Analiza Gestiunii Resurselor Analiza Situatiei Financiare a Intreprinderii
CAPITOLUL I
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR LA SC „TRICOT” SRL
Obiectul de activitate al. S.C. „TRICOT” S.R.L. este următorul:
producerea și comercializarea produselor tricotate din fire bumbac și tip bumbac;
prelucrări de produse în sistem “lohn”;
prestări servicii: tricotare, finisare chimică, croit, confecții.
În ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime și materiale necesare desfășurării activității
productive, aceasta se realizează atât de la furnizori din țară cât și din străinătate.
Materia primă necesară, fire bumbac și tip bumbac, se asigură de la filaturile de profil din țară, dintre care amintim: Filatura de bumbac Șimleul Silvaniei, Filatura de bumbac Câmpulung, cât și din import (Pakistan, Uzbekistan).
Principalele materiale necesare desfășurării procesului de producție se asigură astfel:
elastic: S.C. “AURA” ORADEA; S.C. “PASMATEX” TIMIȘOARA
ață: S.C. “ROMANOFIR” S.A. TĂLMACIU-SIBIU
coloranți: chimicale din import (firma “BEZEMA”-ELVEȚIA)
S-a început o investiție ce a constat în construcția unei hale de producție, având ca scop producerea de prosoape și lenjerie simplă pentru piața internă și externă.
În acest moment unitatea funcționează cu următoarele secții productive:
tricotat;
finisaj chimic (vopsitorie);
croit;
confecționat.
Analiza gestiunii resurselor vizează completarea informațiilor privind lichiditatea întreprinderii și echilibrul financiar static cu informații referitoare la echilibrul financiar dinamic. Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează cu ajutorul vitezei de rotație, cu ajutorul cărei se măsoară durata în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare, adică rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească inițială.Mai précis cu ajutorul acestor rate se măsoară viteza de transformare a activelor în lichidități, precum și viteza de reînoire a datoriilor. Ratele de rotație oferă informații calitative privind elementele bilanțului financiar care se referă la comportamentul fiecărei componente pe parcursul unui exercițiu financiar. Acest comportament este diferit funcție de natura elementului bilanțier(active sau pasiv) și se referă la lichiditatea stocurilor șă creanțelor comerciale, pe de o parte, respective la exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte.
Procesele de încasare a creanțelor și plată a datoriilor exprimă manifestarea dinamică a echilibrului financiar al întreprinderii, cel mai sigur echilibru fiind cel care se asigură pe seama încasărilor din vânzări proprii, adică din cifra de afaceri.
Cifra de afaceri încorporează componentele valorice pentru acoperirea cheltuielilor de fabricație, reînnoirea stocurilor, a mașinilor și utilajelor, achitarea furnizorilor de materiale și echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor și acoperirea altor nevoi ale înteprinderii. De aceea, fiecare element de activ va fi reînnoit într-un interval de timp prin cifra de afaceri, iar fiecare datorie va fi plătită într-un anumit timp prin componenta valorică corespunzătoare din cifra de afaceri.
Măsurarea vitezei de rotație se realizează cu ajutorul a doi indicatori:
Numărul de rotații (Nr): arată de câte ori se rotește elementul de activ (Ea) sau pasiv (Ep) prin cifra de afaceri (CA) într-o perioadă de gestiune; creșterea numărului de rotații semnifică creșterea eficienței utilizării elementului:
Nr =
Durata în zile a unei rotații (Dz): evidențiază numărul de zile necesar elementului de activ (Ea) sau elementului de pasiv (Ep) pentru parcurgerea unei rotații; reducerea acestui indicator indică o recuperare mai rapidă a elementului în formă bănească:
Dz = , unde T = perioada de analiză
1.1. ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR
1.1.1. Analiza gestiunii activului total
Viteza de rotație a activului total reflectă eficiența utilizării mijloacelor economice ale întreprinderii. Relațiile de calcul sunt:
NrAt =
DzAt =
Accelerarea vitezei de rotație are ca efect eliberarea de resurse (E(-)), adică eliberarea sub formă bănească a unor resurse imobilizate, în timp ce încetinirea vitezei de rotație are ca efect imobilizarea de resurse(I(+)), degajată din creșterea gradului de imobilizare a activelor.
E (-), I(+) = (Dzn – Dzn-1) *
Viteza de rotație a activului total
Tabelul 1.2.
Fig. 1.1 Viteza de rotație a activelor imobilizate
Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor totale este de 2 rotații, care corespunde unui termen de fructificare de 360 zile.
Activul total nu se rotește prin cifra de afaceri, viteza sa de rotație fiind, mai degrabă, un indicator de randament, care arată modul de utilizare a activului, mai precis cifra de afaceri obținută prin utilizarea unui leu activ total. În intervalul de timp analizat numărul de rotații este mai mare decât 1, deci organizarea este corespunzătoare.
În anul 2005 se observă o creștere a vitezei de rotație cu 0,65 rotații față de anul 2004,creștere determinată de faptul ca indicele de creștere a cifrei de afaceri(166,28%) devansează indicele de creștere a activului total(133,02%) ceea ce determină efecte pozitive, adică eliberare de resurse în valoare de 9.375.841 lei
În anul 2006 se observă o scădere a vitezei de rotație, deoarece indicele activului total(189,05%) devansează indicele cifrei de afaceri (110,82%), determinând astfel o imobilizare de resurse bănești în valoare de 29.335.82 lei.
În anul 2007 are loc o creștere a vitezei de rotație față de anul 2006 (dar nedepășind valoarea atinsă în anul 2006), creștere datorată ritmului de creștere al cifrei de afaceri (99,66%) care devansează ritmul de creștere a activului total (89,91%), determinând astfel efecte pozitive, adică eliberări de resurse în valoare de 6.484.309 lei.
1.1.2. Analiza gestiunii activelor imobilizate
Viteza de rotație a activelor imobilizate reflectă eficiența utilizării imobilizărilor firmei și se determină cu ajutorul relațiilor:
NrAi =
DzAi =
Accelerarea vitezei de rotație are ca efect eliberarea de resurse (E(-)), adică eliberarea sub formă bănească a unor resurse imobilizate, în timp ce încetinirea vitezei de rotație are ca efect imobilizarea de resurse(I(+)), degajată din creșterea gradului de imobilizare a activelor.
E (-), I(+) = (Dzn – Dzn-1) *
Viteza de rotație a activelor imobilizate
Tabelul 1.3.
Fig. 1.2. Viteza de rotație a activelor imobilizate
Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate este de 2 rotații, care corespunde unui termen de fructificare de 180 zile.
Activele imobilizate nu se rotesc prin cifra de afaceri, viteza de rotație fiind un indicator de randament, care exprimă cifra de afaceri realizată prin utilizarea a 1 leu active imobilizate, respectiv în câte zile imobilizările contribuie la obținerea cifrei de afaceri. O utilizare eficientă presupune ca cifra de afaceri să se modifice într-o proporție mai mare ca activele imobilizate (ICA IAt).
Se observă că pe întreaga perioadă de timp analizată, viteza de rotație este peste valoarea minimă, ceia ce demonstrează o utilizare eficientă a activelor imobilizate.
În anul 2005se constată o creștere a numărului de rotații, și anume cu 4,25 rotații, creștere determinată de modificarea ritmului indicelui cifrei de afaceri, care crește cu 66,28%, față de ritmul indicelui activelor imobilazate, care crește cu 3,79%, determinând astfel o eliberare de resurse în valoare de 6.572.226 lei.
În 2006 se observă o scădere semnificativă a vitezei de rotație, durata în zile a unei rotații crește mai mult decât triplul anului precedent, situație determinată de creșterea ritmului activelor imobilizate mult peste creșterea ritmului cifrei de afaceri ceia ce are efecte negative, și anume imobilizarea de resurse în valoare de 30.684.324 lei.
În 2007 se observă o creștere a vitezei de rotații față de anul precedent, cu 0,30 rotații, creștere determinată de scăderea atât a indicelui cifrei de afaceri cu 0,94% cât și a indicelui activelor imobilizate cu 9,51%.Scăderea într-un ritm mai mare a activelor imobilizate față de ritmul cifrei de afacere, are influențe pozitive, determinând astfel o eliberare de resurse în valoare de 3.658.310 lei.
1.1.3. Analiza gestiunii activelor circulante
Viteza de rotație a activelor circulante arată de câte ori se rotesc activele circulante prin cifra de afaceri, respectiv în câte zile se reia ciclul de exploatare (timpul care trece din momentul formării stocurilor până la încasarea contravalorii lor, inclusiv perioada în care disponibilitățile așteaptă spre a fi reinvestite). Formulele de calcul sunt următoarele:
NrAc =
DzAc =
Gestiunea activelor circulante
Tabelul 1.4.
Fig. 1.3. Viteza de rotație a activelor circulante
Pe întreaga perioadă analizată viteza de rotație a activelor circulante este sub valoarea minimă acceptabilă,deși are tendință să se îmbunătățească ea nu atinge minimul acceptabil.
În anul 2005 activele circulante se rotesc prin cifra de afaceri de 4,58 ori, recuperându-se sub formă bănească într-un termen de 78,62 zile. Față de anul precedent numărul de rotații a crescut cu 0,44 rotații, iar duarta în zile a unei rotații a scăzut cu 8,26 zile, ceea ce înseamnă creșterea eficienței utilizării activelor circulante, respectiv reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă băneasca inițială (eliberare financiară de 2.803.615 lei). Această modificare se datorează sporirii într-un ritm mai mic a activelor circulante (150,46%) față de ritmul de creștere a cifrei de afaceri(166,28%).
În anul 2006 activele circulante se rotesc prin cifra de afaceri de 4,8 ori, recuperându-se sub formă bănească într-un termen de 75,03zile. Față de anul precedent numărul de rotații a crescut cu 0,22 rotații, iar duarta în zile a unei rotații a scăzut cu 3,59 zile, ceea ce înseamnă creșterea eficienței utilizării activelor circulante, respectiv reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă băneasca inițială (eliberare financiară de 1.348.342 lei). Această modificare se datorează sporirii într-un ritm mai mic a activelor circulante (105,76%) față de ritmul de creștere a cifrei de afaceri (110,82%).
În anul 2007 activele circulante se rotesc prin cifra de afaceri de 5,34 ori, recuperându-se sub formă bănească într-un termen de 67,44 zile. Față de anul precedent numărul de rotații a crescut cu 0,54 rotații, iar duarta în zile a unei rotații a scăzut cu 7,59 zile, ceea ce înseamnă creșterea eficienței utilizării activelor circulante, respectiv reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă băneasca inițială (eliberare financiară de 2.826.000 lei). Această modificare se datorează reducerii într-un ritm mai mic al indicelui cifrei de afaceri ( cu 9,94%) față de ritmul de reducere al indicelui activelor circulante cu (10,96%).
Analiza detaliată a gestiunii activelor circulante vizează analiza în dinamică a numărului de rotații și a duratei în zile a unei rotații, prin identificarea factorilor de influență și determinarea sensului și intensității influenței acestora.
În cazul gestiunii activelor circulante, factorii care influențează nivelul acestora sunt: Ac (modificarea volumului activelor circulante), care este factorul cantitativ și CA (modificarea cifrei de afaceri), care este factorul calitativ. Se va aplica metoda substituțiilor în lanț, care presupune respectarea următoarelor reguli: substituirile se fac succesiv începând cu factorul cantitativ, un factor substituit se menține la nivelul efectiv în substituțiile următoare, ultimul factor care se substituie este cel calitativ.
Analiza este completată cu influența elementelor componente de natura activelor circulante (stocuri: St, creanțe: Cr, investiții financiare pe termen scurt: Ifts, disponibilități bănești: Db) asupra evoluției duratei în zile a unei rotații a activelor circulante.
Viteza de rotație a activelor circulante
Tabelul 1.5.
În perioada 2004-2005 se observă o sporire a vitezei de rotație a stocurilor totale cu 0,44 rotații, care a condus la scăderea în zile a unei rotații cu 8,27 zile, situație favorabilă datorată următorilor factori de influență:
-creșterea activelor circulante de la 17.721.941 lei în anul 2004 la 26.664.171 lei în anul 2005 a determinat reducerea vitezei de rotații cu 1,39 rotații, respectiv creșterea duratei în zile a unei rotații cu 43,84 zile.
-creșterea cifrei de afaceri de la 73.432.450 lei în anul 2004 la 122.102.411 lei în anul 2005 a determinat creșterea vitezei de rotații cu 1.83 rotații, adică o diminuare a duratei în zile a unei rotații cu 52,10 zile.
Analizând numărul de rotații și durata unei rotații s-a constatat că modificarea activelor circulante influențează în mod negativ viteza de rotație, pe când modificarea cifrei de afaceri are un aport pozitiv asupra acesteia. Cifra de afaceri este cea care imprimă direcția de evoluție a vitezei de rotație, deoarece influența ei pozitivă compensează de influența negativă a activelor circulante.
În perioada 2005-2006 se observă o sporire a vitezei de rotație a stocurilor totale cu 0,22 rotații, care a condus la scăderea în zile a unei rotații cu 3,59 zile, situație favorabilă datorată următorilor factori de influență:
creșterea activelor circulante de la 26.664.171 lei în anul 2005 la 28.199.876 lei în anul 2006 a determinat reducerea vitezei de rotații cu 0,25 rotații, respectiv creșterea durantei în zile a unei raotații cu 4,53 zile.
creșterea cifrei de afaceri de la 122.102.411 lei în anul 2005 la 135.309.239 lei în anul 2006 a determinat creșterea vitezei de rotații cu 0,47 rotații, adică o diminuare a duratei în zile a unei rotații cu 8,12 zile.
Analizând numărul de rotații și durata unei rotații s-a constatat că modificarea activelor circulante influențează în mod negativ viteza de rotație, pe când modificarea cifrei de afaceri are un aport pozitiv asupra acesteia. Cifra de afaceri este cea care imprimă direcția de evoluție a vitezei de rotație, deoarece influența ei pozitivă compensează de influența negativă a activelor circulante.
În perioada 2006-2007 se observă o sporire a vitezei de rotație a stocurilor totale cu 0,54 rotații, care a condus la scăderea în zile a unei rotații cu 7,59 zile, situație favorabilă datorată următorilor factori de influență:
scăderea activelor circulante de la 28.199.876 lei în anul 2006 la leila 25.107.988 în anul 2007 a determinat creșterea vitezei de rotație cu 0,05 rotații, respectiv reducerea duratei în zile a unei rotații cu 8,23 zile.
scăderea cifrei de afaceri de la 135.309.239 lei în anul 2006 la 134.033.448 lei în anul 2007 a determinat reducerea vitezei de rotații cu 0,05 rotații, adică o creștere a duratei în zile a unei rotații cu 0,64 zile.
Analizând numărul de rotații și durata unei rotații s-a constatat că modificarea activelor circulante influențează în mod pozitiv viteza de rotație, pe când modificarea cifrei de afaceri are un aport negativ asupra acesteia. Activele circulante sunt cele care imprimă direcția de evoluție a vitezei de rotație, deoarece influența lor pozitivă compensează influența negativă a cifrei de afaceri
Completând analiza evoluției duratei în zile a unei rotații a activelor circulante cu analiza duratei unei rotații a elementelor componente, se constată că:
în anul 2005 creșterea dutratei în zile a unei rotații a activelor circulante cu 43,84 zile se datorează creșterii stocurilor care determină o creștere cu 13,27 zile, creșterii creanțelor care determină creșterea cu 4,51 zile și creșterii disponibilităților bănești care determină creșterea cu 26,07 zile .Influența cea mai pregnantă asupra duratei în zile a unei rotații a activelor circulante o au disponibilitațile bănești.
în anul 2006 creșterea dutratei în zile a unei rotații a activelor circulante cu 4,53 zile se datorează creșterii stocurilor care determină o creștere cu 6,69 zile, creșterii creanțelor care determină creșterea cu 8,52 zile și reducerii disponibilităților bănești care determină reducerea cu 10,68 zile. Influența cea mai pregnantă asupra duratei în zile a unei rotații a activelor circulante o au disponibilitațile bănești, reducere care reușește să absoarbă creșerea stocurilor și creanțelor.
în anul 2007 reducerea duratei în zile a unei rotații a activelor circulante cu 8,23 zile se datorează scăderii stocurilor care determină o scădere cu 0,37 zile, scăderii creanțelor care determină scădrea cu 10,03 zile și creșterii disponibilităților bănești care determină creșterea cu 2,17 zile.
Influența cea mai pregnantă asupra duratei în zile a unei rotații a activelor circulante o au creanțele.
Sintetizând informațiile de mai sus privind gestiunea activului imobilizat și a celui circulant în tabelul de mai jos și în figura 2.4, se pot desprinde anumite concluzii:
Viteza de rotație a activului
Tabelul 1.6.
Fig. 1.4 Viteza de rotație a activelor
Pe perioada de timp analizată se observă că tentința vitezei de rotație a activului circulant este crescătoare, reflectând astfel creșterea eficienței utilizarii activului circulant. În anul 2005 viteza de rotație a activului imobilizat crește substanțial, iar în anii următori după cum se observă scade brusc atingâng atât în anul 2006, cât și în anul 2007 valori sub nivelul din anul 2005.
1.2. ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR
Viteza de rotație a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se întorc în formă bănească inițială. Cu cât viteza de rotație a stocurilor este mai mare, cu atât eficiența utilizării lor este mai ridicată. Gestiunea stocurilor se urmărește cu ajutorul ratei de gestiune, exprimată prin:
NrSt =
DzSt =
Accelerarea vitezei de rotație are ca principal efect eliberarea de resurse financiare (E(-)), aceasta însemnând că scăderea duratei în zile a unei rotații complete a stocurilor va disponibiliza resurse materiale și financiare. Încetinirea vitezei de rotație are ca efect imobilizarea de resurse financiare (I(+)), adică creșterea intervalului de timp în care stocurile se reîntorc în forma lor bănească inițială determină un necesar suplimentar de resurse materiale și financiare. Formula de calcul este următoarea:
E(-), I(+) = (Dzn – Dzn-1) *
Gestiunea stocurilor
Tabelul 1.7.
Fig.1.5. Viteza de rotație a stocurilor
În perioada analizată, cu excepția anului 2005 când valoarea vitezei de rotație a stocurilor este puțin sub limita minimă acceptabilă, viteza de rotație ste peste valoarea minimă acceptabilă.
În anul 2005 stocurile se roteau de 9,94 ori, parcurgând ciclul economic și recuperându-se sub formă inițială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 36,23 zile. Față de anul precedent numărul de rotații a crescut cu 2,25 rotații, iar durata medie în zile a scăzut cu 10,75 zile, ceea ce înseamnă mărirea eficienței utilizării stocurilor, respective reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească inițială prin cifra de afaceri, ceea ce determină eliberări de 3645539 lei.
În anul 2006 stocurile se roteau de 9,30 ori, parcurgând ciclul economic și recuperându-se sub formă inițială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 38,73 zile. Față de anul precedent numărul de rotații a scăzut cu 0,64 rotații, iar durata medie în zile a scăzut cu 2,5 zile, ceea ce înseamnă o utilizare ineficientă a stocurilor, respectiv creșterea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească inițială prin cifra de afaceri, ceea ce determină imobilizări de 939320 lei.
În anul 2007 se menține aproximativ situația din anul precedent.
Pentru aprofundarea analizei stocurilor se folosesc și vitezele de rotație a următoarelor elemente:
stocuri de materii prime și materiale(Sttmm);
stocuri de producție în curs de execuție(Stpc);
stocuri de produse finite(Stpf).
Viteza de rotație a stocurilor de materii prime și materiale arată eficiența activității de aprovizionare:
NrStmm =
DzStmm =
Viteza de rotație a stocurilor de materii prime și materiale
Tabelul 1.8.
Durata rotației stocurilor de materii prime și materiale consumabile scade în anul 2005 față de anul 2004 cu 0,45 zile, reflectând o creștere a eficienței activității de aprovizionare.În acest an viteza de rotație crește de la 76,56 rotații la 84,61 rotații, situație datorată creșterii într-un ritm mai mare a cifrei de afaceri față de creșterea stocului de materii prime si materiale.Efectul acestei situații îl reprezintă o eliberare de resurse financiare de 151735 lei.
În anul 2006 are loc o creștere a vitezei de rotații a stocurilor de materii prime și materiale de la 84,61 rotații la 116,28 rotații, ceea ce a condus la o scădere a duratei medii în zile cu 1,15 zile, situație care evidențiază eficiența activității de aprovizionare. Situația se datorează creșterii ritmului indicelui cifrei de afaceri și scăderii stocului de materii prime și materiale. Efectul acestei situații îl reprezintă o eliberare de resurse financiare de 435578 lei.
În anul 2007 are loc o creștere a vitezei de rotații a stocurilor de materii prime și materiale cu 51 rotații, ceea ce a condus la o scădere a duratei medii în zile de la 3,10 zile la 2,15 zile, situație care evidențiază eficiența activității de aprovizionare. Situația se datorează scaderii intr-un ritm mai mic a cifrei de afaceri decât scăderea stocului de materii prime și materiale. Efectul acestei situații îl reprezintă o eliberare de resurse financiare de 353543 lei.
Viteza de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție arată eficiența activității de producție.
NrSt =
DzStmm =
Viteza de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție
Tabelul 1.9.
În anul 2005 durata rotației stocurilor de producție în curs de execuție a scăzut de la 25,69 zile în anul 2004 la 17 zile în anul 2005.Situația din acest unct de vedere eate favorabilă și reflectă eficiența activității de producție a întreprinderii.Situația este corelată cu creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât crescsrocurile de producție în curs de execuție.Viteza de rotație crecând cu 7,16 rotații determină o eliberare de resurse financiare de 2.947.902 lei.
În anii 2006 și 2007 situația se înrăutățește în sensul că viteza de rotație se reduce de la an la an, ceea ce conduce la creșterea duratei în zile cu 5,19 zile, respective cu 0,47 zile.Această situație nefavorabilă se datorează devansării ritmului de creștere a cifrei de afaceri de rimul de creștere aș stocului de producție în curs de execuție în anul 2006,respective de scăderea cifrei de afceri și creșterea stocului de producție în curs de execuție în anul 2007. Efectul acestei situații determinând imobilizări de resurse financiare.
Viteza de rotație a stocurilor de produse finite și mărfuri arată eficiența activității comerciale.
NrSt =
DzStmm =
Viteza de rotație a stocurilor de produse finite și mărfuri
Tabelul 1.10.
În anul 2005 se constată o creștere a vitezei de rotație a stocurilor de produse finite și mărfuri , ceea ce reflectă eficiența activității comerciale.Această situație fiind corelată cu creșterea într-un ritm mai mare a cifrei de afacei față de creșterea stocului de produse finite și mărfuri. Scăderea duratei în zile cu 1,61 zile determină o eliberare de resurse financiare de 545.902 lei.
În anul 2006 are loc o creștere a vitezei de rotașie de la 24,04 la 28,92 , ceea ce ce a condus șa scăderea duratei în zile a unei rotații cu 2,52 zile.Situația se datorează creșterii cifrei de afaceri și scăderii stocului de produse finite și mărfuri.Efectul acestei situații îl reprezintă eliberarea de resurse financiare de 948.999 lei.
În anul 2007 are loc o reducere a vitezei de rotație a stocurilor de produse finite și mărfuri, reflectând astfel o scădere a eficienței activității comerciale.Asistăm la creșterea durate în zile a unei rotații cu 0,47 zile, situație datorată creșterii stocului de produse finite și mărfuri și scăderii cifrei de afaceri. Efectul acestei situații fiind imobilizarea de resurse financiare de 177.326 lei.
Analiza aprofundată a gestiunii stocurilor vizează analiza în dinamică a numărului de rotații și a duratei unei rotații, prin identificarea factorilor de influență și determinarea sensului și intensității influenței acestora.
În cazul gestiunii stocurilor, factorii care influențează nivelul stocurilor sunt: St (modificarea volumului stocurilor), care este factorul cantitativ și CA (modificarea cifrei de afaceri), care este factorul calitativ. Se va aplica metoda substituțiilor în lanț, care presupune respectarea următoarelor reguli: substituirile se fac succesiv începând cu factorul cantitativ, un factor substituit se menține la nivelul efectiv în substituțiile următoare, ultimul factor care se substituie este cel calitativ.
Viteza de rotație a stocurilor
Tabelul 1.11.
În perioada 2004-2005 a avut loc o creștere a numărului de rotații a stocurilor cu 2,27 rotații, respectiv o scădere a duratei în zile a unei rotații cu 10,75 zile. Situația este favorabilă și se va identifica în ce măsură au contribuit cei doi factori de influență la această evoluție.
Astfel, creșterea volumului stocurilor de la 9.582.790 lei la 12.288.585 lei a cauzat o scădere a numărului de rotații cu 1,69 rotații și o creștere a duratei în zile cu 13,27 zile,în schimb creșterea cifrei de afaceri a generat o mărire a numărului de rotații cu 3,96 rotații și o diminuare a duratei în zile a unei rotații a stocurilor cu 24,01 zile.
Analizând numărul de rotații și durata unei rotații am constatat că modificarea stocurilor influențează în mod negativ viteza de rotație, pe când modificarea cifrei de afaceri are un aport pozitiv asupra acesteia. Ne aflăm în cazul favorabil când cifra de afaceri imprimă direcția de evoluție a vitezei de rotație.
În perioada 2005-2006 viteza de rotație a cunoscut o înrăutățire, reducându-se cu 0,64, respective o creștere a duratei în zile a unei rotații cu 2,5 zile.Situația este nefavorabilă și vom identifica în ce măsură au contribuit cei doi factori de influență la această evoluție.
Astfel, creșterea volumului stocurilor de la 12.288.585 lei la 14.557.062 lei a generat o scădere a numărului de rotații cu 1,55 rotații și o creștere a duratei în zile cu 6,69 zile, după cum creșterea cifrei de afaceri a determinat o creștere a numărului de rotații cu 0,91 rotații și o diminuare a duratei în zile a unei rotații cu 4,19 zile.
Din analiza de mai sus se poate observa că modificarea stocurilor influențează în mod negativ viteza de rotație și modificarea cifrei de afaceri influențează pozitiv viteza de rotație a stocurilor, însă, stocurile fiind cele care contribuie în mod decisiv la scăderea indicatorului.
Analiza evoluției duratei în zile a unei rotații a stocurilor trebuie completată cu analiza duratei unei rotații a elementelor componente ale stocurilor: materii prime și materiale (Stmm), producție neterminată (Stpc), produse finite (Stpf).
După cum reiese din tabelul 1.11., creșterea duratei în zile a unei rotații complete a stocurilor cu 13,27 zile în 2005 se explică prin: creșterea volumului aprovizionărilor cu materii prime și materiale, care a determinat creșterea duratei în zile a unei rotații a stocurilor cu 2,37 zile, creșterea producției în curs de execuție, care a generat, de asemenea, creșterearea duratei cu 2,58 zile și prin creșterea stocului de produse finite care a determinat creșterea duratei în zile cu 8,31 zile. Deci toate elementele componente ale stocurilor au influențe nefavorabile asupra duratei în zile.
În anul 2006 creșterea duratei în zile a unei rotații cu 2,50 zile se datorează creșterii stocurilor, care determină creșterea duratei în zile cu 6,69 zile, creștere care la rândul ei este determinată de: scăderea stocului de materii prime și materiale care determină scăderea duratei în zile a stocurilor cu 0,82 zile, creșterea producției în urs de execuție care determină creșterea duratei în zile a stocurilor cu 8,69, scăderea produselor finite care determină scăderea duratei în zile a stocurilor cu 1,18 zile. Deci elementele componente care au o influență pozitivă și anume, stocul de materii prime și materiale și stocul de produse finite, sunt acoperite de influența negativă, a stocului de producție în curs de execuție, a cărei influență este decisivă asupra creșterii duratei în zile a unei rotații a stocurilor totale.
În anul 2007 se observă că influența pozitivă o au stocurile de materii prime și materiale, care determină și influența decisivă asupra duratei în zile a unei rotații a stocurilor totale.Celelalte componente, adică producția în curs de execuție și produsele finite au o influență negativăa asupra vitezei de rotație a stocurilor finale determinând o scădere a acesteia, respectiv o creștere a duratei în zile cu 0,25 zile, respectiv 0,35 zile.
1.3. ANALIZA GESTIUNII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
Rata de gestiune a creanțelor exprimă în câte zile întreprinderea își încasează creanțele sau de câte ori într-o perioadă de gestiune se încasează contravaloarea lor. Relațiile de calcul sunt:
NrCr =
DzCr =
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor este de 4 rotații, care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 90 zile. Valoarea optimă ar fi de maximum 30 zile. În dinamică este de preferat ca durata în zile să se reducă, respectiv să crească numărul de rotații. Se recomandă ca durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt să fie mai mare decât durata medie de încasare a creanțelor curente.
Gestiunea creanțelor
Tabelul 1.12.
Fig.1.6. Viteza de rotație a creanțelor
Pe întreaga perioadă analizată viteza de rotație este peste valoarea minimă acceptabilă.
În anul 2005 se constată o creștere a vitezei de rotații a creanțelor, ceea ce a determinat efecte pozitive, în sensul că a scăzut durata medie de încasare a creanțelor, situație datorată devansarii ritmului de crețtere a creanțelor de ritmul de creștere a cifrei de afaceri.
În anul 2006 situație se înrăutațește, viteza de rotație scade, situație determinată de creșterea creanțelor într-un ritm mai mare decât crește cifra de afaceri.
În anul 2007, creanțele se rotesc de 25,56 ori,o creștere față de anul precedent, parcurgând ciclul economic și recuperându-se sub formă inițială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 14, 09.Îmbunătățirea situație se datorează reducerii într-o proporție mai mică a cifrei de afaceri față de creanțe.Această situație evidențiază mărirea eficienței utilizării creanțelor.
Rata de gestiune a datoriilor pe termen scurt exprimă durata medie în zile de plată a contravalorii datoriilor pe termen scurt sau de câte ori într-o perioadă de gestiune se achită contravaloarea lor.
Formulele de calcul sunt:
NrDts =
DzDts =
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor este de 4 rotații, care corespunde unei durate medii de plată de maximum 90 zile. Valoarea optimă a perioadei de decontare ar fi de maximum 30 de zile.
În dinamică este de preferat ca numărul de rotații să scadă, adică să crească durata în zile. Se recomandă ca durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt să fie mai mare decât durata medie de încasare a creanțelor curente.
Gestiunea datoriilor pe termen scurt
Tabelul 1.13.
Fig. 1.7 Viteza de rotație a datoriilor pe termen scurt
Pe perioada analizată viteza de rotație a datoriilor este puțin superioară limitei minime acceptabile.
În anul 2005 datoriile pe termen scurt se roteau prin cifra de afaceri de 5,72 ori, plătindu-se într-un termen mediu de 63 zile.Față de anul precedent numărul de rotații a crescut cu 1,05 rotații, iar durata medie în zile a scăzut cu 14,1 zile, ceea ce înseamnă o reducere a duratei medii de creditare comercială și financiară a întreprinderii.
În anul 2006 se observă o creștere semnificativă a vitezei de rotație a datoriilor de la 5,72 rotații la 8,11 rotații. Această situație este nefavorabilă pentru întreprindere pentru că presupune diminuarea în zile a termenelor de plată
În anul 2007 are loc o reducere a vitezei de rotații a datoriilor prin cifra de afaceri de la 8,11 ori la 5,73 ori, plătindu-se astfel într-un termen mediu de 62,79 zile față de 44,38 zile în anul precedent.Efectul acestei situații este sporirea duratei medii de creditare comercială și financiară a întreprinderii.
Dacă această situație s-a datorat obținerii unei durate mai flexibile de plată, atunci viteza de rotație reflectă o stare bună.Dacă ea este rezultatul întârzierilor în plata obliigațiilor, atunci situația este nefavorabilă pentru întreprindere.
Afirmam mai sus că se recomandă ca durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt să fie mai mare decât durata medie de încasare a creanțelor curente. Acest lucru se traduce printr-o încasare mai rapidă a creanțelor și o plată a datoriilor efectuată mai târziu. În primul an, întreprinderea își încasează creanțele în 25,5 zile și își plătește datoriile în 77 zile. În al doilea an, creanțele sunt încasate în 18,05 zile, iar obligațiile sunt achitate în 62 zile, în al treilea an, creanțele sunt încasate în 23,98 zile, iar obligațiile sunt achitate în 44 zile, iar în ultimul an, durate de încasare a creanțelor este de 14,09 și cea de plată a datoriilor de 63 zile, ceea ce demonstreză că situația este favorabilă, întreprinderea încasând mai repede decât trebuie să plătească.
Ansamblul operațiilor economice generează fluxuri bănești de intrări și ieșiri între care există decalaje temporare. În consecință, întreprinderea trebuie să asigure finanțarea activelor curente și transformarea acestora în lichidități, în scopul onorării obligațiilor exigibile. Metodele dinamice sunt cele care analizează pe termen scurt nivelul activelor și pasivelor, concomitent cu periodicitatea fluxurilor de intrare și ieșire a numerarului. O astfel de metodă este cea care evidențiază ciclul operațional și ciclul de plăți, respectiv ciclul de conversie a numerarului.
Ciclul operațional (CO) reflectă perioada de timp care se scurge de la achiziția materiilor prime până la încasarea contravalorii produselor finite vândute. Ciclul operațional estimează intervalul de timp în care se realizează conversia stocurilor și încasarea creanțelor, fiind determinat după formula:
CO = PCS + PMC
Perioada de conversie a stocurilor (PCS) reprezintă durata de timp în care întreprinderea se aprovizionează cu materii prime și materiale, obține produse finite și le vinde către clienți.
Perioada medie de colectare (PMC) evidențiază timpul necesar pentru încasarea creanțelor (pentru transformarea lor în numerar), respectiv perioada cuprinsă între data livrării produselor și data încasării contravalorii lor.
Pe toată perioada ciclului operațional întreprinderea trebuie să dispună de lichidități pentru a finanța achiziția de materii prime, procesul de producție și cel de desfacere, precum și creanțele de încasat (din momentul în care creanța ia naștere și până la încasarea sa efectivă, firma înregistrează un necesar de fond de rulment care trebuie finanțat). Ciclul operațional reflectă intrările de numerar, neglijând fluxurile de ieșiri de numerar.
Ciclul de plăți (CP) este dat de perioada de întârziere a plăților (PÎP) și estimează intervalul de timp dintre aprovizionarea cu materii prime și angajarea altor datorii și până la plata obligațiilor generate de acestea.
Ciclul de conversie a numerarului (CCN) reprezintă perioada de timp în care resursele bănești imobilizate în stocuri și cele utilizate pentru plata datoriilor curente sunt recuperate sub forma fluxurilor de numerar rezultate din încasarea creanțelor. Intervalul temporal în care se realizează conversia numerarului constituie diferența dintre perioadele de conversie a stocurilor și de colectare a creanțelor, pe de o parte și perioada de întârziere a plăților, pe de altă parte.
CCN = CO – CP = (PCS + PMC) – PÎP
Ciclul de conversie a numerarului
Tabelul 1.14.
Fig. 1.8. Ciclul de conversie a numerarului
În anul 2004, din momentul aprovizionării cu materii prime și până la încasarea contravalorii produselor finite vândute clienților și încasarea celorlalte creanțe au trecut 72,49 zile, iar achitarea datoriilor către furnizori, personal și stat se face în 16,10 zile. Diferența de 56,39 zile reprezintă durata unei rotații a necesarului de fond de rulment, adică perioada în care întreprinderea înregistrează o nevoie de finanțat care trebuie acoperită pe seama fondului de rulment.
În anul 2005, ciclul operațional se derulează în 54,28 zile, iar ciclul de plăți se reduce la 2,97 zile. Aceasta înseamnă că firma își plătește datoriile înainte de a-și încasa creanțele și va avea un necesar de fond de rulment timp de 51,31 zile
În anul 2006 întreprinderea se aprovizionează, produce, livrează și își încasează creanțele în 62,71 zile, iar obligațiile pe termen scurt le achită în 2,85 zile. Nevoia de finanțat pe care o manifestă este timp de 59,86 zile.
În anul 2007, din momentul aprovizionării cu materii prime și până la încasarea contravalorii produselor finite vândute clienților și încasarea celorlalte creanțe au trecut 52,81 zile, iar achitarea datoriilor către furnizori, personal și stat se face în 8,51 zile. Diferența de 56,39 zile reprezintă durata unei rotații a necesarului de fond de rulment, adică perioada în care întreprinderea înregistrează o nevoie de finanțat care trebuie acoperită pe seama fondului de rulment.
1.4. ANALIZA GESTIUNII CLIENȚILOR ȘI FURNIZORILOR
Rata de gestiune a clienților arată în câte zile își încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor către clienți sau de câte ori într-o perioadă de gestiune se încasează această contravaloare.
Rata de gestiune a clienților exprimă creditul-client acordat de firmă, adică durata medie în zile de încasare a contravalorii produselor și serviciilor de la beneficiari. Practic, indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii produselor vândute.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor clienți este de 8 rotații, care corespunde unei durate medii de încasare de 45 zile. Valoarea optimă ar fi de maximum 30 de zile. Mărimea acestui indicator este influențată de poziția firmei pe piață comparativ cu concurenții ei, de relațiile stabilite cu clienții, de specificul activității care influențează durata ciclului economic, de conjunctura economică și de politica de credit comercial practicată pe piață, care trebuie să urmărească creșterea vânzărilor în măsura în care aceste vânzări contribuie la creșterea profitului.
Rata de gestiune a clienților se analizează prin numărul de rotații a creditului-client, respectiv durata în zile a unei rotații:
NrCl =
DzCl =
Gestiunea clienților
Tabelul 1.15.
Pe perioada analizată se observă că durata în zile a unei rotații este sub 30 de zile,deci întreprinderea nu se confruntă cu probleme de încasare a creanțelor.
În anul 2005 și 2007 se constată că viteza de rotașie a clienților crește, fapt ce a generat efecte pozitive asupra trezoreriei în sensul decalării în timp a încasărilor de la clienți, adică scăderea creditului comercial.
În anul 2006 numărul de rotații a scăzut cu 5,3 rotații, iar durata medie în zile a unei rotații a crescut cu 4,26 zile, ceea ce înseamnă prelungirea duratei medii de recuperare a lor. Această situație se datorează devansării ritmului de creștere al cifrei de afaceri de către ritmul de creștere al clienților. Efectul situației fiind o presiune financiară de 1.993.854 lei.
Analiza factorială a gestiunii clienților vizează analiza în dinamică a numărului de rotații și a duratei unei rotații, prin identificarea factorilor de influență și determinarea sensului și intensității influenței acestora.
În cazul gestiunii creditului-client, factorii de influență sunt următorii: Cl(modificarea valorii clienților), care este factorul cantitativ și CA (modificarea cifrei de afaceri), care este factorul calitativ. Se va aplica metoda substituțiilor în lanț.
Viteza de rotație a creditului-client
Tabelul 1.16.
Pe perioada 2004-2005 se constată o sporire a vitezei de rotație a clienților, care a condus la scăderea duratei în zile a unei rotații cu 8,41 zile.Această situație este favorabilă întreprinderii deoarece a redus durata de transformare a creanțelor-clienți în lichidități.Acest fapt se datorează urmatorilor factori:
creșterii soldului clienților cu 6,51% față de anul precedent, cu efect negativ, crescând durata în zile a rotației cu 1,53 zile;
sporirii cifrei de afaceri cu aproximativ 67% față de anul precedent, cu efect pozitiv asupra indicatoruli, ducând la reducerea duratei în zile cu 9,94 zile.
În perioada 2005-2006 se constată o creștere a duratei cu 4,26 zile, situație datorată:
creșterii soldului clienților cu 42,57% față de anul precedent, cu efect negativ, crescând durata în zile a rotației cu 6,34 zile;
sporirii cifrei de afaceri cu 10,82 % față de anul precedent, cu efect pozitiv asupra indicatorului, ducând la diminuarea duratei rotației clienților cu 2,08 zile.
Pe perioada 2006-2007 se constată o sporire a vitezei de rotație a clienților, care a condus la scăderea duratei în zile a unei rotații cu 6,92 zile.Această situație este favorabilă întreprinderii deoarece a redus durata de transformare a creanțelor-clienți în lichidități.Acest fapt se datorează urmatorilor factori:
scăderii soldului clienților cu 35,55% față de anul precedent, cu efect pozitiv, scăzând durata în zile a rotației cu 7,04 zile;
sporirii cifrei de afaceri cu aproximativ 0,94% față de anul precedent, cu efect negativ asupra indicatoruli, ducând la creșterea duratei în zile cu 0,12 zile.
Rata de gestiune a furnizorilor arată în câte zile întreprinderea își achită obligațiile sale față de furnizori sau de câte ori într-o perioadă de gestiune se plătește contravaloarea aprovizionărilor.
Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul-furnizor de care beneficiază întreprinderea, adică durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziționate de la furnizori. Practic, indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii bunurilor cumpărate. Creditul-furnizor reprezintă pentru întreprindere o sursă de finanțare pe termen scurt, care contribuie la creșterea solidității financiare a acesteia.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii furnizorilor este de 8 rotații, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 45 zile. Valoarea optimă ar fi de maximum 30 de zile. Mărimea acestui indicator este influențată de poziția firmei furnizoare pe piață comparativ cu concurenții ei, de relațiile stabilite cu furnizorul, de specificul activității care influențează durata ciclului economic, de conjunctura economică și de politica de credit comercial practicată pe piață.
Rata de gestiune a furnizorilor se analizează prin numărul de rotații a creditului-furnizor, respectiv durata în zile a unei rotații:
NrFz =
DzFz =
Gestiunea furnizorilor
Tabelul 1.17.
Pe întreaga perioadă de timp analizată durata în zile a creditului furnizor se află sub limita maximă acceptată.
În anii 2005 și 2006 datoriile față de furnizori se roteau în cifra de afaceri de peste 100 ori, achitându-se într-un termen mediu de aproximativ 3 zile, comparativ cu anul 2004 cînd datoriile față de furnizori se roteau de 22 ori, achitându-se într-o periadă de 16 zile.Se constată o diminuare semnificativă care are efecte negative aupra întreprinderii mai ales că în perioada 2005-2006 durata de încasare a clienților este de aproximativ 18 zile.
În anul 2007 situație durata în zile a creditului furnizor crește, ceea ce înseamnă prelungirea duratei medii de achitare a furnizorilor cu 5,66 zile, dar nereușind nici în acest an să depășească durata de încasare a clienților.
Analiza factorială a gestiunii furnizorilor urmărește analiza în dinamică a numărului de rotații și a duratei unei rotații, prin identificarea factorilor de influență și determinarea sensului și intensității influenței acestora.
În cazul gestiunii creditului-furnizor, factorii de influență sunt următorii: Fz (modificarea valorii furnizorilor), care este factorul cantitativ și CA (modificarea cifrei de afaceri), care este factorul calitativ. Se va aplica metoda substituțiilor în lanț.
Viteza de rotație a creditului-furnizor
Tabelul 1.18.
În perioada 2004-2005 s-a înregistrat o creștere a numărului de rotații a creditului-furnizor cu 98,74 rotații, respectiv o reducere a duratei în zile a unei rotații cu 13,13 zile. Se va identifica în ce proporție au contribuit factorii de influență la această evoluție.
Astfel, scăderea valorii furnizorilor de la 3.283.630 lei la 1.008.272 lei a cauzat o creștere a numărului de rotații cu 50,42 rotații și o diminuare a duratei în zile cu 11,15 zile, după cum creșterea
cifrei de afaceri cu 66,28% a generat o mărire a numărului de rotații cu 48,27 rotații și o diminuare a duratei în zile a unei rotații a furnizorilor cu 1,97 zile.
În perioada 2005-2006 se observă o creștere a vitezei de rotație a furnizorilor, ducând la scăderea duratei unei rotații cu 0,12 zile.Această modificare a duratei unei rotații se datorează influenței urmatorilor factori:
creșterii cu 6,23% a creditului furnizor față de anul precedent, care a influențat pozitiv durata de rotație, aceasta crescând cu 0,19 zile.
Creșterii cu 10,82% a cufrei de afaceri față de anul precedent, care a avut un efect negativ, ducând la reducerea duratei în zile cu 0,31 zile.
Cifra de afaceri este cea care imprimă direcția de evoluție a vitezei de rotație, deoarece influența ei negativă nu poate fi compensată de influența pozitivă a modificării valorii furnizorilor.
În perioada 2006-2007 viteza de rotație a furnizorilor a scăzut cu 84,03 rotații, ceea ce înseamnă o sporire cu 5,66 zile a duratei unei rotații. Această modificare se datorează influenței următorilor factori:
creșterii cu 195,86% a soldului furnizorilor față de anul precedent, care a influențat negativ durata de rotație, aceasta crescând cu 5,58 zile;
scăderii cu 0,94% a cifrei de afaceri față de anul precedent, care a avut efect negativ, ducând la reducerea duratei rotației furnizorilor cu 0,08 zile .
În analiza ratelor de gestiune a activelor circulante o importanță deosebită pentru management o prezintă corelația care există între durata de încasare a clienților și durata de plată a furnizorilor.
Dacă durata creditului furnizor este mai mare decât durata creditului client, atunci se creează un excedent de resurse financiare.
Gestiunea clienților și furnizorilor
Tabelul1.19.
Fig. 1.9. Durata creditului client- furnizor
Pe întreaga perioada analizată întreprinderea se află într-o situație nefavorabilă, durata de încasare a creditului client fiind mai mare decât durata de plată a creditului furnizor.Chiar mai mult observăm că situația se în răutățește în următorii ani, acest decalaj între încasări și plăți este nefavorabil pentru activitatea întreprinderii, ducând la scăderea trezoreriei.
CAPITOLUL II
ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII
Lichiditatea și solvabilitatea sunt indicatori ai bonității financiare. Bonitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile la scadență. Cei doi indicatori diferă prin exigibilitatea datoriilor la care se referă: pe termen scurt, în cazul lichidității și pe termen lung, în cazul solvabilității.
Totodată, lichiditatea și solvabilitatea sunt și rate de sinteză, deoarece se calculează pe baza informațiilor deținute de cele două părți ale bilanțului.
2.1. ANALIZA LICHIDITĂȚII
Lichiditatea este o rată de sinteză care se calculează cu ajutorul părții de jos a bilanțului, prin raportarea posturilor de activ la posturi de pasiv.
Există două accepțiuni privind definirea lichidității, astfel:
Capacitatea elementelor de activ de a se transforma în bani (lichidități);
Capacitatea întreprinderii de a-și acoperi datoriile pe termen scurt din activele sale de exploatare.
2.1.1. Analiza lichidității generale
Rata lichidității generale (Rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt din activele circulante. Formula de calcul este:
Rlg =
Rata lichidității generale presupune raportarea lichidităților parțiale la exigibilitățile parțiale, ținând cont însă, că pasivele circulante sunt obligații imperative care trebuie onorate. Limitele între care trebuie să se situeze valoarea acceptabilă sunt 1,2 și 2, această asimetrie față de risc a lichidității activelor circulante față de exigibilitatea pasivelor circulante fiind fundamentată pe ideea că riscul de neîncasare este mai mare decât cel de neplată.
Lichiditatea generală
Tabelul 2.1.
Fig.2.1. Lichiditatea generală
În anul 2004, nivelul activelor circulante reprezintă 1,13 din nivelul datoriilor sub un an, ceea ce înseamnă că situația întreprinderii este delicată datorită corespondenței aproape depline între nivelul utilizărilor și resurselor ciclice. În acest caz, este posibil ca apariția unor evenimente neprevăzute, cum ar fi imposibilitatea valorificării stocurilor sau neîncasarea clienților la scadență, să nu poată fi acoperită pe seama diferenței prea mici dintre valoarea activelor circulante și a datoriilor pe termen scurt.
În anii 2005 și 2006, nivelul lichidității generale se încadrează in intervalul valorilor acceptabilă, înregistrând valoarea de 1,25, respectiv 1,69. Prin urmare situația întreprinderii este bună, deoarece cel puțin pe termen scurt, datorită activelor circulante mai mari decât obligațiile curente, aceasta are capacitatea de a-și achita daroriile exigibile.În acest caz, apariția unor evenimente neprăvăzute în mișcarea activelor circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferența dintre valoarea activelr circulante și datoriilor pe termen scurt.
În anul 2007, lichiditatea generală atinge valoarea de 1,07, situație întrteprinderii devenind din nou delicată, deoarece există o corespondență aproape deplină între activele circulante și resursele
corespunzătoare, și orice întârziere în încasarea creabțelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligațiilor curente.
În dinamică, în anii 2005 și 2006 rata lichidității generale crește, ceea ce înseamnă că firma este asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt. Trendul crescător se datorează ritmului de creștere al activelor circulante (150,46%) care devansează ritmul de creștere al datorilor pe termen scurt (135,82%) în anul 2005, respectiv a creșterii activelor circulate cu 5,76% și a diminuării datoriilor pe termen scurt cu 21,82 % în anul 2006.În anul 2007 reducerea lichiditîții se datorează diminuarii ritmul activelor circulante cu 10,96% și creșterii ritmului de creștere al datoriilor pe termen scurt cu 40,16%.
2.1.2. Analiza lichidității reduse
Rata lichidității reduse (Rlr) evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilități. Astfel se elimină influența lichidității stocurilor.
Relația de calcul este:
Rlr =
Lichiditatea redusă
Tabelul 2.2.
Fig. 2.2. Lichiditatea redusă
Determinarea acestei rate poartă denumirea de „testul acid”, întrucât după eliminarea stocurilor (a căror valoare este extrem de ridicată), numărătorul poate să scadă foarte mult, cum este și cazul de față. Rata lichidității reduse a scăzut cu 0,61 în anul 2004, cu 0,58 în 2005, cu 0,87 în 2006 și cu 0,61 în 2007 față de nivelul ratei lichidității generale.
În anul 2004 valoarea licchidității reduse este sub valoarea minimă acceptabilă, ceea ce arată ca întreprinderea are probleme de plată pe termen scurt, fiindcă stocurile sunt supradimensionate, iar creanțele și disponibilitățile bănești sunt insuficiente pentru achitarea datoriilor scadente sub un an.
În anul 2005, 2006 lichiditatea generală are un trend crescător ceee ce demonstrează îmbunătațirea capacității de plată a întreprinderii pe termen scurt.Evoluția ratei se datorează creșterii datoriilor pe termen scurt față de scăderea activelor circulante fără stocuri.
2.1.3. Analiza lichidității curente
Rata lichidității curente (Rlc) pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt, reflectând aptitudinea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din plasamente și disponibilități.
Rlc =
Lichiditatea curentă
Tabelul 2.3.
Figura 2.3. Lichiditatea curentă
Creanțele au o influență destul de ridicată asupra lichidității curente, deoarece prin înlăturarea lor rata scade ca nivel de la 0,46 (rata lichidității reduse în ultimul an) la numai 0,23 (rata lichidității curente în ultimul an). Așadar, lichiditatea curentă este extrem de scăzută, societatea neputându-și acoperi datoriile față de furnizori, personal, stat, asigurări sociale și bănci din disponibilitățile bănești de care dispune.
Acest fapt se adtorează echilibrului financiar precar pe termen scurt.Pe pe rioada analizată nivelul indicatorului nu este asiguratoriu, ceea ce înseamnă că firma nu este capabilă să-și acopere satisfăcător pasivele circulante pe seama disponibilităților bănești.Din acest punct de vedere situația se poate aprecia nefavorabilă.
2.1.4. Analiza lichidității imediate
Rata lichidității imediate (Rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile, ținând cont de disponibilitățile de care dispune.
Rlc =
Cum întreprindrea analizată nu a efectuat plasamente pe termen scurt, rata lichidității imediate are aceleași valori ca rata lichidității curente. Comparând aceste valori cu limitele acceptate, se constată că nivelul lichidități imediate se încadrează între nivelul valorilor minime acceptate, excepție facând anul 2004 când nivelul lichidității imediate depășește cu 0,9 nivelul maxim acceptat.Această situație dovedește că întreprinderea este capabilă să-și achite obligațiilor curente pe seama disponibilităților.
Lichiditatea imediată
Tabelul 2.4.
Fig. 2.4. Lichiditatea imediată
2.2. ANALIZA SOLVABILITĂȚII
Solvabilitatea este o rată de sinteză care se calculează pe baza informațiilor atât din partea de sus a bilanțului, cât și a celor din partea de jos.
Există două modalități de a defini solvabilitatea, astfel:
Aptitudinea întreprinderii de a face față angajamentelor sale în caz de lichidare;
Capacitatea întreprinderii de a-și achita obligațiile pe termen lung.
2.2.1. Analiza solvabilității patrimoniale
Gradul de solvabilitate patrimonială (Gsp) exprimă în ce măsură capitalul social permite acoperirea obligațiilor către creditori și acționari, calculându-se astfel:
Gsp =
Acest indicator reflectă situație favorabilă pentru valori cuprinse între 40-60%, limita sa inferioară fiin de 30%.
Utilizarea acestui indicator este recomandată dacă întreprinderea se află în stare de faliment, urmând a fi supusă procedurii de lichidare, caz în care acoperirea tuturor obligațiilor se face prin valorificarea activelor totale. Întrucât valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile a acestora, solvabilitatea este cu atât mai bună cu cât nivelul indicatorului este mai mare.
Solvabilitatea patrimonială globală
Tabelul 2.5.
Fig. 2.5. Solvabilitatea patrimonială
Semnificația capitalului și a împrumuturilor pe termen mediu și lung diferă de cea obișnuită. Astfel, capitalul de la numărător este o sursă care stă la baza remunerării celor ce au dreptul să își recupereze sumele investite în întreprindere, iar capitalul de la numitor reprezintă averea acționarilor, respectiv dreptul lor de retribuire. Împrumuturile pe termen mediu și lung exprimă obligațiile unității față de creditorii săi.
Întreprinderea dispune de o solvabilitate patrimonială de 100% în ultimul an, ceea ce înseamnă că este capabilă de a-i remunera din capitalurile proprii în proporție de 100% pe cei care au participat cu capital la finanțarea activității (acționari și creditori).
Nivelul ridicat al ratei se explică fie prin management riscofob (care este reticent la a se împrumuta), fie prin faptul că piața nu oferă condiții pentru contractarea unor credite pe termen mediu și lung. Se observă că în ultimul an întreprinderea refuză să se împrumute.
2.2.2. Analiza solvabilității patrimoniale la termen
Gradul de solvabilitate patrimonială la termen (Gspt) exprimă măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale. Se determină după formula:
Gspt = ( 1,5 – 3 )
Solvabilitatea patrimonială la termen
Tabelul 2.6 .
Fig. 2.6. Solvabilitatea patrimonială la termen
Pe întreaga perioadă de timp analizată se observă că putem spune că întreprinderea este solvabilă, deoarece suma activelor circulante și fixe este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor exigibile.
Nivelul indicelui de solvabilitate patrimonială l atermen oscilează, situație datorată modificării atât a activului total cât și a datoriilor totale.În 2006 se observă o creștere semnificativă datorată creșterii activelor totale cu 89,05 % și diminuării datoriilor totale cu 19,90%.În ultimul an situația se schimbă, activul total scade cu 10,09%, în timp ce datoriile totale cresc cu 35,36%, ceea ce determină o scpdere a indicatorului cu 1,37.
În caz de faliment întreprinderea este capabilă de a-și acoper datoriile pe seama activelor.
2.2.3. Analiza capacității brute de rambursare a datoriilor
Capacitatea brută de rambursare a datoriilor(Cbrd) arată măsura în care sursele potențiale de autofinanțare degajate din activitatea de exploatare (EBE) a firmei pot acoperi datoriile totale (Dt) ale firmei.
Cbrd=
Capacitatea brută de rambursare a datoriilor
Tabelul 2.7.
Nivelul minim acceptabil este de 0,5, sub acest nivel întreprinderea aflându-se în pericolul incapacității de plată, iar nivelul optim este considerat 1.
Se obervă că in ulti doi ani indicatorul manifestă o tendință de scădere, chiar mai mult aflandu-se sub minimul admis de unde rezultă că întreprinderea nu are capacitate de rambursare a datoriilor.
Concluzii privind analiza solvabilității: bonitatea financiară a întreprinderii pe termen lung este asigurată.Ea. dispune de un grad ridicat al solvabilității patrimoniale, deține siguranța că, în caz de lichidare, datoriile sale vor putea fi acoperite prin valorificarea activelor și, de asemenea, că va putea să își satisfacă serviciul datoriei pe seama autofinanțării.
Solvabilitatea unei întreprinderi este generată de o activitate eficientă, iar lipsa lichidității se poate datora unor situații conjuncturale. Acest lucru înseamnă că o firmă poate să dispună de capacitate de plată pe termen lung (să fie solvabilă), chiar dacă, la un moment dat ea nu dispune de lichidități financiare. S.C. “Tricot”S.R.L. se află în această situație și trebuie să ia măsuri pentru îmbunătățirea lichidități.
CAPITOLUL III
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Prin „echilibru financiar” se înțelege armonizarea surselor cu nevoile de finanțat ale întreprinderii, respectiv egalitatea dintre resursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității.
Echilibrul financiar se analizează pe termene, astfel:
Pe termen lung : se compară resursele permanente cu utilizările permanente, iar măsurarea echilibrului se realizează cu ajutorul indicatorului fondul de rulment;
Pe termen scurt : se compară resursele temporare cu utilizările temporare, iar măsurarea echilibrului se realizează prin intermediul necesarului de fond de rulment;
Curent : se compară disponibilitățile și plasamentele cu nivelul creditelor bancare temporare, iar măsurarea echilibrului se efectuează cu ajutorul trezoreriei.
3.1. ANALIZA FONDULUI DE RULMENT
Fondul de rulment (FRn) reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. Se impune necesitatea unei observații: nu toate activele circulante trebuie acoperite din fondul de rulment, ci doar acelea care au un caracter de permanență (stocurile și creanțele, în sensul că întotdeauna trebuie să existe un nivel minim al stocurilor care să asigure continuitatea ciclului de exploatare și, dacă întreprinderea practică creditul comercial, vor exista în permanență creanțe).
Când sursele permanente sunt mai mari decât nevoile permanente, întreprinderea dispune de un fond de rulment net care poate fi „rulat” în vederea reînnoirii activelor circulante. În acest fel, fondul de rulment net apare ca o marjă de securitate sau de siguranță financiară, care permite întreprinderii să facă față nevoilor de finanțare ale exploatării atunci când sursele ciclice sunt insuficiente.
Relația de calcul a fondului de rulment net se poate determina în două modalități:
Pe baza părții de sus a bilanțului (în funcție de proveniență), ca diferență între capitalul permanent (CP) și activele imobilizate nete (Ain), când se reflectă influența structurii financiare a întreprinderii asupra procesului de formare a surselor de finanțare aferente procesului de exploatare:
FRn = CP – Ain
În această accepțiune, fondul de rulment reprezintă net excedentul de resurse permanente
destinat finanțării nevoilor temporare.
Pe baza părții de jos a bilanțului (după destinație), ca diferență între activele circulante (Ac) și datoriile pe termen scurt (Dts), când indicatorul are semnificația unui excedent de lichidități potențiale, care poate atenua riscurile activității de exploatare:
FRn = Ac – Dts
În această accepțiune, fondul de rulment net evidențiază partea din activele circulante nefinanțată din resursele pe termen scurt și care trebuie acoperită din resursele permanente.
Ca structură, fondul de rulment net este alcătuit din două componente:
Fond de rulment propriu (FRp) : apreciază cuantumul participării capitalului propriu (CPr) la finanțarea activelor circulante și trebuie să dețină ponderea majoritară în fondul de rulment, relația de calcul fiind: FRp = CPr – Ain;
Fond de rulment împrumutat (FRî) : reflectă măsura îndatorării pe termen lung pentru acoperirea unor nevoi pe termen scurt: FRî = FR – FRp = Îtml
În cadrul echilibrului financiar pe termen lung al întreprinderii, consider că fondul de rulment împrumutat are doar o existență scriptică, întrucât este puțin probabil ca din împrumuturile pe termen lung contractate să se degaje resurse, știind că băncile urmăresc în detaliu respectarea condițiilor prevăzute în contract referitoare la destinația creditului de investiții acordat. În acest sens, finanțarea necesarului din exploatare se face pe seama surplusului de capital propriu.
Cu toate acestea există posibilitatea să se degaje fond de rulment străin în situația în care se înregistrează un decalaj favorabil echilibrului financiar între politica de amortizare și graficul de rambursare a creditului. Se creează un surplus de resurse atunci când mijlocul fix se amortizează mai rapid (de exemplu, în regim accelerat) decât se rambursează creditul din care acesta este finanțat, deoarece împrumuturile pe termen lung scad într-un ritm inferior activelor imobilizate nete.
.
Echilibrul financiar pe termen lung
Tabelul3.1.
Fig. 3.1 Fondul de rulment
Pe perioada analizată fondul de rulment este pozitiv (FR0), adică resursele permanente finanțează o parte din activele circulante (2.012.689 lei în 2004, 5.328.281 lei în 2005, 11.519.753 lei în 2006 și 1.729.699 lei în 2007), după finanțarea integrală a imobilizărilor nete. De asemenea, activele circulante transformate în lichidități vor permite rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar și degajarea lichidităților excedentare. Situația este favorabilă întreprinderii, deoarece dispune de o marjă de securitate care o poate proteja parțial de efectele perturbării ciclului de încasări și plăți. Tendința pare în pri trei ani este crescătoare, dar în ultimul an fondul de rulment scade ceea ce face ca activele circulante să fie acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Situația se datoreză scăderii într-un ritm mai mic a activului imobilizat net (cu 9,51%) față de scăderea capitalurilor permanente cu 25,55%) față de anul precedent.
Fondul de rulment propriu este pozitiv în toți cei patru ani și arată cât din capitalurile permatente acoperă utilizările temporare.În anul 2007 fondul de rulment propriu scade simțitor și aceasta datorită scăderii mai accentuate a capitalului propriu decât a activului imobilizat net.
Ponderea fondului de rulment în capitalul permanent arată cât anume din capitalul permanent este alocat pentru finanțarea activelor circulante. În cazul nostru, 16.13 % in anul 2003, 32.97% în anul 2005,21.25% în anul 2006 și 4.29% în anul 2007 din cuantumul resurselor permanente vor fi destinate pentru acoperirea nevoilor temporare (stocuri și creanțe).
Ponderea fondului de rulment în finanțarea activelor circulante evidențiază cât din activul circulant este finanțat din fondul de rulment. În primul an nevoile ciclice sunt acoperite în proporție de 11,36% din fondul de rulment, iar în următorii doi ani finanțarea crește ajungând la 40,85% în anul 2006, dar în 2007 se reduce semnificativ ajungând la 6,89% .
Rata finanțării stabile (Rfs) reflectă echilibrul financiar pe termen lung în mărimi relative și indică în ce măsură resursele financiare permanente contribuie la finanțarea imobilizărilor. Așadar, rata se mai numește rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul permanent sau gradul de finanțare extins. O rată mai mare de 100 (ca în cazul nostru) denotă că activele stabile sunt finanțate integral din surse stabile și că există un surplus de surse (19%,50%, 27% și 5%) care constituie fondul de rulment.
Rata finanțării proprii (Rfp) reflectă în ce măsură resursele proprii contribuie la finanțarea activelor stabile. Mai poartă denumirea de rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu sau gradul de finanțare restrâns. Nivelul ratei este mai mare decât 100, ceea ce înseamnă că imobilizări sunt finanțate din resurse proprii.
În practică se consideră că un nivel optim al fondului de rulment este de o treime din cifra de afaceri. După cum se poate observa, mărimea fondului de rulment este net inferioară valorii optime.
Analiza gestiunii fondului de rulment se realizează cu ajutorul vitezei de rotație a fondului de rulment prin cifra de afaceri, care poartă denumirea de marja de securitate și exprimă numărul de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută, cu atât mai rapid se recuperează fondurile, iar cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.
DzFR = ( 30-90 zile )
Viteza de rotație a fondului de rulment
Tabelul 3.2.
Marja de securitate se situează sub 30 zile (excepție făcând anul 2006 când limita este depășită cu 0,65 zile), însemnând „topirea” resurselor permanente, în sensul scăderii importanței acestora în finanțarea activității. În primul an, fondul de rulment se reconstituie pe seama cifrei de afaceri în 10 zile, iar în al doilea an în 16 zile. Creșterea duratei în zile a unei rotații demonstrează creșterea importanței finanțării stabile asupra activității, adică cifra de afaceri se obține cu un fond de rulment mai mare, situație nefavorabilă.În anul 2007 se constată o scădere a duratei în zile a unei rotații de la 31 zile la doar 5 zile,ceea ce semnifică reducerea importanței finanțării stabile asupra activității, adică cifra de afaceri se obține cu un fond de rulment mai mic față de perioada anterioară, situație considerată favorabilă.
3.2. ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă acea parte a activelor ciclice care nu este acoperită din resursele ciclice și care trebuie finanțată din resurse permanente, respectiv nevoia de finanțare a ciclului de exploatare din surse permanente. Acest indicator permite analiza echilibrului financiar pe termen scurt, iar necesitatea sa se datorează decalajelor temporare între încasări și plăți și nevoii finanțării stocurilor.
Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = Active ciclice – Pasive ciclice
Sau
NFR = (Ac – Ifts – Db) – (Dts – Cts – Sc)
Sau
NFR = (Stocuri + Creanțe) – Datorii nefinanciare pe termen scurt
Unde: Ac = active circulante; Ifts = investiții financiare pe termen scurt; Db = disponibilități bănești; Dts = datorii pe termen scurt; Cts = credite pe termen scurt; Sc = soldul creditor al contului curent.
Pentru determinarea necesarului de fond de rulment, din activul circulant s-au eliminat acele elemente nelegate direct de procesul de exploatare (realizarea producției nu e perturbată de inexistența investițiilor financiare pe termen scurt sau a disponibilităților bănești), iar din pasiv s-au înlăturat relațiile întreprinderii cu banca (datoriile financiare pe termen scurt nu condiționează desfășurarea activității de exploatare).
Ca structură, necesarul de fond de rulment este compus din necesarul de fond de rulment aferent activității de exploatare (NFRe) și necesarul de fond de rulment în afara activității exploatării (NFRae):
NFR = NFRe + NFRae
Echilibrul financiar pe termen scurt
Tabelul 3.3.
Fig. 3.2. Dinamica necesarului de fond de rulment
Pe toată perioada analizată necesarul de fond de rulment este pozitiv (NFR0), el semnificând un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat, adică resursele din exploatare sunt insuficiente pentru acoperirea activelor din exploatare. Nivelul necesarului de fond de rulment indică cuantumul activelor circulante de natura stocurilor și creanțelor care trebuie să fie finanțate din fondul de rulment. În anul 2005 necesarul de fond de rulment a crescut față de anul 2004 cu 5.900.170 lei, situație datorată creșterii cu 24,51% a activelor curente și diminuării cu 69,29% a resurselor curente.În anul 2006 indicatorul înregistrează o creștere cu 29,28% creștere datorată devansării ritmului de creștere al datoriilor nefinanciare pe termen scurt de ritmul de creștere al activelor curente.În anul 2007 fondul de rulment înregistreză o scădere de 6.004.406, datorită creșterii de aproximativ trei ori a datoriilor nefinanciare pe termen scurt și areducerii activelor curente.
În practică se consideră că un nivel optim al necesarului de fond de rulment este de 10-15% din cifra de afaceri. Întreprinderea analizată înregistrează o nevoie de finanțat mai ridicată decât aceste limite.
Factorii care influențează necesarul de fond de rulment sunt:
Obiectul de activitate : în cazul întreprinderilor cu activitate de producție este normal să fie pozitiv. Situația este valabilă și în acest caz;
Mărimea cifrei de afaceri : determină modificarea în același sens al NFR, iar limita inferioară a creșterii acestuia ar trebui să fie: INFR ICA. În cayul de față limita este respectată,excepție făcând anul 2006 când indicele NFR devansează indicele CA;
Modul de gestionare a stocurilor, care se exprimă prin viteza de rotație a stocurilor și are o influență invers proporțională. Reducerea vitezei de rotație a stocurilor determină creșterea necesarului de fond de rulment;
Nivelul datoriilor ciclice are o influență invers proporțională. În anul 2005, scăderea datoriilor nefinanciare a determinat sporirea NFR, iar în anul 2007 situația a fost inversă.
Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment se realizează cu ajutorul vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri, care poartă denumirea de marja de atragere și exprimă numărul de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută, cu atât cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanțare mai mic.
DzNFR = ( 30-90 zile )
Viteza de rotație a necesarului de fond de rulment
Tabelul 3.4.
Marja de atragere a necesarului de fond de rulment pe seama cifrei de afaceri se situează în limitele considerate acceptabile și arată în câte zile se rotește NFR prin cifra de afaceri, respectiv în câte zile întreprinderea înregistrează o nevoie de finanțat neacoperită.
3.3. ANALIZA TREZORERIEI
Trezoreria (T) reprezintă surplusul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente. Cu ajutorul acestui indicator se analizează echilibrul financiar curent, când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).
În practică, trezoreriei i-au fost atașate mai multe noțiuni, cum ar fi: „ansamblul activelor lichide”, „totalul valorilor de casă”, cel mai des utilizându-se noțiunea de „trezorerie netă”, ca rezultat al echilibrului între resursele pe termen lung și nevoile de finanțat.
Trezoreria la nivelul unei întreprinderi este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor pe termen scurt apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar. Scopul firmei nu este obținerea unei trezorerii pozitive, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
Trezoreria se poate determina pe baza a trei relații:
Ca diferență între fondul de rulment (FR) și necesarul de fond de rulment (NFR):
T = FR – NFR
Ca diferență între activul realizabil (investiții financiare pe termen scurt) și disponibil (disponibilități bănești), pe de o parte și datoriile financiare pe termen scurt (Dfts), pe de altă parte:
T = (Investiții financiare pe termen scurt + Disponibilități) – Dfts
Ca diferență între trezoreria de activ (TA) și trezoreria de pasiv (TP):
T = TA – TP
Trezoreria de activ cuprinde: disponibilități în casă și în cont curent, depozite la termen, active financiare de trezorerie (investiții financiare pe termen scurt, efecte comerciale de încasat, acreditive, avansuri de trezorerie, certificate de depozit, bilete de trezorerie), iar trezoreria de pasiv este alcătuită din: credite bancare pe termen scurt, împrumuturi din emisiuni de obligațiuni cu scadență sub un an, partea din creditele bancare pe termen lung scadente sub un an și alte împrumuturi și datorii financiare.
Echilibrul financiar curent
Tabelul 3.5.
Fig. 3.3. Trezoreria netă
În perioada 2004-2007 trezoreria este negativă (T0), fiind semnul unui dezechilibru financiar curent, când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite pe termen scurt. Acestea, însă, au generat cheltuieli cu dobânzile, care au avut ca efect reducerea rezultatului exercițiului. Trezoreria negativă implică, așadar, o dependență față de resursele financiare externe pe termen scurt, limitând autonomia financiară a întreprinderii.
Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment (sub influența modificării capitalului permanent și a activelor imobilizate), cât și de modificările necesarului de fond de rulment (sub influența modificării activelor ciclice și a pasivelor ciclice).Chiar dacă ritmul de creștere al fondului de rulment devansează ritmul de creștere al necesaruli de fond de rulment, trezoreria netă se diminuează datorită diferenței dintre fondul de rulment, de aproximativ 7 ori mai mic decât de necesarulde fond de rulment în anul 2004.
Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment arată proporția în care nevoia de fond de rulment este finanțată din fondul de rulment, respectiv măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite. Cum rata ia valori mai mici decât 100%, înseamnă că NFR este finanțat parțial pe seama FR și parțial pe seama creditelor bancare pe termen scurt, iar trezoreria este negativă. În primul an, doar o parte redusă a NFR poate fi acoperită de FR, diferența (75,2%) urmând a fi acoperită din credite. În următorii ani o parte mai mare este acoperită de FR, dar în ultimul an rata de fianțare a necesarului de fond de rulment scade simțitor, atingând un nivel mai mic decât în anul de bază.
CAPITOLUL IV
ANALIZA STRUCTURII FINANCIARE A FIRMEI
Analiza structurii financiare a patrimoniului firmei vizează evidențierea raporturilor dintre elementele patrimoniale și mutațiile care au loc în cadrul utilizărilor și resurselor permanente și curente.
Ratele de structură se calculează ca raport între un post sau grupă de posturi din activ sau pasiv și totalul bilanțier, precum și ca raport între elementele de activ sau pasiv și nivelul total al grupelor din care fac parte.
4.1. ANALIZA STRUCTURII ACTIVULUI
Analiza structurii activului reflectă aspecte privind modul de constituire a patrimoniului întreprinderii, apartenența sectorială și natura activității desfășurate.
Ratele de structură ale activului oferă informații privind destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a elementelor de activ și capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului, ca urmare a unor împrejurări conjuncturale.
În cazul societății analizate, structura activului este prezentată tabelar și grafic după cum urmează:
Structura activului
Tabelul 4.1.
Fig. 4.1 Structura activului
4.1.1. Analiza ratei activelor imobilizate
Rata activelor imobilizate (Rai) reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul patrimoniului. Această rată se apreciază în funcție de specificul activității și reflectă gradul de investire a capitalului în firmă, respectiv gradul de imobilizare a activului.
Relația de calcul este următoarea:
RAi =
Rata activelor imobilizate
Tabelul 4.2.
Fig. 4.2 Rata activelor imobilizate
Rata activelor pe perioada analizată are un trend crescător (excepție făcând anul 2005 când are loc o reducere cu 8,24%) , în ulti doi ani chiar depăsind puțin valoarea maxim admisă.Avându-se în vedere domeniul de activitate (producție și comercializare) se poate considera situația favorabilă.
În dinamică, scăderea ratei activelor imobilizate în anul 2005 se datorează devansării ritmului de creștere a activelor imobilizate nete de către ritmul de creștere a acitivului total.În anul 2006 și 2007 creșterea ratei activelor imobilizate se datorează creșterii într-un ritm mai mare a activelor imobilizate (394,09%) față de ritmul de creștere a acivului total (189,05%), respectiv scăderii într-o proporție mai mare a activului total (cu 10,19%) față de activele imobilizate nete care scad cu doar 9,51%.
Compararea indicelui activelor imobilizate cu ritmul cifrei de afaceri reflectă o creștere a eficienței utilizării activelor imobilizate, ICA>IAin , excepție făcând anul 2005 când indiceleiratei de creștere a activelor imobilzate este de aproximativ 2 ori mai mare decât indicele de creștere al cifrei de afaceri, situație care reflectă diminuarea eficienței utilizării activelor imobilizate.
Pentru o mai bună înțelegere a evoluției gradului de imobilizare a activului, se impune a se efectua și analiza ratelor complementare de structură : rata imobilizărilor necorporale (RIn), rata imobilizărilor corporale (RIc) și rata imobilizărilor financiare (RIf).
4.1.1.1 Analiza ratei imobilizărilor necorporale
Rata imobilizărilor necorporale (RIn) arată ponderea valorii activelor intangibile în total imobilizări, respectiv în total activ.
Relațiile de calcul sunt următoarele:
RIn = și RIn =
Rata imobilizărilor necorporale
Tabelul 4.3.
Rata activelor imobilizate necorporale, pe întreaga perioadă, înregistrează valori nesemnificative (sub 1%), ceea ce arată că întreprinderea nu are activitate deosebită de dezvoltare sau de cercetare.
4.1.1.2. Analiza ratei imobilizărilor corporale
Rata imobilizărilor corporale (RIc) reflectă ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări, respectiv în total activ sau greutatea specifică a activelor imobilizate corporale și depinde de specificul activității desfășurate. Indicatorul mai arată și ponderea investițiilor strategice în total investiții. Formulele de calcul sunt:
RIc = și
RIc =
Nivelul ridicat al ratei imobilizărilor corporale raportate la total active imobilizate, se datorează sporirii într-in ritm superior ritmului de creștere a activelor imobilizate corporale decât a activuli imobilizat total. Ponderea foarte ridicată a activelor imibilizate corporale în activele imobilizate( peste 99%) și ținând cont de domeniul de activitate se poate considera situația favorabilă.
În cazul raportării la total patrimoniu, în anul 2005 se observă o scădere a ratei imobilizărilor corporale, situația se poate considera favorabilă deoarece are loc creșterea vitezei de rotație prin cifra de afaceri, ceea ce echivalează cu o eficiență sporită a utilizării lor.Situația se înrăutățește în anul 2006 când efortul depus crește de aproximativ patru ori (394,89%) în timp ce cifra de afaceri crește cu 10,82%. În 2007 situația pare a se îmbunătăți, se observă o reducere mai mare a imobilizărilor corporale cu 9,5% în raport cu reducerea cifrei de afaceri cu 0,94%.
În structură se observă că ponderea cea mai mare o dețin terenurile și instalațiile tehnice.
Rata imobilizărilor corporale
Tabelul 4.4.
Fig. 4.3. Rata imobilizărilor corporale
4.1.1.3. Analiza ratei imobilizărilor financiare
Rata imobilizărilor financiare (RIf) arată ponderea valorii activelor financiare permanente în total imobilizări, respectiv în total activ. Indicatorul reflectă și politica de investiții financiare a firmei și exprimă intensitatea relațiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte unități.
RIf = și RIf =
Rata imobilizărilor financiare
Tabelul 4.5.
Nivelul ratei este situat sub 1% și tendința este de reducere a acesteia ceea ce denotă faptul că întreprinderea nu este interesată de plasamente financiare, nu tranzacționează titluri ale altor întreprinderi pe piața de capital și nici nu face parte dintr-o formă de organizare de tip holding.
Rata a înregistrat o evoluție descrescătoare pe întreaga perioadă analizată, ceea ce semnifică o reducere a imobilizărilor financiare în total activ, respectiv în activul imobilizat.
Nivelul indicatorului este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară.
4.1.2. Analiza ratei activelor circulante
Rata activelor circulante (Rac) arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în totalul patrimoniului. Acest indicator măsoară indirect gradul de lichiditate a patrimoniului. Nivelul ratei depinde de specificul activității, fiind complementara ratei activelor imobilizate (Rai+Rac=100%).
Formula de calcul este următoarea:
RAc =
Rata activelor circulante
Tabelul 4.6.
Fig. 4.4. Rata activelor circulante
În primii doi ani se constată că nivelul indicatorului este este peste nivelul minim acceptat, însă în următorii ani manifestă o tentință de scădere, atingând niveluri sub minimul acceptat.
În dinamică, în anul 2005 se constată o creștere a ratei, datorită creșterii într-un ritm mai mare a activelor circulante (cu 50,46%) față de ritmul de creștere a activului total (cu 33,02%), în 2006 și 2007 situația se schimbă, și are loc o scădere a ratei, situație datorată devansării ritmului de creștere a activelor circulante de ritmul de creștere al activului total în 2006, iar în 2007 diminuării într-o proporție mai mică a activului total față de activele circulante.
Când comparăm ritmul activelor circulante cu ritmul cifrei de afaceri se observă că, indicele cifrei de afaceri este mai mare decât indicele activelor circulante (excepție anul 2005), cecea ce determină o creștere a vitezei de rotație a activelor circulante, de unde rezultă o îmbunătățire a eficienței utilizării acestora.
Analiza evoluției gradului de lichiditate a activului circulant necesită dezvoltarea în rate complementare: rata stocurilor (RSt), rata creanțelor (RCr), rata investițiilor financiare pe termen scurt (RIfts) și rata disponibilităților bănești (RDb).
4.1.2.1. Analiza ratei stocurilor
Rata stocurilor (RSt) arată ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante, respectiv în total activ. Formulele de calcul sunt următoarele:
RSt = și RSt =
Rata stocurilor
Tabelul 4.7.
Fig. 4.5. Rata stocurilor
Nivelul ratei depinde de sectorul de activitate, fiind mai ridicată la întreprinderile din sfera producției și distribuției. Situația se poate considera acceptabilă atunci când stocurile reprezintă 40-45% din totalul activelor circulante. În cazul de față, stocurile dețin o pondere ridicată, depășind nivelul maxim acceptabil.
În dinamică se observă că în anul 2005 indicatorul se diminuează cu 7,98% față de anul 2004, diminuare datorată: creșterii stocului de materii prime și materiale, scăderii stocul de producție în curs de execuție și creșterii stocului de produse finite și mărfuri. Comparând indicele stocurilor cu indicele cifrei de afaceri se observă că indicele cifrei de afaceri (166,28%) este mai mare decât indicele stocurilor (128,24%), deci are loc o îmbunătățire a eficienței utilizării stocurilor.
În anul 2006 și 2007 se observă o creștere a indicatorului, situație datorată scăderii stocului de materii prime și materiale, creșterii stocul de producție în curs de execuție și scăderea stocului de produse finite și mărfuri în 2006,respectiv creșterii stocului de produse finite și mărfuri în 2007. Comparând indicele stocurilor cu indicele cifrei de afaceri se observă că indicele cifrei de afaceri (110,82%) este mai mic decât indicele stocurilor (118,46%), deci are loc o îmrăutățire a eficienței utilizării stocurilor în 2006, în timp ce în 2007 are loc o diminuare aproximativ în acceiași proporție atât a cifrei de afaceri cât șă a stocurilor.
4.1.2.2. Analiza ratei creanțelor
Rata creanțelor (RCr) arată ponderea creanțelor pe care le are întreprinderea în total active circulante, respectiv în total activ. Această rată reflectă politica de credit comercial a întreprinderii, fiind influențată, în primul rând, de domeniul de activitate. Relațiile de calcul sunt următoarele:
RCr = și RCr =
Rata creanțelor
Tabelul 4.8.
Fig. 4.6. Rata creanțelor
Nivelul ratei creanțelor este considerat ca fiind acceptabil pentru o întreprindere din sectorul industriei ușoare, care produce și comercializează bunuri. Ca structură, creanțele comerciale se regăsesc aproape în întregime în valoarea creanțelor totale
.
Pe perioada analizată se constată o reducere a creanțelor (excepție făcând anul 2006 când are loc o creștere cu 9%) reflectând scăderea ponderii valorii creanțelor în valoarea activelor circulante.Scădere datorată în anul 2005 datorită creșterii într-un ritm mai mare a activelor circulante decât a creanțelor, iar în anul 2007 dinuării într-un ritm mai mare a creanțelor (cu 41,81%) față de ritmul de diminuare a activelor circulante (10,96%).
Comparând ritmul cifrei de afaceri cu ritmul creanțelor, situația este favorabilă, excepție făcând anul 2006 când ritmul de creștere al creanțelor devansează ritmul de creștere al cifrei de afaceri, ceea ce reflectă o în răutățire a situației încasărilor.Situație se îmbunătățește în ultimul an, având ca efect scăderea în zile a unei rotații a creanțelor și are un efect pozitiv asupra lichidității întreprinderii.
4.1.2.3. Analiza ratei investițiilor financiare pe termen scurt
Rata investițiilor financiare pe termen scurt (RIfts) reflectă ponderea titlurilor de plasament în total active circulante, respectiv în total activ. Indicatorul depinde de strategia întreprinderii și de nivelul disponibilităților bănești.
RIfts = și RIfts =
S.C. „Tricot” S.R.L.. nu a investit în titluri de plasament, deci nivelul ratei este zero.
4.1.2.4. Analiza ratei disponibilităților bănești
Rata disponibilităților bănești (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești în total active circulante, respectiv în patrimoniul întreprinderii și caracterizează gradul de lichiditate a activului. Formulele de calcul sunt:
RDb = și RDb =
Din tabelul 4.9. se observă că rata disponibilităților bănești indică un nivel acceptabil al acestora (3-5% din active circulante; 1,5-2% din total patrimoniu).
Pe întreaga perioadă analizată nivelul ratei depășește limitele acceptabile, ceea ce reflectă o utilizare ineficientă a disponibilităților bănești.Dinamica lor este interesantă, deoarece în al doilea an nivelul dublându-se aproape, urmând ca în anul următor să scadă sub nivelul anului de bază, în ultimul an crește cu 5,27%.
Sintetizând informațiile de până acum privind activele circulante se poate constata un nivel ridicat al stocurilor, motiv pentru care firma trebuie să promoveze programe de marketing care să ducă la creșterea vânzărilor și să evite lansarea în fabricație a unor produse fără desfacere asigurată. Nivelul creanțelor este relativ acceptabil.Nivelul disponibilităților bănești este mult peste limita optimă. Întreprinderea nu a efectuat investiții financiare pe termen scurt.
Rata disponibilităților bănești
Tabelul 4.9.
Fig. 4.7. Rata disponibilităților
Structura activelor circulante este prezentată în tabelul 4.10. și figura 4.8.
Structura activelor circulante
Tabelul 4.10.
Fig. 4.8 .Structura activelor circulante
4.2. ANALIZA STRUCTURII PASIVULUI
Analiza structurii pasivului permite aprecierea principalelor strategii și politici financiare ale întreprinderii și evidențiază modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniența și de gradul de exigibilitate al acestora.
4.2.1. Analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate
4.2.1.1. Analiza stabilității financiare
Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă ponderea resurselor permanente aflate la dispoziția
întreprinderii în total surse de finanțare. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.
Formula de calcul este următoarea:
Rsf = ( 2/3 )
Rata stabilității financiare
Tabelul 4.11.
Fig.4.9. Rata stabilității financiare
În anul 2004 și 2005 nivelul ratei stabilității financiare se află sub minimul admis, iar în 2005 indicatorul crește, urmând ca în ultimul an să scada, dar înregistrând un nivel peste minimul acceptabil dar sub nivelul optim.
În dinamică analizând situația se observă că scăderea ratei stabilității financiare în 2005 se datorează creșterii într-un ritm mai mare a pasivului total față de creșterea capitalului permanent.În anul 2006 situația se îmbunătățește datorită devansării ritmului de creștere a pasivului permanent (189,05%) de către ritmul de creștere a capitalului permanent (335,44%), această creștere realizându-se cu efortul unității, capitalurile proprii cresc cu 336,47%.În anul 2007 scăderea ratei se datorează scăderii atât a capitalurilor permanente (89,91%) cât și a pasivului total (74,45%).
4.2.2. Analiza structurii resurselor pe surse de proveniență
4.2.2.1. Analiza autonomiei financiare
Rata autonomiei financiare (Raf) exprimă gradul de finanțare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii. Autonomia financiară pune în evidență măsura în care sursele de finanțare aparțin proprietarului și trebuie să fie cât mai ridicată.
Există două tipuri de autonomie financiară: globală (sursele proprii se compară cu totalul surselor de finanțare) și la termen (sursele proprii se compară cu sursele permanente sau cu împrumuturile pe termen lung).
Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.
Rafg = ( 1/3 )
Rata autonomiei financiare globale
Tabelul 4.12.
Fig. 4.10. Rata autonomiei financiare globale
Pe toată perioada analizată rata autonomiei financiare globale are un nivel peste nivelul minum acceptabil, chiar în anul 2006 înregistrând un nivel peste nivelul optim.
În ultimul an are loc o diminuare a nivelului indicatorul, dar menținându-se peste minimul admis, cu 12,32%, situație datorată scăderii într-un ritm mai mic a pasivelor totale (cu 10,09%) decât a capitalurilor proprii (cu 24,73%).În ansamblu întreprinderea are o autonomie financiară bună.
Solicitarea unor noi împrumuturi pe termen lung în perioada următoare va fi posibilă, întreprinderea beneficiind de garanții, riscul de nerambursare fiind redus.
Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor stabile de finanțare. Denumirea ratei este dată de sursele de finanțare cu caracter permanent, care se mențin într-o anumită structură doar o perioadă limitată de timp.
Formula de calcul este:
Raft = ( 1/2 )
Rata autonomiei la termen
Tabelul 4.13.
Fig. 4.11. Rata autonomiei financiare la termen
Se poate constata că nivelul ratei indică o structură financiară sănătoasă, căreia îi este asociat un grad foarte scăzut de risc, deoarece majoritatea resurselor stabile sunt reprezentate de resursele proprii ale întreprinderii, în anul 2007 toate resursele stabile fiind compuse din resurse proprii.
Rata autonomiei financiare la termen manifestă o tendință de creștere, situație datorată creșterii devansării ritmului capiatalurilor permanente(129.49% ,335.44%,74.45% de ritmul capitalurilor proprii1 (30.94%,336.47%,75.27%).
O altă formă de apreciere a gradului de autonomie financiară la termen este:
Rata autonomiei financiare la termen (Raft) exprimă măsura în care împrumuturile pe termen mediu și lung pot fi acoperite pe seama capitalurilor proprii.
Raft = ( 1 )
Autonomia financiară la termen
Tabelul 4.14.
Fig.4.12. Rata autonomiei financiare la termen
Rata autonomiei la termen are un trend crescător, nivelul fiind mult peste nivelul minim acceptabil.În anul 2007 se constată că întreprinderea nu beneficiază de împrumuturi pe termen mediu și lung, această stare datorîndu-se fie unui managment foarte sensubil la risc, fie datorită faptului că resursele împrumutate pe un asemenea termen sunt mai scumpe decât cele obținute prin alte mijloace.
4.2.2.2. Analiza gradului de îndatorare
Ratele de îndatorare evidențiază nivelul datoriilor pe care le are firma în raport cu totalul surselor de finanțare sau doar cu sursele proprii. Gradul de îndatorare se exprimă cu ajutorul ratelor, calculate în două variante: globală și la termen.
Rata îndatorării globale (Rîg) compară ansamblul datoriilor pe care le are firma față de creditorii săi cu totalul surselor de finanțare. Această rată este complementara ratei autonomiei financiare globale și se determină în felul următor:
Rîg = ( 2/3 )
Îndatorarea globală
Tabelul 4.15.
Fig.4.13. Rata îndatorării globale
Nivelul ratei îndatorării la termen este sub nivelul maxim acceptabil pe întreaga perioadă de analiză.
În anul 2004 întreprinderea a utilizat resurse împrumutate în proporție de 56,83%.În anul următor, rata a crescut cu 0,67%, ceea ce reflectă înrăutățirea situației financiare a
întreprinderii.Această creștere s-a datorat creșterii într-un ritm mai mare a datoriilor totale față de pasivul total.În anul 2006 situție rata scade atingând un nivel mai mic decât jumătatea nivelului ratei anului anterior, situație datorată scăderii datoriilor totale și creșterii pasivului total. În ultimul an indicatorul crește cu 12,32% față de anul anterior, însă păstrează uperioritate față de anul de bază, aceasta situație fiind determinată de creșterea datoriilor totale și reducerea pasivului total.
Rata îndatorării la termen (Rît) compară datoriile financiare pe termen mediu și lung cu sursele permanente de finanțare sau cu sursele proprii.
Rît = ( 1/2 )
Rît = ( 1 )
.
Îndatorarea la termen
Tabelul 4.16
Pe perioada analizată întreprinderea a beneficiat de un grad foarte redus de îndatorare aflându-se cu mult sub limita maximă acceptabilă pentru acești indicatori.
Tendința ratei este de scădere, chiar mai mult îm ultimul an ajingând la 0. Aceasta înseamnă că finanțarea întreprinderii depinde în mică măsură de sursele permanente împrumutate, în ultimul an chiar nu depinde deloc de aceste resurse.
CONCLUZII
În această lucrare am urmărit analizarea situației financiare a întreprinderii S.C.”TRICOT „ S.R.L. utilizând următoarele grupe de indicatori:
gestiunea resurselor;
lichiditatea și solvabilitatea;
echilibrul financiar;
structura activului și pasivului.
Considerăm că indicatorii cu cea mai mare semnificație sunt reprezentați de cei care urmăresc eficiența utilizării resurselor. Modul de gestionare al resurselor arată cauzele care determină eficiență sau ineficieța activității.
Analiza gestiunii resurselor reflectă, de fapt, cauzele stării financiare nesatisfăcătoare a întreprinderii. Existența decalajului nefavorabil între încasarea creanțelor și plata datoriiloe, adică perioada de încasare a creanțelor mai mare decât perioada de plata a datoriilor pe termn scurt, va determina o presiune asupra necesarului de fond de rulment, care în lipsa unui fond de rulment suficient va trebui să fie acoperit din credite pe termen scurt, resurse cu un cost superior resurselor atrase, ceea ce reduce profitul obținut, mergând până la pierdere. Aceste modificări au influențe negative asupra rentabilității întreprinderii, prin creșterea cheltuielilor financiare, diminuând rezultatul financiar. Gestionarea necorespunzătoare a resurselor întreprinderii afectează structura activului și pasivului, determinând creșterea ponderii resurselor purtătoare de cost.
Lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii sunt afectate serios de modul de gestionare și utilizare a resurselor. În condițiile lipsei creditelor de trezorerie, firma ar fi în imposibilitatea onorării datoriilor față de partenerii săi. Indicatorii de lichiditate reflectă situația delicată în care se află societatea, prelungirea perioadei de încasare a numerarului determină un nivel îngrijorător al posibilității de onorare a datoriilor pe termen scurt. Cu toate că indicatorii de solvabilitate au valori acceptabile, pe termen scurt situația întreprinderii este delicată .
Echilibrul financiar al întreprinderii se deteriorează ca o consecință directă a ineficienței gestionării resurselor întreprinderii. Decalajul între utilizări și resurse exercită o presiune puternică asupra necesarului de fond de rulment, al cărui nivel este și așa mult superior fondului de rulment de care dispune întreprinderea. Tendința de majorare a nivelului necesarului de fond de rulment superioară creșterii fondului de rulment agravează dezechilibrul întreprinderii, obligând managementul să recurgă la surse împrumutate pentru a acoperi deficitul serios al trezoreriei întreprinderii. Necesitatea înlocuirii surselor cu cost zero (credite comerciale) cu surse purtătoare de dobânzi (credite bancare) determină scăderea progresivă a profitului înregistrat de întreprindere, în condițiile în care activitatea de exploatare are o eficiență redusă și în scădere.
Efectele indicate anterior se transmit și asupra structurii activelor și pasivelor întreprinderii, principala tendință care se manifestă fiind aceea de creștere a ponderii activelor greu lichidabile în activul total și creșterea ponderii surselor de finanțare purtătoare de cost în dauna celor atrase gratuit prin acorduri comerciale. Se reduce astfel autonomia financiară a întreprinderii, ca urmare a creșterii dependenței față de credite, ceea ce determină creșterea cheltuielilor cu dobânzile, reducându-se profitul și rentabilitatea.
Având în vedere tendința continuă de înrăutățire a stării întreprinderii, se impune luarea unor decizii ce vizează:
Intensificarea activității de marketing și promovare în vederea destocării producției și creșterii competitivității pe piață.
Restructurarea activității prin valorificarea activelor care imobilizează resurse și nu sunt generatoare de venituri.
Urmărirea atentă a categoriilor de activități și bugetarea separată a acestora pentru identificarea sectoarelor nerentabile.
Reducerea consumurilor specifice prin reproiectarea produselor cu un consum specific ridicat și a celor care presupun un proces tehnologic îndelungat și consumator de utilități.
Analizarea portofoliului de produse și renunțarea parțială sau totală la produsele fără cerere pe piață sau a celor cu o mișcare lentă.
Continuarea preocupării pentru retehnologizarea și înlocuirea mijloacelor de fabricație.
Orientarea activității de marketing spre găsirea de noi nișe de piață.
Restabilirea corelației eficiente între creșterile salariale și producția obținută.
Găsirea unor surse de finanțare cu cost mai redus decât împrumuturile bancare, atragerea de fonduri de investiții cu capital de risc.
Asigurarea unui sistem de management al calității produselor și al costurilor de fabricație, pentru a putea susține practic demersurile de marketing.
Renegocierea relațiilor comerciale cu clienții și furnizorii.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Gestiunii Resurselor Analiza Situatiei Financiare a Intreprinderii (ID: 130957)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.