000-10.000 de ani, înainte de apariția agriculturii, se estimează că pădurile globului ocupau aproximativ 40 % din suprafața uscatului (cca. 6 miliarde ha) (Ghazoul și Evans, 2004).[2]

În prezent, fondul forestier mondial ocupă doar aproximativ 4 miliarde ha (27 % din suprafața Terrei), de cca. 3 ori mai mult decât suprafața terenurilor cultivate. Acest fapt face ca pădurile să fie formația vegetală care acoperă cea mai mare suprafață terestră.[4]

Pe glob, speciile de foioase sunt dominante, ocupând 67 % din suprafață și găsindu-se predominant în emisfera sudică (Milescu, 2002). [2]

În ansamblu, două grupe mari de păduri își împart domeniul forestier mondial:

• păduri tropicale (52 %) și subtropicale (9 %);

• păduri boreale (26 %) și temperate (13 %).

Pădurile globului sunt concentrate mai ales în America de Sud și Europa (inclusiv Federația Rusă), zone unde proporția lor din suprafața uscatului depășește consistent valoarea caracteristică globului. Oricum, cinci țări importante (Federația Rusă – 809 milioane ha, Brazilia – 478 milioane ha, Canada – 310 milioane ha, S.U.A. – 303 milioane ha și China – 197 milioane ha) au o suprafață însumată a pădurilor de peste 50 % din totalul mondial (FAO, 2007).

Suprafața de pădure pe locuitor la nivelul globului s-a redus continuu, pe fondul creșterii demografice galopante din ultimul secol, de la 1,6 ha în 1954 (Filipovici și Lăzărescu, 1956), la 0,8 ha în 1990 (Davis și Roberts, 1991), ajungând în prezent la doar 0,6 ha.[2]

În Europa (fără Federația Rusă), pădurile au ocupat înaintea apariției omului 70-80 % din uscatul continentului (Kuusela, 1994). Suprafața acestora a început să se reducă din perioada neolitică (cu cca 5.000 de ani în urmă), mai ales în scopul extinderii suprafețelor cultivate agricol (Devèze, 1965; Bradshaw, 2005). După FAO (2007), în ultimele decenii, suprafața fondului forestier european (fără Federația Rusă) a crescut de la 180,37 milioane ha (1990) la 192,50 milioane ha (2005) și se speră la o creștere în continuare cu încă cca. 4 milioane ha până în 2050 (Nabuurs, 2001, în Weber, 2005). [1]

Pădurile europene, care ocupă actualmente doar 27 % din suprafața continentului, sunt dominate de speciile de rășinoase (63 %, din care pinii 30 %, molidul 24 % etc.), care se întâlnesc mai ales în nordul Europei (90 % în Peninsula Scandinavică). Foioasele ocupă doar 37 % (cvercinee 15 %, fag 10 % etc.) din pădurile Europei și sunt cantonate mai ales în centrul și sudul continentului (Dincă, 1983; Kuusela, 1994). [3]

Pe timpul dacilor, pădurile ocupau între 70 și 80 % din suprafața (Florescu, 1971; Giurescu, 1976; Giurgiu, 1978). [3]

Scopul acestei lucrări este analiza gospodării fondului forestier din cadrul în Ocolul Silvic Susleni pe perioada 2008 – 2015.

Pentru a realiza scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:

a. elucidarea situației teritorial administrative a Ocolului Silvic Susleni;

b. studiul organizării teritoriului;

c. analiza particularităților vegetației forestiere;

d. analiza modului de gospodărire a fondului forestier;

e. examinarea măsurilor silvotehnice prevăzute de amenajament;

f. formularea concluziilor în baza examinării aplicării lucrărilor preconizate de amenajamentul aflat în curs de realizare.

1. SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ

1.1. Elemente de identificare a ocolului silvic, vecinătăți, hotare, limite

Obiectul prezentului studiu îl constituie Amenajamentul Ocolului Silvic Susleni, din cadrul Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei.

Ocolul Silvic Susleni este situat în Nord-estul Republicii Moldova și gestionează pădurile și terenurile forestiere din jurul localităților Lopatna, Jora-de- Sus, Jora-de-Mijloc, Jora-de-Jos, Bulăiești, Mârzești, Mârzaci, Hâjdieni, Susleni, Vâșcăuți, Jeloboc și Furceni din raionul Orhei, precum și a localității Oxintea din raionul Criuleni.[6]

Din punct de vedere al administrației silvice aparține Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei din cadrul Agenției pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Sediul Ocolului Silvic Susleni se situează în localitatea Susleni, la distanța de 65 km de orașul Chișinău și 15 km de la orășelul Orhei, în care se află sediul întreprinderii silvice.[6]

Ocolul Silvic Susleni are următoarele vecinătăți și limite:

– la Nord – O.S. Pohrebeni;

– la Vest și Nord-vest – O.S. Seliște;

– la Sud și Sud-vest – O.S. Ivancea;

– la Est – autoproclamata republică Transnistria

Limitele teritoriale ale ocolului silvic se sprijină pe forme de relief naturale, evidente (culmi, pâraie), sau artificiale stabile, ușor de identificat în teren (hotarele primăriilor, drumuri, perdele forestiere de protecție etc.).

1.2. Suprafața fondului forestier

Suprafețele parcelelor și subparcelelor s-au determinat prin digitizare la calculatorul electronic, verificându-se ca suma lor să se includă în cadrul toleranțelor pe suprafața analitică a fiecărui plan, efectuându-se și compensările necesare.[7]

Informațiile culese de pe planurile respective și înregistrate în memoria calculatorului (limite de contur ale fondului forestier, linii parcelare și subparcelare, indicativele parcelelor și subparcelelor, detalii privind rețeaua hidrografică, ș. a.) au fost folosite la alcătuirea matriței ocolului silvic, de pe care s-au multiplicat hărțile anexate proiectului.[10]

Până la momentul începerii lucrărilor de amenajare a fondului forestier al O.S. Susleni, au avut loc următoarele mișcări de suprafață:

– SOLD la 01.01.1996 – 3689,6 ha;

– primite prin hotărâri de guvern de la primării – +315,4 ha;

– cedate prin hotărâri de guvern de la primării – – 56,2ha;

– primite de la O.S. Pohrebeni – + 27,8 ha;

– cedate O.S. Ivancea – -693,8 ha;

– schimbarea bazei cartografice – + 44,0 ha;

SOLD la 31.12.2006 – 3299,0 ha.

Diferența de 44,0 ha mai mult față de evidența cadastrului parvine din schimbarea bazei cartografice, precum și din concretizarea limitelor și a suprafețelor din fondul forestier.

Astfel, după digitizarea tuturor limitelor și însumarea suprafețelor, a rezultat o suprafață totală de 3299,0 ha.

Se constată divergențe între evidența cadastrală a suprafețelor fondului forestier și evidența după amenajament.

La actuală amenajare, ca bază cartografică utilizată la determinarea suprafețelor și întocmirea harților, s-au folosit planuri topografice cu curbe de nivel restituite la scara 1:10000, foi volante, întocmite de Institutul de proiectări funciare, executate după zborurile aerofotogrametrice din anii 1973-1974 și 1985-1986.

1.3. Evidența fondului forestier pe destinații și deținători

Fondul forestier al Ocolului Silvic Susleni este constituit din păduri și din terenuri care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică.

Un criteriu de clasificare folosit, împarte terenurile din fondul forestier al Ocolului Silvic Susleni după destinații și deținători conform evidenței din tabelul 1.3.1. [6]

Tabelul 1.3.1.

Evidența fondului forestier după destinații și deținători

Un alt criteriu se referă la natura folosinței, după care terenurile din fondul forestier al Ocolului Silvic Susleni se clasifică astfel:

A. Păduri și terenuri destinate împăduririi și reîmpăduririi – 2984,9 ha (90,5%), din care:

– terenuri acoperite cu pădure – 2955,7 ha (89,6 %);

– clasa de regenerare – 29,8 ha (0,9 %);

B. Terenuri afectate gospodăririi silvice – 77,0 ha ( 2,3 %), din care:

– linii de vânătoare și terenuri pentru hrana vânatului – 17,9 ha (0,5 %);

– linii parcelare deschise – 11,1 ha (0,3%);

– drumuri forestiere – 17,3 ha (0,5%);

– clădiri, curți și depozite permanente – 3,2 ha (0,1%);

– terenuri cultivate pentru nevoile administrației – 3,2 ha (0,1%);

– pepiniere silvice – 23,2 ha (0,7%);

– ape care fac parte din fondul forestier – 0,4 ha;

– culoare pentru linii electrice de înaltă tensiune – 0,7 ha;

C. Terenuri neproductive – 235,4 ha (7,1 %), din care:

– stâncării, abrupturi – 172,6 ha(5,3%);

– bolovănișuri, pietrișuri – 30,7 ha (0,9%);

– râpe, ravene – 30,4 ha (0,9%);

– terenuri înmlăștinite (mocirle – smârcuri) – 1,7 ha.

D. Terenuri scoase temporar din fondul forestier – 1,7 ha, din care:

– ocupații și litigii (u. a. 11M1; 17M1; 17M2; 40M1) – 1,7 ha.

Repartiția suprafețelor pe categorii de folosință forestieră și grupe (categorii) funcționale se prezintă în evidența 16.1.

S-a constatat că terenuri de pe o suprafață de 2984,9 ha sunt apte pentru vegetația forestieră, ceea ce constituie circa 90% din suprafața fondului forestier a acestui ocol silvic, 77,0 ha sunt terenuri afectate gospodăririi silvice (2%), 235,4 ha (7%) sunt terenuri neproductive și 1,7 ha sunt terenuri scoase temporar din fond forestier.

Întreaga suprafață a Ocolului Silvic Susleni este încadrată în Grupa I funcțională “Păduri cu funcții speciale de protecție” și este parte componentă a Fondului Forestier de Stat administrat de Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

1.5. Organizarea administrativă

Organizarea administrativă a Ocolului Silvic Susleni se prezintă în tabelul 1.5.1. Se consideră corespunzătoare această arondare, întrucât atât paza, cât și administrarea fondului forestier sunt asigurate în bune condiții.[6,15]

Tabelul 1.5.1.

Organizarea administrativă a Ocolului Silvic Susleni

2. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE

2.1. Elemente generale privind cadrul natural

2.1.1. Geomorfologie

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul ocolului silvic Susleni se situează pe Podișul Nistrului, care aparține regiunii geomorfologice denumită Platoul Moldovenesc, caracteristic prin prezența dealurilor înalte și colinelor ale căror culmi coboară domol, în pante dulci spre sud, sud-est, după cursurile de apa care le fragmentează și le desparte în văi largi, sau, mai rar, în pante repezi, pe porțiuni ale acelorași cursuri de apă și de pe coastele Nistrului.[1]

Energia de relief, care apare datorită fragmentării, are valori mari pe coastele Nistrului, Răutului și a pâraielor afluente acestora (Draghinici, Lopatna, Matca ș. a.).

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul urmat de platou.[8]

Altitudinea terenului variază între 5 m (u. a. 1 H) și 275 m (u. a. 10 E), dintre care 43 % se află în categoria 200-400 m.

Configurația terenului este în marea parte plană, mai rar frământată (pe terenurile degradate) sau ondulată.

Expoziția generală determinată de relief și scurgerea apelor este Sudică, Sud-estică și Sud-vestică. Din datele prelucrate la calculatorul electronic rezultă că 39% din suprafața ocolului silvic este cu expoziții însorite (S, SV, SE), 35% – cu expoziții parțial însorite (E, V) și 26% – cu expoziții umbrite (N, NV, NE). Mărimea pantelor variază până la 40°, având următoarea repartiție pe categorii de înclinare:

16° – 2650,9 ha (80%);

16 – 30° – 496,2 ha (15%);

31 – 40° – 151,9 ha (5%).

Relieful influențează atât asupra răspândirii și însușirilor solului (profunzime, amplitudinea proceselor de erodare ș. a.), cât și asupra proceselor de solificare, a prezenței vegetației forestiere, a tipurilor de pădure și a tipurilor de stațiune.

2.1.2. Geologie

Din punct de vedere geologic, substraturile sub care s-au format și au evoluat solurile forestiere din cuprinsul acestui ocol silvic, sunt constituite, în marea sa parte, din depozite de argile și luturi (trupurile de pădure „Bulăiești”, „Lunga-Redii”, „La cneji”; „Susleni”, „Susleni-Nord”, Susleni-Sud” ș.a.).[6]

Pe văile largi, săpate cândva de apele fostei Mări Sarmațiene în retragere, pe văile pâraielor care împânzesc teritoriul ocolului silvic, substratul litologic este format tot din aluviuni de argile și luturi. Adesea, însă, aceste pâraie au săpat adevărate defilee, scoțând la iveală substratul de calcar cochilifer sarmațian pe care s-au format și au evoluat solurile forestiere (pâraiele Draghinici, Lopatna, Matca ș. a.). Astfel, pe coastele Nistrului și a Răutului, precum și a afluenților lor, în trupurile de pădure „Oxintea”, „Vâșcăuți”, „Jeloboc-Furceni”, „Lopatna”, „Jora-de-Sus” ș. a. se întâlnesc sau sunt situate pe abrupturi și pe maluri stâncoase de calcar sarmațian cu aflorimente.[8]

Asemenea versanți cuaternari de denundiție, descoperiți, cu prăbușiri și cu abrupturi stâncoase, redau un aspect pitoresc locului în care se încadrează perfect, în o armonioasă corelație cu vegetația forestieră, arbustivă și erbacee, păstrată în timp și în spațiu, producând efecte plăcute asupra admiratorilor.

2.1.3 Hidrologie

Teritoriul pe care se situează pădurile Ocolului Silvic Susleni, în partea lui estică, este limitat de cursul râului Nistru, principala sursă de apă, care curge de la Nord la Sud, pe o lungime de circa 20 km și care își are începutul din munții Carpați și revărsându-se în Marea Neagră. Acest fluviu, pe teritoriul ocolului silvic, formează uneori cotituri cu întoarceri sub unghi drept sau mai mare de 90 grade, pe restul cursului având direcție aproape dreaptă. Malurile râului sunt abrupte, doar cu unele excepții. Lățimea albiei râului ajunge la 400-450 m, iar viteza de curgere a apei este de 0,2-0,9 m/sec. Fundul râului îndeosebi este nisipo-lutos și nisipo-argilos. Debitul de apă este variabil pe parcursul anului, în raport cu cantitățile și periodicitățile precipitațiilor atât din zona dată, cât și din zona montană, de unde râul î-și ia originea.

Majoritatea pâraielor, care fragmentează teritoriul acestui ocol silvic, străbat acest teritoriu având cursurile în direcția sud-est, fiind afluenți direcți ai râului Nistru, cu excepția pârăului Draghinici, care se revarsă în Răut, cursul orientat spre sud.

Nivelul apelor freatice din lunca Nistrului variază de la 1 la 4 m, iar în luncile afluenților lui se coboară până la 15 – 25 m. Debite permanente, cu unele mici excepții pe parcursul anului, au pâraiele Ciorna, Valea satului, Saharna și Valea Rezinei.

Rețeaua hidrografică este sub influența directă a regimului de precipitații din zona respectivă, fiind destul de limitată.

În teritoriu, vegetația forestieră este mult influențată de regimul hidrologic, apa constituind pentru ea aproape în toate cazurile un factor limitativ.

. Climatologie

Teritoriul O.S. Susleni, prin poziția sa, se încadrează în sectorul de climă continental-moderată. După raionarea geobotanică a republicii Moldova teritoriul acestui ocol silvic aparține Subprovinciei Basarabene din Provincia Europeană a pădurilor de foioase de amestec a zonei forestiere.[15]

Regimul termic și de precipitații din acest teritoriu are următorii indici:

– temperatura medie anuală 9°C

– cantitatea de precipitații medii anuale 445 mm

– vânturile predominante sunt din partea de nord-vest;

– maximele absolute depășesc ușor limita de 40°C;

– primul îngheț la suprafața solului s-a consemnat la sfârșitul lunii septembrie, iar în aer – la începutul lunii octombrie;

– înghețurile tardive de primăvară s-au consemnat la începutul lunii mai.

Climatul stațional determinat de cel general este modificat în funcție de diferențele de altitudine, forme de relief, expoziție individualizându-se climate locale de platouri, versanți, depresiuni, culmi, văi.

Climatul în general este favorabil dezvoltării speciilor principale ca gorunul și stejarul în amestec cu carpenul, teiul, frasinul, paltinul, arțarul tătărăsc și alte specii.

Se constată o evidentă tendință spre aridizare a climei în ansamblu din zonă.

2.2. Condițiile edafice

Studiul pedologic este o necesitate fundamentală pentru cunoașterea și definirea stațiunilor, de stabilire a măsurilor de folosire judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor [1]. În scopul cunoașterii tipurilor genetice de sol, ca caracteristicilor fizico-climatice ale acestora, a relațiilor cu vegetația forestieră și pentru a caracteriza principalele tipuri de stațiune, amenajarea pădurilor din Ocolul Silvic Susleni s-a făcut cu cartări staționale la scara mijlocie [9]. Au fost preluate și descrise toate profilele de sol principale executate anterior de către expediția complexă „Lesproiect” din or. Kiev (1985), precum și de către echipa mixtă de amenajiști din România și Republica Moldova (1995).

Solurile descrise la lucrările de amenajare din cadrul Ocolului Silvic Cineșeuți sunt prezentate în tabelul 2.2.1.

Tabelul 2.2.1

Repartiția suprafețelor pe tipuri și subtipuri de sol

Cernoziomurile tipice (0,1%) s-au format pe loess și depozite loessoide, mai rar pe argile sau luturi, pe versanți slab-moderat înclinați, platouri, mai rar văi, reprezentând următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-AC-C (Am-AC-Cca). Orizontul Am are 40-50 cm grosime, închis la culoare. Orizontul de tranziție AC este gros de 20-25 cm, de culoare puțin mai deschisă ca orizontul Am, de obicei brun-închisă până la cenușie. Orizontul C (Cca) gros de 30-40 cm și mai mult, are culoare brun-gălbuie sau gălbuie-brună.

Cernoziomurile tipice sunt soluri afânate, permeabile, bogate în humus, conținând 3-6% humus în orizontul Am. Gradul de saturare în baze este mai mare de 90%, cu reacție neutră-slab alcalină, pH-ul variind între 7,0 – 8,3. Activitatea microbiologică este foarte intensă. Sunt bine aprovizionate cu substanțe minerale și sunt foarte fertile. Singurul factor limitativ este deficitul de umiditate din perioada de vară.

Cernoziomurile rendzinice (2,4%) au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-A/C-Rrz sau Am-A/C-C-Rrz, asemănătoare celor tipice, dar cu orizont Rrz în primii 150 cm, orizontul Am format pe alte materiale decât cele provenite din substrat.

Cernoziomurile pseudorendzinice au succesiunea de orizonturi pe profil de tipul Am-A/C-Cpr, cu Cpr în primii 150 cm.

Cernoziomurile cambice tipice(2,2%), cunoscute sub denumirea de cernoziomuri levigate, sunt formate pe loessuri, depozite loessoide, luturi sau argile, pe platouri și versanți slab înclinați. Inițial, cernoziomurile cambice, s-au format în cuaternar, sub vegetația de stepă, după care, în postglaciar și subatlantic, au evoluat sub vegetație forestieră de silvostepă.

Cernoziomurile cambice tipice au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Bv-Cca-C (Am-Bv-C)orizontul Am de culoare brun-închisă, negricioasă, gros de 40 – 50 cm (uneori mai gros). Orizontul B cambic (Bv) este gros de 30 – 60 cm, este închis la culoare cel puțin în partea superioară a lui, conține mai multă argilă formată pe loc și migrată de sus. Orizontul C (Cca) gros de 40 – 50 cm, are culoare brun-gălbuie și apare, de regulă, între 80 și 120 cm, după care urmează materialul parental C. La nivelul orizontului Cca apar eflorescențe, pseudomicelii, vinișoare, tubușoare și pete sau concrețiuni de carbonați de calciu.

Aceste soluri sunt bogate în humus (3-5%) și în acizi aminici concentrați în orizontul Am de tip mul-mul calcic. Gradul de saturație în baze este mai mare de 85%, iar pH-ul variază între 6,5 – 7,0, având reacția slab acidă la neutră.

Cernoziomurile cambice rendzinice (5,4%) sunt asemănătoare celor tipice, dar cu orizont Rrz în primii 150 cm, iar orizontul Am format pe alte materiale decât cele provenite din substrat. Succesiunea orizonturilor pe profil este: Am-Bv-Rrz.

Cernoziomurile argiloiluviale tipice (27,9%) s-au format în zona de silvostepă, la trecerea spre zona forestieră. S-au format îndeosebi pe loessuri și depozite loessoide, dar și pe nisipuri, luturi, argile și uneori roci dure. Relieful este de câmpie, podișuri sau dealuri joase. Vegetația naturală este tipică de silvostepă, fiind alcătuită din alternanțe de pajiști de graminee și pâlcuri de stejar pufos, stejar pedunculat și alte specii de amestec. Cernoziomurile argiloiluviale apar alături de cernoziomurile cambice în zonele mai umede. Bioacumularea și humificarea sunt mai puțin intense, iar alterarea, levigarea argilei sunt mai accentuate, în comparație cu cernoziomurile cambice.

Cernoziomurile argiloiluviale au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Bt-C (Cca). Orizontul Am are grosime de c-ca 40-50 cm. Orizontul Bt are grosimi variabile până la 100 cm și este mai deschis la culoare cel puțin în partea superioară. Orizontul C sau Cca începe de la adâncimi de peste 125 cm, uneori chiar sub 150 cm. Cernoziomurile argiloiluviale au întotdeauna orizontul Bt mai gros decât orizontul Am și cu o diferențiere texturală perceptibilă prin mijloace organoleptice.

Textura cernoziomurilor argiloiluviale este diferențiată pe profil, indicele de diferențiere texturală fiind mai mare ca la cernoziomurile cambice (1.2-1.4). proporția de argilă este cu 5-10% mai mare în orizontul Bt decât în Am.

Structura este glomerulară mică și medie, bine dezvoltată în orizontul Am și prismatică, slab la moderat dezvoltată în Bt. Restul proprietăților sunt foarte bune în Am și în Bt relativ bune. Conținutul de humus este același ca și la cernoziomurile cambice (3-5%) în orizontul Am, iar rezerva de 160-200 t/ha. Datorită levigării mai intense, gradul de saturație în baze poate coborî sub 75%, iar pH-ul scade până la 6,0 (soluri cu reacție slab acidă). Proporția de humus scade relativ repede pe profil, iar CaCO3 se află la adâncimi mai mari, de peste 125-150 cm. Sunt soluri active din punct de vedere microbiologic și sunt bine aprovizionate cu substanțe nutritive.

Cernoziomurile argiloiluviale rendzinice (6,7%), cu orizont Rrz în primii 150 cm, au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Bt-Rrz.

Cernoziomurile argiloiluviale sunt soluri de fertilitate ridicată, singurul factor limitativ și în acest caz constituindu-l regimul deficitar de umiditate care poate fi ameliorat prin irigații. Și pentru vegetația forestieră de pe cernoziomurile argiloiluviale apa este factorul limitativ.

Solurile cenușii. Reprezintă 45,9% din suprafața molisolurilor și 37,9% din suprafața analizată. S-au format și evoluat sub păduri de cvercinee pure de gorun și stejar pedunculat sau de amestec a acestora cu alte foioase. Humificarea litierei și a altor resturi organice se produce sub acțiunea predominantă a ciupercilor.

Solurile cenușii prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Ame-Bt-C (Cca). Orizontul Am este un orizont cu mull, de 30-40 cm grosime, de culoare cenușie închisă până la brună foarte închisă. Orizontul Ame are grosimi de 10-30 cm, este mai închis la culoare (valori și crome sub 3,5) și este un orizont mixt atât de acumulare reziduală a nisipului și pulberilor fine de cuarț pe fețele unităților structurale. Orizontul Bt, este gros de 60-140 cm, este de culoare brună, brun-gălbui închis.

Solurile cenușii au textură mijlocie, lutoasă sau luto-nisipoasă, mijlocie fină sau luto-argiloasă.

Structura este glomerulară în Am și Ame și prismatică în orizontul Bt sunt relativ favorabile.

Orizontul Am este bogat în humus de tip mull calcic, gradul de saturație în baze poate urca până 90%, iar pH-ul – până la 6,8. În orizontul Ame, gradul de saturație în baze poate să scadă până la 65%, iar pH-ul la 5,2. Activitatea microbiologică și aprovizionarea cu substanțe nutritive sunt relativ bune.

Pentru vegetația forestieră, solurile cenușii au o fertilitate mai ridicată decât cernoziomurile argiloiluviale, întrucât au rezerve de apă fiziologic activă mai mare. Pădurile de cvercinee și de amestec a acestora cu alte foioase situate pe aceste soluri realizează clase mijlocii și inferioare de producție datorită deficitului de umiditate din sezonul estival târziu (din a doua jumătate a sezonului de vegetație).

Solurile aluviale. Apar insular pe văile din regiunea dată, în apropierea unor lacuri sau bălți, pe terenuri frecvent sau rar inundabile, fiind caracterizate ca soluri aluviale gleizate. Ele pot susține arborete de plopi și salcie (pe terenurile cu pânze de ape freatice aproape de suprafața 0,5-1 m).

Solurile aluviale gleizate prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Go sau Ao-Go-Gr. Orizontul Ao este puțin mai gros de 20 cm, putând atinge 40-50 cm, este bine conturat și cu stratificații puțin evidente. Este de culoare brună cenușie, brună închisă, deosebindu-se evident de materialul parental format din depozite stratificate de origine fluviatilă, cu texturi și compoziții foarte diverse.

Rendzine. Rendzina tipică (13,0%) cu orizont Rrz în primii 150 cm, are următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-AR-Rrz, uneori AR-Rrz. Rendzinele sunt bogate în humus (3-10%), în alcătuirea căruia predomină acizii huminici saturați cu calciu. Datorită acestuia structura este glomelurară, bine dezvoltată. Aceste soluri sunt saturate în baze, reacția slab alcalină-neutră, pH = 7 – 8.

Erodisoluri. Erodisolurile (4,1%) apar cu deosebire pe versanții supuși eroziunii datorită folosirii intensive și neraționale a terenurilor prin care are loc îndepărtarea orizonturilor superioare ale solului, uneori chiar până la roca mamă (materialul parental), astfel încât orizonturile rămase nu mai permit încadrarea într-un anumit tip de sol. Ele apar datorită eroziunii intensive de suprafață sau ca urmare a unor lucrări de nivelare a terenurilor sau decopertare. În funcție de solul de origine și de intensitatea eroziunii, erodisolurile pot avea profile foarte variate ca exemplu Ap-C, Bv-C, Cy, etc. Proprietățile erodisolurilor variază în raport cu tipul de orizont ajuns la zi prin eroziune. Aceste soluri sunt în general slab fertile sau nefertile în funcție de gradul de eroziune.

Se constată, că în general solurile identificate prezintă caracteristici favorabile dezvoltării speciilor forestiere, dispunând de rezervele nutritive necesare.

2.3. Tipuri de stațiune

Din prezentarea anterioară reiese că în regiunea în care se întind pădurile Ocolului Silvic Susleni, condițiile geomorfologice, climatice, pedologice, altitudinea, expoziția, înclinarea, temperatura, insolația, precipitațiile, troficitatea solului, umiditatea, profunzimea și volumul fiziologic util variază astfel, că se diferențiază mai multe tipuri de stațiuni forestiere în cadrul a două etaje fitoclimatice: deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal (FD2) și deluros de stejărete (FD1).[1]

Tipul de stațiune forestieră reprezintă un tip de condiții de teren, având același efect asupra creșterii pădurii, adică un complex de factori naturali (climatici, edafo-hidrologici) care acționează asupra vegetației [1]. Cunoscându-se factorii staționali, s-au identificat 8 tipuri de stațiuni forestiere, a căror diagnoză sumară se prezintă în tabelul 2.3.1.[6]

Tabelul 2.3.1.

Tipuri de stațiune identificate

Se constată că stațiunile sunt: de bonitate superioară – 0,4%; de bonitate mijlocie – 51,2% și de bonitate inferioară – 48,4%.

Analizând comparativ potențialul productiv al stațiunilor și productivitatea reală realizate de arboretele care vegetează în ele, se constată că o parte din stațiuni nu sunt folosite la capacitatea reală, pe ele dezvoltându-se arborete de productivitate scăzută celei oferite. Motivele principale al acestei situații îl constituie proveniența arboretelor din lăstari la a III-a, a IV-a și V-a generație, existența arboretelor artificiale (de regulă salcâmete) plantate în locul cvercineelor, precum și afectarea arboretelor de chiciură, care le-a redus consecutiv înălțimile arborilor și a arboretelor în ansamblu, încadrându-le în clase de producție inferioare.

2.4. Tipuri de pădure

Vegetația forestieră a ocolului silvic este caracteristică zonei de dealuri joase și platouri.[1]

Încadrarea pădurii pe tipuri de pădure s-a făcut după schema tipologică elaborată pentru pădurile din România. Astfel pentru pădurile ocolului silvic au fost identificate 18 tipuri de pădure, prezentate în tabelul 2.4.1.[6]

Tabelul 2.4.1

Repartiția suprafețelor pe tipuri de pădure și clase de productivitate

Din acest tabel se vede că 51% din toate tipurile de pădure sunt de productivitate mijlocie și 49% – de productivitate inferioară.

2.5. Structura fondului de protecție/producție

Fondul de protecție/producție este constituit din 2955,1 ha păduri, toate încadrate în grupa I funcțională. Structura și mărimea fondului de protecție/producție este redată în capitolul 16, pe grupe funcționale, clase de vârstă, clase de producție și specii. De asemenea este prezentată repartizarea suprafețelor pe categorii de consistență, clase de producție medii, creșterile curente, mărimea și calitatea fondului, vârstele medii pe specii ș. a.

La suprafața totală a fondului de protecție/producție (2955,1 ha) volumul lemnos este de 334128 m³ (revenind 113 m³/ha și o creștere de 3,8 m³/an/ha). Vârsta medie a arboretelor este de 49 ani, clasa de producție medie este 4,1 consistența medie a fondului este 0,77.

La nivelul ocolului silvic arboretele se caracterizează prin următoarele:

productivitatea arboretelor este superioară pe 1% din suprafața lor, mijlocie pe 25%, inferioară pe 74% din suprafața lor;

pe categorii de consistență: 86% din arborete au consistență de 0,7 și mai mare, 11% – cuprinsă între 0,4-0,6 și 3% au consistență mai joasă de 0,4;

după felul amestecului: 26% sunt arborete pure, 24% sunt în amestec între 50 și 80% și 50% în amestec sub 50%;

după proveniență: 66% sunt din lăstari, 32% – din plantații și 2% – din sămânță;

vitalitatea este normală în procentul de 40%, și slabă 60%.

În ceea ce privește structura orizontală a arboretelor se constată că, raportată la suprafață, stejarul pedunculat constituie specia dominantă a pădurilor din ocolul silvic (29%), urmată de salcâm (17%), gorun (15%), frasin (10%) și de carpen (5%).

Stejarul pedunculat, ocupând 29% din suprafața arboretelor, de regulă, vegetează la altitudini sub 200 m, pe platouri și versanți cu expoziții diverse. Privitor la amestec, vegetează în arborete pure (14%) sau în amestec (86%), de regulă, cu goruul și specii de amestec (tei, carpen, frasin, paltin, cireș). Provine din lăstari (73%) și plantații (27%), având vitalitate normală – 27% și vitalitate slabă – 73%.

Gorunul vegetează, de regulă, pe altitudini peste 200 m, în general, ocupând platourile și versanții însoriți. Vegetează în arborete pure (16%) sau în amestec (84%) cu alte foioase ca stejarul pedunculat, cireșul, frasinul, carpenul, teiul, jugastrul, arțarul, ulmul ș. a. specii. Având vitalitate normală – 20% și slabă – 80, realizează productivitate superioară (1%), mijlocie (71%) și inferioară (28%), de proveniență din plantații (20%), lăstari (78%), mai rar din sămânță (2%). Vârsta medie este de 66 ani.

Introducerea salcâmului în stațiuni proprii cvercineelor s-a practicat în ultimele decenii. Odată introdus, salcâmul s-a extins considerabil. Datorită ușurinței regenerării lui, prin capacitatea sporită de drajonare și lăstărire și a ușurinței efectuării lucrărilor de cultură și exploatare, salcâmul de multe ori a fost preferat în locul cvercineelor. La extinderea lui a contribuit reducerea în arboretele de cvercinee a densităților sub limita critică, prin igienizări repetate, fără măsuri eficiente de reconstrucție ecologică a cvercineelor, neefectuarea la timp a operațiunilor culturale în culturile și regenerările naturale de cvercinee și alte foioase, care au fost invadate de drajonii și de semințișuri de salcâm din arboretele învecinate.

În stațiuni mai puțin afectate de chiciură salcâmul, restabilindu-se relativ mai ușor vegetează normal până la vârste de până 30 ani. În celelalte situații, salcâmul vegetează slab și necesită lucrări de regenerare, conservare sau reconstrucție ecologică.

Frasinul, ca specie principală de amestec în arboretele de cvercinee, participă cu o cotă de 10%, vegetând în arborete pure (plantații) sau în arborete de amestec (naturale), realizează productivitate mijlocie (26%) și inferioară (74%) și are vitalitate normală 36% și slabă 64%. 20% sunt arborete pure, restul suprafeței frasinul î-l deține în amestec, de regulă cu cvercineele.

Celelalte specii constituie un procent mic și se găsesc în amestec cu speciile principale cu excepția unor arborete pure pe suprafețe mici.

În raport cu ciclul de producție de 90 ani în care clasa de vârstă normală este de 422,7 ha, structura pe clase de vârstă în SUP A este dezechilibrată cu excedent foarte mare de suprafață în clasa a IV-a de vârstă (869,4 ha sau 46%) și cu deficit de suprafață în clasele I-a, a II-a, a III-a, a V-a și a VI-a.

Situația sintetică pe specii (tabelul 16.3.) redă detaliat toate caracteristicile speciilor din fondul forestier al acestui ocol silvic. Analizând structura pe verticală a arboretelor se constată că în cea mai mare parte a lor au structură relativ plurienă (48%), relativ echienă (35%) și echienă 17%).

Analizând comparativ productivitatea stațiunilor cu productivitatea arboretelor se remarcă o neconcordanță: bonitatea superioară a stațiunilor se însușește de către arborete în proporție de 68 %, iar stațiunile de bonitate mijlocie sunt însușite de către arborete în proporție de doar 56 %, fapt care arată că stațiunile nu sunt valorificate eficient, integral la capacitatea lor de către vegetația forestieră.

Pe viitor se impune ca prin măsurile gospodărești impuse în acest studiu și în cele ce vor urma, corect aplicate în practică, să sporească procentul arboretelor relativ pluriene și să se realizeze chiar arborete pluriene. Aceste măsuri constau în special din aplicarea de tratamente adecvate: tăieri progresive, de reconstrucție, de conservare, de îngrijire (în deosebi rărituri) cu caracter selectiv, care vor duce treptat la realizarea unor structuri multietajate, astfel încât procentul actual mare al arboretelor echiene și relativ echiene să se reducă cât mai mult posibil.

2.6. Concluzii privind condițiile staționale și de vegetație

În pădurile Ocolului Silvic Susleni, situate în două etaje fitoclimatice: FD2 – Deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal și FD1 – Deluros de stejărete, sunt condiții bune pentru vegetația a așa specii de bază ca gorunul și stejarul pedunculat și specii de amestec ca frasinul, teiul, carpenul, jugastrul și altele. Cu părere de rău, sunt și mulți factori destabilizatori și limitativi, care stagnează procesele normale de vegetație: stațiuni degradate, stațiuni cu substraturi litologice calcaroase, perioadele repetate și îndelungate de secetă din ultimii ani ș. a. Dar, cel mai puternic factor perturbant și destabilizator a fost chiciura din anul 2000, care a provocat rupturi și uscări de arboret în masă.

Reieșind din situația creată în pădurile acestui ocol silvic, se relevează următoarele concluzii:

• fenomenul „chiciură”, ca cel mai puternic factor destabilizator, a produs:

– rărirea pădurilor;

– declanșarea proceselor de uscare în arborete;

– invazia bolilor și dăunătorilor;

– aridizarea și tasarea solului;

– înrăutățirea condițiilor de regenerare;

– limitarea capacității productive a stațiunilor;

– degradarea treptată a stațiunilor;

– succesiunea nedorită a vegetației;

– dereglarea și degradarea treptată a ecosistemelor naturale etc.;

• măsurile de igienizare și de reconstrucție ecologică aplicate până în prezent în arboretele din acest ocol silvic nu au fost destul de eficiente;

• procesele de uscare a arboretelor și de degradare a ecosistemelor este un proces progresiv continuu;

Pentru stoparea definitivă a proceselor destabilizatoare și destructive și pentru ameliorarea stării sanitare a pădurilor se impune elaborarea și implementarea unui program care ar include următoarele:

– analizarea detaliată a stării fitosanitare din arboretele acestui ocol silvic;

– prognozarea dinamicii răspândirii proceselor de uscare a arboretelor, a focarelor de boli și dăunători;

– elaborarea setului de măsuri necesare de efectuat în vederea stopării proceselor destabilizatoare și ameliorării situației create;

– elaborarea metodelor de lucru și a etapelor de implementare;

– evaluarea, în baza amenajamentului silvic și în baza unor investigații suplimentare, a tuturor volumelor de lucru necesare de efectuat în arboretele afectate, calcularea perioadei necesare pentru implementarea acestor măsuri;

– calcularea cheltuielilor de suportat în procesul lucrărilor de implementat;

– calcularea capacității și posibilității proprii (a ocolului silvic) în implicarea la aceste lucrări;

– atragerea și implicarea în aceste lucrări a tuturor organelor de resort (de la AS „Moldsilva” până la guvernul republicii);

La lucrările de regenerare artificială trebuie neapărat să se țină seama de tipologia forestieră elaborată prin amenajament pentru acest ocol silvic, de schemele și compozițiile de împădurire, de recomandările indicate. Este strict necesar ca materialul reproductiv (sămânța sau puieții) de folosit să fie colectat din aceleași stațiuni (de pe loc) sau din stațiuni similare celor în care se v-a regenera.

Efectul ameliorativ v-a rezulta numai atunci, când procesele de restabilire la nivel de arboret, stațiune, ecosistem, v-a predomina față de procesele de degradare declanșate în acestea.

3. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

3.1. Istoricul și analiza modului de gospodărire a pădurilor până la intrarea în vigoare a amenajamentului expirat

Preocupări practice privind amenajarea pădurilor dintre râurile Prut și Nistru, potrivit datelor din arhivă, datează încă din 1861, când s-a întocmit primul amenajament de către comisiile topometrice ale Marelui Stat Major al Imperiului Rus, iar până în 1918, amenajamentele se făceau de către echipe speciale de amenajiști taxatori după normele elaborate de către o comisie permanentă de pe lângă Departamentul pădurilor din Petrograd. În pădurile din acest teritoriu se aplicau aproape exclusiv tăieri în crâng simplu, practicate în benzi alterne, cu ciclul de 20-40 ani, și numai în anumite cazuri se aplica tratamentul tăierilor succesive cu ciclul de 80-100 ani. Începând din anul 1914, amenajamentele silvice nu au mai fost respectate din cauza condițiilor specifice războiului, iar multe suprafețe acoperite cu pădure în această perioadă au fost tăiate și defrișate.[6]

Din anul 1918 pădurile din acest teritoriu, ca și celelalte păduri din Basarabia, au fost naționalizate și supuse de drept regimului silvic. Amenajamentele silvice se întocmeau de către inginerii amenajiști ai Corpului Tehnic Silvic Român.

Făcând abstracție de pădurile statului, toate pădurile erau gospodărite în crâng cu ciclul de 20-40 ani. Din 1920 se inaugurase crângul cu rezerve și începuse să se aplice regimul codru.

În anul 1921, administrarea pădurilor statului se realiza de către Administrația Casei Pădurarilor din Direcția regională II Chișinău cu 14 ocoale silvice, din care și Ocolul Silvic Orhei, din care făceau parte și pădurile din acest teritoriu.

Urmează apoi perioada de după 1940, când toate pădurile statului au fost amenajate într-un sistem unitar în perioada 1946-1947 (cele ale colhozurilor și sovhozurilor în perioada 1948-1950), și reamenajările din anii 1957, 1965, 1975 și 1985, executate de către instituțiile specializate de proiectări și amenajări silvice din Lvov și Kiev, după normele stabilite în fosta Uniune Sovietică.

Până în anul 1965, pădurile din acest teritoriu se gospodăreau în vederea asigurării permanenței recoltelor de masă lemnoasă (lemn gros și foarte gros pentru gater, mobilă și alte utilizări). Necesitățile de lemn de mici dimensiuni și mijlocii erau asigurate prin lucrările de îngrijire. Nu erau neglijate nici sortimentele secundare de lemn de foc pentru populație. Nu se punea problema unei gospodării diferențiate a pădurilor.

După 1965 s-a pus problema pădurilor de producție și s-a ajuns la necesitatea unei gospodăriri diferențiate a pădurilor, astfel toată suprafața ocolului silvic a fost încadrată în grupa I funcțională – păduri cu funcții de protecție. Reglementarea producției s-a făcut ținându-se seama de încadrarea funcțională, excluzându-se de la tăieri anumite arborete cu funcții speciale de protecție (a solului, a apelor, ș. A.)

3.2. Analiza aplicării prevederilor amenajamentului expirat

La amenajarea din 1995 s-a stabilit suprafața totală a Ocolului Silvic Susleni de 3689,6 ha. La lucrările de amenajare s-au folosit materialele amenajamentului din 1985, hărțile anexate acestui amenajament, fiind avizate de către serviciul de cadastru din teritoriu [6]. Ca bază cartografică au fost utilizate planuri topografice cu curbe de nivel restituite la scara 1:10000.[10]

Stabilirea volumelor de masă lemnoasă a fost efectuată folosind tabelele de producție simplificate, elaborate de specialiști de la ICAS, Brașov.

Întreaga suprafață a fost încadrată în grupa I funcțională – păduri cu funcții cu prioritate de protecție și diferențiată pe următoarele categorii funcționale:

1.2.A – Păduri situate pe stâncării, pe trenuri cu eroziune în adâncime, pe terenuri cu înclinația mai mare de 20 gr. (T II);

1.2.E – Plantații forestiere situate pe terenuri degradate (T II);

1.2.L – Păduri situate pe terenuri cu substraturi litologice foarte vulnerabile la eroziuni și alunecări, cu pantă până la 20 gr. (T III);

1.4.B. – Păduri din jurul municipiilor, orașelor și comunelor, precum și păduri situate în perimetrul construibil al acestora (T III);

1.5.C – Rezervații naturale, ce cuprind suprafețe de teren și ape din fondul forestier de întinderi variate, destinate conservării unor medii de viață, a genofondului și ecofondului forestier, constituite conform „Legii privind fondul ariilor naturale protejate de Stat” (T I).

Din suprafața totală a ocolului silvic, pădurile dețineau 90%, fiind încadrate în subunități de protecție/producție (SUP) după cum urmează:

SUP „A” – codru regulat, sortimente obișnuite;

SUP „M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită;

SUP „E” – rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii potrivit „Legii privind Fondul Ariilor Naturale protejate de Stat.

3.2.1. Recoltarea posibilității de produse principale. Lucrări de conservare și reconstrucții ecologice

Prevederile amenajamentului anterior cu privire la recoltarea de produse principale, lucrări de conservare și reconstrucții ecologice și nivelul de realizare a acestor prevederi sunt redate în tabelul 3.2.1.1. și figurele 3.2.1.1, 3.2.1.2.

Tabelul 3.2.1.1

Prevederile amenajamentului anterior cu privire la recoltarea de produse principale, lucrări de conservare și reconstrucții ecologice și nivelul de realizare a lor

După cum se vede din acest tabel, planul decenal de produse principale nu a fost depășit nici pe suprafață și nici pe volum. Tăierile progresive s-au realizat cu doar 17 la sută pe suprafață și cu 47 la sută după volum. Tăierile în crâng de jos s-au realizat cu 87 la sută pe suprafață și cu 91 la sută pe volum.

Figura 3.2.1.1. – Dinamica realizărilor de produse principale

Figura 3.2.1.. – Dinamica realizărilor tăierilor de conservare

Planul tăierilor de conservare s-a realizat cu 66% pe suprafață și ci 45% pe volum.

3.2.2. Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor

Prevederile amenajamentului precedent cu privire la lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor și nivelul de realizare în perioada expirată se redă în tabelul 3.2.2.1.[6,13]

Tabelul 3.2.2.1

Prevederile amenajamentului precedent cu privire la lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor și nivelul de realizare în perioada expirată

Răriturile au fost realizate cu 62% față de prevederi pe suprafață și cu 60% pe volum. Curățirile, însă, au fost depășit, însumând 303% față de prevederi pe suprafață și 443% pe volum. Intensitatea curățirilor a fost de 5 m³/ha, iar a răriturilor – 14 m³/ha.

3.2.3. Alte tăieri

În Ocolul Silvic Susleni în perioada aplicării amenajamentului expirat s-au practicat și alte tăieri. Conform datelor preluate de la întreprinderea silvică aceste tăieri poartă caracter de igienizare. În anul 2004 cu astfel de tăieri s-au parcurs arborete pe o suprafață de 137 ha, extrăgându-se un volum total de 44 m³ (0,3 m³/ha), iar în anul 2005 s-au parcurs arborete cu o suprafață de 70 ha cu un volum extras de 29 m³ (0,4 m³/ha).

Aceste tăieri au fost impuse de starea fitosanitară rea a arboretelor respective, stare exprimată prin uscări izolate sau în grupe de arbori, arborii respectivi fiind invadați și de dăunători. Această stare a arboretelor parvine ca urmare a consecințelor chiciurii din anul 2000, iar lucrările efectuate în ele nu sunt incluse în planul decenal.

Alte tăieri diverse în acest ocol silvic nu s-au înregistrat.

Date cu privire la tăierile diverse efectuate în acest ocol silvic se prezintă în tabelul 3.2.3.1.

Tabelul 3.2.3.1

3.2.4. Lucrări de regenerare

3.2.4.1. Împăduriri

Prevederile amenajamentului precedent și nivelul de realizare a împăduririlor în perioada expirată se redă în tabelul 3.2.4.1.1.[6]

Tabelul 3.2.4.1.1

Prevederile amenajamentului precedent și nivelul de realizare a împăduririlor în perioada expirată

Din 125,9 ha de culturi silvice fondate în această perioadă 78,2 ha (62%) au fost trecute în stare de masiv, 16,4 ha (13%) au fost trecute la pierderi și 31,3 ha (64%) sunt rămase în creștere.

Trebuie menționat că nu a fost respectată compoziția de regenerare în golurile din unitățile amenajistice 29J, 30C, 34I (actual 34Q) ș. a. În aceste stațiuni, apte cvercineelor, s-a plantat cu salcâm, glădiță, și alte specii, nerecomandate prin amenajamentul anterior.

Compoziția de regenerare a fost respectată în u. a. 5S, 8E, 29M, 29T, 33G, 36C, 39E, 43L ș. a.. Aceste arborete au realizat o reușită bună, dar și o compoziție corespunzătoare cu excepția u. a. 32C, 33G, 37Y, 39E, 43L și altele, în care nu a fost introdusă speciile de amestec (paltinul, cireșul ș. a.), acest lucru, rămânând pentru deceniul următor.

3.2.4.2. Lucrări de ameliorare (completări)

Prevederile amenajamentului precedent și nivelul de realizare a completărilor în perioada expirată se redă în tabelul 3.2.4.2.1.

Datele preluate de la întreprinderea silvică sunt raportate pentru întreaga suprafață a arboretelor parcurse cu completări. Conform datelor preluate, din suprafața totală a culturilor silvice în care au fost efectuate completări – 87,4 ha, 72,9 ha (83%) au fost trecute în stare de masiv, 4,4 ha au fost trecute la pierderi și 10,1 ha (12%) de astfel de culturi au rămas în creștere.

Nu s-au efectuat completările necesare în u. a. 7X, 15A, 15G, 18C, 18I, 18M, 20C, 21L, 33D, 34J ș.a.

În u. a. 5B, 5O, 7U, 16O, 19P, 20D, 34C ș. a., efectuîndu-se completările necesare, s-a obținut o reușită bună atât în plan cantitativ (suprafața, consistența), cât și în plan calitativ (compoziția).

Tabelul 3.2.4.2.1

Prevederile amenajamentului precedent și nivelul de realizare a completărilor în perioada expirată

3.2.4.3. Lucrări de ajutorare a regenerării naturale

În perioada de implementare a prevederilor amenajamentului anterior lucrări de ajutorare a regenerării naturale s-au efectuat exclusiv în arborete de salcâm parcurse cu tăieri în crâng. Aici aceste lucrări au constat din provocarea drajonării și s-au efectuat în arborete cu o suprafață totală de 143,2 ha.

În arboretele natural fundamentale de cvercinee lucrările de ajutorare a regenerării naturale efectuate în acest ocol silvic nu s-au înregistrat. În astfel de arborete, urmate a se regenera natural, artificial, prin semănături directe sub masiv sau prin plantări, sau mixt, s-au efectuat următoarele lucrări:

– strângerea parțială a litierei groase și înlăturarea ei, eliminarea buruienilor și a subarboretului în fâșii sau în vetre, tăblii sau fâșii, pentru plantarea (semănatul cu ghindă) ulterioară cu puieți;

– lucrări pentru asigurarea dezvoltării normale a regenerărilor instalate (descopleșiri ș. a.).

3.3. Concluzii privind gospodărirea din trecut a pădurilor

Modul de gospodărire din trecut a făcut ca o parte din arborete să fie destructurate ecologic, cu multe arborete de tip derivat provenite din lăstari, monoculturi unietajate, cu productivitate mult inferioară celei natural potențiale. La scăderea productivității au contribuit într-o măsură însemnată și secetele frecvente, dar cel mai distrugător factor care a afectat pădurile acestui ocol silvic au fost calamitățile naturale care au avut loc la sfârșitul lunii noiembrie anul 2000: chiciura, fenomen care a produs efecte negative esențiale în arborete și în ecosisteme naturale, provocând rărirea pădurilor, aridizarea solului, succesiunea nedorită a plantelor, arboretelor și a ecosistemelor naturale în întregime.

Această stare a pădurilor se accentuează continuu pe fonul dificultăților economice, deficitului de finanțe și de muncitori calificați, volumelor mari a lucrărilor de exploatare-regenerare specifice acestei perioade, precum și supraîncărcarea unităților silvice cu alte planuri (de colectare a plantelor medicinale etc.), care au produs dificultăți la realizarea lucrărilor principale: exploatarea și regenerarea pădurilor, îngrijirea regenerărilor. Pentru redresarea situației create, se impun acțiuni ample de reconstrucție ecologică la nivelul întregului fond forestier, precum și atragerea atenției la lucrările de bază.

Posibilitatea din tăierile principale în perioada analizată în suprafață a fost realizată în proporție de 74%. Cât privește volumul, posibilitatea a fost depășită neesențial, fiind realizată în proporție de 105%.

Trebuie menționat faptul că, necătând la calamitățile naturale care au afectat puternic fondul de producție, indicele de posibilitate s-a menținut la nivelul preconizărilor.

Planul decenal din tăieri de conservare a fost realizat cu 79 la sută pe suprafață și cu 54 la sută pe volum extras. Această posibilitate s-a preconizat de a realiza, în marea lor parte, din plantațiile forestiere executate pe terenuri degradate, dar, reieșind din necesitatea lichidării urgente a consecințelor calamităților din anul 2000, pentru o parte din aceste arborete lucrările de conservare-regenerare s-au amânat pentru alte decenii.

Lucrările de reconstrucție ecologică au fost efectuate în arborete încadrate în rezervații naturale și rezervații peisajistice, arborete în care astfel de lucrări erau strict necesare, mai ales pentru lichidarea consecințelor chiciurii din anul 2000.

Lucrările de împădurire au fost realizate pe suprafață în proporție de 115% din prevederi, reușita acestor lucrări fiind realizată în toate cazurile datorită completărilor efectuate la timp, precum și calității lucrărilor de îngrijire a culturilor silvice instalate. La moment, culturile silvice fondate, au fost trecute în stare de masiv în proporție de 62 la sută, acestea din urmă necesitând lucrări de îngrijire. 16,4 ha (13%) din culturile silvice fondate au fost trecute la pierderi. 31,3 ha (25%) de astfel de culturi au rămas în creștere, majoritate dintre ele având densitate normală, dar mai necesită lucrări de întreținere, iar cealaltă parte, având densitate sub normală, necesită completări și lucrări de întreținere. Lasă de dorit, totuși, la acest compartiment, realizarea compoziției de regenerare, care în multe cazuri nu s-a realizat corespunzător (u. a. 44D, 32C, 37Y ș. a.), sau nu s-a împădurit cu speciile indicate (u. a. 7P, 29J, 30C ș. a.).

Lasă de dorit și lucrările de ameliorare (completări). În u. a. 7X, 15G, 18I, 21L, 34J, nu au fost introduse speciile de amestec, iar la moment această operație nu e posibilă.

Tăierile de îngrijire și de igienă au fost efectuate calitativ, cu intensitate necesară. Cât privește depășirea suprafețelor parcurse cu curățiri (303%), aceasta se motivează prin faptul că multe din arborete au fost parcurse de mai multe ori cu astfel de tăieri, intensitatea intervențiilor fiind mică, iar necesitatea repetării lucrărilor fiind evidentă și argumentată.

Lasă de dorit gospodărirea fondului cinegetic, fapt despre care ne vorbește numărul existent insuficient al efectivelor de vânat față de numărul optim al lor. Este necesar de a interzice eliberarea licențelor pentru vânătoare până nu se va obține, prin măsuri corecte de gospodărire, pentru fiecare fond de vânătoare în parte, numărul optim al efectivelor de vânat respective.

Un alt factor destabilizator în gospodărirea fondurilor forestier și cinegetic este mecanismul neperfectat al implementării „Legii privind fondul Ariilor Naturale protejate ”, care a fost emisă în anul 1997, după intrarea în vigoare a amenajamentului anterior (1996), producând modificări esențiale în structura fondului de protecție și producție.

La zi, nu există un regulament privind gospodărirea fondului cinegetic, lasă de dorit și principiile de stabilire a bonității terenurilor cu destinație cinegetică, nu există normativ silvocinegetic pentru gospodărirea eficientă a acestor fonduri.

Deficitul brațelor de muncă, mai ales în perioadele critice ale anului, precum și nivelul redus de remunerare a lucrărilor din silvicultură, produc defecte în dezvoltarea durabilă a sectorului analizat. Situația critică creată impune o revizuire a atitudinii față de acest sector, unul dintre cele mai durabile și mai importante sectoare a economiei naționale.

4. STABILIREA FUNCȚIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE PĂDURII ȘI A BAZELOR DE AMENAJARE

4.1. Stabilirea funcțiilor social-economice și ecologice ale pădurii

4.1.1. Obiective social-economice și ecologice

În ultimul deceniu, în deosebi după 1990, s-a conturat tot mai clar rolul multiplu: ecologic, economic, cultural și social al pădurilor.

Obiectivele economice și sociale, stabilite pentru pădurile ocolului silvic, se definesc în raport de cerințele generale și locale ale societății, față de produsele și serviciile oferite de pădure. Satisfacerea acestor cerințe se realizează impunând pădurilor sarcini diferențiate atât pentru asigurarea unor funcții de protecție, cât și pentru producerea de masă lemnoasă și a altor produse pe care le poate oferi pădurea.[5]

Prezentul amenajament silvic a detaliat obiectivele amintite la nivel de subunități de gospodărire și subparcele, prin stabilirea unor țeluri concrete de protecție.

Ca obiective principale pentru pădurile acestui ocol silvic se impune a fi protecția apelor, terenurilor și generală a mediului ambiant, crearea unor condiții adecvate de recreare pentru populație și conservarea unor medii naturale.

4.1.2. Funcțiile pădurii corespunzător obiectivelor social-economice și ecologice

Satisfacerea cerințelor multiple ale societății față de pădure, reflectate în obiectivele ecologice și social economice, necesită specializarea fiecărei păduri sau părții de pădure pe anumite funcții [4]. Aceste funcții pe care trebuie să le îndeplinească pădurile supuse amenajării exprimă de fapt destinația lor și se diferențiază în raport cu efectul urmărit [5]. Pentru realizarea acestuia, pădurile trebuie organizate și conduse structural. Scopul final al conducerii structural funcționale îl constituie realizarea structurilor optime ale pădurilor corespunzătoare multiplelor cerințe ale societății. Fiecărei funcții îi este proprie o anumită structură și realizarea structurii respective impune o gospodărire diferențiată atribuite pădurilor.[3]

Conform Regulamentului privind clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1008/30 octombrie 1997), pădurilor Republicii Moldova le sunt atribuite în exclusivitate funcții de protecție a mediului înconjurător, fiind încadrate în grupa I funcțională.

Pădurile Ocolului Silvic Susleni au fost grupate în următoarele subgrupe funcționale:

1.2. Păduri cu funcții de protecție a terenurilor și solurilor;

1.5. Păduri de interes științific și de ocrotire integrală a genofondului și ecofondului forestier.

Aceste subgrupe funcționale au inclus arborete cu următoarele categorii funcționale (conform Regulamentului privind clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale, Legii privind fondul ariilor naturale protejate (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova 1538-XIII/25 februarie 1998) și a codului Silvic intrat în vigoare la 21 iunie 1996) fig. 4.1.2.1.:

1.2.A – Pădurile situate pe stâncării, pe grohotișuri, pe terenuri cu eroziune în adâncime, pe terenuri cu înclinare mai mare de 20 grade (T-II) – 325,6 ha;

1.2.E – Plantații forestiere executate pe terenuri degradate inapte folosințelor agricole (T-II), – 530,1 ha;

1.2.L – pădurile situate pe substraturi litologice foarte vulnerabile la alunecări cu pante până la 20 grade (T-III) – 1904,7 ha;

1.5.C – Rezervații naturale ce cuprind suprafețe de teren și de ape din cadrul fondului forestier destinate conservării unor medii de viață, a genofondului și ecofondului forestier, precum și restabilirii unor componente ale naturii având ca scop menținerea echilibrului ecologic (T-I) – 54,9 ha;

1.5.E – Rezervații peisagistice, în care sunt cuprinse asociații de vegetație sau forme de relief de mare valoare estetică din fondul forestier, prin care se urmărește conservarea frumuseților naturii, constituite conform „Legii privind fondul ariilor naturale protejate ” (T-I) – 169,6 ha;

Fiura. 4.1.2.1. – Structura fondului forestier pe categorii funcționale

4.1.3. Subunitățile de gospodărire constituite

Având în vedere faptul că țelurile de protecție și producție sunt diferite în raport cu repartizarea arboretelor pe categorii funcționale și tipuri de categorii funcționale, realizarea lor se va putea obține numai printr-o gospodărire eficientă în cadrul unor subunități de gospodărire individualizate în funcție de măsurile de gospodărire propuse.

Subunitatea de gospodărire cuprinde suprafețele de pădure, grupate sau dispersate în care este necesar și justificat sub raport ecologic sau social-economic să se aplice un regim de gospodărire diferit de cel al celorlalte porțiuni de pădure.

Astfel au fost constituite următoarele subunități de gospodărire:

subunitatea de gospodărire de tip „E” (SUP E) – rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii cu suprafața de 223,7 ha, care cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T I și categoriile funcționale 5C și 5E;

subunitatea de gospodărire de tip „M” (SUP M) – păduri supuse regimului de conservare deosebită cu suprafața de 829,1 ha, care cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T II și categoriile funcționale 2A și 2 E;

subunitatea de gospodărire de tip „A” (SUP A) – codru regulat, sortimente obișnuite cu suprafața de 1902,3 ha, care cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T III și categoria funcțională 2L.

4.2. Stabilirea bazelor de amenajare ale pădurii

Pentru a satisface în condiții corespunzătoare funcțiile atribuite atât arboretelor luate individual cât și a fondului de protecție în ansamblul său, trebuie să îndeplinească anumite condiții de structură, specifice aspectului optim al acestora.[12]

Structura optimă (normală) spre care trebuie să se îndrepte fondul de protecție și producție, se definește prin amenajament, luându-se în considerare pe lângă funcțiile atribuite și condițiile staționale existente.[12]

În amenajament, structura optimă spre care trebuie îndrumate arboretele și pădurea în ansamblu, este posibil de realizat prin bazele de amenajare: regimul, compoziția-țel, tratamentul, exploatabilitatea și ciclul. Acestea determină caracteristici ale modului general de gospodărire al fiecărui arboret în parte, referitoare la modul de regenerare al arborilor, natura, proporția și modul lor de grupare pe specii, tipul și forma de structură verticală, dimensiunile arborilor, ș. a.

4.2.1. Regimul

Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din sămânță sau pe cale vegetativă), definește structura pădurii din acest punct de vedere.[3]

Atât compoziția pădurilor din Ocolul Silvic Susleni, cât și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, impun aplicarea cu precădere a regimului codru. Ca urmare, toate arboretele gospodărite până acum în crâng, cu excepția salcâmetelor, vor fi conduse treptat spre codru. Pentru cvercinee, până în anii 1990-1994, trecerea la regim codru s-a făcut prin tăieri rase, fiind vizate atât arboretele necorespunzătoare, cât și cele capabile să se regenereze din sămânță. Puține culturi (plantații) de stejar cu o reușită definitivă, corespunzătoare tipului natural de pădure s-au obținut în urma unor astfel de tăieri în perioada de aplicare a amenajamentului anterior în unele arborete de tip natural apte să realizeze regenerare din sămânță

Din totalul cvercineelor, în jur de 75% sunt provenite din lăstari. Ele formează arborete predominant de a treia și a patra generație. Datorită unor condiții favorabile, deși provin din lăstari, unele arborete sunt capabile să se regenereze din sămânță prin aplicarea de tratamente specifice regimului „codru”. Pentru alte arborete trecerea la codru se poate face numai printr-un complex de lucrări de reconstrucție din care nu trebuie să lipsească ajutorarea regenerării naturale, semănăturile și împăduririle sub masiv, ș. a. Arboretele necorespunzătoare vor trece la codru treptat prin lucrări de reconstrucție ecologică.

Rămân, însă, pentru a fi conduse în regimul „crâng” salcâmetele din terenurile degradate și alte asemenea culturi (plantații) silvice provizorii, care se pretează la regenerarea din drajoni și lăstari. În astfel de stațiuni lăstarii și drajonii, prin sistemul lor de înrădăcinare bogat îndeplinesc în condiții satisfăcătoare funcția prioritară antierozională și celelalte funcții speciale de protecție (hidrologice, climatice și sociale). De asemenea salcâmetele de prima și a doua generație, din stațiunile cvercineelor vor fi gospodărite în regimul crâng, urmărind ca ulterior să se realizeze reconstrucția ecologică prin substituirea cu specii specifice zonei respective.

4.2.2. Compoziția-țel

Ca bază de amenajare, compoziția-țel caracterizează structura unui arboret din punctul de vedere al amestecului de specii, proporției și modului lor de grupare. La stabilirea ei trebuie să se aibă în vedere îndeplinirea în condiții optime, a diverselor funcții atribuite arboretelor.[5]

Pentru arboretele exploatabile s-a stabilit compoziția-țel la regenerare (compoziția care se va realiza la momentul regenerării arboretului). Pentru arboretele în care se vor executa numai lucrări de îngrijire și conducere, compoziția-țel va fi aceea ce se va putea realiza la momentul exploatării arboretului, printr-o selecție dirijată și promovând speciile din compoziția actuală, de cea mai mare valoare ecologică sau/și economică, rezistente la factorii biotici și abiotici negativi și corespunzătoare din punct de vedere stațional.[12]

Pentru arboretele în care urmează să se facă completări, compoziția-țel va depinde de proporția speciilor existente și de procentul ce va fi introdus din alte specii, astfel ca amestecul obținut să fie cât mai apropiat, dacă nu chiar identic, cu compoziția-țel corespunzătoare economic și ecologic tipului stațional.

Pentru clasa de regenerare, compozițiile-țel sunt identice cu compozițiile de împădurire indicate de tipul stațional și tipul de pădure sau aproape de acestea.

Compoziția actuală fig. 5.2.2.1 a arboretelor din Ocolul Silvic Susleni este următoarea:

29ST17SC15GO10FR5CA3PIN3PI3JU2NU2ULC2AR2CI1PA1STR1GL4DT

Figura 4.2.2.1 Compoziția actuală

Stabilirea compoziției-țel presupune cunoașterea orientărilor generale pe termen lung, concretizate în obiectivele ecologice și social-economice precum și ținând seama de parametrii ecologici și funcționali ai speciilor autohtone (stejarul, paltinul, frasinul, cireșul, plopul alb, ulmul, salcia, ș. a.). În conturile creșterii valorificării tuturor însușirilor ecosistemelor forestiere legate în special de protecția mediului înconjurător, se recomandă stabilirea unor compoziții optime în concordanță cu compoziția pădurilor naturale și cu ideea asigurării biodiversității compoziționale la un nivel optim. Însă există multe arborete care nu valorifică optim potențialul silvoproductiv datorită provenienței din lăstari, arborete de tip derivat (plopișuri, arțărișuri, frăsinet, ulmete) și artificiale (frăsinete, salcâmete, plantații de nuc), de regulă acestea au o stare de vegetație lâncedă.

Starea actuală a multor asemenea arborete justifică demararea lucrărilor de reconstrucție ecologică, care să conducă la modificarea structurii arboretelor, prin introducerea sau sporirea proporției speciilor corespunzătoare tipurilor naturale, mai indicate sub raportul condițiilor staționale și al funcțiilor ecologice și social economice.

În terenurile degradate, unde stațiunile naturale au fost deteriorate se recomandă anumite culturi provizorii să fie menținute mai multe generații. Aici trebuie să se realizeze combinații de specii în proporții adecvate sub raportul protecției solului, apei, etc.

În funcție de intervențiile care se fac, la nivelul fiecărei subparcele este redată compoziția-țel la exploatabilitate (pentru arboretele neexploatabile și preexploatabile) sau compoziția-țel la regenerare (pentru arboretele exploatabile). Ea reprezintă ce-a mai favorabilă compoziția la care ajung arboretele la vârsta exploatabilității (sau la momentul regenerării lor), în raport cu compoziția lor actuală și cu posibilitățile de modificare a ei prin intervențiile ce se fac în direcția compoziției optime sau indicate din punct de vedere stațional.

Compoziția-țel de perspectivă, spre care trebuiesc dirijate arboretele Ocolului Silvic Susleni, ținând seama de compoziția-țel pentru fiecare tip de pădure separat, dar și a pădurii în ansamblu, este următoarea:

56ST23GO5FR3TE3CA3CI1PA1DR5DT

4.2.3. Tratamentul

Tratamentul, ca bază de amenajare, definește structura arboretelor din punct de vedere al repartiției arborilor pe categorii dimensionale. Modelul structural stabilit pentru fiecare arboret este impus de funcțiile atribuite, iar realizarea lui devine țel de gospodărire și necesită alegerea și aplicarea unui anumit tratament.[3]

La alegerea tratamentului de aplicat trebuie să se țină seama de structura de realizat, stabilită în raport cu funcțiile atribuite arboretului, cu ansamblul condițiilor ecologice și ținând seama de structura actuală a arboretului, precum și de experiența ocolului silvic, de rezultatele obținute până acum.[14]

Pentru cea mai mare parte din arboretele acestui ocol silvic condițiile naturale și cerințele social-economice impun conducerea spre structuri diversificate, amestecate, pluriene și relativ pluriene, naturale sau de tip natural, capabile să asigure îndeplinirea cu maximă eficacitate a funcțiilor ecologice, sociale și economice. În vederea realizării unor asemenea structuri, pentru pădurile ocolului silvic (gorunete, stejărete de deal, șleauri de deal) se impune tratamentul tăierilor repetate cu perioadă lungă de regenerare din sămânță sub masiv, fie pe cale naturală (în arboretele naturale de cvercinee apte să producă sămânță), fie pe cale artificială (pentru arboretele de cvercinee cu capacitatea de fructificare pierdută) – tratamentul tăierilor progresive.

Pentru arboretele derivate și provizorii (cu excepția salcâmetelor de I-a și a II-a generație), cu stare slabă de vegetație, s-au propus tăieri rase pe suprafețe mici sau în benzi, cu regenerare artificială, pentru ulterioara reconstrucție ecologică a lor.

Pentru salcâmetele de prima și a doua generație, zăvoaiele de plop și salcie s-au propus tăieri în crâng de jos.

În arboretele din tipul de categorie funcțională T II (SUP M) – lucrări silvotehnice cu caracter de conservare (lucrări speciale de conservare).

4.2.4. Exploatabilitatea

Toate pădurile Ocolului Silvic Susleni îndeplinesc funcții prioritare de protecție. Ca atare, exploatabilitatea lor trebuie să se stabilească în raport cu funcțiile respective. Ea trebuie să îndeplinească starea în care un arboret devine exploatabil în raport cu ansamblul funcțiilor de protecție pe care le îndeplinește.

Arboretele care îndeplinesc funcții speciale de protecție încadrate în tipurile de categorii funcționale T I (categoriile funcționale 5C, 5E) și T II (categoriile funcționale 2A, 2E) se conduc până la vârsta exploatabilității fizice, considerată prag critic superior la care efectul mediu protector începe să scadă. În arboretele deteriorate ecologic (îndeosebi cele afectate de chiciură), lucrările de reconstrucție pot începe mai devreme, în vederea redresării și a sporirii capacității lor funcționale.

Pentru arboretele pentru care s-au stabilit funcții de protecție și producție încadrate în tipul de categorie funcțională T III (categoria funcțională 2L) se adoptă exploatabilitatea de protecție.

Vârsta exploatabilității s-a stabilit în raport cu specia preponderentă corespunzătoare compoziției-țel la exploatabilitate. Vârsta medie a exploatabilității este de 84 ani, stabilindu-se numai pentru subunitatea de gospodărire de tip „A” (SUP A). Pentru arboretele gospodărite în regim de conservare deosebită sau de ocrotire integrală nu se stabilește vârstă de exploatabilitate.

4.2.5. Ciclul de producție

În cazul pădurilor de codru regulat, ciclul determină mărimea și structura pădurii în ansamblul ei, în raport cu vârsta arboretelor componente.

Problema stabilirii ciclului se pune numai pentru pădurile din tipul de categorie funcțională T III, care îndeplinesc funcții de protecție și de producție și pentru care este admisă reglementarea procesului de bioproducție forestieră. Luându-se în considerare formațiile și speciile forestiere ce compun pădurea, funcțiile social-economice atribuite arboretelor, vârsta exploatabilității funcționale a arboretelor și pădurii în ansamblu, s-a stabilit pentru arboretele din SUP A ciclul de 90 ani.

Pentru arboretele din SUP E (T I) și SUP M (T II) nu se pune problema stabilirii unor cicluri, întrucât pădurile respective se gospodăresc în regim fie de ocrotire integrală, fie în regim de conservare, care asigură permanența lor și a funcțiilor ce le sunt atribuite.

5 ANALIZA IMPLEMENTĂRII AMENAJAMENTULUI 2008 PE PERIOADA 2008-2015

5.1 Aplicarea tăierilor de produse principale

Amenajamentul 2008 a adoptat posibilitatea de produse principale în volum de 47603 m3 cu suprafața de 820,2 ha sau 492 m3/an, în continuare sunt structurate pe tratamente ce se vor aplica în arboretele exploatabile în felul următor:

Taieri succesive – 20,2 ha cu volum de extras de 1808 m3 , sau – 3% din volum;

Taieri progresive – 696,4 ha cu volum de extras de 31234 m3, sau – 67% din volum;

Taieri rase – 46,0 ha cu volum de extras de 6916 m3, sau – 14% din volum;

Taieri in cring – 57,6 ha cu volum de extras de 7645 m3, sau – 16% din volum.

Tabelul 5.1.1

Structura posibilității de produse principale

Evidența arboretelor din care urmează să se recolteze posibilitatea de produse principale și realizările pe subparcele se prezintă în tabelul 5.1.2.

Tabelul 5.1.2

Recoltarea produselor principale prevăzute a se extrage de amenajamentul anului 2008 și realizările pe perioada 2008-2015

Analizând datele din tabel putem constata că conform planului de recoltare a produselor principale din anul 2008, în perioada anilor 2008-2015 prin tăieri de produse principale din codrul regulat SUP – A, conform datelor de evidență, s-a recoltat un volum de 25077.8 m3 de pe o suprafață de 182 ha. Volumul de masă lemnoasă a fost recoltat în urma aplicării tratamentelor după cum urmează:

Tăieri progresive – 112.9 ha volumul extras 18594 m3;

Tăieri rase – 69.1 ha volumul extras 6483.8 m3

Tratamentul tăierilor succesive și tăierilor în crâng nu au fost aplicate în perioada expirată.

5.2. Aplicarea tăierilor de conservare

Amenajamentul 2008 întocmit pentru Ocolul Silvic Susleni, prevedea aplicarea lucrărilor de conservare în arboretele din cadrul SUP M pe o suprafață de 153,7 ha cu un volum total de extras de 7229 m³, revenind anual o suprafață de 15,4 ha cu un volum anual de 723 m³.

Realizarea prevederilor amenajamentului în perioada expirată se prezintă în tabelul 5.2.1. și anexa 2.

Tabelul 5.2.1

Lucrări speciale de conservare prevăzute în Ocolul Silvic Telenești de către amenajamentul anului 2008 și realizate în perioada 2008 – 2015

Din situația prezentată în tabelul 5.2.1. reiese că în perioada expirată prin lucrări de conservare s-a extras 2576 m3 de pe suprafața de 36,45 ha, indicile de recoltare constituie 70,7 m3/ha, au fost realizate cca 24% din suprafață și 36% din volum.

5.3. Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor

Din cadrul lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor ce vor fi aplicate în acest ocol silvic, fac parte: degajările, curățirile, răriturile și tăierile de igienă. Acestea sunt prezentate în “Planul tăierilor de îngrijire a arboretelor” pe unități amenajistice, cu suprafața de parcurs și masa lemnoasă de extras.

O situație sintetică a lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor este prezentată în tabelul 5.3.1.

Tabelul 5.3.1

Situație sintetică a lucrărilor planificate de îngrijire și conducere a arboretelor

Prin efectuarea lucrărilor de îngrijire se urmărește realizarea unor structuri corespunzătoare țelurilor de gospodărire propuse, aceste lucrări constituind o caracteristică definitorie a silviculturii intensive.

Situația realizării prevederilor de tăieri de îngrijire în Ocolul Silvic Susleni în perioada 2008-2015 este prezentată în tabelul 5.3.2. și anexa nr.3.

Tabelul 5.3.2

Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor aplicate în arboretele Ocolului Silvic Susleni și realizările lor pe perioada 2008-2015

Prin analiza rezultatelor tăierilor de îngrijire pe perioada 2008-2015, observăm că prevederile amenajamentului nu s-au respectat.

degajări nu s-au executat.

curățirile s-au executat pe o suprafață medie anuală de 49,2 ha față de 34,3 ha suprafața cea planificată, au fost realizate 87 % totalizând 293,6 ha. După volum, procentul de realizare este de 33 %, iar volumul colectat a constituit 343,9 m3, astfel indicele de recoltare planificat de 3,1 m3/ha pentru curățiri, a atins cifra de 1,2 m3/ha.

răriturile au fost efectuate pe o suprafață de 137,5 ha de pe care s-a extras un volum de 769,4, astfel indicele de recoltare planificat de 13,8 m3/ha pentru rărituri a atins cifra de 5,6 m3/ha.

lucrările de igienă în arborete s-au efectuat după necesitate și prin aceste intervenții s-a recoltat 4,3 m3/an/ha față de 0,8 m3/an/ha cel planificat.

5.4. Lucrări de regenerare

Conform amenajamentului 2008 în cadrul Ocolului Silvic Susleni au fost planificate a se efectua lucrări de împădurit pe 165,4 ha (16,5 ha/an), dintre care 0,6 ha – culturi silvice create în poieni și goluri; 1,8 ha – în teren exploatat recent și neregenerat; 27,4 ha – în terenuri degradate; 52,5 ha – culturi silvice de creat în deceniu după tăieri de regenerare; 132,3 ha – culturi silvice de creat în deceniu sub masiv, anterior tăierilor progresive succesive sau combinate; 28,2 ha – împăduriri în completarea regenerărilor în urma tăierilor progresive, succesive sau combinate; 5,8 ha – împăduriri în completarea regenerărilor naturale după tăieri de conservare.

În tabelul 5.4.1 se prezintă prevederile lucrărilor de împăduriri pentru Ocolul Silvic Susleni și starea lor conform datelor prezentate de administrația ocolului silvic pe perioada 2008 – 2015.

Tabelul 5.4.1

Prevederile lucrărilor de regenerare integrale pentru Ocolul Silvic Susleni și realizarea lor conform datelor de la ocolului silvic pe perioada revizuită 2008 – 2015

Informația prezentată în tabelul de mai sus indică, că planul lucrărilor de regenerare pentru perioada revizuită, nu a fost realizat în volumul planificat. Conform datelor analizate au fost înregistrată suprafața total împădurită de 63,7 ha constituind 39 % din suprafața planificată pentru perioada anilor 2008-2017.

Dintre acestea 22,2 ha au fost trecute în stare de masiv, 11,3 ha au fost trecute la perderi și 30,2 ha sunt în creștere.

Figura 5.4.1. Regenerare prin împădurire

În perioada 2008-20015 au fost efectuate împăduriri pe o suprafață de 90,5 ha în afara fondului forestier și anume pe terenurile a 4 primării Berezlogi, Mîrzești, Mitoc, Piatra, efectuate cu Sc.

PROTECȚIA MUNCII ÎN SILVICULTURĂ

Protecția muncii are drept scop apărarea vieții, sănătății celor ce muncesc și ea cuprinde totalitatea măsurilor care trebuie luate în scopul asigurării celor mai bune condiții de muncă, a reducerii efortului fizic, prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirii profesionale.

În sfera de activitate a protecției muncii intră orice fel de muncă fizică. Protecția muncii poate fi asigurată acționând asupra factorilor constitutivi ai proceselor de muncă:

omul cu capacitatea sa psihofiziologică;

instalația pe care acesta o mânuiește;

condițiile de muncă și de viață.

Obligațiile și răspunderile pentru realizarea deplină a măsurilor de protecție a muncii o au cei ce controlează, organizează și conduc procesul de muncă.

Executarea lucrărilor silvice presupune folosirea unei game variate de unelte manuale, mijloace de transport, tractoare și mașini de lucru, în funcție de compartimentul de activitate și de procesul tehnologic stabilit. În aceste condiții, îmbolnăvirile și accidentele de muncă sunt posibile dacă nu se iau măsurile preventive necesare, cât și datorită necunoașterii sau nerespectării normelor de folosire a uneltelor și a utilajelor cu care se lucrează.

Pentru a se înlătura riscul de îmbolnăvire sau accidentare a muncitorilor, este necesar ca cei care conduc procesele de muncă să cunoască bine condițiile în care se desfășoară lucrările și în funcție de acestea să aplice măsurile corespunzătoare de protecție a muncii.

Aceste măsuri au în vedere condițiile de dotare cu echipament de protecție și uzură, normele de protecție în timpul lucrului, acordarea primului ajutor în caz de îmbolnăvire sau accidentare, instruirea și verificarea cunoștințelor angajaților pe linii de protecție a muncii.

Echipamentul de protecție se acordă muncitorilor în vederea prevenirii accidentelor sau îmbolnăvirilor profesionale, iar echipamentul de lucru, pentru condițiile de muncă în care are loc o uzură prematură sau murdărirea efectelor profesionale. În acest scop, se aprovizionează din timp cu echipamentul corespunzător meseriilor și condițiilor existente la locul de muncă: mănuși de protecție, cizme de cauciuc (unde există exces de umiditate), centuri de siguranță, frânghii, etc. Echipamentul de protecție și echipamentul de lucru constituie proprietatea unității silvice și trebuie utilizat numai în timpul programului de lucru.

Muncitorii sunt transportați cu autobuze sau cu autocamioane prevăzute cu bănci. În timpul transportului muncitorii sunt obligați să stea pe bănci, fiind interzis a călători în picioare, pe scări sau pe aripile mașinilor.

Pentru acordarea primului ajutor, în cazul producerii unor accidente sau îmbolnăviri, fiecare șantier trebuie dotat cu truse sanitare conținând medicamente, substanțe, pansamente, etc., inclusiv cele necesare în cazul mușcăturilor de șerpi.

Înainte de începerea oricărei lucrări, responsabilul are obligația de a efectua un instructaj detaliat de protecție a muncii referitoare la activitatea pe care o desfășoară. După efectuarea instructajului și a testării, se completează fișa de protecție a muncii. Această fișă trebuie semnată atât de cel care a făcut instructajul, cât și de cel care a fost instruit. Instructajul periodic se face cel puțin o dată pe lună și ori de câte ori este nevoie

CONCLUZII

Analizând îndeplinirea prevederilor amenajamentului din anul 2008, pentru Ocolul Silvic Susleni putem conclude următoarele:

în perioada anilor 2008-2015 s-a recoltat un volum de 25077.8 m3 de pe o suprafață de 182 ha. Volumul de masă lemnoasă a fost recoltat în urma aplicării tratamentelor după cum urmează:

 Tăieri progresive – 112.9 ha volumul extras 18594 m3;

 Tăieri rase – 69.1 ha volumul extras 6483.8 m3

Tratamentul tăierilor succesive și tăierilor în crâng nu au fost aplicate în perioada expirată.

prin lucrări de conservare s-a extras 2576 m3 de pe suprafața de 36,45 ha, indicile de recoltare constituie 70,7 m3/ha, au fost realizate cca 24% din suprafață și 36% din volum.

degajări nu s-au executat.

curățirile s-au executat pe o suprafață medie anuală de 49,2 ha față de 34,3 ha suprafața cea planificată, au fost realizate 87 % totalizând 293,6 ha. După volum, procentul de realizare este de 33 %, iar volumul colectat a constituit 343,9 m3, astfel indicele de recoltare planificat de 3,1 m3/ha pentru curățiri, a atins cifra de 1,2 m3/ha.

răriturile au fost efectuate pe o suprafață de 137,5 ha de pe care s-a extras un volum de 769,4, astfel indicele de recoltare planificat de 13,8 m3/ha pentru rărituri a atins cifra de 5,6 m3/ha.

lucrările de igienă în arborete s-au efectuat după necesitate și prin aceste intervenții s-a recoltat 4,3 m3/an/ha față de 0,8 m3/an/ha cel planificat.

conform datelor analizate au fost înregistrată suprafața total împădurită de 63,7 ha constituind 39 % din suprafața planificată pentru perioada anilor 2008-2017. Dintre acestea 22,2 ha au fost trecute în stare de masiv, 11,3 ha au fost trecute la perderi și 30,2 ha sunt în creștere.

în perioada 2008-20015 au fost efectuate împăduriri pe o suprafață de 90,5 ha în afara fondului forestier și anume pe terenurile a 4 primării Berezlogi, Mîrzești, Mitoc, Piatra, efectuate cu Sc.

BIBLIOGRAFIE

CHIRIȚĂ,C.,VLAD,I.,PĂUNESCU.C.,Stațiuni forestiere.Vol.II,Ed.Academiei R.S.R.,București 1977.

FLORESC,I., NOROCEL,V., Silvotehnica. Universitatea Transilvania din Brașov,1998.

GIURGIU, V. Amenajarea Pădurilor cu funcții multiple, Ed.Ceres, București 1988.

GALUPA;D.;TALMACI,I.;ȘPITOC,LILIANA,- Sectorul forestier din Republica Moldova probleme,realizări,perspective,-Chișinău,2006.

LEAHU,IOSIF,-Amenajarea pădurilor-București 2001.

Amenajamentul Ocolului Silvic Susleni Gospodărirea Silvică de Stat Orhei Vol I,II, ED ICAS Chișinău 2008.

Coduri de descriere parcelară,tabel de producție simplificate și clasificarea solurilor la nivel de tip și subtip, ED.MS ICAS București 1989.

Harta geologică a Republicii Moldova.

Harta solurilor pentru Ocolul Silvic Teleșeu 2003.

Harta arboretelor pentru Ocolul Silvic Teleșeu 2003.

Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor 5,Ed MS,București 1986.

Norme tehnice privind compoziții,scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor, și împădurire a terenurilor degradate 1,MAPM,București 2000.

Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2,MAPM,București 2000.

Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor 3,MAPM,București 2000.

Republica Moldova hartă fizico-geografică. Scara 1:400000.București 1994 Sistemul Român de clasificare a solurilor,AȘAS ICPA,București 1980.

LISTA ABREVIERILOR

ÎS – întreprindere silvică

ICAS – Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice

O. S. – ocolul silvic;

U.A. – unitate amenajistică (subparcelă)

SUP „A” – codru regulat, sortimente obișnuite;

SUP „M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită;

SUP „E” – rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii;

m3(mc)- metru cub;

ha-hectar;

Fig.- figura;

ST – stejar;

FR – frasin;

GO – gorun

TE – tei;

SC – salcâm;

PA- paltin

NU – nuc comun;

CI – cireș;

AR – arțar tătăresc;

ULC – ulm de câmp;

SA – salcie albă;1

STP – stejar pufos;

5 A – subparcela;

GR.I – grupa I funcțională

TS – tip de stațiune;

TP – tip de pădure;

Ps, Pm, Pi – productivitate superioară, mijlocie, inferioară.

ANEXE

Anexa 1

Lista unităților amenajistice parcurse cu tăieri de produse principale pe tipuri de tratamente și ani (SUP"A") (tăieri progresive, tăieri rase , crîng de jos)

Anexa 2

Lista unităților amenajistice parcurse cu tăieri de conservare (SUP "M")

Anexa 3

Lista unităților amenajistice parcurse cu lucrări de îngrijire

(degajări, curățiri, rărituri, igienă)

Anexa 4

DECLARAȚIA PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul, Nacu Igor, absolvent al Universității Agrare de Stat din Moldova, Facultatea de Horticultură, specialitatea Silvicultură și Grădini Publice, declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema: „Analiza gospodăririi fondului forestier din cadrul Ocolului Silvic Susleni pe perioada anilor 2008-2015” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la un alt program de licență sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința precisă a sursei;

redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Data _______________ ________________________

Numele Prenumele

________________________

Semnătura

CV

Nacu Igor

01.11.1988

Celibatar

Profesionale

Universitatea Agrara de Stat din Moldova

Nu am experienta de lucru

Internet și Permis auto

Romana excelent, Rusa mediu

sport

Silvicultor

Orhei, satul Susleni, Strada Muzicescu

069732405

[anonimizat]