. Analiza Gestiunii Impozitelor Directe Si Indirecte (s.c. Xyz S.a.)
CAPITOLUL I
SISTEMUL BUGETAR BENEFICIAR
AL IMPOZITELOR PERCEPUTE ÎN ROMÂNIA
CONTEMPORANĂ
1.1. Structura sistemului bugetar din România
Sistemul bugetar al fiecărei țări cuprinde ansamblul relațiilor și al formelor organizatorice prin care se asigură formarea, reprezentarea și utilizarea fondurilor bugetare.
Problema esențială a structurii oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei verigi, precum și modalități specifice de încasare a veniturilor și de alocare pe destinații a resurselor bugetare. Această ierarhizare se face în raport cu competențele stabilite prin lege pentru organele centrale și locale ale puterii și administrației de stat.
Sistemul bugetar al României are la bază structura organizatorică a statului, care cuprinde organele centrale și locale ale puterii și administrației de stat și este alcătuită din punct de vedere teritorial, din județe, municipii, orașe, comune, municipiul București și sectoarele acestuia. Prin noua Lege a finanțelor publice care reprezintă o adevărată „constituție financiară” a României moderne a fost instituit conceptul general de „buget public național” înlocuind pe cel de „buget de stat” . În acest fel, bugetul în discuție se delimitează de bugetele întocmite de agenții economici prin noțiunea „public”, iar expresia „național” are semnificația includerii tuturor veniturilor și cheltuielilor de natura publică ale țării.
Corespunzător structurii organizatorice a statului, bugetul public național al României cuprinde bugetele publice constituite și utilizate la nivel național precum și bugetele locale, potrivit reprezentării grafice din figura numărul 1. La nivel național, așa cum se observă din reprezentarea grafică, se constituie 12 bugete distincte si anume:
1) Bugetul administrației centrale de stat
2) Bugetul Parlamentului
3) Bugetul Președinției Republicii
4) Bugetul Guvernului
5) Bugetul Autorității Judecătorești
6) Bugetul Curții de Conturi
7) Bugetul Curții Constituționale
8) Bugetul Consiliului Legislativ
9) Bugetul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare
10) Bugetul Comisiei Naționale pentru studierea arhivelor statului
11) Bugetul Avocatului Poporului
12) Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.
Bugetul administrației centrale de stat deține locul cel mai important în cadrul actualului sistem bugetar al României și are un rol major în raport cu celelalte bugete componente. Acest rol decurge din realitatea că la dispoziția sa se concentrează cea mai mare parte a veniturilor publice și tot de aici se asigură finanțarea celor mai importante activități social-culturale și obiectivele economice de importanța strategică națională, precum și apărarea țarii și a ordinii interne. De asemenea, din fondurile mobilizate la acest nivel bugetar se asigură finanțarea funcționării și întreținerii Parlamentului ca organ suprem al puterii de stat, a Președinției și Guvernului ca organe ale puterii executive, a Autorității Judecătorești, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Consiliului Legislativ și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare ca autorități publice cu funcții specifice.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este un buget autonom care se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale, și se adoptă de către Parlament printr-o Lege distinctă. În acest mod statul garantează că veniturile mobilizate pentru alimentarea asigurărilor sociale se vor utiliza în exclusivitate, pentru plata de pensii, indemnizații și ajutoare de asigurări sociale conform Legii.
Bugetele locale se elaborează, se adoptă și se execută de către organele locale ale puterii și administrației de stat (Consiliile județene și ale municipiului București, Consiliile locale și primăriile localităților). Procesul bugetar aliniat la nivelul unităților administrativ teritoriale se înfăptuiește în condițiile respectării prevederilor din Legea finanțelor publice, fiind dependent și de cel vizând bugetul administrației centrale de stat de la care bugetele locale primesc transferuri, subvențiile sume defalcate.
Sistemul bugetar al României se prezintă sub aspect organizatoric și funcțional ca un ansamblu unitar, în cadrul căreia fiecare element este subordonat sistemului în integritate sa, răspunzând cerințelor acestuia și condiționând buna funcționare.
Avându-se în vedere această unitate, în practică este posibilă și necesară aplicarea unei metodologii unitare a procesului bugetar, cu privire la întocmirea, adoptarea, executarea și încheierea fiecărui buget în parte, precum și a bugetului public național în ansamblul său.
1.2. Definirea procesului bugetar și trăsăturile sale
Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operațiuni care se succed anual și privesc elaborarea și aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuția curentă a bugetului, încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară, precum și controlul bugetar.
Sub aspectul realizării sale în timp, procesele bugetare durează circa 2 ani
și jumătate, întinzându-se pe 3 ani calendaristici consecutivi. Astfel, în a doua jumătate a primului an calendaristic are loc întocmirea proiectului legii bugetare și dimensionarea cifrelor bugetare aferente, care se aprobă de către forul legislativ, în anul al doilea se realizează execuția bugetară curentă, iar în anul al treilea se închide contul de execuție bugetară, care este supus aprobării Parlamentului.
Operațiunile ce compun procesul bugetar poartă amprenta specificului național al cadrului legal și administrativ în care se derulează, dar prezintă și o seamă de trăsături comune.
Astfel, procesul bugetar este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităților și în alocarea resurselor necesare finanțării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizate sunt limitate și se situează, în toate cazurile, sub nivelul necesitaților publice ale perioadei.
Procesul bugetar este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare mobilizate nu se întemeiază pe criterii sau informații ale pieței, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul sau coaliția de partide care deține majoritatea parlamentară. În consecință legea bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării și a votului.
Procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui număr mare de subiecți, de natură diferită (școli spirituale, departamente, partide politice) fiecare cu interesele, nevoile și posibilitățile sale.
Procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv și după un calendar riguros, potrivit cerințelor, principiilor și publicității bugetare. Procesul bugetar este strict reglementat, astfel că în derularea sa concretă se impune respectarea legislației în acest scop de către Ministerul Finanțelor.
1.3. Delimitări între impozitele directe și indirecte datorate bugetului public de S.C. Comat Timiș S.A.
Desfășurarea activității societăților comerciale generează în mod implicit datorii față de bugetul statului, precum și unele creanțe. Astfel de datorii se referă la : impozitele și taxele care trebuie plătite la buget, cum ar fi : impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe salarii, accizele, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri și alte impozite și taxe. Creanțele cuprind : furnizori-debitori, clienți, decontări în cadrul grupului, decontări din operațiuni în participație, debitori diverși.
Elementele indispensabile plății individualizabile impozitelor sunt următoarele :
Subiectul impozitului este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plată;
Sursa impozitului indică dacă acesta se plătește din venit sau din avere;
Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere, cota poate fi stabilită într-o sumă fixă pe unitatea de impunere sau procentuală;
Termenul de plată, este data până la care impozitul trebuie achitat;
Majorarea este suma care se achită de contribuabil pentru depășirea termenului de plată.
Principala grupare a impozitelor după trăsăturile de fond și formă cuprinde impozitele directe și cele indirecte.
Impozitele directe se stabilesc în sarcina unor persoane fizice sau juridice în baza cotelor de impozit prevăzute de lege, aplicate la obiectul impunerii și se încasează direct de la plătitor, care este înscris nominal în evidența fiscală (exemplu: impozitul pe salarii și impozitul pe profit).
Impozitele indirecte se încasează prin vânzarea unor bunuri sau prestări de servicii care au înglobate în preț impozite. În categoria impozitelor indirecte se include: taxa pe valoare adăugată, taxele de consumație (accizele), venituri provenind din monopolurile statului.
După obiectul impunerii, impozitele se grupează în: impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli. În funcție de frecvența cu care se realizează impozitele acestea se categorisesc în: impozite permanente (ordinare) și impozite incidentale (extraordinare).
După modul cum se realizează, impozitele și taxele se împart în :
impozite și taxe care se determină și se varsă la buget de către unitățile plătitoare, organele fiscale având obligația de supraveghere și control. În această categorie se include: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe veniturile din lucrările din litere, arta și știința, impozitele pe spectacole, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome etc.
impozitul pe taxe care se determină de către organele fiscale, luându-se ca bază de calcul declarațiile plătitorilor. Aici se include: impozitul pe veniturile liber-profesioniștilor, meseriașilor și a altor persoane fizice independente și asociații familiale, impozitul pe veniturile realizate din închirieri și subînchirieri de clădiri și camere mobilate, taxe asupra mijloacelor de transport, impozitul pe clădiri și terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.
Prin legea de adoptare a bugetului de stat, fiecărui buget i se stabilesc anual sursele de venituri și structura cheltuielilor.
În ce privește impozitele, în bugetul de stat se includ:
impozite directe:
impozitul pe profit
impozitul pe salarii
impozitul pe dividende ale societăților comerciale
alte impozite directe
impozite indirecte:
accize
taxe vamale de la persoane fizice și persoane juridice
taxa pe valoare adăugată
majorări și penalități pentru obligațiile fiscale nevirate în termen.
Prin O.G. nr. 70 din 28 august 1997 s-au stabilit obligațiile fiscale ale contribuabililor, care se referă la:
obligația de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile și a impozitelor datorate atunci când legea prevede;
obligația de calculare, de înregistrare în evidențele contabile și de plată la termenele legale a impozitelor;
obligația de calculare, de înregistrare în evidențele contabile și de plată la termenele prevăzute de legea impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
orice alte obligații care revin contribuabililor în aplicarea legilor fiscale.
CAPITLOLUL II
S.C. COMAT TIMIȘ S.A. – SUBIECT AL ECONOMIEI ROMÂNEȘTI DE TRANZIȚIE
2.1. Scurt istoric al S.C. Comat Timiș S.A.
S.C. Comat Timiș S.A. este o societate comercială pe acțiuni cu capital integral privat și are sediul social în municipiul Timișoara.
Înainte de evenimentele din 1989, întreprinderea făcea parte din rețeaua bazelor județene de aprovizionare tehnico-materială, cu atribuții binedefinite în economia centralizată, care s-au referit la :
aprovizionarea de materiale și produse de uz general, în cantități nevagonabile, pentru toți beneficiari din județ indiferent de subordonarea lor;
preluarea integrală a unor întreprinderi și/sau a desfacererii pentru toți consumatorii din economie;
reintroducerea în circuitul economsele de venituri și structura cheltuielilor.
În ce privește impozitele, în bugetul de stat se includ:
impozite directe:
impozitul pe profit
impozitul pe salarii
impozitul pe dividende ale societăților comerciale
alte impozite directe
impozite indirecte:
accize
taxe vamale de la persoane fizice și persoane juridice
taxa pe valoare adăugată
majorări și penalități pentru obligațiile fiscale nevirate în termen.
Prin O.G. nr. 70 din 28 august 1997 s-au stabilit obligațiile fiscale ale contribuabililor, care se referă la:
obligația de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile și a impozitelor datorate atunci când legea prevede;
obligația de calculare, de înregistrare în evidențele contabile și de plată la termenele legale a impozitelor;
obligația de calculare, de înregistrare în evidențele contabile și de plată la termenele prevăzute de legea impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
orice alte obligații care revin contribuabililor în aplicarea legilor fiscale.
CAPITLOLUL II
S.C. COMAT TIMIȘ S.A. – SUBIECT AL ECONOMIEI ROMÂNEȘTI DE TRANZIȚIE
2.1. Scurt istoric al S.C. Comat Timiș S.A.
S.C. Comat Timiș S.A. este o societate comercială pe acțiuni cu capital integral privat și are sediul social în municipiul Timișoara.
Înainte de evenimentele din 1989, întreprinderea făcea parte din rețeaua bazelor județene de aprovizionare tehnico-materială, cu atribuții binedefinite în economia centralizată, care s-au referit la :
aprovizionarea de materiale și produse de uz general, în cantități nevagonabile, pentru toți beneficiari din județ indiferent de subordonarea lor;
preluarea integrală a unor întreprinderi și/sau a desfacererii pentru toți consumatorii din economie;
reintroducerea în circuitul economic a stocurilor de materiale și produse disponibile care s-au format în întreprinderile și unitățile din economie și care constituiau „balast” pentru acestea, deoarece le blocau fondurile financiare, capacități de depozitare și determinau cheltuieli cu conservarea și manipularea;
controlul utilizării resurselor materiale în teritoriu, a gospodăriri materiilor prime și materialelor, realizării normelor de consum și de stoc, atribuție care le-a stat la îndemână pentru a urmări o valorificare superioară a resurselor materiale, mai ales a celor locale.
În general, aceste baze județene dispuneau de spații de depozitare de mare capacitate, atât în aer liber pe platforme betonate, cât și în hale înzestrate cu translatoare utilizate pentru sistemul de depozitare pe verticală.
Spre exemplu, S.C. Comat Timiș S.A. dispunea de circa 10 ha de teren pe care erau amplasate depozite înalte dotate cu translatoare (12000 mp), depozite clasice (10000 mp), depozite în aer liber (24000 mp), estacade dotate cu poduri rulante și macarale.
După schimbările marcate de anul 1990, fostele baze județene au devenit COMAT-uri, comportându-se ca agenți economici independenți, specializați în comerțul en-gros.
În anul 1995, societatea comercială analizată s-a privatizat prin metoda MEBO în baza Legii nr.58/1991 privind privatizarea societăților comerciale și a Legii nr.77/1994 privind asociațiile salariaților și a membrilor conducerii societății comerciale.
Capitalul social al S.C. COMAT TIMIȘ S.A. este în sumă de 10.607.471 mii lei, divizat în 424.298 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei / acțiune.
Structura acționariatului la S.C. COMAT TIMIȘ S.A. este următoarea:
PAS COMAT deține 70% din capitalul social;
persoanele fizice, conform Legii nr. 77/1994, dețin 20% din acțiuni;
SIF Banat-Crișana deține 10% din totalul acțiunilor.
Obiectul de activitate al societății comerciale este comerț en-gros, comerț cu amănuntul, iar din anul 2000 s-a dezvoltat o noua activitate și anume colectarea și valorificarea deșeurilor metalurgice feroase, neferoase, deșeuri din hârtie și carton, etc.
Față de mediul concurențial acerb, cu multe cazuri de concurență neloială și practici în afara legii, S.C. Comat Timiș S.A. a avut o reacție inadecvată, ceea ce a condus la o diminuare a activității atât ca gamă sortimentală, cât și sub aspectul piețelor de desfacere.
Cauzele acestei diminuări se regăsesc în:
pierderea pieței interne de desfacere ca urmare a dispariției de pe arena economica a marilor unități economice, care constituiau piețe sigure de desfacere incluse în sistemul economic centralizat;
decapitalizarea societății comerciale, determinată de creșterea prețurilor mărfurilor în ritm impresionant, în timp ce fondul de rulment a rămas la un nivel scăzut . În aceste condiții s-a apelat la credite bancare pe termen scurt, cu costuri financiare (dobânzi) ridicate;
blocajul financiar care a cuprins majoritatea agenților economici, a determinat dificultăți mari în recuperarea creanțelor și în același timp, pe fondul penuriei de lichidități, s-au înrăutățit relațiile comerciale cu furnizorii. Ca atare, au apărut sincope în aprovizionare;
managementul societății comerciale nu s-a adaptat în timp util la noile condiții de pe piață, n-a elaborat studii de prognoză pe termen lung și mediu.
2.2.Structura organizatorică a S.C. Comat Timiș S.A.
În literatura de specialitate, structura organizatorică a întreprinderilor a fost abordată în numeroase lucrări. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la o definire riguros științifică.
Structura organizatorică poate fi definită ca un mecanism format din subdiviziunile organizatorice ale întreprinderii cărora le-au fost precizate competențele și responsabilitățile, între care s-au stabilit raporturile cerute de funcționarea ei eficientă.
Cu alte cuvinte, structura organizatorică a unei întreprinderi reprezintă rezultatul organizării ei, respectiv modul în care au fost constituite și grupate diversele funcții și organisme și relațiile care s-au stabilit între acestea în vederea îndeplinirii în condiții optime a obiectivelor propuse.
Pe scurt, deci, structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor și al subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să creeze condiții organizatorice capabile să ducă la îndeplinirea obiectivelor societății comerciale.
Din definirea structurii organizatorice rezultă componentele primare ale acesteia: postul, funcția, legăturile dintre componente.
În structura organizatorică sunt incluse și organismele colective, care în țara noastră, potrivit Legii nr. 31/1991 privind societățile comerciale, sunt: adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și consiliul director.
Postul cuprinde ansamblul obligațiilor, a drepturilor, competențelor și a responsabilităților conferite persoanei care îl ocupă.
Funcția cuprinde ansamblul posturilor cu aceleași caracteristici principale, iar legăturile structurale se materializează prin emiterea reciprocă sau unilaterală de informații și decizii.
Structura organizatorică se reprezintă grafic prin organigramă, care evidențiază elementele componente ale structurii, modul lor de grupare și de subordonare, precum și legăturile dintre acestea.
Organigrama a S.C. Comat Timiș S.A. este redată în figura nr. 2.1. Pentru a întregi imaginea privind structura organizatorică, în tabelul de mai jos, este prezentată structura personalului după studiile absolvite.
De asemenea, este interesant de analizat structura personalului, după sex (femei/bărbați) și vârstă, care se prezintă astfel :
Din punct de vedere al compartimentelor funcționale, se observă că societatea comercială analizată nu are un compartiment de marketing, cu atribuții și competențe bine definite, care să stabilească obiectivele și strategiile de piață.
Necesitatea și oportunitatea înființării unui compartiment de marketing este evidentă, mai ales că societatea comercială analizată înregistrează un regres semnificativ.
Un aspect negativ îl constituie faptul că 76 de persoane(adică, 66%) din totalul de 115 de persoane (existent la 31.12.2001), au peste 45 de ani.
Nici în ce privește pregătirea școlară, situația nu este pozitivă, deoarece 42 de persoane au absolvit doar școala generală, 55 de salariații cu studii medii și doar 15 persoane au absolvit învățământul superior.
Trebuie arătat că activitatea de colectare deșeuri, permite în anumite faze, utilizarea forței de muncă necalificată, în special bărbați.
Spre exemplu, în cadrul depozitului de colectare deșeuri, lucrează ca muncitori necalificați 24 de persoane, care au absolvit doar școala generală.
Personalul de sex feminin este încadrat în special în compartimentele funcționale (contabilitate, oficiul de calcul).
2.3. Impozitele datorate și/sau calculate și virate la bugetul public de S.C. Comat Timiș S.A.
Impozitele datorate de S.C. Comat Timiș S.A. bugetului de stat și bugetului local sunt următoarele:
Impozite directe:
impozitul pe profit
impozitul pe salarii
impozitul pe dividende
impozitul pe clădiri
impozitul pe teren
taxa asupra mijloacelor de transport.
Impozite indirecte:
taxa pe valoarea adăugată.
CAPITOLUL III
ANALIZA IMPOZITELOR DIRECTE LA S.C. COMAT TIMIȘ S.A
3.1. Conținutul impozitului pe profit și determinarea mărimii acestuia
În cadrul procesului reformei fiscale din România, impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuției sale în formarea veniturilor bugetului public, cât și prin influența sa asupra activităților economico-sociale generatoare de profit, și asupra structurii din ansamblu a economiei naționale. Tocmai de aceea, instituirea acestui impozit în practica noastră fiscală s-a realizat încă în faza incipientă a perioadei de tranziție cu începere de la 1 ianuarie 1991.În acest scop, a fost editată o lege specială vizând reglementarea detaliată a impozitului pe profit, prin care au fost excluse modalitățile anterioare de impunere diferențiată a beneficiilor.
Calitatea de subiect al acestui impozit a fost atribuită tuturor persoanelor juridice care obțin profit prin activitățile desfășurate pe teritoriul României. În acest context, impozitul pe profit a fost conceput ca o prelevare obligatorie efectuată de statul român din veniturile nete realizate.
Impozitul pe profit a fost instituit cu începere de la 1 ianuarie 1991, ca impozit direct, așezat asupra veniturilor de natura profitului obținut de persoanele juridice prin activitățile desfășurate pe teritoriul României.
Inițial, în legea organică a instituirii sale, acesta a fost conceput ca impozit progresiv, compus dintr-o sumă fixă crescătoare și o sumă calculată cu ajutorul unor cote procentuale, crescătoare, aplicate asupra diferenței dintre profitul impozabil recalculat (Pri) și nivelul minim al tranșei materiei impozabile (Nmin), nivel ce era afluent sumei fixe de impozit (Sf).
În acest sens, dimensionarea impozitului pe profit calculat presupune aplicarea relației:
(3.1.)
Numărul mare de tranșe, ca și progresivitatea deosebită au făcut obiectul unor critici întemeiate, astfel că, având motivația simplificării asietei și a reducerii presiunii fiscale Guvernul a impus o noua modalitate de dimensionare a impozitului pe profit calculat, fiind vorba despre:
un impozit de tip proporțional-calculat cu o cotă de 30%, pentru un profit de până la 1.000.000 lei;
un impozit progresiv compus-pentru profitul mai mare de 1.000.000 lei calculat cu relația:
(3.2.)
În acest caz s-a ajuns la obținerea unui randament specific rezonabil în condițiile în care presiunea fiscală medie a scăzut la 45%, față de cazul celei avute în vedere prin Legea organică a impozitului pe profit, când acesta tindea către 77%.
Astfel la un profit egal cu 30.000.000 lei presiunea fiscală medie ajunge la 44,5% conform calculelor:
Am ajuns la un profit impozabil egal cu 338.0000 lei întrucât după depășirea acestui plafon începea să se manifeste dezavantajul creșterii presiunii fiscale medii către 77% potrivit Legii 12/1991.
Menționăm că potrivit celei de-a doua modalități de impunere, s-a ajuns la o presiune fiscală medie de 40% pentru un profit impozabil anual de numai 3.000.000 lei, pe când, în cazul modalității inițiale această presiune fiscală medie era atinsă doar când profitul impozabil ajungea la suma de 100 milioane lei. Aici avem de-a face cu manifestarea efectului pus în evidență de americanul Arthur Betz Laffer, prin curba care-i poartă numele și care are următoarea configurație:
Efectul Laffer
Venituri fiscale încasate
C
B
zona interzisă
A
Presiune fiscală
0 45% 100%
fig. nr.3.1. – Evoluția veniturilor fiscale încasate, în corelație cu creșterea presiunii fiscale.
Odată depășit punctul optim al presiunii fiscale configurat de noi la 45%-randamentul impozitului începe să scadă, așa încât volumul global al încasărilor fiscale scade și el. De aceea, se consideră că, rezonabilitatea presiunii fiscale este preferabilă față de o fiscalitate excesivă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 70/29 august 1994 a fost promovată impunerea proporțională și diferențiată a profitului, atât prin cotele de impozit, cât și prin luarea în considerare a două categorii de contribuabili mici și mari.
În categoria contribuabililor mici erau cuprinse doar persoanele juridice române, care îndeplineau cumulativ următoarele trei condiții:
Cifra de afaceri a unei perioade de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie din anul fiscal precedent, nu a depășit 10 miliarde lei, cu actualizarea acestuia în funcție de indicele de inflație;
La începutul anului fiscal nu au avut mai mult de 299 de salariați permanenți;
În toți anii fiscali de la înființarea lor, au fost contribuabili mici.
Prin opoziție, contribuabili ce nu îndeplineau cel puțin una dintre cele trei condiții menționate erau considerați contribuabili mari, cu următoarele excepții:
Banca Națională a României
Asocierile care nu dădeau naștere unei persoane juridice
Persoanele juridice fără scop lucrativ.
În acest context, în enumerarea contribuabililor au fost cuprinse:
Persoanele juridice române, pentru profitul impozabil din orice sursă-atât din România cât și din străinătate;
Persoanele juridice care desfășoară activități printr-un schimb permanent în România, pentru profitul impozabil acelui schimb permanent;
Persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități pe teritoriul României-ca partener într-o asociație ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile impozabile rezultate din activitatea respectivă;
Persoanele juridice și fizice române-pentru veniturile obținute dintr-o asociere a acestora fără a da naștere unei persoane juridice.
Cotele de impozit au fost diferențiate în funcție de natura activității astfel:
o cotă de 38% aplicabilă în cazuri obișnuite, diferențiate de următoarele;
o cotă de 25% pentru contribuabili ale căror venituri din activitatea agricolă deține o pondere de cel puțin 80% în totalul veniturilor;
o cotă de 80% aplicabilă în cazul B.N.R.
În afara acestor cote s-au instituit și doua cote adiționale:
cota adițională de 22% pentru profitul impozabil aferent veniturilor obținute din jocurile de noroc și din activitatea barurilor și a cluburilor de noapte;
o cotă adițională de 6,2% pentru persoanele juridice străine, al căror profit era obținut printr-un sediu permanent în România, în condițiile renunțării la calculul impozitului pe dividende.
Dimensionarea profitului impozabil s-a realizat în mod diferit pentru cele două categorii de contribuabili în cursul a doi ani fiscali: 1995-1996.
Prin Legea nr. 76/1996, care a abrogat O.G. nr. 70/1994, alături de alte modificări, s-a renunțat la categorisirea contribuabililor în mari și mici, iar începând cu anul 1997 a rămas în vigoare dimensionarea profitului impozabil care s-a practicat în cazul contribuabililor mici, corespunzător relațiilor:
Relația nr. (3.4) este valabilă în cazul în care în structura cheltuielilor nedeductibile fiscal (Chnf) este inclus și impozitul pe profit datorat .
Profitul brut (Prbr) se determină prin luarea în considerare a veniturilor (V) și a cheltuielilor (Ch) specifice celor 3 categorii de activități ale unui agent economic, adică:
Cheltuieli de exploatare (e)
Cheltuieli financiare (f)
Cheltuieli excepționale (ex)
folosind relațiile:
Dacă Vt > Cht rezultatul este pozitiv fiind concretizat în Prbr
Dacă Vt < Cht se înregistrează o pierdere brută Pbr
Deducerile din profitul brut (De) includ:
dividendele primite de la o altă persoană juridică română (Dipr)
sumele utilizate pentru constituire sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual până ce fondul de rezervă atinge 20% din capitalul social .
eventualele venituri din provizioane pentru care nu s-a admis deducerea (Vprov)
Ecuația dimensionării deducerilor din profit este:
Cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal (Chnf) au fost expres precizate și enumerate, fiind vorba despre:
impozitul pe profit datorat , inclusiv cel plătit în străinătate.
amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române și străine (ACMP), altele decât cele prevăzute în contractele economice.
Cheltuieli de protocol care depășesc limita de 1% aplicată asupra diferenței între totalul veniturilor și cheltuielilor aferente .
Cheltuielile cu diurna care depășesc limita legală stabilită pentru instituțiile publice
Sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale .
Sume utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale .
Sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legilor bugetare anuale .
Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constate lipsa din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, T.V.A. aferentă acestor cheltuieli; T.V.A. aferentă bunurilor altele decât cele din producție proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, precum și T.V.A. nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege (Chsta, T.V.A.n).
Cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabililor, inclusiv pentru asigurările de viață ale persoanelor angajate .
Alte cheltuieli nedeductibile fiscal (AChnf).
Simbolic, relația de calcul a cheltuielilor nedeductibile fiscal este următoarea:
Impozitul pe profit calculat se determină astfel:
se folosește astfel în cazul în care contribuabilul obține profit impozabil din activități care presupune și utilizarea unor cote de impozit adițional, sau a unor cote diferite de impozit.
Profitul impozabil brut luat în considerare este cel care rămâne după recuperarea eventualelor pierderi înregistrate în trecut care se relizează din profiturile impozabile obținute în următori 5 ani. Această recuperare se efectuează în ordinea înregistrării pierderilor, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
În cazul divizării sau fuziunii, pierderile fiscale înregistrate de persoanele juridice în cauză nu se mai recuperează din profit.
Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi, intră automat în obiectul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizarea de profit.
Impozitul pe profit datorat este cel rămas după deducerea creditului fiscal Crf acceptat de statul român.
Perioadele de scutire au fost instituite în favoarea agenților economici nou înființați (începând din 1990 și până la 31 decembrie 1994) fiind următoarele:
5 ani în cazul societăților comerciale din industrie, agricultură și construcții, indiferent de proveniența capitalului social;
3 ani pentru agenții economici din domeniul explorării și exploatării resurselor naturale, al comunicaților și transporturilor, indiferent de proveniența capitalului social;
2 ani pentru subiecții cu participare de capital străin;
1 an pentru subiecții cu capital exclusiv românesc care desfășoară activități în domeniile turismului, serviciilor bancare și de asigurări;
6 luni pentru agenții economici cu profil comercial, având capital social românesc integral.
Calculele privind dimensionarea impozitului pe profit datorat se efectuează lunar, pentru perioada cumulată de la începutul anului.
Virarea la bugetul public (B.A.C.S. sau B.L.) s-a prevăzut a fi lunară până în data de 25 a lunii următoare în perioada 1991-1996 și respectiv trimestrială, începând din 1997 (cu unele reveniri) și definitiv din 1998 până în data de 25 a primei luni din trimestrul următor pentru perioada precedentă (25 aprilie, 25 iulie, 25 octombrie, și 25 ianuarie).
Cea de-a-V-a reglementare de referință în domeniu a fost cea prevăzută de O.U.G. nr. 217/29 decembrie 1999 (publicată în M.O. nr.650/30 decembrie 1999), prin care a fost modificată și completată O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit.
Modificările semnificative și completările se referă la:
Extinderea sferei de cuprindere a contribuabililor, prin includerea și a instituțiilor publice, pentru veniturile extrabugetare obținute din activități economice desfășurate în scopul obținerii de profit.
Reenumerarea subiecților exceptați de la plata impozitului pe profit incluzând:
Trezoreria statului pentru operațiunile din fondurile publice;
Instituțiile publice pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice;
Unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și asociațiilor persoanelor cu handicap;
Fundațiile testamentare;
Cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate;
Unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activități de cult;
Instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate;
Asociațiile de proprietari, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și
a eficienței clădirilor sau întreținerea și repararea proprietății comune.
Modificarea cotelor de impozit, vizând stabilirea cotei de 25% cu 4 excepții referitoare la:
1) Cota adițională de impozit de 25% (față de22% cât a fost în trecutul apropiat), pentru contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor.
2) Cota de 80% in cazul B.N.R.
3) Cota de 10% pentru orice majorare a capitalului social, efectuată prin incorporarea rezervelor (cu excepția celor legale și a celor provenite din diferența favorabilă rezultată din reevaluarea patrimoniului), precum și a profiturilor prelevate in acest scop;
4) Cota de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor in valută din export.
D. Stimularea investițiilor în echipamente tehnologice (mașini, utilaje, instalații de lucru) și mijloace de transport, cu excepția autoturismelor, prin deducerea din profitul aferent exercițiului financiar a unei cote de 10% din prețul de achiziție al echipamentelor și mijloacelor de transport achiziționate.
Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuielile deductibile în declarația de impunere a sumelor respective.
În situația în care se realizează pierdere, deducerile se efectuează din profiturile obținute în următorii 5 ani.
Pentru investițiile efectuate începând cu 1 ianuarie 2000, în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12000 EURO, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părții din amortizarea lunară care depășește această valoare.
E. Includerea expresă în categoria cheltuielilor deductibile și a următoarelor:
cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, la termenele scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;
chiria plătită de utilizator pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar;
cheltuielile efectuate în baza unui contract scris pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, a unui produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare;
cheltuielile efectuate cu lucrările de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare, care prezintă clasa I de risc seismic.
Legea nr. 189/17 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (publicată în Monitorul Oficial nr. 196/17 aprilie 2001) poate fi considerată cea de-a șasea reglementare semnificativă a acestui impozit, întrucât a determinat o seamă de modificări și a abrogat un număr important de acte normative anterioare sau unele prevederi din cuprinsul acestora, cu începere de la 1 ianuarie 2001.
.
3.2. Analiza impozitului pe profit la S.C. Comat Timiș S.A.
Pentru a evidenția modul în care societatea a contribuit la formarea Bugetului Administrației de Stat prin vărsămintele din impozit pe profit, în tabelele 3.2., 3.3.,3.4. am luat în considerare trei ani consecutivi.
La baza stabilirii impozitului pe profit au stat prevederile O.G. nr.70/1994, completată și actualizată și normele metodologice specifice de aplicare a acestui act normativ.
În perioada analizată 1999-2001, societatea a încheiat fiecare exercițiu financiar cu profit, după cum urmează:
– în anul 1999, (tabelul nr.3.2.) societatea înregistrează o pierdere semnificativă din activitatea de exploatare, de 3.667.729 mii lei ca urmare a degradării stării financiare.
Pe fondul lipsei de lichidități, societatea a apelat la un credit bancar pe termen scurt de 3.700.000 mii lei, al cărui cost (dobânzile bancare) au determinat un rezultat financiar negativ, deci o pierdere de 2.498.668 mii lei.
Pentru redresare, societatea a recurs la vânzări de active, care nu erau strict necesare desfășurării activității, astfel că rezultatul excepțional este profit, în valoare de 8.264.821 mii lei.
Profitul brut contabil se obține prin însumarea rezultatului din exploatare, din activitatea financiară și excepțională:
Rezultatul din exploatare (pierdere) – 3.667.729 mii lei
Rezultatul financiar (pierdere) – 2.498.668 mii lei
Rezultatul excepțional (profit) + 8.264.821 mii lei
Profit brut contabil + 2.098.424 mii lei.
Impozitul pe profit este influențat de baza de impozitare și de cota legală de impozitare prevăzută de Lege .
Profitul impozabil (Primp) se obține prin scăderea deducerilor fiscale (De) din profitul brut contabil și adăugând cheltuielile nedeductibile fiscal (Chned),
Primp =Prb – De +Ch.ned
Tabel nr.3.2
SITUAȚIA PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC.COMAT TIMIȘ S.A. PE ANUL 1999
-mii lei-
Evoluția profitului impozabil și a impozitului pe profit datorat în anul 1999 la S.C. „COMAT TIMIȘ” S.A.
Tabel nr.3.3.
SITUAȚIA PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC.COMAT TIMIȘ S.A. PE ANUL 2000
-mii lei-
Evoluția profitului impozabil și a impozitului pe profit datorat în anul 2000 la S.C. „COMAT TIMIȘ” S.A.
Tabel nr.3.4.
SITUAȚIA PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC.COMAT TIMIȘ S.A. PE ANUL 2001
-mii lei-
Evoluția profitului impozabil și a impozitului pe profit datorat în anul 2001 la S.C. „COMAT TIMIȘ” S.A.
În tabelul nr.3.5. este redată influența deducerilor fiscale și a cheltuielilor nedeductibile fiscal
Tabel nr. 3.5.
În anul 1999, se observă că datorită volumului mare de cheltuieli nedeductibile fiscal 844.219 mii lei, societatea a calculat un plus de impozit pe profit de 320.803 mii lei.
Peste 90% din cheltuielile nedeductibile reprezintă amenzile, penalitățile și majorările de întârziere, datorate către autoritățile române, altele decât cele prevăzute în contractele economice.
Sub aspectul rezultatelor economice-financiare anul 2000, (tabelul nr. 3.3) constituie un regres față de perioada precedentă. Spre exemplu veniturile din exploatare s-au diminuat cu 10.970.666 mii lei, ceea ce afectează negativ rezultatul din exploatare, care s-a încheiat cu o pierdere de 1.619.473 mii lei.
Profitul contabil, s-a obținut pe baza rezultatelor:
– rezultatul din exploatare (pierdere) – 1.619.473 mii lei
– rezultatul financiar (pierdere) – 1.864.018 mii lei
– rezultatul excepțional (profit) + 3.959.668 mii lei
* Profit brut contabil 476.177 mii lei.
Trebuie remarcat că redresarea stării financiare s-a efectuat, ca și în anul precedent, prin vânzări de active (în valoare de 4.752.808 mii lei), incluse în rezultatul excepțional.
Cheltuielile nedeductibile fiscal se mențin la un ritm ridicat 629.863 mii lei, și determină un plus de impozit pe profit de 157.466 mii lei. Cauzele înregistrării acestor cheltuieli sunt același ca și în anul precedent, adică amenzi, penalități și majorări de întârziere ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind plata obligațiilor la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale.
În anul 2001, (tabelul nr. 3.4.) societatea cunoaște o ușoară ameliorare a rezultatului din exploatare, în sensul că după doi ani consecutivi care s-au încheiat cu pierdere, se obține un rezultat pozitiv, adică profit, în valoare de 2.247.928 mii lei.
Profitul brut contabil, modest ca valoare s-a calculat prin însumarea rezultatelor:
– rezultatul din exploatare (profit) + 2.247.928 mii lei
– rezultatul financiar (pierdere) – 1.522.025 mii lei
– rezultatul excepțional (pierdere) – 233.119 mii lei
* Profit brut contabil 492.786 mii lei.
Profitul impozabil, 1.347.498 mii este de 2,73 ori mai mare decât profitul brut contabil ca urmare a influenței cheltuielilor nedeductibile fiscal, de 229.447 mii lei.
Ca urmare a acestui fapt, se creează o obligație suplimentară de impozit pe profit de 229.447 mii lei.
Practic, societatea, în anul 2001 a renunțat la plata obligațiilor sociale, cu excepția impozitelor reținute la sursă.
În consecință este necesar și oportun un program de restructurare coerent și energic, pentru a preveni intrarea societății în capacitatea de plată.
3.3. Impozitele stopate la sursă și virate la buget de S.C. Comat Timiș S.A.
3.3.1. Impozitul pe dividende
Prin dividend se înțelege de regulă, partea din profitul net care se împarte acționarilor în raport cu numărul de acțiuni deținute.
Actele normative de bază care reglementează impozitul pe dividende sunt O.G. nr. 26/18.08.95 privind impozitul pe dividende și O.G. nr. 7/1997,2001, privind impozitul pe venit.
Materia impozabilă o constituie dividendul brut care se calculează prin deducerea din profitul net a :
semnelor prelevate pentru fondul de rezervă (SFR);
pierderilor de acoperit din anii precedenți (PO);
părții din profit repartizată la fondul de participare a salariaților la profit (PrFPS);
cotei de participare a managerului la profit (IPrM);
sumelor ce se constituie ca resurse proprii de finanțare (PrF);
părții din profit repartizată la rezervele statutare (PrRSA);
părții din profit utilizată pentru alte repartizări locale (ARL).
Ținând seama de elementele de mai sus dividendul brut (Dibr) se poate calcula după formula:
Dibr = Pr n – (SFR + PO + Pr FPS + CPr M + PrF + P r RSA + ARL).
Dividende brute realizate de S.C. Comat Timiș S.A. în perioada 1999 sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel nr.3.6.
-mii lei-
După cum se observă, stabilirea dividendelor brute este simplă întrucât, societatea, a repartizat profitul net doar pentru rezervele legale și dividende, deși din punct de vedere al stării financiare precare nu se justifică distribuirea sumelor din profit în această direcție. Era mai utilă repartizarea sumelor din profitul net pentru constituirea resurselor proprii de finanțare (Pr F). În fond, echipa managerială a încercat prin această procedură de repartizare a profitului, motivarea salariaților, care în proporție de peste 95% sunt și acționari.
Pe de-o parte, salariații, din punct de vedere al calității de salariați reclamă salarii mari; dar în același timp doresc ca și participarea lor la profit să fie substanțială, fapt ce determină distribuiri nejustificate sub aspect economic.
Dubla calitate salariat-acționar creează dificultăți în exercitarea actului managerial.
În tabelul nr. 3.6.1. este prezentat calculul impozitului pe dividende ținând seama de structura acționariatului.
Dividendele brute destinate persoanelor juridice – SIF și PAS COMAT – s-au impozitat cu o cotă de 10%.
Dividendele brute destinate persoanelor fizice (PF) s-au impozit cu o cotă de 5%.
Formulele de calcul:
Calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe dividende se face de către persoanele juridice o dată cu plata dividendelor către acționari.
Plata impozitului pe dividende se face în lei, o dată cu plata dividendelor.
Dacă repartizarea profitului a fost făcută, dar dividendele nu s-au plătit acționarilor până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv.
S.C. Comat Timiș S.A. a plătit cu întârziere dividendele cuvenite acționarilor. Spre exemplu dividendele aferente anului 1998 și 1999 s-au plătit în trimestrul IV al anului 2001, iar dividendele calculate pentru anul 2000 și 2001 nu s-au plătit până în prezent.
În schimb, societatea a achitat impozitul pe dividende conform prevederilor legale.
Impozitul pe dividende este venit al bugetului de stat.
Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitului pe dividende este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de plată.
Legislația în vigoare prevede pentru impozitul pe dividende, respectarea secretului fiscal.
Pe fondul de regres al societății, profitul s-a diminuat de la un an la altul, în consecință și profitul net a urmat același sens și ca atare, masa dividendelor s-a redus.
În anul 1999, valoarea dividendelor brute/acțiune este de 2.232,32 lei, în anul 2000 valoarea este de 556,03 lei, deci de circa 4 ori mai mică, ca în anul 2001 să sufere o mare micșorare ajungând la suma de 309, 38 lei (figura 3.6.1.).
CALCULUL IMPOZITUL PE DIVIDENdE
Tabel nr.3.6.1.
NOTĂ :
S.I.F. = Societatea de Investiții Financiare(B.C.)
P.F. = persoane fizice
Figura 3.6.1.
3.3.2. Elementele asietei impozitului pe veniturile salariale
Prin salarii sau remunerație se înțelege un venit direct realizat din munca de persoanele care se află din punct de vedere juridic în subordine-a unui patron.
Salariul-ca preț al muncii – este un element de cost care intră în componența prețurilor tuturor bunurilor economice sau, cu alte cuvinte, în valoarea totală a oricărui rezultat.
Baza de calcul a impozitului este constituită din suma brută a salariilor și a altor drepturi salariale. Acestea din urmă cuprind: diversele tipuri de sporuri, indemnizațiile de orice fel, stimulentele din fondul de participare la profit și diverse alte recompense sau premii, sumele în caz de incapacitate temporară de muncă (de la persoane juridice plătitoare de salarii și de la bugetul asigurărilor sociale de stat) și de maternitate, indemnizațiile pentru concediul de odihnă, orice alte câștiguri în bani sau natură atribuite salariaților ca plată a muncii depuse, inclusiv unele produse sau prestări de servicii acordate în mod gratuit.
Nu se cuprind în venitul lunar impozabil, și în consecință nu sunt supuse impunerii următoarele venituri :
sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare sau de transfer a salariaților în altă localitate, precum și indemnizațiile ce se plătesc la încadrarea în activitate;
sumele aferente preavizelor de concediere și compensațiile acordate salariaților disponibilizați cu ocazia restructurări agenților economici indiferent de forma de proprietate;
ajutoarele ce se acordă din fondul de asigurări sociale și din fondul de asistență socială, precum și ajutoarele acordate din fondul de salarii pentru nașteri și în caz de deces al salariaților;
pensiile de orice fel;
alocațiile, indemnizațiile și orice alte sume acordate persoanelor cu copii;
masa gratuită și alimentația antidot, acordate în natură potrivit legii;
avantajele în natură (locuința și cheltuielile de întreținere aferente, hrană, îmbrăcăminte s.a.) de care beneficiază, în unele cazuri, personalul casnic.
Scutirea de impozit are în vedere următoarele 8 categorii de persoane:
corespondenții de presă străini pentru salariile primite în România, sub condiția reciprocității cu țările de rezidență ale acestora;
elevii, studenții și doctoranzii pentru bursele primite;
persoanele care, în cursul aceleași luni obțin la unitatea unde au funcția de bază venituri sub formă de salarii și alte drepturi, sub o anumită limită minimă, care se modifică periodic, în corelația cu inflația;
veteranii de război, văduvele de război și văduvele necăsătorite ale veteranilor de război;
invalizi de gradul I sau II, precum și persoanele handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate. Aceste categorii de persoane se află sub regimul scutirii atât pentru cele provenite din activitatea desfășurată în virtutea unor contracte civile (fără a avea calitatea de salariați), inclusiv a celor din cadrul asociațiilor de locatari;
militarii în termen, elevii și studenții militari, pentru drepturile bănești primite;
persoanele care au fost persecutate din motive politice, potrivit prevederilor din Legea nr. 53/1993;
urmașii celor care au fost declarați eroi martiri în urma evenimentelor din decembrie 1989, precum și deținătorii titlurilor de „luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989” conferit prin brevet.
În perioada 1999-2001, care a făcut obiectul analizei, impozitul pe veniturile salariale s-a calculat lunar, pe fiecare loc de muncă, luându-se în considerare totalitatea veniturilor realizate de fiecare salariat în luna expirată.
În acest scop, s-au utilizat tabele speciale elaborate de Ministerul Finanțelor ori de câte ori a fost nevoie, corespunzător modificărilor impuse de „mișcarea” veniturilor salariale. În acest context, aceste modificări s-au realizat de două ori pe an, pentru fiecare semestru în parte. În dimensionarea mărimilor înscrise în aceste tabele au fost luate în considerare caracterul progresiv al impozitului și structura compusă a acestuia, potrivit relației următoare:
Vbrs = venitul brut salarial, supus impunerii;
Sf = suma fixă de impozit, aferentă nivelului minim al tranșei de venit impozabil;
Nmin = nivelul minim al tranșei de venit brut impozabil;
Ci = cota de impozit.
Elementele de calcul ale impozitului pe venituri salariale au fost revăzute și modificate periodic prin Hotărâri ale Guvernului, ținându-se cont de indexarea salariilor și alte modificări ce au fost generate, îndeosebi, de influența inflației.
Pentru a evidenția modul de calcul a impozitului pe salarii (venit) redăm procedurile de calcul aplicabile în perioada 1999-2001.
Potrivit H.G. nr.87 publicată în M.O. nr. 61 din 15.02.1999, Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii se concretizează pe semestrul I al anului 1999 la suma de 372.000 lei. Tranșele de venit lunar impozabil se modifică pentru semestrul I al anului 1999 după cum urmează:
tabelul nr. 3.7.
Pentru semestrul II al anului 1999 suma care se scade din venitul lunar impozabil este de 436.000 lei. În conformitate cu H.G. nr. 606 publicată în M.O. nr.365 din 30.07.1999 tranșele de venit lunar impozabil se corectează astfel:
tabelul nr. 3.8.
Începând cu 1 ianuarie 2000 impozitul pe salarii este o componentă a impozitului pe veniturile persoanelor fizice, care se ia în considerare în cadrul procedurii de globalizare a veniturilor și a impozitelor din dotare.
Impozitul pe venit anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Subiect al impozitului pe venit, în condițiile acestei ordonanțe, este persoana fizică rezidentă, denumită în continuare contribuabil:
persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute atât din România cât și din străinătate;
persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioada ce depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
persoană fizică străină, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.
Sunt de asemenea contribuabili, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 73/1999, persoanele fizice române fără domiciliu în România precum și persoanele fizice străine care realizează venituri în România, în alte condiții decât cele menționate mai sus potrivit contravențiilor de evitare a dublei impuneri.
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil.
Impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global, a următorului barem anual de impunere.
tabelul nr. 3.9.
Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii, Ministerul Finanțelor a stabilit pentru anul 2000, baremul lunar cuprinzând tranșele de venituri impozabile lunare și impozitul lunar, care reprezintă 1/12 din baremul anual.
Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate, pentru fiecare lună a perioadei impozabile.
Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2000, este fixată la suma de 800.000. de lei pe lună.
Deducerea personală suplimentară se calculează în funcție de deducerea personală de bază, astfel:
0,6 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru soția sau soțul aflat în întreținere;
0,35 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru fiecare din primii doi copii și 0,20 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru fiecare din următorii, aflați în întreținere;
0,20 înmulțit cu deducere personală de bază pentru fiecare alt membru de familie aflat în întreținere.
Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor realizate din calculul prezentat anterior astfel:
0,1 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;
0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de grad II și persoanele cu grad accentuat.
Deducerile personale prevăzute mai sus se însumează, dar suma acestora admisă pentru calculul impozitului, nu poate depăși 2,5 înmulțit cu deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.
Pentru copiii aflați în întreținere unei familii, deducerea personală suplimentară va fi acordată părinților, conform înțelegerii între aceștia. Nu se va fracționa între părinți deducerea personală suplimentară.
Deducerile personale nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.
Pentru determinarea lunară a impozitului pe venitul din salarii și asimilate acestora ca plăți anticipate de impozit, O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venitul realizat în 2000 a stabilit următorul barem lunar:
Tabelul nr.3.10.
Baremul lunar se aplică astfel:
a) asupra diferenței dintre venitul brut din salarii realizat într-o lună la funcția de bază și următoarele sume reprezentând:
– contribuțiile obligatorii reținute pentru pensia suplimentară, pentru protecția socială a șomerilor și pentru asigurările sociale de sănătate
– cheltuieli profesionale
– deduceri personale de bază și suplimentare acordate în luna respectivă
b) asupra diferenței dintre venitul brut realizat într-o lună altul decât cel de la funcția de bază și contribuția la asigurări sociale de sănătate pe fiecare loc de realizat a acestuia.
Pentru a doua jumătate a anului se modifică astfel:
Tabelul nr.3.11.
Pentru semestrul II al anului 2000, deducerea personală de bază a fost fixată la suma de 926.000 lei pentru fiecare lună.
O.G. nr.73/1999 din 31 decembrie 1999 privind impozitul pe venit, modificată prin O.U.G. nr. 87/2000 stabilește pentru semestrul II al anului 2000 următorul barem lunar:
Tabelul nr. 3.12.
Prin venituri realizate în semestrul II se înțelege orice sumă primită sub formă de salarii sau pensii începând cu luna iulie 2000, cu excepția plăților reprezentând lichidarea pe luna iulie, care sunt considerate venituri realizate în semestrul I.
Veniturile încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă se cuprind în baza de calcul pentru luna la care se referă și se cumulează cu celelalte drepturi primite în lunile respective.
Pentru determinarea impozitului lunar pentru veniturile din salarii și pensii realizate în semestrul I al anului 2001 se stabilește următorul barem lunar:
Deducerea personală de bază este de 1.099.000 lei.
În semestrul al doilea al anului 2001, baremul lunar se prezintă astfel:
Deducerea personală de bază este de 1.273.000 lei pe lună.
În trimestrul IV al anului 2001, s-a aplicat următorul barem lunar:
Deducerea personală de bază prevăzută în această perioadă era de 1.300.000. lei pe lună.
Recalcularea impozitului anual pe veniturile din salarii realizate în anul 2001 s-a efectuat în baza baremului prezentat mai jos:
3.3.3. Analiza concretă a impozitului pe veniturile salariale datorat de salariații S.C. Comat Timiș S.A.
Pentru analiza impozitului pe salarii sunt prezentate în tabelul nr.3.19., pe fiecare lună a perioadei, fondul de salarii, impozitul aferent calculat și numărul mediu de angajați.
De asemenea, s-a calculat și presiunea fiscală prin raportarea impozitului mediu la salariul mediu realizat de societate în fiecare lună.
Analizând evoluția salariului mediu se constată o creștere a acestuia de la o perioada la alta.
Tabelul nr.3.17.
În același timp, a crescut și impozitul mediu, dar mult inferior față de creșterea salariilor:
Tabelul nr. 3.18.
Numărul de personal s-a redus de la 203 existent în anul 1999, la 122 în anul 2001. În consecință și presiunea fiscală existentă în anul 2001, 8,02% se situează la mai puțin de jumătatea nivelului atins în anul 1999, 16,60%.
Reducerea presiunii fiscale se datorează și măsurilor de protecție introduse începând în anul 1998, prin modificarea Legii nr.32/1991, care prevede necuprinderea în venitul lunar impozabil, a unor sume fixe cu titlul de cheltuieli individuale, sume impozitate în perioada precedentă.
SITUATIA IMPOZITULUI PE SALARII
Tabel nr. 3.19
Figura 3.19.
3.4. Impozitele și taxele locale datorate de S.C. Comat Timiș S.A.
Impozitele și taxele locale reprezintă sursa principală de finanțare a nevoilor publice locale s-a introdus o reglementare unitară a acestor obligații fiscale locale, înlăturându-se numeroasele reglementări anterioare în materie.
O măsură de natură fiscală în această direcție o reprezintă O.G. 61/1997 prin care se aduc modificări și completări importante Legii 27/1994, mai ales în ce privește sporirea competențelor consiliilor locale în dimensionarea impozitelor și taxelor locale.
Dintre impozitele și taxele locale mobilizate la bugetele locale, cea mai mare importanță o prezintă :
impozitul pe clădiri
taxa pe teren proprietate de stat
taxa asupra mijloacelor de transport.
3.4.1. Reglementări comune impozitelor și taxelor locale
Contribuabilii sunt obligați să depună declarații de impunere la organele fiscale teritoriale pe raza cărora își au domiciliul, sediul sau află bunurile impozabile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și a altor bunuri supuse obligațiilor fiscale locale sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei locale.
Începând cu 1999, declarațiile se depun la organele de specialitate ale consiliilor locale, ca urmare a atribuirii competenței acestora privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale.
Conform art. 62 aliniat 1 din Legea nr.27/1994 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr.61/1994, pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor locale, se datorează majorări de întârziere, conform dispozițiilor legale în materie. Textul menționat face trimitere la O.G. nr.11/1196 care prevede că nivelul cotei majorărilor de întârziere se stabilește prin H.G. la propunerea M.F.
corelat cu rata dobânzii de referință la B.N.R. la care se pot adăuga cel mult 10 procente.
Declarațiile de impunere se consideră depuse în termen, numai dacă sau întocmit corect în două exemplare, în termenul prevăzut de lege, dacă a fost verificată, avizată cu înscrierea contului de virament și a beneficiarului și s-au înregistrat la organele de constatare și impunere după care s-a restituit un exemplar contribuabilului.
Agenții economici trebuie să aibă în vedere că declarațiile de impunere privind impozitele și taxele locale sunt documente importante, pe baza cărora :
se fundamentează veniturile bugetului fiecărui consiliu local, iar prin centralizarea acestora se determină o parte însemnată din veniturile bugetului
administrației centrale de stat; fără aceste declarații de impunere nu se pot fundamenta efectiv și real bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărei localități
se stabilesc pentru fiecare agent economic, impozitele și taxele locale datorate fiecărei localități pe a cărei rază teritorială se află; pe baza acestor declarații de impunere se asigură cunoașterea reală și din timp de către organele de constatare și impunere a impozitelor și taxelor locale datorate de către fiecare contribuabil și după aceea urmărirea modului în care aceste obligații au fost virate la bugetele locale.
Circuitul documentelor este următorul :
întocmirea de către fiecare contribuabil a declarației de impunere în 2 exemplare, semnată ștampilată și înregistrată la contribuabil;
prezentarea celor două exemplare pentru verificare și avizarea la organele de constatare și impunere; verificarea declarației de către organul de constatare și impunere, iar dacă aceasta a fost corect întocmită și depusă în cadrul termenului legal se avizează și se înregistrează, după care se restituie un exemplar contribuabilului;
organul de constatare și impunere, va verifica dacă pentru declarație de impunere sunt înscrise corect atât datele de identificare ale contribuabililor, contul de virament și banca acestuia, cât și contul de virament și beneficiarul pentru respectivele impozite și taxe locale;
pentru centralizarea taxelor și impozitelor înscrise în declarațiile de impunere se determină veniturile din impozitele și taxele locale ale bugetului local al localității respective;
după terminarea acestor operații, declarațiile de impunere ale fiecărui agent economic, se depun în dosarul contribuabilului respectiv. Din cele prezentate mai sus, se poate stabili cu certitudine că declarațiile de impunere nu sunt niște simple hârtii birocratice, ci sunt documente importante în fundamentarea veniturilor bugetare și în urmărirea modului în care contribuabilii, se achită de obligațiile de plată pe care le au pe linie de impozite și taxe locale. În cazul în care ultima zi a termenului este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei se face fără majorări de întârziere în ziua lucrătoare imediat următoare. În situațiile în care impozitele și taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei se poate face pe 5 ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea.
La diferențele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată. Termenul de prescripție de 5 ani, atât în ceea ce privește dreptul la stabilirea impozitelor sau taxelor locale, cât și dreptul executare silită, a fost introdus în Legea nr. 27/1994 prin O.G. nr. 11/1994 privind executarea creanțelor bugetare. Conform art.69 din Legea nr. 27/1994 modificată prin O.G. nr. 61/1997, stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum ți a amenzilor, se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale.
Impozitele și taxele locale vor putea fi majorate sau diminuate cu până 50% începând cu 1999, hotărârea de modificare trebuie acceptată până la 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor.
Legea nr. 27/1994 mai prevede și facilități fiscale în favoarea unor categorii de persoane, ce pot fi acordate de către consiliile locale și județene pentru motive justificate, cum sunt:
eșalonări de plăți pe cel mult 12 rate lunare
amânări de plăți până la finele anului calendaristic
reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor neachitate.
Scutiri, pentru persoanele fizice, de toate impozitele și taxele locale sunt prevăzute pentru veteranii și invalizii de război, persoanele ce beneficiază de prevederile Decretului lege nr. 118/1990 republicat. Văduvele de război sunt scutite de plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri, precum și de taxele pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor de arhitectură și arheologice.
Urmașii eroilor martiri ai Revoluției, precum și deținătorii titlurilor de luptător pentru Revoluția română din decembrie 1989 beneficiază de scutire la plata impozitului pe clădiri și terenul aferent, precum și taxa pentru autoturisme și moto-tricicluri.
Sunt scutite de la plata tuturor impozitelor și taxelor locale fundațiile testamentare constituite cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajusta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural.
De asemenea, impozitul pe clădiri și construcțiile utilizate exclusiv în agricultură, se reduce cu 50% până la 31.12.2000.Începând cu anul 1999 a fost introdusă și facilitarea unei bonificații de 5% pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri de către persoanele fizice.
O ultimă remarcă se poate face la faptul ca noile reglementări privind impozitele și taxele locale mențin în vigoare unele facilități prevăzute de alte acte normative, enumerate distinct în O.G. nr. 62/1998.
3.4.2. Impozitul pe clădiri
Impozitul pe clădiri a fost instituit pe clădirile proprietate a persoanelor fizice situate în municipii, orașe și comune pentru clădirile persoanelor juridice particulare, precum și pentru clădirile proprietate a statului sau a autorităților administrativ teritoriale, ale regiilor autonome, societăților comerciale, ale organizațiilor de interes colectiv, indiferent dacă persoanele fizice sau juridice sunt române sau străine.
Fac obiectul impunerii toate clădirile, indiferent de destinația pentru care sunt utilizate.
Nu sunt supuse impozitului și deci nu fac obiectul acestuia, următoarele clădiri:
clădirile aparținând instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri față de cele obișnuit normale,
clădirile, care potrivit legii sunt considerate monumente istorice, muzeele și cele memoriale, cu excepția spațiilor folosite în alte scopuri, respectiv pentru activității economice sau comerciale,
clădirile, care prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor recunoscute de Lege,
construcțiilor și amenajărilor funerare din cimitire.
În categoria clădirilor supuse impunerii se includ și dependențele reprezentând încăperi sau spații situate fie în corpul principal, fie în afara acestuia, cum sunt: grajduri, chioșcuri, cazane, barăci, magazine, depozite, indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
În ce privește baza de impunere, legea face deosebire între modul de evaluare al clădirilor aparținând persoanelor fizice și a celor aparținând altor contribuabili:
clădirile aparținând persoanelor fizice sunt evaluate în raport de trei criterii și anume: felul, destinația și locul unde sunt situate. În acest sens în Anexa nr. 1 a Legii 27/1994 sunt stabilite valori impozabile pe metru pătrat la clădirile și construcțiile aparținând persoanelor fizice.
clădirile altor contribuabili se evaluează în raport de valoarea înscrisă în evidența contabilă a acestora indiferent de locul unde sunt ele situate. Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată pe calea amortizării sunt supuse impozitului, de asemenea, pe baza valorii la care au fost înscrise în evidență.
Cotele de impunere prevăzute de Legea 27/1994 au fost modificate de mai multe ori, după cum urmează:
Inițial Legea 27/1994 prevedea:
1% din valoarea stabilită potrivit criteriilor și normelor arătate mai sus, în ce privește clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice.
1,5% din valoarea la care au fost înscrise în evidența contabilă pentru clădirile altor contribuabilii.
Începând cu data de 01.09.1999 s-a aplicat o singură cotă, de 1% pentru toți contribuabili, renunțându-se la cota de 1,5%, ca urmare a creșterii valorii clădirilor de circa 8 ori prin aplicarea H.G. 500/1994, impozitul pe clădiri reprezentând un mare incovenient pentru societățile comerciale.
Ultima modificare a Legii 27/1994, este adusă de O.G. 62/1998 aplicabilă începând cu 01.09.1999, instituie noi nivele pentru cotele impozitului și anume:
0,2% în mediul urban și 0,1% în mediul rural, aplicabile asupra valorii clădirilor aflate în proprietatea persoanelor fizice, determinată pe baza normelor din Anexa nr.1 a Legii.
o cotă stabilită de Consiliul Local, între 0,5 și 1% aplicată asupra valorii de inventar a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice sau a altor contribuabili.
Impozitul datorat de persoanele fizice se stabilește pe baza declarației de impunere, depusă de proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial, pe raza căruia se află clădirea, în termen de la data dobândirii clădirii.
Pentru ceilalți contribuabili, impozitul se calculează de către aceștia prin declarația de impunere, care se depune la organele teritoriale fiscale și se verifică de către aceștia.
Scăderea de la impunere a clădirilor demolate în condițiile legii, a clădirilor distruse sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului are loc de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situațiile anterioare menționate. Scăderea de la impunere se acordă însă numai pentru partea de clădire demolată, distrusă sau transmisă în administrarea sau proprietatea altor contribuabili.
Impozitul pe clădiri este anual și se plătește trimestrial, în rate egale până la date de 15, inclusiv, a ultimei luni din fiecare trimestru.
În tabelul nr.3.20. este redat modul de calcul și impozitul pe clădiri datorat de societate în perioada analizată.
tabelul nr. 3.20.
Se observă că în perioada analizată cota de impunere a fost de 1% și s-a menținut la acest nivel.
În anul 2000 ca urmare a vânzării de active, între care figurau și clădiri, valoarea de înregistrare a clădirilor s-a redus substanțial de la 3.650.742 mii lei la 1.709.042 mii lei și în consecință și impozitul aferent.
Prin realizarea unei investiții materializată într-o clădire de depozitare în valoare de 174.972 mii lei, în anul 2001, crește cu această valoare și baza de impozitare.
Societatea și-a achitat la termen obligațiile de plată privind impozitul pe clădiri.
3.4.3.Impozitul pe terenuri
Subiecții impozitului pe teren sunt persoanele fizice sau juridice care dețin în proprietate suprafețe de teren, situate în municipii, orașe și comune.
Obiectul impozitului îl constituie orice teren ce se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, în intravilan.
Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit această modificare.
Impozitul pe teren nu se aplică terenurilor pentru care se plătește taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.
Nu se datorează impozit pe teren pentru:
terenurile ocupate de clădiri și construcții proprietate a persoanelor fizice;
terenurile ocupate de clădiri și construcții proprietate a persoanelor juridice;
terenurile ocupate de clădiri și construcții proprietate a asociațiilor familiale;
terenurile ocupate de clădiri și construcții proprietate a unităților economice ale unor persoane juridice, ale organizațiilor politice și obșești, instituțiilor publice, fundațiilor și altora asemenea, unităților de cult, filialelor, sucursalelor și reprezentanțelor autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice și juridice străine, și altele similare;
terenurile ocupate de clădiri și construcții aparținând mănăstirilor, schiturilor mănăstirești, perimetrul cimitirelor, lăcașurilor de cult recunoscute de lege;
terenurile ocupate de clădiri și construcții prevăzute în anexa nr. 2 a Legii nr. 27/1994;
terenul proprietate a persoanelor juridice, folosit în scop agricol.
Contribuabilii sunt obligați să depună declarațiile de impunere la serviciile de specialitate ale Consiliilor Locale pe raza cărora se află terenul supus impunerii, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestuia, în vederea stabilirii valorii impozabile.
În termen de 30 de zile se depun declarații de impunere și atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.
Plata impozitului pe teren se face în lei, trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru neplata la termen a impozitului pe teren se datorează majorări de întârziere, conform dispozițiilor legale în materie.
În cazul în care ultima zi a termenului de plata este zi nelucrătoare, plata impozitului pe tern, se face fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.
Sunt scutite de la plata impozitului pe teren:
persoanele fizice, veterani de război sau văduve necăsătorite ale veteranilor de război;
persoanele fizice, veterani de război, și cale prevăzute la art.1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat;
persoanele fizice urmași ai eroilor-martiri, răniții și luptătorii pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, conform Legii nr.42/1990;
fundațiile testamentare constituie potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;
beneficiarii de credite acordate de Agenția Națională pentru Locuințe, pentru locuința contractată, pe întreaga perioadă de rambursare a creditului (cf.. art. 4 din Legea nr. 152/1998).
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni:
depunerea peste termen al declarațiilor de impunere;
nedepunerea declarațiilor de impunere.
Depunerea peste termen a declarațiilor de impunere se sancționează cu amenda de la 300.000 lei la 750.000 lei.
Nedepunerea declarațiilor de impunere se sancționează cu amendă de la 750.000 lei la 3.000.000 lei.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către serviciile de specialitate ale Consiliilor Locale.
Impozitul pe teren se face venit al bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale în care se află teren.
În tabelul nr.3.21 este redat modul de calcul și impozitul pe terenuri datorat de societate în perioada analizată.
Tabelul nr.3.21.
Se observă că suma fixă, lei / mp, a crescut de la o perioadă la alta, ca urmare a indexărilor, în funcție de indicele de inflație, efectuate de Consiliul Local.
Tabelul nr.3.22
Societatea și-a achitat la termen impozitul pe terenuri.
3.4.4. Taxa asupra mijloacelor de transport
Taxa asupra mijloacelor de transport este reglementată de Legea privind impozitele și taxele locale, având natura unui impozit direct instituit ca sursă a Bugetelor Locale și poate fi considerat un impozit asupra patrimoniului.
Contribuabilii, subiecți ai impunerii cu taxa asupra mijloacelor de transport pot fi atât persoane juridice cum sunt regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat, privat , mixt, ori cu participare străină, organizații cooperatiste, cât și persoanele fizice, individual sau în asociațiile familiale, care posedă mijloace de transport cu tracțiune mecanică sau pe apă.
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește anual, în sume fixe. Pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, taxa se stabilește în funcție
de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cm cubi, diferențiată pe feluri de autovehicule.
Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se adeverește de cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau alte documente legale din care să rezulte acestea.
Nivelurile curente ale taxei asupra mijloacelor de transport, în cazul mijloacelor terestre, stabilite prin O.U.G. 107/1999 pentru modificarea și completarea Legii 27/1994, privind impozitele și taxele locale, pentru fiecare 500 cm cubi sau tracțiune de capacitate sub 500 cm cubi, sunt următoarele:
– Autoturisme 36.100 lei/an
– Microbuze, autocamioane de ori ce fel 72..200 lei/an
– Autotrenuri de orice fel 84.300 lei/an
– Tractoare înmatriculate în evidența poliției 48.100 lei/an
– Motociclete, motorete, scutere 18.000 lei/an
Pentru remorci de orice fel, semiremorci și rulote, aparținând contribuabililor, taxele se stabilesc în funcție de capacitatea acestora, iar nivelurile introduse de O.U.G. 62/1998 sun următoarele:
– Pentru capacitatea de până la 1 tonă, inclusiv 36.100 lei/an
– Pentru capacități între 1și 3 tone, inclusiv 120.400 lei/an
– Pentru capacități între 3 și 5 tone, inclusiv 180.700 lei/an
– Pentru capacități peste 5 tone 228.900 lei/an
Pentru atașe, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.
De asemenea sunt scutite, instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul în comun de călători din interiorul localităților.
În tabelul nr.3.23 este redată situația mijloacelor de transport ale SC.COMAT TIMIȘ S.A. și modul de stabilire a taxei de transport.
Este evident că nivelul taxei a crescut de la un an la altul, dar suma globală a taxei de transport nu a ridicat dificultăți de plată la termen.
Situația privind stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport
Tabel nr.3.23
CAPITOLUL IV
CONȚINUTUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR INDIRECTE DATORATE DE S.C. COMAT TIMIȘ S.A.
4.1. Prezentare generală a impozitelor indirecte
Impozitele indirecte sunt venituri fiscale cu incidență indirectă asupra subiectului plăților, subiect care nu este și suportul real al impozitului. Aceste impozite, numite și impozite pe cheltuieli, se adaugă la costul mărfurilor vândute și al serviciilor prestate, fiind incluse în prețul de desfacere. Astfel, consumatorii finali ai produselor și serviciilor devin suportatori reali ai impozitelor indirecte manifestându-se fenomenul de repercusiune a impozitelor.
În acest cadru amintim că în general taxele presupun o relație de contraserviciu, fiind percepute în cadrul diverselor servicii prestate de instituțiile publice în favoarea persoanelor fizice și/sau juridice plătitoare.
Impozitele indirecte se pot stabili în cote proporționale asupra prețului mărfurilor. Repartizarea lor finală depinde însă de consumul personal al fiecărui membru al societății, nu de venitul realizat. Luând în considerare raportul dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale, se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici, ceea ce determină caracterul regresiv al impozitelor indirecte. Presiunea fiscală este deci maximă în cazul persoanelor cu venituri foarte mici.
Principalele dezavantaje imputabile acestui tip pot fi sintetizate astfel:
au caracter inechitabil și regresiv, dezavantajându-i pe cei cu venituri mici;
nu prevăd înlesniri în funcție de sarcinile familiei;
duc la scăderea veniturilor reale ale populației, reducând puterea de cumpărare a cetățenilor;
sunt camuflate în prețuri;
nu pot fi evitate, întrucât toți cetățenii au nevoie de bunurile de consum strict necesare vieții lor;
în perioadele de declin economic și de depresiune pot periclita veniturile bugetare conducând la deficite, ceea ce determină recurgerea la impozite și taxe extraordinare;
contravin principiului unicității impunerii, fiind suportate din venituri impuse cu impozite directe.
În ciuda multitudinii de dezavantaje, impozitele indirecte continuă să constituie surse importante de venituri ale multor bugete, datorită unor avantaje între care se numără:
sunt ușor și sigur de încasat, fiind foarte eficiente;
încasarea este mai comodă, mai operativă și mai puțin costisitoare decât în cazul impozitelor directe;
sunt elastice, putând fi ușor majorate;
au caracter anestezic, deoarece cetățenii nu reacționează imediat atunci când le suportă;
permit statului să încurajeze consumul unor produse și să limiteze consumul produselor nocive, dăunătoare sănătății.
Impozitele indirecte dețin o pondere importantă în veniturile bugetare în multe țări dezvoltate. Ponderea lor depășește însă 50% în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, unde veniturile scăzute și inconstante ale populației determină un randament redus al impozitului pe venit.
În România, ponderea impozitelor indirecte, în perioada 1994 -2001, este redată în tabelul următor :
Tabelul nr.4.1
PONDEREA IMPOZITELOR INDIRECTE
ÎN TOTALUL VENITURILOR BUGETARE EMISE.
Așa cum se observă, doar în 2 din cei 8 ani analizați ponderea impozitelor indirecte în tabelul veniturilor bugetare a scăzut sub 50% (1995 și 1996), iar din 1997 încoace evoluția acestei ponderi a fost continuu ascendentă, atingând nivelul maxim în anul 2000 – când s-a înregistrat o pondere de 78,79%. După acest an cu numeroase exagerări în domeniul fiscalității (fiind un an electoral), în anul 2001 se înregistrează o scădere cu 10,23% a ponderii impozitelor indirecte.
Impunerea mai accentuată a consumului (prin perceperea impozitelor indirecte), are mai multe explicații. Din rândul acesteia sunt de reținut:
difuzarea mai facilă a presiunii fiscale în cadrul masei mari a contribuabililor;
administrarea mai lesnicioasă de către aparatul fiscal a acestei categorii de impozite;
lipsa de transparență a fiscalității și posibilitatea creșterii pe nesimțite a încasărilor generate de perceperea impozitelor indirecte.
În Legea bugetului de stat pe anul 2002 s-au prevăzut venituri bugetare constituite din următoarele impozite indirecte:
taxa pe valoarea adăugată;
accize;
impozitul pe țițeiul din producția internă și gazele naturale;
taxa pentru jocurile de noroc;
taxa de timbru social asupra jocurilor de noroc;
taxa de timbru social asupra valorii automobilelor noi din import;
taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului, băuturilor alcoolice, produselor din tutun și a cafelei;
taxe vamale de la persoane juridice;
taxe vamale și alte venituri încasate de la persoanele fizice prin unitățile vamale;
taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;
taxa pentru activitatea de prospecțiune și exploatare a resurselor minerale;
taxe juridice de timbru;
taxe extrajuridice de timbru;
taxe de timbru pentru activitatea notarială;
taxa asupra unor activități dăunătoare sănătății și din publicitatea lor;
contribuția agenților economici din turism;
amenzi juridice;
venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat;
venituri cu destinație specială din cotele aplicate asupra veniturilor realizate în domeniul aviației civile;
alte încasări din impozite.
4.2. Conținutul taxei pe valoarea adăugată și elementele asietei acesteia
4.2.1. Reglementare
Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România atât pentru a se elimina inconvenientele impozitului pe circulația mărfurilor, reprezentate mai ales de impunerea în cascadă, repetată a aceluiași produs, cât și din necesitatea alinierii la sistemul comun de impozitare stabilit de Uniunea Europeană. Ca impozit indirect și unic, aplicat asupra valorii adăugate a mărfurilor în fiecare etapă a circuitului economic, taxa pe valoarea adăugată corespunde economiilor moderne și prezintă o seamă de caractere speciale și anume:
caracter universal, aplicându-se tuturor produselor și serviciilor din economie
caracter neutru, neinfluențând cifra de afaceri
caracter stimulativ pentru agenții economici, calculându-se numai de la un anumit venit în sus și avantajând exporturile.
Taxa pe valoarea adăugată a fost instituită în România prin O.G. nr. 3/1992 aprobată prin Legea nr. 130/1992, care a fost modificată prin numeroase acte normative, ultimele fiind O.U.G. nr. 17/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr. 113/15.03.2000) și H.G. nr. 401/2000 prin care s-au aprobat normele de aplicare a O.U.G. menționate și H.G. nr. 245/15.02.2001.
Normele de aplicare a ordonanței au suferit în decursul timpului numeroase modificări la ele adăugându-se ordine și soluții ale Ministerului Finanțelor.
Rezultă din aceasta că este vorba de un cadru legislativ foarte complex, care a suferit multe și frecvente modificări, în raport de politica fiscală promovată în ultimii ani.
4.2.2. Subiecții impunerii
Sunt subiecți ai impunerii agenții economici care efectuează operațiuni supuse T.V.A. sau importuri de bunuri și servicii.
Persoanele care exercită activități supuse T.V.A., potrivit legii, pot fi grupate astfel:
a ) datorează T.V.A. persoanele fizice și juridice înregistrate ca agenți economici sau autorizate să desfășoare o activitate economică pe baza liberei inițiative care efectuează operațiuni de livrări de bunuri sau prestări de servicii în țară. În cazul acestor operațiuni subiecți ai impunerii pot fi:
– persoane fizice, în mod individual sau constituite în asociații de persoane fizice, cum sunt de exemplu asociațiile familiale;
– persoane juridice cu activitate economică organizate sub formă de regii autonome, societăți comerciale, societăți agricole, asociații sau organizații cu scop lucrativ, alți agenții economici, inclusiv cei cu capital străin.
b ) datorează T.V.A. orice persoană juridică sau fizică importatoare, indiferent dacă este sau înregistrată ca agent economic, potrivit legii, pentru importurile de bunuri și servicii supuse acestui impozit. În general, persoana juridică sau fizică importatoare datorează T.V.A. pentru toate importurile la care se plătește și taxa vamală, indiferent de destinația bunurilor și serviciilor introduse în țară.
Potrivit prevederilor din ordonanță nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuate de :
a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având caracter social – filantropic;
b) organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;
c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea intereselor colective, materiale și morale ale membrilor lor;
d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, social – educative, de apărare ordinea publică, siguranța statului, culturale și sportive;
e) Camera de Comerț și Industrie a României și Registrul Comerțului.
Același regim se aplică și vânzării către populație a imobilelor sau părților de imobil construite și date în folosință înainte de introducerea T.V.A., închirierile de imobile sau părți ale acestora în scop de locuință, închirieri de spații în scop de locuință în cămine cu condiția respectării prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere.
Nu intră în sfera de aplicare a T.V.A. operațiunile efectuate de unități care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinanțării.
Unitățile care realizează, din activitățile enumerate mai sus, venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile și evidențele, care să permită determinarea T.V.A. deductibilă aferentă activității respective, nu intră în sfera de aplicare a T.V.A.
Investitorii străini, persoane fizice sau juridice, sunt subiecți ai impunerii pentru bunurile livrate și prestările de servicii din țara noastră în două ipoteze.
au investit capital într-o societate comercială română;
efectuează activități comerciale pe teritoriul țării noastre, având statut juridic de persoane străine.
Importatorii sunt subiecți impozabili pentru T.V.A. în ceea ce privește bunurile și serviciile importate în România dacă bunurile și serviciile respective sunt vămuite.
4.2.3. Obiectul impunerii și teritorialitatea
Fac obiectul impunerii operațiunile cu plată sau asimilate acestora efectuate în mod independent de către persoane fizice sau juridice, referitoare la:
livrările de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale;
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice și persoane fizice;
importul de bunuri sau servicii.
Analizate după natura lor generală, operațiunile de mai sus, pot fi grupate în două categorii:
operațiuni care au ca efect transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, fiind nesemnificativă forma juridică prin care se realizează transferul, cum ar fi: vânzarea, schimbul de bunuri, aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale;
operațiuni reprezentând prestarea de servicii.
Referitor la teritorialitatea T.V.A., la prestările de servicii, regula generală este aceia că prestările de servicii sunt impuse numai când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului. Acesta reprezintă o caracteristică generală aplicabilă în domeniul T.V.A. pentru statele care au adoptat noul impozit. În ceea ce privește livrarea de bunuri, sunt supuse T.V.A. numai operațiunile referitoare la transferul drepturilor de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României. Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la intrarea în țară și la înregistrarea declarației vamale.
4.2.4. Reguli și cote de impozitare
Principalul criteriu pentru aplicarea T.V.A. îl constituie destinația produselor livrate sau serviciilor prestate, ceea ce înseamnă că ele sunt impozitate în țara în care se consumă, nu în aceea în care se produc. Ținând seama de acest criteriu fundamental, operațiunile care fac obiectul T.V.A. se divid, din punct de vedere al regimului de impozitare, în următoarele categorii:
operațiuni impozabile obligatorii, la care se aplică cota stabilită prin legislația T.V.A.. Pentru aceste operațiuni, taxa se calculează asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri sau prestări de servicii la fiecare stadiu al circuitului economic, până la consumatorul final inclusiv. Din taxa facturată se deduce taxa aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate, destinate efectuării operațiunilor impozabile;
operațiuni la care se aplică cota zero, la care furnizorii sau prestatorii de servicii au dreptul la deducerea T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate efectuării operațiunilor impozabile. În realitate, bunurile și serviciile la care se aplică această cotă nu se impozitează atâta timp cât se respectă condiția impusă de lege pentru a se încadra în cota zero;
operațiuni scutite de plata T.V.A. .
Aceste operațiuni sunt limitate și expres stabilite în O.U.G. nr. 17/2000, fiind deci interzisă extinderea prin analogie.
Furnizorii sau prestatorii de servicii nu au dreptul de deducere a taxelor aferente intrărilor destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă, iar taxele respective se vor reflecta în costul produsului sau serviciului realizat. Prin acest procedeu se urmărește asigurarea, pentru produsele scutite, a unei cote de T.V.A. mai mică decât cota normală.
Cotele de impozitare prevăzute de O.G. nr. 3/1992 au fost de 18%, 9% și zero. Ulterior, aceste cote au fost majorate la 22%, respectiv 11%. Începând cu 1 ianuarie 2000, cota de impozitare a fost stabilită conform O.U.G. nr. 215/1999 la 19%, respectiv zero.
Cotele de T.V.A. se aplică asupra bazei de impozitare în care nu este cuprinsă T.V.A.. Pentru bunurile comercializate în comerțul cu amănuntul, precum și pentru unele prestări de servicii, prețurile sau tarifele practicate cuprind T.V.A.. În aceste condiții, T.V.A. se determină prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor respective astfel:
pentru operațiunile supuse cotei de 22%
pentru operațiunile supuse cotei de 11%
pentru operațiunile supuse cotei de 19%
Același regim se aplică și pentru determinarea T.V.A. aferentă bunurilor vândute pe bază de licitație, pe bază de evaluare sau expertiză, precum și pentru alte situații în care în documentele legale nu se specifică în mod expres cuantumul taxei.
4.2.5. Facilități fiscale
În actele normative în vigoare sunt prevăzute facilități pentru următoarele categorii de operațiuni:
A. Livrări de bunuri și prestări de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de:
unități sanitare, inclusiv veterinare și de asistență socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, salvări și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială, unități autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni baleo-climaterice; serviciile de cazare, masă și de tratament prestate cumulat de către agenții economici autorizați, care își desfășoară activitatea în stațiuni balneo-climaterice și a căror contravaloare este decontată de bilet de tratament;
unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ prin Legea 84/1995, republicată;
unitățile care desfășoară, potrivit legii, activități de cercetare – dezvoltare și inovare și execută programe, subprograme, proiecte, teme, precum și acțiuni componente ale Programului Național de Cercetare Științifică și de Dezvoltare Tehnologică sau ale Programului Național de Cercetare Dezvoltare și Inovare. Sunt scutite de asemenea, unitățile care desfășoară, potrivit legii, activitățile menționate mai sus, realizate cu finanțarea în parteneriat internațional cu Uniunea Europeană, regional și bilateral;
gospodăriile agricole individuale;
cantinele organizate pe lângă asociațiile, organizațiile și instituțiile publice care nu se cuprind în sfera de aplicare T.V.A., precum și cele de pe lângă unitățile scutite;
casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar;
societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare;
B.N.R., pentru operațiunile specifice, reglementate în mod expres prin Legea 101/1998 privind statutul B.N.R.
h1)băncile, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, sucursale din România ale băncilor persoane juridice străine, precum și alte persoane juridice autorizate prin Lege să desfășoare activități bancare cu excepția următoarelor operațiuni: vânzările de imobile către salariați, tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor, operațiunile de leasing financiar, închirierea de casete de siguranță, tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase, prestări de servicii care nu sunt efectuate în exclusivitate de bănci;
h2)fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați-S.A. și Fondul de Garantare a Creditului-Rural-S.A.;
societățile de asigurare, reasigurare, inclusiv cele de intermediere în astfel de activități;
Compania Națională-loteria Română-S.A. și agenții economici autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, pentru activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc;
sunt de asemenea scutite:
k1) lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere executate pentru monumentele comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989;
k2) încasările din taxa de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădinile zoologice și botanice, biblioteci;
k3) operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole, a impozitului pe veniturile din activitatea de taximetrie;
k4) editarea, tipărirea de manuale școlare și cărți, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate, realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate, realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate, producția de filme, cu excepția celor de reclamă și publicitate destinate difuzării prin televiziuni.
k5) proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și produse ortopedice;
k6) uniforme pentru copiii din învățământul preșcolar și primar;
k7) articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii sub 1 an;
k8) aportul de bunuri la capitalul social al societății comerciale;
k9) transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova, Galați-Grindu;
k10) activitățile specifice desfășurate în zona liberă de agenții economici autorizați în acest scop;
k11) activitățile agenților economici precum și cele care îndeplinesc, condițiile unei activități economice desfășurate de asociațiile, organizațiile, instituțiile publice și de alte persoane juridice cu o cifră de afaceri declarată organului fiscal competent sau, după caz, realizată de până la 50 milioane lei anual.
În situația realizării unei cifre de afaceri superioare plafonului de mai sus, agenții economici și celelalte persoane juridice prevăzute la aliniatul precedent devin plătitoare de T.V.A., în condițiile și la termenele stabilite prin H.G..
După înscrierea ca plătitor de T.V.A., agenții economici și celelalte persoane juridice nu mai beneficiază de scutiri, chiar dacă ulterior realizează o cifră de afaceri inferioară plafonului de mai sus.
k12) produsele și serviciile prevăzute mai jos:
combustibili pentru consum casnic: lemne de foc, cărbuni și gaze naturale;
energie electrică pentru consum casnic;
energie termică pentru consum casnic;
apă și canalizare;
Prevederile literei k12) s-au aplicat până la data de 31 marie 2000.
B. Operațiuni de import
a) bunurile din import care potrivit Tarifului vamal de import al României, prin Legi sau hotărâri ale Guvernului, sunt scutite de taxe vamale. Nu sunt scutite de T.V.A. bunurile din import pentru care în legislație se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desființarea taxelor vamale;
b) mărfurile importate și comercializate în regim dutty-free, precum și pentru magazinele pentru servire în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;
c) bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
d) bunurile și serviciile din import similare bunurilor și serviciilor din țară, scutite de T.V.A. potrivit legii;
e) reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate;
f) mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate, care se introduc direct în zonele libere, conform articolului 13 din Legea 84/1992, privind regimul zonelor libere;
g) licențe de filme și programe, drepturile de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune.
În țara noastră contribuabilii au dreptul la deducerea T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate numai dacă sunt destinate realizării de :
operațiuni supuse T.V.A.;
bunuri și servicii scutite de T.V.A. pentru care prin lege se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;
acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate precum și pentru alte acțiuni prevăzute de lege, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute de acestea.
Legislația T.V.A. prevede două modalități pentru realizarea dreptului de deducere:
prin reținerea din suma reprezentând T.V.A. pentru livrările de bunuri sau servicii prestate, a taxei aferente intrărilor;
prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa facturară de agentul economic pentru livrările de bunuri sau servicii prestate.
4.2.6. Obligațiile contribuabililor
Legislația în vigoare privind T.V.A. prevede o serie de obligații pentru contribuabili referitoare la :
înregistrare la organele fiscale;
întocmirea documentelor;
plata taxei.
Obligațiile privind înregistrarea la organele fiscale se referă la:
Depunerea unei declarații de înregistrare în termen de 15 zile de la data începerii activității sau modificării condițiilor de exercitare a acesteia;
Solicitarea de la organul fiscal a scoaterii din evidență ca plătitor de T.V.A. în termen de 15 zile de la data actului legal care consemnează încetarea activității.
Obligațiile privind întocmirea documentelor sunt:
Contribuabilii trebuie să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau în documente legal aprobate și să completeze toate datele prevăzute de acestea. Pentru livrările sau prestările de servicii cu valoarea T.V.A. mai mare de 20 milioane lei, la documentele de mai sus se anexează și copia certificatului de înregistrare ca plătitor de T.V.A.;
Agenții economici plătitori de T.V.A. sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal operate și să verifice întocmirea corectă a acestora;
Importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import direct sau prin reprezentanții autorizați.
C. Obligații privind evidența operațiunilor prevăd pentru contribuabili datoria :
a) Să țină în mod regulat evidența contabilă potrivit legii;
b) Să întocmească și să depună lunar, la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare decontul T.V.A.;
c) Să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii operațiunilor impozabile executate.
D. Cu privire la plata T.V.A.
a) Să achite taxa datorată potrivit decontului până la data de 25 a lunii următoare, prin virament, numerar sau cec la organul fiscal competent;
b) Să achite T.V.A. aferentă bunurilor din import definitiv, la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale;
c) Să achite T.V.A. aferentă bunurilor din import introduse în țară în regim de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate;
d) În caz de încetare a activității, să achite taxa datorată bugetului de stat concomitent cu cererea înaintată organului fiscal pentru scoaterea în evidență ca plătitor de T.V.A..
Pentru neplata integrală sau a unei diferențe din T.V.A. în termenul stabilit, cota majorărilor de întârziere aplicată este cea prevăzută în legislația existentă.
Nerespectarea obligațiilor contribuabililor cu privire la înregistrarea la organele fiscale, întocmirea documentelor privind transferul proprietății bunurilor, evidența operațiunilor și plata taxei datorate se sancționează conform Legii pentru combaterea evaziunii fiscale numărul 87/1994.
4.3. Analiza taxei pe valoare adăugată la S.C. Comat Timiș S.A.
Pe baza datelor înregistrate în deconturile lunare întocmite de societate, pentru a obține o imagine asupra evoluției taxei pe valoare adăugată în perioada analizată, s-au elaborat tabelele nr.(4.2., 4.3., 4.4.).
În anul 1999, se constată că lună de lună societatea a înregistrat tva de plată, consecință a faptului că taxa pe valoare adăugată aferentă ieșirilor de bunuri și servicii, adică tva colectată, a fost mai mare ca taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor de bunuri și servicii, adică tva deductibilă.
Față de o medie pe lună a tva de plată de circa 330 mil., în luna iulie a anului analizat, se constată o creștere de 2,62 ori.
De fapt, aceasta este efectul vânzării de active, cu plata în rate în semestrul al II-lea al anului 1999, când nivelul tva colectată a depășit în fiecare lună, în perioada iulie-decembrie, 1,1 miliarde. În condiții normale, fluxul de lichidități generat de încasarea activelor vândute, trebuia utilizat pe reaprovizionări de mărfuri. Dar societatea avea mari obligații restanțe de plată la furnizori, care nu mai puteau fi amânate. Ca atare, doar o mică parte din lichidități s-au folosit pentru reaprovizionări efective.
Situația se prezintă pozitiv, sub acest aspect, în lunile august, septembrie și decembrie, când tva deductibilă înregistrează creșteri importante de circa 1 miliard / lună cu consecințe benefice asupra nivelului tva de plată.
Între a achita obligațiile de plată privind tva la bugetul de stat și a achita furnizorii de mărfuri pentru a putea continua activitatea, societatea a optat pentru cea de-a doua soluție.
Ca atare, a plătit în special majorări de întârziere pentru neplata la termenele stipulate de Lege, majorări care se descriu în categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal. Reamintim că aceste cheltuieli în anul 1999, au atins nivelul de 844.219 mii lei.
Anul 2000, se caracterizează prin restrângerea activității comerciale, s-a vândut mai mult din stoc, reaprovizionările s-au efectuat cu o anumită ritmicitate, favorizată de plățile făcute furnizorilor în partea a doua a anului precedent, iar tva de plată, calculată ca diferență între tva colectată și tva deductibilă, a atins în medie 141 milioane / lună.
Excepție, se constată în luna iulie și septembrie când se înregistrează tva de rambursat, în valori mici 2.032 mii lei, respectiv 17.750 mii lei.
Ca efect al vânzării de activ, la finele anului, în luna decembrie se înregistrează cea mai mare obligație de plată privind tva, în sumă de 590.675 mii lei.
Anul 2001, se caracterizează printr-o ușoară ameliorare a activității comerciale, dar sub aspectul tva de plată, situația se agravează, astfel că la finele anului era înregistrată în evidența contabilă suma de 3.230.603 mii lei, ca restanță (decontul privind tva, decembrie 2001).
Fluxul tva este un flux de trezorerie. Toate angajamentele generează un flux de intrare sau de ieșire de fonduri, ale căror combinații pot fi favorabile sau nefavorabile trezoreriei.
Spre exemplu, toate aprovizionările generează o reținere de fonduri sub formă de tva deductibilă, un număr de zile de la recepție. Toate vânzările generează o ieșire de fonduri sub formă de tva exigibilă, într-un număr de zile după facturare.
Aprovizionările generează o ieșire de fonduri în momentul plății furnizorului, inclusiv tva recuperabilă, ca sursă atrasă.
Asemănător, veniturile generează o intrare de fonduri în momentul plății de către client, și tva colectată (o creanță). Amânarea între facturarea vânzării și plata făcută de client este egală cu timpul de creditare acordat clientului.
Impactul tva recuperabilă asupra trezoreriei depinde de intervalul dintre tva recuperabilă ca plată și tva deductibilă.
Dacă intervalul de timp al tva recuperabilă este mai mic decât cel deductibil, atunci avem un flux de trezorerie negativ. Dacă relația este inversă, fluxul de trezorerie este pozitiv.
Mărimea fluxurilor depinde de mărimea achiziției, respectiv a veniturilor și rata tva.
Natura efectului, tva asupra trezoreriei, este și financiară și de solvabilitate.
Efectul financiar este independent de durata ciclului de exploatare, însă provine de la aprovizionare și vânzare. El nu depinde de durata creditului acordat clienților.
Efectul de solvabilitate este generat de sincronizarea fluxurilor, fiind dat de poziția relativă a tva recuperabilă în raport cu tva deductibilă și cu tva colectată față de tva exigibilă.
Efectul tva asupra structurii financiare constă în modificarea nevoilor de resurse financiare, influențând nivelul echilibrului financiar.
Cunoașterea și înțelegerea efectului tva sunt importante pentru gestiunea financiară, fiind o variabilă importantă a structurii financiare și trezoreriei societății comerciale.
Tabel nr.4.2.
SITUAȚIA PLĂȚII TVA LA S.C.’’COMAT TIMIȘ’’ S.A. PE ANUL 1999
– mii lei –
Fig.4.2.
Tabel nr.4.3.
SITUAȚIA PLĂȚII TVA LA S.C.’’COMAT TIMIȘ’’ S.A. PE ANUL 2000
– mii lei –
Fig.4.3.
Tabel nr.4.4.
SITUAȚIA PLĂȚII TVA LA S.C.’’COMAT TIMIȘ’’ S.A. PE ANUL 2001
– mii lei –
Fig.4.4.
Bibliografie
Antoniu M., Adochiței M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu Dalina, Ilie V., Finanțele întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1992 ;
Bistriceanu Gh., Adochiței M., Negrea E., Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001;
Cătineanu F., Donath Liliana, Șeulean Victoria, Finanțe publice, Editura Mirton, Timișoara, 1996;
Condor I., Un nou regim juridic al contribuțiilor pentru asigurări sociale, în revista Impozite și taxe nr.8/1995;
Cristea H., Epuran M., Motica R., Candidatul la titlu de expert contabil, Editura Mirton, Timișoara, 1993;
Cristea H., Ștefănescu N., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 1996;
Talpoș I., Cordureanu Carmen, Cristea H. (ș.a.), , Gestiunea Financiară a societăților comerciale, vol.1, Editura Mirton, Timișoara, 2001;
Darie V., Drehuță E., Gorbănescu C., Pătruț V., Rotilă A., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Editura Agora, Bacău, 1998;
Georgescu L., Moldovan Nicoleta, Belea S., Dănilă Simona, Impozite și taxe – Teorie și practică, Editura Presa Universitară Română, Timișoara, 2001;
Stancu I., Finanțe, Editura economică, București, 1996;
Talpoș Ioan., Finanțele României, vol.1, Editura Sedona, Timișoara, 1995;
Talpoș Ioan., Cosmin Enache, Fiscalitate Aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2001;
Legislația financiară referitoare la impozitele directe și la impozitelor indirecte abordate în lucrare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Analiza Gestiunii Impozitelor Directe Si Indirecte (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131557)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.